Sunteți pe pagina 1din 29

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA

CENTRUL DE CONSILIERE ŞI ORIENTARE PROFESIONALĂ

STRESUL LA STUDENŢII FACULTĂŢII DE MOAŞE


ŞI ASISTENŢĂ MEDICALĂ
(STUDIU PILOT)

Matei Florina
Galcea Lavinia (colaborator)

2006
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Termenul de stres
Termenul stres circumscrie: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune,
constrângere, încordare nervoasă. În limba română, termenul de stres a fost preluat iniţial cu
ortografia din limba engleză (stress) pentru ca mai apoi ortografia să fie adaptată, cu un
singur “s” (stres) atunci când au apărut derivatele adjectivale (stresant), substantivale
(stresor) şi verbale (a stresa).

În Anglia, în secolul al XVII-lea, stres însemna “stare de depresie în raport cu


oprimarea sau duritatea, cu privaţiunile, oboseala şi, într-un sens mai general, adversitatea
vieţii”.

Dictionarul de psihologie LA ROUSEE defineşte termenul de stres ca fiind „starea în


care se gaseşte un organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenti sau condiţii
care pun în pericol mecanismele sale homeostatice”. Orice factor susceptibil de a distruge
acest echilibru, fie el factor de origine fizică, chimică, infecţioasă sau psihologică, este numit
„agent stresant”. Tremenul stres desemnează atât agentul stresor cât şi reacţia corpului la
acesta. După Selye, acest răspuns nespecificat este legat de mecanismele neuroendocrine.

Numeroase observaţii ştiinţifice au arătat că şocurile afective, cum ar fi pierderea


partenerului, provoacă alterarea, ba chiar prăbuşirea mecanismelor de apărare ale
organismului împotriva bolilor şi, în consecinta, creşterea riscului de a contracta afecţiuni
grave, inclusiv cancerul ( Sillamy, 2000).

Stresul reprezintă un aspect normal şi necesar al vieţii, aspect de care omul nu poate
scăpa. Stresul poate genera un disconfort temporar şi de asemenea poate induce consecinţe
pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a unui individ cât şi
bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravieţuire.
Stresul se poate concretiza în diminuarea normalităţii funcţiilor sau chiar în apariţia bolilor,
dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol şi contribuie în accentuarea achiziţiilor.

2
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Adaptarea constituie condiţia fundamentală a supravieţuirii fiinţelor vii în natură şi societate.


Atât în cazul omului, cât şi al animalului reacţiile adaptative sunt în covârşitoarea lor
majoritate învăţate, dobândite.

Definirea stresului este îngreunată de faptul că această noţiune cunoaşte numeroase


accepţiuni. J.B. Stora le-a menţionat:

ƒ stresul, în sensul său activ, este o forţă care produce o tensiune: este vorba de un
stimul extern, fie fizic (zgomot, căldură, frig), fie psihologic (necaz, tristeţe);

ƒ stresul este înţeles ca rezultatul acţiunii exercitate de un stresor, agent fizic şi/sau
psihologic şi/sau social, asupra sănătăţii unei persoane (consecinţele biologice,
mentale şi psihice ale acţiunii acestui agent asupra sănătăţii persoanei);

ƒ stresul este concomitent agentul stresor şi rezultatul acestei acţiuni, în diversele sale
dimensiuni particulare; această semnificaţie este reţinută în numeroase lucrări apărute
după Hans Selye;

ƒ stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecinţele somatice, ci ca


apărare a funcţionării psihicului faţă de stimulările senzoriale şi motrice.

Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii ’50, concept ce ocupă un loc
important mai întâi în medicină, apoi în psihiatrie. În concepţia lui Selye, stresul nu este
decât o reacţie biologică şi generală, adică “o stare care se traduce printr-un sindrom
specific, corespunzător tuturor modificărilor nespecifice, induse astfel într-un sistem
biologic”.

El defineşte stresul la început ca fiind o agresiune, apoi ca o reacţie a subiectului la o


agresiune, ultima reprezentând un stresor.

Bazându-se pe diverse lucrări, Jonas şi Crocq propun următoarea definiţie: “Stresul


este o reacţie fiziologică şi psihologică de alarmă, de mobilizare şi de apărare a
organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) faţă de o agresiune, o ameninţare
sau chiar – s-ar putea spune – faţă de o situaţie trăită neobişnuită”.

3
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

O altă definiţie a stresului este cea propusă de Ph.Jeammet şi colaboratorii săi:


“Noţiunea de stres, în accepţia ei cea mai largă, cuprinde orice agresiune asupra
organismului, de origine externă sau internă, care întrerupe echilibrul homeostatic. Această
acţiune poate fi fizică, sub forma stimulilor nociceptivi (temperatură, zgomot) sau a
agenţilor traumatizanţi, infecţioşi sau toxici. Ea poate viza nivelurile cele mai înalte ale
integrării senzoriale şi cognitive, perturbarea atingând în acest caz sistemul de relaţie al
subiectului cu mediul său”.

Termenul de stres are în general două accepţiuni:

a) situaţie, stimul, ce pune organismul într-o stare de tensiune;

b) însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi mobilizează
toate resursele sale de apărare pentru a face faţă unei agresiuni fizice sau psihice.
În cazul în care accentul este pus pe starea organismului, pe reacţiile acestuia la agenţii
stresori, se au în vedere răspunsurile emoţionale în exces. Aceste răspunsuri emoţionale sunt
exprimate vizibil în comportamentul individului, în limbaj, activitatea motorie, precum şi în
devierea diferitelor constante psihologice sau fiziologice.

Abordarea istorică a stresului

În secolul al XIX-lea, apare noţiunea conform căreia condiţiile de viaţă agresive


(stres) pot antrena suferinţe fizice sau mentale (strain).

În anul 1872, Darwin publică “teoria evoluţiei”. În opinia sa, frica, o caracteristică
permanentă a omului şi a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face faţă
pericolului. El numeşte nu numai emoţia, ci şi actul emoţional ce are loc în faţa unei situaţii
de urgenţă: “fuga sau lupta”.

O altă figură marcantă a acestui secol este William James care în anul 1884 pune
întrebarea “Ce este emoţia ?”, iar în 1890 îşi publică “tratatul de psihologie” şi anunţă că
procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acordă o mare importanţă
autoevaluării perceptive, reluată în psihologia cognitivă.
4
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

În anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America
de Nord, profesor la Harvard, în lucrările sale fundamentale privind emoţia, foloseşte
termenul de stres mai întâi în sens fiziologic. În anul 1928, el dă acestui termen şi un sens
psihologic, atunci cînd menţionează rolul factorului emoţional în evoluţia bolilor. Imediat
după aceasta, Cannon subliniază legătura directă dintre reacţia organică şi reacţia
comportamentală de fugă sau de luptă în faţa unui pericol neaşteptat, completând astfel
teoria lui Darwin.

Paul-Marie Reilly, fiziolog francez, descrie în anul 1934 un sindrom general de


reacţie la orice agresiune, în raport cu activitatea sistemului nervos autonom, şi anume
sindromul de iritare.

Cu toate acestea, cel care lansează în limbajul medical, încă din 1936, conceptul de
stres este fiziologul canadian Hans Selye. Încă din vremea în care era student în medicină la
Universitatea din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom
descris de pacienţii afectaţi de boli infecţioase, prezentând toţi aceleaşi simptome, însă fără
vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta că trebuie să fie vorba de un răspuns
nespecific al organismului la boală.

Tot în anul 1936, descrie “sindromul general de adaptare” (SGA) ca fiind efortul
făcut de organism pentru a răspunde solicitărilor mediului şi concluzionează că răspunsul la
diferiţi agenţi stresori este dominat de hiperactivitatea cortexului suprarenal.

Conform concepţiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viaţa cotidiană.
Stresul caracterizează o reacţie psihologică complexă extrem de intensă şi relativ durabilă a
individului confruntat cu noi şi dificile situaţii existenţiale.

Printr-o extensie nejustificată, în societatea contemporană oamenii se plâng frecvent


de stres incluzând în această categorie elemente relativ banale şi stupide rezultate din
convieţuirea urbană a oamenilor (stresul călătoriei cu metroul, al zgomotului ambiental,
mass-mediei). Conceptul de stres s-a demonetizat căpătând formule atipice.

În faza de început a cercetărilor sale, H. Selye a fost tentat să definească stresul ca


fiind gradul de uzură şi suferinţă a organismului provocat de modul de funcţionare sau de

5
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

leziuni. Preluând ideile lui Hipocrate care considera că boala nu este numai suferinţă, ci şi
uzură, vătămare, efortul pentru a reveni la starea normală, Selye descoperă mecanismele de
adaptare a organismului la acţiunea agenţilor stresori identificând astfel reacţiile de apărare
ale organismului, şi anume sindromul general de adaptare.

Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:

1) Reacţia de alarmă ce reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală


a forţelor de apărare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde două faze: faza de şoc
(caracterizată prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasă etc.), cu vătămarea
sistemică (generală) bruscă, urmată apoi de o fază de contraşoc, în care apar fenomenele
de apărare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involuţia aparatului timico-limfatic
etc.).

2) Stadiul de rezistenţă în care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde


ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o expunere prelungită la stimuli faţă de care
organismul a elaborat mijloace de apărare.

3) Stadiul de epuizare este foarte asemănător reacţiei de alarmă, când datorită prelungirii
acţiunilor agenţilor nocivi, adaptarea organismului cedează.

În accepţiunea lui Piéron, stresul poate fi identificat cu agresiunea, cu acţiunea


violentă a agenţilor stresori exercitată asupra organismului, iar particularităţile generale ale
condiţiei stresante sunt considerate a fi: bruscheţea, intensitatea mare şi caracterul
ameninţător al situaţiei.

Omul se confruntă deseori şi cu situaţii adaptative inedite, intens solicitante şi faţă de


care nu are totdeauna reacţii adaptative eficiente, dinainte elaborate. Asemenea situaţii sunt
de natură să perturbe prin ineditul şi dramatismul lor schemele adaptative deja elaborate şi
existente şi să-l oblige pe individ la identificarea altora noi.

Pentru unii cercetători, stresul reprezintă un eveniment ce produce tensiune sau


îngrijorare, iar alţii privesc stresul ca o percepţie individuală a unui eveniment – modul în
care un individ interpretează situaţia. Majoritatea experţilor definesc stresul ca fiind

6
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

răspunsul psihologic şi fiziologic la anumiţi stimuli percepuţi de către individ ca fiind


ameninţări. Astfel de stimuli sunt denumiţi stresori sau agenţi stresogeni.

Oamenii percep situaţiile în moduri foarte diferite. O persoană evită zborul cu avionul
deoarece îl consideră un factor de stres pe când o altă persoană caută acest mod de călătorie
tocmai pentru că este încântat să zboare. Percepţia persoanei asupra stimului sau
evenimentului este însoţită adesea de gânduri şi sentimente ce au fost deja învăţate, adesea în
copilărie. De exemplu, o studentă respinsă la examenul de absolvire se poate simţi chiar
devastată, răvăşită datorită asociaţiei subconştiente cu experienţele nefericite ale eşecului de
pe timpul când era copil. Un student cu experienţe neplăcute aproape inexistente în ceea ce
priveşte eşecul la examene va aborda căderea mai degrabă ca o provocare decât ca un eşec.
Chiar dacă agentul stresor este acelaşi pentru ambii studenţi totuşi percepţiile lor şi
răspunsurile la stimul sunt total diferite.

Sursele de stres

Stresul poate fi generat de către o diversitate de situaţii sau evenimente, de la


modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hrănire până la decesul
partenerului de căsătorie, a părinţilor sau a copiilor. Volumul de stres indus de aceşti
stresori depinde nu doar de percepţia individului, cât şi de factori precum tipul de stresori
şi, intensitatea şi durata acestora.

J. Weitz consideră că o situaţie poate deveni stresantă în următoarele condiţii:

a) solicitările sunt atât de numeroase încât împiedică prelucrarea adecvată a


informaţiei, supraîncărcarea traducându-se de cele mai multe ori prin degradarea
performanţelor;

b) situaţia este percepută ca fiind potenţial periculoasă, motiv pentru care subiectul
se simte ameninţat;

c) în cazul în care subiectul este izolat, acesta resimţind restrângerea libertăţii;

7
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

d) când subiectul este împiedicat să-şi desfăţoare activitatea şi are sentimentul de


frustrare;

e) când presiunea grupului se exercită de aşa natură încât trezeşte teama de eşec, de
dezaprobare.

La toate acestea se pot adăuga şi situaţiile caracterizate prin acţiuni cronice ale
agenţilor fizici (temperaturi extreme, umiditate, zgomot) sau alte împrejurări care slăbesc
rezistenţa organismului (boală, lipsă de somn).

Agenţii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificaţie afectivă
puternică. Multitudinea acestor factori provocatori de stres a impus clasificarea lor în funcţie
de anumite criterii.

a) În funcţie de numărul agenţilor stresori în acţiune, aceştia pot fi: stresori unici, precum
un zgomot puternic cu tendinţa de a se prelungi sau un zgomot puternic survenit brusc în
plină noapte şi stresori multiplii, de exemplu zgomotul asociat cu căldura şi cu noxele.

b) După numărul persoanelor afectate, pot fi identificaţi:

ƒ stresori cu semnificaţie strict individuală. Aceştia sunt regăsiţi în insatisfacţia


prelungită a unor trebuinţe fiziologice, cum ar fi: setea intensă şi lipsa perspectivei de
a o potoli, foame, somn.

ƒ stresori cu semnificaţie colectivă, “de grup” familial sau profesional. Sunt


evenimente precum: nereuşita unui copil la examen, decesul părinţilor, divorţul,
perspectiva şomajului într-o organizaţie etc. Aceşti stresori forţează într-o mare
măsură capacitatea de adaptare a persoanei.

ƒ stresori cu semnificaţie generală care afectează orice individ. În această categorie


sunt incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situaţii de calamitate
naturală, şi anume: inundaţie, cutremure, război, etc.. Ca exemplu ne putem referi la
cutremurul din martie 1977, soldat cu foarte multe decese, răniri, distrugeri materiale.
Astfel de evenimente întrerup viaţa unei persoane făcând-o să se simtă neputincioasă,

8
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

inutilă. Deoarece cataclismele afectează populaţii întregi în acelaşi timp, astăzi în


lume tind să se formeze adevărate reţele de lucru ce îşi propun pregătirea populaţiei în
faţa acestui gen de stres.

c) După natura lor, agenţii stresori pot fi clasificaţi în:

ƒ stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort fizic forţând organismele să


se adapteze. Zgomotele, vibraţiile, radiaţiile, efortul fizic prelungit, traumatismele,
hemoragiile externe, arsurile, stimulii luminoşi, boala, durerile de cap cronice,
temperaturile extreme, cât şi umiditatea, sunt doar câteva exemple. Aceştia cât şi alţi
stresori fizici pot deteriora performanţele şi productivitatea persoanei cât şi sănătatea
şi bunăstarea acesteia.

ƒ stresori chimici. Aceştia sunt noxele chimice ce au acţiune toxică asupra


organismului şi care pot induce si un stres psihic atunci când sunt percepute ca un
pericol iminent pentru sănătatea persoanei.

ƒ stresori biologici. Din această categorie fac parte viruşii, bacteriile, paraziţii prin care
se instalează diferite boli, stresori ce sunt conştientizaţi ca surse de pericol pentru
funcţionarea organismului.

ƒ stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificaţie nocivă, interpretaţi subiectiv de


psihicul uman la nivelul operaţiilor gândirii.

d) În funcţie de conexiunea cu problemele vieţii, putem vorbi de:

ƒ stresori periferici, ce sunt materializaţi în dificultăţi trecătoare, cum ar fi: vremea


urâtă, aglomeraţia, blocajele rutiere, etc.

ƒ stresori centrali. Aceştia sunt cei regăsiţi în problemele importante ce pot provoca
perturbări în viaţa unei persoane.

9
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Cercetările desfăşurate de-a lungul vremii au evidenţiat existenţa unei lungi liste a
cauzelor generatoare de stres, care grupate după natura lor, apar sub forma conflictelor ce
pot fi :

a) conflicte familiale:

ƒ conflictul copilului cu autoritatea părinţilor, din care poate rezulta fie frustrarea ca
urmare a excesului de autoritate exercitată de părinţi, fie depresia ca urmare a
dezinteresului părinţilor faţă de copil;

ƒ conflictul copilului cu ceilalţi fraţi datorită concurenţei afective existente între ei, a
intereselor divergente etc.;

ƒ conflictul conjugal generat de exercitarea autorităţii unuia dintre soţi, diverse


probleme maritale, educaţia şi îngrijirea copiilor etc.;

ƒ conflictul paraconjugal cu socrii, părinţii sau rudele apropiate;

ƒ pierderi sau prejudicii concretizate în boli ale membrilor familiei, decese, divorţuri;

b) conflicte profesionale ce sunt generate de activităţile profesionale excesive; lipsa


relaxării; odihnă insuficientă; diferiţi factori perturbatori ai activităţii, cum ar fi cei sonori
sau termici; raporturile inadecvate cu superiorii, subalternii sau colegii; responsabilităţi
profesionale care depăşesc posibilităţile; insuccese; nerespectarea termenelor limită;

c) conflicte sociale rezultate din: probleme legate de locuinţă, criza de timp, poluarea
sonoră, accidentele, şomajul, unele programe TV şi chiar terorismul, care poate produce
stres psihic social;

d) conflicte din sfera vieţii intime: complexe de inferioritate, dificultăţi de integrare socio-
familială, insatisfacţia legată de unele trebuinţe biologice, tristeţe datorită subsolicitărilor sau
monotoniei din viaţa personală.

10
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Clasificarea stresului

Variaţiile individuale explică de ce una şi aceeaşi persoană reacţionează diferit de la


un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reacţiilor psihofiziologice se
modifică în timp ca rezultat al familiarizării sau dimpotrivă al sensibilizării cu unii agenţi
stresori.

Stresul este o stare a organismului care rezultă din interacţiunea, confruntarea unică
sau repetată a individului cu situaţia. O situaţie poate fi stresantă pentru majoritatea
oamenilor, dar ea poate să nu fie evaluată şi trăită în acelaşi mod de o persoană sau alta.

Eterogenitatea răspunsurilor individuale a dat naştere unui tablou diversificat al


formelor de stres.

Unii indivizi sunt capabili să se adapteze mai eficient. Un stresor îi capacitează pe


unii să achiziţioneze mai mult şi le poate structura viaţa într-un mod foarte interesant. De
exemplu, mulţi indivizi învaţă şi studiază mai bine în condiţii de stres ale unui examen
viitor. Înfăptuirea căsătoriei sau pierderea locului de muncă, deşi destul de stresante, pot
conduce la reîmprospătarea relaţiilor şi la o mai mare emulaţie.

Alte persoane nu se adaptează tot atât de bine şi acest fapt are ca rezultat nu numai o
slabă performanţă şi o productivitate scăzută, ci şi îmbolnăvirea, dereglarea homeostaziei.
Angajaţii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilităţi, nu numai că-şi realizează
sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnăvi. Sau, o persoană incapabilă să
suporte decesul soţului, poate cădea în depresie, îşi va neglija munca şi va face lucruri ce îi
pot periclita sănătatea, poate chiar viaţa.

Aşadar, stresul poate avea efecte atât pozitive, cât şi negative. Stresul pozitiv
(eustres) este cel care acţionează ca factor energizant, ajutând persoana să abordeze situaţiile
ca pe nişte provocări, într-un mod mult mai eficient. În cazul stresului negativ (distres)
organismul supramobilizat refuză să revină la starea normală, individul fiind nervos, gata de

11
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

reacţie, are tensiunea arterială crescută şi musculatura încordată. Cu alte cuvinte această
formă de stres se dovedeşte a fi o greutate asupra mentalului şi a organismului.

Cu toate acestea, din cercetările efectuate până în prezent s-a constatat faptul că ambele
forme de stres pot fi dăunătoare dacă sunt menţinute timp îndelungat.

În funcţie de frecvenţa manifestării agenţilor stresori se poate vorbi despre: stres acut
(episodic), care încetează odată cu dispariţia agentului stresor; stres cronic (persistent), caz
în care agentul stresor se menţine o perioadă îndelungată de timp afectând starea de echilibru
a organismului şi stres ciclic provocat de apariţia agentului stresor cu o anumită regularitate.
Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar anticiparea
stresului poate duce la apariţia situaţiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene,
vacanţa, negocierea contractului de muncă sau a salariului).

Tipul de stres prelungit indus de către stresorii cronici se dovedeşte a fi nociv într-un
mod special. Adesea, stresul cronic erodează capacitatea persoanei de a se adapta şi poate
conduce la probleme serioase de sănătate. Chiar dacă stresul cronic se dovedeşte a fi greu de
controlat, totuşi efectele sale pot fi diminuate într-o oarecare măsură dacă persoana agresată
primeşte un puternic suport social provenit din partea grupului ce îl înconjoară. Studiile
indică faptul că, aceste grupuri pot îmbunătăţi statusul mental dezechilibrat, de genul
depresiei şi stărilor asociate unui risc accentuat de îmbolnăvire, cum ar fi: presiunea
sanguină ridicată şi un nivel de colesterol accentuat.

O altă clasificare a formelor de stres a fost efectuată de către specialişti avându-se în


vedere natura agenţilor stresori:

a) Stresul psihic în care se regăseşte acţiunea combinată a mai multor tipuri de agenţi
stresori. O stare tipică de stres psihic o reprezintă cea de examen în care se regăseşte
combinată acţiunea următorilor stresori: teama de eşec; evaluarea consecinţelor pe plan
şcolar, familial, al microgrupului; starea de start premergătoare examenului; solicitarea
intensă din timpul examenului.

12
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

b) Stresul profesional este determinat de acţiunea concomitentă sau nu a stresorilor fizici


(zgomot, vibraţii, variaţii de temperatură, luminozitate), chimici (substanţe chimice volatile,
iritabile).

c) Stresul preoperator şi postoperator are la bază caracterele stresului psihic, dar la care se
adaugă ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator şi postoperator.

d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activităţi


profesionale. Creşterea ponderii activităţilor de supraveghere şi control, a dialogului cu
panoul de comandă sau calculatorul în defavoarea cooperării în echipă conduc la diminuarea
comunicării, monotonie excesivă, izolare. De asemenea, obligaţia de a efectua anumite
sarcini repetitive, monotone cărora subiectul nu le găseşte nici o justificare sau chiar
inactivitatea pot deveni surse de stres.

e) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit şi


cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent în rândul managerilor, mai ales a celor de
nivel superior şi mediu. Studiile efectuate în acest sens au evidenţiat faptul că, de regulă,
managerii acordă o pondere ridicată din timp problemelor profesionale şi reduc progresiv
timpul destinat familiei şi relaxării. Deşi stresul generat de suprasolicitare se manifestă cu
intensităţi diferite, ca de altfel toate tipurile de stres în funcţie de particularităţile individuale,
datele studiului indică faptul că depăşirea mediei de 65 de ore pe săptămână afectează
majoritatea managerilor.

f) Stresul situaţional este cauzat de schimbări recente în modul de viaţă al indivizilor.


Acest tip de stres mai este denumit şi stres cultural, deoarece schimbările pot viza factori de
perenitate din viaţa şi educaţia indivizilor. Societatea şi cultura din care provine individul
poate intra în conflict puternic cu situaţiile generate de schimbarea locului de muncă (cazul
emigrării), a domiciliului (cazul căsătoriei cu o persoană de altă naţionalitate), divorţului
(atunci când tradiţia culturală, religia, normele sociale dezaprobă acest act).

13
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Stresul la studenţi

Multe dintre cercetările despre stres s-au realizat pe studenţi, în special pe studenţii de la
medicina, farmacie, stomatologie (Beck, & Srivastava, 1991; Coburn, & Jovaisas, 1975;
Davis, Tedesco, & Meier, 1989; Hamill, 1995; Helmers, Danoff, Steinert, Leyton, & Young,
1997; Vitaliano, Maiuuro, Mitchell, & Russo, 1989). Studenţii care raporteaza evenimente
stresante de viata in numar mare, au probleme cu sanatatea mintala, au o stima scazuta de
sine si au in general probleme de santate.
Niveluri ridicate ale depresiei şi suicidului au fost constatate printre tineri iar în acest
sens pot fi citate studiile lui Benfari, Beiser, Leighton, Mertens, Berkman (1971) (Coyne,
1985). Explicaţiile sunt greu de găsit. Această categorie de vârstă poate să se confrunte cu
probleme care sunt mai dificil de rezolvat pentru ei decât problemele altor categorii de
vârstă. Se ştie că aceasta categorie de vârstă are un nivel ridicat al anxietăţii şi un sentiment
ridicat al neajutorării şi lipsei controlului. Este nevoie de alte cercetări pentru a explica acest
fapt (Sawyer, 1985).

Ce face cadrul academic să fie în mod particular stresant? În timpul facultăţii, mai
mult decât oricând, suntem puşi în situaţii diverse în care trebuie să ne demonstrăm
priceperea şi să facem faţă la multe provocări care apar, şi totodată este perioada când mulţi
dintre noi se angajează şi trebuie să facă faţă cerinţelor profesionale, să fie capabili să pună
în practică ceea ce au învăţat. Această perioadă de început este destul de stresantă şi cere
foarte mult efort intelectual şi mai ales afectiv de a depăşi cu bine situaţiile-problemă. Acum
este perioada primilor paşi în profesie iar speranţele şi idealurile noastre, destul de fragile, se
pot sfărâma relativ uşor. Este suficient acest gând pentru ca teama de eşec să ne
monitorizeze mereu fiecare încercare de a face ceva. Fiecare activitate este însoţită mai mult
ca oricând de teama de a nu reuşi să o ducem la bun sfârşit, de a avea eşec, deoarece acum
este perioada primilor paşi în profesie şi în viaţa independentă, viaţa pe cont propriu. Chiar
dacă ştim cu toţii că paşii mici sunt cei mai siguri, câţi fac aceşti paşi mici şi câţi sunt purtaţi
de entuziasm şi gata să facă salturi pentru a obţine ceea ce vor cât mai repede. Numai că

14
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

aceste salturi cresc şansele unui eşec iar entuziasmul dublează şansa eşecului.

În timpul facultăţii, teama de eşec vizează următoarele domenii:

- abilităţi academice

- cariera de după absolvirea facultăţii (uneori chiar din timpul ei)

- îmbinarea timpului petrecut cu familia şi al timpului dedicat muncii

- resursele financiare

- relaţii intime

- prietenii etc.

În acest context sunt frecvente întrebările care trădează de fapt teama de eşec: ”Sunt
capabil să fac faţă cerinţelor profesionale de mai târziu ?”, ”Pot să găsesc resursele
financiare de care am nevoie ?”, ”Voi putea să găsesc pe cineva potrivit pentru mine ?” etc.

Stresul la barbati si la femei

Faptul că femeile sunt mai înclinate spre stres se poate datora următoarelor:
- diferenţele în tipurile de evenimente trăite pot media diferenţe în expunerea la
stres. De exemplu, bărbaţii raportează mai mulţi stresori care ţin de munca şi
aspectul economic, în timp ce femeile raportează mai mulţi stresori care ţin de
sănătate şi familie (Sawyer, 1985).
- comportamente diferite în raportarea simptomelor. Bărbaţii sunt mai puţin dispuşi
decât femeile să discute despre sentimentele lor.
- cum bărbaţii nu caută ajutor profesional la fel de des ca femeile, poate fi un bias
faptul că femeile sunt mai stresate
- problemele mai comune bărbaţilor precum dependenţa de alcool, tulburările de
personalitate sau de conduită, pot masca stresul

15
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

- bărbaţii au tendinţa de a evita sau nega problemele şi de aceea nu le place să se


descrie ca fiind stresati. Femeile se întorc mereu la sentimentele şi situaţiile care
le-au cauzat stres.
- bărbaţii sunt consideraţi ca fiind mai independenţi şi ca rezolvându-şi singuri
problemele. Femeile sunt mai predispuse să împărtăşească ceea ce simt chiar dacă
asta nu le rezolvă problemele.
- spre deosebire de bărbaţi, femeile prezintă un plus de vulnerabilitate faţă de
situaţiile psihostresante şi frustrante. Această vulnerabilitate poate deriva din
diferenţele între resursele personale. De exemplu, femeile sunt mai predispuse la
pesimism şi la a avea o stimă scăzută de sine, ceea ce favorizează un stil cognitiv
care le face sensibile la stresorii sociali şi interpersonali.
- în unele medii socio-culturale viaţa femeilor este mai stresantă decât a bărbaţilor,
la sarcinile profesionale adăugându-se cele familiale.
- diferenţele biologice şi hormonale ar putea constitui baza acestei vulnerabilităţi
pentru depresie: astfel, femeile au niveluri mai crescute decât bărbaţii de
monoaminoxidază care se consideră că scoate din funcţiune neurotransmiţătorii
implicaţi în reglarea dispoziţiei.
-statutul psihosocial:
‚ -starea de dependenţă şi subordonare faţă de soţ
‚ -exploatarea obligaţiilor materne
‚ -deschiderea mai mică spre funcţii importante
-diferite eventualităţi psihologice: frustrări, respingeri, umiliri, chiar sacrificii care ar
putea zdruncina echilibrul fragil al femeii (Tudose Fl., Tudose C., 2002).

Femeile sunt mai stresate decât bărbaţii asa cum o arata multe cercetari iar acest lucru
determina si numarul mai mare de femei depresive in comparatie cu numarul barbatilor
depresivi. Cele mai multe cercetări au fost făcute pe aceste categorii în ultimii ani, pe două
direcţii principale:

16
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

1. Evaluarea indirectă a stresului legat de rol: s-a pornit de la perspectiva dominantă că


femeile sunt relativ dezavantajate faţă de bărbaţi pentru că rolurile lor le expun la un
stres cronic mai mare.
Prevalenţa depresiei, de două ori mai ridicată la femei, este explicată de unii
autori prin rolurile tipic feminine care implică o cantitate mai mare de stres şi mai
puţine resurse de coping sau prin vulnerabilitatea mai ridicată rezultată din rolurile
familiale sau din cele legate de prietenie/dragoste. Expectanţele normative de rol şi
gradul de adecvare a prestaţiilor la acestea dau măsura autoevaluării. Orice eşec poate
afecta stima de sine. Astfel, dublarea riscului depresiei la femei după traversarea unui
eveniment negativ sever vizează de fiecare dată roluri domestice, tipic feminine:
problemele copiilor, ale casei, ale reproducerii. Evenimentele negative legate de
mariaj, sănătate, loc de muncă nu diferenţiază femeile de bărbaţi în privinţa riscului
depresiei.

2. A doua direcţie a examinat evenimentele stresante. S-a arătat că, în aprecierea


suferinţei nespecifice, există o interacţiune semnificativă între sex şi evenimentele
neplăcute. În legătură cu aceasta s-au avansat următoarele ipoteze:
a. femeile sunt dezavantajate în accesul la suportul social
b. femeile sunt mai puţin avantajate în folosirea strategiilor eficiente de adaptare
c. caracteristici specifice de personalitate

Deşi analizele centralizate ale inventarelor evenimentelor de viaţă arată că în medie


femeile sunt mult mai vulnerabile decât bărbaţii, totuşi pentru unele evenimente acest lucru
nu este adevărat. Încercările de până acum nu au găsit, de exemplu, că femeile suferă mult
mai mult decât bărbaţii în crizele majore de viaţă, precum pierderea slujbei, divorţ sau
văduvie. Vulnerabilitatea lor este mai mare în mod esenţial asociată cu evenimentele care se
întâmplă persoanelor apropiate. De exemplu: decesul unei persoane apropiate. O explicaţie a
acestei diferenţe este legată de faptul că femeia oferă mai mult suport celor din jur decât
bărbatul şi că aceasta crează stres în solicitări, ceea ce poate duce la tulburări psihiatrice. O
altă explicaţie este că femeile ar fi mai empatice decât bărbaţii şi şi-ar extinde interesele şi
17
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

preocupările asupra unei game mai largi de preocupări. Pare, deci, că evenimentele care au
loc în reţeaua de relaţii sociale ar putea justifica o parte semnificativă a relaţiilor dintre
suferinţă-sex-stres.

Stresul in lumea medicala

In lume, comparativ cu alte facultati, Medicina este considerata cea mai stresanta
facultate. Afirmatia se bazeaza pe studii facute in Anglia si America. Institutul National
American pentru Sanatate si Protectie Ocupationala situeaza Medicina pe locul 7 din cele
130 de profesii studiate in functie de stresul ocupational. In Anglia s-au studiat factorii de
stres la toate facultatile si s-a ajuns la concluzia ca invatamantul medical este cel mai
stresant (Lloyd, 1984; Firth, 1986; Miller, 1991).
Cautand explicatii pentru a argumenta aceasta constatare, Firth (1984) a realizat un
studiu pe 5 ani in 3 universitati medicale: Sheffield, Leeds si Manchester. El a gasit o
prevalenta a tulburarilor emotionale la studenţii la medicina de 31,2% si a facut o ierarhizare
a situatiilor stressante cu potential anxiogen, cu care se confrunta studenţii la Medicina.
Medical Research Council-Sheffiled a confirmat legatura dintre studiul medicinei si
nivelurile inalte de stres la studenţii medicinisti, comparativ cu populatia generala. Richman
si Flatherty, 1986, urmarind educatia parentala, au gasit ca nivelele inalte de afectivitate
familială predispun la apariţia anxietăţii.
În 1991, Miller si Surters au corelat tipul de personalitate cu stresul resimtit de
studentul medicinist. S-au confirmat trasaturi de personalitate ca: anxietate, suspiciune,
psihastenie, care pledeaza pentru o vulnerabilitate structurala ce poate fi convertita in
perfecţionism ca model de supracompensare, la o cotă mai crescută decât în populaţia
generală. Din perspectiva comportamentului educational parental, s-a constatat un climat
familial caracterizat prin supraimplicare si supraprotectie. Aceste conduite educationale pot
fi vulnerabilizante, asa cum au constatat Richman si Flatherty in 1986.
Multe studii relizate pe studenţii medicinisti au aratat ca femeile sunt mai predispuse
la stres decat barbatii.

18
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Pregatirea medicala include 6 ani de scoala si apoi rezidentiat intr-un spital.


Admiterea in sine la Medicina este stresanta pentu viitori studenţi din cauza concurentei
mari la ocuparea locurilor. Competitia continua in timpul facultatii intre studenţii dornici sa
intre in programul de rezidentiat pe care si-l doresc.
Un stresor major pentru studenţii in anul 1 la Medicina este cantitatea mare si
complexitatea materialului care trebuie invatat. Studenţii simt presiunea academica deoarece
aproape toti ceilalti colegi au fost printre cei mai buni in timpul liceului. Oboseala este
deseori citata ca un factor de stres in anul al doilea si multi cercetatori descriu un fenomen
ipohondric prin care studenţii al medicina isi imagineaza ca au boala pe care o studiaza.
In anul al treilea, studenţii de la Medicina incep ingrijirea pacientilor dar nu sunt inca
pregatiti pentru asta. Acceptarea mortii apare ca o problema centrala in indurarea stresului.
Pentru unii studenţi anii clinici devin rutina si ultimii ani sunt mai putin stresanti. Totusi, in
primul an de rezidentiat (practica), suprasolicitarea si privarea de somn devin stresori majori.
Lipsa timpului personal continua sa streseze rezidentii in urmatorii ani.
O proportie substantiala dintre studenţii de la Medicina din anii terminali gasesc
cursul stresant iar stresorii principali se leaga de managementul timpului si probleme
financiare. Nivelurile de stres fluctueaza in timpul ultimului an de facultate.
Inceperea unui curs despre care se stie dinainte ca va fi stresant si care are o retea de
suport pusa la punct creaza un grup de studenţi mai putin stresati la inceperea cursului.
Solutii pentru a reduce stresul studenţilor la Medicina si rezidenti include imbunatatirea
orientarii, o mai buna consiliere si mai multe grupuri de suport. Studenţii al Medicina trebuie
sa se deprinda cu managementul structurat al timpului si sa li se dea acces la suport
financiar.

19
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Cercetare privind preponderenta factorilor stresori la studenţii din anul 1


la Facultatea de Moaşe şi Asistenţi Medicali

Obiectivele cercetării

Această cercetare îşi propune să analizeze preponderenta factorilor stresori la


studenţii din anul 1 la Facultatea de Moaşe şi Asistenţi medicali.
Cercetările anterioare au demonstrat că studenţii medicinişti au un nivel mai ridicat de stres
comparativ cu populaţia generală şi cu ceilalţi studenţi. Din cauza specificului aparte al
învăţământului medical, foarte diferit de celelalte forme de învăţământ, studenţii medicinişti
din anul 1 sunt nevoiţi să facă faţă unui proces mult mai complex de adaptare, pe care îl
resimt mult mai intens decât colegii lor de la alte facultăţi.
O facultatea nou înfiinţată, care reprezintă şi o direcţie nouă în învăţământul medical,
este Facultatea de Moaşe şi Asistenţi medicali. Ţinând cont de faptul că planul de
învăţământ al acesteia se aseamănă, în primul an, foarte mult cu cel al Facultăţii de Medicină
şi că aceleaşi cadre predau la ambele facultăţi (deci se poate vorbi de acelaşi stil de predare,
aceleaşi cerinţe etc.), am considerat că putem aplica şi pe studenţii primeia dintre ele
concluziile cercetărilor mai sus menţionate.
Fiind un studiu pilot, am încercat să identificăm, în această primă fază, factorii
anxiogeni pentru studenţi, urmând ca în etapele următoare să comparăm studenţii de la toate
facultăţile Universităţii de Medicină, să corelăm aceşti factori cu factorii de personalitate
cuprinşi în modelul pentafactorial de explicare a personalităţii lor şi a cadrului didactic, cu
diferitele forme de examinare etc.
Încercăm, însă, să stabilim dacă există, pentru eşantionul evaluat, o corelaţie între
aceşti factori şi genul biologic, profilul liceului absolvit şi faptul dacă aceasta este prima sau
a doua facultate pe care subiectul o urmează.

20
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Ipoteze de cercetare

Ipoteze principale:
1. Subiecţii de gen feminin au un nivel al mai ridicat al stresului decât subiecţii de gen
masculin.
2. Subiecţii care au absolvit un liceu cu profil uman au un nivel mai ridicat al stresului decât
subiecţii care au absolvit un liceu cu profil real.
3. Subiecţii care acum frecventează prima facultate au un nivel mai ridicat al stresului
comparativ cu subiecţii care acum frecventează a doua facultate.

Ipoteze secundare:
a) Subiecţii de gen feminin care au absolvit un liceu cu profil uman au un nivel mai ridicat al
stresului comparativ cu subiecţii de gen feminin care au absolvit un liceu cu profil real.
b) Subiecţii de gen masculin care acum frecventează prima facultate au un nivel mai ridicat
al stresului decât subiecţii de gen masculin care acum frecventează a doua facultate.

Variabilele cercetării:
Prima variabilă independentă este genul biologic, care are două grade de
intensitate: 1) masculin
2) feminin.
A doua variabilă independentă este profilul liceului absolvit, cu două grade de intensitate:
1) uman
2) real.
A treia variabilă independentă, studii universitare anterioare, are două niveluri:
1) prima facultate pe care o frecventează
2) a doua facultate pe care o frecventează.
Variabila dependentă este nivelul de stres.

21
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Planul cercetării
Având trei variabile independente cu câte două grade de intensitate, s-a folosit un
plan de tipul 2 x 2 x 2 cu eşantioane independente. Prin urmare, au reieşit opt grupe
experimentale.

Genul biologic
masculin feminin

Profilul liceului absolvit


uman real uman real
Prima Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3 Grupa 4
Studii
facultate
universitare
A doua Grupa 5 Grupa 6 Grupa 7 Grupa 8
anterioare
facultate

Lotul de subiecţi

În cercetare, au fost folosiţi 50 de subiecţi, din care 14 subiecţi de gen masculin şi 36


de subiecţi de gen feminin. 22 dintre subiecţi au terminat un liceu cu profil uman si 28 un
liceu cu profil real, pentru 38 dintre ei aceasta fiind prima facultate pe care o urmează, iar
pentru 12, a doua facultate.

Instrument
Chestionarul pentru evaluarea stresului la studenţii din anul 1

Cuprinde 15 itemi şi a fost construit cu ajutorul răspunsurilor date de un eşantion de 20 de


subiecţi, studenţi în anul 1 la Facultatea de Moaşe şi Asistenţi medicali care au răspuns la
întrebarea: „Care ar fi posibilele cauze pentru care aţi putea considera anul 1 ca fiind un
22
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

an dificil?”. Pe baza rezultatelor analizei de frecvenţă, au fost construiţi itemii, care apoi
au fost pretestaţi pe un lot de 20 alţi subiecţi, studenţi la aceeaşi facultate , cu o distribuţie
egală pe cele două dimensiuni ale genului biologic. Subiecţii au răspuns pe o scală de la 1
la 6, unde 1 este dezacord total, 2 dezacord parţial, 3 mai degrabă dezacord, 4 mai
degrabă acord, 5 acord parţial, 6 acord total. Valoarea coeficientului alpha-Cronbach
calculat luând în calcul toţi cei 15 itemi este de 0,76.

Analiza datelor şi interpretarea rezultatelor

S-a verificat existenţa efectului principal al variabilelor independente genul biologic,


profilul liceului absolvit şi studiile universitare anterioare asupra variabilei dependente
nivelul de stres:

1) Efectul variabilei gen biologic asupra variabilei nivelul de stres

Aplicând testul t pentru eşantioane independente, nu s-au obţinut diferenţe


semnificative statistic pentru nivelul de stres ( t(48) = 1,161; p = 0,251; p > 0,05), media
subiecţilor de gen masculin este de 5,11, iar media subiecţilor de gen feminin este de 4,86
(vezi ANEXA 2).

Group Statistics

Std. Error
GEN_BIOL N Mean Std. Deviation Mean
nivelul de stres masculin 14 5.11 .55 .15
feminin 36 4.86 .72 .12

23
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

5.2

5.1

5.0

Mean nivelul de stres

4.9

4.8
masculin feminin

gen biologic

Deci subiecţii de gen masculin au acelaşi nivel al stresului ca şi subiecţii de gen


feminin. Reprezentanţii ambelor niveluri ale variabilei gen biologic resimt la fel de stresant
anul 1 de facultate. Acest rezultat vine în contradicţie cu cercetările anterioare care susţin
faptul că, din diverse motive, subiecţii de gen feminin resimt un nivel mai ridicat al stresului
comparativ cu subiecţii de gen masculin. Rezultatul obţinut în cercetarea noastră poate fi
explicat de faptul că de la data realizării cercetărilor anterioare, citate mai sus, raportul dintre
obligaţiile şi drepturile fiecărei categorii s-a modificat, în sensul că în timp ce femeile au
preluat o mare parte din îndatoririle bărbaţilor, bărbaţii au împrumutat o mare parte din
activităţile specific feminine. A scăzut subordonarea femeii în relaţia maritală şi a crescut
deschiderea bărbatului către funcţiile afective ale rolului de soţie şi de mamă.

Pentru subiecţii necăsătoriţi, acest rezultat ar putea fi explicat prin modificările la


nivelul expectanţelor faţă de rolul de gen, în sensul că societatea nu mai "formează" femei
vulnerabile, cu o stimă de sine scăzută, ci femei care să facă faţă oricăror situaţii, creându-se
astfel un prototip al femeii moderne, o imagine de "femeie de afaceri" către care tind
reprezentantele sexului frumos.

24
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

2) Efectul variabilei profilul liceului absolvit asupra variabilei nivelul de stres

S-a aplicat testul t pentru eşantioane independente pentru a verifica efectul variabilei
profilul liceului absolvit asupra nivelului de stres. Nu s-au obţinut diferenţe semnificative (t
(48) = 0.689; p = 0,494), în sensul că
subiecţii care au absolvit un liceu cu un profil uman resimt acelaşi nivel de stres ca şi
subiecţii care au absolvit un liceu cu profil real.

Group Statistics

Std. Error
profilul liceului N Mean Std. Deviation Mean
nivelul de stres uman 22 5.01 .58 .12
real 28 4.87 .76 .14

5.1

5.0
Mean nivelul de stres

4.9

4.8
uman real

profilul liceului

Ţinând cont de cercetările anterioare făcute pe elevii de liceu care arată faptul că cei de
la profilul real resimt un nivel mai ridicat de stres, un ritm mai alert de lucru şi un program
mai încărcat, am considerat că se poate discuta despre o diferenţă semnificativă în ceea ce
priveşte nivelul de stres al studenţilor de anul I în funcţie şi de acest profil. Rezultatele au

25
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

infirmat această premisă, o posibilă explicaţie fiind faptul că, în ultimii ani, s-au modificat
modalităţile de examinare la absolvirea liceului, astfel încât nu mai există o diferenţă atât de
mare în privinţa cantităţii de informaţie evaluată sau a gradului de dificultate al acesteia. De
asemenea, se poate spune că s-a obţinut o echitate în ceea ce priveşte solicitările pentru
ambele categorii de subiecţi în timpul liceului şi a dispărut acea pregătire din timpul liceului
pentru meseria aleasă.

3) Efectul variabilei studii universitare anterioare asupra variabilei nivelul de stres

S-a aplicat testul t pentru eşantioane independente pentru a verifica efectul variabilei
studii universitare anterioare asupra nivelului de stres. Nu au fost obţinute diferenţe
semnificative (t (48) = 0,079; p = 0,937), în sensul că subiecţii care frecventează acum prima
facultate resimt acelaşi nivel de stres ca subiecţii care frecventează acum a doua facultate.

Group Statistics

studii universitare Std. Error


anterioare N Mean Std. Deviation Mean
nivelul de stres prima facultate 38 4.93 .73 .12
a doua facultate 12 4.94 .54 .16

5.6

5.4

5.2

5.0
Mean nivelul de stres

4.8

4.6

4.4
prima facultate a doua facultate

studii universitare anterioare

26
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Acest rezultat ar putea fi explicat prin aceea că, în condiţiile societăţii actuale, motivele
frecventării unei a doua facultăţi sunt legate de necesitatea de a găsi un loc de muncă mai
bine plătit sau care să deschidă orizonturi mai largi. Ţinând cont şi de faptul că statul nu
bugetează decât un ciclu de studii pentru obţinerea licenţei, putem că, deşi motivele sunt
diferite, a face o facultate este la fel de dificil a doua oară ca şi prima dată, chiar dacă
expectanţele sunt mai apropiate de realitate, iar stilul de învăţare şi de organizare a timpului
este deja format.

Ipotezele secundare:

În ceea ce priveşte ipotezele secundare, au fost obţinute următoarele rezultate:

a) Subiecţii de gen feminin care au absolvit un liceu cu profil uman au un nivel mai ridicat
al stresului comparativ cu subiecţii de gen feminin care au absolvit un liceu cu profil real.

Nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de stres al subiecţilor de


gen feminin care au absolvit un liceu cu profil uman comparativ cu subiecţii de gen feminin
care au absolvit un profil real. (t(34) = 0,409; p < 0,685) (vezi Anexa 2 - Ipoteze secundare).

Explicaţiile oferite mai sus pot servi ca bază şi pentru interpretarea acestui rezultat.

b) Subiecţii de gen masculin care acum frecventează prima facultate au un nivel mai ridicat
al stresului decât subiecţii de gen masculin care acum frecventează a doua facultate.

Nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de stres al subiecţilor de


gen masculin care au mai absolvit o facultate comparativ cu subiecţii de gen masculin
carefrecventează acum cursurile primei facultăţi. (t(12) = 1,11; p = 0,289) (vezi Anexa 2 -
Ipoteze secundare).

27
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Concluziile studiului

Rezultatele au arătat că nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de


stres al studenţilor de anul I de la Facultatea de Moaşe şi Asistenţi medicali în funcţie de
genul biologic, profilul liceului absolvit şi studiile universitare anterioare.
Cel mai probabil, ipotezele cercetării au fost infirmate din cauza numărului mic de
subiecţi pe care l-am avut la dispoziţie. Însă trebuie luate în considerare şi modificările care
au apărut în ultimul deceniu la nivelul rolurilor de gen şi al expectanţelor legate de aceste
roluri, modificări care se produc în continuare cu o rapiditate foarte mare.
De asemenea, dificultăţile întâmpinate de absolvenţii din România în găsirea unui loc
de muncă îi determină pe aceştia să aleagă o facultate care să le ofere mai multe posibilităţi
şi nu o facultate care să îi ajute să facă ceea ce le place. Mai mult, din moment ce nu se
finanţează decât un ciclu de studii universitare, iar posibilităţile menţionate scad din ce în ce
mai mult, creşte şi nivelul de stres al celor care au mai absolvit o facultate.

Noi direcţii pentru cercetări viitoare

O replică îmbunătăţită a cercetării ar trebui să ia în calcul şi posibilitatea evidenţierii


unor diferenţe semnificative în condiţiile corelării factorilor de personalitate cu factorii
anxiogeni pentru studenţii de anul 1.
Ar fi interesantă izolarea din cadrul acestor factori anxiogeni a celor care se referă la
cadrul didactic şi stilul diferit de predare şi de interacţiune cu auditoriul, astfel încât să fie
posibilă ierarhizarea lor.

Este posibil ca nivelul de stres să difere şi în funcţie de statutul marital al subiecţilor,


însă doar cu o analiză mai atentă asupra repartizării puterii şi a sarcinilor în cuplu.

28
Stresul la studenţii Facultăţii de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Craiova

Bibliografie

1. Athanasiu, A.(1983), Elemente de psihologie medicală, Editura Medicală, Bucureşti.


2. Cosnier, J. (2002), Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor, Editura
Polirom, Iaşi.
3. Coyne, J.C., “Toward an Interactional Description of Depression”, în Coyne, C.
(1985) Essential papers on Depression, New York University Press.
4. DSM-IV revizuit (2004), Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale,
Asociaţia psihiatrilor liberi din România, Bucureşti.
5. Olsson, G. (1998), Adolescent Depression: epidemiology, nosology, life stress and
Social Network
6. Sawyer, L.R.,”Risk Factors for Depression”, în Coyne, C. (1985) Essential papers on
Depression, New York University Press.
7. Sillamy, N. (2000), Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti.
8. http://www.jpgmonline.com/article.asp?issn=0022-
3859;year=1998;volume=44;issue=1;spage=1;epage=6;aulast=Supe;type=0
9. http://proquest.umi.com/pqdweb?index=2&did=669337701&SrchMode=1&sid=3&F
mt=4&VInst=PROD&VType=PQD&RQT=309&VName=PQD&TS=1134907160&
clientId=65090
10. http://www.ericdigests.org/pre-926/stress.htm
11. http://www.mja.com.au/public/issues/177_01_010702/4_mouret.html

29