cu albastru tăiş fulgerător , pe albastru l-a decapitat peste nor, sub nor. Albastru fără cap, a căzut , nu el bineînţeles, trupul lui , din văzut deveni nevăzu t înaintea şi-napoia norului Albastru cel mare, din ce r cel pe dinlăuntru şi pe dinafar ă ţinea în echilibru seve r secunda dimineţii şi pe cea de seară .