1

TEORIE LITERARA
Genuri literare. Specii literare.
Tema – elementul principal/ aspectul general/ ideea centrală care stă la baza unei opere şi în
jurul căreia se dezvoltă o întreagă lume imaginară.

Motivul – unitate care contribuie la relizarea temei.

Ex. Teme şi motive : 1.copilăria
2.dragostea: iubita, florile, inima, muzica, culoarea roşie, îmbrăţişarea, sărutul, iertarea
3.războiul, natura, călătoria, timpul, familia, viaţa de zi cu zi
Recunoaşteţi teme şi motive:
„Amintiri din copilărie” – copilăria (părinţii, jocul, casa, vecinii, fraţii, pupăza, apa)
„Titanic” : dragostea (vaporul, iubitul- iubita, rivalul), călătoria (catastrofa, icebergul, apa),
timpul (amintirea, memoria, epava, colierul)

Instanţele comunicării narative: autor, narator, eul liric, personaj, cititor

Autor - persoana reală care imaginează şi scrie un text literar
Personaj - construcţie imaginară ce există doar în lumea ficţiunii
Cititorul - persoana reală căreia îi este adresat textul literar
Naratorul - o „voce” care prezintă, relatează operele epice.

Perspectiva narativă: uniperspectivism (punct de vedere al unui singur narator)

pluriperspectivism (punctul de vedere al mai multor naratori)

Tipuri de naratori:
1.Narator omniscient
– naraţiunea la persoana a III-a
– naratorul ştie tot, personajele n-au nici un secret faţă de el ( el este Creatorul lumii lui)
– viziune totală, viziune „dindărăt”
– focalizare zero (focalizare= unghiul, poziţia din care sunt percepute evenimentele)
– naratorul este detaşat, impersonal
– narator extradiegetic (se află în afara acţiunii relatate)
– povestirea se numeşte heterodiegeză
 2

2.Naratorul personaj
– naraţiunea la persoana I
– naratorul cunoaşte doar cât personajul
– viziunea este „împreună cu”
– focalizarea internă
– naratorul este intradiegetic (se află în interiorul acţiunii relatate)
– povestirea se numeşte homodiegeză (povestire homodiegetică)
3.Naratorul martor
– cunoaşte puţin, doar ce aude sau vede
– viziunea „din afară”
– focalizarea externă
4.Eul liric – „vocea” autorului în operele lirice
Tipuri – subiectiv (la persoana I şi a II-a)
– obiectiv (la persoana a III-a)
Discursul narativ/ liric (incipit, secvenţe narative, final)
Incipit- secvenţă iniţială simbolică
Final – secvenţă de sfârşit simbolică
Secvenţe narative/ lirice - unităţi elementare a discursului narativ/ liric; sunt dispuse prin în-
lănţuire (cronologic) - timpul diegezei, sau alternanţă (fără o ordine cronologică)- timpul
discursului
Subiectul narativ (epic)
Momentele subiectului: expoziţiune (loc, timp, personaje),
intriga (momentul care declanşează acţiunea
desfăşurarea acţiunii,
punctul culminant
deznodământ
Conflicte: – interior (înăuntrul personajului, la nivelul sentimentelor, stărilor, gândurilor)
– exterior (între două sau mai multe personaje)
Personaj – caracterizare
 3

PERSONAJ - caracterizare
Paşi:
1.Identificare:
- nume (poreclă) + semnificaţie (în sugerarea unor trăsături de caracter)
- prezentare (poziţie socială, vârstă, profesie)
- locul şi rolul în opera (pers. principal/secundar, episodic, martor, prezent sau absent în acţiune)
2. Portret fizic: figura, mimica, talia, gestica, îmbrăcămintea
Ex. D-l Goe – costum de marinar (nepotrivit vârstei, copil îmbătrânit)
3. Portret moral: fapte, limbaj, comportament, mediul (locuinţă) şi influenţa lui, conflicte
interioare
4. Portret psihic: idei, gânduri, frământări interioare
Concluzii/ semnificaţii – pozitiv/ negativ, complex/ banal, static/ dinamic, evoluează/
involuează
Tipuri de caracterizare : – directă (care apare în text);făcută de narator
– autocaracterizare
– făcută de alte personaje
– indirectă -care reiese din fapte, comportament, imagine, mediu,
Tipuri de personaje : – după locul ocupat: principale, secundare, episodice
– după semnificaţia etică: pozitive, negative
– după raportarea la realitate: fantastice, legendare, alegorice, istorice, autobiografice
– după curentul literar: caractere în Clasicism (construite pe o trăsătură dominantă), excepţionale
în Romantism, tipice în Realism (tipice pentru o categorie socială), patologice în Naturalism
Versificaţie (prozodie)
Rimă: încrucişată (abab)
îmbrăţişată (abba
împerecheată (aabb),
Vers alb (abc),
Vers liber (vers alb cu măsură variabilă), monorimă (aaa)
 4

Măsură – numărul de silabe dintr-un vers

Expresivitatea (frumuseţea artistică a textelor) se realizează prin
– figuri de stil .
– imagini artistice (vizuale, auditive, tactile, olfactive)
-unele părți de vorbire: substantive în Vocativ; verbe la imperative; interjecții
-unele semne de ortografie și punctuație: semnul exclamării, puncte de suspensie
Stilul = modul, caracterul general în care este scris textul
Caracteristici ale stilului: claritatea, proprietatea, concizia, precizia, puritatea, simplitatea,
sobrietatea, naturaleţea, oralitatea, armonia.