Sunteți pe pagina 1din 156

ANNE LAURENCE

Dragostea
schimb`
totul

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

– Du-te [i odihne[te-te trei luni [i nu cumva s`-ndr`zne[ti


s` te-ntorci aici mai repede, spuse sir Denis Denzil Tessei
Redfern [i, de[i aceasta n-ar fi vrut s` stea decât o lun`, t`cu.
Nimeni nu l-ar fi contrazis pe marele chirurg, [i cu atât mai
pu]in ea, care-i era asistent` de când devenise medic, adic`
acum cinci ani.
{i ce ani fuseser` pentru ea! Muncise pân` la epuizare –
[i aceasta nu era o simpl` figur` de stil, pentru c`, doar cu
o s`pt`mân` \n urm` le[inase \n sala de opera]ie, de[i
rezultatele analizelor ar`tau c` era vorba doar de extenuare.
– Cump`r`-]i haine elegante [i mergi \ntr-o croazier`,
continu` sir Denis \ntrerupându-i gândurile, sau pur [i
simplu stai [i hiberneaz` la ]ar` [i culege flori, dar \n nici un
caz nu pune mâna pe bisturiu.
U[or de dat sfaturi, se gândi Tessa cu oarecare
melancolie, dar cum s` le urmeze când ambi]ia ei de-o via]`,
de când avea zece ani, era s` devin` chirurg!
6 ANNE LAURENCE

– Voi sta acas` la na[ul meu. Din p`cate, momentan e \n


Noua Zeeland`, unde studiaz` via]a p`s`rilor, dar menajera
lui va fi bucuroas` s` aib` grij` de mine.
Sir Denis studie atent tr`s`turile delicate ale asistentei
lui: ochi mari c`prui, aproape de culoarea chihlimbarului,
cu gene negre, dese, fa]a ispititoare cu o expresie pozna[`,
ca de spiridu[, ten alb – momentan lipsea orice nuan]`
trandafirie din obraji – gur` cu contur delicat, b`rbie
hot`rât` [i p`r ondulat [i moale, auriu-ro[cat.
De[i avea doar dou`zeci [i [apte de ani – chiar dac` nu
p`rea decât de nou`sprezece, era cea mai str`lucit` asis-
tent` pe care o avusese pân` atunci [i \ntr-adev`r o a[tepta
un viitor str`lucit.
Sir Denis zâmbi amintindu-[i de prima lor \ntâlnire [i
eforturile ei de a p`rea mai \n vârst`: \[i strânsese p`rul
\ntr-un coc care s`-i dea o \nf`]i[are mai sever`, \[i pusese
ochelari, de[i n-avea nevoie [i se-mbr`case cu haine largi
pentru a ad`uga volum siluetei ei fragile. Din fericire,
aceast` etap` nu durase decât pân` când c`p`t` suficient de
mult` \ncredere ca s` nu mai ascund` faptul c` era o Venus
\n miniatur` care nu avea s` devin` niciodat` Amazoana la
care visa.
– Nu ai nici un prieten, Tessa?
– Nimic serios, r`spunse ea, amintindu-[i vag de
Christopher.
– Sunt sigur c` asta nu e din cauz` c-ai duce lips` de
pretenden]i.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 7

– Nu m` intereseaz` aventurile romantice. Voi avea


destul timp pentru a[a ceva dup` ce voi ajunge la apogeul
carierei.
– Te rog s` m` ier]i c` spun asta, dar e un mod stupid de
a gândi. Munca noastr` necesit` o concentrare maxim` [i
vigoare fizic`, a[a cum bine [tii [i, dac` suntem ferici]i \n
via]a personal`, nu avem decât de câ[tigat pe plan
profesional. |mpinse \ntr-o parte noti]ele de pe birou [i se
aplec` \n fa]`. |]i garantez c` nu toat` lumea vrea c`s`torie
[i o familie, dar m-ar surprinde ca tu s` nu vrei.
– Sigur c`-mi doresc a[a ceva, dar mai târziu, nu acum.
Oricum, sunt atât de ocupat`, \ncât nici nu am timp pentru
via]a mea personal`. Nu m` plâng, ci e doar o constatare.
– Cu care so]ia mea ar fi imediat de acord... Dar, dac`
so]ul t`u ar fi tot doctor, ar \n]elege [i... oricum vei
beneficia de concediul de maternitate!
– Merge]i prea departe! râse ea.
A doua zi, spre ora prânzului, Tessa era deja \n
Oxfordhire, \n drum spre Greentrees – casa \n stil „Regina
Ana“ a na[ului ei, cas` care-i fusese c`min de când avea
patru ani. Când trecu pe lâng` por]ile impun`toare ale
conacului Finworth, observ` cu surprindere c` fuseser`
proasp`t vopsite. A[adar, b`trânul Lord Finworth, cel atât
de excentric, se hot`râse s` cheltuiasc` pu]in pentru
renov`ri! Era curioas` dac` renovase [i casa, dar nu mai
f`cu ocolul ca s` vad` ea \ns`[i. Oricum, doamna Benson,
care [tia absolut totul, o va pune la curent cu ultimele
nout`]i.
8 ANNE LAURENCE

Elegant, \nconjurat de gr`dina ce p`rea veche de când


lumea, Greentrees ap`ru la orizont [i, oprind ma[ina \n fa]a
por]ii, Tessa avu sentimentul pl`cut c`, \n sfâr[it e acas`.
P`cat c` nu era [i unchiul Martin acolo! El [i so]ia lui
fuseser` prieteni apropia]i ai p`rin]ilor ei [i, dup` moartea
acestora din urm` \ntr-o expedi]ie pe munte, \i oferiser`
c`min [i o trataser` ca pe propriul lor copil. M`tu[a Ellen
murise când ea avea doisprezece ani [i de atunci doamna
Benson \i fusese ca o mam`.
|nainte ca Tessa s` scoat` cheia, o femeie durdulie \n jur
de cincizeci de ani deschise u[a.
– Tessa! Ce minunat... doamna Benson t`cu, \mpins` de
un bolid din blan` cafeniu cu alb, un adorabil câine cvasi
ciob`nesc care, dup` ce o salut` pe Tessa dând energic din
coad` [i l`trând, disp`ru undeva \n spatele casei.
– La naiba cu câinele `sta! Este o sp`rtur` \n zidul din
jurul gr`dinii [i circul` pe acolo nestingherit.
– Lordul Finworth l-ar jupui de viu, \[i aminti Tessa de
aversiunea acelui individ fa]` de animale.
– Nu mai poate, draga mea; a murit acum cinci luni. Nu
]i-a spus domnul Anderson când v-a]i \ntâlnit la Londra?
– Ba da, dar am uitat. Probabil vârsta \ncepe s`-[i spun`
cuvântul.
– Mai degrab` tensiunea \n care munce[ti. Bine c` te-ai
gândit s`-]i iei o vacan]`.
Tessa o \mbr`]i[` pe doamna Benson, apoi o urm` \n
buc`t`rie unde se l`s` r`sf`]at` cu o can` cu ceai [i cu
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 9

incomparabilele pr`jituri ale acesteia. Un râcâit \n u[`


anun]` sosirea lui Henry care, dintr-un salt, era deja cu
amândou` labele pe umerii Tessei.
– Eu nu primesc niciodat` asemenea dovezi de
afec]iune, morm`i nemul]umit` doamna Benson.
– Nici chiar pentru un os cu m`duv`?
– Cele pe care i le dau eu nici nu se compar` cu cele
primite de la conac. So]ii Withers \l r`sfa]` \ngrozitor.
– Sunt noii proprietari?
– Nu, sunt buc`t`reasa [i majordomul domnului Harper.
– Cum e familia Harper?
– Nu e decât domnul Harper; e nepotul lordului
Finworth [i mo[tenitorul propriet`]ii. Trebuie s` fie extrem
de bogat, având \n vedere cât de des circul` cu elicopterul.
– {i eu, care am venit aici \n c`utare de lini[te...
– Este un om lini[tit. To]i se comport` frumos [i sunt
foarte re]inu]i.
– To]i? N-ai spus c` nu e decât domnul Harper?
– El [i grupul lui de exper]i. Este proprietarul
Companiei Harper Software [i a adus cu el aproximativ o
duzin` de oameni care creeaz` programe pentru el.
Tessa r`mase la jum`tatea unui gest, cu mâna ridicat` \n
aer. Harper Software era renumit` \n \ntreaga lume pentru
programele software destinate industriei [i medicinei.
– M` surprinde c` folose[te conacul ca sediu de firm`.
– Nu are cu el decât un grup de oameni. Fabrica este \n
Kent. Iar ace[tia, sunt prea ocupa]i pentru a mai g`si timp
de distrac]ii.
10 ANNE LAURENCE

– Nu-i de mirare, lâng` un [ef care-i supravegheaz` continuu.


– Nici vorb`; dup` cum spune doamna Withers, \[i
petrece majoritatea timpului \n aripa de vest pe care a
transformat-o \n apartamentul s`u personal. Gr`dina [i casa
sunt acum de nerecunoscut.
Tessa \i d`du dreptate pe deplin pu]in mai târziu când,
de la fereastra dormitorului ei v`zu, dincolo de gr`dina lor,
paji[tea \ngrijit`, gr`dina frumos aranjat` [i fa]ada casei
renovat` pe proprietatea vecin`.
Auzind motorul silen]ios al unei ma[ini care tocmai
venea, se-ntreb` ce-l determinase pe domnul Harper s`-[i
aduc` angaja]ii acolo, chiar dac` peisajul era splendid. Era
adev`rat c` multe companii \[i mutau sediile \n provincie [i
probabil c` el, din moment ce tot mo[tenise conacul, vroia
s`-l exploateze.
Amintindu-[i de sfatul lui sir Denis de a nu mai \ntârzia
[i a-[i forma propria ei familie, Tessa se gândi dac` n-ar fi
bine s` invite angaja]ii lui la ea, la o petrecere f`r` preten]ii,
a[a, ca s` se cunoasc`. Desigur, va trebui s` cear` mai \ntâi
permisiunea domnului Harper; numai c`, dac` acesta era
tot atât de grosolan [i avar cum fusese unchiul lui, precis nu
avea s` fie de acord.
|ncepu s` despacheteze bagajele, se sp`l` [i-i telefon`
unchiului Martin, apoi, obosit`, se-ntinse pu]in pe pat,
aproape nevenindu-i s` cread` c` nu trebuia s` mai fac` de
gard` la spital [i s` fie tot timpul \n alert` c` poate fi
chemat` la un pacient.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 11

Era deja sear` când doamna Benson o trezi pentru cin`.


– Dumnezeule, ce târziu e! De ce m-ai l`sat s` dorm pân`
acum?
– Ai spus c` ai venit s` te odihne[ti.
– Este o diferen]` \ntre a te odihni [i a lenevi. |n zece
minute cobor.
Tessa intr` repede sub du[, savurând din plin jetul de
ap` reconfortant, devenind, \n mod ciudat, con[tient` de
propriul ei corp, dup` ce atâ]ia ani nu d`duse aten]ie decât
ale altora. La fel, ie[ind de sub du[, \[i privi fa]a \n oglind`,
tot ca [i cum ar fi v`zut-o pentru prima oar`: ochii de
culoarea chihlimbarului erau \ncerc`na]i [i p`reau enormi
din cauza obrajilor sub]i; [i-ar fi dorit ni[te gene mai lungi,
de[i [tia c` trebuie s` fie mul]umit` c` erau negre [i atât de
dese; ceea ce nu-i displ`cea deloc era nasul mic [i pu]in
cârn [i mai ales gura frumos conturat`. S` fi avut câ]iva
centimetri \n plus... Apoi zâmbi, amintindu-[i c` unchiul
Martin obi[nuia s-o consoleze spunând c` lucrurile de
calitate sunt \ntotdeauna \n ambalaje mici.
Se-mbr`c` repede cu un halat comod [i cobor\ s` se
\nfrupte din bun`t`]ile preg`tite de doamna Benson, apoi
se a[ez` \ntr-un fotoliu \n living, cu Henry \ntins la
picioarele ei, \n una din acele pozi]ii \n care era aproape
imposibil s` [tii unde-i era capul [i unde, coada.
Tessa privi \n jurul ei la tablourile la care ]inea atât de
mult, la c`r]ile [i figurinele chineze[ti din jad de pe rafturi,
gândindu-se c` fusese \ntr-adev`r norocoas` pentru c`
12 ANNE LAURENCE

fusese crescut` \n acel mediu – se bucurase de dragostea


unui erudit [i fusese \ncurajat` s`-i \mp`rt`[easc` multe
dintre interese.
Unchiul Martin... un b`rbat minunat. Dac-ar putea g`si o
variant` a sa cu aproximativ treizeci de ani mai tân`r, atunci
ar asculta sfatul lui sir Denis [i s-ar c`s`tori. Dar era foarte
pu]in probabil, pentru c`, totu[i, unchiul Martin era un
unicat.
A[adar, ar face mai bine s` se concentreze asupra carierei
[i s` uite de c`s`torie.

***

Toat` noaptea, Tessa vis` c` se afla \n Noua Zeeland`, \n


sanctuarul p`s`rilor de pe muntele Bruce, \mpreun` cu
na[ul ei, a[teptând \n ascunz`toarea de lâng` lac ie[irea
zorilor, pentru ca p`s`rile s` se trezeasc`.
Diminea]a, se trezi tot \n cântec de p`s`ri, dar l`tratul lui
Henry \i aduse aminte imediat unde se afl`. Aroma
minunat` ce venea de la buc`t`rie o f`cu s` se gr`beasc` la
micul dejun, dup` care porni spre gr`din` s` rezolve, a[a
cum \[i propusese cu o zi \nainte, problema escapadelor lui
Henry la vecini, pentru ca vizitele lui cam dese s` nu
\nceap` s` deranjeze. Greentrees era desp`r]it de conac de
un zid din piatr` [i nu-n]elegea cum de se formase acea
sp`rtur` prin dislocarea unor blocuri care erau acolo de
sute de ani. Ajungând la locul respectiv, se aplec` [i,
sperând s` g`seasc` explica]ia de partea cealalt` a zidului,
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 13

intr` cât putu prin sp`rtur`. Imediat \[i d`du seama ce se


\ntâmplase: un chiparos \nalt \[i \ntinsese r`d`cinile sub
funda]ie [i o sl`bise. A[adar, era obliga]ia domnului Harper
s` rezolve problema – asta \n cazul \n care \l deranja
prezen]a lui Henry.
– Exersezi ca s` devii stru]? se auzi vocea unui b`rbat.
Tres`rind, Tessa r`mase nemi[cat`. Stru]? Apoi \[i d`du
seama c`, a[a aplecat` cum era, se afla \ntr-o pozi]ie destul
de pu]in demn` [i, \ndreptându-se imediat, \[i ridic`
privirea inten]ionând s` se prezinte [i s` explice situa]ia
creat`. Dar cât de sus trebui s`-[i ridice privirea! Individul
era extrem de \nalt [i... cum nu v`zuse mai frumos. |i
remarc` imediat osatura fin` a fe]ei, ochii de un albastru de
safir, sprâncenele groase; gura frumos conturat` [i buzele
senzuale.
Desigur, v`zuse o mul]ime de b`rba]i care ar`tau bine [i
mai ales \n calitate de chirurg, avusese ocazia s`-i
examineze, dar niciodat` nu \ntâlnise unul care s` aib` un
asemenea impact asupra ei. Nu numai c` o f`cea s` fie
con[tient` de fiecare parte a corpului lui – zvelt [i totu[i cu
umeri la]i, bra]e musculoase, mâini fine, coapse tari,
picioare puternice – dar o f`cea s` fie \n egal` m`sur`
con[tient` [i de corpul ei: sânii \i pulsau ca [i cum el i-ar fi
mângâiat, iar stomacul i se strângea de o dorin]` puternic`.
Ce nebunie! Dar, nebunie sau nu, sim]ea \n fiecare fibr` o
senza]ie complet necunoscut`.
„Pleac` de aici“, \[i ordon` ea. „E[ti obosit` [i te la[i
prad` imagina]iei. Dac` l-ar fi \ntâlnit acum trei luni, nici nu
14 ANNE LAURENCE

l-ai mai fi privit a doua oar`“. |ncerca zadarnic s` se


lini[teasc`, pentru c`, de fapt, [tia c`, indiferent când l-ar fi
v`zut, impactul asupra ei ar fi fost acela[i. Putea numi
aceast` \ntâmplare soart` sau oricum altcumva, rezultatul
era acela[i: pentru prima dat` \n via]a ei era subjugat` de
atrac]ia fizic` fa]` de un b`rbat.
– Ai terminat? \ntreb` el, privind-o \ncruntat.
– Ce s` termin?
– S` m` examinezi. Asta eu ar trebui s-o fac.
– Adev`rat?
– A[a se obi[nuie[te. N-am de gând s` cump`r o mâ]`
\n sac.
– Nu vând o mâ]` \n sac.
– Dar te vinzi pe tine \ns`]i, nu-i a[a? Vin s` candideze o
mul]ime de nebuni [i trebuie s` m` asigur c` aleg persoana
potrivit`.
– Pentru ce s` candideze?
– Pentru anun]ul din ziar, pentru ce altceva? B`rbatul
\mpinse cu piciorul ziarul c`zut la p`mânt, pe care Tessa \l
luase cu ea pentru a-l citi mai târziu. Presupun c` pentru
asta te afli aici.
– Anun]?
– La naiba! Te compor]i nu numai ca un stru], ci [i ca un
papagal.
– Nu e nevoie s` fii nepoliticos. Tocmai vroia s`-i
\ntoarc` spatele [i s` plece, când deodat` \n]elese ce vroia
necunoscutul s` spun`: d`duse un anun] \n ziarul local [i se
prezentaser` mai mul]i candida]i – crezuse c` [i ea era unul
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 15

dintre ei. Dar atunci, de ce-ar fi examinat zidul din gr`din`?


Da, de fapt, de asta spusese el c` se prezentaser` o mul]ime
de nebuni.
– M` tem c` v`-n[ela]i, domnule...
– Patrick Harper.
Dumnezeule! El era magnatul care mo[tenise conacul.
{i-l imaginase mai b`trân [i mai scund, cu p`r c`runt [i
\mbr`cat \n stil conservator, [i, când colo, era pân` \n
treizeci [i cinci de ani, \nalt [i musculos, \mbr`cat extrem de
[ic [i modern.
– Ei bine, n-ai de gând s`-mi spui nimic despre tine?
Doar nu te a[tep]i s` fii angajat` doar pe criteriul
aspectului.
Atinsese un punct sensibil pentru ea: tot timpul
facult`]ii, trebuise s` munceasc` dublu decât ceilal]i, tocmai
pentru a dovedi c` inteligen]a [i aptitudinile nu au nici o
leg`tur` cu aspectul fizic.
– |nf`]i[area nici nu te ajut`, nici nu te \mpiedic` s`-]i
exerci]i profesia.
– N-a[ spune... Aspectul este esen]ial \n cazul unei
dansatoare de strip-tease.
– Dar cererea de serviciu nu se refer` la un astfel de post,
presupun.
– Presupunerea e corect`; oricum nu \ndepline[ti
condi]iile; e[ti doar un copil.
– Sunt mai \n vârst` decât par, se mul]umi ea s`-i
r`spund`, de[i se ab]inea cu greu s` nu-l loveasc`.
16 ANNE LAURENCE

– Adic`?
– Ghici]i.
– Optsprezece.
– Exact. Brusc, \i reveni buna dispozi]ie [i se gândi c`
n-ar fi r`u s`-l mai lase s` r`t`ceasc` pe pista gre[it` pe care
o luase; cu atât mai jalnic` avea s` fie figura lui când va afla
adev`rul. Cu toate c`... nu-[i putea imagina acea figur`
ar`tând jalnic \n nici o situa]ie.
– Acum, dac` tot ai venit, am putea \ncepe interviul chiar
aici; nu po]i fi mai rea decât ceilal]i.
Dup` care porni cu pa[i mari prin iarb` [i se opri \n fa]a
unei b`nci la umbra unui fag; se a[ez` [i-i f`cu semn [i
Tessei, care tocmai \l ajunsese din urm`, gâfâind, s` fac`
acela[i lucru. Fiecare din ei a[tept` s` \nceap` cel`lalt [i, \n
final, Tessa \ntreb` prima, pe un ton suav, luându-[i \ns` un
aer serios.
– |n ce const` postul?
– Exact ceea ce scrie \n anun].
– De obicei, nu se poate scrie totul \ntr-un anun].
– |n principal, am nevoie de cineva care s` \nlocuiasc`
un membru al personalului meu de serviciu \n ziua când
acesta are liber sau \n cazul \n care se \mboln`ve[te.
Gospod`ria trebuie s` func]ioneze perfect, ca un calculator.
– {i calculatoarele se pot defecta.
– Nu ale mele. Tonul lui nu admitea s` fie contrazis [i,
de altfel, avea dreptate, pentru c` produsele Harper erau
renumite pentru precizia lor [i siguran]a \n func]ionare. Ei
bine? Crezi c` po]i face fa]`, domni[oar`...?
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 17

– Tessa Redfern.
– Locuie[ti aici?
– Da. Cel pu]in, \n aceast` privin]` nu min]ea. De obicei,
nu m` \mbrac a[a, ad`ug` ea, dându-[i seama c`-i privea cu
oarecare dispre] blugii vechi [i tricoul.
– Sper.
Imediat, Tessa regret` c`-i d`duse ocazia s-o insulte; \n
definitiv, nu era treaba lui cum se-mbr`ca ea [i, dac` nu-nceta
s-o priveasc` atât de dezaprobator, putea imediat s` se
ridice [i s` plece. Ba nu, nu va face asta, pentru c` nici
nu-[i amintea de când nu se mai amuzase atât de bine.
– M`-ndoiesc c` va merge, morm`i el, trecându-[i
degetele fine prin p`rul castaniu rebel. E[ti mult prea
tân`r`. Ce-ai f`cut de când ai terminat [coala? |ntrebarea lui
o lu` prin surprindere [i r`mase privindu-l mut`. S` nu-mi
spui c` e[ti una din cei ce prefer` s` tr`iasc` nef`când
nimic, din ajutorul social, convin[i c` societatea e datoare s`
le asigure existen]a?
– Doar am r`spuns la acest anun]...
– Hmm... Spune-mi adresa [i num`rul de telefon, ca s`
pot lua leg`tura cu tine \n caz c` m` hot`r`sc s` te angajez.
– Locuiesc \n casa de al`turi. N-avusese \ncotro, oricum
ar fi v`zut-o mergând la Greentrees.
– Cum adic`?
– Fac menajul pentru domnul Anderson.
– Vrei s` spui c` [i-a l`sat casa pe mâna unei fete ca tine?
– Ce vre]i s` spune]i? S`ri \n picioare, enervat`. Cum
adic`, „o fat` ca mine“? Nu [ti]i nimic despre mine.
18 ANNE LAURENCE

– {tiu doar c` e[ti o buc`]ic` de femeie cu o buc`]ic` de


creier [i \]i pierzi calmul mult prea u[or.
– Atunci, de ce v-a]i mai pierdut timpul cu acest
interviu?
– Pentru c` m` amuz` s` te consider capabil` s` preiei
acest post.
– Mi se pare foarte u[or; doar nu ai nevoie de cine [tie
ce inteligen]` ca s` \nlocuie[ti o menajer` sau o
buc`t`reas`.
– S` \n]eleg c` e[ti expert` \n arta culinar`?
– Nu chiar, dar m` descurc.
– Renun]i la slujba actual`?
Pentru o clip`, Tessa se sim]i pierdut`, apoi \[i scutur`
capul cu putere, a[a cum, \ntr-adev`r, numai o fat` de
optsprezece ani ar fi putut face.
– Am foarte pu]in de f`cut acolo. Menajera domnului
Anderson m` ini]iaz` \nainte de a pleca \n concediu, dar
n-am multe lucruri de \nv`]at [i sunt liber` cea mai mare
parte a timpului.
– {i când ea va fi plecat`?
– M` descurc cu amândou` serviciile. Acolo nu am de
f`cut decât s` [terg praful [i s` am grij` de c`]el.
– Presupun c` ai recomand`ri.
– Cum s` am, dac` sunt una din persoanele de la
periferia societ`]ii?
Tessa era atât de fascinat` de linia buzelor lui, chiar [i
a[a, strânse \n semn de mirare, \ncât trebui s`-l roage s`
repete ce-a spus.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 19

– Spuneam c` sunt foarte surprins c` domnul Anderson


te-a angajat.
– Adev`rat? S` [ti]i c` se consider` a fi un bun
cunosc`tor al oamenilor, ceea ce dumneavoastr` categoric
nu sunte]i.
– Ai cumva vreo calificare? \ntreb` el, st`pânindu-[i
mânia.
– Nu. Via]a e prea scurt` ca s-o irose[ti cu o slujb`
plictisitoare de la ora nou` la cinci.
– Nu e neap`rat nevoie s` faci o munc` plictisitoare: po]i
s` fii gr`din`reas`, educatoare, asistent` medical`.
– Asistent` medical`? Nu-mi pot imagina ceva mai r`u; s`
vezi numai sânge [i durere... uah!
– Bine, ai câ[tigat. E[ti liber` s`-]i irose[ti via]a, dac` asta
vrei.
– N-o irosesc. N-am decât optsprezece ani – am toat`
via]a \nainte.
– Nu clipi a[a, domni[oar` Redfern. Sunt suficient de
b`trân ca s`-]i fiu tat`.
– Asta ar fi \nsemnat s` fi]i mult prea precoce.
– S` spunem c` sunt suficient de mult mai \n vârst` decât
tine ca s` te consider un copil. De[i... peste vreo cinci ani,
s-ar putea s` nu-mi displac` s` fiu privit languros de ochii
ace[tia ca de pisic` ai t`i.
– Atunci, ve]i fi prea b`trân pentru mine, r`spunse cu
obr`znicie [i se ridic` s` plece.
– Stai pu]in; nu vrei postul?
– Vre]i s` spune]i c` m` angaja]i?
20 ANNE LAURENCE

– S-ar putea s` nu am de ales. Voi a[tepta câteva zile s`


v`d dac` am o ofert` mai bun`.
– V` doresc succes, domnule Harper. Ajungând la
sp`rtura din zid se opri. R`d`cinile chiparosului
dumneavoastr` au dislocat blocurile de piatr`. V` rog s` da]i
ordin s` fie reparat zidul.
– Voi spune administratorului meu s` aib` grij`.
Abia dup` ce ie[i din raza lor vizual`, Tessa izbucni \n
râs. N-ar fi trebuit s` duc` gluma atât de departe, dar acest
domn \ngâmfat a meritat pe deplin. Brusc, se opri, speriat`
la gândul care \i trecu prin minte: dac` se hot`ra s-o
angajeze, din lips` de alte oferte corespunz`toare? Nu, era
imposibil; ar fi fost o nebunie din partea lui s` angajeze \n
acest post fata z`p`cit` drept care se d`duse ea.
{i, \n orice caz, Patrick Harper nu era unul care s` fac` o
nebunie.
Capitolul 2

Patru zile de inactivitate – \n afar` de mâncat, dormit [i


lenevit o aduser` pe Tessa aproape de exasperare. L`sând
deoparte cartea pe care o citea, \ncerc` s` se gândeasc` la
cum ar putea face zilele s` treac` mai repede, dar \n fa]a
ochilor \i ap`rea mereu figura \ngâmfatului Patrick Harper.
Abia a[tepta s`-l vad` cum reac]ioneaz` când va afla
identitatea ei; asta \l va \nv`]a s` mai judece oamenii dup`
aparen]e.
Numai c`, era posibil s` se afle imediat de prezen]a ei \n
sat. Mai avea totu[i o [ans` dac` r`mânea mai mult acas` [i
dac` o putea convinge pe doamna Benson s` nu vorbeasc`.
{i dac` totu[i i se oferea postul... Ce distrac]ie! Asta ar fi
fost solu]ia ideal` \mpotriva plictiselii. {i ce farse i-ar face!
Lene[, gândul ei r`t`ci \n trecut, oprindu-se la
Christopher cu care fusese la un pas de a se c`s`tori, cu
patru ani \n urm`. Ciudat c` nu se mai gândise la el decât
când sir Denis o \ntrebase dac` are vreun iubit. Cum ar fi
22 ANNE LAURENCE

fost via]a ei dac` [i-ar fi ascultat inima, nu ra]iunea, [i ar fi


renun]at la o carier` promi]`toare pentru a tr`i al`turi de el,
undeva \ntr-o ]ar` din lumea a treia? {i totu[i, Jane l-a iubit
suficient de mult pentru a-[i abandona imediat cariera de
avocat` [i a pleca \mpreun` cu el \ntr-un sat din India.
Christopher apar]inea trecutului [i, de altfel, era convins`
c` modul lui de via]` n-ar fi f`cut-o niciodat` fericit`. |[i
amintea cât de mult \l duruse refuzul ei [i, \n ciuda firii lui
blânde [i tandre, nu putuse concepe c` [i ea avea acela[i
drept ca [i el de a-[i face o carier`.
Putea paria pe oricât c` [i domnul Harper avea aceea[i
concep]ie, ceea ce o f`cea s`-[i savureze [i mai mult farsa.
|nc` se mai gândea, amuzat`, la aceasta, când intr` \n
buc`t`rie la cin`.
– M` bucur s` te v`d atât de fericit`, spuse doamna
Benson, cu un aer satisf`cut.
– M` gândeam la domnul Harper.
– Sunt convins` c` multe tinere se gândesc la el. Nu l-am
v`zut decât o dat` – \n ziua \n care a venit aici s`-l reclame
furios pe Henry – dar mi s-a p`rut frumos ca un actor de
cinema.
– Sunt calit`]i care conteaz` mai mult decât frumuse]ea.
– Categoric, dar doamna Withers spune despre el c` e
un adev`rat gentleman.
– Lucreaz` de mult timp la el?
– Ea [i so]ul ei lucreaz` la aceast` familie de când
domnul Harper era copil. Se pare c` fetele alergau dup` el
de când era \n pantaloni scur]i.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 23

– {i nu l-a prins \nc` nici una?


– Nu; ob]ine ceea ce vrea f`r` s` se complice f`când o
c`s`torie.
– {i cum se poart` \n rela]iile cu oamenii, \n general?
– Doamna Whiters spune c` angaja]ii lui nu-l p`r`sesc
niciodat`.
– Probabil c` pl`te[te foarte bine.
– Cred c` nu-i vorba numai despre asta; spune c`-l
trateaz` pe fiecare din ei ca pe un egal al s`u. Nu
\ntotdeauna, se gândi Tessa amuzat`, apoi ciuli urechea la
ceea ce ad`ug` interlocutoarea sa.
– Cred c` are o asistent` care de]ine o putere foarte
mare. E... Se \ntrerupse brusc când privi ceasul de pe
c`min. Dumnezeule, trebuie s` plec imediat, altfel \ntârzii la
biseric`. I-am dat s` m`nânce lui Henry, a[a c` nu-l mai
\ndopa. Las` aici totul a[a [i du-te \n living s` te ui]i la
televizor.
Nemul]umit` c` discu]ia se \ntrerupsese tocmai \n
punctul \n care devenise mai interesant` [i ignorând
interdic]ia, Tessa strânse masa [i sp`l` vasele, apoi se instal`
pe canapea \n salon, cu un roman poli]ist. Ajunsese aproape
la ultima pagin` când \[i d`du seama c` Henry se agita,
l`trând [i dând din coad`, privind undeva \n spatele ei.
Era Patrick Harper, care privea \n`untru, dincolo de u[a-
fereastr`. Ascunzându-[i bucuria, Tessa r`mase acolo unde
era, pân` când acesta \ncepu s` bat` cu putere \n geam.
|ntre timp, l`tratul lui Henry deveni atât de entuziast, \ncât
abia se mai auzea ce spunea Patrick.
24 ANNE LAURENCE

– Taci, Henry! \ncerc` ea s`-l calmeze.


– A[a nu realizezi nimic. |l apuc` de zgard` [i-l for]` s`
stea jos. |n general, câinii nu latr` când sunt \n pozi]ie
[ezând; nu uita asta.
– V`d c` v` pricepe]i.
– Nu trebuie decât s` le ar`]i c` tu e[ti st`pânul; la fel [i
cu femeile.
Tessa ignor` remarca lui, dar observ` nemul]umit` c`
Henry st`tea cuminte, cu o figur` pur [i simplu \ncântat`, la
picioarele lui Patrick.
– Prost`nacul `sta m` ador`.
– Sigur, recunoa[te autoritatea... |ncercarea de a-[i
camufla sarcasmul p`ru s`-i reu[easc`. Observ c` v` plac
câinii.
– Când sunt la locul lor potrivit.
– Adic`?
– Folosi]i pentru paz`, pentru vân`toare, pentru
persoanele nev`z`toare... dar nu ]inu]i doar a[a, pentru
companie.
– Nu v` gândi]i la persoanele \n vârst` pentru care
compania lor este atât de benefic`? Dar la cei cu tulbur`ri
cardiace? S-a dovedit c` un câine sau o pisic` – de fapt,
orice animal care poate fi mângâiat, ajut` la sc`derea
tensiunii arteriale.
Abia când \i v`zu sprâncenele arcuindu-se \n semn de
mirare, Tessa \[i d`du seama c` nu prea vorbise \n stilul
personajului pe care-l crease.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 25

– Cât de profesionist sun` comentariul t`u! L-ai auzit la


vreun prieten medic?
– A]i ghicit; dar nu mai suntem \mpreun`.
– De ce?
– M` plictisea.
B`rbatul reflect` câteva clipe \n t`cere, timp \n care Tessa
\l mai privi cu aten]ie \nc` o dat` – era [i mai nemaipomenit
decât la prima \ntâlnire.
– De fapt, n-am venit s` discut despre animale sau iubit,
continu` el, sco]ându-[i piciorul de sub o lab` p`roas`. Am
venit \n leg`tur` cu postul. Am angajat ast`zi o femeie
admirabil`, dar nu poate \ncepe lucrul decât peste dou`
luni. Po]i veni tu pân` atunci?
– Vre]i s` spune]i c` m` accepta]i?
– N-am de ales; celelalte au fost [i mai \ngrozitoare decât
tine.
– Mul]umesc. {ti]i \ntr-adev`r s` flata]i o femeie.
– Atunci când e necesar.
|i zâmbi [i Tessa sim]i c`-ncep s`-i tremure genunchii. Ce
naiba se-ntâmpla cu ea? |n mod normal, nu era sensibil` la
aspectul pl`cut al primului b`rbat pe care-l vedea; de fapt,
nu prea era sensibil` la nici un b`rbat [i oricum, era
\ntotdeauna mult prea preocupat` de cariera ei pentru a da
aten]ie unor lucruri atât de lipsite de importan]` [i care, \n
schimb, consumau atât de mult timp, cum erau leg`turile
amoroase. Pe când acum...
Era numai vina lui sir Denis – din cauza lui, \[i vedea
acum viitorul \ntr-o perspectiv` sumbr`: \n singur`tate [i
26 ANNE LAURENCE

f`r` dragoste [i avea tendin]a s` se \ndr`gosteasc` de primul


individ care \ntrunea condi]ii corespunz`toare. Iar acesta, le
\ntrunea pe deplin: era frumos ca un Adonis [i, pe deasupra
[i bogat.
– Ei bine, vrei acest post temporar, sau nu?
– Cum v` da]i seama dac` sunt de \ncredere?
– Ai o fa]` cinstit`.
– |mi pare r`u, domnule Harper. Nu v` pot ajuta.
– De ce nu? Cu câteva zile \n urm` vroiai.
– M-am r`zgândit. Am impresia c` sunte]i un [ef dificil.
– Cum? Mai dur` câteva clipe pân` \[i rec`p`t` glasul. Te
informez c` nici unul din angaja]ii mei n-a plecat vreodat`
de la mine.
– Presupun c` pl`ti]i bine.
– Nu e vorba de bani. Le face pl`cere s` munceasc` la
firma mea.
– Munca – pl`cut`? izbucni \n râs [i se trânti pe
canapea.
– Vei avea mai mul]i bani de buzunar. Pentru a \nt`ri cele
spuse, men]ion` un salariu mai mult decât generos. {i, dac`
\]i place s` c`l`tore[ti...
– |mi place.
– Atunci, care e problema?
Exista, \ntr-adev`r una: dac` vreunul din angaja]ii lui era
localnic, va descoperi identitatea ei.
– A]i spus c` trebuie s` \nlocuiesc câte un membru al
personalului de serviciu, dar nu [tiu din cine e compus
acest personal [i ce atribu]ii au.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 27

– Este vorba de doamna [i domnul Withers, buc`t`reasa


[i majordomul. Pedro, asistentul de buc`tar, un spaniol [i
fou` fete filipineze.
A[adar, nu era nici un localnic, a[a c` trebuia s`
hot`rasc` dac` mai continua farsa sau dezv`luia totul.
– Pentru Dumnezeu, nu mai ezita. Sunt ocupat.
– Accept, decise ea imediat, enervat` de tonul lui.
– Bine. Fa]a lui era lipsit` de orice expresie când se
ridic` s` plece. Ar fi bine s`-]i cumperi câteva haine decente.
– Nu se admite ]inuta sport, lejer`?
– Una este s` fii \mbr`cat nepreten]ios [i alta e s` fii
jerpelit. |[i scoase portofelul din buzunar [i-i d`du dou`
bancnote a câte zece lire. Poftim; cred c` ajunge atât.
– Dou`zeci de lire? chicoti [treng`re[te. Nici lui Henry
nu i-a[ putea cump`ra o h`inu]`.
Iritat, Patrick mai scoase \nc` treizeci.
– Sunte]i generos... remarc` ea cu ironie.
– }i-am dat pentru haine de lucru, nu ca s` iei masa cu
Regina!
– Cred c` voi reu[i s` g`sesc ceva \n Iverton.
– Ai grij` – nu sunt decât dou` autobuze pe zi.
– Merg cu ma[ina.
– Ai ma[in`?
Ochii lui de culoarea sefirului se \ngustar`, exprimând
mirare absolut`, dar Tessa era preg`tit`.
– Domnul Anderson mi-a permis s` folosesc ma[ina sa.
Nu mint, domnule Harper, ad`ug` ea, v`zându-l c`, \n
continuare, nu-i venea s` cread`. Dac` nu m` crede]i, pute]i
renun]a la serviciile mele.
28 ANNE LAURENCE

– Te cred, te cred... doar atât c` m` surprinde.


– Când dori]i s` \ncep?
– Luni la ora nou`.
– Bine. Nu-ndr`znea s` se gândeasc` nici la reac]ia
doamnei Benson, nici a unchiului Martin când aveau s`
aud`. Oricât savura na[ul ei glumele, cu siguran]` c` aceasta
i se va p`rea exagerat`. S` s`rb`torim, continu` ea, mergând
descul]` la bar [i luând o sticl` de coniac. Ce spune]i de
asta?
T`cerea lui Patrick Harper era elocvent`. Brusc, \[i d`du
seama ce f`cuse: o menajer` nu avea voie s` bea din b`utura
patronului. Cu atât mai mult cu cât aceast` b`utur` era
coniac Napoleon.
– Dac` v` gândi]i cumva la ceea ce-ar putea spune
domnul Anderson, s` [ti]i c` dumnealui m-a invitat s` m`
simt ca acas`.
– Una este s` te sim]i ca acas`, [i alta s`-]i \ng`dui ni[te
lucruri nepermise.
– Asta crede]i c` fac?
– Da. Nu, nu beau, mul]umesc.
Se-ndrepta deja spre u[a-fereastr` pe care intrase.
– Sunte]i abstinent?
– S` spunem c` prefer s` nu m` simt ca acas`.
– V` promit c` domnul Anderson nu se va sup`ra.
– Voi a[tepta s`-mi spun` el asta.
– Cum dori]i, spuse ea ridicând din umeri, apoi puse
sticla \napoi \n bar.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 29

R`mas` singur`, Tessa se gândi c` se descurcase destul


de bine, cu toate c` nu avea s`-i fie prea u[or când va trebui
s`-l vad` zilnic.
A doua zi diminea]a, la micul dejun, planul ei o \ngrozi
pur [i simplu pe doamna Benson.
– Te compor]i ca un copil, Tessa. M` surprinde
atitudinea ta.
– M` distrez pu]in.
– {i dac` se afl` adev`rul?
– Imposibil.
– Ce va spune domnul Anderson?
– Va râde.
– M`-ndoiesc. {i cum \]i vei \ndeplini atribu]iile?
– M` simt mult mai bine [i deja m` plictisesc. Dac`
domnul Harper nu mi-ar fi oferit aceast` nea[teptat` ocazie,
probabil c` m-a[ fi \ntors la lucru.
– Vorbe[ti prostii; \nc` nu e[ti complet restabilit`.
– Atunci, ajut`-m` s`-mi p`strez buna dispozi]ie [i nu
spune nim`nui cine sunt.
– Absolut nim`nui?
– Da.
– Tot nu-mi place ce faci. Când \ncepi?
– Luni.
– {i cât dureaz`?
– A spus c` dou` luni.
– Dou` luni? Nu po]i continua aceast` fars` atât de mult.
– Nici nu inten]ionez. |l mai las s` fac` \nc` vreo dou` trei
remarce neavenite la adresa mea, dup` care \i spun cine sunt
[i-l privesc cum se schimb` la fa]` [i intr`-n p`mânt de ru[ine.
30 ANNE LAURENCE

– Vezi s` nu p`te[ti tu a[a. De obicei, glumele au efect de


bumerang.
– Nu [i aceasta. Merg la Iverton s`-mi cump`r haine.
– Mai bine ai merge la Londra.
– Vreau \mbr`c`minte pentru adolescen]i, nu luxoas`.
– S` nu cumva s`-]i cumperi haine punk!
– Ce idee grozav`!
– Tessa Redfern, dac` \ndr`zne[ti s`...
– A fost doar o glum`. Inten]ionez s` m`-mbrac
tinere[te, dar respectabil!
Dup` ce \[i cump`r` blugi, fuste scurte [i bluze \n cel mai
autentic stil adolescentin pe care alt`dat` l-ar fi considerat
total nepotrivit cu statutul ei profesional, Tessa avu totu[i o
strângere de inim`. Patrick Harper o \ncurajase s` se
aventureze \n acea fars` prin \ngâmfarea [i lipsa lui de
polite]e. |n plus, farsa era total inofensiv` – doar o
\nv`]`tur` de minte, din care nimeni nu va avea de suferit.
|[i reveni \ns` repede.

***

Luni diminea]a, Tessa se hot`r\, dup` ce prob` mai


multe din ]inutele nostime pe care le cump`rase, asupra
unei fuste scurte din doc [i unui tricou alb.
– Cam scurt` fusta, nu crezi? \ntreb` doamna Benson
când o v`zu ap`rând \n buc`t`rie pentru micul dejun.
– Pentru domni[oara Redfern chirurgul, dar \n nici un
caz pentru fata bun` la toate angajat` de domnul Harper.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 31

– Tare-a[ vrea s` renun]i la ideea aceasta. Nu po]i s` [tii


ce \ntors`tur` iau lucrurile [i cum se va termina totul.
– Se va termina cu un hohot de râs. Nu-]i mai face griji.
Dac` situa]ia devine nepl`cut`, opresc totul.
Doar când o porni spre conac, \ncepu s` se simt`
cople[it` de enormitatea faptei ei; una era s` te gânde[ti ce
distractiv ar fi s` faci ceva, [i cu totul altceva s` treci la
ac]iune. Dar, nu degeaba era o Redfern! |n cel mai r`u caz,
Patrick Harper ar putea afla identitatea ei [i-ar trimite-o
acas`.
|n fa]a intr`rii principale erau cam o duzin` de ma[ini,
ceea ce indica faptul c` \n`untru era o activitate intens`,
adic` exact cum \i pl`cea ei, pentru c` nimic nu i se p`rea
mai trist decât o cas` veche r`mas` nefolosit`. Când ajunse
\n fa]a u[ii, v`zu c` e \ntredeschis` [i p`[i \n`untru. Mai
fusese o singur` dat` acolo, cu mul]i ani \n urm`, [i-[i
amintea atmosfera sumbr` care o impresionase nepl`cut.
Nimic nu mai r`m`sese acum din ceea ce-ar fi putut aduce
cu trecutul; totul fusese renovat, recondi]ionat [i
modernizat cu un bun-gust des`vâr[it \n care luxul neostentativ
[i elegan]a alc`tuiau un cadru de cea mai bun` calitate.
– Domni[oara Redfern?
Tessa se-ntoarse spre blonda statuar` cu figur`
voluptuoas` care o examina cu ochi alba[tri [i reci.
– Da, r`spunse ea, nevoit` s`-[i retrag` mâna \ntins`. Iar
dumneavoastr` sunte]i...
– Ingrid Mortensen, asistenta domnului Harper. V` rog
s` veni]i \n biroul meu.
32 ANNE LAURENCE

Acest birou p`rea o \nc`pere la fel de rece [i de


neprimitoare ca posesoara lui; totul, inclusiv planta de
acolo, purta amprenta unei rigidit`]i greu de suportat.
– |n]eleg c` domnul Harper v-a explicat ce atribu]ii ave]i.
– Oarecum, r`spunse Tessa, sim]indu-se brusc ridicol`
\mbr`cat` astfel \n prezen]a acelei femei extrem de
rezervate, st`pâne pe sine [i cu o ]inut` impecabil`.
– Nu p`re]i prea sigur`.
– Mi-a spus ceva, dar a fost destul de vag. Presupun c`
to]i teoreticienii sunt a[a, când e vorba de ceva practic.
– Domnul Harper nu este niciodat` a[a [i explic`
\ntotdeauna foarte clar [i precis.
– |n cazul meu, nu s-a \ntâmplat a[a. A men]ionat ceva \n
leg`tur` cu \nlocuirea oric`rui membru din personalul de
serviciu, dar nu a intrat \n am`nunte.
– Atunci, v` voi face eu instructajul. Aceast` cas` trebuie
s` func]ioneze ca o ma[in`rie perfect`; nu toler`m lenea.
Chiar a[a? Tessa se hot`r\ s` renun]e la tot. Se pretase la
aceast` fars` cu gândul s` se amuze, dar, dac` Ingrid
Mortensen urma s`-i fie [ef`, \nsemna s` fie un adev`rat
dezastru. Cum se putuse a[tepta s` fie \n subordinea direct`
a lui Patrick Harper? A fost suficient c` se deranjase pentru
interviul \n urma c`ruia o angajase; acum, era logic s-o dea
pe mâna capabilei sale asistente.
– ... s` ave]i grij` ca totul s` mearg` bine [i s` suplini]i
persoana care lipse[te pentru g`tit, cur`]enie [i...
– Adic`, o persoan` care s` fac` de toate.
– Dac` dori]i, pute]i spune [i a[a. A]i \n]eles tot ce v-am
explicat?
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 33

– Sunt doar tân`r`... nu [i proast`.


– S` v` prezint personalului, spuse Ingrid enervat`,
ridicându-se [i conducând-o \n buc`t`ria spa]ioas` \n care
aparatura modern` [i stilul tradi]ional se \mbinau perfect,
dând o ambian]` pl`cut`. Domnul [i doamna Whiters –
domni[oara Redfern.
O femeie de vârst` mijlocie, cu \nf`]i[are pl`cut` \[i
[terse mâinile pe [or] [i f`cu un pas \nainte, urmat` de so]ul
ei, un b`rbat deopotriv` de pl`cut. Tessa \i simpatiz` pe loc.
– M` bucur c` ne vei ajuta.
– I-am spus domni[oarei Redfern ce atribu]ii are, a[a c`
poate \ncepe imediat. Dac` mai vre]i s` [ti]i ceva, veni]i
direct la mine [i nu uita]i c` aici este deopotriv` birou [i
cas` [i totul trebuie s` func]ioneze eficient!
– Da, doamn`. Sunt aici la ordinele dumneavoastr`,
spuse Tessa cu o ironie pe care numai cei doi so]i o
sesizar`, apreciind-o discret cu un zâmbet, imediat dup` ce
Ingrid ie[i. Ce dori]i s` fac? \ntreb` ea politicos, \ntorcându-se
spre doamna Withers.
– S` faci un ceai. |n clipa \n care ceainicul \ncepe s`
fiarb`, Pedro [i fetele vor veni imediat [i-atunci vei face
cuno[tin]` cu ei.
|ntr-adev`r, la primul [uierat care anun]a c` apa fierbe,
ap`rur` \n grab` dou` filipineze [i un tân`r spaniol. Râzând,
fetele se prezentar` ca fiind Emmy [i Eva, iar b`iatul, Pedro,
o inform` imediat \n leg`tur` cu ambi]ia lui de a deveni
buc`tar [i a prelua func]ia doamnei Withers, la pensionarea
acesteia.
34 ANNE LAURENCE

– Mai ai foarte multe de \nv`]at pân` s` ajungi s` satisfaci


gusturile domnului Harper, spuse cu blânde]e domnul
Withers care \l auzea pentru a nu [tiu câta oar`. De[i, când
lucreaz` la o nou` idee de software, domnului Harper nici
nu-i pas` ce m`nânc`, ad`ug` el, pentru a o informa pe
Tessa. Dar, când se relaxeaz`, apreciaz` enorm felurile fine
de mâncare.
– De mic copil a fost a[a, complet` doamna Withers,
cople[it` de amintiri. Spunea c`, atunci când va avea casa
lui, numai eu \i voi fi „buc`t`ric`“.
Pesemne c` individul acela avea o bun`tate \nn`scut` de
putuse inspira atâta devotament din partea acelor doi
b`trâni slujitori.
– S-ar putea s` dureze o zi sau dou` pân` când te
acomodezi, dar apoi vei vedea c` munca nu e foarte grea.
– {i ce am de f`cut când nu am de suplinit pe nimeni?
– Aju]i pe oricine care pare s` aib` nevoie de \nc` o
pereche de mâini.
– Ca mine, de exemplu, spuse Emmy. E timpul s`
servesc cafeaua.
Tessa o ajut` s` \mping` m`su]a pe rotile pân` \ntr-o
\nc`pere luminoas`, \nvecinându-se cu una mult mai
spa]ioas`, utilat` cu birouri [i cele mai noi calculatoare
Harper.
– Nu se admite s` se m`nânce sau s` se bea ceva \n sala
calculatoarelor, o inform` Emmy, a[a c` nu ducem
niciodat` m`su]a acolo; cea mai mic` firimitur` ar putea
cauza o defec]iune.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 35

Tessa nu mai avu timp s`-i r`spund`, pentru c` angaja]ii


le luar` cu asalt. Sigur, se a[teptase ca ace[tia s` fie tineri,
dar nici a[a – s` arate ca ni[te studen]i. A[adar, ace[tia erau
speciali[tii care concepeau programe vândute fiecare cu
sute [i adesea cu mii de lire.
– M` numesc Billy, se prezent` un tân`r cu ochelari când
lu` cafeaua oferit` de ea. E[ti nou`?
– Da, ajut acolo unde este nevoie... desigur, acolo, nu,
spuse ea zâmbind [i f`când semn cu capul spre sala cu
calculatoare.
– P`cat, interveni un altul. M` doare capul [i tare m-a[
duce s` \not pu]in.
– Ai avea o durere de cap [i mai mare dac` m-ai l`sa \n
fa]a calculatorului t`u.
B`rbatul râse [i, la fel, o tân`r` cu p`rul strâns \n
coad`.
– Sunt Liz Cummings, iar dornicul \not`tor este
logodnicul meu.
Repede, se prezentar` [i ceilal]i. Mike, un uria[ blond,
Johnny [i James, cei doi fra]i cu figuri serioase [i proasp`t
c`s`tori]i. Tom [i Jenna Donaldson – amândoi cu pistrui [i
cu p`rul de culoarea nisipului.
Alc`tuiau un grup amuzant [i prietenos [i, de[i Tessa era
foarte curioas` \n leg`tur` cu munca pe care o f`ceau,
r`mase t`cut`, a[a cum \i cerea datoria, pân` la terminarea
pauzei.
36 ANNE LAURENCE

Abia spre sfâr[itul zilei \ndr`zni s`-ntrebe, pe un ton


indiferent, de Patrick Harper pe care nu-l v`zuse deloc.
– E \n State; merge acolo atât de des, \ncât se poate
spune c` face naveta.
– St` mult? \ntreb` ea, iritat` de dezam`girea pe care o
sim]ea. La naiba, ce-avea deosebit individul acesta? Ei, de
parc` nu [tia...
– Greu de spus; câteva zile, de multe ori câteva
s`pt`mâni.
Tessa se gândi \nc` o dat` dac` n-ar fi mai bine s`
renun]e la tot [i s` plece. {tia \ns` c` n-o va face, [i asta nu
din plictiseal`, ci din dorin]a de a-[i cunoa[te vecinul mai
bine... mult mai bine.
Acas`, la cin`, de[i reu[i s` descre]easc` fruntea doamnei
Benson cu am`nunte de la conac, tot nu putu s-o lini[teasc`
pe deplin.
– Nu-mi place deloc c` mâine plec \n concediu [i te las
aici [i nu-mi place deloc farsa pe care o faci; cel pu]in dac`
eram aici, te mai supravegheam.
– Nu voi face nimic care s`-l pun` pe unchiul Martin
\ntr-o postur` nepl`cut`. {i, dac` nu pleci \n concediu, \[i
va \nchipui c` sunt \ntr-adev`r bolnav` [i se va \ntoarce
imediat acas`.
– A[a e... Ah, am realizat ast`zi ceva foarte important: am
g`sit locul \n care s`-l ]inem \nchis pe Henry, ca s` nu mai
mearg` la conac – \n ]arcul de lâng` buc`t`rie, unde de fapt
a fost ]inut pân` s-a dezobi[nuit de a mai mânca florile [i
unde, de altfel, \i pl`cea enorm.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 37

|ntr-adev`r, era o mare u[urare pentru Tessa s`-l [tie


alergând [i jucându-se fericit cât avea s` fie singur toat`
ziua, \n siguran]` [i f`r` riscul de a-i deranja pe al]ii.
|n urm`toarele zile, Tessa \ncepu s` se familiarizeze cu
regulile de la conac. Acum \n]elegea de ce Patrick hot`râse
s`-l utilizeze nu numai ca birou, dar [i ca locuin]`: el [i
grupul lui de exper]i erau creierul companiei [i, ca s` fie
sigur c`-[i men]ine pozi]ia conduc`toare pe pia]`, era
important s` se concentreze total asupra a tot ceea ce
f`ceau; ori, acest lucru nu se putea realiza \ntr-un mediu
tipic de birou sau de fabric` [i unde altundeva era mai bine
decât \n atmosfera lini[tit` a unui conac \n care totul
func]iona perfect.
|n cea de-a treia zi de serviciu, Tessa o suplini pe Eva; nu
putea spune c` nu era o senza]ie ciudat` \nlocuindu-[i
aptitudinile de chirurg cu aptitudini casnice. Cel pu]in, a[a
nu se mai confrunta cu situa]ii limit` \n care trebuia s`
restabileasc` echilibrul fragil al vie]ii. Cele mai grave
incidente ce i se puteau \ntâmpla \n acest caz erau s` sparg`
vreun obiect \n timp ce [tergea praful, sau s` se defecteze
ma[ina de sp`lat.
|n cea de-a patra zi, prelu` atribu]iile lui Pedro: cur`]`
argint`ria [i fabuloasa colec]ie de por]elanuri de Dresda,
Meissen [i Wedgwood.
Spre surprinderea ei, se-ntorcea seara acas` extenuat`
[i-[i d`du seama c` nu se restabilise nici pe departe astfel
\ncât s` poat` relua zilele cu opera]ii chirurgicale de
diminea]a pân` seara.
38 ANNE LAURENCE

Rareori era surprins` de melancolie, dar \n seara aceea,


Tessa se l`s` cople[it` pur [i simplu de perspectiva sumbr`
a vie]ii viitoare: un drum searb`d pe care avea s`-l str`bat`
singur`. Asta, \n cazul \n care nu va g`si un b`rbat pe care
s`-l iubeasc` suficient de mult pentru a-i fi al`turi [i care,
desigur, s`-i r`spund` cu aceea[i dragoste. Cam greu de
realizat, având \n vedere programul ei lung de lucru. N-ar
mai fi o problem` dac` s-ar c`s`tori tot cu un chirurg,
numai c`... dac` programele lor nu s-ar suprapune perfect,
ar fi foarte probabil s` nu se \ntâlneasc` niciodat` acas`. Se
gândi din nou la ochii aceia alba[tri care priveau plini de
ironie. Se-ntreb` dac` Patrick Harper ar accepta ca so]ia lui
s` aib` propria ei carier`. Pu]in probabil! De[i se ar`ta
contrariat de presupusa ei lips` de interes pentru o
profesie, mai degrab` el \nsu[i ar fi optat pentru o femeie
cu preocup`ri casnice [i care s`-[i concentreze \ntreaga
existen]` asupra lui.
|[i petrecu weekendul lini[tit`, dar \n aceea[i stare de
spirit, dar luni, pe când se-ndrepta din nou spre conac,
mireasma ierbii \nc` ude de rou` [i a trandafirilor din
gr`din` [i toat` str`lucirea acelei zile \nsorite o f`cu s`-l
priveasc` mai optimist.
Se \nvior` [i mai mult aflând c` era ziua liber` a lui
Emmy [i urma s` fac` ordine \n aripa de vest a casei, adic`
\n apartamentul lui Patrick Harper. Asta \nsemna c` [i el se
va \ntoarce nu peste mult timp.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 39

|n]elegea acum de ce-[i alesese acea arip`: nu numai c`


era retras`, izolat` de restul casei, dar se putea izola [i o
parte din gr`din`, ceea ce se [i f`cuse de fapt, amenajându-se
o piscin` \nconjurat` de scaune [i mese.
Trecu \n revist`, curioas`, cele cinci apartamente pentru
oaspe]i, fiecare cu propria baie, apoi sufrageria, salonul [i
biroul. Covoarele [i antichit`]ile erau cele ce apar]ineau
casei, dar draperiile trebuie s` fi fost noi. |n orice caz, totul
se \mbina armonios, dând \ntregii atmosfere o not` de
elegan]` [i rafinament.
Doar dormitorul principal era mobilat \n stil modern,
adecvat unui adev`rat magnat al secolului dou`zeci.
Draperiile, covorul, cuverturile de pe scaunele balansoar,
pernele \mpr`[tiate pe pat, jucau toate un joc subtil de
maro ciocolatiu, verde [i oranj.
Patul... enorm! {i-l putea imagina cu u[urin]` pe Patrick
\ntins lene[ acolo, printre perne... Enervat` de acest gând,
Tessa lu` repede un teanc de lenjerie din satin cafeniu
\nchis [i-ncepu s` fac` patul – o sarcin` nu prea u[oar`,
când nu ai decât un metru [i cincizeci [i cinci de centimetri,
iar suprafa]a pe care trebuie s`-ntinzi cear[aful pare cât un
teren de base-ball.
Se a[ez` pu]in pe margine, aproape gâfâind din cauza
efortului, când vocea din spatele ei o f`cu s` tresar`
\ngrozitor.
– Simte-te ca acas` [i trage un pui de somn, dac` tot e[ti
acolo!
40 ANNE LAURENCE

Tessa s`ri \n picioare [i se-ntoarse imediat spre el. Nu,


ochii lui de culoarea safirului [i trupul lui ca de zeu nu
fuseser` o simpl` \nchipuire de-a ei.
– E liber` Emmy? |ntrebând-o se apropie atât de mult de
ea \ncât \i v`zu cearc`nele de oboseal` din jurul ochilor.
– Da [i eu...
– {tiu.
Cu un gest rapid, se dezbr`c` de hain` [i se desf`cu la
cravat`. |n mod normal, aceasta ar fi trecut ca un lucru
extrem de banal, dar pe fundalul dormitorului, gestul
c`p`t` o not` de intimitate tulbur`toare. Str`duindu-se din
r`sputeri s` nu-l priveasc`, Tessa \[i concentr` toat` aten]ia
asupra a[ternutului pe care-l \ntindea.
– Presupun c` n-ai \nv`]at asta \n armat`!
– Ce s` \nv`]? \ntreb` ea surprins` pân` s`-[i dea seama
c` aluzia se referea la perfec]iunea cu care \ndoia col]urile
cear[afului – dup` modelul paturilor de spital. Ah!... Am
\nv`]at de la o prieten` care lucreaz` la spital.
– O meserie foarte frumoas`. Ai putea [i tu s` te gânde[ti
la a[a ceva.
– Sunt fericit` a[a cum sunt.
– E[ti o micu]` foarte nostim`.
Nu i se mai spusese „micu]`“ de când era student`.
– Talia mea nu v` prive[te.
– Te deranjeaz` c` e[ti mic`?
– Nu sunt mic`; \n`l]imea mea este absolut normal`
Cum ar fi s` v` spun c` sunte]i un uria[ nostim?
– Nu m-ar deranja deloc. Nici pe tine nu te-ar deranja
dac-ai duce o existen]` c`reia i-ai da mai mult sens.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 41

– Nu crede]i c` se poate s` fii fericit doar l`sându-te \n


voia valurilor... purtat pur [i simplu de via]`? Dac`
dumneavoastr` sunte]i obsedat de munc`, nu \nseamn` c`
trebuie s` fim to]i a[a. Acum, dac` vre]i s` pleca]i ca s` m`
l`sa]i s`-mi termin treaba.
– De ce s` plec?
– Pentru c` m` intimida]i. Nu pot lucra cum trebuie dac`
m` privi]i.
– Dac` promi]i s` nu m` prive[ti tu pe mine, \mi pun
imediat o pereche de blugi [i un tricou [i plec.
Imediat, Tessa ie[i din camer`, de parc-ar fi fost o
fecioar` sperioas`, [i nu o femeie obi[nuit` s` vad` b`rba]i
dezbr`ca]i. Numai c` nu se pref`cea; era \ntr-adev`r
\ngrozit`, dar nu de el, ci de ea \ns`[i – trebuia s` admit`
c` \ntâlnise b`rbatul care o f`cea s` se simt` vulnerabil`, s`
fie r`nit` [i dezam`git`. {i-apoi doar simpla ideea de a-l
vedea pe Patrick Harper dezbr`cat o f`cea s`-[i piard`
ra]iunea.
– Hei! Glumeam; vino \napoi [i termin` de f`cut patul.
– Am terminat. |nchise u[a [i ie[i \n grab`, aproape
ciocnindu-se de Ingrid. Vai! M` scuza]i, \mi pare r`u...
– Ai toate motivele.
– V-am lovit? V` rog s`...
– Nu la asta m` refeream, ci la prostia de a nu fi p`r`sit
imediat camera când a ap`rut domnul Harper. Am crezut
c-am spus destul de clar c` nu trebuie deranjat sub nici o
form` cu vorb`rie prosteasc`. Ideile dumnealui valoreaz`
milioane [i nu trebuie s`-i \ntrerupi gândurile.
42 ANNE LAURENCE

– Nu eu l-am \ntrerupt. Dumnealui mi s-a adresat. |l


pute]i \ntreba.
– Domnul Harper e mult prea amabil pentru a te pune
\ntr-o situa]ie dificil`.
– Pesemne c` glumi]i! |[i d`du seama, dar deja prea
târziu, c` o tân`r` angajat` n-ar fi r`spuns a[a. Dar, \n
definitiv [i \n ciuda aerelor pe care [i le da, Ingrid era tot o
angajat`, ceea ce le punea la nivel de egalitate. {tiu c`
sunte]i asistenta domnului Harper, dar când m-a angajat nu
mi-a spus c` voi fi \n subordinea dumneavoastr` direct`,
a[adar nu ave]i dreptul s`-mi da]i ordine.
– Cum \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti a[a... tu... un nimic?
– V` r`spund cu aceea[i polite]e, spuse Tessa [i plec`.
Abia când furia i se mai potoli, regret` ie[irea avut`; \[i
d`dea seama c`, de[i abia \nceput`, cariera ei de menajer`
avea s` fie curmat` brusc.
Capitolul 3

La ora nou` [i jum`tate a doua zi diminea]a, Tessa nu


mai avu nici un dubiu \n privin]a faptului c` Ingrid o
reclamase. |n timp ce tocmai strângea masa dup` micul
dejun, Patrick intr` ca o furtun`, r`stindu-se la ea.
– Nu crezi c` sunt destul de ocupat ca s`-mi pierd timpul
ascultând-o pe Ingrid plângându-se \n privin]a ta?
– Plângându-se?
– Nu te mai preface! {tii foarte bine la ce m` refer.
– Ah... la povestea aceea...
– Exact; „povestea aceea“ a \nfuriat-o. S`-]i intre bine \n
cap: Ingrid este asistenta mea [i are tot dreptul s`-]i dea
ordine! Dac` nu le accep]i, po]i pleca.
Era oare un avertisment din partea sor]ii? Era mai bine s`
plece, atât timp cât \nc` inima nu-i era subjugat`? Dar
gândul la satisfac]ia lui Ingrid, o hot`r\ s` r`mân`. |n plus,
Patrick era un b`rbat ca oricare altul [i, de[i al naibii de
sexy, poate s` nu mai fie atât de atr`g`tor \n momentul \n
44 ANNE LAURENCE

care \l cuno[ti mai bine; [i, cu cât \l pl`cea mai pu]in, cu atât
era mai bine pentru lini[tea ei sufleteasc`.
– |mi pare r`u c` v-am cauzat aceast` nepl`cere,
domnule. Nu se va mai repeta. Voi face tot ce-mi spune [i...
– |nceteaz` cu teatrul!
– Teatrul? Tessa se \mbujor`; de cât timp [tia [i de ce
a[teptase atât ca s`-i spun`?
– Da, ai auzit bine; [tiu foarte bine c` n-ai nici un pic de
respect pentru o autoritate, a[a c` \nceteaz` cu aceast`
minciun` – nu e[ti capabil` de servilism.
– Prefera]i s` fiu servil`? \ntreb` ea, r`suflând u[urat`.
O privi o clip`, cu capul aplecat \ntr-o parte, u[or \ncruntat.
– Oricum, n-ai putea. Nu, nu vreau s` fii a[a.
– Mul]umesc.
– Dar asta nu \nseamn` s`-i nesocote[ti ordinele. Dac` te
roag` s` faci ceva, ascult-o.
|ntr-adev`r, \n urm`toarele zile, Ingrid nu mai conteni cu
ordinele, inventând tot felul de sarcini, probabil tot ce-[i
putea imagina mai greu sau mai anost: de la m`turarea
cur]ii din fa]` cu pietri[, la cur`]area garajului care
ad`postea patru ma[ini, sp`larea geamurilor [i plivirea
buruienilor.
– Nu mi s-a spus c` trebuie s` \nlocuiesc [i gr`dinarul,
protest` totu[i Tessa când \n cele din urm`, se s`tur` de
aceste exager`ri.
– Nici nu trebuie, dar am crezut c` vrei s` te faci util`.
Tessa nu r`spunse, \ns` pl`nuia o replic` ustur`toare
pentru urm`toarea sarcin` ira]ional` ce-avea s` i se atribuie.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 45

Era evident c` Ingrid f`cea tot posibilul s-o ]in` departe de


Patrick Harper [i chiar reu[i, pentru c`, timp de dou` zile,
Tessa nu-l v`zu absolut deloc; aproape c` nu mai avea sens
s` r`mân`.
– E[ti foarte gânditoare, se auzi o voce vesel`, care-i
\ntrerupse gândurile [i Tessa \l v`zu pe Mike, uria[ul cel
blond ce f`cea parte din grupul de exper]i. Cum ]i se pare
aici?
– Greu.
– Te referi la oameni sau la ceea ce ai de f`cut?
– La ambele.
– Sunt sigur c` vei g`si modalitatea de a te descurca.
– |ncerc!
– }i-ai terminat treaba, Tessa? \i \ntrerupse Ingrid, v`dit
iritat`, ap`rând ca din senin.
– Da; am o or` liber`.
– Atunci, bucur`-te de ea f`r` s`-i deranjezi pe al]ii.
– Dac` este o aluzie la mine, interveni Mike, eu sunt
cel care luam o mic` pauz`; sper c` nu e \mpotriva
regulilor.
– Sigur c` nu. Tonul lui Ingrid deveni imediat indulgent.
Numai c` micu]ei noastre Tessa \i place s` vorbeasc` mult,
ceea ce poate deranja.
– Ave]i dreptate, dar sper s` devin mai \n]eleapt` când
voi ajunge [i eu la vârsta dumneavoastr`.
|nro[indu-se de furie, Ingrid plec` imediat
– Nu-n]eleg de ce trebuie s` fie atât de nesuferit`,
[opti Mike.
46 ANNE LAURENCE

– A[a e ea, s`raca.


– |n orice caz, are cu]itul bine \nfipt \n tine. Dar, s-o
l`s`m pe Ingrid. E mai amuzant s` discut`m despre tine.
Unde r`m`sesem?
– Nu [tiu unde r`m`sesem, dar trebuie s` plec: am uitat
s` umplu cu ap` castronul c`]elului meu.
– C`]elul t`u e mai important decât mine?
– Fire[te. {i... s` nu spui ceva r`u \n leg`tur` cu el, c`
s-ar putea s` te mu[c când m`-ntorc.
– E o promisiune sau o amenin]are?
Râzând, Tessa plec` \n grab`, folosind drept poart` de
acces sp`rtura pe care tot n-o reparase nimeni. Dar, \n
momentul \n care se aplec`, pentru a se strecura \n`untru,
nasul umed al lui Henry se lipi de-al ei.
– Nu, nu se poate! Cum ai f`cut asta? |l trase de zgard`,
ceea ce nu era lucru u[or, pentru c` proasp`tul evadat era
\nc`p`]ânat ca un catâr [i cam tot atât de mare.
Repar` porti]a ]arcului s`u [i, temându-se s` nu \ntârzie,
se-ntoarse repede la conac, pentru a nu-i da ocazie lui
Ingrid... Ah, din nou Ingrid; nu-n]elegea de ce era geloas`
pe ea. |n definitiv, o tân`r` de optsprezece ani f`r` nici un
c`p`tâi nu putea constitui o concuren]` pentru acea
frumuse]e sofisticat` suedez`. {i totu[i, era clar c` era
frustrat`. Dar, de ce? Poate pentru c` nu reu[ea s` aib` o
rela]ie apropiat` cu Patrick? Oare acesta \[i f`cuse o regul`
din a nu amesteca pl`cerea cu munca? Sau, poate c`, de[i
era suficient de frumoas` pentru a stârni interesul
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 47

majorit`]ii b`rba]ilor, respingea prin atitudinea ei distant`.


Numai dac` nu cumva cu el nu era deloc distant`...
Curioas`, se gândi s-o \ntrebe mai multe pe doamna
Withers, dar nu afl` mare lucru, decât c` provenea dintr-o
familie despre care nu vorbea niciodat`, de undeva dintr-un
sat din Suedia.
Pu]in mai târziu, Tessa tocmai a[eza o vaz` cu flori pe
biroul lui Patrick.
– Mereu m`-mpiedic de tine, \i repro[` acesta \n glum`.
|ntr-o bun` zi, când am s` deschid sertarul, am s` te v`d
ie[ind de acolo.
– Nu v` plac florile?
– |mi place mai mult lini[tea.
– Nu-mi fac decât datoria. Dar, dac` dori]i, le iau.
|ntinse mâna, \mpingând din gre[eal` un prespapier din
cristal spre marginea biroului.
– Fii atent`! Se \ntinse deasupra ei [i-l prinse la timp. E[ti
\ngrozitor de ne\ndemânatic`.
– Cât` dreptate ave]i! \ncuviin]` ea, ascunzându-[i un
zâmbet.
– Deranjez? se auzi vocea rece a lui Ingrid.
– Ai treab` cu mine, Ingrid?
– Doar ca s`-]i spun c` domnul Allinson [i directorii lui
sosesc la ora [apte [i am aranjat cina la opt [i jum`tate.
– |mi pare atât de r`u c` m-am l`sat convins de tine s`-i
invit... Nu pot strânge suficient capital pentru a intra \n
parteneriat cu Allinson, iar el e prea dur ca s` m` lase s`
cump`r sub pre]ul pie]ii.
48 ANNE LAURENCE

– Cred c-ar trebui s-accep]i o cot` de dou`zeci [i cinci la sut`.


– Nici vorb`. Dac` va fi ac]ionarul majoritar, va \ncepe s`-mi
dea ordine; ori intru \n acest parteneriat pe picior de
egalitate, ori renun].
– Dac` ai vinde aceast` cas`, ai avea banii necesari.
– Tot a[ mai avea nevoie de o jum`tate de milion de lire.
– Dac` ai vinde [i p`mântul...
– Nu vând companiilor de construc]ii; ar \mpânzi zona
cu bungalouri [i ar distruge mediul ambiant. {tiu c` ai cele
mai bune inten]ii, Ingrid, continu` el, punându-[i mâna pe
um`rul ei, dar, oricât de mult a[ dori s` m` asociez cu
Allinson Software, con[tiin]a nu m` las` s-o fac \n acest mod.
– Tu [i con[tiin]a ta... Zâmbetul ei cald dovedi Tessei c`,
pân` [i un ghe]ar se poate topi dac` soarele e suficient de
puternic.
„Nu-n]eleg de ce stau s`-i ascult“, \[i spuse Tessa [i
se-ndrept` spre u[`.
– Vreau s`-]i vorbesc, Tessa. Presupun c` [tii s` serve[ti
la mas`.
– De ce?
– Emmy se-ntoarce foarte târziu.
– N-o poate \nlocui Eva? Nu servise niciodat` la mas`
[i-i era team` s` nu fac` vreo gaf` tocmai la o astfel de cin`
important`.
– Nu; ea va ajuta la buc`t`rie.
– Dar Pedro? Se poart` s` ai chelneri spanioli.
– Din p`cate, Pedro nu are \ndemânarea necesar`. Nu
mai r`mâi decât tu.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 49

– N-ai mai f`cut asta niciodat`? \ntreb` Patrick. Credeam


c` asta e \ntotdeauna o munc` disponibil` atunci când
r`mâi f`r` serviciu.
– Nu am r`mas niciodat` f`r` serviciu. A fost alegerea
mea s` nu muncesc. Figura lui exprima atât de mult`
durere, \ncât se sim]i tentat` s` mai fabuleze pe tema
aceasta. Reu[esc s` m` descurc.
– Atunci, de ce faci menajul pentru domnul Anderson?
\ntreb` Ingrid, privind-o cu ostilitate.
– Am nevoie de ceva bani \n plus ca s` c`l`toresc prin
Europa. Dac` mai am [i acest post, pot chiar s` fac lux.
– Dac` \]i pui speran]a \n acest post, \mbrac`-te cu
uniforma lui Emmy [i ajut`-i pe Withers s` a[eze masa.
– Dumneavoastr` sunte]i [efa.
Tessa se sim]ea intimidat` \n uniforma sobr` a lui Emmy
[i ar`ta parc` [i mai mic` [i mai fragil` decât de obicei.
Oaspe]ii erau deja la mas` [i domnul Withers servea
b`uturile.
Un b`rbat cu p`r grizonant, \n jur de cincizeci de ani [i o
doamn` coafat` cu mult` grij` – John Allinson [i so]ia –
erau trata]i cu toat` aten]ia de Patrick, extrem de elegant \n
costumul lui gri \nchis [i purtând o c`ma[` din m`tase
crem. Pu]in mai departe, Ingrid, ame]itor de frumoas`, se
\ntre]inea cu trei b`rba]i – to]i \nal]i, bronza]i, siguri pe ei,
având aerul unor oameni de afaceri de succes.
Cina a fost un adev`rat regal; doamna Withers s-a
\ntrecut pe sine \ns`[i, r`sf`]ând musafirii, printre altele, cu
o friptur` de miel atât de fraged` [i de bun`, \ncât to]i au
50 ANNE LAURENCE

mai vrut o por]ie. Cât despre Tessa, reu[i s` se descurce


perfect, secondându-l pe domnul Withers cu gesturi precise
[i eficiente.
La un moment dat, când ajunse \n dreptul lui Patrick, \i
observ` o sclipire \n privirea amuzat`, confirmat` de
comentariul pe care i-l [opti la ureche:
– Te descurci bine, Tessa. Nu e necesar s` arborezi o
figur` chiar atât de solemn`.
– Mul]umesc, domnule.
– Dori]i cafeaua servit` \n salon? \ntreb` Ingrid, punând
cap`t discu]iei lor conspirative. Sau, domnilor, dori]i s` be]i
cafeaua singuri, aici?
– |n salon, r`spunse John Allinson, aruncând o privire
spre so]ia lui, apoi spre Patrick. Dac` discut afaceri când
Marjorie nu e de fa]`, pe urm` trebuie s`-i repet cuvânt cu
cuvânt.
Râser` [i merser` \n salon.
Era o minunat` sear` de var` [i u[a-fereastr` era deschis`
spre teras` [i spre piscina luminat` feeric.
Pe fondul unei conversa]ii generale, Tessa servea
cafeaua, iar domnul Withers oferea pahare cu lichior [i
trabuce.
– Cred c` ai luat o hot`râre \n]eleapt` mutându-te la ]ar`
pentru partea de concep]ie a muncii, spuse John Allinson,
fumând cu un aer \ncântat.
– Este de asemenea o modalitate excelent` de a utiliza
un spa]iu atât de mare, coment` entuziasmat unul din
ceilal]i comeseni.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 51

– Da, [i acesta a fost un motiv al mi[c`rii pe care am


f`cut-o.
– Mie, personal, mi se pare prea lini[tit, era de p`rere
Hank, un individ cu \nceput de chelie [i fa]a ro[ie.
– Nu e \ntotdeauna a[a... De multe ori, câinele vecinilor
d` buzna...
– Aici e locul potrivit pentru un câine, spuse doamna
Allinson. |mi [i imaginez câ]iva – un baset, poate vreo doi
beagle sau un seter – sburdând pe aici, sau stând \ntin[i pe
covorul persan.
– Locul câinelui este afar`, r`spunse Peter.
– Nu tot timpul...
– Marjorie, nu toat` lumea este atât de \nnebunit` dup`
câini ca tine, spuse so]ul ei, zâmbind. Dac` ai avea...
L`tratul care se auzi o f`cu pe Tessa s` \nghe]e. Nu, nu
se putea ca via]a s` fie atât de crud` cu ea! {i totu[i, se-ntâmpla
cu adev`rat: Henry veni pe teras` [i, l`]os cum era, cu un os
uria[ de miel fixat bine \ntre din]i, se a[ez` \n prag.
– Vorbind de lup... [opti Patrick.
– Vai, ce c`]el frumos, se entuziasm` imediat doamna
Allinson.
Auzind tonul de alint, Henry se ridic`.
– Jos! \ncerc` Tessa s`-i comande, printre din]i, cât putu
de discret.
Henry, \ns`, nu o lu` \n seam` nici pe ea, [i nici pe
doamna Allinson, pentru c` \[i v`zuse idolul.
Cu osul ]inut cu mândrie, s`ri pe Patrick cu elegan]a
unui cal de ras`, l`sând \n urma lui pe covor urme de labe
52 ANNE LAURENCE

[i m`turând \n trecere obiectele de pe m`su]ele joase. Tessa


\ncerc` s`-l prind`, dar Henry f`cu un salt [i, ajungând lâng`
Patrick, \l privi cu adora]ie, apoi depuse \n bra]ele lui
ofranda suprem`: osul plin de gr`sime.
Tessa era sigur` c` nu va uita cât va tr`i nici ru[inea pe
care o tr`i din cauza purt`rii lui Henry, nici hohotul de râs
\n`bu[it cu stâng`cie \n care izbucni involuntar.
Patrick [i Ingrid \i aruncar` priviri pline de mânie \nainte
de a arbora un zâmbet for]at; trebuia s` zâmbeasc`, pentru
c` [i ceilal]i musafiri se st`pâneau cu greu s` nu râd`.
– |mi cer scuze domnule Harper, \ng`im` ea,
reprezindu-se s`-i ia osul din bra]e.
– Va trebui s` faci ceva cu blestematul `sta de câine,
spuse el printre din]i, adunând buc`]ele de carne de pe
pantaloni.
– Nu e câinele t`u, Patrick? \ntreb` doamna Allinson.
– Este câinele familiei de vizavi, interveni Tessa. |mi
permite]i, domnule, s`-l duc acas`?
– Nici prin gând nu-mi trece s` te opresc.
Auzind, imediat cum ie[i târându-l pe Henry, un hohot
general de râs, Tessa \[i d`du seama c`, din fericire, Patrick
reu[i s` redreseze o situa]ie care ar fi putut fi extrem de
jenant`, compromi]ând reu[ita serii.
– Tessa!
|ntorcându-se, o v`zu pe Ingrid \naintând spre ea.
– Meri]i s` fii concediat`! Voi discuta cu domnul Harper
mâine diminea]`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 53

– Nu m` pute]i \nvinui pe mine de comportamentul lui


Henry. Dac` zidul ar fi fost reparat, n-ar fi ajuns acolo.
Domnul Harper continu` ea, profitând de t`cerea
nedumerit` a lui Ingrid, [tie c` sp`rtura \n zid a fost cauzat`
de r`d`cinile chiparosului de pe proprietatea dumnealui,
a[a c`, dac` nu-l mai vrea pe Henry \n vizite inoportune, [tie
de are de f`cut.
Apoi, se-ntoarse [i plec`, nu \ns` f`r` a sim]i mustr`ri de
con[tiin]`: b`nuia c` uitase u[a ]arcului \ntredeschis`.
B`nuiala se confirm` imediat ce ajunse acas`, ceea ce o
\ngrijor` destul de mult, pentru c` dovedea din partea ei o
neaten]ie ce nu o caracteriza \n condi]ii normale.
Totu[i, abia a doua zi diminea]` aprecie pe deplin
comicul situa]iei. Nu-i p`rea r`u pentru p`]ania lui Patrick,
de[i n-ar fi vrut s`-i prejudicieze afacerile.
Cum ajunse la conac, Pedro o anun]` c` domnul
Harper o a[teapt`. Se \ntrist`; o va concedia – era
absolut firesc, [i ea ar fi procedat la fel \n locul lui. Se
gândi totu[i s` nu-[i dezv`luie identitatea \nainte de a
pleca, pentru c` efectul n-ar fi fost cel scontat. Porni
spre piscin`, acolo unde i se spusese c`-l g`se[te, mirat`
de triste]ea ce-o \nv`luia la gândul c` nu-l va mai vedea,
sau... de fapt... da, asta trebuia s` fie cauza, c` jocul se va
termina.
Patrick \nota \n piscin`. Cu siguran]` c` o v`zuse, dar
probabil vroia s-o fac` special s`-l a[tepte, a[a c`, f`r` s` se
54 ANNE LAURENCE

gr`beasc`, mai \not` dou` lungimi de bazin \nainte de a ie[i


din ap` [i a se posta, \n toat` splendoarea, \n fa]a ei.
– Vreau s`-]i vorbesc.
– Dac` v` referi]i la scena trecut`, a fost deopotriv` [i
vina dumneavoastr`.
– Adev`rat. Am trimis pe cineva s` repare zidul.
|ntre timp, \[i lu` halatul ag`]at de creanga unui copac
din apropiere [i se-mbr`c`. Tessa f`cu un adev`rat efort
pentru a-[i desprinde privirea de pe conturul perfect al
mu[chilor pieptului lui.
Enervat` pe ea \ns`[i, Tessa nu putea \n]elege ce i se
\ntâmpla; doar v`zuse sute, mii de mu[chi pectorali care
nu-nsemnaser` nimic pentru ea. De ce aceast`
hipersensibilitate de care d`dea dovad` acum? |ncerc` s` se
lini[teasc`, spunându-[i c` perfec]iunea lui anatomic` o
genera [i interesul era pur profesional.
– ... nu \n \ntregime vinovat.
Tessa tres`ri, dându-[i seama c` nu fusese atent` la ce-i
spusese.
– Cel pu]in po]i s` ascul]i ce-]i spun.
– M` scuza]i... \ncercam s` m` gândesc cine v-ar putea
ajuta \n ceea ce prive[te zidul.
– }i-am spus c-am trimis deja pe cineva. Dar asta nu
\nseamn` c`-l po]i l`sa s` umble liber, pentru c` oricând
poate g`si o modalitate de a p`trunde din nou aici.
– Cred c` v` place... Brusc, deveni con[tient` de privirea
lui Patrick z`bovind asupra zâmbetului ei provocator.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 55

Henry nu e obi[nuit s` fie \nchis. Domnul Anderson e de


p`rere c` animalele trebuie l`sate libere.
– Cum de [tii atât de multe lucruri despre domnul
Anderson?
– De la menajera lui. Tot ea spunea c` Henry v` place,
pentru c`-i aminti]i de fostul lui st`pân care a fost nevoit
s`-l dea domnului Anderson când a fost trimis s` lucreze
timp de trei ani \n Egipt.
– M`-ndoiesc c` exist` cineva care s` vrea s`-l dea pe
Henry. Dar, destul despre acest câine. |nainte de a continua
se a[ez` comod \ntr-un [ezlong. Te-ai achitat foarte bine de
sarcina ta asear`. Withers spune c` te-ai comportat cu
profesionalism. Sunt convins c`-]i pot g`si un post de
chelneri]` dup` ce vei pleca de aici.
– Chelneri]`? Am ceva mai mult respect pentru
picioarele mele.
– Ai câ[tiga foarte bine.
– Nu, ar fi foarte plictisitor.
– }ie totul ]i se pare plictisitor.
– Poate c` m` voi schimba când voi ajunge la vârsta
dumneavoastr`. M` scuza]i, domnule Harper, n-am vrut s`
v` jignesc, ad`ug` ea, ab]inându-se s` nu râd`, când \i v`zu
figura indignat`.
– |]i apreciez punctul de vedere. Câ]i ani ai –
[aptesprezece, optsprezece? }i-am mai spus, sunt destul de
b`trân ca s`-]i fiu tat`.
56 ANNE LAURENCE

– Prostii! Nu p`re]i s-ave]i peste treizeci de ani.


– Ce compliment! Dar, s` revenim la tine; doar nu te
gânde[ti serios s` faci turul Europei?
– Ave]i o idee mai bun`? S` nu-mi spune]i c` m-a]i vedea
\n postura unei femei de afaceri.
– Niciodat`!
– Dar ca profesoar`?
– {tii s` te impui, dar... nu.
– Dar ca medic?
– Vai de pacien]ii t`i! izbucni el \n râs. M` tem c` nu e[ti
f`cut` pentru a[a ceva. E[ti prea...
– Dac` spune]i „mic`“, mi se face grea]`.
– Dar e adev`rat. De ce nu accep]i acest fapt, \n loc
s`-l negi?
– Nu neg, dar consider c` statura nu are nici o leg`tur`
cu performan]a dac` e[ti capabil. Oricum, \nc` nu m-am
decis dac` voi c`l`tori sau nu. S-ar putea s` v` surprind cu
hot`rârea de a m` preg`ti pentru o profesie.
– Foarte bine... atâta timp cât asta nu te \mpiedic` s` te
c`s`tore[ti [i s`-]i formezi o familie.
– De ce m-ar \mpiedica? O mul]ime de femei având o
carier` de succes se c`s`toresc [i au copii.
– {i o mul]ime au ca prioritate cariera, nu via]a de familie.
Tessa \nghi]i cu greutate, promi]ându-[i c` se va
schimba.
– De multe ori sunt nevoite de fac` acest lucru, pân`
când dobândesc un statut profesional solid; dar apoi...
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 57

– Nici apoi nu renun]` [i nu mai au disponibilitatea


sufleteasc` pentru o rela]ie intim`.
– Generaliza]i prea mult. Cunosc o mul]ime de femei
cu cariere de succes [i, \n acela[i timp, având c`snicii
fericite.
– |ntr-adev`r? Nu [tiam c` frecventezi asemenea cercuri.
– Doar [tiu s` citesc [i revistele pentru femei [i sunt
pline de astfel de pove[ti.
– Exact asta [i sunt: pove[ti.
– V` mai spun un singur lucru: am \ntâlnit la Londra o
femeie medic cu o carier` de succes, o cas` mare de
\ntre]inut, patru copii [i un so] fericit.
– E o excep]ie.
– |ntotdeauna sunte]i atât de c`pos?
– Poftim?
– M` scuza]i, vroiam s` spun \nc`p`]ânat.
– Nu, spuse el cu un zâmbet abia schi]at; sunt pur [i
simplu realist.
– Aceasta \nseamn` c` nu v` ve]i c`s`tori niciodat` cu o
femeie care are o carier` de succes?
– Exact! Când [i dac` voi renun]a la libertatea mea, am s`
vreau s` fiu punctul central al existen]ei respectivei femei.
Tessa \ncerc` s` g`seasc` o not` de umor, dar, când
expresia ochilor [i gurii lui confirm` tonul extrem de serios
cu care rostise acele cuvinte, sim]i o imens` dezam`gire fa]`
de gândirea lui obtuz`.
– Hei, nu m` privi atât de acuzator. Nu fac decât s`
exprim dorin]a celor mai mul]i b`rba]i, numai c` nu au
58 ANNE LAURENCE

curajul s-o spun`, sau t`ria de caracter s` r`mân`


consecven]i. De obicei, se \ndr`gostesc [i nu mai sunt
ra]ionali. De fapt, nu-mi doresc decât o femeie care s` m`
iubeasc` suficient de mult pentru ca via]a mea s` devin`
\ns`[i via]a ei.
– Când o ve]i g`si, s`-mi prezenta]i [i mie acest model de
perfec]iune!
– |nc` n-am \nceput s` caut; ]in prea mult la libertatea
mea. Spunând acestea, c`sc` [i se \ntinse.
Tessa \[i desprinse cu greu privirea de la abdomenul lui
plat [i de la slipul atât de colant! |ncerca s`-l examineze cu
un ochi clinic, dar nu reu[ea s`-l vad` decât cu ochi de
femeie – o femeie con[tient` c` anii trec prea repede,
c`-[i dore[te copii [i c` tânje[te ca dragostea ei plin` de
pasiune s`-i fie \mp`rt`[it`. Brusc, se \ntoarse cu spatele [i
plec`.
– Ar`]i de parc` ai fi avut o discu]ie aprins` cu domnul
Harper o \ntâmpin` domnul Withers cum intr` \n buc`t`rie.
– M-a enervat cu remarcele lui stupide \n leg`tur` cu
femeile de carier`.
– De ce te deranjeaz`? interveni [i doamna Withers. E
pu]in probabil s` devii una dintre ele.
– E-adev`rat, dar nu mi-am \nchipuit c` are concep]ii atât
de demodate.
– Ei, cred c` te nec`jea. Ce, ai uitat de domni[oara
Rogers? se adres` ea so]ului s`u, apoi, la insisten]ele Tessei,
\i satisf`cu acesteia curiozitatea. Era o prieten` apropiat` a
domnului Patrick. F`cea decora]iuni interioare; de fapt, a[a
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 59

s-au [i cunoscut – ea fost designerul biroului lui. Toat`


lumea credea c` ea va fi aleasa. Numai c`, atunci când i s-a
propus s` plece \n Orientul Mijlociu, s` fac` decora]iunile
interioare pentru palatul nu [tiu c`rui [eic, a acceptat. Asta
\nsemna c` lipse[te [ase luni. Domnul Patrick s-a \nfuriat
\ngrozitor.
– {ase luni nu-nseamn` chiar atât de mult.
– Probabil c`, la prima ocazie, ar fi f`cut-o din nou.
– Crede]i c-ar fi trebuit s` renun]e la carier`?
– Ar fi avut foarte mult de lucru [i \n Anglia. |n orice caz,
e mai u[or pentru o femeie s` renun]e.
– Niciodat` n-a[ renun]a la carier` pentru un b`rbat.
– Mai a[teapt`, pân` te \ndr`goste[ti, o avertiz` doamna
Withers.
– Mai a[teapt` pân` vei avea o carier`, glumi domnul
Withers, punând cap`t discu]iei.
Capitolul 4

Tessa se-ntoarse la Greentrees s`-i dea s` m`nânce lui


Henry, dar mintea ei era \n continuare fr`mântat` de
implica]iile conversa]iei cu Patrick [i apoi cu so]ii
Withers.
|[i dorea un so] [i o familie, dar nu-[i d`duse seama pân`
atunci c` o c`s`torie i-ar putea bulversa via]a. Desigur,
trebuia ca lucrurile s` fie l`murite de la \nceput, dar chiar [i
a[a... b`rbatul ideal din visele ei recente nu prea
corespundea cu cel real, ale c`rui opinii tocmai le aflase.
|[i \ntrerupse brusc gândurile când ajunse acas` [i intr`:
era cineva \n`untru. |nc` nu [tia dac` s` ]ipe sau s` fug`,
dar, din fericire, auzi imediat binecunoscuta voce plin` de
c`ldur` a doamnei Benson.
– Tu e[ti, Tessa.
– Ah, m-ai speriat. Nu te a[teptam atât de curând.
– A plouat tot timpul, [i-apoi eram \ngrijorat` [i pentru
tine... Ce-ai f`cut?
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 61

– M-am distrat.
– Pe seama bietului om?
– Fii lini[tit`, merit`. Probabil c`, \ntr-o s`pt`mân`, voi
renun]a. Ei, venisem doar s` verific dac` totul este \n regul`,
dar, acum, c` e[ti aici, pot pleca lini[tit`.
|n drum spre conac, se gândi c` n-ar fi r`u s`-i fac`
pl`cerea doamnei Benson [i s` pun` cap`t farsei chiar \n
acea dup`-amiaz`. Va preg`ti ceaiul, apoi va m`rturisi totul
lui Patrick. M` rog, poate nu chiar ast`zi – nu prea avea
curajul. Dumnezeule, \n ce \ncurc`tur` intrase!
Acestea erau gândurile Tessei pe care Patrick le
\ntrerupse intrând \n buc`t`rie, unde Tessa era singur`.
– Mi-e foame.
– Emmy tocmai a dus m`su]a cu pr`jitura cu ciocolat`.
– Nu m` refeream la desert, n-am mâncat la prânz.
Tessa \[i aminti c` se lucra la un software pentru o
companie interna]ional` [i personalul de serviciu fusese
rugat s` lase m`su]ele \n sufragerie, f`r` s` \ntrerup`
speciali[tii din lucru. Dar Patrick lucra de multe ori \n aripa
de vest a cl`dirii [i nu f`cea pauz` pân` nu termina,
neavând \n acest timp nimic altceva decât fructe [i cafea.
– Nu e s`n`tos pentru sucul gastric s` nu mânca]i
regulat, spuse ea sco]ând din frigider supiera cu sup` de
castrave]i.
– Nu te mai chinui s` sco]i farfurie.
– O mânca]i pe toat`?
– Mor de foame.
62 ANNE LAURENCE

– Atunci, mânca]i o mas` de prânz normal`.


– Micu]` [i autoritar`.
– {i Ingrid e autoritar` [i e \nalt` ca un stâlp.
– Ca o salcie, o corect` Patrick amuzat. Nu-]i place,
nu-i a[a?
– Sentimentul e reciproc.
– Ce ceas! exclam` el când Tessa \i a[ez` supiera
\n fa]`.
Tessa \[i d`du seama cu surprindere c`, din neaten]ie,
\[i pusese la mân` ceasul pe care nu-l mai purtase de când
se angajase acolo – un Rolex de aur primit cadou de la
unchiul Martin \n ziua \n care \mplinise dou`zeci [i cinci
de ani.
– Nici nu s-ar spune c` e o copie. Arat` ca originalul, nu
crede]i?
– Categoric.
– Revenind la Ingrid, relu` el \n mod nea[teptat, face
parte din atribu]iile ei s` aib` grij` ca totul s` func]ioneze
perfect [i, dac` \]i d` ordine, \nseamn` c` e necesar.
– E necesar [i s` fie nesuferit`?
– A[a e ea. Este un administrator de prim` mân` [i
lucreaz` nonstop.
– N-ar fi nevoie pentru un administrator de prim`
mân`.
Patrick inten]ion` s` r`spund`, dar se razgândi, ceea ce
o f`cu pe Tessa s` zâmbeasc`, mul]umit`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 63

– Dori]i fripur` rece [i salat`?


– Prefer o tartin` cu unt de arahide [i gem de c`p[uni.
Tessa \ncepu s` taie pâinea, nedumerit` dac` inventase
acea combina]ie special ca s-o [ocheze, sau dac` avea cu
adev`rat astfel de gusturi ciudate, când \l auzi, surprins`,
râzând.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Feliile acelea enorme pe care le tai... E[ti cam
ne\ndemânatic` pentru cât e[ti de mic`.
Tessa abia se st`pâni s` nu râd`; dac-ar fi v`zut-o \n sala
de opera]ii... Dar Patrick avea dreptate: feliile erau t`iate
grosolan, \ns` numai fiindc` nu se concentrase asupra a
ceea ce f`cea.
– Bravo!
– Pentru ce?
– Pentru c` te-ai st`pânit. |n mod obi[nuit, când
men]ionez ceva despre statura ta, e[ti \n stare s` m`
ba]i.
– Mai este timp \nc`. |mi p`re]i extrem de enervant.
– Nu, nu se poate s` vorbe[ti serios. |n ochi i se aprinse
o scânteie ciudat`. Ai fost cam meschin` cu genul...
– M` scuza]i.
Cu capul \nc` \ntors la ceea ce f`cea, Tessa \ntinse
mâna s` ia farfuria, dar, \nainte de a putea reac]iona \n
vreun fel, Patrick o prinse, o a[ez` \n bra]e [i-[i ap`s`
buzele pe ale ei.
64 ANNE LAURENCE

Era prima oar` când o atingea [i era con[tient` de fiecare


parte a trupului lui: de mâinile care-i cuprindeau talia, de
degetele care o mângâiau cu mi[c`ri insidioase, de coapsele
tari [i mai ales de buzele lui senzuale. Nu schi]` nici o
\ncercare de a i se \mpotrivi, ba mai mult, se lipi strâns de
pieptul lui, savurându-i gustul [i parfumul. Era ca [i cum se
adâncea \ntr-o mare de pasiune, \nnebunit` de pl`cere, val
dup` val. Urm`torul val, \ns`, nu mai veni: Tessa se trezi
a[ezat` din nou \n picioare, iar Patrick se retrase.
– |mi pare r`u, spuse el sacadat, deopotriv` iritat [i plin
de regret. |n mod normal, nu am rela]ii cu copii abia ie[i]i
din fa[`.
Furioas` pe schimbarea brusc` \n atitudinea lui [i mai
ales pe faptul c` o f`cuse s` reac]ioneze astfel \n timp ce el
nu sim]ea nimic, Tessa \ncerc` s` banalizeze tot incidentul,
reducându-l la dimensiunea unui fapt oarecare, complet
lipsit de importan]`.
– Nu trebuie s` v` sim]i]i vinovat; mi-am luat zborul de
mult timp.
– Sigur... \mi dau seama c` ai experien]`, r`spunse el
sarcastic.
– Nu pot fi foarte pasional` cu un b`rbat de vârst`
mijlocie, domnule Harper, chiar dac` arat` foarte bine...
– E de-n]eles... Nici mie nu mi s-a \ntâmplat pân` acum
s` am vreo rela]ie cu o adolescent`; prefer femeile
sofisticate.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 65

– Ca dumneavoastr`?
– Nu crezi?
– Un b`rbat sofisticat nu [i-ar cere scuze pentru un s`rut
nevinovat... a[a cum ai s`ruta-o pe bunica.
Patrick scoase un sunet \n`bu[it, apoi se ridic`,
repezindu-se spre ea, dar se opri imediat la intrarea lui
Ingrid. Era ciudat cum aceasta sim]ea când ei doi erau \mpreun`.
– Ah, Patrick, m` bucur c`, \n sfâr[it, m`nânci.
F`r` s`-i r`spund`, ie[i din buc`t`rie, fapt care, spre
surprinderea Tessei, n-o deranj` deloc pe Ingrid.
– Când lucreaz` la ceva, nu se mai gânde[te decât la
problema respectiv`. Sper c` nu l-ai deranjat cu vorb`ria ta.
– Cred c` nu; \n orice caz, se amuz` copios.
– Patrick se amuza de tine, [i nu \mpreun` cu tine. Te
consider` un specimen atât de ciudat, \ncât te-ar conserva
\ntr-un borcan.
– Pe care s`-l duc` \n dormitorul lui?
Tessa savur` pentru o clip` furia ce se citea pe fa]a lui
Ingrid, apoi ie[i, trântind u[a. Dar, \n ciuda victoriei asupra
asistentei, nu se sim]ea deloc fericit`. S`rutul lui \i trezise,
dup` mul]i ani, emo]ii pe care crezuse c` le poate ]ine sub
control. Pentru prima dat`, nu merse pe scurt`tura din
gr`din`, deoarece sp`rtura \n zid era aproape acoperit`, ci
o porni pe aleea lung` spre intrarea principal`. Când
ajunse aproape de poarta mare din fier forjat, o ma[in`
opri lâng` ea.
66 ANNE LAURENCE

– Ai terminat devreme, spuse Patrick.


– Da. |l privi drept \n ochii de un albastru incredibil, f`r`
\ns` a se mai l`sa impresionat` de str`lucirea lor.
– Ne vedem mâine.
Era o \ntrebare sau o afirma]ie? Instinctiv, Tessa sim]ea
c` e nesigur dac` ea pleca pentru c`, \ntr-adev`r, terminase
ce avea de f`cut, sau era o hot`râre definitiv`.
– Nu mai vin mâine.
– La naiba, Tessa! Vrei s`-mi cer din nou scuze pentru c`
te-am s`rutat? S`ri din ma[in` [i f`cu un pas spre ea, apoi,
r`zgândindu-se, se rezem` de portier`. }i-am spus c` a fost
un impuls de moment [i c` nu se va mai repeta. De acum
\nainte, nu vei avea de ce s` te temi din punctul meu de
vedere.
Tonul lui u[or amuzat o f`cu s`-[i dea seama de reac]ia
ei exagerat`. Patrick avea dreptate: dac` \ntr-adev`r era o
hippy de optsprezece ani, acel s`rut, categoric, n-ar fi
\nsemnat nimic; indignarea ei era mai degrab` proprie
inhibi]iilor femeii de dou`zeci [i [apte de ani care era \n
realitate. {i-[i mai d`du seama de ceva: pentru vârsta ei, ar
fi trebuit s` aib` mai mult` experien]`.
– Bine, r`mân, se auzi ea spunând, \nc` \nainte de a fi
con[tient` c` vrea s` ia aceast` hot`râre.
– Ai cuvântul meu de onoare c` voi p`stra distan]a.
– A]i face foarte bine.
– Atunci, ne vedem mâine.
– V-am spus c` nu vin.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 67

– Bine, dar...
– |mi iau ziua liber`. Era o decizie de moment, dar
sim]ea nevoia s` fug` de el.
– Mergi la Londra?
– Unde altundeva? E singurul loc \n care te po]i distra.
– Presupun c` \ntotdeauna te distrezi acolo, spuse el cu
am`r`ciune, dup` care se urc` \n ma[in` [i plec`.
Tessa \[i continu` drumul spre Greentrees, ne\n]elegând
ce-l f`cuse pe Patrick s` par` nemul]umit de plecarea ei la
Londra. Sau poate c` era atras de menajera adolescent` mai
mult de cât vroia s` recunoasc`. Era un gând amuzant, care
conducea spre altele, poate mai pu]in amuzante, dar \n
orice caz, considerabil mai interesante – [i mai periculoase,
\n acela[i timp.

***

De[i \[i propusese s`-[i petreac` ziua la Londra, Tessa


rezist` tenta]iei de a trece pe la sir Denis; [tia c`, dac` va
pune piciorul \n spital nu se va putea ab]ine s` nu
se-ntoarc` la lucru. Hot`r\, a[adar, s`-i fac` o vizit` lui
Bobby Millet, s` vad` \n ce stadiu se afla cu preg`tirea
expozi]iei de lucr`ri \n argint [i lemn.
Da, Bobby o f`cea \ntotdeauna s` se simt` bine, ceea ce
nu se putea spune despre Patrick [i cu atât mai pu]in despre
Ingrid.
68 ANNE LAURENCE

Stând pe banca de sub stejarul preferat al unchiului


Martin, Tessa \[i aminti din nou de \nceputul prieteniei cu
fostul ei pacient.
Acesta f`cuse o infec]ie chiar a doua zi dup` ce \l
operase de peritonit`. Dup` examinare, v`zuse pe fa]a
acelui tân`r grav bolnav un zâmbet larg.
– E imposibil s` te sim]i chiar atât de bine cum vrea
s-arate zâmbetul t`u.
– M` simt bine, [opti el, de[i avea temperatur` mare.
Scena se repetase timp de o s`pt`mân`: de fiecare dat`
când \l consulta, el \i zâmbea, sperând c` e bine. Apoi, când
temperatura \n sfâr[it \i sc`zuse, o \ntâmpinase cu salutul
„Bun` doctore!“ ad`ugând:
– Dac` m` mai corectezi la treburile alea, am s` fiu ca o
locomotiv` cu abur.
– Ce [tii tu despre locomotivele cu abur? \l nec`jise ea.
– O mul]ime de lucruri; acesta e hobbyul meu.
Era un hobby neobi[nuit pentru un tân`r care-[i d`dea
cu gel pe p`r [i purta cercel.
– Credeam c` nici nu mai exist`.
– Se mai folosesc câteva \n India [i America de Sud [i am
de gând s` merg s` le v`d, \ntr-o bun` zi.
– Este un ]el \nalt.
– D` sens vie]ii mele: voi face avere [i voi c`l`tori.
– Cu ce te ocupi?
– Sculptez \n lemn [i vând obiectele la pia]`.
– Mi-ar pl`cea s` le v`d, spusese ea, deloc convins`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 69

– Atunci, vino \n Battersea unde locuiesc \mpreun` cu


doi amici.
Dup` o s`pt`mân`, Bobby p`r`sise spitalul [i, dup` o
lun`, Tessa primise de la el o invita]ie la ceai. Considerând
c` ar fi fost nepoliticos din partea ei s` refuze, \[i anun]ase
venirea.
Pe cât de mirat` fusese când \i cunoscuse prietenii, pe
atât de bine se sim]ea \n prezen]a acelor punki[ti; mirarea
ei nu se opri acolo – se a[teptase la mici animale [i gnomi
din lemn, de tipul celor pe care-i vedea la pia]`, dar, \n fa]a
lucr`rilor lui Bobby, r`mase pur [i simplu mut` de uimire:
era vorba de un talent cu totul ie[it din comun. Fiecare friz`
ce atârna pe pere]i era un peisaj lucrat \n cele mai mici
am`nunte \n lemn de diferite esen]e: mahon, pin,
mesteac`n argintiu, iar Tessa nu se mai s`tura privind
locomotiva cu abur care sta]iona \ntr-o gar` de provincie,
sau cea care trecea mândr` prin Anzii Peruvieni, sau, tot o
locomotiv` cu abur, trecând de data aceasta pe fundalul
unui peisaj african punctat de antilope, girafe [i elefan]i.
Fiecare linie, fiecare sinuozitate, vorbind despre magia
formelor. Sau cele [ase semne stradale.
– Sunt minunate, [opti ea, cu r`suflarea t`iat`. Le-ai
ar`tat la vreo galerie de art`?
– Am \ncercat o dat`, dar galeristul nu s-a ar`tat
interesat.
– Categoric, a fost un prost. Ast`zi sunt liber`; m`-ntorc
mai târziu cu cutii pentru ambalaj.
70 ANNE LAURENCE

– Ce-ai de gând s` faci?


– S` le ar`t unui prieten care are o galerie \n Mayfair. |]i
garantez c` vei deveni atât de faimos [i de bogat, \ncât vei
putea merge s` vezi fiecare locomotiv` cu abur la fa]a
locului.
Graham Koster, a c`rui galerie de pe strada Bond era locul
de lansare a tinerilor arti[ti, era un prieten al na[ului ei.
– Te rog s` fii sincer, Graham, [opti Tessa \n timp ce
Bobby, ajutat de personalul galeriei, despacheta lucr`rile.
Nu vreau s` ne dai false speran]e.
– {tii c` nu procedez niciodat` a[a [i sunt foarte deschis.
– |mi pare r`u c` v-am f`cut s` v` pierde]i timpul, spuse
Bobby când Graham reveni lâng` ei, dup` examinarea
lucr`rilor. Le \mpachetez [i plec.
– Po]i pleca, dup` ce discut`m contractul.
– Vre]i s` spune]i c` v` plac lucr`rile mele?
– Mai mult, sunt absolut entuziasmat.
Dup` [ase luni, Bobby \[i deschisese prima expozi]ie [i
vânduse toate lucr`rile, \n afara unui peisaj pe care, pentru
prima oar` p`rând s` nu-[i g`seasc` bine cuvintele, i-l
oferise Tessei.
Apoi, plecase, \ntr-adev`r, s` vad` locomotivele cu abur
[i se-ntorsese \n prim`vara urm`toare, gata din nou de
lucru.
Tessa zâmbi amintindu-[i de seara aceea de mai când,
trecând prin fa]a atelierului lui [i v`zând lumina aprins`,
intrase la el, s` verifice dac` totul era \n ordine.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 71

– Nu dormi niciodat`? \l \ntrebase ea, dându-[i seama,


dup` a[chiile de lemn din p`rul lui, c` lucra.
– V`d c` nici tu.
– Lucrezi la ceva nou?
– Da; când m-am \ntors din Peru, am cunoscut un
argintar [i deschidem acum o expozi]ie \mpreun`. |nc` nu
avem nimic gata, dar mai las`-m` câteva luni.
Era acum august, a[adar, timpul s`-i fac` o nou` vizit`.
Merse imediat s`-i dea telefon.
– Te-ntorci definitiv?
– Nu \nc`.
– Nu-mi place deloc ca doctorul meu s` fie bolnav.
– Nu sunt bolnav`, am fost doar obosit`. Acum m` simt
mult mai bine, dup` cum vei vedea mâine, dac` ai pu]in
timp.
– Sunt \ntotdeauna liber pentru tine. Te invit la prânz.
Tessa ajunse la atelierul lui Bobby la ora promis` [i
imediat i se satisf`cu dorin]a [i curiozitatea de a vedea
noile lucr`ri; merser` la galeriile subterane unde acestea
erau p`strate, la standul pe care Jack, colaboratorul lui
Bobby, \l de]inea. Privea atât de \ncântat` jungla [i
peisajele marine cu intarsii din argint, \ncât Tessa nu-i
v`zu decât \n ultima clip` pe Patrick [i pe Ingrid la o
distan]` de doar dou` standuri. |ngrozit`, se aplec` pân`
când ace[tia se \ndep`rtar`.
– Ce e, ]i-e r`u? \ntreb` Bobby, \ngrijorat. E[ti alb` ca o
stafie [i tremuri.
72 ANNE LAURENCE

– }i se pare. Mi-e doar foame.


Bobby o duse imediat la un restaurant italian [i, abia
când ajunser` la cafea, Tessa \i dezv`lui motivul adev`rat al
purt`rii sale.
– Tu, o adolescent` cu fust` mini... Bobby abia se putu
opri din râs. Nu pot s` cred. Fac pariu c` ar`]i senza]ional,
dar nu semeni cu doctorul meu. |n orice caz, acest Patrick
al t`u va intra \n p`mânt de ru[ine când va afla adev`rul.
Apropo, când ai de gând s`-i spui?
– Curând, de[i nu [tiu exact când.
– Doar nu te-ai \ndr`gostit de el, nu?
– Ce \ntrebare prosteasc`.
– Vreau un r`spuns la fel de prostesc.
– Sigur c` nu. Are o carier` str`lucit`...
– Ca tine.
– {i nu poate suferi femeile de carier`.
– Ca tine. Mai bine l-ai l`sa [i te-ai \ntoarce la Londra;
glumele au prostul obicei de-a se \ntoarce \mpotriva celor
ce le fac. Iart`-m`, Tessa! Auzi! Eu, s`-]i spun ]ie ce s` faci –
nu e-n regul`.
– Suntem prieteni [i p`rerea ta e binevenit`.
Mai târziu, \n drum spre cas`, Tessa se gândi la tot ce-i
spusese Bobby [i-i d`du dreptate: drumul pe care pornise
nu o ducea acolo unde ar fi vrut. |nc` o mai fr`mânta acela[i
gând, când, intrând \n buc`t`rie, o g`si pe doamna Benson
f`r` obi[nuitul ei zâmbet care-i lumina \ntotdeauna chipul.
{tiu imediat c` se-ntâmplase ceva.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 73

– Vasul georgian... \ncepu s` explice doamna Benson cu


mare greutate... cel pe care domnul Anderson l-a mo[tenit
de la str`bunica lui... Am vrut s`-l cur`] \n aceast` diminea]`
[i am v`zut c` lipsea.
– Poate c` l-ai pus \n alt` parte [i-ai uitat.
– Nu, \n nici un caz. |l ]in \ntotdeauna \ntr-un loc special,
\n bufetul cu argint`rie, \n spatele unei vaze.
Imediat, Tessa \[i aminti de seara cu incidentul cauzat de
Henry la cina oferit` de Patrick. Dumnezeule! De fapt,
atunci ea \ncuiase bine u[a de la buc`t`rie. Cine [tie ce
altceva mai lipsea!
– Este vina mea, [opti ea, pr`bu[indu-se pe un fotoliu.
Nu-[i putea ierta neglijen]a, cauzat` tot de acea fars`
stupid`, de acea goan` a ei \ntre cas` [i conac. Ar trebui s`
sun la poli]ie.
– Am sunat deja. Le-am spus c-am fost jefui]i. Din
fericire, a sosit domnul Harper.
– Ce leg`tur` are el?
– El [i domni[oara Mortensen au v`zut ma[ina de poli]ie
sosind aici, tocmai când plecau la Londra, iar el a venit s`
vad` ce s-a \ntâmplat. Nu [tiu ce m-a[ fi f`cut f`r` el; eram
atât de sup`rat`, \ncât nici nu mai eram \n stare s` explic
poli]iei corent. Cu ajutorul lui am verificat toat` casa [i nu
lipsea decât acel vas – care, \ns` valoreaz` o avere.
– Of, [tiu... Ar trebui s`-i telefonez unchiului Martin.
Acum, \n Noua Zeeland` este diminea]` [i s-ar putea s`-l
mai g`sesc \nc` acas`.
74 ANNE LAURENCE

Mai recunosc`toare ca oricând acelei inven]ii numite


„telefon“, Tessa afl` \n zece minute c` vasul era la un
bijutier \n Iverton, unde na[ul ei \l dusese pentru repararea
unui mâner, uitând s`-i mai spun` [i doamnei Benson
despre aceasta. Telefon` imediat la poli]ie [i, la sugestia
doamnei Benson, la conac.
– A plecat la Londra cu domni[oara Mortensen, o anun]`
domnul Withers [i-i a[tept`m abia mâine diminea]`.
A[adar, el [i Ingrid petreceau noaptea \mpreun` la
Londra... \n acela[i pat, f`r` \ndoial`, pentru c` era greu de
imaginat c` frumoasa suedez` o s` piard` o astfel de
ocazie.
Degeaba \ncerca Tessa s`-[i spun` c` Patrick nu era tipul
de b`rbat care s` amestece pl`cerea cu afacerile. |n
definitiv, cine-ar fi putut s` reziste unei femei hot`râte s`-l
ademeneasc`? Dar, era liber s` fac` oricum vroia. Pe ea n-o
deranja decât faptul c` era vorba despre Ingrid – cel pu]in,
a[a vroia s` cread`.
Capitolul 5

A doua zi diminea]`, Tessa o ajuta deja de câteva ore pe


doamna Withers la buc`t`rie, când se auzi ma[ina lui
Patrick. Cu greu se st`pâni s` nu alerge \n \ntâmpinarea lui,
desigur, numai pentru a-i da vestea \n leg`tur` cu vasul [i
s`-l asigure c` nu era vorba despre nici un jaf.
– Vreau s`-]i vorbesc Tessa! spuse el pe un ton ferm,
imediat cum intr`. Vino \n biroul meu \n zece minute. Apoi,
p`strând aceea[i figur` sever`, ie[i imediat, f`r` a a[tepta
r`spunsul ei.
Tessa porni spre aripa de vest, dar buna dispozi]ie \i pieri
când se-ntâlni \n holul principal, fa]` \n fa]` cu Ingrid,
satisf`cut` ca o pisic` dup` ce terminase de mâncat un
canar. Ce naiba, nu mai avea nici un pic de subtilitate? Vroia
s` fac` tuturor cunoscut c` petrecuse noaptea \n acela[i pat
cu Patrick?
– Unde-ai pornit-o? \ntreb` Ingrid, a[ezându-se \n fa]a ei,
ca pentru a-i bara drumul.
76 ANNE LAURENCE

– La marele [ef alb.


– De câte ori trebuie s`-]i spun s` nu-l mai deranjezi?
Dac` dore[ti s` afli ceva, \ntreb`-m` pe mine.
– A[a fac \ntotdeauna, dar de aceast` dat`, dumnealui
m-a chemat.
– Pe viitor, voi face \ntr-a[a fel \ncât s` m` lase pe mine
s` tratez cu tine.
– Nu v-a]i gândit niciodat` c` poate \i face pl`cere s`
discute cu personalul s`u de serviciu? Poate c` aceasta e o
modalitate de relaxare.
– N-a[ considera o discu]ie cu tine relaxant`, ci, mai
degrab`, a[ caracteriza-o drept stupefiant`.
– Chiar trebuie s` fi]i nepoliticoas`?
– Cine vorbe[te de lips` de polite]e! |n orice caz, Patrick
trebuie s` poat` gândi lini[tit, f`r` s` fie deranjat cu
banalit`]i de ordin gospod`resc sau cu discu]ii proste[ti.
Chiar asear` a inventat o modalitate senza]ional` de a m`ri
volumul de informa]ii de pe disc.
– N-am nici cea mai mic` inten]ie de a m` interpune
\ntre un geniu [i capacitatea sa creatoare, dar... n-a[
considera c` este un motiv de laud` dac` iubitul meu s-ar
concentra asupra lucrului \n timp ce am fi \mpreun`.
– Aici e diferen]a \ntre noi, draga mea. Eu [i domnul
Harper suntem pe acela[i nivel intelectual [i faptul c` [tie
c`-i \n]eleg munca ne apropie [i mai mult. Nu e greu s`
g`seasc` fete frumoase, dar s` g`seasc` o femeie [i frumoas`
[i de[teapt`...
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 77

– Dumnezeule, ce p`rere bun` ave]i despre


dumneavoastr`!
Tessa râse [i plec`, admi]ând \ns` c` individa nu era
\ncrezut`, ci mai degrab` realist`: era extrem de frumoas`
[i inteligent` [i, \n plus, lucra \n acela[i domeniu ca
Patrick. Ajungând \n fa]a biroului lui, inspir` adânc [i b`tu
la u[`.
– Ce f`ceai ieri \n galeria subteran`? \ntreb` el, cum o
v`zu intrând.
A[adar, o v`zuse.
– F`ceam cump`r`turi.
– Un serviciu de mas` argintat? \ntreb` sarcastic. A[ fi zis
c` pia]a e un loc mai potrivit pentru cump`r`turile tale.
– Asta arat` cât de pu]in m` cunoa[te]i.
– |n orice caz, suficient ca s`-mi dau seama c` tu ai furat
vasul domnului Anderson.
– Cum? Tessa \l privi \ngrozit`. N-avea decât s-o
considere o z`p`cit` lipsit` de cultur`, dar nu o hoa]`!
Indiferent de ceea ce f`cuse, nu-i d`duse niciodat` ocazia s`
se-ndoiasc` de onestitatea ei.
– Ei bine, n-ai de gând s` spui nimic \n ap`rare?
– N-am nici un motiv. De fapt, vasul domnului
Anderson era...
– L-ai vândut sau nu acelui punkist cu p`rul vopsit blond
c`ruia \i f`ceai ochi dulci?
– Nu f`ceam ochi dulci nim`nui.
– Aproape c` te luase \n bra]e \n spatele standului. Nu
nega, pentru c` m` aflam la câ]iva metri de tine.
78 ANNE LAURENCE

Amintindu-[i c` Bobby \i cuprinsese umerii cu bra]ul


v`zând-o c` p`le[te, Tessa \[i d`du seama c` acela era gestul
pe care Patrick \l interpretase gre[it.
– Hei, a[tept un r`spuns. Ce-ai f`cut cu vasul? N-are nici
un rost s` m` min]i; [tiu c` l-ai luat [i-]i dau o [ans` s`-l
\napoiezi. Te duc eu \nsumi la Londra, dac` e necesar [i
a[tept pân` \l iei; m`-ndoiesc c` indivizii aceia l-au vândut
deja.
Tessa continua s`-l asculte uluit`. Era convins c` era o
hoa]` [i totu[i se oferea s-o ajute.
– Dac` sunte]i atât de sigur c` eu am furat vasul, de ce
n-a]i anun]at poli]ia?
– Asta m-am \ntrebat [i eu de când te-am v`zut ieri la
galerie. Cred c` mi-ar p`rea r`u pentru tine.
– De ce?
– E[ti inteligent` [i capabil` [i-]i vei irosi via]a dac` nu te
hot`r`[ti s`-i dai un sens. Poate c` atitudinea ta este din
cauza mediului din care provii. E[ti un mister pentru mine,
Tessa. E clar c` nu gânde[ti mai departe de ceea ce-]i ofer`
momentul prezent. La naiba, fato! Ai optsprezece ani [i po]i
face ceva bun cu via]a ta, a[a c` nu-]i strica viitorul l`sând s`
fii etichetat` drept o hoa]`. Adu vasul \napoi [i ascunde-l
\ntr-un bufet; g`se[ti tu o modalitate ca doamna Benson
s`-l g`seasc`.
Mânia Tessei disp`ru. Bietul de el! |ncerca s` dea vina pe
mediul din care provenea, pentru a-i scuza necinstea. Ce
[i-o fi \nchipuit despre ea? C` a crescut \ntr-o ascunz`toare
de tâlhari? Era timpul s`-[i dezv`luie identitatea.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 79

– Trebuie s` v` spun ceva. Nu sunt persoana care crede]i


c` sunt. Eu...
– |mi pare r`u c` te deranjez, Patrick, o \ntrerupse
Ingrid, intrând f`r` s` bat` la u[`. Mike are o problem` [i
vrea s`-]i vorbeasc`.
Bomb`nind ceva, Patrick ie[i din birou.
– Ce-ai mai f`cut de data asta de l-ai sup`rat?
– Dac` sunte]i dornic` s` afla]i, \ntreba]i-l pe
dumnealui.
– Dac` e[ti dornic` s`-]i men]ii postul, ai face mai bine
s`-mi spui tu.
– Poate c` nu sunt dornic` s`-mi p`strez postul,
r`spunse Tessa privind-o insolent, iritat` c` individa reu[ea
s` arate atât de minunat de atr`g`toare, chiar [i \mbr`cat`
cu acel taior cu croial` sever`.
– Dac` nu mai vrei s` r`mâi, poate e mai bine s` pleci; \]i
vei g`si u[or o alt` slujb` [i \]i voi da cu pl`cere o
recomandare.
– Dori]i mult s` sc`pa]i de mine, nu-i a[a? Presupun c`
v` e team` de mine.
– S`-mi fie team` de un nimic ca tine? Ridicol!
– Oare? Cred c` sunte]i \ngrijorat` ca nu cumva domnul
Harper s` m` simpatizeze!
Ro[ea]a de pe tenul palid al lui Ingrid \i confirm` c`-[i
atinsese ]inta
– Dac` pe domnul Harper l-ar interesa o fat` ca tine,
n-ar mai fi b`rbatul pe care \l cunosc.
80 ANNE LAURENCE

– Poate c` nu-l cunoa[te]i.


– A[a crezi tu? Ce naiv` e[ti! Ceea ce suntem noi doi
unul pentru cel`lalt... Dar, ce rost are s` discut cu tine? Nu
\nsemni nimic pentru noi, a[a c`, ar fi mai bine s` pleci.
– Nu primesc un astfel de ordin decât de la [eful meu.
– Ce fel de ordin? \ntreb` Patrick din pragul u[ii.
– Domni[oara Mortensen e de p`rere c-ar trebui s` plec.
– De ce? adres` \ntrebarea lui Ingrid care veni aproape
de el \nainte de a \ncepe s` vorbeasc`.
– Pentru c` nu prea are ce face aici [i nu e bine ca tinerii
s` se plictiseasc`.
– E adev`rat; va trebui s`-i g`sim mai mult de lucru.
Ingrid vru s` mai spun` ceva, apoi, r`zgândindu-se,
ridic` din umeri.
Privindu-i cum st`teau unul lâng` cel`lalt, Tessa nu putu
s` nu admit` c` formau o pereche cât se poate de potrivit`:
amândoi \nal]i, zvel]i, elegan]i [i rafina]i, blondul argintiu al
lui Ingrid fiind perfect complementar p`rului brun al lui
Patrick care-i accentua parc` virilitatea.
O cuprinse un val de furie. Motivul? Gelozia – ilogic` [i
generând gânduri diforme, \mpingând la acte necugetate,
de nebunie. Sigur c` era o nebunie din partea ei s`-[i
\nchipuie c-ar putea fi fericit` al`turi de un b`rbat ca
Patrick. Mintea ei disec` problema cu tot atâta precizie [i
delicate]e cu cât mâinile ei de chirurg experimentat ar fi
efectuat o opera]ie. Era numai vina lui sir Denis: f`când-o s`
recunoasc` perspectiva unui viitor \n care urma s`-[i
petreac` via]a singur`, o sensibilizase [i-i m`rise
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 81

receptivitatea fa]` de un b`rbat frumos, inteligent [i cu


sim]ul umorului – dar [i \nc`p`]ânat [i u[or iritabil, de[i
acestea \i sporeau farmecul. Acest model de perfec]iune nu
oferea \ns` garan]ia fericirii. Redeveni furioas` [i individul
merita acea fars`.
– A[ dori s` discut numai cu Tessa, [opti Patrick,
conducând-o pe Ingrid spre u[`. Ei, acum a[tept, continu`
el când r`maser` singuri.
– Ce anume?
– |nainte ca Ingrid s` ne \ntrerup` vroiai s`-mi spui ceva.
– Am uitat.
– Nu te cred. Spuneai c` nu e[ti ceea ce pari [i c` nu m`
voi sim]i foarte \ndatorat \n momentul \n care voi afla.
– Ah, da... Am vrut s` spun c` nu sunt o hoa]` [i n-am
luat vasul.
– Atunci, ce c`utai la galerie?
– V-am mai spus: am trecut pe acolo s`-mi v`d prietenii.
Sunt foarte apropiat` de Bobby.
– Standul e al lui?
– Nu, al celuilalt b`iat. Bobby m-a dus ca s`-l cunosc [i
pe acela.
– {i s`-i vinzi lui vasul?
– V-am mai spus c` nu l-am luat, spuse Tessa aproape
b`tând din picior. De ce nu m` crede]i?
Patrick se aplec` asupra ei [i o prinse de umeri.
– Dac-a[ putea... Logica m` avertizeaz` s` nu o fac.
– Nu ]ine]i seama de logic` [i \ncrede]i-v` \n ceea ce
sim]i]i.
82 ANNE LAURENCE

– Nici eu nu mai [tiu ce simt când sunt cu tine. {i când


m` prive[ti a[a...
– Cum?
– {tii foarte bine, spuse el, mai mult ca un geam`t, [i o
strânse \n bra]e.
Chiar stând pe vârfuri, cre[tetul capului ei nu-i ajungea
lui nici pân` la b`rbie [i, f`r` nici un efort o lu` \n bra]e \n
timp ce buzele lor se c`utau cu desperare, apoi se a[ez` cu
tot cu ea, pe canapea.
Tessa nu-[i putea explica lipsa ei de inhibi]ie – tocmai
ea, care se considerase \ntotdeauna foarte rezervat` din
punct de vedere emo]ional, \[i sim]ea trupul vibrând
dureros de dorin]` [i patim` la fiecare atingere a degetelor lui.
– Patrick, [opti ea, cu buzele aproape lipite de gura lui,
ah, Patrick.
Cu o brusche]e care o [oc`, o \mpinse la o parte [i se
ridic`.
– Asta este o nebunie, spuse el, cu figura r`v`[it` de furie
[i de pasiune. Nu folosi aceste metode, nu vei reu[i s` m`
proste[ti.
Tessa r`mase pentru câteva clipe f`r` replic`.
Dumnezeule, ce p`rere \ngrozitoare avea despre ea, dac`-[i
imaginase c` \ncercase \n mod deliberat s`-l seduc` pentru
a-l face s` cread` c` era nevinovat`!
– Aproape reu[isem, nu-i a[a? |nc` un minut, [i ai fi
cedat!
– Nu-ncerca s` te min]i singur`. Vroiam s` v`d doar
pân` unde ai fi fost \n stare s` mergi.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 83

– Pân` la cap`t... dar nu cu un b`rbat de vârsta ta. Ar


trebui s`-]i fie ru[ine pentru c-ai \ncercat s` profi]i de mine.
– Nu te-am auzit obiectând.
– Am luat-o ca pe un experiment.
– {i eu. E[ti cu totul altfel de cum \mi imaginam o fat` de
optsprezece ani.
– De aceea m` placi?
– Nu te plac. Sunt mult prea ra]ional pentru asta.
Aventurile amoroase sunt [i a[a destul de complicate, nu-i
nevoie s` le mai complic [i eu cu o rela]ie cu o fat` din alt`
genera]ie.
– Atunci, nu atinge marfa dac` nu inten]ionezi s`
cumperi.
– {i nici tu nu m` mai privi atât de languros.
– N-am [tiut c` nu rezi[ti deloc. Nu mai e[ti un pu[ti; nu
te po]i controla?
De data aceasta, lovitura a fost prea dur` ca Patrick s`
mai riposteze, ci pur [i simplu oft`.
– Te rog s` m` scuzi Tessa. Nu se va mai \ntâmpla.
– Am mai auzit asta. E[ti ca un lup care-[i pânde[te
prada. Ajunsese deja \n dreptul u[ii [i era pe punctul de a
ie[i, când \l auzi strigând-o. Poftim.
– Nu uita sfatul meu: ascunde vasul undeva, astfel \ncât
doamna Benson s`-l g`seasc`.
F`r` s`-i mai r`spund`, Tessa ie[i trântind u[a cu putere.
De[i furioas` din cauza p`rerii extrem de proaste pe care
o avea despre ea, Tessa nu putea uita cum o s`rutase.
Indiferent de ceea ce spunea, sau de rela]ia lui cu Ingrid,
84 ANNE LAURENCE

era categoric atras de ea – ceea ce nu demonstra nimic


altceva, decât c` era genul de b`rbat infidel.
Nu, ea [i Patrick erau dou` linii paralele a c`ror
convergen]` nu putuse fi dovedit` nici m`car de Einstein.
Când ajunse acas`, avea o figur` atât de trist`, \ncât doamna
Benson nu putu s` nu observe.
– Ai spus c` munca la conac te amuz`.
– De obicei da, dar nu [i ast`zi.
– I-ai spus domnului Harper c` vasul a fost g`sit?
– Inten]ionam s`-i spun când m-a acuzat pe mine de
furtul lui.
– Glume[ti!
– Din p`cate, nu.
Dup` ce-i povesti totul – desigur o versiune sever
cenzurat` – reu[i s-o conving` s` nu porneasc` imediat
acas` la domnul Harper s` l`mureasc` lucrurile.
– Vreau ca el \nsu[i s-ajung` s` aib` \ncredere \n mine.
– Ah, tare mult a[ vrea s` pui cap`t acestui joc.
– O voi face, nu peste mult timp. |i mai dau pu]in timp
de gândire [i sper ca, dup` aceea, s`-[i dea seama c` nu sunt
o hoa]`. Promite-mi c` nu spui nim`nui nimic.
– {tii c` nu-]i pot rezista.
Tessa ar fi vrut s` fie la fel [i cu Patrick, dar nu era el tipul
de om care s` cedeze unei pasiuni sau iubirii – decât, poate
dac` Ingrid \l surprindea \ntr-un moment de sl`biciune.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 85

***

A doua zi diminea]`, furia Tessei fa]` de Patrick se mai


domolise. Recuno[tea \n sinea ei c` ar da na[tere la mai
pu]ine suspiciuni dac` ar reveni la vechiul ei stil de
\mbr`c`minte. |n definitiv, dac` Patrick ar fi fost un hippy
cu p`rul lung, nici ei nu i-ar fi inspirat prea mare
\ncredere.
|[i lu` una din zilele libere care i se cuveneau [i porni
spre Iverton. Se opri mai \ntâi la un salon de coafur` unde
stilistul primi \ncântat provocarea p`rului ei r`zvr`tit,
f`când adev`rate minuni. Apoi, descoperi un magazin cu
\mbr`c`minte [ic [i, când ajunse acas` dup` câteva ore,
portbagajul ma[inii era \nc`rcat de pachete.
– |ntotdeauna ar`]i bine, dar acum parc-ai fi o poz` de
reclam`, exclam` \ncântat` doamna Benson, care nu se mai
s`tura privind-o.
– Crezi c` lui Patrick \i va pl`cea noua mea \nf`]i[are?
– |]i place de el, nu-i a[a?
– Da, r`spunse Tessa dup` o scurt` ezitare, dar are
aversiune fa]` de femeile de carier`, a[a c` nu am nici o
[ans`.
– Atunci, de ce te-ai hot`rât s` faci aceast` schimbare?
– A[ vrea s` m` vad` a[a cum sunt cu adev`rat; po]i s-o
nume[ti vanitate.
– Prefer s-o numesc speran]`. Adesea b`rba]ii una spun
[i alta fac – \n special când se \ndr`gostesc.
86 ANNE LAURENCE

– Patrick nu crede \n dragoste, sau \n c`s`torie.


– Nici so]ul meu nu credea, odihneasc`-se \n pace.
Tessa râse [i o \mbr`]i[` pe doamna Benson.
A doua zi diminea]`, \mbr`cat` \n una din noile rochii
cump`rate, Tessa se gr`bi s-ajung` la conac, abia a[teptând
reac]ia lui Patrick, chiar fabulând plin` de romantism, \n
anticipare.
Norocul p`rea s` fie de partea ei: cum ajunse, Patrick
tocmai ap`ru din salon, mai frumos ca niciodat`. Inima
Tessei \ncepu s` bat` cu putere, a[teptându-l s` se apropie.
Patrick, \ns`, abia dac` arunc` o privire \n direc]ia ei, dup`
care trecu mai departe, insensibil la dezam`girea pe care
i-o cauzase.
Complimentele din partea so]ilor Withers [i
exclama]iile admirative venite de la celelalte dou` fete \i
mai ridicar` moralul, ca apoi comentariul lui Mike,
surprins de noua ei \nf`]i[are, c` pesemne câ[tigase lozul
cel mare, s-o pun` serios pe gânduri: dac` [i Patrick se
gândea c` noua ei investi]ie fusese posibil` \n urma
vânz`rii vasului? Cum de nu se gândise \nainte la aceasta
posibil` interpretare?
– Nu am pe ce altceva s`-mi cheltuiesc salariul, \i
r`spunse ea lui Mike.
– {i eu sunt \n aceea[i situa]ie. Faptul c` stau aici este
\n defavoarea vie]ii mele sociale, dar \n avantajul contului
meu bancar. Te tenteaz` s` m` aju]i s`-l reduc la ni[te
sume mai rezonabile, acceptând o invita]ie la cin` \n seara
aceasta?
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 87

– Nu sunt sigur` c` domnul Harper ar fi de acord.


– Nu-l invit pe Patrick, ci doar pe tine.
– Unde nu m` invi]i? \ntreb` Patrick \n persoan`,
ap`rând chiar lâng` el.
– |ncerc s-o conving pe Tessa s` cineze cu mine. Nu-i a[a
c` arat` grozav?
Patrick o studie ca pe un fluture ]intuit \n insectar, dar
expresia de pe fa]a lui r`mase impenetrabil`, apoi se adres`
lui Mike, schimbând brusc subiectul:
– Dac` ai câteva clipe libere, vreau s` discut`m despre
noul program.
Cei doi se \ndep`rtar`, iar Tessa r`mase pân` ce termin`
de servit cafeaua, dup` care se preg`ti s` ias` cu m`su]a.
– A mai r`mas cafea? auzi ea vocea lui Patrick.
Din fericire mai r`m`sese, [i Tessa \l servi.
– E rece. Iritat, trânti cea[ca pe m`su]`. De ce nu servi]i
cafeaua de la un filtru electric?
– |ntreba]i-o pe Ingrid; ea d` ordinele.
– Nu [i pentru un lucru atât de banal....
– Ea d` ordine pentru absolut orice.
– Nu arat` prea apetisant, spuse el privind farfuria cu
biscui]i. Nu mai sunt pr`jituri cu crem`?
– Nici nu au fost. Nu avem voie s` servim decât biscui]i
simpli.
– Glume[ti!
– Ingrid nu glumea. A dat acest ordin deoarece pentru
pr`jiturile cu crem` e nevoie de [erve]ele [i linguri]e [i... de
mai mult timp pentru a fi mâncate.
88 ANNE LAURENCE

Patrick nu r`spunse nimic, apoi, \n mod nea[teptat,


schimb` subiectul:
– Nu e chiar atât de r`u s` te-ntâlne[ti cu Mike; sunte]i
cam de aceea[i vârst`.
– Crede]i?
– Categoric. Te-a pl`cut din clipa \n care ai venit [i e un
individ statornic.
– Adic` nu e un Don Juan ca dumneavoastr`?
– Pe mine nu m` intereseaz` c`s`toria, a[a c` am tot
dreptul.
– Mul]umesc pentru sfatul \n leg`tur` cu Mike. S-ar
putea s`-i accept invita]ia.
A[adar, acesta fusese efectul noii ei \nf`]i[`ri. Ce rost
avea s` se mai str`duiasc`, din moment ce atrac]ia
func]ionase pentru un alt b`rbat. De altfel, se hot`râse s`
dea o fug` pân` acas` [i s` revin` la ]inuta dinainte, imediat
ce termina de ajutat la servitul prânzului. Planurile ei fur`
dejucate de doamna Withers, care o rug` s` sorteze
lucrurile din pod, opera]iune care p`rea s` nu fi fost f`cut`
de ani de zile.
– Ia o mul]ime de cârpe de praf [i o lantern`, o sf`tui
doamna Withers, dându-i [i un [or] mare.
– S` nu-mi spui c` nu e lumin` electric` acolo.
– Ba da, dar pân` [i cel mai mic pod are o suprafa]` de
dou`zeci de metri p`tra]i [i iluminatul nu e asigurat decât
de becuri montate \n centru.
Era pentru prima dat` când Tessa avea posibilitatea s`
umble nestingherit` prin cas`, \n \nc`perile nelocuite de la
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 89

etajul al doilea [i al treilea, mobilate \n cel mai autentic stil


victorian, cu piese de colec]ie care-ar fi fost apreciate la
orice licita]ie de obiecte de art`. Dar hot`r\ ca, mai \ntâi, s`
termine ce avea de f`cut.
Podul era alc`tuit din [ase \nc`peri umplute pân` la
refuz cu fel de fel de cutii, cufere, juc`rii stricate, stative
pentru umbrele [i cine [tie ce alte relicve [i m`rturii ale
istoriei familiei.
Intr` hot`rât` \n \nc`perea cea mai mare. P`rea c` nu se
umblase acolo nu de ani de zile, cum spusese doamna
Withers, ci de secole. Instinctiv, ca un vân`tor anticipând
bucuria de a face o captur`, Tessa sim]i o emo]ie [i o
agita]ie ca \naintea unei mari descoperiri. Ultima dat` când
sim]ise la fel g`si o oal` de noapte din secolul al
optsprezecelea c`reia \i d`duse o utilizare mai romantic`,
folosind-o drept ghiveci pentru l`cr`mioara ei asiatic`.
Sperând acum ca descoperirile ei s` fie mai inspirate,
aprinse lumina [i-ncepu s`-[i croiasc` drum printre pânzele
de p`ianjen, \mpiedicându-se de draperii vechi aruncate pe
podea. }es`turile [i stofele erau sl`biciunea ei, numai c`,
din nefericire, acestea erau toate mâncate de molii.
Deschise capacul l`zii celei mai apropiate [i mirosul greu
de mucegai ce-i asalt` n`rile, precum [i costumele [i
rochiile \n stil victorian \n stare avansat` de degradare,
d`dur` verdictul: pentru foc. Dup` \nc` o or` la cap`tul
c`reia genele [i p`rul Tessei se acoperiser` complet de praf,
alte patru l`zi erau gata s` ia aceea[i destina]ie.
90 ANNE LAURENCE

Oare cui apar]inuser` toate acele lucruri? Str`-str`-bunicilor


lordului Finworth? Ce minunat s` po]i reconstitui arborele
genealogic al unei familii de-a lungul a sute de ani. Cu toate
c`... pân` la urm`, ce importan]` aveau str`mo[ii? Bobby,
de exemplu, habar n-avea cine-i era tat`l, dar deborda de
talent [i, de fapt, asta era tot ce conta.
Urmau un cuf`r \ncuiat [i câteva l`di]e cu capacele
b`tute \n cuie. Tessa cobor\ \n buc`t`rie s` ia ciocan [i
[urubelni]` [i, cum Pedro nu se ar`ta amator s-o ajute,
se-ntoarse singur` [i relu` lucrul.
Deschise capacul cuf`rului [i scoase o bucat` de brocart
care, spre surprinderea ei, nu se dezintegr`, a[a cum
se-ntâmplase cu celelalte materiale; ba, mai mult, era
uscat` [i destul de grea, ca [i cum ar fi fost \nf`[urat` pe
ceva. Intrigat`, o desf`cu [i r`mase \n mân` cu un sul
sub]ire de pânz`. Desf`[urându-l [i pe acesta, se trezi c` ]ine
o pictur` de aproximativ [aizeci de centimetri p`tra]i la care
privea, ne\ndr`znind s` cread` ceea ce instinctiv se formase
\n mintea ei ca o supozi]ie.
|ncercând s` se lini[teasc` din starea de tensiune \n care
se afla, examin` pânza centimetru cu centimetru, atent` la
compozi]ie, la delicate]ea tu[eului, la stil. Sigur, nu era
expert`, dar era imposibil s`-]i petreci atâ]ia ani lâng`
unchiul Martin f`r` s` ]i se imprime puternic sim]ul artistic.
Era sigur` c` era vorba despre un Ti]ian. P`rea pur [i simplu
un vis, de aceea [i \ncerca s`-[i domoleasc` entuziasmul.
O or` mai târziu, dup` ce sort` [i cele trei l`di]e, la
picioarele ei se aflau cincisprezece picturi dintre care un
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 91

Poussin, un Tintoretto [i un Raphael pentru care orice


muzeu ar fi pl`tit o avere, dar oricum, fiecare valorând cel
pu]in o sut` de mii de lire.
Primul impuls a fost s` alerge la Patrick s`-i spun`, de[i
n-ar fi meritat s`-i dea o asemenea veste, dup` cât de
\ngrozitor se purtase cu ea. Dar sim]ea nevoia s` se laude cu
descoperirea ei [i, gândindu-se c` astfel ar putea fi mai
spectaculos, hot`r\ s` le \ntind` pe jos, \n unul din
dormitoarele de la etajul de sub pod.
Cuf`rul urm`tor \i mai temper` elanul; nu con]inea
decât documente de familie [i cheltuieli gospod`re[ti –
adev`rat, din secolul al [aisprezecelea, dar prezentând
interes, doar pentru arhivari, nu [i din punct de vedere
financiar. Dezam`git`, se l`s` \n jos, atingând, din gre[eal`
lanterna care se rostogoli pe podea; vrând s-o recupereze,
ajunse la câ]iva centimetri de un perete \n care se vedea vag
conturul unei u[i]e acoperite cu tapet [i astfel camuflate
aproape perfect. Tessa ap`s` de jur-\mprejur [i, când era pe
punctul de a renun]a, auzi un u[or clichet [i u[a ced`.
„Schelete [i cranii!“ se gândi ea cu groaz`, apoi, ca un
adev`rat chirurg ce era, obi[nuit` a[adar [i cu o astfel de
priveli[te, aprinse lanterna. Nu, era doar o ni[` care
ad`postea un cuf`r enorm din lemn, de tipul celor \n care
se ]inea lenjeria. Ce putea s` con]in` decât vreun trusou sau
alte ]es`turi?
Totu[i, se a[ez` [i deschise capacul: \n`untru, o mul]ime
de pachete de diferite dimensiuni [i forme, toate \nf`[urate
\n hârtie \ng`lbenit`. Lu` unul dintre ele [i-ncerc` s`
92 ANNE LAURENCE

ghiceasc`: un obiect din aur sau argint, sau mai degrab`,


având \n vedere greutatea, un por]elan.
Avusese dreptate; dup` ce \nl`tur` hârtia, v`zu o vaz`
mic`, pictat` \n culori str`lucitoare ce d`deau impresia unei
lumini venite din interior. Continu` s` despacheteze cu
fervoare, ca pentru a-[i transforma [i aceast` b`nuial` \n
certitudine [i, \n scurt timp, \n[ir` dou` duzini de vaze mici
[i trei boluri mari, toate din perioada dinastiei Ming.
Ceea ce g`sise pân` atunci \i putea furniza din plin lui
Patrick banii pentru a cump`ra nu numai un num`r de
ac]iuni egal cu ale partenerului s`u, dar chiar [i \ntreaga
companie. Trebuia s`-i dea numaidecât vestea cea bun`.
Imediat \ns`, un alt gând i se strecur` \n minte.
Dac` se \n[ela [i picturile [i vasele nu erau decât ni[te
copii des`vâr[ite? |n definitiv, cine-ar fi f`cut nebunia de a
l`sa o asemenea avere de care s` nu [tie nimeni, s`
muceg`iasc` ani de zile, cu [ansa minim` de a fi descoperite
vreodat`! Lordul Finworth fusese recunoscut ca fiind un
excentric, dar chiar s` fi f`cut a[a ceva? |n nici un caz n-ar fi
vrut s` se fac` de râs \n fa]a lui Patrick; trebuia s` verifice
\nainte de a-i spune.
{tia exact la cine s` apeleze: la Angus Boswell,
directorul, acum ie[it la pensie, al unei prestigioase case
de licita]ii, \n prezent proprietarul unui magazin de
antichit`]i din Iverton, magazin pe care-l p`r`sea o dat`
pe lun` pentru a veni s` cineze cu unchiul Martin. Tessa
\l cuno[tea de ani de zile [i avea \ncredere total` \n
exercitarea evalu`rii lui.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 93

Dac`, \ntr-adev`r, obiectele g`site constituiau o


comoar`, le va duce la acel dormitor nelocuit [i i le va ar`ta
lui Patrick – \n eventualitatea c` acesta se va l`sa condus de
ea \ntr-un dormitor, având \n vedere rela]iile dintre ei.
|ncepuse s` \mpacheteze din nou vazele când auzi
zgomot de pa[i. Ie[i repede din ni[a secret`, rugându-se s`
nu fie Patrick, pentru a-[i putea pune \n aplicare planul de
a-i face acea surpriz` minunat`. |n acel semi\ntuneric, ap`ru
\ns` capul blond al lui Mike.
– Bun`! Mi s-a spus c` e[ti aici. Ai nevoie de ajutor?
– Nu lucrezi?
– E[ti mai rea decât Ingrid. Fac o pauz` [i profit de
aceasta pentru a vizita o fat` frumoas` \n pod.
– Faci ca totul s` par` romantic, coment` Tessa,
regretând \ns` imediat ce-l v`zu c` se apropie.
– Pot face s` fie \ntr-adev`r romantic.
– Nu, mul]umesc.
– De ce nu? O prinse \n bra]e, \ncepând s-o s`rute u[or
pe frunte [i pe buze.
Primul impuls al Tessei a fost s`-l \mping`, dar se ab]inu.
|n definitiv, de ce s` nu-l lase s-o s`rute? Era un b`rbat
demn de luat \n considera]ie: dr`gu] [i care, cu siguran]`,
n-ar fi avut nici o obiec]ie \mpotriva femeilor de carier`. {i
totu[i, ca singur` reac]ie la s`rut`rile lui, Tessa sim]i nevoia
s` se dep`rteze de el.
– Cred c-am fost prea gr`bit.
Tessa nu-i putea spune c` efectul ar fi fost acela[i, oricât
timp i-ar fi l`sat la dispozi]ie, a[a c` \[i f`cu de lucru
\nchizând capacul unui cuf`r, f`r` a r`spunde nimic.
94 ANNE LAURENCE

– Sigur nu te pot ajuta?


– Nu, mul]umesc.
– Te-ai sup`rat c` te-am s`rutat?
– Nu.
– Dac` a[ face-o din nou?
– Nu, \n nici un caz.
Din nou, zgomot de pa[i [i ap`ru Patrick.
– Sper c` nu v` deranjez, spuse el sarcastic.
– Deloc; eu tocmai plecam.
Patrick r`mase \ns` pe loc, cu o expresie r`ut`cioas`
pe fa]`.
– Te ascunzi aici ca s` nu munce[ti?
– A]i ghicit.
– De ce-]i bagi nasul aici? \ntreb` el din nou, observând
abia atunci c` era plin` de praf [i de pânze de p`ianjen.
– S` v`d dac` merit` s` [terpelesc ceva. Apoi, explic`
totu[i, v`zându-l c` e gata s` exploreze. Doamna Withers
m-a rugat s` sortez lucrurile de aici.
– Aha... Ei, oricum, e de-ajuns. Voi chema mâine pe
cineva s` duc` acest gunoi.
– F`r` s` vede]i despre ce e vorba? Dac` arunca]i ceva
valoros?
– Pu]in probabil. |n orice caz, ai sortat destul. E trecut de
ora cinci [i e timpul s` mergi acas`.
Trebuia s`-l asculte, chiar dac` asta \nsemna s` mai urce
\nc` o dat` patru etaje, imediat ce va fi iar singur`; a[adar,
\i f`cu semn c` e gata s`-l urmeze.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 95

– Iei cina cu Mike \n seara aceasta?


– |ncerca]i s` m`-mpinge]i \n bra]ele lui?
– N-ar fi r`u.
– |n orice caz, nu mai r`u ca dumneavoastr`.
– Nu fi nepoliticoas`; nu to]i patronii la care vei lucra \]i
vor \ng`dui.
– Probabil c` nici nu vor \ncerca s` m` seduc`.
– De câte ori trebuie s`-mi cer scuze? Am spus c` nu se
va mai \ntâmpla.
– Poate c` eu doresc s` se \ntâmple.
– Ce schimbare brusc`!
– Acesta este avantajul femeii.
– Dar tu e[ti o adolescent`.
– {i totu[i, v` place de mine. Pot ar`ta mai bine...
morm`i ea când \l v`zu c` o examineaz` din cap pân` \n
picioare.
– Serios? Mirosul de umezeal` [i de mucegai pe care \l
emani ar proteja perfect orice femeie care e nevoit` s` ias`
singur` noaptea pe strad`, iar sor]ul enorm pe care \l por]i
\]i ap`r` virginitatea nu mai bine decât orice centur` de
castitate.
– De unde [tii c` sunt virgin`? |ntrebarea \i sc`p` pur [i
simplu, iar regretele erau inutile, mai ales c` expresia de pe
figura lui era imposibil de interpretat.
– Trebuie s` fiu foarte demodat dac`-mi \nchipui c`
e[ti...
F`r` s` mai a[tepte vreun r`spuns din partea ei, plec`.
96 ANNE LAURENCE

R`mas` singur`, Tessa urc` \n fug` \n pod, duse [i vazele


\n dormitorul de la etajul imediat inferior, apoi \l sun` pe
Angus Boswell de la telefonul din salon cu mare pruden]`,
ca nu cumva s-o aud` cineva.
– Sunt Tessa, [opti ea. Te rog s` m` scuzi c` n-am putut
s` te anun] din vreme, dar a[ vrea s`-]i ar`t urgent câteva
obiecte.
– Cât de urgent?
– Acum. Pot ajunge la tine \ntr-o jum`tate de or`.
– Te a[tept.
Mergând pe vârfuri, lu` din debara un sac de voiaj, apoi
urc` la etaj cu el, \l umplu cu cele trei pânze pictate [i cu
câteva vaze [i, pândind momentul \n care s` poat` trece
neobservat`, cobor\ [i ie[i din cas`.
Capitolul 6

Angus Boswell, un b`rbat curtenitor \n vârst` de


aproximativ [aptezeci de ani, cu pu]in p`r c`runt [i ochi
cenu[ii p`trunz`tori, veni imediat s-o \ntâmpine, când \i
v`zu ma[ina parcat` \n fa]a magazinului lui.
– Ai g`sit vreo ascunz`toare cu vechi monede romane?
– Ceva mult mai valoros, cel pu]in a[a sper.
– M` faci foarte curios.
Tessa \l urm` \n birou [i, cu degete tremurânde, deschise
saco[a.
– Sunt câteva picturi [i por]elanuri. Le-am g`sit \n pod \n
casa lordului Finworth. Sunt... prieten` cu Patrick Harper,
str`nepotul acestuia [i singurul mo[tenitor.
F`r` s` spun` nici un cuvânt [i f`r` s` se tr`deze prin
vreun gest, Augus \ncepu s` examineze fiecare obiect.
Trecur` dou`zeci de minute, patruzeci... o or`; r`sfoi ni[te
c`r]i, consult` câteva dosare, d`du telefon unui curator din
Paris, discut` mai mult, tot la telefon, cu un alt curator din
98 ANNE LAURENCE

Munchen [i, dup` un timp ce p`ruse Tessei o eternitate,


veni lâng` ea [i d`du verdictul.
– Picturile sunt autentice – nu exist` nici un dubiu \n
aceast` privin]` – [i provin din colec]ia baronului Winburg.
Au fost vândute unui englez acum mai bine de o sut` de ani.
Valoarea lor este inestimabil`.
– Asta b`nuiam [i eu, dar mi-a fost team` s` cred c`
poate fi adev`rat.
– F`r` s` mai punem la socoteal` [i por]elanurile. Sunt
aproape convins c` este vorba despre vase din perioada
Ming, dar nu-ndr`znesc \nc` s` m` pronun]. |n seara
aceasta iau cina cu un prieten, expert \n acest domeniu, [i
a[ vrea s`-i cer [i lui p`rerea.
– Perfect! Sun`-m` când [tii sigur.
Tessa se-ntoarse la Greentrees sim]ind c` plute[te de
fericire. Doamna Benson plecase la biseric`, a[a c` era
singur`. Se schimb` de hainele pline de praf [i-ncepu s` se
plimbe cu pa[i mari prin camer`, gândindu-se cum s`
procedeze: s-a[tepte pân` \i telefoneaz` Angus sau s`-i
spun` imediat lui Patrick?
|nc` nu luase nici o hot`râre, când auzi o ma[in`
oprindu-se chiar \n fa]a casei [i-l v`zu pe fereastr` chiar pe
cel la care se gândea. Alerg` s`-i deschid`, iar acesta
aproape se n`pusti \n`untru, cu ochii sclipind de furie [i
buzele cianozate.
– De data asta te-am prins, [uier` el prinzând-o de bra]
[i tr`gând-o \n living.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 99

– Ce vrei s` spui?
– Nu te preface! Te-am v`zut furi[ându-te din casa mea
cu acel sac de voiaj [i te-am urm`rit.
– M-ai urm`rit?
– Pân` la magazinul de antichit`]i. Ce naiba ai g`sit \n
pod de te-a f`cut s-alergi la individul acela?
– Am... Era furioas` fiindc` din nou o judeca atât de
gre[it [i nu-[i putu st`pâni lacrimile. Cum putea fi atât de
orb s` nu-[i dea seama c`-i vrea binele? Chiar c` era un
tic`los nerecunosc`tor.
– |nceteaz` cu smiorc`itul! Nu m` impresionezi, se r`sti
el, tr`gând-o spre u[`.
– Unde m` duci?
– La Iverton. Vreau s` aflu ce-a cump`rat individul acela
de la tine.
– Nu e acolo; cred c` s-a dus acas` acum.
– Atunci, o s`-i c`ut`m adresa \n cartea de telefon. La
naiba, Tessa, ]i-am dat o [ans` ca s` te reabilitezi [i... ce-ai
f`cut? M` r`spl`te[ti furând de la mine.
Fierbând de indignare, Tessa se smulse din strânsoarea
lui, preg`tindu-[i un r`spuns ustur`tor, acoperit \ns` de
soneria telefonului.
– Un pre] absolut fabulos! se auzi vocea entuziasmat` a
lui Angus la cel`lalt cap`t al firului. Fiecare pies` este
perfect`, iar dou` dintre ele sunt atât de rare, \ncât nici nu
au ap`rut vreodat` pe pia]`.
– Asta este o veste minunat`, Angus, dar a[ vrea s`-i spui
domnului Harper personal; e chiar lâng` mine.
100 ANNE LAURENCE

|i d`du receptorul lui Patrick, [i, privindu-l cum \l asculta


pe Angus, \ncerca s`-[i imagineze ce putea sim]i aflând c`,
din vânzarea fie [i a unei p`r]i infime din comoara g`sit`,
reu[ea s`-[i duc` la \ndeplinire visul; aproape c` tres`ri
când, auzindu-l adresându-i-se, \[i d`du seama c` acesta
terminase de vorbit [i-nchisese telefonul.
– Ce pot s` spun, Tessa... Nu pot decât s`-mi cer scuze [i
s` m` târasc la picioarele tale.
– Nu este necesar; sper \ns` c` asta te-a \nv`]at s` fii mai
prudent când judeci oamenii [i s` nu tragi concluzii pripite.
– De obicei a[a procedez.
– Despre mine, \ns`, \]i \nchipui \ntotdeauna ce e mai
urât.
– {tiu [i nu-n]eleg de ce mi se-ntâmpl` asta. M` superi
atât de mult \ncât... presupun c`-mi pierd cump`tul cu tine.
Dezam`git`, Tessa se-ntoarse, gata s` plece.
– Cred c` motivul este c` nu suport s` te v`d irosindu-]i
via]a. Nu-mi plac pierderile de nici un fel.
– Nu po]i \nregimenta oamenii.
– Sunt de acord, dar deocamdat` discut`m despre tine [i
despre capacitatea ta. Sunt convins c` po]i face altceva, ceva
mult mai valoros \n via]`.
– Spui asta mereu. Am s` te-nv`] minte dac`-]i ascult
sfatul [i devin [i eu, \n cele din urm`, o femeie de afaceri
miliardar`.
– Doamne fere[te! |]i sugerez pur [i simplu, s` \nve]i o
meserie care s`-]i pun` mai bine \n valoare capacitatea,
pân` când vei \ntâlni b`rbatul potrivit.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 101

– Iar vorbe[ti aiurea! Dac-a[ ajunge s` am o profesie,


n-a[ fi dispus` s` renun] la ea când m` m`rit. {tii ceva? Ai
merita s` te-ndr`goste[ti nebune[te de o femeie cu o carier`
str`lucit`. Ce-a[ mai râde!
– A[ prefera s` r`mân burlac tot restul vie]ii.
– S` nu-mi spui c` s-ar putea totu[i, s` te c`s`tore[ti
\ntr-o bun` zi.
– Inten]ionez foarte serios s` fac acest lucru; nu are nici
un sens s` construiesc un imperiu dac` nu am un urma[ s`
i-l las mo[tenire – un fiu.
– {i dac` o s` ai numai fiice? Ce te faci dac` fiicele tale
vor deveni, toate femei de carier`?
– Gândul acesta e suficient pentru a m` face s` nu m`
mai c`s`toresc niciodat`.
– A[ comp`timi-o pe biata femeie care ar c`dea \n
ghearele unui asemenea [oim.
– Ce limb` ascu]it` ai! Vezi s` nu te tai tu \ns`]i \n ea.
– Mai degrab` pe tine te-a[ t`ia.
– Adev`rat? S` te v`d, spuse el râzând, \n aceea[i clip`
prinzând-o [i strângând-o la piept.
Buzele lui, ap`sate senzual asupra gurii ei f`ceau
imposibil` orice re]inere din partea Tessei, al c`rui r`spuns
veni plin de pasiune, ademenitor [i incitant. Mâinile lor se
c`utau [i se descopereau cu \nfrigurare \ntr-o nevoie
desperat` de a se reg`si, fiecare din ei, \mplinit \n
intimitatea celuilalt. Tânjind dup` povara dulce a trupului
lui Patrick, Tessa \n]elese c` munca nu-i mai era de-ajuns
102 ANNE LAURENCE

pentru ca via]a s` aib` sens: avea nevoie s` primeasc` [i s`


d`ruiasc`, la rândul ei, dragoste. Avea nevoie de el.
– Tessa, nu trebuie... gemu Patrick, tremurând de parc`
ar fi fost cuprins de febr`.
– Te rog...
– Nu! Se smulse din bra]ele ei, hot`rât. Pesemne c` nu
mai sunt \n toate min]ile; nu [tiu ce-i cu mine. Dumnezeule,
sunt suficient de b`trân ca s`-]i fiu tat`!
– Prefer s`-mi fii iubit.
– Nici s` nu te gânde[ti la a[a ceva. E[ti \nc` un copil [i
a[ merita s` fiu \mpu[cat dac` a[ profita de tine.
– Cum s` profi]i de mine din moment ce sunt perfect de
acord? Doar nu te-am respins.
– Asta m` face s` m` simt [i mai jenat. E[ti o fat` cald`,
generoas` [i... poate chiar prea cald` [i generoas`. Dac` te
compor]i astfel cu fiecare b`rbat care te atinge...
– Nu, nu o fac. Putea fi din când \n când sincer`; de fapt,
sim]ea c` nu se mai poate ascunde \n spatele m`[tii pe care
[i-o crease. Sau, poate era mai bine s` a[tepte pân` când
devenea sigur` de atrac]ia pe care o exercita asupra lui? Nu
m` comport a[a cu nimeni altcineva.
– Tot e ceva...
– Chiar m-ai ambi]ionat.
– Adev`rat?
– Da. |ncep s`-mi dau seama c` e p`cat s` nu fac o
munc` mai interesant`.
– M` bucur c`, \n sfâr[it, devii mai ra]ional`. Dar... ce
]i-ai f`cut la p`r? E ceva schimbat \n piept`n`tura ta.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 103

– Credeam c` n-o s` observi niciodat`. |]i place?


– Foarte mult, r`spunse el imediat, \ndep`rtându-i de pe
frunte, cu o mângâiere u[oar`, o [uvi]` m`t`soas` de un
auriu ro[cat. Te face s` ar`]i pu]in mai matur`.
– Nu sunt un copil; la vârsta mea, cele mai multe fete
sunt deja m`ritate.
– M`ritate? Cuprins de panic`, porni imediat spre u[`. E
târziu; trebuie s` plec.
– Nu e chiar atât de târziu, Patrick [i nu am nici o
frânghie.
– Ce nu ai?
– Frânghie; doar nu te pot prinde \ntr-un lasou [i
lega de mine. N-am spus decât c` multe fete de vârsta
mea sunt deja m`ritate, ceea ce nu \nseamn` c` a[ vrea
s` fiu [i eu.
– M` bucur s-aud asta.
– Totu[i, a[ fi gata s` fiu iubita ta.
– Pentru Dumnezeu, Tessa, nu da atât de mult`
importan]` unui s`rut.
– N-a \nsemnat nimic pentru tine?
Patrick vru s` r`spund` „nu“, apoi se r`zgândi.
– A \nsemnat atât cât s` m` determine s` nu mai las ca
a[a ceva s` se repete.
„Este ceea ce-]i \nchipui tu“, se gândi Tessa, atent` ca pe
figura ei s` nu transpar` nici o expresie.
– |n leg`tur` cu vasul domnului Anderson, schimb` el
brusc subiectul.
104 ANNE LAURENCE

– Da, ce-i cu el?


– Nu cred c` tu l-ai luat; trebuie s` fi fost vreun ho].
Tessa sim]i o u[urare atât de mare, \ncât aproape c`-i
veni s` plâng`.
– De fapt, \nsu[i domnul Anderson l-a dus la reparat [i a
uitat s`-i spun` menajerei.
– Când ai aflat?
– Când m-am \ntors de la Londra [i am aflat c` lipse[te,
l-am sunat \n Noua Zeeland`.
– De ce naiba nu mi-ai spus [i m-ai l`sat s` cred tot ce e
mai r`u despre tine?
– Cum era s`-]i stric p`rerea? Se pare c` \]i place enorm
s`-]i formezi cea mai proast` impresie despre mine.
Patrick p`ru jenat – lucru cu totul neobi[nuit la el – [i,
timid, \i mângâie obrazul cu vârful degetului.
– E[ti prima fat` care m` pune \n situa]ii delicate
f`cându-m` s` recunosc c` gre[esc; e[ti ca o hain` de ascet,
pentru peniten]`.
– Numai c` nu e[ti \n nici un caz ascet. Oricum, nu-]i
stric`; aminte[te-]i de asta când ajungi acas` [i intri sub un
du[ rece.
– M`-ndoiesc c` m-ar ajuta chiar [i un du[ rece... Cred c`
asta \mi place la tine.
– Faptul c` sunt sexy?
– Nu, faptul c` ai un umor ciudat.
– Atrac]ia fizic` nu poate func]iona nonstop, [i atunci e
bine s` te po]i amuza \mpreun` cu partenerul de acelea[i
lucruri.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 105

Nu [i-i putea imagina pe Patrick [i pe Ingrid râzând \n


hohote de cine [tie ce glum`, dar nu spuse nimic, nevrând
s` fie considerat` r`ut`cioas`. Se pare \ns` c` Patrick \i citi
gândurile.
– Ingrid are alte calit`]i, draga mea [i, oricum, nu poate
fi vorba de nici o rivalitate.
– Sincer?
– Sincer. Tu abia ai ie[it de pe b`ncile [colii, pe când
Ingrid [i cu mine suntem...
– {tiu, \l \ntrerupse ea. Cu o clip` \nainte, avea speran]e;
acum \ns`, acestea se n`ruiau \ncet, \ncet.
– Nu te resping, spuse el cu blânde]e, atâta doar c` nu
avem acela[i drum [i, poate c`, \n curând, ne vom \ndrepta
\n direc]ii opuse.
Tessa \nc` se mai gândea la un r`spuns potrivit când
Patrick ie[i [i \nchise u[a.
Capitolul 7

A doua zi diminea]a, Tessa primi un mesaj de la Patrick


prin care o ruga s` aduc` vasele [i picturile de la Andus
Boswell, a[adar plec` imediat.
Nu putea \ns` s` nu se gândeasc` la cele \ntâmplate cu o
sear` \nainte – la tandre]ea [i la pasiunea lui Patrick, dar [i
la u[urin]a cu care i-ar fi cedat, ceea ce nu i se mai
\ntâmplase cu nici un alt b`rbat pân` atunci. Pentru
moment, Patrick era furios pe el \nsu[i c` se sim]ea atras de
un „copil“, dar când ea avea s` se comporte ca o femeie
matur`, a[a cum inten]iona s` fac`, \l va face s` \n]eleag` c`
are mai mult de oferit decât un fizic pl`cut [i, de ce nu, c`
via]a f`r` ea ar fi de neimaginat. Totu[i, nu se putea am`gi
cu gândul c` avea s` fie \ncântat când va afla de cariera ei.
Se-ntoarse din Iverton pe la mijlocul dimine]ii [i
depozit` lucrurile aduse \n dormitorul de la etajul al doilea,
apoi merse repede s-ajute la servirea cafelei. De data
aceasta, Patrick o \ntâmpin` cu un zâmbet cald.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 107

– Vino \n biroul meu cum termini aici [i spune-i doamnei


Withers c` e[ti ocupat` – am treab` cu tine tot restul zilei.
|mbujorat`, Tessa \ncuviin]` din cap, abia st`pânindu-[i
ner`bdarea.
Când, nu dup` mult timp, intr` \n biroul lui, \l g`si
plimbându-se cu pa[i mari, preocupat, cu p`rul u[or r`v`[it,
ca [i cum [i-ar fi trecut de multe ori mâna prin el.
– Unde le-ai pus? \ntreb` direct, cum o v`zu.
– |ntr-un dormitor nelocuit de sus. |i \ntinse cheia, iar el
o lu` zâmbind.
– Hai s` mergem s` examin`m noua mea avere.
Tessa \l urm`, dezam`git`; \i \n]elegea ner`bdarea, dar ar
fi dorit s` dea m`car de \n]eles c` nu uitase chiar cu
des`vâr[ire ce se \ntâmplase cu o sear` \nainte. Sau poate
era prea jenat ca s-o fac`. |n definitiv, refuza s` recunoasc`
[i fa]` de el \nsu[i c` ar putea \nsemna ceva pentru el.
– Nu pot s` \n]eleg cum de unchiul meu a uitat de toate
astea, pentru c` nu poate fi o alt` explica]ie.
– |ntotdeauna a fost un excentric.
– De unde [tii?
– A... Doamna Benson mi-a spus. Dar l-ai cunoscut [i tu.
– Ne-am \ntâlnit de câteva ori, iar \n ultimii ani de via]`
s-a izolat, refuzând s`-[i mai vad` rudele. N-am avut nici cea
mai mic` b`nuial` c`-mi va l`sa casa mo[tenire. Avocatul lui
a spus c` n-a l`sat nici un ban. Din fericire, am avut eu suma
necesar` pentru a transforma conacul \n sediu de lucru [i
c`min, pentru c`, altfel.... l-a[ fi vândut... [i toate aceste
obiecte ar fi intrat \n posesia noului proprietar, pentru c`
108 ANNE LAURENCE

nu m-a[ fi gândit niciodat` s` v`d mai \ntâi ce e \n pod.


Palid, se trânti pe un pat. Dac` n-ai fi fost tu, a[ fi chemat pe
cineva care s` debaraseze podul.
– Trebuie s`-i mul]ume[ti doamnei Withers, nu mie; ea
m-a rugat s` fac ordine \n pod.
– Fac pariu c` nu te-a rugat s` deschizi fiecare lad`.
– Nu, sigur c` nu; am f`cut-o din curiozitate.
– Atunci, ce-ai zice s` ne folosim \n continuare de flerul
t`u [i s` vedem dac` nu cumva mai g`sim ceva?
Tessa \l urm` imediat, aproape gâfâind pentru a ]ine
pasul cu el.
– |n leg`tur` cu seara trecut`, \ncepu el nea[teptat când
intrar` \n una din \nc`perile podului, n-ar fi trebuit s` se
\ntâmple...
– Dar s-a \ntâmplat.
– Spre ve[nica mea ru[ine. Pentru Dumnezeu, ai abia
optsprezece ani, iar eu, [aisprezece mai mult.
– Adesea, b`rba]ilor le plac femeile mult mai tinere
decât ei; chiar deun`zi citeam despre un b`rbat de [aizeci
de ani care s-a c`s`torit cu o femeie de patruzeci.
– O femeie de patruzeci de ani [tie foarte bine ce face,
spre deosebite de tine; abia ]i-ai \nceput via]a.
– Am suficient` experien]` de via]` ca s` [tiu c` te iubesc.
Era o afirma]ie \ndr`znea]`, calculat` tocmai pentru a fi
a[a, de[i când \l v`zu atât de [ocat, Tessa regret` cuvintele
rostite.
– Nu este posibil s` ]ii la mine; te atrage poate tocmai
aceast` diferen]` de vârst`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 109

– Vârsta nu are nici o leg`tur`. Te iubesc pentru c` e[ti


inteligent [i interesant [i...
– |nceteaz`! Dac` mai continui a[a, va trebui s` pleci.
– Chiar m-ai da afar`?
– Spre binele t`u, Tessa. Se pare c` nu \n]elegi c` sunt
mul]umit cu via]a pe care o duc [i c` nu vreau s` m`
complic cu o c`s`torie.
– Sunt dispus` s` a[tept pân` vei fi preg`tit s` faci acest
pas.
– Nu! spuse el cu o vehemen]` care o [oc`. Dac` m` voi
hot`r\ s` m` c`s`toresc, o voi face... t`cu pu]in, coborându-[i
privirea, \nainte de a continua, cu cineva ca... Ingrid.
Pentru o clip`, Tessa r`mase debusolat`, apoi mintea
\ncepu s` i se pun` \n mi[care. |n definitiv, spusese „cineva
ca Ingrid“, a[adar nu neap`rat chiar Ingrid. Sau...?
– Vrei s` spui c` preferi blondele?
– S` spunem c` m-a[ gândi mai degrab` la Ingrid decât
la tine.
– O s`ru]i [i pe ea cum m-ai s`rutat pe mine?
– Pentru Dumnezeu, feti]o, las` lucrurile a[a cum sunt,.
Asear` am fost atât de fericit, \ncât a[ fi s`rutat orice fat`
care-ar fi fost lâng` mine.
– Credeam c` m` placi, reu[i ea s` spun`, dup` lovitura
primit` din plin.
– Una este s` placi pe cineva [i alta, s` iube[ti. {i-apoi,
un s`rut, oricât de pasional, poate s` nu \nsemne mai mult
decât un capriciu de moment.
110 ANNE LAURENCE

Calmul cu care rostise aceste cuvinte le m`ri [i mai mult


efectul devastator asupra Tessei. Logica \i spunea acesteia s`
plece imediat de la conac [i s` uite totul, dar inima \i dicta
cu totul altceva. De fapt, chiar dac` ar fi plecat, tot nu l-ar fi
putut uita vreodat` pe Patrick; a[a c`, de ce s` nu r`mân`,
sperând totu[i c`, aflându-se \n apropierea lui, minunea se
va \ntâmpla?
– Bine, ridic` ea din umeri mimând non[alan]a, am
\n]eles; m` resemnez.
– Adev`rat?
– Sigur. Sunt o mul]ime de al]i b`rba]i pe lume.
Ochii lui str`lucir` \n mod ciudat, devenind de un
albastru parc` [i mai intens, dar nu spuse nimic [i \ncepu s`
descuie un cuf`r ruginit.
Timp de câteva ore lucrar` amândoi t`cu]i. |n trei din
\nc`perile podului nu g`sir` nimic de valoare, dar \n a patra
descoperir` un set de [ase pahare din perioada elisabetan`,
datate 1582 [i o caset` din piele ad`postind dou` pungu]e:
una cu smaralde [i cealalt` cu perle negre.
– Este absolut fantastic! spuse Patrick, a[ezându-se pe
capacul unui cuf`r.
– Nu uita c` a mai r`mas \nc` unul care trebuie deschis.
Hai s` facem o pauz` de prânz [i s` continu`m dup` aceea.
– Du-te tu [i m`nânc`; nu mi-e foame.
Tessa aduse totu[i o farfurie plin` cu sandvi[uri [i un
termos cu cafea. |l g`si aplecat deasupra ultimului cuf`r, cu
o expresie extrem de uimit` pe figur`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 111

– Ce altceva ai mai g`sit?


– Mmm.
– Nu-n]eleg; ridic`; s` v`d.
– E prea greu.
– Ceva din plumb masiv? \ntreb` ea sarcastic.
– Nu, din aur masiv.
– Glume[ti.
Patrick nu glumea deloc: un Buddha de aproximativ
dou`zeci de centimetri, din aur, \ncrustat cu sute de pietre
pre]ioase, dintre care cea mai mare era un rubin de
m`rimea unui ou de porumbel, \i privea senin.
– Categoric, familia Finworth [tia s`-[i aleag` bibelourile,
coment` el ironic, apoi, amândoi, râzând, \ncepur` s`
m`nânce.. De mult n-am mai avut o mas` atât de grozav`!
– Nici eu, c`sc` Tessa [i se \ntinse.
– Trebuie s` fii foarte obosit`, dup` dou` zile de astfel
de munc`.
– Merit`, dac` g`se[ti comori.
– Chiar dac` aceste comori nu-]i apar]in?
– Conteaz` pl`cerea descoperirii \n sine.
– Asta este o remarc` „tipic Tessa“, spuse el cu o
blânde]e care o f`cu s` simt` c` nu mai poate continua
acel joc.
– Vreau s`-]i spun ceva, Patrick, nu sunt...
– Ce naiba face]i aici? \ntreb` Ingrid, venind spre ei [i
aruncând o privire \n cuf`r. Dumnezeule! Ce p`cat c` nu e
autentic... ar fi valorat o avere.
112 ANNE LAURENCE

– Doar rubinul ne va aduce o jum`tate de milion...


– Rubinul? Ingrid \l prinse de bra] cu ochii m`ri]i de
mirare. Vrei s` spui c` acest Buddha e autentic?
– Fiecare buc`]ic` din el.
– Incredibil! Vei putea s` cumperi jum`tate din ac]iunile
Companiei Allison.
– Dac` a[ vinde tot ce s-a g`sit, a[ putea cump`ra chiar o
mare parte din IBM.
Patrick o lu` de bra], ar`tându-i bijuteriile [i spunându-i
despre vasele Ming [i picturi. Fa]a ei radia, iar privirea, de
obicei atât de rece, i se umpluse de o lumin` cald`. Era
\ntotdeauna frumoas`, dar acum era superb`, iar Tessa,
contrar naturii ei, dezn`d`jduit`, nu putu s` nu observe
\nc` o dat`, potrivirea dintre cei doi.
– S` te ajut s` sortezi celelalte cufere? \l \ntreb` Ingrid.
– Nu, mul]umesc, am terminat. Am s`-i chem pe cei de
la Casa de licita]ii Christie s` evalueze toate obiectele.
– Mai bine l-ai chema pe John Allinson s`-i spui c` po]i
cump`ra ac]iunile.
– Nu \nainte de a avea rezultatul evalu`rii.
– Mi se pare o prostie, dar faci cum vrei. Tonul ei degajat
contrasta cu tensiunea pe care pumnii strân[i o tr`dau.
Dac` ai terminat s`-l aju]i pe domnul Harper, se adres` ea
Tessei, po]i merge s` cure]i argint`ria cu Pedro.
– Am nevoie de ea aici.
Ingrid ridic` neputincioas` din umeri [i plec`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 113

– Mul]umesc pentru c` m-ai salvat. {tie foarte bine c`


ur`sc s` cur`] argint`ria.
– Mai mult decât ur`[ti s`-]i dea ordine?
– Asta numai pentru c` o simt pândindu-m` tot timpul.
– Altfel, probabil ai pândi tu momentul ca s` nu faci
nimic.
– Dac` sugerezi cumva c` sunt lene[`...
– |mi place s` te nec`jesc. De fapt, cred c` [i lui Ingrid.
Dac` ai da dovad` de maturitate, nu te-ai l`sa prins` \n
plasa ei.
– Mai bine ar da ea dovad` de maturitate [i nu s-ar preta
la a[a ceva.
Patrick râse, dar ea \nc` era prea furioas` ca s` se poat`
amuza, de[i ar fi fost bine s`-i urmeze sfatul. |n mod
normal, atitudinea lui Ingrid i-ar fi provocat râsul, dar se
p`rea c` orice urm` de normalitate zbura pe fereastr` de
când dragostea \i b`tuse la u[`.
Dup` dou` zile, \n urma evalu`rii f`cute, exper]ii
anun]aser` o sum` astronomic` [i, dându-[i seama c` nu
mai poate p`stra secretul, Patrick hot`r\ s` plece \n America
s` \ncheie tranza]ia cu John Allinson, l`sând-o pe Ingrid s`
se descurce cu presa [i televiziunea, amândou` avide de
astfel de [tiri.
|ngrozit` la gândul c` ar putea fi fotografiat`, Tessa acuz`
o indigestie [i se \nchise acas`, la Greentrees, dup` ce
ob]inu permisiunea doamnei [i domnului Withers c` nu-i
114 ANNE LAURENCE

vor men]iona numele [i rolul jucat. Se \ntoarse la conac


abia dup` ce trecu acea nebunie [i lucrurile reintrar` pe
f`ga[ul normal.
– Ai venit la timp, o \ntâmpin` doamna Withers. Domnul
Patrick s-a \ntors asear`.
– Da? Ce mai face?
– Bine. S` vezi ce mi-a adus: o hain` de ca[mir
potrivit` mai degrab` pentru o regin`. A spus c` este \n
semn de mul]umire pentru c` te-am rugat s` faci ordine
\n pod.
– Tessa, [eful te a[teapt` \n bibliotec`, anun]` Pedro.
Inima Tessei \ncepu s` bat` cu putere [i prezen]a lui –
\nalt, frumos, bronzat, cu ochii de un albastru mai intens ca
niciodat` – nu avu deloc darul s-o lini[teasc`. Era totu[i
fericit` s`-l vad` [i privirile li se \ntâlnir` pentru câteva clipe:
a ei, plin` de dragoste, a lui, enigmatic`.
– }i-am adus ceva, \n semn de mul]umire, spuse el,
ar`tând spre trei pachete mari rezemate de perete.
– Nu trebuia...
– Ba da; dac` nu-]i place, schimb`m.
Era imposibil s` nu-i plac` acea combin` muzical` care
era exact ceea ce orice fat` de optsprezece ani [i-ar fi dorit.
Se \ntreb` totu[i ce i-ar fi adus dac` i-ar fi cunoscut
adev`rata identitate.
– E minunat`, Patrick.... `` ... domnule Harper.
– Po]i s`-mi spui Patrick; cred c` ne cunoa[tem suficient
de bine pentru aceasta. Vorbi ferindu-[i privirea, hot`rât s`
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 115

lupte \mpotriva oric`rei atrac]ii pe care o sim]ea pentru ea.


|l voi ruga pe domnul Withers s`-]i duc` acas` cadoul.
– Nu e necesar; \l iau eu cu ma[ina unchiu... domnului
Anderson.
Mai târziu, entuziasmul ei sc`zu considerabil când v`zu
darul primit de Ingrid: un pandantiv cu acvamarin – un dar
cu caracter mult mai personal. Brusc, deveni con[tient` c`
singura constant` din via]a lui Patrick era Ingrid, iar
celelalte femei, inclusiv ea \ns`[i – un [irag de perle
\mpr`[tiate [i p`r`site undeva pe drum.
Patrick [i Ingrid – aceste nume \i r`sunar` obsesiv \n
minte toat` noaptea, nel`sând-o s` doarm`. De altfel, a
doua zi diminea]a când ajunse la conac, cearc`nele ei
vorbeau despre aceast` fr`mântare.
– Ar`]i de parc` ai fi ascultat muzic` toat` noaptea, glumi
Patrick când o v`zu. De fapt, a[ dori s`-]i mai ofer ceva.
– Categoric, nu.
– M` gândeam la un curs de evaluare a obiectelor de
art`, continu` el, neluându-i \n seam` r`spunsul. Casa
Sotheby organizeaz` unul excelent [i, beneficiind de
instruirea corespunz`toare, ai putea ajunge s` lucrezi pentru
ei. Asta, dac` nu vrei s` faci \n continuare studii de art`.
– Tot mai \ncerci s` m` educi?
– Ce e r`u \n asta?
– Pentru mine, este.
– Ai deja fler pentru ceea ce este autentic [i, cu o
instruire corespunz`toare...
116 ANNE LAURENCE

– Voi deveni [efa Departamentului de Art` din cadrul


Casei Sotheby.
– De ce nu?
– Bine, s` spunem c` am o ascensiune rapid` [i devin
consilier al Reginei pe probleme artistice. Dar, dac`
urm`torul b`rbat de care m` \ndr`gostesc este ca tine [i nu
vrea ca so]ia lui s` aib` o carier`?
– {i mama mea era psihoterapeut` pân` s-a m`ritat [i te
asigur c` n-a regretat niciodat` faptul c-a renun]at la
profesie.
– Discutam despre femeia modern`. Eu, de exemplu,
dac`-a[ fi muncit enorm pentru a ajunge pe o anumit`
treapt` profesional`, n-a[ fi dispus` s` dau totul \n schimbul
unei verighete. Dar femeile sunt capabile s`-[i continue
cariera [i, \n acela[i timp, s` fie so]ii iubitoare [i mame
grijulii.
– Cu ce pre]? Când sunt acas`, \[i fac mii de griji ca nu
cumva cariera lor s` aib` de pierdut, iar când lucreaz`, se
simt vinovate c`-[i neglijeaz` copiii. |[i scutur` capul, l`sând
o [uvi]` s`-i cad` pe frunte. La naiba, doar [tii deja care-i
p`rerea mea referitor la acest subiect!
– M` bucur c` gânde[ti a[a! De fapt, pledez \n favoarea
femeilor de carier` numai ca s` te provoc.
– Se pare c`-]i reu[e[te foarte bine.
– Vreau s` spun c`, atunci când m` voi c`s`tori, \mi voi
dedica \ntreaga via]` so]ului meu.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 117

– Adev`rat?
– Categoric. Te po]i sim]i extrem de \mplinit având grij`
de cas` [i familie. |mi doresc cel pu]in trei copii.
– Eu a[ prefera cinci.
– Da... cinci copii... pare s` fie num`rul ideal.
– Sigur, [ase ar fi mai bine [i, dac` ai fi de acord cu [apte,
m-a[ c`s`tori cu tine.
– {apte...
– Pe de alt` parte, ar fi o mare pierdere pentru teatru s`
fie lipsit de o actri]` ca tine; \n fa]a ta, chiar Sarah Bernhardt
ar p`rea o biat` Minnie Mouse. Enervat, dintr-un pas ajunse
\n fa]a ei. E[ti cea mai enervant`, exasperant`...
– Oh, Patrick! incapabil` s` se st`pâneasc` i se arunc` \n
bra]e.
Trupul ei cald [i catifelat topi inten]ia [i a[a destul de
vag` a lui Patrick de a opune rezisten]`. Aplecându-[i
capul, \i c`ut` desperat buzele, \n timp ce degetele ei \i
descopereau corpul \nnebunit de mângâieri. Incapabil`
s` mai gândeasc`, Tessa tr`ia extazul acelei clipe de
beatitudine. Vocea deodat` dur` a lui Patrick [i bra]ele
lui ce-o scuturau aproape brutal o readuser` la
realitate.
– Pentru Dumnezeu, Tessa, nu mai \ncerca s` m`
seduci.
– Nu \ncerc.
– Atunci, ceea ce faci e o imita]ie perfect`. Practic te-ai
aruncat \n bra]ele mele.
118 ANNE LAURENCE

– }i-a luat cam mult timp pân` s` protestezi.


– La ce te-a[tep]i, dac` te lipe[ti a[a de mine? Povestea
asta trebuie s` \nceteze. }i-am mai spus c` nu m` joc cu
feti]e.
– Nici nu vreau s` te joci; vreau ceva real.
– Chiar nu po]i \n]elege c` n-o s` mearg`? |n afar` de
dorin]a carnal`, n-avem nimic comun.
– |nseamn` c`, totu[i, m` dore[ti.
– Dorin]a nu poate pune bazele unei rela]ii.
– Dar poate constitui punctul de \nceput.
– |nceputul a ceva ce s-ar termina extrem de repede. Te
rog, pleac`, spuse el mergând [i deschizând u[a.
– S` plec? Definitiv?
– Nu asta am vrut s` spun, dar ar fi spre binele t`u dac`
ai face-o.
– Nu vreau s` plec de tot.
– Atunci, te avertizez s` nu cumva s` mai repe]i aceast`
scen`. |nc` o dat` dac` te mai arunci \n bra]ele mele, te dau
afar` de urechi!
Capitolul 8

|n urm`toarele zile, Tessa nu se putu gândi la nimic


altceva decât la cum se va termina rela]ia ei cu Patrick. Atâta
timp cât acesta o credea o fat` de optsprezece ani, va refuza
categoric s` admit` c-o iube[te. Pe de alt` parte,
m`rturisirea \n leg`tur` cu vârsta, avea s` atrag` \ntreaga
m`rturisire, [i atunci risca poate s` nu-l mai vad` niciodat`.
Vis`toare, \[i amintea iar cum ar`tau ochii lui plini de
dorin]` când o s`ruta. Cu toate c`... pentru cine era acea
dorin]`? Pentru fata z`p`cit` [i impertinent` de optsprezece
ani, sau pentru femeia matur` care-i r`spundea mereu cu
aceea[i pasiune? Era ciudat cum Patrick nu era sensibil la o
astfel de discrepan]`; sau, poate c` to]i b`rba]ii erau la fel
de orbi la nuan]e...
Intr` \n buc`t`rie [i, de[i era ziua liber` a so]ilor Withers,
n-avea de f`cut decât ceaiul. Tocmai \nc`rca farfurioare [i
ce[ti pe m`su]a rulant`, când sun` telefonul; spre
surprinderea ei, era Bobby.
120 ANNE LAURENCE

– Cum ai [tiut unde s` m` g`se[ti?


– Am sunat acas` la na[ul t`u [i, când am spus c` e vorba
de ceva urgent, mi s-a dat acest num`r. Ce faci, e[ti la vreun
prieten?
– Ai ghicit. Ce vroiai s`-mi spui?
– Plec pentru dou` luni \n Brazilia. Un milionar a sunat
la galerie [i m-a rugat s`-i fac o friz` cu o scen` de polo \n
living; pre]ul e foarte generos – dou`zeci [i cinci de mii de
lire, plus cheltuielile necesare.
– Nu uita s`-mi trimi]i o vedere.
– S-ar putea s`-]i trimit chiar o invita]ie; mi se va pune la
dispozi]ie o cas` de oaspe]i.
– Nu m` ademeni...
Tessa \nc` mai zâmbea când \nchise telefonul [i,
\ntorcându-se, \l v`zu pe Patrick care st`tea rezemat de
masa de buc`t`rie.
– Un telefon de la prietenul t`u?
– De la un prieten.
– Unul foarte drag, dup` tonul vocii.
– |ntr-adev`r, dar nu \n sensul \n care o spui tu. Vrei
ceaiul \n biroul t`u, sau \n salon, al`turi de ceilal]i?
– Aici. Apoi trebuie s`-mi fac bagajul.
– Unde pleci?
– |n America; mâine, la prima or`.
– E cam nea[teptat...
– |mi cer scuze, n-am [tiut c` trebuie s` te ]in la curent
cu planurile mele.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 121

– Pe tine te intereseaz` ce fac eu.


– M` intereseaz` ce pui la cale. Trebuie s` fiu mereu cu
ochii pe tine.
– Nu pot fi decât fericit` c` m` prive[ti tot timpul.
Inten]ionat, \[i trecu vârful limbii, provocator, pe buza de jos.
– |nceteaz`, Tessa. N-am de gând s` m` mai las sedus.
– }i-e team` c` nu vei [ti când s` te opre[ti?
– Mi-e team` c` tu nu vei [ti; [i... promiscuitatea e
periculoas`.
– Faptul c` \]i r`spund cu aceea[i moned` nu \nseamn`
promiscuitate.
– |n plus, continu` el ca [i cum n-ar fi auzit-o, dac`
vânezi o c`s`torie, ar trebui s` [tii c` sfatul cel mai comun
din toate revistele pentru femei este s` la[i b`rbatul s`
a[tepte pu]in, nu s`-i cedezi imediat.
– Nu ]i-am cedat.
– Nici nu ]i-am cerut s-o faci.
– Ai dreptate, dac` mi-ai cere, a[ accepta imediat.
– Feti]ele n-ar trebui s` se joace de-a seduc`toarele.
– Nu m` joc, vorbesc serios.
– |nceteaz`, Tessa.
– Vrei o pr`jitur`?
– Nu, un sandvi[ cu brânz`, dar ai grij` cum tai feliile...
F`r` s`-i r`spund`, Tessa t`ie câteva felii sub]iri.
– A[a, da, bravo; ai mai \nv`]at pu]in s` folose[ti cu]itul.
– Când eram mic`, mi-ar fi pl`cut s-ajung chirurg.
– Poate doctor de copaci, \n nici un caz de oameni,
râse el.
122 ANNE LAURENCE

– |ntr-o bun` zi, am s`-]i [terg zâmbetul acesta ironic de


pe fa]`, Patrick Harper!
– Numai dac` m-a[ afla pe masa de opera]ie, iar tu ai fi
cu bisturiul \n mân`...
Iat`, acum era ocazia perfect` de a-i spune, se gândi
Tessa, dar... nu, nu acum când se preg`tea de plecare.
– Las`-m` s` te conduc la aeroport.
– Merg cu Ingrid. Nu fi posesiv`, continu` el, parc` i-ar
fi ghicit gândurile [i \ntrebarea nepus`. Ingrid nu vine cu
mine \n State [i chiar dac` ar veni nu e treaba ta.
– Cred doar c` ai putea face o alegere mai bun`.
– Iar eu cred c-ar trebui s` nu te mai amesteci \n via]a
mea. |n câteva s`pt`mâni va veni \nlocuitoarea ta [i, o dat`
ce vei fi din nou printre prietenii t`i, eu voi face deja parte
din trecut.
– A[ prefera s` faci parte din prezentul meu.
|l privi fix, cu ochii plini de dorin]`.
– }i-am spus s` \ncetezi, spuse el categoric [i, luându-[i
farfuria \n mân`, ie[i din buc`t`rie.

***

Cât timp Patrick a fost plecat, Tessa se pref`cu bolnav`


de grip` [i r`mase acas`, pentru a nu trebui s` mai suporte
atitudinea mult prea autoritar` a lui Ingrid. }inu \ns`
leg`tura cu Emmy [i, când afl` c` Patrick era a[teptat mar]ea
urm`toare, se prezent` la conac de luni.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 123

– Dac` vrei s` fii pl`tit` pentru s`pt`mâna \n care ai


lipsit, trebuie s`-mi aduci adeverin]` de la medic, spuse
Ingrid, trecând \ntâmpl`tor pe lâng` ea.
Tessa \ncuviin]` din cap, gândindu-se ce efect ar
produce s`-i aduc` \ntr-adev`r o adeverin]` semnat` de ea
\ns`[i.
– Ce te amuz`?
– Nimic.
– Atunci, \nceteaz` cu zâmbetul `sta prostesc [i treci la
lucru.
Nimic nu-i p`rea Tessei prea greu de f`cut, anticipând
pl`cerea de a-l vedea pe Patrick. Deja num`ra orele.
A[teptarea devenise ap`s`toare, la fel ca [i c`ldura acelei
zile. Ideea de a face o baie \n bazin – care, \n absen]a lui
Patrick, era la dispozi]ia tuturor – devenea din ce \n ce mai
ispititoare. A[tept` \ns` pân` spre sfâr[itul orelor de
serviciu, pentru a nu-i da lui Ingrid ocazia s-o \ntrerup`
special. Era \n mijlocul bazinului când inevitabilul se
produse: cu o voce strident`, Ingrid o \ntreba ce face
acolo.
– Ai voie s` ghice[ti de trei ori, r`spunse Tessa cu
impertinen]`, gândindu-se c` [i a[a nu mai conta, din
moment ce a doua zi \[i va dezv`lui identitatea.
– Pot ghici dintr-o dat`: pierzi timpul, ca de obicei.
– Am terminat ce aveam de lucru.
– Aici nu e hotel; dac` ai terminat ce aveai de f`cut,
du-te acas`.
124 ANNE LAURENCE

– |l a[teptam pe domnul Harper.


– De ce crezi c` ar vrea s` te vad`? Oricum, nu vine
aici \n seara aceasta. |l iau de la aeroport [i r`mânem \n
ora[.
– De ce? \ntrebarea ie[i, \nainte ca Tessa s` o poat` opri.
– Pentru c` are o \ntâlnire de afaceri mâine diminea]`
foarte devreme; oricum, asta nu te prive[te pe tine.
Toat` bucuria Tessei disp`ru, iar speran]ele pe care [i
le f`cuse se n`ruir` \n mii de ]`nd`ri. Nici m`car n-o
putea \nvinui pe Ingrid, dar era furioas` pe Patrick c`-i
\ng`duia acesteia s`-i intre \n via]`, când, categoric, nu
]inea la ea.
Imediat ce Ingrid plec`, Tessa ie[i din ap` [i merse acas`.
Avea s-o a[tepte o noapte de co[mar, iar principalul gând
chinuitor era: Ingrid [i Patrick \n acela[i pat, de[i el l`sase
de-n]eles c` nu aveau o rela]ie intim`. |ncerca s`-[i repete
c` nu mai conta \nc` o zi de a[teptare, dar gelozia continua
s-o chinuiasc`.
Nici \n diminea]a urm`toare, când plec` spre conac, nu
se afla \ntr-o stare de spirit mai bun`, mai ales când \[i d`du
seama c`-[i pierduse ceasul. Probabil \l uitase la piscin`,
enervat` de Ingrid; \l c`ut` acolo, dar nu-l g`si [i când
Pedro \i spuse c`, noaptea târziu, gonise ni[te b`ie]i care
veniser` pe acolo, \[i pierdu orice speran]` de a-l mai
recupera. Era ceasul primit de la unchiul Martin [i-i era
extrem de drag.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 125

Ca [i cum asta nu era de-ajuns, Tessa mai afl` o veste


proast`: Patrick [i Ingrid mai r`mâneau \nc` o zi la Londra.
Sigur, era liber s` fac` tot ce vroia, dar... de ce s-o aleag` pe
Ingrid? Poate c` i-ar fi fost mai u[or de suportat gândul,
[tiindu-l cu o alt` femeie.
Orele trecur` greu pân` când, ziua urm`toare, Patrick veni
\n sfâr[it, f`când ca soarele s` r`sar` din nou pentru Tessa.
– Ai avut succes? \l \ntreb` ea, \ntâmpinându-l.
– Foarte mult.
– Pot discuta cu tine, singur?
– Sunt ocupat, poate mai târziu.
Abia dup`-amiaz` o chema \n biroul lui. De[i nici nu
reu[ise s` se schimbe de hainele cu care venise \mbr`cat,
Patrick nu mai ar`ta obosit. A[adar, se gândi Tessa, la fel ca
ea \ns`[i, g`sea resurse neb`nuite când munca i-o cerea –
un alt punct comun, numai c` trebuia s`-l fac` s`-[i dea
seama de asta.
– M` bucur c` te-ai \ntors, Patrick. Mi-a fost dor de tine.
– Asta pentru c` nu prea ai ce face. N-ar fi trebuit s` iei
slujba de la Greentrees.
– Datorit` acestei slujbe te-am \ntâlnit.
– Tocmai de aceea.
– Dar...
– F`r` nici un „dar“, Tessa. |nainte de a pleca, ]i-am
explicat clar ce e cu rela]ia dintre noi [i nu m-am r`zgândit.
Te-am chemat aici s`-]i dau asta.
126 ANNE LAURENCE

|i d`du un pache]el frumos ambalat [i, a[teptându-se la


un mic suvenir scump, Tessa r`mase surprins` când g`si \n
caset` un [irag dublu de perle veritabile.
– |]i place?
– Este foarte frumos, dar... nu-l pot accepta. |nchise
caseta [i i-o \ntinse.
– Nu fi copil! Vreau neap`rat s`-l prime[ti. Datorit` ]ie
am g`sit comoara. |nc` mai am co[maruri gândindu-m` c`
eram pe punctul de a arunca totul.
– Nu am nevoie s` mi se pl`teasc` pentru asta. Oricum,
deja mi-ai dat o combin` muzical`, ceea ce a fost foarte
generos din partea ta.
– Vreau s` ai [i perlele; po]i s` consideri colierul un dar
din partea companiei mele, dac` preferi a[a. Nu m` mai
contrazice, feti]o, [i pune-l la gât.
Tessa r`mase acolo unde se afla, f`r` s` schi]eze nici un
gest. Patrick \i lu` colierul din mân` [i i-l puse la gât
ap`sând bine pe \nchiz`toarea cu diamant, apoi o duse \n
dreptul unei oglinzi mici Chippendale.
– Patrick, eu...
Intrarea lui Ingrid o f`cu s` tac`.
– Sper c` nu v` \ntrerup, spuse aceasta aruncând o
privire rapid` spre perle, apoi spre Patrick.
– Nu, spuse Patrick.
– Ba da.
Buzele lui Ingrid se arcuir` u[or, \ntr-o expresie de
amuzament.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 127

– I-am dat Tessei un cadou de mul]umire. Poate o


convingi tu c`-l merit`, pentru c` se pare c` ea nu consider`
c` este a[a.
– Sigur c`-l meri]i, draga mea. E o copil`rie s` fii
modest`. Accept` darul [i poart`-l cu pl`cere.
– Nu m` v`d purtând un astfel de colier – e mult prea
preten]ios pentru blugi [i tricouri.
– Atunci, ]ine-l \n banc`, suger` Patrick.
– Sunt convins` c` vei g`si o ocazie s` por]i perle. Cred
c` se potrivesc foarte bine cu Rolexul t`u, spuse Ingrid pe
un ton dulce, sco]ând din buzunar ceasul Tessei. Zilele
trecute, m-am \ntors la piscin` dup` ce plecase[i [i l-am
g`sit \n iarb`.
– Mul]umesc foarte mult. Credeam c` l-am pierdut.
– Sper c` Tessa nu-[i \nchipuie c` [i darul meu e o
copie f`cut` \n Hong Kong, coment` Patrick, râzând
amuzat.
– Nu e nici un fel de copie, anun]` Ingrid. Valoreaz` cel
pu]in câteva mii de lire.
– Ingrid, vrei te rog s` ne la[i singuri?
– Sigur.
– De unde-l ai? \ntreb` el lini[tit, imediat ce Ingrid ie[i
din \nc`pere.
– |n nici un caz nu l-am furat, dac` asta insinuezi.
– N-am insinuat nimic; vreau doar s` [tiu de unde-l ai.
|n sfâr[it venise ocazia pe care Tessa o a[tepta.
128 ANNE LAURENCE

– Domnul Anderson mi l-a dat, este...


– Cum? url` Patrick. E[ti o stricat`!
– Lini[te[te-te [i las`-m` s`-]i explic. Sunt...
– |n]eleg foarte bine ce e[ti: o aventurier` ieftin` \n
c`utare de averi pe care s` pui mâna!
– Nu este adev`rat! Dac` taci un minut, pot...
– Po]i s` mai inventezi o poveste cu care s` m`
proste[ti? Nu mi-ai spus pân` acum decât minciuni. Ai spus
c` nu l-ai cunoscut pe domnul Anderson \nainte de a lucra
pentru el [i ai preten]ia s` cred c` ]i-a d`ruit un ceas atât
de valoros? Ce-a trebuit s` faci pentru a-l c`p`ta? |]i alegi
victimele dintre b`rb`]ii mai \n vârst`, pentru c` sunt mai
vulnerabili?
Furios, se \ndrept` cu pa[i mari spre u[`, \mpingând-o
cu brutalitate când \ncerc` s`-l opreasc`, astfel \ncât o
trânti. |nainte de a se putea ridica pentru a alerga dup` el,
disp`ru f`r` urm`.
– Ah, iat`-te! exclam` Ingrid, ie[ind dintr-o camer` [i
\ntâlnind-o pe coridor. Nu mai trebuie s` r`mâi \n seara
aceasta. Domnul Harper mai verific` \mpreun` cu Mike un
program software [i vom amâna cina pân` spre ora nou`.
– Nu m` deranjeaz` deloc s` lucrez pân` târziu.
– Cât` con[tiinciozitate! Crede-m`, \ns` c` nu e necesar.
Sper c` nu te-am pus \ntr-o situa]ie nepl`cut` \n privin]a
ceasului. Dac` a[ fi [tiut c-ai pretins c` e un fals, nu te-a[ fi
dat de gol.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 129

– Ierta]i-m`, dar nu cred.


– |]i \nchipui c` vreau s`-]i fac \ncurc`turi?
– Categoric!
– Ce naivitate! Nu-]i dai seama c` nu prezin]i nici o
importan]` pentru mine?
– Atunci, de ce dori]i atât de mult s` sc`pa]i de mine?
– Pentru c` \l deranjezi pe domnul Harper [i, cu cât pleci
mai repede, cu atât mai bine.
Tessa se ab]inu s` nu-i strige \n fa]` adev`rul; Patrick
trebuia s` afle primul.
– |n curând v` voi \ndeplini dorin]a, domni[oar`
Mortensen, \ntr-un mod chiar surprinz`tor.

***

Cu perspectiva de a nu-l vedea pe Patrick pân` a doua zi


diminea]`, Tessei \i era imposibil s` se relaxeze. Privind pe
fereastr` spre conac, se gândi c` dac` ar merge pân` acolo,
ar avea poate [ansa s`-l \ntâlneasc` la piscin`, unde obi[nuia
de multe ori s` vin` s` \noate noaptea.
Porni imediat \ntr-acolo, pe drumul luminat de mii de
stele [i, de[i se sim]ea doar o f`râm` din univers, dragostea
ei pentru Patrick era imens`; aproape c` nu mai concepea
c` [i-ar putea petrece restul vie]ii f`r` el.
Piscina era pustie, dar prin draperiile de la ferestrele
livingului s`u, r`zb`tea o lumin` cald`. Bietul de el!
130 ANNE LAURENCE

Pesemne c` \nc` lucra. N-avea nici un drept s`-l deranjeze,


dar nu se putea totu[i \ntoarce f`r` a l`muri lucrurile. S`-i
spun` direct, sau s` conduc` discu]ia astfel \ncât el s`
deduc`? Indiferent cum, rezultatul avea s` fie acela[i:
Patrick va deveni livid, se va sim]i stânjenit, apoi va vedea
partea amuzant` a \ntregii pove[ti [i – lucrul cel mai
important – va recunoa[te c` o iube[te [i-i va accepta cariera.
Sim]ea deja c` plute[te de fericire când ajunse, de pe
teras`, lâng` u[a-fereastr`. Draperia nu era tras` chiar
complet [i Tessa vru s`-l mai priveasc` o dat` \nainte de a
intra, s`-[i umple sufletul de imaginea chipului lui drag.
O durere cumplit` o paraliz`. Nu, nu putea fi adev`rat.
|nchise ochii [i-i strânse bine, apoi \i deschise din nou;
aceea[i imagine: Patrick a[ezat pe o canapea, ]inând-o pe
Ingrid \n bra]e. R`mase nemi[cat` ca o statuie, supunându-se
pân` la cap`t torturii de a vedea bra]ele albe ale lui Ingrid
\nl`n]uind gâtul lui bronzat [i gura ei ro[ie, ap`sându-se
avid` pe buzele lui care probabil c` sorbeau cu acela[i nesa]
pl`cerea de oriunde aveau ocazia.
|n cele din urm`, Tessa se-ntoarse pe drumul pe care
venise, mergând ca \n trans`, f`r` s` vad` unde p`[ea, cu
inima o ran` sângerând`.
Ajunse acas` prad` celor mai negre gânduri, cel mai
negru fiind \ns` recunoa[terea propriei ei naivit`]i. Apoi, o
cuprinse furia; l-ar fi respectat mai mult pe Patrick dac` ar fi
admis rela]ia lui intim` cu Ingrid. Acum \n]elegea atitudinea
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 131

acesteia fa]` de ea [i chiar \i d`dea dreptate; \i era chiar mil`


de biata fat` care nu-[i d`dea seama ce Don Juan e iubitul
ei [i c` nu se va schimba niciodat`.
Pentru o clip`, se gândi s` dispar` f`r` s` spun` un
cuvânt. Ba nu, \[i va respecta planul, dar dac` ini]ial nu
inten]ionase decât s`-i dea o lec]ie amuzant` pentru a-l
dezobi[nui de a mai judeca oamenii dup` aparen]e, acum
punea la cale tot felul de planuri pentru a-l face s` sufere.
Abia spre diminea]` i se potoli furia. |n definitiv, cariera
[i profesia r`mâneau esen]ialul \n via]a ei, iar Patrick nu era
singurul b`rbat din univers.
{i totu[i, nu se putea \mpiedica s` nu gândeasc` plin` de
am`r`ciune, singurul b`rbat din universul ei.
– E[ti palid` ca o stafie, spuse doamna Benson a doua zi
diminea]`, imediat cum o v`zu. Ai venit s` te odihne[ti [i
n-ai f`cut altceva decât s` munce[ti toat` ziua.
– M`-ntorc la Londra. M` simt foarte bine [i e nevoie de
mine acolo.
– Cum de te-ai hot`rât a[a, deodat`?
– M` gândesc de mai multe zile s` fac asta.
– Regret c` nu pot vedea eu \ns`mi scena cu domnul
Harper
– Nici nu mai inten]ionez s`-i spun. Jocul acesta nu m`
mai amuz`. Las o \n[tiin]are [i dispar.
La fel de mirat` ca doamna Benson, r`mase [i doamna
Withers aflând de plecarea Tessei.
132 ANNE LAURENCE

– Credeam c` e[ti fericit` aici.


– Am fost, dar nu voi mai fi dac` r`mân. M-am plictisit de
via]a de la ]ar`, a[a c` m` \ntorc la Londra.
– E adev`rat. E timpul s` te gânde[ti la viitorul t`u. Când
pleci?
– Azi.
– A[a, pe nea[teptate, f`r` s` fi anun]at \nainte?
– Ei, [ti]i ce pripi]i [i nesocoti]i suntem noi, tinerii.
– La naiba! E[ti o fat` cu suflet bun [i foarte atent` la tot
ce te \nconjoar`. Eu cred c` domni[oara Mortensen a spus
ceva ce te-a sup`rat.
– Asta ar fi \nsemnat s` plec din prima zi!
– Domnul Harper [tie c` pleci?
– Nu \nc`. Merg acum s`-i spun.
{i, ca s` nu aib` timp s` se r`zgândeasc`, Tessa aproape
c` alerg` pân` la biroul mare cu calculatoare, unde \l g`si
discutând cu so]ii Donaldson.
– Pe mine m` a[tep]i? \ntreb` el, rece, v`zând-o c` nu
pleac`.
– Da. Trebuie s` discut cu tine.
– Mai târziu. Sunt extrem de ocupat.
– Când mai târziu?
– Vino \n biroul meu la patru.
Tessa merse acas` s`-[i fac` bagajele [i se-ntoarse fix la
ora patru. |l g`si a[ezat la birou, cu o fa]` \mpietrit`.
– Plec ast`zi.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 133

– Se pare c` nu prea ai de ales.


– Având \n vedere p`rerea pe care o ai despre mine, nu.
{tii, Patrick, am impresia c` nu te-ai gândit la un lucru: dac`
\ntr-adev`r a[ fi fost a[a cum crezi tu, mi-a[ fi luat tot ce a[
fi vrut din pod, f`r` s` afli vreodat` [i m-a[ fi \mbog`]it
rapid.
– E adev`rat. M-am gândit la asta chiar acum, \n timp ce
te a[teptam.
– {i?
– Nu cred c` e[ti o hoa]`, Tessa, Cred \ns` c` te folose[ti
de tinere]ea [i de farmecul t`u pentru a ob]ine ce vrei.
– Nu plec cu capul plecat.
– Nici nu m` a[teptam; principala ta caracteristic` este
\ndr`zneala.
– Iar a ta, incapacitatea de a judeca oamenii corect.
– Dac` ai venit s`-mi dai lec]ii, po]i s` pleci.
– Asta am s` [i fac, nu \nainte \ns` de a-]i spune cât de
mult te \n[eli \n privin]a rela]iei mele cu domnul Anderson.
– Nu m` intereseaz`.
– Cred c` te va interesa; sunt...
– Patrick! U[a se deschise brusc [i Mike d`du buzna \n
\nc`pere cu fa]a p`mântie [i privirea speriat`. Vino repede!
Ingrid a c`zut pe sc`ri. Cred c` e pe moarte.
Capitolul 9

Patrick s`ri de pe scaun [i alerg` spre locul indicat,


urmat de Tessa, care abia se putea ]ine dup` el.
Ingrid z`cea pe podea, \n fa]a sc`rii late \n serpentin`.
Era \n stare de incon[tien]`, cu piciorul stâng r`sucit sub ea,
iar stângul sângerând atât de r`u, \ncât era acoperit de un
[uvoi ro[u aprins; bra]ele \i erau desf`cute, iar \n jurul ei
erau cioburile unei vaze pe care o r`sturnase \n c`dere;
câteva cioburi \i p`trunseser` [i \n piept, f`când ca sângele
s` se scurg` [i de acolo.
– Am impresia c`.... a murit, spuse Patrick, aplecându-se
deasupra ei.
|mpingându-l la o parte, Tessa palp` pulsul tinerei – era
slab [i neregulat.
– Nu, tr`ie[te, dar trebuie dus` imediat la spital. A
chemat cineva o ambulan]`?
– Da, spuse Jenna cu voce tremurând`. Mi-au r`spuns c`
s-ar putea s` dureze o jum`tate de or`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 135

– La naiba! Am s`-i sun eu! explod` Tessa.


– Telefonez eu. Spunând acestea, Patrick se [i duse
imediat la telefon.
Tessa desf`cu rochia lui Ingrid cu grij` [i scoase ciobul
lung care i se \nfipsese \n piept. Avea impresia c` tr`ie[te un
co[mar.
– Ingrid sângereaz` foarte tare. Spune-le c` e urgent.
|n timp ce vorbea, \i f`cu semn lui Mike s`-[i scoat`
c`ma[a, improvizând astfel un tampon pe care-l a[ez` pe
ran`.
– }ine ap`sat aici, \i ordon` ea lui Mike, luându-i mâna
[i a[ezând-o \n pozi]ia cea mai bun` pentru a diminua
sângerarea.
– Pot ajuta [i eu? \ntreb` Jenna.
– Adu o trus` de prim-ajutor. Tom, am nevoie de câteva
be]e mai late ca s` fac o atel`.
{i Jenna [i so]ul ei venir` \napoi \n mai pu]in de un
minut [i Tessa confec]ion` o atel`.
– Apas` cât po]i de tare, \i repet` ea lui Mike, \ngrijorat`
de rapiditatea cu care tamponul se \mbiba cu sânge.
– Nu pot mai tare. Crezi c` va supravie]ui?
Tessa nu era deloc sigur`, dar considera c` era mai
\n]elept s` nu spun` nimic.
– }ine ap`sat, repet` ea, apoi se ridic` [i merse lâng`
Patrick, care \nc` mai ]inea receptorul \n mân`. Când
sose[te ambulan]a?
– Sper` \ntr-o jum`tate de or`; \ncearc` s` fac` rost de
una disponibil`.
136 ANNE LAURENCE

– Va trebui s-o ducem cu ma[ina.


V`zându-l pe Patrick c` se preg`tea s` vorbeasc` iar la
telefon, \ntinse mâna dup` receptor.
– Nu e necesar s` vorbim amândoi. Sunt capabil s`...
– Da]i-mi leg`tura cu sala de opera]ii, ]ip` Tessa, smulgându-i
receptorul din mân`. Face]i imediat cum spun!
A[tept` pu]in, vag con[tient` de mirarea celor din jurul
ei, apoi, la cel`lalt cap`t al firului se auzi o voce ferm` care
repeta c` se va trimite o ambulan]` imediat ce se va g`si una
disponibil`.
– Nu putem a[tepta. Pacienta mea trebuie operat`
imediat. O aduc chiar eu. Dac` nu e nici un chirurg
disponibil când ajungem, voi opera eu. Sigur c` sunt
calificat`. Verifica]i la spitalul St. Andrew. Sunt Tessa
Redfern, asistenta lui sir Denis Denzil.
Punând cap`t scuzelor ce se auzir` imediat, Tessa puse
telefonul \n furc`.
– O vom transporta cu furgoneta, spuse Patrick cu o
voce pe care Tessa n-o mai auzise pân` atunci.
Privirile li se \ntâlnir` doar o clip`, suficient \ns` ca ea s`
vad` \ndoiala din ochii lui.
Tessa mai rug` s` se scoat` o u[` pentru a fi folosit` ca
targ` [i \n zece minute erau deja \n drum spre Iverton:
Patrick cu piciorul pe accelera]ie, Mike ap`sând tamponul
pe rana care sângera abundent [i ea \ns`[i f`când tot
posibilul s` st`vileasc` hemoragia de la picior.
|ndoielile Tessei \n leg`tur` cu gradul de utilare a
spitalului, mult mai mic \n compara]ie cu St.Andrew, se
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 137

risipir` imediat cum ajunser`. Ingrid a fost imediat preluat`,


s-a adus aparatul pentru radiografie, s-a preg`tit transfuzia,
totul \n cel mai scurt timp, iar chirurgul, care \ntre timp
discutase cu sir Denis, era fericit c` Tessa va asista la
opera]ie. Numai c` starea lui Ingrid era atât de grav`, \ncât
dac` nu se ac]iona cu maximum de rapiditate [i precizie,
via]a ei era \n mare pericol. Tessa [tia c` e \n stare de o astfel
de performan]` [i, ajungând \n sala de opera]ie, \i propuse
chirurgului s` inverseze rolurile, ceea ce acesta accept` cu
u[urare.
Se f`cuse deja sear` când, sco]ându-[i halatul, Tessa
redeveni con[tient` de lumea din jurul ei, dar [i de
oboseala care o cuprinsese. Resim]ea parc` [i mai mult
oboseala [i deprimarea amintindu-[i fa]a p`mântie de
\ngrijorare [i durere a lui Patrick când Ingrid fusese
transportat` \n sala de opera]ii.
Când ie[i, el se plimba cu pa[i mari pe coridor.
– Cum se simte?
– |[i va reveni. Deocamdat` e tot \n stare de incon[tien]`
[i monitorizat` de aparate, dar po]i s-o vezi dac` vrei.
|l conduse \n salonul \n care se afla Ingrid, apoi se
retrase, nesuportând s` vad` scena dintre ei. Când ie[i,
Patrick p`rea mai lini[tit.
– Mike, Jenna [i Tom vroiau s` a[tepte aici, dar i-am
trimis acas`.
– Foarte \n]elept din partea ta.
– Dup` cum ar`]i, ]i-ar prinde bine ceva de b`ut. Stai \n
picioare de cel pu]in trei ore.
138 ANNE LAURENCE

– Alt`dat` am stat [i cinci, dar oboseala nu se simte decât


dup` aceea.
– Te cred. Ezit` pu]in, apoi o \ntreb` totu[i. Ai vrea s`
cin`m undeva \n ora[ [i s` te relaxezi?
– Dac` m` relaxez, risc s` adorm la mas`, a[a c` prefer s`
merg direct acas`, dac` nu te superi.
Nu mai vorbir` pân` ajunser` \n ma[in`.
– Cred c`-mi datorezi o explica]ie, Tessa.
– {tiu. Când ]i-am spus de diminea]` c` vreau s` discut
cu tine, vroiam s` m`rturisesc totul.
– Ce te-a f`cut s` \nscenezi totul?
– Plictiseala. A trebuit s` iau o vacan]` de trei luni [i am
hot`rât s` vin s` stau la na[ul meu.
– Na[ul t`u fiind domnul Anderson?
– Da. Examinam sp`rtura din zid când ai venit [i ai fost
sigur c` vroiam s` m` prezint la un interviu pentru postul
anun]at \n ziar. M-au amuzat presupunerile tale \n leg`tur`
cu mine [i am hot`rât s` continuu jocul. P`rea o modalitate
distractiv` de a-mi petrece timpul.
– Foarte distractiv`, morm`i el. |ncep s`-mi amintesc
câteva din remarcele pe care le-am f`cut la adresa ta... mai
ales la ne\ndemânarea de a mânui cu]itul. Recunoa[te
\ns` c` le-ai meritat, având \n vedere farsa pe care mi-ai
f`cut-o.
– Sper c` m-ai iertat.
– Sper ca tu s` m` ier]i.
– Sigur. {i, pentru informarea ta, am dou`zeci [i [apte de
ani, nu optsprezece.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 139

– Ai fi o romancier` grozav`.
U[urin]a cu care accept` explica]ia ei [i faptul c` nu
men]iona nimic de momentele pasionale tr`ite \mpreun` o
f`cur` s` simt` [i mai acut durerea.
– Cât mai stai \n vacan]`? S` nu-]i \nchipui c`-]i sugerez
s` vii la post!
– Sper c` nu! {i asta vroiam s`-]i spun: m` \ntorc la
Londra. Sunt complet ref`cut` [i m-a[ sim]i vinovat` s` mai
r`mân.
– E[ti foarte dedicat` profesiei tale.
Tessa \l privi, dar nu v`zu nici o urm` de sarcasm \n ochii
lui.
– Munca mea \nseamn` mult pentru mine. Era
mul]umit` c`, dincolo de fa]ada de calm, putea ascunde atât
de bine lacrimile pentru ceea ce-ar fi putut s` fie, pentru
so]ul [i copiii pe care nu-i va avea niciodat`.
Continuar` s` mearg` \n t`cere, iar Tessa \ncerca s` nu
se gândeasc` la faptul c` era ultima oar` când \l mai vedea,
când \i auzea vocea, sau când \i respira parfumul.
– Ingrid \]i datoreaz` via]a, spuse el deodat`.
– Nu dramatiza; orice chirurg ar fi f`cut acela[i lucru.
– Nu prea, dup` ceea ce-a spus doctorul Morgan; era
lâng` Ingrid, \n salon, [i am discutat pu]in. Te-a l`udat
enorm.
– Etichet` profesional`.
– De ce e[ti atât de modest`? Tessa pe care o [tiam era
cu totul altfel.
140 ANNE LAURENCE

– Dar nu ai cunoscut-o pe adev`rata Tessa. Spune-le „la


revedere“ din partea mea celor de la conac.
– Dac` a[a vrei... Dar to]i sunt dornici s`-]i
mul]umeasc` personal. Sper c` vei accepta s` cinezi cu noi
mâine sear`.
– |mi pare r`u, dar nu pot. Plec mâine diminea]`.
Ajunseser` deja [i se preg`ti s` coboare din ma[in`.
– Nu amâni niciodat` dup` ce iei o hot`râre... spuse
Patrick, coborând [i el.
– Presupun c` nici tu. Amândoi punem munca pe
primul loc.
– Cel pu]in, eu g`sesc din când \n când timp s` m`
distrez. {i... dac` m` gândesc bine, nici tu nu e[ti \mpotriva
distrac]iei.
– Ce nepoliticos din partea ta s`-mi aminte[ti.
Dac` dorise confirmarea lipsei lui de sentimente, iat`, o
avea din plin.
– M` bucur c` iei gluma cu atât de mult` u[urin]`.
– N-am \ncotro; \n locul t`u, poate a[ fi f`cut la fel.
– |n orice caz, nu munci prea mult; pân` la urm` ajungi
s` nu mai dai randament.
– Ar fi bine s-ascul]i [i tu de propriul t`u sfat.
– Promit.
Tessa se str`dui s` r`mân` acolo pân` când luminile
farurilor ma[inii lui disp`rur` \n noapte, apoi intr` [i se
rezem` de u[`, ca [i cum altfel s-ar fi pr`bu[it.
„Dragostea mea“, [opti ea; „Dragostea mea pierdut`“.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 141

***

– Tessa, ce surpriz`! Ar`]i minunat, coment` sir Denis


imediat ce o v`zu. E[ti \n trecere pe aici?
– Nu, am venit ca s` r`mân. M` simt perfect ref`cut` [i
vreau s` \ncep lucrul.
– Hmm, bine, \[i d`du sir Denis acordul dup` ce o
examin` \ndelung. Atâta timp cât nu-]i reiei obiceiul de a nu
te mai opri din munc`...
– Cine vorbe[te! Dar, nu... nu voi mai exagera; mi-a prins
bine lec]ia.
|n ciuda promisiunii f`cute, Tessa intr` repede \n
vârtejul muncii aproape f`r` oprire, mai ales c` acesta era
singurul mod de a nu se mai gândi la Patrick. F`r` el, orice
\ncercare de a-[i imagina o rela]ie intim` [i o via]` de familie
era zadarnic`. Categoric, cariera ei nu ar fi stat \n calea
fericirii lor conjugale; \n definitiv, [i profesia lui cerea ore
\ndelungi de concentrare. Oricum, nu mai avea nici un rost
s`-[i imagineze cum ar putea fi, din moment ce el nu o
iubea.
Treptat, pe m`sur` ce s`pt`mânile se transformau \n
luni, se-ntâmpla s` treac` uneori chiar [i câteva zile f`r` s`
se mai gândeasc` la el; \n ritmul acesta, \n câ]iva ani avea
s`-l uite complet.
La mijlocul lui octombrie, primi un telefon de la doamna
Benson care-i spunea c` Henry va fi internat la spitalul
veterinar din Londra pentru o opera]ie la o lab`.
142 ANNE LAURENCE

– L-am dus chiar \n aceast` diminea]` [i-l vor opera


mâine.
– Bietul Henry. Ce spun medicii? Se va reface complet?
– Au promis c` va fi ca nou. Problema este c`-l vor ]ine
acolo dou` s`pt`mâni [i...
– Nu-]i face griji, \l voi vizita de dou` ori pe s`pt`mân`.
Discu]ia cu doamna Benson o f`cu pe Tessa s`-[i dea
seama cât \i este de dor de Greentrees [i de na[ul ei. Acesta
avea s` mai r`mân` \n Noua Zeeland`, dar când se va
\ntoarce, trebuia s`-l vad` la Greentrees. Pân` atunci, poate
\i va fi mai u[or; deocamdat`, simpla apropiere de casa lui
Patrick i-ar fi fost insuportabil`. Era o prostie s`-[i \nchipuie
c` numai el era b`rbatul potrivit pentru ea [i totu[i, ori de
câte ori \l compara cu orice alt individ pe care-l cuno[tea
\ntâmpl`tor, nu putea s` nu recunoasc`, iar [i iar, c` nimeni
nu era ca el.
La un moment dat, când credea c` n-o mai interesa
deloc, chipul lui zâmbitor \i ap`ru de pe prima pagin` a
unui ziar. Compania lui câ[tigase un concurs interna]ional
[i era foarte posibil ca el s` fie distins cu titlul de cavaler.
De-acum, Ingrid nu se va mai desp`r]i de el, dac` nu cumva
erau deja c`s`tori]i. |n articol nu se f`cea nici o referire la
via]a lui particular`, ci numai la realiz`rile profesionale.
Mototoli ziarul [i-l arunc` la co[, apoi \l lu` iar [i,
netezindu-l cât putu mai bine, \[i plimb` \ndelung privirea
asupra tr`s`turilor atât de dragi ale fe]ei lui, afundându-se
ca \ntr-un h`u de dezn`dejde.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 143

Din fericire, programul din ziua urm`toare era atât de


\nc`rcat, \ncât nu mai avu nici o clip` de r`gaz \n care s` se
gândeasc` la altceva decât la cazurile pe care le avea de
rezolvat.
Era trecut de opt seara când se \ntoarse, epuizat`, \n
cabinetul ei. Abia \[i d`du jos pantofii, masându-[i gleznele
dureroase [i b`u pu]in din cafeaua pe care asistenta i-o
l`sase, când cineva b`tu u[or la u[`; trebuia s` fie vreun
student \n practic`, dornic s` mai afle câte ceva. De[i n-avea
nici un chef de el, Tessa se \nc`l]` din nou [i-l pofti
\n`untru.
Tân`ra \nalt` [i zvelt` care ap`ru \n prag o f`cu s` sar` \n
picioare.
– Domni[oar` Mortensen! Pentru câteva clipe, nu mai
[tiu ce s` spun` [i r`mase privind-o lung. M` bucur c` te-ai
ref`cut complet. Doctorul Morgan m-a ]inut la curent cu
evolu]ia st`rii tale.
– Mi-a spus. Mi-a spus, de asemenea, cu cât` m`iestrie ai
executat opera]ia mea.
Tessa f`cu un semn cu mâna, ca pentru a minimaliza
faptul. Zâmbetul plin de c`ldur` de pe fa]a lui Ingrid ar`ta
clar c` nu mai era vorba de nici un fel de gelozie, ceea ce
\nsemna c` era absolut sigur` de Patrick.
– |mi pare r`u c` n-am telefonat \nainte s` vin, dar nu
eram sigur` c` m` vei primi.
– Ai fost o [ef` dur`, râse Tessa, dar \]i dau perfect`
dreptate; cred c` [i eu te-am pus la grea \ncercare.
144 ANNE LAURENCE

Râse [i Ingrid [i se a[ez`, la fel de frumoas` ca


\ntotdeauna, coafura mai pu]in rigid` decât de obicei
f`când-o s` par` mai tân`r` de dou`zeci [i [ase de ani, cât
avea.
– Am fost uluit` când Patrick mi-a spus cine e[ti. Cred c`
te-ai amuzat copios b`tându-]i joc de noi.
– Da... a fost amuzant... Vrei o cafea?
– Nu, mul]umesc, am b`ut deja prea mult`; am a[teptat
dou` ore ca s` termini. N-am crezut c` lucrezi atât de
târziu.
– Uneori, chiar mult mai târziu.
– |n]eleg... Speram c` pot veni cu câteva s`pt`mâni \n
urm` s`-]i mul]umesc pentru c` mi-ai salvat via]a, dar am
fost extrem de ocupat`.
– Mi-ai scris deja ca s`-mi mul]ume[ti – e suficient.
– Nimic nu e de-ajuns pentru ceea ce ai f`cut. Am vrut
s`-]i mul]umesc fa]` \n fa]`.
– Nu mi-am f`cut decât datoria.
– Cred c` soarta te-a adus la conac; dac` nu ai fi fost
acolo, a[ fi murit.
– M`-ndoiesc.
– Eu nu. Este evident c` mi-ai salvat via]a.
– Sper c` n-ai venit pân` aici special pentru asta? glumi
Tessa.
– Ba da; altminteri, m-a[ fi dus direct la aeroport.
– Pleci \n str`in`tate?
– Merg \n Suedia s`-mi iau r`mas-bun de la familie. Plec
\n Australia pentru trei ani.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 145

– |nseamn` c` [i Patrick pleac`.


– Nu. De fapt, \l p`r`sesc.
– |l p`r`se[ti? Bine, dar de ce? Iart`-m`, nu m`
prive[te.
– De fapt, te prive[te. La tine ]ine.
– Poftim?
– Patrick te iube[te.
– Nu pot s` cred!
– Firesc, dup` cum m-am purtat.
– M` tem c` nu-n]eleg.
– Vei \n]elege dup` ce vei auzi tot ce am de spus. Vezi
tu, ai interpretat gre[it scena pe care ai v`zut-o pe
fereastr`.
Tessa \nghi]i cu greu; s` pretind` c` nu v`zuse nimic?
Din fericire, Ingrid continu` imediat:
– Venisem s` discut cu Patrick [i te-am v`zut venind pe
paji[te. Am fost sigur` c` vei trece pe la fereastr`, a[a c`
m-am pref`cut c` le[in [i m-am pr`bu[it pe canapea. Patrick
s-a aplecat asupra mea [i-atunci l-am \nl`n]uit cu bra]ele.
Pân` când s-a eliberat, tu plecase[i deja.
– P`rea o \mbr`]i[are foarte pasional`.
– Doar din partea mea. M-am ag`]at [i m-am lipit cât am
putut de el, pentru c` el, cu o for]` similar`, f`cea tot
posibilul s` m` arunce de la gâtul lui.
– De ce ai f`cut-o?
– Chiar trebuie s` m` \ntrebi? Eram hot`rât` s` fac totul
ca s` nu-l ai. Categoric era atras de tine [i, de[i te
considera tân`r` [i iresponsabil`, se temea totu[i s` nu
146 ANNE LAURENCE

se-ndr`gosteasc` de tine. |l iubeam de ani de zile [i tocmai


\ncepuse s` m` vad` ca pe o femeie, nu numai ca pe asis-
tenta lui când ai ap`rut. Am \ncercat cu desperare s` te
\ndep`rtez, prin orice mijloace. Abia dup` accident, când
mi-am dat seama c`-]i datorez via]a... Dar tot nu m-am putut
decide s`-]i spun adev`rul, pentru c` \nc` mai speram.
– Atunci, de ce-ai f`cut-o acum?
– Am \n]eles \n cele din urm` c` nu-l interesez ca femeie.
Tessa nu [tia ce s` spun` [i, de[i nu mai avea nici un
resentiment fa]` de Ingrid, tot \i venea greu s`-[i
m`rturiseasc` dragostea. Trebuia \ns` s` spun` ceva, a[a c`
alese replica pe care o considera cea mai inofensiv`.
– Spui c` Patrick se sim]ea atras de mine; asta nu
\nseamn` mare lucru.
– Era mai mult decât atrac]ie, ]i-am spus. L-am surprins
privindu-te când nu-l observai! Nu m` a[tept s` ai \ncredere
\n mine, Tessa, dar dac` ]ii la el, spune-i.
– {tie c` ai venit aici?
– Nu.
– ~`... sentimentele despre care spui c` le-ar avea pentru
mine... A discutat cu tine despre a[a ceva?
– Patrick nu e b`rbatul care s` vorbeasc` despre o femeie
cu o alta, dar \l cunosc suficient de bine pentru a [ti sigur
ce simte.
– Pân` acum câteva s`pt`mâni credeai c` ai un viitor
al`turi de el.
– M` min]eam. Apoi, \ntr-o diminea]`, am avut curajul s`
admit adev`rul [i mi-am dat seama c` e momentul s`
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 147

pornesc la un nou drum \n via]`. Ei, am spus ce am avut de


spus, zise ea ridicându-se. Este treaba ta ce faci, dar, dac` ]ii
la Patrick, nu l`sa mândria s`-]i stea \n cale.
F`r` a mai spune altceva, Ingrid ie[i, l`sând-o pe Tessa
aproape pr`bu[it` \n scaun.
Dac` n-ar fi fost vorba decât despre mândrie, s-ar fi dus
\n clipa aceea la el; dar era vorba [i despre cariera ei, care
\nsemna atât de mult pentru ea [i care constituia o barier`
peste care Patrick n-ar fi trecut niciodat`.
Capitolul 10

Faptul c` Patrick nu f`cuse [i nici nu inten]ionase s` fac`


dragoste cu Ingrid reducea mult furia ei \mpotriva lui, dar
Tessa tot nu se hot`ra s` fac` vreun pas. Chiar dac`-i
m`rturisea c`-l iube[te, aceasta tot nu rezolva o alt`
problem` la fel de esen]ial`: hot`rârea lui de a nu avea o
so]ie cu carier`. Toat` s`pt`mâna ce urmase, Tessa se
zb`tuse zadarnic \ncercând s` ia o hot`râre, oscilând \ntre
a fugi imediat la Patrick [i a renun]a la ceea ce considera
drept o iluzie.
– Iar ar`]i extenuat`, remarc` sir Denis, \ngrijorat de
paloarea ei. Se pare c` tot nu te-ai \nv`]at minte [i munce[ti
prea mult.
– Nu mai mult decât dumneavoastr`.
– Poate, dar tu o faci cu o intensitate exagerat`. Sau...
te-ai \ndr`gostit?
– E-adev`rat, recunoscu ea dup` o scurt` ezitare [i sunt
distrus`.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 149

– De ce? E c`s`torit?
– Nu, nu e asta...
De[i \[i d`dea seama c` interesul lui e bine inten]ionat,
Tessei nu-i venea prea u[or s` se dest`inuie, mai ales c` nu
amestecase niciodat` via]a sentimental` cu cea
profesional`. Dar na[ul ei – care-i fusese \ntotdeauna
mentor [i confident – lipsind de atât de mult timp, se p`rea
c` Tessa sim]ea nevoia s` se confeseze cuiva de \ncredere,
la a c`rui p`rere ]inea foarte mult. A[adar, \i povesti totul lui
sir Denis.
– Vede]i, nu e nici o speran]`. Patrick ar a[tepta de la
mine s` m` dedic lui total. De curând, a cump`rat ac]iuni la
o companie american`, ceea ce \nseamn` c`-[i va petrece
mult timp acolo [i va vrea s`-l urmez.
– A spus el asta?
– Nu, dar...
– Atunci, de ce s` anticipezi?
– Pentru c` [tiu bine cum gânde[te; mi-a spus-o de altfel
de multe ori.
– Era \ndr`gostit de tine când ]i-a spus asta?
– Nu [tiu sigur. A fost mereu atras de mine, dar nu [tiu
când atrac]ia s-a transformat \n dragoste. Crezând c` sunt
o adolescent`, f`cea tot posibilul s`-[i reprime
sentimentele.
– Ce-a[ fi vrut s` te v`d \mbr`cat` cu fust` scurt`! Cred
c` erai foarte seduc`toare!
– Nu suficient...
– Nu i-ai dat timp, mai ales dup` ce-a aflat cine e[ti.
150 ANNE LAURENCE

– Oricum, Patrick a avut la dispozi]ie câteva luni de zile


s` se tot gândeasc` [i dac-ar fi ]inut la mine m`car pu]in, nu
ar fi renun]at atât de u[or; doar e un lupt`tor!
– Poate c` e, totodat`, realist. Cât despre tine, [tii s` fii
foarte conving`toare [i presupun c` l-ai f`cut s` cread` c`
nici nu-]i pas` de el.
– Dac` m-ar iubi, ar \ncerca s` m` cucereasc`.
– Dac` l-ai iubi, [i tu ai \ncerca.
– Nu e acela[i lucru.
– Oare? Ave]i amândoi aceea[i problem`: el nu crede
c`-l iube[ti, iar tu n-o crezi pe Ingrid c` el te iube[te.
– M` pune]i \n \ncurc`tur`.
– Tu singur` creezi aceast` \ncurc`tur`. Fii logic`, draga
mea! Spui c`, dac` te-ar iubi, ar lupta pentru tine. Nu
rezult` [i reciproca?
– Nu e doar problema iubirii; e vorba [i de profesia mea.
– Ceea ce spune un b`rbat \n general difer` mult de ceea
ce spune când iube[te. Eu, de exemplu, nici nu puteam
concepe s` nu m` c`s`toresc cu o blond`; [i, cum e so]ia
mea?
– Lady Denzil, originar` din Rio, cu p`rul negru ca
noaptea, râse Tessa.
– Gânde[te-te la ce ]i-am spus!
|ntr-adev`r, Tessa se gândi, dar tot nu g`si curajul s`-i
telefoneze lui Patrick. Tocmai atunci sun` doamna Benson
s`-i spun` c` Henry putea p`r`si spitalul [i venea s`-l ia a
doua zi.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 151

– Asta, dac` nu cumva vrei s`-]i petreci weekendul aici [i,


cu ocazia asta, s`-l aduci tu... M` simt atât de singur`...
Prad` mustr`rilor de con[tiin]`, Tessa promise s`-l aduc`
ea; regret` imediat, dându-[i seama c` e o nebunie s`
mearg` acolo \nainte de a fi luat o hot`râre \n privin]a lui
Patrick, dar era deja prea târziu.
A doua zi, o urgen]` \i \ncurc` planurile [i nu ajunse la
spitalul veterinar decât pe la ora zece seara. A[adar, \l lu` pe
Henry acas`, urmând s` plece spre Greentrees abia
diminea]a urm`toare. Dar Henry nu era deloc u[or de
st`pânit \n frenezia lui de a se afla acas`, lâng` cineva drag
[i Tessa trebui s` rosteasc` magicul cuvânt „mâncare“ ca
s`-l determine s` intre \n buc`t`rie, [i nu \n salonul la u[a
c`ruia adulmeca [i d`dea din coad`, exprimându-[i cât se
poate de clar inten]iile.
Cât timp \i servi cina promis` lui Henry [i-[i f`cu [i ea o
omlet`, ajunse la concluzia c` destinul o ducea la
Greentrees [i c` ar fi fost o prostie s` nu profite [i s` mearg`
la Patrick, dup` care totul avea s` depind` de reac]ia lui:
dac` se va ar`ta bucuros de vizita ei, \[i va m`rturisi
sentimentele, iar dac` se va ar`ta rece, \i va r`spunde [i ea
cu aceea[i r`ceal`.
Mai lini[tit` dup` ce lu` aceast` hot`râre, \l l`s` pe Henry
s` mo]`ie pe o p`tur` [i merse \n living. R`mase \ns`
\mpietrit` când deschise u[a: pe canapea, Patrick dormea
dus. Cea[ca goal` de cafea de lâng` el era un indiciu c`
venise când \nc` mai era menajera ei [i c`, plictisit de
a[teptare, adormise.
152 ANNE LAURENCE

Primul impuls a fost s`-l trezeasc`, apoi mai z`bovi câteva


clipe privindu-l: era mai palid [i mai slab fa]` de cum \l [tia
[i, dup` cum era \mbr`cat, se p`rea c` nu venise la Londra
pentru o \ntâlnire de afaceri, ci special pentru ea.
Se a[ez` pe un fotoliu vizavi de el, mi[cându-se cu mare
grij` dar cu toate acestea, Patrick tres`ri [i se trezi imediat.
– Tessa! Scuz`-m`, cred c` am adormit.
– Nu-]i face griji.
– Cred c` sunt mai obosit decât credeam. Dar când
menajera ta mi-a spus c` inten]ionezi s` pleci \n weekend,
mi-a fost team` s` nu te pierd [i am r`mas s` te a[tept.
– Vrei un sandvi[ sau o cafea?
– Am fost deja servit. La naiba cu mâncarea! Nu de asta
am venit.
Se ridic` brusc [i-ncepu s` se plimbe prin camer`, nervos.
– Ar`]i grozav! spuse el pe nea[teptate. Parc` ai \nflorit!
Nu prea avea spirit de observa]ie, dar Tessa \i mul]umi
pentru compliment cu o u[oar` \nclinare a capului.
– {i tu ar`]i bine.
– Se poate, dar nu m` simt bine. Nu pot s` dorm, nu m`
pot concentra, nu pot face nimic decât... Speram c` vei mai
veni acas` la na[ul t`u \ntr-un weekend.
– Nu are rost, din moment ce el e plecat. Am mers acolo
doar pentru c` eram \n convalescen]`.
– {i-ai muncit pân` n-ai mai putut la conac!
– Un fleac fa]` de ceea ce fac la St.Andrew!
– Ah, spitalul... |[i drese glasul [i se \ncrunt`. Este foarte
important pentru tine, nu-i a[a?
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 153

– Da. |i era din ce \n ce mai greu s`-[i ascund`


sentimentele fa]` de el [i, dându-[i seama c` discu]ia avea s`
r`t`ceasc` a[a \nc` mult timp, risc` s`-l \ntrebe. De ce ai
venit aici, Patrick? Ce \ncerci s`-mi spui, de fapt?
– C` te iubesc [i nu pot tr`i f`r` tine. Timp de câteva
clipe t`cur` amândoi, privindu-se \n ochi. {tiu c`... pentru
tine n-a fost decât o fars`, \ncepu el vorbind cu greutate [i
tot tr`gând de gulerul c`m`[ii, ca [i cum se sufoca. M-am
str`duit s`-mi reprim sentimentele, crezând c` ai
optsprezece ani, dar [tii c` n-am prea reu[it. La naiba,
Tessa! explod` el, neprimind nici un r`spuns din partea ei,
[tii bine ce-ncerc s`-]i spun – doar s`rut`rile mele au vorbit
de la sine.
– M-ai avertizat c` s`rut`rile pot s` nu \nsemne prea
mult, \i reaminti ea, abia ab]inându-se s` nu i se arunce \n
bra]e [i \nc` temându-se c` nu va corespunde idealului s`u
feminin.
– Min]eam! |ncercam cu desperare s` te mint – pe tine,
ca [i pe mine \nsumi. Cum po]i sta atât de calm`? Cel pu]in,
arat`-te surprins`! Sau ghice[ti deja ceea ce simt?
– Nu sunt clarv`z`toare! Se ridic` totu[i, ajungând
aproape de el; diferen]a de \n`l]ime era atât de mare, \ncât
Tessa trebuia s`-[i dea capul pu]in pe spate pentru a-l putea
privi \n ochi. Dup` accidentul lui Ingrid, când ai descoperit
cine sunt [i ne-am luat r`mas-bun, de ce n-ai dat nimic de
\n]eles din ceea ce sim]eai?
– Mândrie! Iar tu, ar`tai foarte ner`bd`toare s` pleci
– {i acum, ce s-a \ntâmplat cu mândria ta?
154 ANNE LAURENCE

– Sunt convins c`-]i face pl`cere s` r`suce[ti lama


cu]itului \n ran`, morm`i el, \ntorcându-se cu spatele. Hai,
continu` s`-]i ba]i joc de mine – o merit.
Durerea din vocea lui era insuportabil` [i, cu [oapte
incoerente, Tessa \l \nl`n]ui cu bra]ele.
– Te iubesc; te iubesc aproape din clipa \n care te-am
v`zut.
– Asta \nseamn` c` n-a fost totul numai o \nscenare?
– Nu, dar am avut [i eu mândria mea.
Cu o mi[care rapid`, se \ntoarse [i o cuprinse \n bra]e;
trupul lui puternic tremura, iar fa]a \i era umed` de
sudoare, sub efectul emo]iei pe care o-ncerca.
– Cât timp am irosit! Tessa, Tessa, aceste ultime luni au
fost un iad pentru mine.
– {i pentru mine, la fel.
Buzele lor se atinser`, mai \ntâi cu o u[oar` ne\ncredere
[i team`, ca apoi s` se reg`seasc` \n acea pasiune
mistuitoare cu care redescopereau sensul existen]ei lor.
– Draga mea, trebuie s` discut`m, gemu el, \ndep`rtând-o
u[or.
Tessa ame]i de spaim`; venise momentul de care nu mai
putea fugi.
– Cred c` nici nu mai e nevoie s-o spun, nu-i a[a?
– Nu, nu mai e nevoie... abia rosti ea, cu voce slab`.
– Bine. Oftatul lui de u[urare era concludent. Nu mai
trebuie decât s` hot`râm data nun]ii. |n ceea ce m` prive[te,
cu cât mai lini[tit`, cu atât mai bine.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 155

– Nu, Patrick! Nu pot fi de acord!


– Bine, cum vrei tu, de[i asta va \nsemna s` fim asalta]i
de publicitate.
– Nu la nunt` m` refeream! Oricum, nu va exista nici o
nunt`.
– Tessa! \ncerc` s-o re]in`, dar ea se feri.
– Nu va merge, Patrick! Chiar dac` a[ fi de acord s` fac
ceea ce-mi ceri, [tiu bine c` nu mi-a[ putea ]ine
promisiunea. Te iubesc din toat` inima dar nu-mi pot
renega harul cu care am fost \nzestrat`.
Neputincioas`, izbucni \n plâns, sim]indu-se sfâ[iat` \n
dou`.
– Scumpa mea, nu plânge!
Veni lâng` ea [i o \mbr`]i[`, dar Tessa continua s`-l
resping`, temându-se c` la cea mai mic` atingere a lui va
ceda [i va face promisiuni pe care apoi nu va fi \n stare s` le
respecte.
– Ai \n]eles gre[it, dragostea mea. Nu-]i cer s` renun]i la
profesia ta. Asta ai crezut?
– Da, doar ai spus-o \ntotdeauna.
– Asta demonstreaz` cât de prost am fost. Mi-am
schimbat p`rerea.
– Poate doar crezi c` e a[a.
– M-am schimbat cu adev`rat. Când ai plecat din via]a
mea [i am crezut c` nu \nsemn nimic pentru tine, am sim]it
c` m` pr`bu[esc \ntr-o pr`pastie. Am trecut prin chinurile
iadului – iad, \n care mi-am ars acele prejudec`]i proste[ti.
Am nevoie ca so]ia mea s` fie o femeie care s`-mi fie egal`
156 ANNE LAURENCE

din punct de vedere intelectual [i s` m` satisfac` fizic, o


femeie cu personalitate. {i, dac` ea vrea s` fie medic, sau
buc`t`reas`, sau lumân`reas`, este dreptul ei [i voi accepta
bucuros, f`când tot ce-mi st` \n putere ca s` avem o c`snicie
fericit`.
Patima cu care vorbea nu-i l`s` Tessei nici o \ndoial` c`
tot ce spunea era adev`rat, dar va fi oare la fel când, dup`
un timp de c`s`torie, pasiunea se va mai domoli?
Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Patrick \i d`du drumul
din \mbr`]i[are [i se duse s` se sprijine de bibliotec`.
– Nu spun toate acestea sub impulsul dorin]ei carnale,
Tessa. M-am gândit foarte bine la fiecare aspect [i nu
pretind c` va fi u[or. De multe ori m` va enerva munca ta,
m` va irita faptul c` nu vei putea veni cu mine \n diferite
c`l`torii de afaceri; \n schimb, voi avea o so]ie fericit` [i
\mplinit` [i pentru asta, merit` s` fac orice compromis.
Argumentele lui pro nu f`cur` decât s-o \ngrijoreze; abia
când \l auzi vorbind despre cele contra, teama Tessei
disp`ru.
– {i eu sunt preg`tit` s` fac compromisuri. C`s`toria e
un parteneriat, Patrick. Voi lucra f`r` s` exagerez, iar când
vei merge \n c`l`torii mai lungi, te voi \nso]i.
– |n nici un caz nu voi insista [i nu voi provoca discu]ii
pe aceast` tem`.
– Nu ne vom certa niciodat`.
– Ba da, dar \mp`carea va fi cu atât mai minunat`.
Mul]umesc lui Dumnezeu c-am l`murit problema asta.
Acum, hai s` schimb`m subiectul.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 157

– Ai f`cut dragoste vreodat` cu Ingrid?


– Poftim?
– Ai spus s` schimb`m subiectul.
– Dar nu discutând despre ea; face parte din trecut.
– Totu[i, nu mi-ai r`spuns.
– Nu, niciodat`! Cred c-am fost tentat la \nceput, când a
venit s` lucreze \n compania mea, dar principiul meu este
s` nu amestec niciodat` afacerile cu pl`cerea. De[i, dac` m`
gândesc bine, cu tine n-am prea respectat acest principiu...
Bine, dar tu ai fost ceva deosebit.
– Oare?
– S`-]i ar`t cât de deosebit`.
Nu mai ajunser` \n dormitor. Un val de pasiune
dezl`n]uit` \l f`cu s`-[i piard` controlul [i s` \mp`rt`[easc`
extazul de a deveni un singur trup.
– A fost minunat; a[ fi vrut s` am mai mult` experien]`.
– Eu nu. Nu mi-am putut \nchipui c` sunt primul.
– Trebuia s` fie cineva.
– Cu riscul de a fi considerat un porc [ovin, recunosc c`
m` bucur enorm c` eu am fost acela.
– {i eu.
Patrick o ridic` \n bra]e [i merser` \n dormitor, de data
aceasta dând pasiunii fierbin]i frumuse]ea clipei savurate
\ndelung.
Tessa se trezi prima, fericit` s` vad` chipul adormit al lui
Patrick pe pern`, lâng` ea; \nc` mai era palid [i obosit, dar
tr`s`turile lui erau relaxate.
158 ANNE LAURENCE

Era dou`sprezece noaptea, dar, dup` cina atât de


frugal`, Tessei i se f`cuse foame. Sigur` c` [i lui Patrick \i va
fi când se va trezi, merse la buc`t`rie s` preg`teasc` o sup`
fierbinte [i sandvi[uri. Sigur, nu putu s` reziste privirii
imploratoare a lui Henry care o urm`rea asiduu de la
frigider la mas` [i-i d`du [i lui un supliment, dup` care
se-ntoarse \n dormitor, aducând cu sine o farfurie \nc`rcat`
[i un termos cu sup`.
Primul care p`[i \ns` \n \nc`pere a fost Henry. Abia
st`pânindu-[i un hohot de râs, Tessa \l privi cum se urc` \n
pat [i, \ntinzându-se cât era de lung, \ncepe s` ling` urechea
idolului s`u.
– Mmm, [opti Patrick, nu te opri, iubito.
|ncurajat de vocea blând`, Henry continu` cu [i mai
mult` con[tiinciozitate.
– Mmm... unde ai \nv`]at s` faci asta? Vino mai aproape, iubito.
Cu ochii \nc` \nchi[i, Patrick \ntinse mâna care i se
afund` \n blana deas` a lui Henry. |ngrozit, deschise ochii,
apoi s`ri imediat din pat, dându-l jos [i pe Henry, care se
ar`t` destul de nedumerit [i nemul]umit de ceea ce i se
\ntâmpla, totul pe fundalul exploziei de râs a Tessei.
– M` bucur c` te amuzi, spuse Patrick printre din]i, dând
câinele afar` din camer` [i \nchizând bine u[a. Ce naiba
caut` aici?
– A fost operat la lab` [i vroiam s`-l duc la Greentrees.
– Tot tu l-ai operat [i pe el?
– Nu fi ridicol! abia putu ea vorbi, zguduit` de un alt
hohot de râs.
DRAGOSTEA SCHIMB~ TOTUL 159

– Nu mai vreau s` v`d nici urm` din animalul `sta dup`


ce ne vom c`s`tori. Dac` trebuie, voi electrifica zidul din
jurul casei.
– Nu vei \ndr`zni!
– Pune-m` la \ncercare.
– Mai \ntâi s` beau pu]in` sup`. Mor de foame.
– Nu la asta m` refe... t`cu, abia st`pânindu-[i un
zâmbet. M` bucur cel pu]in c` n-ai filmat scena.
– Ar fi avut de râs copiii no[tri!
– |nc` un comentariu de acest gen [i-]i promit c` nu vei
mânca cel pu]in timp de-o or` de-acum \nainte!
– N-am spus nimic r`u.... vorbeam doar de copii...
– Asta e prea de tot!
O prinse \n bra]e [i o a[ez` pe pat.
– {tii ceva? spuse Tessa, sub povara dulce a trupului lui,
pierdut` \n albastrul nem`rginit al ochilor care o priveau cu
dragoste; nu mi-e deloc foame.

Sfâr[it