Bilanţul contabil –

procedeu de bază al contabilităţii

Noţiuni privind bilanţul şi importanţa lui
În scopul formării unei imagini complete, clare şi precise asupra activităţii economice desfăşurate de întreprindere,
apare necesitatea întocmirii bilanţului contabil. Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează principala trăsătură a
metodei contabilităţii care este dubla reprezentare a averii. Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un
moment dat, echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare a acestora. Bilanţul se prezintă sub forma
unui tabel, format din două părţi: partea stîngă, denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă,
denumită pasiv care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate în activ.
În forma cea mai simplă bilanţul contabil se prezintă astfel:

Bilanţul contabil la data___________________

Activ Suma Pasiv Suma

(lei) (lei)

Denumirea elementelor Denumirea elementelor

patrimoniale de activ patrimoniale de pasiv

Total activ Total pasiv

Condiţia principală a bilanţului contabil este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se datorează faptului
că în bilanţ este prezentată aceeaşi masă de mijloace, dar privită sub două aspecte.
De menţionat că în bilanţul contabil elementele de activ şi pasiv sînt prezentate numai în expresie bănească.
Exprimarea elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite efectuarea de comparaţii şi calcularea
indicatorilor necesari pentru analiză. De aceea, o atenţie deosebită se acordă metodelor de evaluare aplicate la
întreprindere.
O altă caracteristică a bilanţului contabil este prezentarea la o dată anumită. În conformitate cu legislaţia în vigoare
bilanţurile trimestriale se prezintă pînă de la data de 15 pînă la data de 25 ale lunii următoare, după trimestrul
gestionar, iar bilanţul contabil anual se prezintă în perioada de la 25 ianuarie pînă la 31 martie a anului următor,
după anul gestionar. Astfel, în bilanţ nu se reflectă modificările pe parcursul perioadei în componenţa activelor şi
pasivelor, ci starea lor în momentul întocmirii acestuia.
Bilanţul contabil este sursa principală de informaţie pentru utilizatorii interni şi externi ai întreprinderii. În baza
bilanţului contabil se apreciază valoarea şi structura patrimoniului întreprinderii, gradul de îndatorare a
întreprinderii, capacitatea de plată, coeficienţii de lichiditate, rezultatul financiar şi mulţi alţi indicatori necesari
pentru luarea de decizii manageriale. Informaţia din bilanţul contabil se foloseşte pe larg de către băncile comerciale
şi organele fiscale.
În baza caracteristicilor descrise mai sus se poate de formulat următoarea definiţie a bilanţului contabil:
Bilanţul contabil reprezintă gruparea mijloacelor întreprinderii pe tipuri şi surse de formare a acestora în expresie
bănească la un moment dat.

Tipurile şi funcţiile bilanţului contabil

Există mai multe tipuri de bilanţuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:

 după statutul juridic al întreprinderii

 după perioada de întocmire
 după sfera de cuprindere

În funcţie de primul criteriu de clasificare se deosebesc:

 bilanţ contabil iniţial – se întocmeşte la înfiinţarea întreprinderii

 bilanţ contabil curent – se întocmeşte pe parcursul activităţii în termenele stabilite de legislaţie
 bilanţ contabil final – se întocmeşte la momentul încetării activităţii sau lichidării întreprinderii.
 În funcţie de perioada de întocmire deosebim:

 bilanţ contabil anual – se întocmeşte la sfîrşitul anului

 bilanţ contabil trimestrial – se întocmeşte trimestrial.

În dependenţă de sfera de cuprindere cunoaştem:

 bilanţ contabil primar – se întocmeşte la nivel de întreprindere

 bilanţ contabil consolidat – generalizează informaţia despre cîteva întreprinderii (părţi legate)
 bilanţ contabil centralizat – se întocmeşte la nivel de ramură sau la nivelul economiei naţionale în
ansamblu.

Bilanţul contabil îndeplineşte următoarele funcţii:

 Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile – se manifestă prin faptul că bilanţul contabil grupează
şi sistematizează informaţiile despre elementele patrimoniale după o structură bine determinată obligatorie
pentru toate întreprinderile.
 Funcţia de informare – se datorează importanţei pe care o are informaţia inclusă în bilanţul contabil care,
prin prelucrarea informaţiei date, se transformă într-un instrument de gestionare eficientă şi conducere a
întreprinderii.
 Funcţia de analiză – este strîns legată de funcţia precedentă şi constă în faptul că în baza informaţiei din
bilanţ se calculează o serie de indicatori care caracterizează situaţia economico-financiară a întreprinderii.

Conţinutul şi structura bilanţului

Elementele bilanţului contabil
(posturile), atît cele de activ, cît şi cele de pasiv, se grupează după anumite criterii, formînd o structură bine
determinată a bilanţului.
Astfel, elementele de activ se grupează în funcţie de termenul de utilizare a acestora în active pe termen lung şi
active curente. În pasiv elementele sînt grupate în dependenţă de gradul de exigibilitate în următoarele capitole:
capital propriu, datorii pe termen lung şi datorii pe termen scurt. După cum s-a menţionat în temele precedente
pasivul reprezintă sursele de finanţare a întreprinderii şi poate fi privit ca datoriile întreprinderii faţă de fondatori,
instituţii financiare, furnizori, salariaţi, buget etc. Gradul de exigibilitate a unei datorii exprimă termenul de
scadenţă, adică termenul de achitare a acestei datorii. De exemplu: capitalul propriu are cel mai mic grad de
exigibilitate, deoarece aporturile fondatorilor se repartizează între aceştea doar la lichidarea întreprinderii. Pe de altă
parte, datoriile faţă de personal privind retribuirea muncii au un grad de exigibilitate înalt, deoarece salariile se
achită, de regulă, lunar.
De menţionat, că activele se grupează în sensul creşterii termenului de utilizare, iar pasivele – în sensul descreşterii
gradului de exigibilitate.
Din cele menţionate mai sus rezultă că bilanţul contabil constă di cinci capitole: două de activ – active pe termen
lung şi active curente; şi trei de pasiv – capital propriu, datorii pe termen lung şi datorii pe termen scurt.
Capitolele bilanţului contabil se divizează în subcapitole. De exemplu: capitolul datorii pe termen lung se
divizează în următoarele subcapitole: datorii financiare pe termen lung şi datorii pe termen lung calculate.
Fiecare subcapitol conţine anumite posturi. De exemplu: subcapitolul mijloace băneşti conţine următoarele posturi:
casa, contul current în valută naţională, cont valutar şi alte mijloace băneşti.
Bilanţul contabil se prezintă în felul următor:
Bilanţul contabil la___________________
(lei)

Nr.n.s. ACTIV Suma Nr. PASIV Suma

n.s.

1. Active pe termen lung 3. Capitalul propriu

1.1 Active nemateriale 3.1 Capital statutar şi suplimentar

Active nemateriale Capital statutar

Amortizarea activelor Capital suplimentar

nemateriale

Valoarea de bilanţ a Capital nevărsat

activelor nemateriale

1.2 Active materiale pe termen Capital retras

lung

Active materiale în curs de 3.2 Rezerve

execuţie

Terenuri Rezerve stabilite de legislaţie

Mijloacele fixe Rezerve prevăzute de statut

Resurse naturale Alte rezerve

Uzura şi epuizarea activelor 3.3 Profit nerepartizat (pierdere

materiale pe termen lung neacoperită)

Valoarea de bilanţ a Corectarea rezultatelor

activelor materiale pe perioadelor precedente
termen lung

1.3 Active financiare pe Profitul nerepartizat (pierderea

termen lung neacoperită) al anilor precedenţi

Investiţii pe termen lung în Profitul net (pierderea) al

părţi nelegate perioadei de gestiune

Investiţii pe termen lung în Profit utilizat al anului de

părţi legate gestiune

Modificarea valoni inve- 3.4 Capital secundar

stiţiilor pe termen lung

Creanţe pe termen lung Diferenţe din reevaluarea

activelor pe termen lung

Active amânate privind Subvenţii

impozitul pe venit

Avansuri acordate Datorii pe termen lung

1.4 Alte active pe termen lung Total capitolul 3

Total capitolul 1 4 Datorii pe termen lung

4.1 Datorii financiare pe termen

lung
2. Active curente împrumuturi pe termen lung

2.1 Stocuri de mărfuri şi Alte datorii financiare pe termen

materiale lung

Materiale 4.2 Datorii pe termen lung

calculate

Animale la creştere şi Datorii de arendă pe termen lung

îngrăşat

Obiecte mică valoare şi Venituri anticipate pe termen

scurtă durată lung

Producţia în curs de execuţie Finanţări şi încasări cu destinaţie

specială

Produse Avansuri primite

Mărfuri Datorii amânate privind

impozitul pe venit

2.2 Creanţe pe termen scurt Alte datorii pe termen lung

calculate

Total capitolul 4

Creanţe aferente facturilor 5. Datoriile te termen scurt

comerciale

Corecţii la creanţe dubioase 5.1 Datorii financiare pe termen

scurt

Creanţe ale părţilor legate Credite bancare pe termen scurt

Avansuri acordate împrumuturi pe termen scurt

Creanţe privind decontările Cota curentă a datoriilor pe

cu bugetul termen lung

Taxa pe valoare adăugată de Alte datorii financiare pe termen

recuperat scurt

Creanţe ale personalului 5.2 Datorii comerciale pe termen

scurt

Creanţe privind veniturile Datorii privind facturile

calculate comerciale

Alte creanţe pe termen scurt Datorii faţă de părţile legate

2.3 Investiţii pe termen scurt Avansuri primite

Investiţii pe termen scurt în 5.3 Datorii pe termen scurt

părţile nelegate calculate
 Investiţii pe termen scurt în Datorii privind retribuirea
părţile legate muncii

Diminuarea valorii inve- Datorii faţă de personal privind

stiţiilor pe termen scurt alte operaţii

2.4 Mijloace băneşti Datorii privind asigurările

Casa Datorii privind decontările cu

bugetul

Conturi curente în valută Datorii preliminate

naţională

Conturi curente în valută Datorii privind plăţile

străină extrabugetare

Alte mijloace băneşti Datorii faţă de fondatori şi alţi

participanţi

2.5 Alte active curente Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi

preliminare

Total capitolul 2 Alte datorii pe termen scurt

Total capitolul 5

TOTAL GENERAL - TOTAL GENERAL -PASIV

ACTIV
Gruparea elementelor activului şi pasivului bilanţului contabil permite de a calcula uşor indicatorii care
caracterizează situaţia financiară a întreprinderii şi de a efectua analiza acestora.

Modificările bilanţiere sub influenţa operaţiilor

economice
În procesul activităţii economice are loc un flux permanent de mijloace care determină anumite modificări în
structura şi volumul activului şi pasivului bilanţului contabil.
După modul cum influenţează activul şi pasivul bilanţului contabil operaţiile economice se clasifică în patru tipuri.
Primul tip de modificări are loc în cazul cînd valoarea unui activ creşte, iar valoarea altui activ scade. De exemplu:
din casă a fost eliberat un avans spre decontare. În acest caz are loc majorarea posturii de activ „Creanţe pe termen
scurt ale personalului” şi micşorarea posturii de activ „Casa”. Dacă să notăm valoarea activului cu „A”, valoarea
pasivului cu „P” şi valoarea modificării cu „a”, atunci, pornind de la egalitatea bilanţieră A = P, operaţiunea
economică menţionată anterior poate fi reprezentată în felul următor:

A+a–a=P
Aceasta înseamnă că nu a avut loc modificarea totalul activului şi pasivului, ci doar modificarea structurii activului.
Al doilea tip de modificări se produce atunci cînd valoarea unui pasiv creşte, iar valoarea altui pasiv descreşte. De
exemplu: din contul unui credit bancar pe termen scurt a fost achitată datoria faţă de un furnizor. Această operaţie
este analogică primului tip de modificări, numai că ea afectează pasivul bilanţului. Dacă vom nota valoarea
modificării cu „p” şi vom păstra notările anterioare, atunci egalitatea bilanţieră va fi:
A = P +p –p
Cel de-al treilea tip de modificări are loc atunci cînd se majorează atît posturile de activ cît şi cele de pasiv. De
exemplu: la întreprindere au intrat materiale, plata pentru care încă nu a fost efectuată. În cazul dat are loc majorarea
posturilor „Materiale” şi „Datorii privind facturile comerciale” ale bilanţului contabil. Dacă e să notăm suma acestei
operaţiuni cu „c”, ecuaţia bilanţieră va avea forma:
A+c=P+c
Al patrulea tip de modificări se produce atunci cînd, în urma unei operaţii economice se micşorează atît activele,
cît şi pasivele întreprinderii. De exemplu: din contul curent în valută naţională se achită datoria faţă de furnizor. În
acest caz se diminuează postura de activ „Conturi curente în valută naţională” şi postura de pasiv „Datorii privind
facturile comerciale”. Dacă vom nota suma acestei operaţiuni cu „d”, atunci egalitatea bilanţieră va avea forma:
A–d=P–d
Din cele expuse rezultă că, indiferent de tipul de operaţiei economice care are loc la întreprindere, întotdeauna se
păstrează echilibrul dintre active şi pasive: A = P.