Sunteți pe pagina 1din 206

CUPRINS

Despre autori 5

LIST A DE ABREVIERI 13

CAPITOLULI

PATRIMONIUL SI CLASIFICAREA DREPTURILOR

PATRIMONIALE 15

Sectiunea I

Patrimoniul 15

Sectiunea a lJ-a

Drepturile reale si drepturile de creanta.. 30

CAPITOLUL II

BUNURILE SI CLASIFICAREA BUNURILOR 37

Sectiunea I

Precizari prealabile 37

Sectiunea a II-a

Analiza clasificari genera le a bunurilor. .45

Sectiunea a IIJ-a

Analiza clasificarii particulare a bunurilor 57

Sectiunea a IV-a

Alte clasificari 59

CAPITOLUL III

POSESIA 60

Sectiunea l-a

Notiuni generale 60

Sectiunea a ll-a

Dobandirea si pierderea posesiei 67

Sectiunea a IJJ-a

Viciile posesiei 69

Sectiunea a IV-a

Efectele posesiei 77

455

CAPITOLUL IV

DREPTUL DE PROPRIETATE 90

Sectiunea I-a

Notiuni generale 90

Sectiunea a Il-a

Felurile proprietatii in raport de titular 97

Sectiunea a Ill-a

Modurile specifice prin care s-a niiscut si dobandit dreptul de proprietate

de stat, pre cum si prin care se poate dobandi in prezent 127

Sectiunea a IV-a

Particularitati privind dreptul de proprietate in unele situatii 139

Sectiunea a V:a

Natura juridicii a certificatelor de proprietate si a cupoanelor nominative

de privatizare , 163

Sectiunea a Vi-a

Unele drepturi reale J 72

Sectiunea a Vii-a

Proprietatea privata. Clasificare dupii titular. 193

Sectiunea a Vlll-a

Feluri de proprietate privata dupa alte criterii 199

Sectiunea a IX-a

Regimul juridic al fondului funciar si al constructiilor.. 204

Sectiunea a X-a

Inti~derea dreptului de proprietate 227

CAPITOLUL V

MODALIT .ATILE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE ... 231 Sectiunea i-a

Precizari prealabile 231

Sectiunea a Il-a

Proprietatea rezolubila 232

Sectiunea a Ill-a

Proprietatea anulabila 237

Sectiunea a IV-a

Proprietatea comuna 238

CAPITOLUL VI

INGAADIRILE (RESTRICTIILE) DREPTULUI DE PROPRIETATE .... 258

Sectiunea I-a

Consideratii generale 258

456

Sectiunea a II-a

Ingradirile legale 259

Sectiunea a I11-a

Ingradiri conventionale 27 5

Sectiunea a IV-a

Inalienabilitatea legala a bunului 280

Sectiunea a V-a

Ingradiri pe cale judecatoreasca _ .. 281

Sectiunea a VI-a

Ingradirile proprietatii si exproprierea ori confiscarea 284

Sectiunea a VIi-a

Exproprierea pentru cauza de utilitate publica '" 285

Sectiunea a VIII-a

Rechizitia bunurilor si prestarile de servicii in interes public 294

CAPITOLUL VII

MODURILE DE DOBANDIRE A PROPRIET.ATII 299

Sectiunea I-a

Notiuni generale 299

Sectiunea a Il-a

Legea ca mod de dobandire a proprietatii 301

Sectiunea a III-a

Traditiunea ca mod de dobandire a proprietatii 302

Sectiunea a IV-a

Ocupatiunea ca mod de dobandire a proprietatii 303

Sectiunea a V-a

Hotararea judecatoreasca 303

Sectiunea a VI-a

Accesiunea 304

Sectiunea a VII-a

Uzucapiunea (Prescriptia achizitiva) 314

Sectiunea a Vlll-a

Conventia ca mod de dobandire a proprietatii 328

CAPITOUJL VIII

ACTIUNEA IN REVENDICARE 331

Sectiunea I-a

Notiuni genera le 331

Sectiunea a Il-a

Actiunea in revendicare a imobilelor. 334

457

Sectiunea a Ill-a

Actiunea in revendicare a mobilelor.. _ 342

Sectiunea a IV-a

Revendicarea bunurilor proprietate publica 349

Sectiunea a V-a

Revendicarea bunurilor proprietate cooperatista 350

Sectiunea a VI-a

Actiunea negatorie 350

CAPITOLUL IX

DEZMEMBRAMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 351

Sectiunea i«

Precizari prealabile _ 351

Sectiunea a Il-a

Dreptul de uzufruct _ 353

Sectiunea a Ill-a

Dreptul de lIZ 367

Sectiunea a IV-a

Dreptul de abitatie _ 367

Sectiunea a V«:

Servitutile 369

Sectiunea a VI-a

Dreptul de superficie 383

Sectiunea a Vil-a

Actiunea confesorie _ _ 387

CAPITOLULX

PUBLICIT ATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 388

Sectiunea I-a

Precizari prealabile 388

Sectiunea a If-a

~istem~l de publicitate al registrelor de transcriptiuni ~i inscriptiuni

imobiliare _ 389

Sectiunea a Ill-a

Sistemul de publicitate aJ cartilor funciare 392

Sectiunea a IV-a

Evidenta fondului funciar (cadastrul funciar) 395

Sectiunea a V-a

Noua reglementare a cadastrului si a publicitatii imobiliare 397

Sectiunea a VI-a

Aspecte privind publicitatea imobiliara potrivit Legii nr. 7/1996 407

458

CAPITOLUL XI

MODELE DE ACTIUNI iN MATERIA

DREPTURILOR REALE -._.- _.- 420

Sectiunea l-a

Sursa modelelor _._._._._._._._._ _ _ _ 420

Sectiunea a If-a

Modele de actiuni civile 421

Bibliografie ............................•................................................................... 447

459

Capitolul I PATRIMONIUL SI CLASIFICAREA DREPTURILOR PATRIMONIALE

Se ctiunea I Patr'irnoniul

1. Precizari prealabile

Drepturile subiective si obligatiile corelative pot fi patrimoniale si nepatrimoniale, personale, adica tara continut economic. Dreptul de autor si eel de inventator reprezinta 0 categoric aparte. Se considera ca acestea confera prerogative personal-nepatrimoniale si prerogative patrirnoniale.

Drepturile subiective patrimoniale si obligatiile patrimoniale corelative pot fi privite: 1) fiecare in mod separat, ut singuli; 2) in totalitatea lor, ca 0 universalitate juridica,

2. Notiunea de patrimoniu In legislatie

Codul civil si alte dispozitii folosesc terrnenul de patrimoniu, dar nu II definesc. Nu este singurul caz in acest fel.

Astfel, art. 781, 784 si 1743 C.civ. se refera la separatia de patrimonii.

Aceasta separatie de patrimonii 0 pot provoca creditorii unei persoane decedate, Cll scopul de a opri confuziunea intre patrimoniul lasat de persoana decedata, adica de cuius-ul, si patrimoniul rnostenitorului, astfel incat creditorii de cuius-ului vor putea urmari bunurile lasate de acesta, fara a veni in concurs cu creditorii rnostenitorului, care vor putea sa se indestuleze din bunurile mostenitorului, Daca nu s-ar obtine separarea de patrimonii, ar opera confuziunea celor doua patrimonii, iar creditorii defunctului vor veni in concurs cu creditorii mostenitorului, Creditorii defunctului vor provoca separarea de patrimonii atunci cand mostenitorul defunctului are multe datorii care depasesc activul patrimonial.

Art.1718 C.civ se refera la bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare, care formeaza dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Acesti

15

creditori au dreptul, cand debitorul nu-si indeplineste obligatia, sa urrnareasca - in principiu - to ate bunurile lui, adica intreg patrirnoniul sau. Acest drept este numit gajul general al creditorilor chirografari.

Debitorul po ate sa dispuna de bunurile sale, dupa cum poate sa obtina aIte elemente active in patrimoniul sau, adica pot sa intervina schimbari in cuprinsul acestui patrimoniu. Asumarea unei obligatii nu ingradeste pe debitor sa dispuna de elementelepatrimoniul san, sa instraineze unele bunuri, sa prirneasca altele, sa-si plateasca creditori, sa-si asume alte obligatii sau sa faca alte operatii juridice. La scadenta, daca debitorul nu-si executa obligatia, creditorul po ate sa urmareasca orice bun care se afla in patrimoniul sau, fara a interesa daca acest bun exista ori nu in patrimoniul debitorului la data asumarii obligatiei, fiind dobandit dupa aceea. Pe de alta parte, bunul care a existat in patrimoniul debitorului la data asumarii obligatiei, dar instrainat ulterior, nu po ate fi urmarit. In acest sens, debitorul raspunde cu bunurile prezente si viitoare. Potrivit art.I7lS C.civ., creditorul poate sa urmareasca patrirnoniul debitorului, asa cum se va gasi in momentul urmaririi, indiferent daca aceste bunuri existau In momentul incheierii obligatiei (bun uri prezente), sau au intrat in patrimoniu in intervalul dintre incheierea obligatiei si urrnarire (bunuri viitoare]. Creditorul nu poate, deci, urmari bunurile care au iesit din patrimoniu pana la aceasta data. Prin urrnare, gajul general al creditorilor chirografari II constituie patrimoniul debitorului. Asadar, notiunea de patrimoniu explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.

Art.6S5 C.civ. se refera la acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, pe care 0 face mostenitorul pentru a opri confuziunea patrimoniului defunctului Cll propriul patrimoniu, limitand astfel raspunderea pentru obligatiile defunctului pana la valoarea mostenirii lasate.

Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice si juridice se refera la patrimoniul persoanei juridice,

De asemenea, Ordonanta Guvernului cu privire la asociatii si fundatii nr.26 din 31 ianuarie 20001, care a abrogat Legea persoanelor juridice din 6 februarie 1924, si Legeai nr. 3111991 privind societatile cornerciale republicata se referii la notiunea de patrimoniu al persoanei juridice, adica patrimoniul social.

I Publicata in M. Of. 11r. (pubhcata in M. or 11r. 62/01

2 M. Of. nr. 1066/17.11.2004.

.01.2000, modificata ,5i complctata prin 0,(;, nr. 37/2003

16

3. Notiunea de patrimoniu

In sensul economic, patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor ce C011- stituie averea unei persoane.

Aceasta definitie este corecta din punct de vedere juridic daca prin bun intelegern atat lucrurile materialc ce com~un avutul unei persoane, c~t ,~i toate drepturiJe pe care Ie are acea persoana ce au un continut econonnc. In acest inteles, patrimoniul este ansamblul drepturilor unei persoane, deoarece lucrurile rnateriale prezinta interes pentru jurist in masura in care fac obiectul unor drepturi ale omului.

In sens juridic, patrimoniul desernneaza totalitatea drepturilor si ob1ig~tiilor Cll continut economic, evaluabile in bani, care apartin unei persoane. Patrimoniul cuprinde toate drepturile unei persoane. De asemenea, cuprinde toate obligatiile ce revin aceleiasi persoane. Dar, acestea fac parte din patrimoniu numai daca au caracter patrimonial, adica daca pot reprezenta 0 valoare baneasca, deoarece patrimoniul este 0 suma de valori, iar nu UI1 ansamblu de lucruri materiale, corporale. Totalitatea drepturilor in expresia lor baneasca alcatuiesc activul patrimonial, iar totalitatca obligatiilor tot in expresia lor baneasca formeaza pasivul patrimonial, astfel ca patrimoniul are un activ si un pasiv.

Punand accentul pe ideea ca patrimoniul este 0 suma de valori, ci nu un ansamblu de lucruri materiale, unii autori definesc patrimoniul ca fiind expresia contabila a tuturor puterilor econornice apartinand unui subiect de drepr'.

Rezulta ca sunt drepturi si obligatii care nu fac parte din patrimoniu: cele care nu au continut economic si nu sunt evaluabile 111 bani. Se considera cii acestea sunt urmatoarele: a) cele personal-nepatrimoniale; b) cele care asigurii participarea la exercitiul functiei publice; c) actiunile de stat. .

Din cele aratate rezulta ca nu poate fi prirnita parerea potrivit careia patrimoniul ar cuprinde atat drepturi susceptibile de 0 evaluare baneasca, materiala, cat si drepturile tara echivalent material", pe motivul ca incalcarea drepturilor mra echiva1ent material atrage raspunderea pentru obtinerea de daune - interese izvorate din daunele morale. Drepturile si obligatiile pcrso-

I C.Hamangill, lRoseni-Baktncscu, AI. Baicoiann. Drept civil 1'01II{11l, 1929, vol.l, p,844.

2 C.I lanungiu, l.Roscl1i-Baliincscu, AI, Baicoianu, op.cit, vol.I, p,84S;Georgc N, l.uicscu, Teoria gencral« a drcpturilor rca/c. Bucurcsri. 1947, p.20; C.Stiilescll, C.f3irs3n, Drep: civil, Drcpturilc Bucurcsu, J 988. p.S.

George N.Lu\cscu. op.cir., p.21,

4 Gheorghe Mihai ;;i Gahri t corir: drcpturiior personalitatii, Eel.

Acadcmiei Romano, Bucurcsti,

17

nale, nepatrimoniale ale unei persoane nu fac parte din patrimoniul sau, In cazul incalcarii unor asemenea drepturi, personal-nepatrimoniale, se naste dreptul la reparatie, la despagubire, morala sau in anurnite conditii materiala iar dreptulla reparatie materiala face parte din patrimoniul persoanei respective, fiind distinct de dreptul personal, nepatrimonial incalcat si pentru care se acorda despagubirea materials 1

4. Caracterele juridice ale patrimoniutui

Aceste caractere determina mai bine notiunea de patrimoniu:

a) Patrimoniul este 0 universalitate juridicd, universalitate de drept, deoarece intruneste cele doua elemente ale universalitatii juridice si anume'':

- este 0 masa de bunuri] de drepturi si obligatii legate intre ele ~i supuse in principiu aceluiasi regim juridic sau 0 grupare de astfel de mase, avand fiecare un regim juridic, detetminat;

- bunurile, adica drepturile si obligatiile, sunt distincte de universalitate, astfel incat schimbarile ce ele ar suferi nu altereaza identitatea universalitatii, deoarece aceste bunuri sunt cuprinse in universalitate numai sub aspectul valorii lor banesti, Asa fiind, patrimoniul, ca universalitate juridica, este distinct de continutul sau, ceea ce insearnna ca el nu se con-funds cu bunurile care intra in compunerea sa. Patrimoniul este 0 unitate abstracta, susceptibila de modificari, schimbari sau transformari in elementele sale, care fizureaza in patrimoniu numai sub aspectul sumei banestijpe care 0 reprezinta'. Ca universalitate juridica, patrimoniul este, deci, 0 unitate distincta de elementele sale componente, unitate care exista independent de rnodificarile concrete care pot interveni in aceste elernente 4. Patrimoniul, ca unitate distincta, se mentine nu numai pe timpul cat titularul sau se mentine in viata, dar chiar ~i dupa moartea acestuia, pana cand patrimoniul trece la succesorii sai universali sau cu titlu universal. Spre deosebire de universalitatea de fapt, patrimoniul este universalitatea juridica, deoarece cuprinde un activ si un pasiv, strans legate intre ele.

Rezulta ca universalitatea de fapt nu cuprinde un activ ~i un pasiv. Astfel uzufructul poate purta asupra unei turme de vite (art.556 C.civ.), ceea ce inseamna ca in acest caz animalele urrneaza sa fie privite nu ut singuli, ci ca

un ansamblu de bunuri, astfel ca animalele nu sunt decat elemente ale turmei privite in intregul ei, situatia fiind asernanatoare uzu-fructului asupra unei pepiniere sau al unui fond de comer], dar turma de vite nu formeaza 0 universalitate juridica. Fondul de comer] este un ansamblu de bun uri mobile si imobile, corporale sau incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si, implicit, obtinerii de profit'. Ca natura juridica se considera fie ca este un subiect de drept, tie 0 universalitate de drept, fie 0 universalitate de fapt sau un patrimoniu de afectiune, fie ca el constituie 0 proprietate incorporala"

b) Numai persoanele pot avea un patrimoniu, deoarece numai ele pot ave a drepturi si obligatii, Prin persoane intelegern atat persoane fizice, cat ~i persoane juridice.

c) Grice persoana are un patrimoniu, deoarece orice persoana are drepturi si obligatii evaluabile in bani, iar daca nu are bunuri are posibilitatea juridica de a le dobandi, In acest sens, patrimoniul apare ca aptitudinea de a deveni subiect, activ si pasiv de drepturi si obligatii.

d) G persoand nu poate avea decdt un singur patrimoniu, deci unicitatea de patrimoniu.

c) Patrimoniul poate fi impartit in mai multe mase de bun uri, fiecare asemenea mas a cu un regimjuridic deosebit. Astfel:

e.I, SoW au doua categorii de bunuri si anume, comune ambilor ~i proprii fiecaruia. Aceasta insemneaza ca in patrimoniul fiecarui sot exista doua mase de bunuri: partea din bunuri comune; bunurile proprii.

e.2. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, se opreste confuziunea intre patrimoniul defunctului si patrimoniul mostenitorului, pentru ca mostenitorul sa-si limiteze raspunderea pentru obligatiile defunctului in limita valorii active a patrimoniului lasat de defunct. In acest fel, in patrimoniul mostenitorului vor exista doua mase de bunuri distincte.

e.3. De asemenea, in cazul separatiei de patrimonii ceruta de creditorii defunctului nu are loc confuziunea de patrimonii, astfel incat acesti creditori nu Yin in ~oncurs cu creditorii mostenitorului la urmarirea bunurilor cuprinse in succesiune.

I Ion Filipescu, No{ilillCa de

Drcptul n1'.3/1993.

, George N .Lutescu, op.cit., 1 Ci.Lu\escLI, op.cit., 1947, 4 C.Statcscu, c. Birsan,

si rclatiile dill Ire soti privind bunurile ,)'i datoriile lor, In

I Stanciu Carpcnaru, Drept comercial ronuin, Bucuresti, 1992, p.132.

2 Stanciu Carpenaru, op.cit., p. 134-135; C.Hamangiu. I.Rosetti Balanescu, Al.Baicoianu, op.cit., vol.2, p.322-323.

]8

19

5. Teorii cu privire la patrimoniu

In ce priveste fundamentul juridic al patrimoniului, au fast elaborate urrnatoarele teorii:

a) Teoria patrimoniului personalitate. Intre persoana :;;i patrimoniu exists 0 stransa legatura, incat patrimoniul imprurnuta caracterele esentiale ale personalitatii, adica este indivizibil si neinstrainabil. Ideea de patrimoniu se deduce direct din aceeade personalitate. Patrimoniul este un atribut al personalitatii, este emanatia acesteia si expresia puterilor juridice ale persoanei'.

In aceasta teorie, patrimoniul prezinta urmatoarele caractere:

• numai persoanele : pot avea patrimoniu, caci asa cum drepturile subiective nu pot exista lara 0 persoana, nici patrimoniul nu po ate exista fara 0 persoana, patrimoniul fiind proiectarea personalitatii juridice asupra Iucrurilor;

• orice persoana are un patrimoniu, deoarece subiectul de drept are bunuri san aptitudinea de a Ie dobandi;

• persoana poate avea un singur patrimoniu si este indivizibil ca si persoana. Indivizibilitatea poarta atat asupra patrimoniului, ca universalitate juridica, universalitate de drept, cat si asupra elementelor lui componente, In sensul ca dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este indivizibil, astfel incat IlU ar fi posibil ca unele bunuri sa fie afectate numai urmaririi de catre anumiti creditori chirografari cu excluderea altora, Se admite uneori ca patrimoniulnu este unitar,

• patrimoniul nu poate fi despartit de persoana atata timp cat este in viata. Patrimoniul se poate transmite, in caz de deces, prin rnostenire la succesorii universali sau cu titlu universal. Dar, elementele cornponente ale patrimoniului se pot transmite cu titlu particular, in timpul vietii persoanei.

Critica acestei teorii

Aceasta teorie se bazeaza pe cali tate a de persoana, pc subiectul de drept, Patrimoniul este, in aceasta conceptie, personalitatea juridica a ornului in raport cu obiectele exterioare. Patrimoniul absoarbe personalitatea juridica, este ins a:;; i puterea juridica I a persoanei, se confrunta cu personalitatea juridica. De aici rezulta 0 serie de critici si in ce priveste caracterele generale ale patrimoniului astfel cum sunt prezentate de aceasta teorie. In primul rand, orice persoana are un patrimoniu nu din cauza ca acesta este 0 ernanatie a

personalitatii, ci pentru ca orice persoana are un minim de bunuri, iar aceasta nu exclude existenta un or fractiuni de patrimonii independente de persoana titularului.

In al doilea rand, persoanele au un patrimoniu nu din cauza ca acesta este un atribut al personalitatii, ci pentru ca patrimoniul este 0 totalitate de drepturi si obligatii, iar acestea nu pot apartine decat persoanelor fizice sau juridice.

In al treilea rand, nu este exact ca 0 persoana nu poate avea decat un patrirnoniu, deoarece se cunosc situatii in care exista fractiuni de patrimoniu sau mase de bunuri cu afectatie speciala si deci nelegate de ideea de persoana, care constituie adevarate universalitati ce contrazic ideea unitatii si indivizibilitatii patrimoniului.

In sfarsit, in ce priveste ideea ca patrimoniul este inalienabil ca si personalitatea, se arata ca aceasta regula a inalienabilitatii este inlaturata in practica judiciara in sensul ca aceasta nu a ezitat sa puna datoriile in sarcina dobanditorului averii debitorului prin acte de transmisiune cu titlu particular, ori de cate ori acesta si-a instrainat intreaga sa avere si aceasta s-a facut cu rea credinta.

De asemenea, se mai arata ca transmiterea patrimoniului pe cale succesorala nu mai trebuie sa fie pus a in Iegatura cu ideea de continuare a persoanei, adica nu rnai este yorba de a succeda persoanei, ci de a succede la bun uri Ie acesteia, de unde ar rezulta ca mostenitorul nu mai este continuatorul lui de cuius, si el nu ar mai fi obligat la plata tuturor datoriilor, ci in proportie cu averea succesorala. Dar aceasta idee nu este acceptata de codul nostru civil.

b) Teoria patrimoniului de afectiune. Potrivit acestei teorii, ideea de persoana este inlocuita cu aceea de scop, de afectiune, de unde rezulta ca patri-, moniul devine 0 notiune distincta de aceea a personalitatii, Patrimoniul reprezinta 0 mas a de bun uri afectate unui scop. Ceea ce face ca mai multe bunuri sa fie privite ca formand un tot este ideea de scop. Prin unnare, patrimoniul este 0 masa de bunuri prezentand 0 valoare economica si afectate

. I

unw scop COl1ml1 .

In aceasta teorie, patrimoniul este 0 realitate, nu 0 entitate abstracta, deoarece el este susceptibil de rnarire sal! de micsorare, comporta un activ ~i un pasiv, adica drepturi ~i obligatii si poate fi exprirnata printr-o citra obtinuta prin cornpararea activului si pasivului '. Patrimoniul prezinta potrivit

I C.Hamangill s.a., Drept civil,

Bucuresti, 1928, p.84S; G.N.I.11(eScll, op.cit., p.2S.

I M.G.Rarinccscu, Drep! civil, vol.I, p.S96. 2 M.G.Rarinccscu, Drcpt civil, vol.I, p.S96.

20

21

acestei teorii, urrnatoarele caractere: 1) ideea ca numai persoanele pot ave a patrimoniu este invechita; 2) personalitatea juridica si patrimoniul trebuie . separate; 3) 0 persoana poate aveo mai multe patrimonii sau fractiuni de patrimoniu; 4) patrimoniul nu mai este inseparabil de persoana.

Ideea de afectatiune se opune ca in patrimoniu sa intre bunuri viitoare; patrimoniul cuprinde numai bunuri dobandite ~i existente in prezent; datoriile care fac parte din patrimoniu sunt cele care sunt in legatura directa si imediata cu bunurile, deci cu destinatia economics si socials a patrimoniului I.

Critica acestei teorii

Se considera ca aceasta teorie prezinta unele caractere care nu pot fi primite, ceea ce constituie critici pentru teorie;

- ignora existenta persoanei ca subiect de drept, de exemplu, se apreciaza ca poate fi subiect de drept si bunul, cum ar fi un fond care dobandeste sau care datoreaza 0 servitute, deoarece conteaza scopul caruia a fost afectat bunul;

- compromite principiul securitatii in raporturile juri dice legat de continutul patrimoniului persoanei.

c) Concluzii. Patrimoniul nu este nici prea legat de persoana, dar nici nu face complet abstractie de ea. Dreptul de a avea patrimoniu este unul din atributele personalitatii, 0 persoana poate avea mai multe patrimonii sau fractiuni de patrimoniu ori de cate ori anumite bun uri sunt supuse unei afectatiuni speciale. Patrimoniul este 0 universalitate juridica, ceea ce ins emneaza ca aceasta universalitate este independenta de elementele ce 0 compun, adica de drepturile si obligatiile ce-i formeaza continutul, care pot disparea, pot sa se micsoreze ori sa se mareasca, activul si pasivul patrimoniului se pot micsora sau mari, dar patrimoniul ca entitate abstracta, independenta de elementele sale, ramane acelasi.

Acest caracter al patrirnoniului rezulta din doua principii si anume:

a) eel formulat de art.l718 C.civ., potrivit caruia oricine este obligat personal, este rinut de a-si indeplini indatoririle cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare;

b) acela ca la moartea persoanei, patrimoniul, ca universalitate de drepturi si obligatii, trece la mostenitorii ei (art.781 si 784 C.civ.).

6. Importanta patrimoniului (functiile acestuia)

Patrimoniul prezinta importanta din mai multe puncte de vedere ' .

A. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.

a) Prin creditori chirografari se inteleg aceia care nu se bucura de 0 garantie reala (gaj, ipoteca, privilegiu) pentru a Ie asigura creanta pe care 0 au impotriva debitorului lor. Acesti creditori au un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, care este explicat de notiunea de patrimoniu. 1ntradevar, potrivit art.I7l8 C.civ., debitorul raspunde pentru indeplinirea obligatiilor sale cu toate bunurile, mobile si imobile, prezente si viitoare. Debitorul poate sa dispuna in continuare de bunurile sale. El poate sa-si instraineze orice bun si chiar toate bunurile cu buna credinta si poate sa-si asume noi obligatii, cu aIte cuvinte i~i poate micsora activul si mari pasivul, desi patrimoniul ramane acelasi. Debitorul poate sa-si mareasca activul ori sa-si micsoreze pasivul. La scadenta, daca debitorul nu-si executa obligatiile, creditorul poate sa urmareasca orice bun din patrimoniul debitorului, existent la data urmaririi, indiferent daca acest bun era ori nu in patrimoniul debitorului La data nasterii obligatiei debitorului. Bunurile care nu existau In patrimoniu la data nasterii obligatiei, dar exista la data urrnaririi sunt bunuri viitoare, care, deci, pot fi urmarite. Pe de alta parte, bunurile care existau In patrimoniu la data nasterii obligatiei, dar au fost instrainate pana la data urrnaririi, nu sunt prezente la data urmaririi si, deci, n-au cum sa mai fie urmarite, deoarece au iesit din patrimoniul debitorului. Creditorul nu poate sa urmareasca nici bunurile care n-au intrat in patrimoniul debitorului. Rezulta ca creditorii chirografari n-au un drept individualizat in fiecare bun particular, ci un simplu drept general asupra intregului patrirnoniu, luat 111 universalitatea sa. Notiunea de patrimoniu explica, deci, dreptul de gaj genera! a! creditorilor chirografari. Pe de alta parte, notiunea de patrimoniu, ca universalitate juridica, rezulta din principiul stabilit de art.1718 C.civ. Creditorii au la indemana actiunea pauli ana pentru a revoca toate actele frauduloase consimtite de debitor in dauna lor (art.975 C.civ.). Creditorii chirografari au un drept egal asupra elementelor care compun patrimoniul debitorului, ceea ce insearnna ca daca acestea sunt mai mici decat datoriile, ei vor putea sa sufere efectele concursului, potrivit caruia sum a rezultata din vanzarea bunurilor se va impart: proportional cu valoarea creantei fiecarui creditor, dupa cum tot proportional se va imparti si pierderea (art.I 719

t U.N. Lutcscu, op.cit., p.31.

t GN.Lu\cscli. op.cit., p.72 si urm.

22

23

C.civ.). Creditorii cu garantii reale se vor plati cu preferinta din pretul obtinut prin vanzarea bunului care serveste de garantie, deci inaintea creditorilor chirografari (art.1719 C.civ.).

b) Dreptul de gaj general si divizibilitatea patrimoniului. In cazul in care patrimoniul este divizat in mai multe mase de bunuri, dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este specializat, ceea ce inseamna ca acestia pot urmari, pentru realizarea creantei lor, numai bunurile din masa patrimoniului in legatura cu care s-a nascut creanta, deci nu orice bunuri ale debitorului. Astfel, creditorii cornuni ai sotilor pot urmari bunuriie cornune ale sotilor, iar creditorii personali ai acestora pot urmari bunurile proprii ale sotului debitor (art.33 si 34 C.fam.). De asemenea, gajul general este specializat in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar si in cazul separarii de patrimonii. In cazul persoanelor juri dice, In masura in care patrimoniul lor este impartit in mai multe mase de bunuri, gajul general este tot astfel specializat.

instrainat va fi luat de bunul primit in schimb, astfel ca la scadenta creditorul va putea sa urrnareasca bunul existent la aceasta data In patrimoniul debitorului,

c) Subrogatia reala cu titlu universal ~i divizibilitatea patrimoniului. Subrogatia reala este subordonata divizibilitatii patrimoniului si deci asigura destinatia fiecarei mase de bunuri, ceea ce insemneaza ca subrogatia reala se produce in interiorul fiecarei mase de bunuri din patrimoniu, asigurandu-i destinatia si impiedicand trecerea de bunuri dintr-o masa intr-o alta masa de bunuri .. Astfel, de exernplu, dad se instraineaza un bun propriu al unuia dintre sop, ceea ce se primeste in schimb, pretul sau un alt bun, face parte tot din categoria bunurilor proprii, in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal prevazuta de art.31, !it.f din Codul familiei in cazul bunurilor proprii ale sotilor,

d) Alte aspecte privind subrogatia reala cu titlu universal. Subrogatia reala ~unctioneaza in alte cazuri ~i sigura destinatia masei de bunuri si il~lpledlc,a trecerea bunurilor dintr-o categorie in alta':

- Instrainarea unui bun dintr-un patrimoniu ce formeaza 0 indiviziune intre mai multi succesori. Iesirea din indiviziune se realizeaza prin irnparteala. Dad bunurile care trebuie impartite nu sunt comod partajabile in natur~,. ele se vor instraina, iar sumele de bani obtinute fac parte din aceiasi indiviziune supusa impartirii, datorita subrogatiei reale cu titlu universal.

- Restituirea unui patrimoniu. In cazul anularii hotararii declarative de moarte a unei persoane, patrirnoniul ce a apartinut acesteia trebuie restituit. Dad unele bunuri din acest patrimoniu au fost instrainate, pretul primit s-a subrogat bunului instrainat, astfel ca aceasta subrogare a asigurat continutul patrirnoniului ce trebuie restituit.

e) Subrogatia reala cu titlu particular. Aceasta se refera la un bun Iuat in mod izolat. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat, ci numai daca 0 lege 0 prevede expres sau dad si-ar gasi terneiul in conventia partilor (in judiciis singularibus pretium non succedit loco rei nee res loco pr~tii), declo regula contrara subrogatiei reale cu titlu universal.

Cazurile in care intervine subrogatia reala cu titlu particular sunt, de exemplu:

• un bun ipoteeat a fost distrus; ipoteca se stramuta asupra indemnizatiei

de asigurare primita'{art.j Zz l C.civ.); ,

Ii in cazul schimbului de teren potrivit art.S! din Legea nr.18/1991, fiecare teren ia situatia juridica a terenului inlocuit; Legea nr.54

B. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal.

a) Notiunea. Subrogatia inseamna inlocuire. Subrogatia este personala, cand 0 persoana este inlocuita cu alta intr-un raport juridic, de exemplu, debitorul tinut alaturi de un alt debitor sau pentru altul, de 0 datorie fata de un creditor, plateste toata datoria, astfel ca el se substituie, se subroga in drepturile creditorului platit ~i va putea sa urmareasca pe celalalt debitor pentru partea de datorie ce revenea acestuia din urma.

Dar subrogatia poate fi si real a, cand un lucru este inlocuit cu un alt lucru.

Daca inlocuirea se produce in cuprinsul unui patrimoniu, ea este subrogatie CLl titlu universal. Daca subrogatia se refera la un bun privit izolat, ea este cu ti tl u particular.

Astfel, daca un bun este instrainat, locul lui va fi luat, in cuprinsul patrimoniului, de pretul primit, iar daca se va obtine cu acest pret un alt bun, locul pretului va fi luat de bunul dobandit cu el (in judiciis universalibus pretium succedit loco rei, et res loco pretiz). Dar nu subrogatia reala cu titlu universal explica transformarile intervenite in compunerea patrimoniului, ci dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, care el insusi este 0 consecinta a teoriei patrimoniului. De aceea, notiunea de patrimoniu explica subrogatia reala cu titlu universal.

b) Subrogatia reala eu titlu universal si gajul general al creditorilor chirografari. Aceasta relatie trebuie privita in sensul ca subrogatia reala cu titlu universal asigura continutul dreptului de gaj general, deoarece locul bunului

I C.Sliitcscu ~i C.BirS3n, op.cit., p.l o.

24

25

publicata la 4 martie 1998 privind circulatia juridica a terenurilor, care a abrogat dispozitiile corespunzatoare din Legea nr.18/1991, prevede ca prin schimburile efectuate, fiecare teren dobandeste situatia juridica a terenului inlocuit, cu respectarea drepturilor si a sarcinilor anterioare si legal constituite (art.l2 alin.4);

• In cazul exproprierii unui imobil, ipoteca si privilegiul se stramuta de drept asupra despagubirilor stabilite (art.28 alin.2 din Legea nr.33/ 1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica);

• in cazul schimburilor de terenuri ce fac parte din fondul forestier potrivit Codului silvic] (art.51 si 55);

• cazuri prevazute de reglementarile anterioare (Legea nr.59/1974, art.34 si Decretul 545/1958), azi abrogate.

C. Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universal. Patri-

moniul explica asemenea transmisiune, care intervine In urmatoarele situatii: - decesul persoanei fizice;

- reorganizarea persoanei juridice.

Transmisiunea este universala cand intreg patrimoniul se transmite unui singur succesor, este cu titlu universal, cand patrimoniul se transmite fractionat la doi sau mai multi succesori si este cu titlu particular, cand se transmite unul sau se tran~mit mai multe bunuri determinate. In primele doua cazuri, se transmite atat activul, cat ~i pasivul, dupa caz, nefractionat ori fractionat. Intre acestea nu exists 0 deosebire de calitate, ci numai de cantitate, ambele presupunand transmiterea unei universalitati juridice sau 0 fractiune din aceasta.

Aspecte privind fondul de comer! si filiale, sucursalele societatilor comerciale, rezulta din aceea ca sunt universalitati.

7. Cum functioneaza patrimoniul

In raport de importanta lor, operatiile si actele privind bunurile din patrimoniu se clasifica In acte de conservare, acte de administrare ~i acte de dispozitie.

Oricare din aceste acte intereseaza nu numai pe titularul patrimoniului, ci si pe creditorii sai chirografari care au un drept de gaj general asupra pattimoniului, precum si pe mostenitorii titularului patrimoniului care pot accepta succesiunea sub beneficiu de inventar pentru a opri confuziunea intre patrimoniul titularului si cele al mostenitorilor sai.

In mod obisnuit, actele de conservare, cele de administrare ~i cele de dispozitie se savarsesc de titularul patrimoniului. Sunt insa cazuri in care aceste acte se fac de catre alte persoane decat titularul si cand aceasta clasificare prezinta de fapt importanta, adica de a sti in ce conditii ele pot fi savar~ite de persoanele respective. Astfel este cazul parintilor sau al tutorelui care administreaza bunurile minorului pe care-l ocrotesc ori eel al asociatului, in cazul societatii civile, insarcinat cu administrarea in puterea unei clauze speciale a contractului de societate, care pot sa faca, si lara invoirea celorlalti asociati, toate actele ce depind de adrninistratia sa, intrucat le face lara dol (art. 1514 C.civ.).

A administra un patrimoniu inseamna a Iua toate masurile potrivite si a savarsi actele necesare pentru a da bunurilor ce intra in cuprinsul sau cea mai buna intrebujntare si a le conserva in cele mai bune conditii '. A administra un patrimoniu insearnna, deci, savarsirea de acte de conservare, acte de administrare ~i acte de dispozitie.

b) Notiunea acestor aete

Sunt acte de conservare ace lea care sunt necesare dobandirii sau pastrarii unui drept, pe calc de a se pierde. Actul de conservare necesita indeplinirea a doua conditii/: 1) sa existe un pericol iminent de a se pierde un lucru sau un drept ce face parte din patrimoniu; 2) actul savarsit pentru dobandirea san pastrarea lucrului ori dreptului sa necesite 0 cheltuiala neglijabila in raport cu valoarea lucrului ori dreptului sal vat. Actul de conservare nu poate sa vatame. Sunt acte de conservare: intreruperea unei prescriptii prin cerere de chemare in judecata, notificarea unci cesiuni de creanta, inscrierea unci ipoteci sau a unui privilegiu, punerea pecetilor, sornatia. Actele de conservare nu au un caracter prea gray, ele nu pot decat sa foloseasca si, de aceea, ele pot fi incheiate, in mod valabil, nu nurnai de persoana cu capacitate de exercitiu

a) Precizdri prealabile

Realizarea functiilor patrimoniului presupune savarsirea unu~ numar nesfarsit de operatii si acte juridice incheiate de titularul acestuia. In acest fel, patrimoniul poate fi privit ca un recipient in care intra si din care ies, in mod continuu, valori economice sau ca un cont-curent in care se inregistreaza intrarile si iesirile de sume de bani.

I Publica! in M. Of. nr. 93/8.05.1996.

I G.N. Lutescu, op.cit., p.66. 2 G.N.Lu\eSCll, op.cit., p.69.

26

27

deplina, ci si de persoana lara capacitate de exercitiu ori capacitate de exercitiu restransa, lara incuviintarea prealabila a ocrotitorilor lor legali, De asemenea, acesti ocrotitori legali pot incheia pe seama persoanelor ocrotite de ele acteJe de conservare lara a avea nevoie de vreo incuviintare.

Actul de administrare poate fi privitor la un bun izolat, adica actul de administrare propriu zis sau prin natura lui, care se opune actului de dispozitie ori poate fi privitor la patrimoniu in intregul sau, adica actul de administrare a patrimoniului ori actul de administrare prin scopul sau.

Actul de administrare in sensul larg cuprinde actul de administrare prin natura sa si actul de administrare prin scopul sau,

Actul de administrare prin natura sa este acela prin care se intretin ~i se pun in valoare bunurile, cum sunt: contractul de inchiriere a unui imobil pana la 0 durata de trei ani', solutia rezultand din art.711, pct.9 C.pr.civ., care prevede ca se transcriu in registrele de publicitate imobiliara contractele de inchiriere pe un tennen mai lung de trei ani, desi ar putea fi sustinuta si solutia ca inchirierea imobilului pana la cinci ani este un act de administrare pe temeiul art.1419 C.civ. care trimite la art. 1268-1269 din acelasi cod referitor la inchirierea imobilelor dotale ale femeii pe un tennen mai mare de cinci ani si care se aplica si minorilor, chiar daca art.1268-1269 C.civ. azi sunt abrogate; contractul privitor la reparatiile unui imobil; acceptarea unei donatii lara conditii sau sarcini, acceptarea unui legat cu titlu particular neafectat de vreo sarcina sau conditie; actiunea in evacuate"; actiunea in evacuare a locatarului dintr-un imobil bun comun al sotilor'; incasarea fructelor civile ale unui bun; introducerea actiunii posesorii.

Unele acte de dispozitie prin natura lor cu referire la un bun considerat in mod singular sunt supuse, avandu-se in vedere scopullor ~i fiind privite din punctul de vedere al patrimoniului in intregul sau, aceluiasi regim juridic ca si actul de administrare. Este yorba de mstrainarea bunurilor supuse pieirii sau stricaciunii sau a fructelor produse de un bun. in acest sens, art.129 alin.final C.fam. dispune ca tutorele poate instraina, lara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, bunurile sup use pieirii sau stricaciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minori, daca valoarea acestora din uID1a nu depaseste 250 lei. Aceste acte sunt considerate acte de administrare

a patrimoniului 1. Sunt acte de administrare prin scopul lor si actele de dispozitie folositoare pentru buna gestiune a patrimoniului.

De aceea, actele de administrare a patrimoniului inseamna acelea care tind la exploatarea normala a unui patrimoniu san la intrebuintarea veniturilor/. A administra un patrimoniu inseamna a lua toate masurile corespunzatoare si a savarsi actele necesare pentru a da bunurilor din compunerea lui cea mai buna intrebuintare si a le conserva in cele mai bune conditii '. Spre deosebire de actele de conservare, actele de administrare intra in cadrul normal al actiunii de administrare pe care 0 persoana 0 desfasoara cu privire la patrimoniul sau ori cu privire la patrimoniul altei persoane 4.

Actele de administrare a patrimoniului sau a unui bun sunt mai grave dedit actele de conservare, dar mai putin grave dedit actele de dispozitie.

Minorul intre 14-18 ani poate incheia singur acte de administrare, dad nu sunt lezionare (art.25, alin.l din Decretul nr.32/1954). Dad actul de administrare a fost savarsit de minor, fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului san legal, si este lezionar, el este anulabil pentru leziune.

Actele de dispozitie sunt acelea prin care se aduce 0 modificare in compunerea patrimoniului, transmitandu-se un bun sal! drept in favoarea unei persoane. Dupa cum rezulta din art.120 alin.2, C.fam., actele de dispozitie SUl~t actele de instrainare, cele privind gajarea bunurilor, renuntarea la dreptun patrimoniale ~i orice alte acte care depasesc dreptul de a administra in sensullarg aratat mai inainte. Sunt, de exemplu, acte de dispozitie, vanzarea unui bun, gajarea lui, acceptarea unei donatii ori legat cu titlu particular, ambele afectate de 0 conditie sau sarcina, acceptarea unei succesiuni, inclusiv in favoarea unui minor care, desi este sub beneficiu de inventar (art. 19 din Decretul nr.32/1954), totusi implica raportul donatiilor, renuntarea la 0 mostenire.

Actele de dispozitie pot fi cu titlu oneros ori cu titlu gratuit.

Spre deosebire de actele de conservare si cele de adrninistrare, care pot f referitor la un bun izolat sau la un patrimoniu in intregul lui, actele de dispozitie sunt permise asupra fiecarui element al patrimoniului privit ut singuli, dar nu 'se poate dispune de totalitatea bunurilor patrimoniului considerate ca universalitate prin acte intre vii, ci numai prin acte din cauza de rnoarte (mortis causa), caci altfel s-ar anihila dreptuI de gaj general al creditorilor chirografari.

1 C.Stiitescu, Drept civil, Ed. Didactica ~i Pcdagogica, Bucuresti, 1970, p.237.

2 Fostul Trib. Cluj, dec.civ. nr.343/1957, in LP nr.12/1957, p.1503 eu nota de C. llutiu si Sc. Serbanescu.

3 Fostul Trib.rcg.lasi, dcc.eiv.nr.62111966, in RRD nr.5/1968, p.128, eu nota de Sp.Proca,

I 'lr.lonascu.Tn S.c..!. nr.I din 1956, p.70; C.Stiltcscu, op.cit., p.235·236; l.Filipcscu. Trattn de

dreptul familiei, Ed.Academiei Romane, 1989, p.148. 2 c.StatcscLl, op.cit., p.236.

.l Gh.t-l.Lutcscu, op.cit., )1.66. 4 Op.cit., p.70.

28

29

Uneori, legea se refers la acte de folosinta, de exemplu, art.35 C.fam., prin care se inteleg actele privind utilizarea rnateriala a bunului, adica usus, si acelea de insusire a fructelor, inclusiv a veniturilor, adica fructus.

Sectiune a a ll-a

Drepturile reale si drepturile de creanta

tuturor. Dar, drepturile reale BU sunt singurele drepturi absolute. Astfel, sunt drepturi absolute drepturile de familie, drepturile politice. Dar acestea l1U sunt patrimoniale, deci nu fac parte din patrimoniul persoanei.

c.2) DrepturiJe reale presupun acte de stapanire asupra lucrului, care poate fi opus terti lor, sunt obligati s-o respecte. Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat este aceea de a nu face nimic de natura a stanjeru exercitarea de catre subiectul activ a dreptului sau, Subiectul pasiv are, deci, o obligatis generals negativa, care nu are 0 valoare economica, deoarece ea nici nu imbogate~te pe titularul dreptului real si nici nu saracqte pe aceia ce sunt obligati sa respects exercitiul dreptului real.

c.3) Drepturile reale au fie un caracter perpetuu, cum sunt proprietatea si servitutile, fie 0 durata limitatii de obicei Ia viata beneficiarului, cum este uzufructul. A vand 0 durata mai lunga, drepturile reale necesita savarsirea unor acte materiale de folosinta, ce se manifestii prin notiunea de posesie.

c.4) Drepturile reale au efecte specifice care rezulta din caracterul lor absolut, si anurne, dreptul de urmarirs :;;i dreptul de preferinta.

Prin dreptul de urmarire se intelege facultatea titularului dreptului real de a pretinde bunul de la orice persoana la care s-ar gasi, de exemplu, daca bunul a intrat in posesia nelegitimi"i a unci persoane, proprietarul are dreptul de a cere restituirea lui.

Dreptul de preferinta consta in facultatea pe care 0 confera dreptul real de a avea prioritate fata de orice alt drept, prioritate ce da posibilitatea satisfacerii titularului dreptului real inaintea altor drepturi, as tiel ca titularii de drepturi reale nu suporta concursul creditorilor chirografari, avand facultatea sa fie platiti inaintea lor, asupra bunurilor fata de care au drept real. Titularii drepturilor reale sunt preferati celorlalti creditori. Dreptul de a fi platit in mod priviIeg:at, conferit de drepturile sale, se nurneste drept de preferinta sau de precadere .

In cazul in care concursul are loc intre mai multe drepturi reale, titularii trebuie sa il1deplineasca cerintele legale pentru a asigura opozabilitatea fata de toata lurnea a acestor drepturi, avand priori tate titularul care a indeplinit primui cerintele de opozabilitate, potrivit principiului qui prior tempore potior jure sau eel cu rang superior fata de eel cu rang inferior.

c.S) Drepturile reale sunt prevazute de lege si limitate ca numar, tara ca partile sa poata crea prin vointa lor drepturi reale noi",

Clasificare. Drepturile patrimoniale se clasifica in drepturi reale si drepturi de creanta, Dreptul de autor si dreptul de inventator (proprietatea incorporala sau intelectuala) prezinta unele particularitati, in. sensul ca ele confers unele prerogative sau atribute patrimoniale si nepatnmomale, personale. Primele fac parte din patrimoniu.

8. Drepturile rea Ie

a) Definitia dreptului real. Prin asemenea drept se intelege dreptul subiectiv in virtutea caruia titularul exercita direct :;;i nemijlocit atnbutele asupra unui lucru determinat, lara a fi necesara interventia altei persoane. De aici rezulta si denumirea sa de jus in reo Exemplul caractenstic de drept real este dreptul de proprietate.

b) Precizare. Unii autori considers ca dreptul real este un raport intre ~ persoana si un lucru, pe cand dreptul de creanta este un raport intre persoane Aceasta definitie a dreptului real nu poate fi primita, deoarece raportul dmtre o persoana :;;i 'un lucru este un simplu fapt, dar nu este un raport juridic, deoarece acesta se poate stabili numai intre persoane. Un drept nu poate fi dedit un raport intre doua sau mai multe persoane. Dreptul rea! este si el tot un raport intre persoane, dar cu privire la un lucru determinat. In cazul dreptului real subiectul activ al raportului juridic este titularul, de exemplu proprietarul, iar subiectul pasiv sunt toate celelalte persoane, care sunt obligate fata de proprietar sa respecte dreptul acestuia, abtinandu-se de la once act care i -ar tulbura posesia.

c) Caracterele drepturilor reale. . c.l) Aceste drepturi presupun un subiect activ determinat de la inceput si un subiect pasiv nedeterminat, format din toate celelalte persoane .. Dreptunle reale sunt deci, absolute, adica sunt opozabile erga omnes, dec] opozabile

I C.Hamangiu s.a., op.cit., vol. I, p.SS3 ~i 856.

I C.Hamangiu s.a., op.cit., vol .1, p.86 I.

! In sensul ca aceasta cstc posibil prin combinarea intrc drepturile reale cxistcnte, G.N.Lutcscu.

op.cit., p.49. .

31

30

c.6) Drepturile reale sunt aparate prin actiuni reale, care sunt de compe-

tent a instantei de la locul situatiei imobilului (forum rei sitae).

" ,

d) Observatii. Unii autori au adus obiectii teoriei dreptului real. Astfel:

• ce fel de raport juridic este acela intre un subiect activ determinat si un subiect pasiv nedeterminat ? Ar fi exagerat ca un proprietar de imobil dintr-o localitate sa fie in situatia de a impune respectul dreptului sau tuturor locuitorilor pamantului";

• ceea ce este manifest in cadrul dreptului de proprietate nu este faptul ca titularul sau poate cere la toata lumea sa nu-l tulbure, ci faptul ca poate exercita 0 putere asupra lucrului. A vedea in dreptul real mai intai obligatia celorlalti de a nu tulbura pe titularul sau, este a vedea partea negativa si secundara a dreptului, rara a vedea partea pozitiva si principals a dreptului;

• obligatia face parte din patrimoniul debitorului, pe cand obligatia general a negativa ce revine subiectului pasiv nedeterminat nu face parte din patrimoniul debitorului;

• datoria de a respecta dreptul real apartinand unei persoane este ceva normal, pe cand obligatia ce apartine subiectului pasiv determinat in cazul dreptului de creanta este ceva nenormal;

• raportul juridic care se stabileste intre proprietar si eel ce 11 tulbura este distinct de raportul dintre proprietar, ca subiect activ, ~i subiectul pasiv nedeterminat care are 0 obligatie generala negativa, de a nu tulbura pe proprietar. Suntem, deci, in prezenta a doua raporturi juridice.

9. Drepturile de creanta

a) Definitia dreptului de creantd. Prin dreptul de creanta se intelege dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ, numit creditor, poate sa ceara subiectului pasiv determinat, numit debitor, sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva. Dreptul de creanta este un raport juridic intre doua subiecte determinate de la inceput. Dreptul de creanta este un drept relativ.

b) Caracterele dreptului de creanta. Astfel:

b.l ) Dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ, cat ~i a subiectului pasiv.

b.2) La dreptul de creanta, obligatia subiectului pasiv poate fi pozitiva, respectiv a da ori a face ceva, si negativa, adica de a nu face ceva, din ceea

ce, in lipsa obligatiei, subiectul pasiv arfi putut sa faca. Aceasta obligatie negativa este determinata $i se exprima intr-o valoare economic; ce face parte din activul patnmol1lulUl creditorului si pasivul patrimoniului debitomllli.

b.3) Drepturile de creanta sunt, in principiu, temporare, caci creditorul poate pretinde de la debitor indeplinirea obligatiei sale decat pe un anumit timp determinat.

b:4) Dreptul de creanta, fiind un drept relativ, nu da nastere dreptului de urrnanre ~l dreptului de preferinta,

b.5) Nurnarul drepturilor de creanta este nelimitat, deoarece pot izvori din l1umeroase izvoare de obligatii.

. b.6) Drepturile de creanta sunt aparate prin actiuni personale, care sunt, III

prmcipm, de competenra instantei de la domiciIiul debitorului (forum rei).

10. Deosebirt lntre dreptul ras] ~i dreptul de creanta,

Aceasta rezulta din caracterele celor doua categorii de drepturi.

10.1) La dreptul real, drept absolut, subiectul pasiv este nedeterminat fiind Iormat din to ate celelalte persoane dedit subiectul activ, pe cand la dreptul de creanta, drept relativ, subiectul pasiv este detenninat de la inceput,

10:2) La. dreptul real, obligatia subiectului pasiv este generais negativa de a_l1u tac: nrmic de natura a stanjeni subiectul activ 111 exercitarea dreptului san, p~ cand la dreptul de creanta, obligatia subiectului pasiv este pozitiva (a da, a face ceva) on l1egativa deterrninata, adica a nu face, ceea ce inainte de obhgatie se putea face, de exemplu, obligatia proprietarului unui irnobil il1chiria: de a nu face nimie din ceca ce ar putea tulbura pe chinas 111 detinerea ~l folosinta lucrului inchiriat sau obligatia mandatarului de a nu face nimic peste limitele mandatului sau;

. ~0.3) Dreptul real da nastere dreptului de urmarire si dreptului de prefennta, care decurg din caracterul lui absolut, pe cand dreptul de creanta, care este relativ, nu da. nastere la aceste doua drepturi (de urmarire, de preferinta). 10.4) Dreptunle reale au 0 durata mai Iunga decat drepturilc de creanta

care, In principiu, sunt temporare, 111 sensu! celor aratate, '

10.5) Nurnarul drepturilor reale este Iimitat, fiind anurne determinate de lege, pe cand numarul drepturilor de creanta llU este Iirnitat.

10.6) Drcpturile reale sunt aparate prin actiuni reale, pe cand drepturile de creanta sunt aparate prin actiuni personale.

32

33

1 L.Josserand, COllI'S de droit civil positif francais, tome I, 11r.1335.

12. Clasificarea drepturilor reale

a) Clasificare. Drepturile reale se clasifica in drepturi reale principale si drepturi reale accesorii.

Drepturile reale principale sunt acelea care au 0 existenta independents de existenta altor drepturi, cum sunt proprietatea si uzufructul.

Drepturi reale accesorii sunt acelea a caror existenta depinde de existenta

altor drepturi, care sunt garantate cu cele reale accesorii, cum este dreptul de gaj.

Drepturile reale sunt prevazute de codul civil sau de alte acte normative,

b) Enumerare.

b.l) Drepturile reale principale prevazute de codul civil. Acestea sunt:

- dreptul de proprietate, care poate fi publica, adica aceea care apartine statului ori unitatilor administrativ-teritoriale (judet, municipiu, oras, cornuna) si privata, care apartine altor subiecte de drept si anume persoanelor fizice si celor juridice, inclusiv organizatiilor cooperatiste. Legea nr.21311998 defineste dreptul de proprietate publica in sensul ca acesta apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care,

potrivit le~ii > sau prin natura lor, sun~ de uz sau de interes public (art.l ). ~ummle care apartm statulm sau unitatilor administrativ-teritoriale pot face parte dl~ domeniul public sau domeniul privat. Legea arata bunurile ce fom.le.aza domeniul public (art.3) iar celelalte b II 11 uri ale ttl'

. ~ 'J ...' . s a u UI sau

umtatlor admll1lstratlv-teritoriale care nu fac parte din a t d .

aparti d '1' . ces omel1ll!,

.: n omernu l!l. pnvat (art.4). Asupra acestora din urrna, statul sau

unitatile ~dl11ll1Istrahv-tentoriale au un drept de proprietate privata (art.4). Ar

rezulta ca propnetate blica . ~

c ea pu tea exista asupra bunurilor din domeniu] public

--- dreptul de uzufruct; ,

-- dreptul de uz;

-- dreptul de abitatie;

_.- dreptul de servitute; __ dreptul de superficie.

b.2) Drepturile reale accesorii. Acestea sunt prevazute de codul ci '1 .

alte at· . VI sau

cte nonllatlve ~I sunt:

• dreptul de gaj sal! de amanet:

II dreptul de ipoteca; ,

• privilegiile, care pot fi: generale asupra tuturor bun uri lor debitorului' generale asupra tuturor bunurilor l11i~catoare; speciale mobiliare: spe

ciale imobiliare, '

11. Obllgatia reala de a face (propter rem) ~i obligatia opozabila tertilor (scriptae in rem).

Obligatia (propter rem) decurge din stapanirea unui bun si obliga la indeplinirea unor indatoriri in legatura cu acel bun; aceasta obligatie se transmite oricarui detinator al bunului si inceteaza pentru eel care nu mai detine bunul; acestei obligatii nu-i corespunde un drept real, deoarece 11U revine oricarei persoane ci numai detinatorului lucrului, oricine ar fi. Astfel. se considera ca ingradirile dreptului de proprietare care rezulta din servitutile naturale si legale, ce nu trebuie confundate cu servitutile propriu-zise, se analizeaza ca obligatii legale de care cineva nu poate fi tinut de cat in calitate de proprietar al unui teren, adica propter rem',

Obligatia scriptae in rem este opozabila tertilor, tara a avea caracterele obligatiei reale. Ea este Stra11S legata de posesia unui imobil, inc at creditorul poate sa-si realizeze dreptul de cat daca posesorul actual are obligatia sa respecte dreptul. A~a este obligatia locatorului de a asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat, care se transmite cumparatorului lucrului, inainte de expirarea contractului de inchiriere,

13. Uncle drepturi reale prevazutc de alte acte

Codul civil normative decat

. Din .acestea mentionam: dreptul de administrare al regiilor autonome ~i mstitutiilor publice (Lcge~ nr.15/1990; Legea nr.213/1998,Lalin.12);

D dreptul de folosll1ta asupra unor bunuri proprietate publica atribuite

unor orgamzatll. co~operatiste sal! altor organizati] obstesti;

D dreptul de folosll1t~ asupra unor terenuri (Legea nr.58/1974, art.30); D dreptul de folosinta asupra unor terenuri atribuite persoanelor fizice o pcntru construire de Iocuinte:

D clreptul de concesiune asupra unor terenuri pentru cOl1struirea de locumte (Legea nr.5011991, republicata I);

o dreptul de concesiune asupra unor bunuri (L

.egea nr. ] 511990; Legea

11r.219/1998);

I L Josscrand, vol.I, nr.419.5 ~i 4197, cit.de M.G.RarincescLl, Curs elcmentur de drept civil rom/in, 1947, vol.lI, p.57.

I M. Of 111-. 933/13.10.2004, ulterior l1lodiflcata prin 0 II G nr 1 ~oj7004 (. 1 ' .

l l l". 119/20()S). . .. . . ~"~ aplO lata pnn l.cgea

34

35

o dreptul de concesiune acordat pentru punerea in valoare a resurselor de petrol (Legea petrolului nr. 238/20041);

o dreptul de folosinta asupra unor terenuri atribuite unor societati cu capital roman si strain;

o dreptul de folosinta in alte situatii.

Bunurile proprietate publica ori privata a statului, judetului, orasului sau comunei, precum si activitatile si serviciile publice de interes national sau local se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societatilor nationale, infiintate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut in administrare aceste bunuri, activitati ori servicii (Legea nr.219/1998, art.40, alin.l, in prezent abrogata").

In cazul privatizarii companiilor nationale sau societatilor comerciale, 111- fiintate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut incheiat contract de concesiune in conditiile art.40, alin.l (mai inainte aratat), concedentul poate cere renegocierea contractului (art.40, alin.3).

Valabilitate. Potrivit Legii nr.21911998 privind regimul concesiunilor, art.40, alin.2, contractele de concesiune incheiate pana la data intrarii in vigoare a Iegii, i~i pastreaza valabilitatea.

Regimul juridic al acestora si al altor asemenea drepturi va fi aratat la materia respectiva, dupa proprietatea publica, unde se analizeaza si alte asemenea drepturi reale (cap.IV, sectiunea a VI-a).

Capitolul II

BUNURILE SI CLASIFICAREA BUNURILOR

Sectiune a 1 Precizari prealabile

I Publicata in M. Of. nr. 535/15 iunie 2004. Accasta lege a abrogat Legca petrolului nr. 13411995, eu modificarile si completarile ultcrioarc.

, O. U.G. nr. 34/2006 privind atribuirca contraetelor de achizitie publica. a contractelor de concesiune de lucrari publicc ~i a contractelor de concesiune de servicii, publicatii in M. ClI". nr. 418/15.05.2006, a abrogat I.cgca nr. 21911998 privind rcgimul concesiunilor.

1. Notiunea de bun

De~i legea foloseste termenul de "bun" ori eel de "Iucru", nu da definitia acestuia. Astfel, art.480 C.civ. prevede di "proprietatea este dreptul ce are ~m:~a de a se bucura. si a dispune de un lucru in mod exclusiv ~i absolut, 111sa ll1 limitele determinate de lege", iar art.963 dispune ca cc Numai lucrurile ce sunt In comer] pot fi obiectul unui contract".

De asemenea, art.461 ~i art.462 din acelasi cod se refera la "bunuri" chiar denurnirea cartii a doua din codul civil este formulat "Despre bunuri ;i des~re deosebitele modificari ale proprietatii", iar titlul I din aceasta carte este forrnulat" Despre distinctiunea bunurilor"

. In aceasta situatie, notiunea de bun a fost determinata de literatura ju-

ridica ~i practica j uridica, .

!n sens economic, un bun este orice lucru care este util.

In sens ~uridic, termcnul de "bun" are doua acceptiuni. Sunt bunuri, in sensul restrans (stricto sensu), lucrurile care pot fi. obiecte de drepturi si obligatn patr~mon:ale, ~recum si opcrele de creatie intelectuala $i energia de ~mce feI, m masura In care pot fi obiecte de drepturi si obligatii patrimoniale. In sons larg (lato sensu), prin bunuri se inteleg at at lucrurile, operele de creatie intelectuala ~i energia de orice fel, ca obiecte ale drepturilor si obligatlllor,patnmol1lale, cat si drepturile patrimoniale si actiunile privitoarc la bunuri 111 acceptiunea restransa,

Sensul larg al terrnenului de bun rezulta din aIi.461-474 C.civ. care se refera la clasificarea bunurilor in mobile si imobile. De asernenea, sensul Ian! al tcrmcnului rezulta din clasificarca bunurilor in corporale :;;i in-corporale facuta de a1'1.471 si art.474 C.civ.

36

37

Lucrul este bun daca sunt indeplinite urmatoarele conditii 1:

a) este util, adica poate satisface 0 trebuinta de ordin material sau spiritual alomului;

b) este susceptibil de apropriere ori insusire sub forma drepturilor patrimoniale.

De aceea, aerul care este necesar existentei omului, dar nu poate deveni obiect de drept patrimonial, nu este bun in sens juridic.

Prin urmare, bunul reprezinta un lucru util sau 0 valoare economica ~i care pot deveni obiect al dreptului patrimonial.

Fiind obiectul dreptului patrimonial, bunul nu se confunda cu dreptul patrimonial.

Intr-adevar, dreptul patrimonial poate fi drept real ori drept de creanta, Dreptul real are ca obiect un lucru. Dreptul de proprietate, ca drept real, se confunda cu lucru, cum s-a aratat, dar celelalte drepturi reale nu se confunda cu lucrul, reprezentand importanta prin prerogativele pe care Ie confera asupra lucrului si care sunt altele decat cele ale dreptului de proprietate. De aceea, dreptul real este bun in masura in care avem in vedere lucrul care constituie obiectul sau2 sau lucrul prezinta importanta prin drepturile reale care exista asupra lor3 •

Prin urmare, drepturile reale sunt asimilate bunurilor,

Drepturile de creanta prezinta importanta si sunt asimilate bunurilor prin valoarea economics ce-si gaseste temeiul In ele. Drepturile de creanta nu se confunda cu obiectele a caror folosinta tind s-o procure creditorului".

Rezulta ca drepturile patrimoniale, drepturi reale si drepturi de creanta, pot fi asimilate bunurilor, dar nu sunt propriu-zis bunuri. Cu toate acestea, art.471 si art.474 C.civ. prevad ca drepturile patrimoniale si actiunile privind valorile economice pe care aceste drepturi le prezinta sunt, impreuna cu aceste valori economice, bunuri, In sensul larg.

In mod obisnuit, autorii considers ca sunt bunuri lucrurile, dar si drepturile patrimoniale, desi ele se deosebesc, deoarece drepturile patrimoniale sunt bunuri numai in masura aratata, adica daca le raportam la valoarea economics pe care 0 reprezinta.

Rezulta ca prin bun, dar cu precizarilefacute, se intelege orice element ce face parte din activul patrimonial.

2. Relatia bun - patrimoniu

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatilor care au 0 valoard economics ~i apartin unei persoane. Ca notiune juridica, patrimoniul IlU se confunda cu drepturile si obligatiile ce fac parte din acesta, fiecare drept ~i fiecare obligatie raman and distincte de patrimoniu, astfel inca! modificarile] aduse in privinta lor nu altereaza identitatea acestuia care apare ca 0 universalitate juridica.

Pe de alta parte, bunul este un element ce face parte din activul patrimoniului. ipasivul acestuia fiind f0D11at din obligatiile titularului, dar care au un continut economic.

In consecinta, trebuie avuta In vedere relatia patrimoniu - fiecare drept ~i obligatie cu continut economic si aceia de patrimoniu - bun, distincta sub un anurnitlaspect de prima, dar cu precizarile mente.

3. Cfasiflcarea bunurilor petrivit Codului civil

Bunurile pot fi clasificate din rnai multe puncte de vedere, Unele clasificari sunt generale si cuprind toate bunurile; aceasta este clasificarea summa divisio.

Alte] clasificari nu se aplica la toate bunurile fiind caracteristice bunurilor

eorporale.

Potrivit primei clasificari bunurile sunt: -- cerporale $i incorporale;

-- publice si private;

- iii circuitul civil ~i in afara acestuia;

.. - izolate (ut singuli) si universalitati de bunuri;

-- individual determinate (res certa) si determinate generic (res genera);

-- divizibile ~i indivizibile;

- frugifere si nefrugifere;

.. - principale si accesorii; iniobile si mobile.

Potrivit celei de-a doua clasificari, bunurile sunt:

I CJ lamangiu s.a., op.cit., vol.I, p.862; G.N. Lutescu, op.cit., p.81. 'G.N.Lulcscu. op.cit., p.91 .

.l CHamangiu s.a., op.cit., vol.I, p.864. 4 C.Hamangiu s.a .• op.cit., vol.I, p.865.

consumptibile ~i neconsumptibile; fungibile si nefungibile;

II apropriate si vacante,

38

39

4. Clasiflcarea bunurilor dupa destinatia lor economica

Dupa acest criteriu, bunurile se clasifica in mijloace de productie si bunuri de consum individual.

Mijloacele de productie sunt mijloace fixe si mijloace circulante,

Ca rezultat al procesului de productie sunt mijloacele de circulatie sau produsele.

In patrimoniul unei intreprinderi se mai gasesc fondurile banesti, cu destinatii speciale.

Mijlocul fix este mijlocul de productie care l1U se consuma intr-un singur proces de productie, transrnitandu-si treptat valoarea asupra produsului realizat, cum sunt constructiile, masinile, mijloacele de transport, instalatiile.

Mijlocul circulant este mijlocul de productie care se consuma in intregime intr-un singur proces de productie, transmitandu-si dintr-o data valoarea asupra produsului realizat, cum sunt materiile prime si combustibilul.

Mijloacele de circulatie, adica produsele reprezinta valorile materiale rezultate din procesul de productie.

Fondurile banesti, cu destinatii speciale sunt sume de bani cu astfel de destinatii.

H.G. nr.424 din 4 mai 2001 reglementeaza stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe. Aceasta valoare de intrare, potrivit Legii nr. 511994 privind amortizarea, cu modificarile ulterioare, este de 8 milioane lei.

Mijloacele fixe cu valoarea intre 5 milioane si 8 milioane existente in patrimoniul agentilor economici la data H.G. nr.424/2001 se inregistreaza ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar.

Aceasta c1asificare prezinta importanta pentru regimul juridic al bunurilor din patrimoniul agentilor economici. Astfel, potrivit Legea nr. 15/1994 publicata la 29 martie 1994. (aceasta lege a fost completata cu Ordonanta Guvernului nr.5 din 25 ianuarie 2000 pentru completarea Legii nr. 1511994), capitalul agentilor economici poate fi imobilizat in active corporale si necorporale. Dad aces tea suntsupuse deprecierii in timp, sunt supuse arnortizarii.

Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:

a) terenurile, inclusiv investitiile pentru amenajarea acestora;

b) mijloacele fixe.

Potrivit art.3 al legii rnentionate, sunt considerate mijloace fixe obiectul san complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare ~i indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) are 0 valoare de intrare mai mare de 200.000 lei;

40

b) are 0 durata normala de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea Intregului corp, lot sau set.

Valoarea aratata poate fi corectata prin Hotarare a Guvernului. De asemenea, sunt considerate mijloace fixe:

a) investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

b) capacitatile puse ill functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca mijloace fixe;

c) investitiile efectuate pentru descoperta, in vederea valorificarii de substante minierale utile.

Unele active corporale nu sunt supuse amortizarii (art.5); lacurile, baltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unci investitii, terenurile inclusiv cele impaclurite, cu exceptia terenurilor cu destinatie economics obtinute prin vanzarecumparare, inclusiv prin despagubiri in cazul exproprierilor, Nu sunt considerate rnijloace fixe (art.6):

a) motoarele, aparatele ~i alte subansambluri ale mijloaceJor fixe procurate In scopul inlocuiri cornponentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice tel sau in scopul efectuarii unor mici modernizari in cadrul reparatilor capitale;

b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc tie la fabricarea anumitor produse In serie, fie la executarea unci anumite comenzi, indiferent de valoarea ~i durata lor de functionare normala;

c) constructiile ~i instalatiile provizorii executate din fondurile de investitii;

d) animalele care nu au indeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de ingrasat, pasarile si coloniile de albine;

e) padurile;

J) investiriile efectuate pentru realizarea Iucrarilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precurn $i cele pentm foraj executate pentru explorari, prospectiuni geologice ~i geofizice, forajele pentru alirnentarea Cll care nu au dat rezultate, sondele situate in gaz;

g) prototipurile;

h) echipamentele de protectie si de lucru, irnbracamintea speciala, accesoriile de pat, indiferent de valoarea lor :;:i durata lor.

Activelc necorporale aferente capitalului irnobilizat cuprind (art.7):

a) cheltuielile de constituire: taxele, cheltuielile de inscriere si inmatricuIare, cele pentru emiterea :;:i vanzarea de actiuni, cheltuielile de prospectare a

pietei si fabricatie;

41

b) cheltuielile de cercetare - dezvoltare;

c) cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substante minerale utile, ne-

concretizate in mijloacefixe;

d) concesiunile, brevetele si alte drepturi si valori asimilate;

e) alte imobilizari necorporale, inclusiv programe inforrnatice.

Duratele nonnale de functionare si clasificarea mijloacelor fixe se aproba prin Hotarare a Guvemului. In acest sens este H.G. llr.266 din IS iulie 1994. Legea nr. 15/1994, eu rnodificarile si completarile ulterioare reglementeaza calcularea amortizari (art.9-17), regimurile de amortizare (art.18-21), destinatia amortizarii mijloaeelor fixe (art.22-23) si scoaterea din functiune a mijloacelor fixe (art.24-26).

Declasarea si casarea unor bunuri materiale, altele decat mijloacele fixe, sunt de competenta consilii lor de adrninistratie ale agentilor economici cu capital majoritar de stat (art.32).

La institutiile publice este necesar si avizul Ministerului Finantelor Publice pentru valorile ce depasesc 1000 lei pe unitatea de masura,

In temeiul art.33 alin.l al Legii nr. 15/1994 a aparut Hotararea Guvemului nr.266/1994 publicata la 15 iulie 1994, care aproba clasificatia si durata normala de functionare a mijloacelor fixe.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale au fost stabilite prin Ordinul nr.74611994 publicat la 15 iulie 1994 emis de Ministerul Finantelor Publice.

Aceste Norme au fost inlocuite cu Normele metodologice aprobate prin HG nr.909/1997, publicate la 8 ianuarie 1998.

G.G. nr.8411999 reglementeaza scoaterea din functiune a unor mijloace uzate fizic sau moral. Legea nrA12/200l aproba O.G. nr.84/1999.

Ordonanta Guvernului nr.112 din 1 septembrie 2000 reglementeaza scoaterea di~ functiune, casarea si valorificarea activelor corporale care alcatuiesc domeniul public al statu lui si al unitatilor adrninistrativ-teritoriale. Potrivit art. 1 al Ordonantei, activele corporale care alcatuiesc domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, de natura mijloacelor fixe CLl durata normala de utilizare consumata sau ne-consumata, a carer mentinere in functiune nu se mai justifica, se scot din functiune, se valorifica si se caseaza.

Pentru scoaterea din functiune, in vederea valorificarii, activele corporale se tree in domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, in conditiile reglementarii Legii nr.213/1998. Dupa scoaterea din functiune a

42

mijloacelor fixe se va proceda la valorificare si, dupa caz, la casarea acestora potrivit reglementarii privind procedurile de transmitere lara plata si de valorificare a bunurilor apartinand institutiilor pub lice si reglementarilor specifice, in cazul mijloacelor fixe care privesc apararea tarii, ordinea publica si siguranta national a si a celor din dotarea misiunilor diplornatice din strainatate. Sumele obtinute se fac venit la bugetul de stat sau al cornunelor, oraselor sau judetelor, dupa caz.

Legea nr.248 din 23 mai 2001 aproba O.G. nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrati v -teritorial e.

O.G. nr.81120031 reglementeaza reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in patrimoniul institutiilor publice. Potrivit art.l, active Ie fixe sunt active detinute de catre institutiile publice in scopul utilizarii lor pe terrnen lung. Activele fixe includ activele fixe corporale si necorporale. Activele fixe necorporale sunt acelea lara substanta fizica care se utilizeaza pe 0 perioada mai mare de un an. Activele fixe corporale sunt acelea care indeplinesc curnulativ doua conditii: au valoare de intrare mai mare decat Iimita stabilita prin hotarare a Guvernului ~i durata de imobilizare mai mare de un an.

Potrivit art.8 din O.G. nr.81120032, sunt, de asemenea, considerate active fixe corporale supuse amortizarii:

a) investitiile efectuate 1a activele fixe corporale luate cu chirie;

b) capacitatile puse in functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca active fixe corporale;

c) investitiile efectuate la activele fixe corporale in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la majorarea valorii acestora;

d) arnenajarile la terenuri;

Activele fixe corporale aflate in patrimoniul institutiilor publice, care nu se supun amortizarii, sunt urmatoarele (art.9):

a) bunurile care apartin dorneniului public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale potrivit legii, inclusiv investitiile efectuate Ja acestea;

I Publicata in M. Of. nr. 624/31.08.2003, modificata si cornpletata prin O.G. 11r. 3/2005 (aprobata prin Legca nr. 80/2(05).

2 Modificata ~i completata prin O.G. or. 3/2005, aprobata de Legea nr. 80/2005.

43

b) activele fixe corporale din patrimoniul serviciilor publice de interes local care desfasoara activitatile de natura econornica, a caror uzura fizica si morala se recupereaza prin tarif sau pret, potrivit legii;

c) activele fixe corporale aflate in conservare, precum si rezervele de

mobilizare care nu sunt evidentiate in contabilitate ca active fixe corporale;

d) lacurile, baltile, iazurile, care nu sunt rezultatele unei investitii;

e) terenurile;

f) bunurile din patrimoniul cultural national;

g) bunurile utilizate in baza unui contract de inchiriere;

h) bunurile de natura armamentului si tehnicii de lupta. Potrivit art. 1 0, nu sunt considerate active fixe corporale:

a) motoarele, aparatele si alte subansambluri ale activelor fixe corporale, pro curate in scopul inlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice fel, care nu modifica parametrii tehnici initiali ai activului fix corporal. b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale, indiferent de valoarea

si de durata lor normal a de utilizare;

c) constructiile §i instalatiile provizorii;

d) animalele care nu au indeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de ingrasat, coloniile de albine, pasarile cu exceptia celor de reproducere;

e) padurile;

f) prototipurile;

g) echipamentele de protectie si de lucru, imbracamintea speciala, precum si accesoriile de pat, indiferent de valoarea si de durata lor de utilizare.

Activele fixe necorporale, potrivind art. 1 1, cuprind:

a) cheltuielile de dezvoltare care au ca scop aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte in scopul realizarii de produse sau servicii noi sau care sunt imbunatatite substantial, inaintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii;

b) brevetele, certificatele de inregistrare, marcile, alte titluri de protectie a drepturilor de proprietate intelectuala, licentele si alte valori similare;

c) alte active fixe necorporale inclusiv programe informatice create de institutii sau achizitionate de la terti;

d) inregistrari ale reprezentatiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrari muzicale, evenimente sportive, Iucrari literare, artistice on recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte sporturi.

Sectiun ea a II-a

Analiza clasificari generale a bunurilor

5. Bunuri corporale ~i bunurt necorporale

a) Sunt corporale, bunurile care au 0 existenta materiala, iar necorporale sunt drepturile care au 0 existenta abstracts, neputand fi percepute cu ajutorul simturilor. Prin urmare, criteriul acestei clasificari este rnodul lor de percepere.

La origine s-au considerat bunuri numai Iucrurile materiale, corporale.

Ulterior, s-a largit notiunea de bunuri, care a cuprins si drepturile, adica bunurile incorporale. In dreptul roman clasificarea bunurilor in corporale si necorporale prezenta importanta deoarece rnodurile de transmitere a celor doua categorii de bunuri era diferit. In dreptul modem aceasta distinctie nu mai are aceeasi importanta, deoarece transmiterea lucrurilor corporale, a drepturilor reale si a obligatiilor au 1a baza, in general, convenria partilor.

Codul civil se refera implicit la aceasta clasificare consacrand art. 471 imobilelor incorporale si art.474 mobilelor incorporale.

b) Importanta j uridica a clasificari i intereseaza: 1) in materia dobandirii proprietatii potrivit art.1909 alin.l C.civ., care se refera numai la bunurile mobile corporale; 2) ill materia dobandirii bunurilor mobile prin traditiune (ca mod de dobandire), care se aplica numai mobilelor corporale; 3) in materia titlurilor de valoare, care pot fi la purtator, aces tea se transmit prin remitere, nominative, acestea se transmit prin cesiune, si la ordin, acestea se transmit prin gir sau andosament.

c) Clasificarea 111 bunuri corporale ~i cele incorporale se reduce la clasificarea intre dreptul de proprietate, care formeaza bunul corporal, pe de 0 parte si to ate celelalte drepturi, reale ~i de creanta, pe de alta parte, care formeaza bunurile incorporale.

Aceasta deoarece proprietatea, care este un drept, se confunda cu lucrul asupra caruia poarta, proprietatea conferind cele mai mari, intinse prerogative sau atribute asupra lucrului, astfel ca proprietatea absoarbe lucrul. In acest sens se spune "casa mea", in loc de "casa asupra careia am un drept de proprietate". Nici un alt drept, chiar real, nu duce la identificarea lui cu lucrul asupra caruia se exercita, deoarece nu confers puteri depline asupra lucrului.

De aceea 0 persoana care are un uzufruct asupra unei case nu va spune "casa mea", ci va spune "casa asupra careia am un uzufruct". Deci, opunerea intre bunul corporal ~i eel incorporal este intre dreptul de proprietate (care se

44

45

confunda cu Iucrul), singurul fiind corporal, si toate celelalte drepturi reale si de creanta, fiind toate bunuri incorporale'.

6. Bunuri pub lice ~i bunuri private

Bunuri publice sunt acelea ce constituie obiect al proprietatii publice, adica al proprietatii care apartine statului ori unitatilor administrativ-teritoriale (Constitutia, art.136, pct.2; C.civ., art.475 alin.2; Legea nr.213/1998, cu modificarile si cornpletarile ulterioare). Aceste bunuri se numesc domeniale si formeaza domeniul, care apartine statului ori unitatilor administrativteritoriale. Domeniul poate fi public si privat.

Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia arata ce bunuri formeaza domeniul public (art.3) si ce bunuri formeaza dorneniul privat (art.4). Statul si unitatile administrativ-teritoriale au asupra bunurilor din domeniul public un drept de proprietate publica si asupra celor din domeniul privat un drept de proprietate privata.

Bunuri private sunt acelea care apartin particularilor persoane fizice si persoane juridice. Constitutia, art.136, pct.1 prevede ca proprietatea este publica si privata.

Importanta acestei clasificari consta in urmatoarele:

a) unele bunuri sunt exclusiv proprietate publica (Constitutia art. 136, pct.3; Legea nr.18/1991; Legea nr.213/1998, Anexa la aceasta); b) regimul juridic al bunurilor publice si private este diferit din rnai multe puncte de vedere, asa cum va rezulta mai departe, la analiza drepturilor reale.

7. Bunuri in circuitul civil ~i bunuri in afara acestuia

a) Sunt in circuitul civil acelea care pot fi obiectul actelor juridice civile (art.963 C.civ.). Acestea sunt alienabile, sesizabile si se pot dobandi sau pierde prin prescriptie.

Majoritatea bunurilor private sunt in circuitul civil, iar exceptiile trebuie prevazute de lege. Daca legea nu prevede altfel, domeniul privat este supus dreptului comun (Lege a nr. 18/1991, art.6; Legea nr.21311998, cu modificarile si completarile ulterioare, art.5, alin.2).

Dimpotriva, terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuituI civil, daca prin lege nu se prevede altfel, iar dreptul de proprietate asupra acestor terenuri este imprescriptibil (Legea nr. 1811991, art. 5 alin.uItim); Legea nr.21311998, cu modificarile ~i completarile ulterioare, art. 11.

I C. Hamangiu s.a .• op.cit., vol.L, p.845; G.N.Lu(escu, op.cit., p.92.

46

Societatile comerciale care detin terenuri ce sunt necesare pentru desfasurarea activitatii in confonnitate cu obiectul lor de activitate si al carer regim juridic urmeaza sa fie clarificat, vor continua sa foloseasca aceste terenuri panii la clarificarea regimului lor juridic. Dupa clarificare, terenurile clasificate ca apartinand dorneniului public al statu lui ori al unitatilor administrativteritoriale, dupa caz, raman in folosinta societatilor comerciale privatizate sau care urmeaza a fi privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competenta, pentru perioada maxima prevazuta de lege. Procedura, metoda si documentatia necesare pentru acordarea concesiunilor sunt reglementate de O.1J.G. nr. 34/2006. Terenurile clasificate ca apartinand domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz, pot fi concesionate 111 conditiile prevazute mai inainte, inchiriate sau oferite societatii comerciale spre a fi cumparate (Lege a nr.9911999 cu modificarile si completarile ad use prin Legea nr.16112003). O.G. nr.4511998 aprobata prin Legea nr.244/1998 reglementeaza detinerea si circulatia monedelor de aur.

b) In ce priveste regimul juridic al circulatiei bunurilor deosebim:

• Bunurile din circuitul civil care pot circula liber, neingradit, adica Ie poate dobandi oricine;

.. Bunuri care nu pot circula decat in anumite conditii, cum sunt terenurile ce pot fi dobandite de cetatenii straini ~i apatrizi numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeans si din aite tratate internationale Ia care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precurn ~i prin mostenire legala (Constitutia, art.44 pct.2), arrnele, munitiile si materialele explozibile, bunurile din patrimoniul national-cultural, cele din fondul arhivistic1• Potrivit Legii privind regimul rnonopolului de stat nr.31 din 13 mai 1996, art.l, monopolul de stat insemneaza dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat, inclusiv producatorii agricoli, dupa caz, la activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora. Exploatarea activitatilor constituind monopol de stat se face pe baza de Iicenta eliberata de Ministerul Finantelor Publice.

c) Importanta juridica a acestei clasificari consta in valabilitatea ori nevalabilitatea actului juridic dupa cum obiectul lor este ori nu in circuitul ju·· ridic.

I A se vcdea, infra, materia privind Ingradiri!e aduse proprietatii.

47

8. Bunuri izolate (ut singuJi) ~i universalitati de bunuri

Bunurile izolate sunt cele considerate in individuaJitatea lor. Daca bunurile nu sunt privite izolat, ci ca formand un ansamblu, 0 universalitate, in care bunurile se afla legate intre ele si constituie simple elemente ale ansamblului, ele formeaza 0 universalitate de bunuri. 0 universalitate este, deci, 0 masa de bun uri, in care bunurile, ca elemente ale masei, sunt supuse la reguli identice. Patrimoniul constituie 0 universalitate juridica, iar in cadrul sau pot exista universalitati mai reduse, mase de bunuri, de exemplu, fondul de comert: bunurile comune si bunurile proprii ale sotilor etc. Universalitatile de bunun pot fi juridice si de fapt. Universalitatile juridice, spre deosebire de cele de fapt, au un activ si un pasiv.

9. Bunuri individual determinate (res certa) ~i bunuri determinate generic (res genera)

a) Sunt individual determinate acele bunuri care, potrivit naturii lor sau clauzelor unui act juridic, se arata in mod individual, cum sunt unicatele, 0 anumita casa, un anumit autoturism.

Bunuri determinate generic sunt acelea care se individualizeaza prin numar, greutate sau masura, cum sunt cerealele, merele, strugurii.

Clasificarea bunurilor in aceste doua categorii se face potri vit naturii bunurilor si potrivit vointei partilor actului juridic.

b) Importanta juridica a clasificarii consta in urmatoarele:

• momentul transmiterii dreptului real in actele translative si anume in cazul bunului individual determinat, momentul transmiterii este acela al realizarii acordului de vointa, daca nu este stipulatie contrara (art.971 si 1266 din C.civ.), iar in cazul bunului determinat generic in momentul individualizarii prin numarare, masurare ori cantarire;

• suportarea riscului contractului, si anume, in cazul bunului individual detenninat si care piere fortuit inainte de predare, transmitatorul este liberat de obligatio, dar dobanditorul nu este liberat de obligatia sa, ceea ce inseamna ca el suporta riscul contractului, iar in cazul bunului determinat generic ;;i care piere fortuit inainte de predare, transrnitatorul nu este liber de obligatia sa, trebuind sa procure alte bunuri de ace 1 gen, caci genera non pereunt;

In cazul bunurilor imobile, momentul transmiterii dreptului de proprietate depinde de regimul publicitatii imobiliare: eel al transcriptiunii si inscriptiunii; eel al cartii funciare.

48

- locul de predare al bunului, In cazul bunului individual determinat, este aceJa uncle se gaseste in mornentul contractarii, in lipsa de alta supulatie a partilor, iar bunul deterrninat generic se preda la domiciliu! debitorului, deoarece plata este, in principal, cherabila, nu portabila (art.l104C.civ. ).

10. Bunuri dlvizibile ~i bunuri indivizlbile

a) Bunul divizibil este acela care poate fi impartit tara a-si schimba desti= natia economics, de exernplu, 0 cantitate de 100 litri de benzina poate fi pusa in 'canistre de diferite 111ari111i, un cupon de stofa masurand mai multi metri

poate fi irnpartita i11 cupoane mai mici. .

BUHul indivizibil este acela care I1U poate fi impartit tara ca, pnn aceasta, sa-si mentina destinatia economics, de exemplu, un vas de cristal, un animal, un COStU111 de haine.

Divizibil itatea rezulta din natura lucrurilor. Prin act juridic, ea poate fi insa ignorata, considerandu-se ca un lucru divizibil prin natura lui este indivizibil.

Divizibilitatea poate fi si pentru bunurile necorporale, dar mai rar. Bunurile incorporale sunt indivizibile si din acestea rnentionam: obligatiile indivizibile; servitutile reale; ipoteca; dreptul de retentie I.

b) Importanta acestei clasificari se manifesta in urrnatoarele:

II in caz de imparteala (partaj) a proprietatii pe cote-patti ori in devalrnasie, bunul divizibil poate fi impartit in materialitatea lui, pe cand bunul indivizibil nu poate fi impartit in acest fel, el urrnarind a fi atribuit unuia din copartasi, cu obligatia de plati celorlalti 0 sulta ori se va vinde ;;i se va imparti suma obtinuta;

II obligatia care are ca obiect un bun indivizibil este 0 obligatio indivizibila,

Aceasta obligatio nu poate f executata decat in intrcgime.

Obligatia indivizibila este fie prin natura prestatiei, fie prin vointa partilor.

Obligatia care nu este indivizibila este divizibila,

Interesul pentru aceste doua feluri de obligatii exista mai ales cand sunt mai multi debitori sau mai multi creditori.

Obligatia indivizibila nu poate fi divizata si, deci, executata in parte. Sub acest aspect, se asearnana ell solidaritatea.

I G.N. Lutcscu, op.cit., p.l 02

49

11. Bunuri frugifere ~i bunuri nefrugifere

Bunurile care produc fructe sunt frugifere, de exemplu, terenul care produce recolte, alte culturi.

Bunurile care nu produc fructe sunt nefrugifere.

Fructele nu se confunda cu productele. Fructele se produc periodic si lara a se consuma substanta bunului. Ceea ce se produce prin consumarea substantei bunului este product, de exemplu, nisipul dintr-o cariera,

Fructele sunt naturale dad sunt produse lara interventia omului, de exernplu, fructele de padure, iarba pe 0 pasune (art.522). Fructele civile sunt veniturile banesti obtinute ca urmare a folosirii bunului, de exemplu, chiriile, dobanzile, arenzile (art.523 C.civ.).

Fructele sunt industriale dad se obtin ca urmare a activitatii omului, de exemplu, recoltele si plantatiile (art.522 C.civ.).

Modul de dobandire a fructelor este diferit, de exemplu, in cazul uzufructului (art.524 si 525):

o fructele naturale si industriale se dobandesc prin culegere, prin perce-

pere;

o fructele civile se dobandesc zi cu zi. Productele se dobandesc prin separarea lor.

In materie de uzufruct, fructele se cuvin uzufructuarului, iar productele se cuvin nudului proprietar.

Posesia de buna credinta conduce la dobandirea fructelor, nu si a productelor (C.civ., art.483). In acest caz, se considera de unii autori ca fructele se dobandesc prin percepere, iar altii considers ca se dobandesc in conditiile aratate (art.524 si 525 C.civ.). Aceasta discutie exista deoarece legea nu spune nimic in ce priveste momentul dobandirii fructelor de catre posesorul de buna credinta 1•

In concluzie, fructele se cuvin, in mod normal, proprietarului. Daca bunul se gaseste in stapanirea sau puterea altei persoane decat proprietarul, atunci intereseaza modul de dobandire a fructelor, de exemplu, in cazul uzufructului si posesiei de buna credinta,

12. Bunuri principale ~i bun uri accesorii

12.1) Bunuri principale .sunt acelea care se folosesc in mod independent, fara a fi destinate sa serveasca la intrebuintarea altui bun.

1 C.Hamangiu s.a., op.cit., vol. l l, p.981-982.

50

Bunuri accesorii sunt acelea care sunt destinate folosirii altui bun, care este principal, de exemplu, cheia pentru lacat, cutia pentru un instrument muzical, pompa pentru bicicleta, lopetile pentru barca,

Caracterul bunului de a fi principal sau accesoriu deriva din insusirile naturale ale bunului, cat ~i din vointa omului.

Pentru a fi in prezenta bunului principal si a celui accesoriu trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: a) ambele bunuri sa aiba acelasi titular; b) titularul sa stabileasca un raport de destinatie comuna a bunurilor.

12.2) Interesul distinctiei celor doua categorii de bunuri consta in aceea ca, daca legea nu prevede altfel, sau partile n-au convenit in aJt mod, bunuJ accesoriu urmeaza soarta juridica a bunului principal: accesorium sequitur principale.

In consecinta, de exemplu, in cazul vanzarii unui schi, trebuie predate si

betele pentru acesta.

13. Bunuri imobile ~i bunurt mobile A. Notiunea

Bunurile imobile sunt ace lea care au 0 asezare fixa ~i nu se pot muta dintr-un loc in altul.

Bunurile mobile sunt acelea care n-au 0 asezare fixa si se pot muta dintrun loc in altul.

Aceste definitii nu corespund tuturor categoriilor de imobile si mobile, deoarece aceasta distinctie nu este facuta exclusiv dupa natura bunurilor, ci si dupa alte criterii, cum se va vedea.

Clasificarea bunurilor In imobile ~i mobile ar trebui sa se aplice numai bunurilor corporale. Cu toate acestea, to ate bunurile sunt imobile sal! mobile CC.civ., art.461), clasificarea fiind summa divisio, deci bunurile incorporale pot fi imobile si mobile.

B. Clasificarea imobilelor

Bunurile imobiJe sunt de trei feluri (C.civ., art.462): a) prin natura lor; b)

prin destinatie; c) prin obiectul la care se refera.

a) Bunurile imobile prin natura lor sunt:

-_ fondurile de pamant si cladirile (C.civ., art.463).

Potrivit art.489 C.civ., proprietatea pamantului cuprinde proprietatea suprafetei si proprietatea subfetei lui, adica subsolul.

Ideea nu mai poate fi exacta azi, deoarece art.l36, pct.3 din Constitutie prevede d bogatiile de orice natura ale subsolului fac exclusiv obiectul pro

51

prietatii publice, In conditiile Iegii, bunurilc proprietate publica pot fi date in administratie regiilor autonorne ori institutiilor pub]lce sau pot fi COl1CeSlOnate ori inchiriate (Constitutia, art.136, pct.4). In acest sens ~l Legea

petrolului nr. 238/2004. ..

Cladirile nu se reduc la casele de locuit, ci cuprind to ate constructiile sau lucrarile ridicate pe pamant sau in acesta, cum sunt: magaziile, soproanele,

podurile, tunelurile, digurile, canalizarile. .'

Toate partile cladirii sunt irnobile, deci inclusiv usile, ferestrele: balcoanele, burlanele etc., care devin irnobile prin incorporatiune sau pnn natura lor.

- morile de vant sau de apa, asezate pe stalpi CC.civ., art.464);

_- recoltele care tin de radacini si fructele neculese inca (Ciciv., art.465). Tot astfel, sunt' arborii inca netaiati si vegetaiia care este prinsa pe

pamant, .

Toate acestea sunt irnobile prin incorporatiune sau pnn natura lor.

Cand sunt desprinse ori culese devin bunuri mobile. .

Uneori recoltele, fructele, arborii, desi sunt prinse de pamant, se conside-

ra mobile prin anticipatie, de exemplu, cand se vand,

b) Bunurile imobile prin destinatie sunt: . _ bunuri1c destinate ca accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unur

imobil, desi prin natura lor sunt mobile (C.civ., art.468 alin.l).. . ~

Pentru ca un bun mobil sa devina un imobil prin destinatie trebuie sa fie

indeplinite urmatoarele conditii: 1) ambcle bunuri sa apartina nat 1a serviciul si exploatarea

2) rnobilul sa fie destiimobilului, adica sa existe un raport de

accesorietate.

Imobilele prin destinatie, rnentionate sunt enumerate de art.467 si 468 C.civ.: bunurile destinate exploatarilor agricole (anirnalele afcctate culturii, instrumentcle aratoare, teascurile, vasele, cazile, alambicurilc, semintele pentru insamantare, anurnite categorii de animale care sunt In depAend:n~a fata de imobil ca stupii, pe~lcle din iaz, paielc ~I gunoalCle pentru ingrasaminte); obiectele destinate exploatarilor industriale; cele destinate exploatarilor cornerciale (mesele, tcjghclele, alt mobilier); once alt bun des-

tinat pentru serviciul unui imobil, ca accesoriu; .

_ obiectele asezate pe fond" ill perpetuu" (art.468 alin.ultim C.CIV.).

Se stabilestc prczurntia asezarii In perpetuu, daca obiectele sunt prinse Cll

gips, var, cirncnt sau dine! nu se pot scoate fara a deteriora imobilul ,

52

mt.469). In aceasta situatie sunt oglinzile, tablourile, ornamentele, statuile, dad toate sunt fixate.

Bunurile irnobile prin destinatie, sc urrnaresc impreuna cu imobilul fata de care ele sunt un accesoriu (Cpr.civ., art.489), deci nu se urmaresc ca mobile.

Pentru unele bunuri imobile prin destinatie este posibila urmarirea lor ca mobile (in acest sens art.407 C.pr.civ.).

Exista unele deosebiri intre irnobilele prin incorporatiune (prin natura lor)

si imobile prin destinatie I:

imobilele prin destinatie apartin aceluiasi proprietar, pe cand imobilul prin incorporatiune este posibil sa apartina altui proprietar, bunul incorporandu-se imobilului prin natura Iui".

II dad posesorul unui fond, destina ca accesoriu un bun fondului, fata de terti bunul devine imobil prin destinatie, dar fata de proprietarul fondului, bunul nu se considers imobi1 prin destinatie, deoarece destinatia bunului nu ernana de la el;

II Vanzatorul unui mobil devenit imobil prin incorporatiune, deci prin natura, pierde privilegiul ee-l avea asupra bunului in calitate de vanzator, deoarece bunul i~i pierde individualitatea prin incorporatiune, in timp ce vanzatorul bunului mobil care devine imobil prin destinatie I~i pastreaza privilegiul In cali tate de vanzator, deoarece obiectul mobil l~i pastreaza individualitatea;

• irnobilul prin incorporatiune i~i pierde caracterul de imobil prin despartirea lui rnateriala de fond, iar imobilul prin destinatie i~i pierde caracterul de imobil printr-un act intentional al proprietarului adica, prin incetarea destinatiei.

Exista si unele asemdndri intre imobilele prin incorporatiune si imobile prin destinatie:

• daca imobilul principal este ipotecat, ipoteca loveste atat imobilul prin incorporariune, cat ~i imobilul prin destinatie;

I C.Hamangiu s.a., op.cit., vol.I, p.884-886.

2 A se vedca: I) Legea nr.16 din 7 aprilic 1994 privind arendarca; 2) Ordin al rninistrului agriculturii si alimcntatici pcntru aprobarea Norrnelor metodologiec oricntative de caleul a arcndci nr.26 din 19 iulie 1994; 3) Legea nr.58 publicata Ia 21 iunic 1995 pentru modificarca si complctarca art.25 din Legea arendarii nr. 16/1994 prelungcstc tcrmenul pentru obtincrea dc locator pana la 1 octombric 1995. /\rt.25 a fost modificar prin Legea nr. 350/2003 privind aprobarea O. U.G. nr. 157/2002 pcntru cornplctarea Legii arendarii nr. 16/1994.De asemenea, art. 3 din Lcgca nr. 16/1994 a Cost modificat de l.cgea nr. 27672005, publicara in M. Of. nr. 903/10.10.2005.

53

urmarirea irnobilului principal se refera si la irnobilul prin destinatie (art.49~ C.pr.ClV.), solutia fiind aceiasi si pentru bunurile incorporate unei cladiri (U~l,. ferestre, burlane etc.), iar pentru fructele, recolta, arborn, vegetana (imobile prin incorporatiunr-) urrnarirea se face potrivit art.463-472, 407. C.pr.civ.).

, ~eamintil11, deci, ca bunul este irnobil prin incorporatiune ill doua situatii (tara de teren, vegetatra, recolta etc.; fata de cladiri, usile, ferestrele etc.) '~i 1l110b~duI este pnn destinatie tot In doua situatii (destinate ca accesoriu si fixate 111 perpetuu).

. c) Bunuri imobile prin obiectul la care se refera: uzufructul lucrurilor irnobile; servitutile; actiunile care tind a revendica un imobil (C CI'V

art.471). . .,

Sunt, deci, imobile din aceasta categoric to ate drepturile al carol' obiect este un imobil.

Astfel:

drept~nle reale care au ca obiect un imobil. Proprietatea nu se incadreaza a1c~1, deoarece este un imobil prin natura (daca l1U este mobil pnn natura), deoarece proprietatea se confunda cu lucrul:

drepturile de creanta carora le corespunde obligatia de ada privind un 11110bd (transmiterea dreptului se face ulterior incheierii actului juridic);

actiunile privind valorificarea drepturilor imobiliare (actiunea in revendicare a. unui ,1111obII, actiunea confesorie a unui uzufruct privind

imobilul, acpunea 111 reclarnatia unci servitutii, actiunea ipotecara etc.); actiunea in nulitatea instrainani unui imobil:

,

actiunea in rezolutiunea vanzarii unui bun imobil;

actiunea in revocarea donatiei unui bun imobil; actiunea in reductiunea unei donatii de imobil,

C. Clasificarea mobilelar

. Bunurile mobile sunt de trei feluri: a) mobile prin natura lor; b) mobile pnn anticipatie; c) mobile pnn determinarea legii (obiectulla care se refera).

a) Bunurile mobile n: natura lor sunt cele care se pot transporta de la un loe la altul, se misca de la 5111e, cum sunt animalele, precum si cele ce se pot muta dintr-un loc ill altul cu ajutorul unei puteri straine, de exemplu lu-

crurile neinsufletite (C.civ., art.473). '









54

b) Bunurile mobile prin anticipatie. Uncle bunuri considerate imobile prin natura lor, adica prin incorporatiune, devin mobile, cand sunt separate de fond. In aceasta situatie sunt (art.465 si 466 C.civ.): 1) recoltele ~i fructele; 2) arborii; 3) materialele provenite din daramarea unei constructii si produsul inca neextras al unei cariere (nisip, piatra etc.). Ca exceptie, ele pot fi considerate mobile prin anticipatie, adica, inainte de a fi separate de fond.

Aceste bunuri au caracterul de mobile numai in raporturile dintre partile care au creat anticipatia, adica intre vanzator si cumparator. Deci, partile le considera prin actullor juridic mobile prin anticipatie, deoarece cumparatorul a incheiat actul juridic in vederea calitatii lor viitoare de bunuri mobile. Fata de tertele persoane, bunurile mentionate sunt mobile, nu prin anticipatie, ci prin separarea lor efectiva de fond.

In afara de vanzare-cumparare, fructele si recoltele prinse de radacini pot sa fie urmarite intr-un anumit termen inainte de coacere, Aceasta urmarire nu este socotita imobiliara, ci ca 0 urmarire de venituri (C.pr. civ., art.463-472).

Arborii nu pot fi urrnariti inainte de a fi taiati ori dezradacinati, ci numai fructele ~i recoltele prinse de radacini,

Solutia estc aceiasi pentru materialele din daramare si produsul carierelor.

c) Bunurile mobile prin determinarea legii. Unele drepturi mobiliare sunt

considerate mobile prin obiectul la care se aplica (C.civ., art.474).

Sunt mobile prin determinarea Iegii urmatoarele:

• toate drepturile reale, afara de proprietate, care au ca obiect un mobil;

• drepturile de creanta care au ca obiect a da un lucru mobil, obligatiunea de a face si aceea de a l1U face. Deci obligatia de a da un imobil, cand transferarea imobilului nu se face prin simplul efect al conventiei, ci ulterior, este un bun imobil;

• drepturile intelectuale;

..

actiunile in justitie privind un drept rnobiliar sau pentru readucerea in patrimoniu a unui drept mobiliar;

actiunile si interesele in societati (partile sociale), chiar cand capitalul social consta intr-un irnobil; capitalul social apartine societatii; actiunile si partile sociale sunt, deci, distincte de capitalul social; obligatiunile fata de societate; obligatiunile sunt inscrisuri care COl1- stata 0 creanta fata de societate.

55

D. Importanta clasificdrii in bun uri imobile ~'i mobile Se exprima in urmatoarele:

-- instrainarea imobilelor este supusa unor cerinte mai riguroase dedit cea a rnobilelor, de exemplu, actele de instrainare a terenurilor trebuie incheiate in forma autentica;

--- publicitatea imobiliara este diferita de cea mobiliara; publicitatea se face in scopul de a asigura opozabilitatea actului juridic fata de tertele persoane ori avand caracter constitutiv, deci ca 0 conditie pentru dobandirea dreptului chiar intre parti;

- urmarirea si executarea silita sunt deosebite in cazul imobilelor si eel a mobilelor;

-- imobilele pot fi ipotecate, iar mobile le pot fi gajate;

- in privinta imobilelor opereaza uzucapiunea, pe cand posesia de buna

credinta valoreaza proprietatea numai pentru mobile (C.civ., art. 1909);

- competenta jurisdictional-teritoriala se determina dupa locul (situatia) imobilului, pe cand litigiul privitor la un mobil este de cornpetenta instantei paratului (actor sequitur forum rei);

- in dreptul international privat statutul imobilelor este supus legii locului imobilului, pe cand rnobilele care alcatuiesc 0 universalitate sunt supuse legii personale (lex personalis), care poate fi legea national a (lex patriae) ori legea domiciliului (lex domicilii);

- furtul este po sibil numai pentru mobile, nu si pentru irnobile;

--- in alte situatii, unele reglementari aplicabile imobilelor sunt deosebite

de acelea aplicabile mobilelor.

Legea nr.l1 /1994 publicata in M .Of. nr.65 din 14 martie 1994 aproba O.G. nr.27 din 26 august 1992 privind unele mas uri pentru protectia patrimoniului cultural national publicata in M.Of.nr.215 din 28 august 1992, cu unele modificari,

Bunurile culturale mobile nu potfi scoase definitiv din tara, cu exceptia creatiei artistice curente (art.2). Aceste bunuri pot fi scoase temporar sau definitiv pe baza adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimoniul cultural national de pe raza de dorniciliu a solicitantului (art.5 alin.l).

O.G. nr.68/1994 privind protejarea patrimoniu1ui cultural national, publicata la 31 august 1994, aprobata prin Legea nr.4l1 1995 publicata la 30 mai 1995, a fost rnodificata si completata prin Ordonanta Guvemului nr.24 din 21 august 1997, aprobata prin Legea nr.56 publicata la 6 martie 1998, CLl unele modificari ~i cornpletari la aceasta din urma Ordonanta. Pentru COIIlpletari a se vedea cap. IV, sectiunea IX.

56

Sect iun ea a III-a

Analiza clasificarii particulare a bunurilor

14. Bunuri consumptibile ~i bunuri neconsurnptibile

a) Sunt consumptibile acele bunuri care nu pot fi folosite Tara ca la prima lor intrebuintare sa nu se consume, fie prin consumarea substantei lor (distrugerea acestei substante fizice), fie in mod juridic prin instrainare, Astfel, sunt hrana, bauturile, bani care nu pot fi folositi decat instrainandu-i,

Sunt neconsumptibile acele bunuri care pot fi folosite de mai multe ori, tara a Ii se distinge substanta fizica ori sa fie instrainate, cum sunt terenurile, casele, hainele.

Aceasta clasificare depinde, in primul rand, de natura bunurilor, independent de vointa omului, adica de calitatile de fapt ale bunurilor.

In mod exceptional, clasificarea bunurilor in consumptibile si neconsumptibile depinde de vointa omului, In sensul ca bunul consumptibil este considerat neconsumptibil si invers, de exemplu, moneda la un anticariat care trebuie restituita este bun neconsumptibil, fructele pentru decorul unui rnagazin sunt neconsumptibile, mobila pentru rnagazinul de mobila este bun consumptibil deoarece comerciantul se foloseste de ea, instrainand-o.

b) Importanta acestei clasificari consta in urmatoarele:

_- de regula, obiect al uzufructului 11 pot constitui bunurile neconsumptibile, deoarece uzufructuarul este obligat sa pastreze substanta lucrului si sa-l restituie; in mod exceptional, obiectul uzufructului poate fi un bun consumptibil, cand se numeste quasi-uzufruct, fiind supus unor dispozitii speciale;

--- imprumutul care are ca obiect un bun neconsurnptibil se nurneste de folosinta sau comodat, iar care are ca obiect un bun consumptibil, se numeste de consumatie sau mutuum, fiind supuse unor dispozitii diferite.

15. Bunuri fungibile ~i bunur] nefungibile

a) Sunt fungibile intre ele acele bunuri care se pot inlocui unele ell altele in executarea unei obligatii, ceea ce presupune ca bunurile sunt echivalente, au aceiasi valoare pentru creditori, de exemplu, doua bilete de banca de aceeasi valoare, doua sticle de Yin din acelasi butoi Cll Yin, doua sticle de apa minerala de acelasi sortimcnt.

b) Sunt nefungibile bunurile care nu se pot inlocui unele cu altele in executarea unei obligatii, de exemplu, doua case, doua terenuri.

57

In principiu, sunt fungibile bunurile de gen, adica acelea care se determina prin numar, rnasurare ori cantarire, Bunurile certe sunt nefungibile.

PfiJ1 urmare, relatia bun de gen ~i bun cert corespunde clasificarii bun fungibil ~i bun nefungibil.

In ce priveste relatia cu.clasificarea bunurilor in consurnptibile si neconsumptibile se poate obscrva ca de cele mai multe ori, bunurile consumptibile sunt fungibile, dar nu intotdeauna, de exemplu, ultima sticla de yin dintr-o recolta cunoscuta prin calitatea ei este consumptibila, insa nu fungibila,

S-a spus ca fungibilitatea depinde de vointa partilor, iar consumptibilitatea de _natura Iucrurilor. Aceasta BU este exact intotdeauna; de exemplu, vomta partilor poate da Iucrurilor consumptibile prin natura lor un caracter de neconsumptibilitate. De asemenea, uneori nu vointa partilor imprima illcrunlor un caracter de fungibilitate, deoarece sunt fungibile in general bunurile de gen.

. Deci, se poate spune ca fungibilitatea depinde mai mult de vointa parrilor, iar consumptibilitatea mai mult de natura lucrurilor (CLl exceptie III arnbele sensuri).

c) Importanta clasificarii bunurilor In fungibile si nefungibile, se manifesta din punctul de vedere al eliberarii debitorului de obligatia sa. Acesta se poate elibera in cazul bunului fungibiI predand creditorului un bun de gell, pe cand in cazul bunului nefungibil numai prin predarea aceJui lucru individual determinat.

De asemenea, clasificarea prezinta interes pentru transmisiunea proprietatii prin conventie.

16. Bunuri apropriate si bun uri vacante

Uncle .lucruri nu sunt susceptibile de apropriere, iar folosinta lor apartine tuturor (C.ClV., art.647), cum sunt aerul si lumina Soarelui. Acestea se numesc lucruri cornune (res communes).

Art. 136, pct.3 din Constitutie enumera printre bunurile care sunt obiectul exclusiv a1 proprietatii publice "spatiului aerian ~i apele cu potentialul ener-

geti,c valorificabil ~j acelea ce pot fi folosite in intercs public". .

In ce priveste bunurile apropriabile, unele se gasesc apropriate, adica au un proprietar, iar altele pot fi neapropriate sau tara stapan sau res nullius.

Fata de dispozitiile ari.646 C.civ., in sensul ca bunurile fara stapan sunt ale statului si cdc ale art.477 ale aceluiasi cod, in sensul ca toate averile vacante ~i tara stapan, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori sal! ale carer mosteniri sunt lepadate, sunt ale dorneniului public, ar parea ca se

exclude existenta juridica a bunurilor vacante. In sfarsit, Decretul nr.lll din 27 iulie 1951 ~i instructiunile Ministerului Finantelor nr.lS29 din 2 aprilie 1963 au prevazut trecerea in proprietatea statului a bunurilor tara stapan si a celor abandonate si au definit notiunea de bunuri tara stapan. In aceste COI1- ditii, bunurile nepropriate sau tara stapan s-au imputinat tot mai mult. Se considera cii sunt In situatia lucrurilor ca nefolositoare, numite res derelictae, care nu trebuie confundate cu obiectele pierdute ce au un proprietar, dar nu este cunoscut, iar daca indeplinesc conditiile decretului nr.lll din 27 iulie 1951 tree in proprietatea statului.

Ordonanta Guvernului nr.128 din 29 august 1998 pentru reglementarea modului ~i conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, aprobata cu modificari prin Legea nr.98/1999, se modifica prin O.G. nr. 113 din 1 septembrie 2000, care se refera 1a bunurile mobile parasite, ai carer proprietari sunt neidentificati, sau bunurile mobile descoperite de organe1e de politic de frontiera in zonele de competenta, care nu au fost reclamate de proprietari timp de un an, precum si 1a alte bunuri. O.G. nr. 128/2003 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, a mai fost rnodificata si completata prin O.G. nr. 8212003 aprobata de Legea nr. 490120031•

De asemenea, O.G. nr. 12811998 a fast republicata in M.Of. nr. 707 din S august 2004, dandu-se textelor 0 noua numerotare"

Sectiunea a IV-a Alte clasiflcari

In raport de anumite aspecte interesand uncle ramuri de drept, de exemplu, dreptul familiei, dreptul procesual civil, bunurile ar putea fi clasificate si dupa alte criterii.

Astfel, dupa dreptul familiei, bunurile pot fi comune sotilor ori proprii unuia din ei; iar dupa dreptul procesual civil bunurile pot fi sesizabile, adica pot forma obiectul unei executari silite a debitorului si insesizabile, adica cele care nu pot fi urmarite silit.

I A sc vedea, infra, rnodurile de dobandire a proprietati i de stat dupa Legea nr.15/1990.

2 A se vedea si H.G. nr. 514/1999 privind aprobarca Normclor mctodologice de aplicarc a O.G nr. 128/1998 pentru reglementarea modului ~i conditiilor de valori ficare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit lcgii, 111 proprietatea privata a statului, hotarare republicata in M. Of. nr. 37113.05.2005.

58

59

Capitolul III POSESIA

Sectiune a I-a Notiuni generaIe

1. Deflnitia posesiei

Posesia se ami la baza drepturilor reale si constituie manifestarea exterioara sau semnul exterior al existentei acestora.

Art.lS46 a1in.2 C.civ. defineste posesia ca fiind detinerea unui Iucru sau folosirea unui drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de a1tul in

numele nostru. ~ . 1

Aceasta definitie poate fi criticabila pentrn doua motive

a) folosirea te~11enului de "detinere", deci detentiunea, poate sa de,a nastere la confuzie ori nedumerire, deoarece notiunea de detentie are un inteles

juridic deosebit de eel al posesiei, asa cum se va arata; ~. ~

b) formularea "folosirea unui drept" poate crea ideea ca exista 0 concordanta intre posesie ~i exercitiul unui drept, ceea ce nu este exact, deoarece posesia poate exista chiar daca posesomlnu exercita un drept asupra lucrului,

Posesia este 0 stare de fapt, iar nu 0 stare de drept. Posesia este puterea materiala pe care 0 exercita 0 persoana asupra lucrului, este exercitiu: unei puteri de fapt, care da posibilitatea posesorului de a se comporta ca ~l cand el ar [1 adevaratul titular al dreptului asupra lucrului. Astfel, de exemplu, posesia poate consta in: stapanirea in fapt a unui autoturism, a unei .case; exercitarea in fapt a unui drept de uzufruct sau drept de servitute; exercitarea 'in fapt a folosintei unui lucru, care apare ca manifestare exterioara a UJ1Ul drept asupra acestuia; savarsirea de acte juridice asupra dreptului ce are ca

obiect lucrul posedat. .' . .

Rezulta ca poscsia cste stapanirea efectiva a Ul1Ul lucru, exercitiul efectiv

al unui drept real asupra lucrului, put ere a de fapt asupra lucrurilor, exercitarea actelor de folosinta asupra lor ca ~i cum posesorul ar fi propnetarul

I (J.N. l.utescu, op.cit., p.173-174.

60

lucrurilor respective, exercitarea in fapt a dreptului real ca si cum ar fi titularul acestuia, savarsirea de acte juri dice asupra dreptului ce are ca obiect lucrul posedat.

Posesia poate, deci, fi definita ca exercitiul unei puteri de fapt, care da posibilitatea posesorului de a se comporta fata de Iucru ca si cand el ar fi adevaratul titular a1 dreptului real, caruia ii corespunde in mod normal puterea de fapt exercitata prin acte materiale .;;i acte juridice':

Ca stare de fapt, independenta de dreptul real asupra lucrului, posesia este aparata de lege, prin efectele juridice pe care le produce in favoarea posesorului. Aceasta inseamna ca posesorul are anumite drepturi, in simpla sa cali tate de posesor.

Aceasta protectie juridica se explica prin aceea ca, in numeroase cazuri posesia este exercitiul practic al unui drept real, astfel ca prin ocrotirea posesiei se realizeaza insasi apararea dreptului real si prin aceea ca, atunci cand posesia nu este manifestarea exterioara a dreptului real asupra lucrului, deci posesorul si proprietarul sunt persoane deosebite, Ia baza despartirii posesiei de dreptul real asupra Jucrului, se afla neglijenta titularului dreptuJui real, care creeaza 0 aparenta de drept in favoarea altei persoane, adica a posesorului.

S-a sustinut si ca posesia este un drept real distinct de dreptul de proprietate, deoarece implica atat utilizarea bunului, cat si ocrotirea juridica (Rudolf von Ihering) sau ca posesia are un caracter sui generis, deoarece cel care are posesia are faptul si dreptul posesiei, caci daca persoana respectiva nu mai poseda in fapt, fiind privata de posesie, i~i pastreaza dreptul de posesie care este ocrotit pe cale de actiune, iar daca 0 persoana are posesia, tara a intruni conditiile prevazute de lege, ea nu are decat faptul posesiei, deoarece nu poate folosi actiunile posesorii". De asemenea, s-a considerat ca notiunea de posesie desernneaza in acelasi timp, faptul generator si dreptul generat de acel fapt, deoarece acestia sunt indisolubil uniti unu! de altul: posesia ca stare de fapt este conditia permanenta a dreptului derivat din ea, ca faptul generator al dreptului si dreptul insusi se confunda, dreptul se naste impreuna cu faptul ~i dispare odata cu ee.

I G.N.Lu\escu, op.cit., p.174; C.Hamangiu s.a., op.cit, vol.!, p.187. 2 l..Classon, Precis de procedure civile, r.l-er, p.150.

3 D.Ghcrasim, Teoria generala a posesiei in dreptul civil roman, Ed. Acadcmiei, Bucuresti, 1986, p.23.

61

Concluzie

Nu trebuie sa se confunde drepturile posesorului, rezultate din protectia juridica a posesiei, cu dreptul de a poseda, care apartine proprietarului sau titularului unui alt drept real. Posesorul de fapt poseda, tara a avea dreptul de a poseda, iar din faptuI posesiei rezulta unele drepturi in favoarea posesorului, care sunt consecinte juridice ale posesiei, iar nu consecinte ale dreptului de a poseda. Proprietarul sau titularul unui alt drept real au dreptul de a poseda.

2. Caracterele posesiei

Aceste caractere se exprima in urmatoarele reguli I:

a) posesia se bazeaza pe intentia de a poseda pentru el, adica animus rem sibi habendi. In lipsa acestui element, este vorba de 0 detinere a lucrului, 0 detinere sau detentie precara, dar nu 0 posesie;

b) posesia se aplica, numai drepturilor reale, nu si drepturilor de creanta.

Posesia nu se poate exercita asupra universalitatilor de bunuri, cum sunt mostenirea sau un fond de comert, Posesia se poate exercita asupra fiecarui bun care intra in compunerea unei universalitati, daca acest bun este posedat individual, dar nu se poate exercita deodata asupra tuturor bunurilor care compun universalitatea;

c) posesia face sa se nasca un drept probabil de proprietate sal! alt drept real.

Elementul intentional al posesiei rezulta din art.lS47 al Codului civil, care arata ca posesia se exercita "sub mU11e de proprietar" si din art.ISS3 al aceluiasi cod care prevede ca in cazul precaritatii nu este posesie "sub nume de proprietar". De asemenea, art.lSS4 al Codului civil prevede ca elementul intentional al posesiei se prezuma, rezultand din eel material al posesiei.

Elementul animus domini nu inseamna neaparat credinta de a fi proprietar sau titular aJ unui alt drept real, fiind suficient ca posesorul sau titularul altui drept real sa se considere ca ~i cum ar f proprietar sau titular al altui drept real, deci sa aiba vointa de a poseda pentru sine iar nu pentru altul.

4. Teorii asupra posesiei

In privinta rolului pe care il are fiecare din aceste doua elemente pentru existenta posesiei, exists doua teorii 1:

a) Teoria subiectiva. Aceasta conceptie a fost formulata de Savigny ~i consta in aceea ca, acorda intaietate elernentului subiectiv asupra celui material. Elementul determinant al posesiei este vointa de a poseda, care precizeaza caracterul detinerii lucrului. Fara acest element, posesia nu exista, nu se poate manifesta. COlpUS tara animus nu inseamna posesie, ci 0 stare de fapt care se numeste detentie precara sal! detentie, cum este cazul chiriasului, depozitarului si creditorului gajist care detin lucrul pentru altul. acestia neavand animus domini sau animus possidendi, ci numai animus detinendi.

Aceasta conceptie a fost criticata de Ihering care considera ca uneori conceptia este inaplicabila sau dezmintita de realitatile vietii practice. De asemenea, se mai arata ca este dificil sa se distinga cand 0 persoana are animus possidendi si cand are animus detinendi, ceea ce face ca posesia sa devina un joe al capriciilor posesorului, care poate fi dupa irnprejurari cand posesor, cand detentor. Pentru a afla cu ce animus se de tine un lucru, trebuie sa se cerceteze cauza juridica a dobandirii lucrului. Un chirias are corpus, dar J1-are animus possidendi, dar daca refuza sa mai plateasca chiria, adica sa posede pentru altul, si vrea sa pose de pentru el, atunci aceasta atitudine trebuie sa se exprime intr-o forma exterioara, obiectiva, opozabila proprietarului lucrului. Deci, se pune intrebarea: ce conteaza, ce intereseaza mai mult, intentia sau actul care traduce ori exprima aceasta intentie ?

b) Teoria obiectiva, sustinuta de Ihering, care considera ca elementul material, adica corpus, are intaietate asupra celui intentional, deci are pre-

3. Elementele posesiei

Pentru a exista posesia, trebuie indeplinite cumulativ doua elemente:

a) eel material, adica actele materiale de detinere si de folosire a lucrului, exercitarea in fapt a atributelor dreptului real asupra lucrului, inclusiv savarsirea de acte juridice privind dreptul real, a carui manifestare exterioara este posesia. Acest element se numeste corpus;

b) eel intentional, adica animus, care consta in aceea ca eel ce savarseste actele materiale de detinere sau de intrebuintare a lucrului are intentia de a le face pentru sine, adica asa cum le-ar fi exercitat proprietarul sal! titularul acelui a1t drept real. Rezulta ca posesia presupune animus domini, animus rem sibi habendi, animus possidendi.

I C.Hamangiu s.a., op.cu., vol.I, p.934; C.Rarincescu, op.cit., p.l0-12; G.N.Lu\escu, op.cit.. p.179183.

I G. l.utcscu, op.cit, p.176.

62

63

cadere puterea materiala exercitata asupra lucrului. Elementul intentional este cuprins implicit in. eel material. Intentia serveste pentru a crea insasi elementul material, manifestandu-se prin acest element ~i incorporandu-se in el. Deci, elernentul intentional nu este suprimat, de exernplu, nu este poses or acela caruia i se pune un lucru in mana in timpul somnului. Posesorul are 0 putere fizica exercitata in mod voit asupra lucrului, astfel ca lara vointa uu se poate con cepe posesia,

Elementul intentional apare distinct de eel material numai in mod accidental sub forma diferitelor "causae deten tion is " pentru a transforma posesia in detenrie. Iar detentia produce efecte juridice care nu sunt de neglijat: detentorul deposedat prin violenta poate cxercita actiunea In re-integrare; daca a adus lucrului imbunatatiri sau a facut constructii are dreptul sa retina lucrul (dreptul de retinere) pana i se rcstituie cheltuielilc facute; detentia se poate transforma in posesie utila, prin intervertirea titlului. In concluzie, se considera ca efectele posesiei trebuie sa se pro-dud in toate cazurile in care este yorba de 0 putere fizica exercitata voluntar asupra unui lucru,

Conceptia obiectiva a fost criticata pe motivul ca in dreptul roman se distingea posesia de detentie. De asemenea, se arata ca se considera posesia ca fiind exteriorizarea dreptului de proprietate, iar fundamentul juridic al posesiei consta in favoarea acordata proprietarului pentru apararea proprietatii sale, dar ce fel de aparare este aceea cand protectia Iegala sau favoarea uzurpatorului trece inainte proprietarului ? In sfarsit, se mai arata ca elementul animus, tara a ave a aceeasi natura si aceeasi importanta, este prezent ~i la pose sic si la detentie,

Deosebirea practica intre cele doua teorii se reduce la dreptul de a uzucapa care cste recunoscut numai posesorilor, nu si detentorilor precari, caci actiunile posesorii pot fi introduse atat de posesori, cat si de detentorii precan.

Concluzii

Detentorul precar se bucura de actiunea posesorie in reintegrare In virtutea principiului spoliatus ante omnia restituendus (art.674 C.civ.).

Dar cercrile posesorii pot fi facute si de eel care detine lucrul in interesul sau propriu, in temeiul unui contract incheiat cu posesorul, afara numai daca tulburatorul este eel pentru care el detine, deci aceste cereri posesorii pot fi facute ~i de detcntorul precar (art.676 C.pr.civ.).

5. Posesia ~i detentia precara

. rt prietar si de a 0 exer-

Posesia presupune intentia de a sc cornpo a ca pro . - a

. . ,~ d detentia prcsupune puterea matenala asupr

cita pentru sine, pe can , . .

lucrului lara intentia de a poseda pentru sine, sub nume d~ propnetar, ci

numai cu intentia de a detine. Detentorul poseda pentru altul. In cazul deten-

tiei exists corpus, dar nu exista animus possidendi.

6. Extinderea termenului de posesie

in dreptul roman, posesia exista numai la proprietatea Iucrurilor ~orpo-

. 1 t 1 . de proprietate se considera ca posesta lucrului msusi,

rale Posesia (rep u Ul A' '1

deoarece proprietatea bunurilor corporale se confunda cu msusi lucrun e care

faceau obiectul ei. A • d

Ulterior posesia s-a extins si la alte drepturi reale dec at proprietatea, . e

excm lu, s;rvitutea ~i uzufructul Aceasta se numea quasl-pos.~esslO.. ;-.. .

Prin urmare, posesia se aplica numai drepturilor reale, adica proprietatn ~l

celorlalte drepturi reale. .., efera la

Aceasta distinctie se gaseste in art.1846 a1111.2 C.ClV. care se r <.

osesia unui lucru, adica posesia dreptului de proP:'letate si la folosirea unui Pc! t adicii posesia celorlalte drepturi reale decat dreptul de propnetate.

rep, . ._

Posesia nu exista asupra dreptului de creanta. .'

Posesia nu poate purta asupra hunurilor dil~ domemu1 public, deoarece

acestea nu sunt susceptibile de proprietate privata. . I' atil d

Posesia nu se poate exercita - cum s-a ararat - asupra umversa itati o~. e

bunuri, cum sunt, de exernplu, rnostenirea ~1 fondul d~ comert, deoai eC,e acestea IlU sunt susceptibile de efectele pe care le creeaza l~o~lUnea de pose-

" Posesia poate 1nsa purta asupra fiecarui bun care intra 111 compunerea

SIC: litatii atunci cand acest bun este posedat individual, dar nu se poate

umversa 1 a,l1, . . I

exercita asupra tuturor bunurilor care cornpun umversahtatea'l I d t rile

Totusi , termenul de posesie s-a extins de la dreptu~le_ rea e a [:p U . de creanta, respectiv posesia unci creante la care se refer~ a.rt.1 097 .C.~lV. ~l la stare a 'persoanelor, adica posesia de stat san folosirea starn civile la care se

refera art. 5 1 C.fam. ..' 2 . d

A di a~ doua cazuri nu este yorba propnn-zls de posesie ,CI e

In aceste 111 um1" . . . .

extinderea cuvantului sau termenului de posesie, Jar nu de notiunea de posesre.

lG.N.Lu(escu,op.ciL,p.l77. (

2 c.HamangiU s.a., Op.C1L, vol.l, p.936- )37.

64

65

In concluzie, posesia consta intotdeauna In exercitarea unor acte corespunzatoare dreptului de proprietate si atunci se vorbeste de posesia unui lucru ori corespunzatoare exercitiului unui alt drept real dedit proprietatea (desi art. 1846 alin.2 C.civ. se refers la "folosirea de un drept") si atunci se vorbeste de posesia unui drept.

Exista posesia in cazul titlurilor la purtator prin care se constata drepturi de creanta,

7. Relatia posesiei ~i dreptuI subiectiv (dreptul real)

Posesia este independenta de existenta unui drept al posesorului de a exercita 0 putere asupra lucrului. Posesorul poate fi:

a) titularul dreptului care justifica puterea sa asupra lucrului; In acest caz, posesia nu este de cat exercitiul practic al unui drept real asupra lucrului;

b) nu este adevaratul titular al dreptului real, posesorul exercitand posesia rara a avea un drept prealabil din care, in mod normal, ar decurge puterea sa; in acest caz, posesia nu este decat 0 stare de fapt.

Rezulta ca situatia poate fi:

a) posesia este conforma dreptului ce se exercita in fapt. in majoritatea cazurilor asa se intampla. Posesia prezuma dreptul;

b) posesia nu este conforms dreptului ce se exercita. Ea este 0 sirnpla stare de fapt, dar care este proteguita de lege.

Explicatia acestei protectii juridice este unnatoarea:

a) in majoritatea cazurilor posesia este conforma dreptului si prin proteguirea ei se apara insusi dreptul pe care-I reflecta;

b) interesele ordinii sociale determina ocrotirea posesiei. Intr-adevar, dad negarea sau contestarea, adesea nefondate, asupra drepturilor posesorului ar avea drept rezultat deposedarea sa irnediata, inainte de rezolvarea conflictului, s-ar putea ivi dezordini sociale ori acte de violenta sau abuzuri de care ar suferi, in prirnul rand, adevaratii proprietari sau titul~ri de drepturi reale'. De asemenea, 0 stare de fapt care nu reflecta 0 stare de drept ce se prelungeste pe 0 durata de timp mai mare, merits sa fie luata In considerate".

Proteguirea legala a posesiei se realizeaza prin efectele juridice pe care aceasta Ie produce. Posesorul, in aceasta calitate, are anumite drepturi, care constituie efectele juridice ale posesiei.

drepturile posesomlui nu trebuie confundate cu dreptul de a poseda care apartine numai proprietamlui sau titularului dreptului real. PosesOl;l, de poseda rara a avea dreptul de a poseda, iar drepturile care se nasc 111 favoarea lor din faptul posesiei constituie consecinte juridice ale posesiei iar nu ale dreptului de a poseda.

8. Posesia altul

Potrivit art.1846 alin.2 C.civ., posesia se poate exercita de noi in:;;ine sau de altul in numele nostru. Rezulta ca 0 posesie poate fi exereitata de 0 persoana in folosul alteia. Posibilitatea de a poseda prin altul exista privitor la

ambele elemente ale posesiei. Astfel:

a) elementul corpus se poate exercita de 0 persoana in numele p,osesoru-

deci se exercita corpore alieno, cum este in cazul imobilului inchiriat, adica posesia se exercita prin chiriasi. aceasta situatie, elementul mate.nal al posesiei (corpus) se afla III persoana chiriasului, respectiv eel ce reprezmta pe

posesor, iar e1ementul intentional (animus) se afla in persoana posesorului. .

elernentul animus se realizeaza chiar 'in persoana posesorulUl, nu pnn altul, dar aceasta In cazul persoanelor care au 0 vointa ~i pentru ca~e nu se poate adrnite sa devina posesori prin faptul altuia, fara vointa lor. In cazul persoanelor care I1U pot avea 0 vointa juridiceste valabila, cum sunt rmnorn ~I cei pusi sub interdictie, se admite ca asemenea persoane pot deveni poseson

vointa oerotitorilor lor legali, deci animo alieno.

Sectiunea a

Dobandirea ~i pierderea posesiei

I C.Hamangiu s.a., op.cit., vol.l , p.941-942. 2 G.N.Lu\cscu, op.cit., p.174.

9. Dobandirea posesiei

Pentru a fi dobandita posesia, trebuie sa fie reunite ambele elemente a~e posesiei, ell precizarile facute 111 ce priveste exereitarea acestora pnn altul, In

mana aceleia~i persoane. .

Dobandirea elernentului material rezulta fie din faptul unilateral al

posesoruJui de a exercita vizibil aete materiale de folosil:ta., dar cu conditia de a nu fi savarsit fapte penale impotnva propnetatll, fie din faptul ca vechiul posesor a renuntat sau a parasit posesia pe care ° exercita pana atunci, pe care incepe s-o exercite noul posesor. Nu se cere: ca posesoruJ sa exercite efectiv adele de posesle, de exemplu, sa

66

67

locuiasca in imobil, fiind suficient sa alba posibilitatea actuala ~l exclusiva de a face acte materialc asupra lucrului 1.

In cazul exisrentei unor reglernentari speciale, se va tine seama de acestea. Astfel, mi.96 din Codul silvic publicat la 8 mai 1996 dispune ca ocuparea fiira drept, in intregime sau in parte, a unor paduri, terenuri sau ape din fondul forestier national, precum ~i distrugerca, degradarea sau mutarea sernnelor de hotar, a imprejmnirilor ori a reperelor de marcare, se pedcpsests cu inchisoare de la 3 Iuni la 3 ani sau cu amenda, In aceste conditii, elemen-

tul rnaterial al posesie asupra bunurilor aratate nu este posibil. '

Dobandirea celui de-al doilea element al posesiei (animus) arc loc ih mornentul in care eel ce detine materialmente lucrul, manifcsta intentia de a pastra pentru sine accl lucru. Aceasta intentie se deduce. de cele mai multe ori, din insa~i actele materiaIc savarsite de dctinatorul lucrului, de exernplu, persoana face asupra lucrului acte materiale pe care nurnai proprietarul le poate face, cum ar fi ridicarea unci constructii pe un teren. Rezulta ca sirnpla vointa de a poseda un lucru nu este 111destulatoare pentru a duce la dobandirca posesiei acesteia, fiind necesar ca aceasta vointa sa sc manifeste prin detinerca sau folosinta efectiva a lucrului, care sa I1U lase nici 0 indoiala asupra caracterelor acestor acte de detinere ~i folosire efectiva".

10. Pierderea posesiei

Posesia se poate pierde dupa cum urrneaza:

a) prin pierderea simultanii a ambelor clemente ale poses lei, de exemplu, se instraineaza si se preda I ucrul dobanditorului sau se abandoneaza Iucrul, Cll vointa;

b) prin pierderea puterii materiale asupra lucrului, deci pierderea elernentului corpus, de cxemplu, posesorul picrde lucrul sau lucrul intra In stapanirea altei persoane faTa voia posesorului.

Nu trebuic sa se confunde situatia in care se picnic posesia prin pierderea elementului corpus cu situatia in care posesia se exercita corpore alieno. ultima situati nu se pierde elcmentul corpus, deoarece acesta se exercita prin altul.

c) prin pierderea eleinentului animus. Acest caz de intalnestc rar ill practica, deoarece presupune ca 0

na materialrnenrc un fara intentia de a-I poseda.

op.cit.. 17.1 ()O. op.cit, p.! I

68

dat ca exemplu constitutul posesor, respectiv 0 persoana isi vinde, de exemplu, casa si continua sa se foloseasca de aceasta In cali tate de chinas, Fostul proprietar arc corpus, dar nu are animus.

11. Dovada posesiel

A dovedi posesia inseamna a dovedi ambele clemente all' posesiei. Fiind un fapt material, elementul corpus poate fi dovedit prin once mijloc de

proba, deci si 11131iori si prezumtii. . , ..

Elementul animus este mai dificil de dovedit. De aceea, au lost stabilite doua prezumtii legale, care se cornpleteaza reciproc:

a) prezumtia de neprecaritate (art.1854 C.civ.), potrivit careia ~osesorul este presupus sa posede pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este

probat ca a inceput a poseda pentru altuL ... _ .

b) prezumtia de neintervertire de titlu (art.1855 C.ClV.), p~trJV1t careia, cand poscsorul a inceput a poscda pentru altul, se presupune ca a c~nserva: aceasta calitate, daca nu este proba contrarie. Rezulta ca posesia mceputa pentru altul se poate interverti, transformandu-se din posesie precara in posesie utila, care - dupa trecerea termenului prevazut de lege - poate duce la dobandirea proprietatii.

Sectiu n ea a Il I>a Viciile posesiei

12. Calitatile posesiei

Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie sa fie utila, adica sa aiba uncle calitati sau sii fie Iipsita de vicii.

Art. 184 :, C.eiv. arata calitatile posesiei: continua; neintrerupta; netulbu-

rata; publica; sub nume de proprietar. . . _ .

Desi textul se refera la calitatile cerute pentru uZllcaplUne, aceste calitati

sunt necesare pentru producerca tuturor efectelor juriclice ale pOSeSlel. . . _ In cazul lipsei calitatilor posesiei, exista vicii ale posesiei, aceasta este viciata, Existenta viciilor posesiei este 0 problema de fapt.

In legat~ra cu viciile posesiei sunt binevenite uncle precizari: . _

a) Calitatea posesiei de a f neintrerupta este 0 conditie de existenta a posesici, IlU 0 calitate a posesiei. In cazul in care posesia se intrerupe, aceasta se pierde;

69

b) Legea nu prevede calitatea posesiei de a f ncechivocii. Exista cchivoc in cazul in care actele de posesie se pot explica in diferite moduri. Astfel:

coproprietarii care stapanesc lucrul in indiviziune, Fiecare coproprietar are dreptul de a face acte de posesie asupra intregului lucru. Accste acte se pot explica in sensul exercitiului dreptului indiviz al coproprietarului, iar I1U numai in sensul rnanifestarii intentiei de a poseda singur Iucrul pentru sine si de a-I uzucapa. Potrivit art.1853 C.civ., In acest caz este detentie precara;

. --- personalul de serviciu care face acte de folosinta asupra lucrurilor proprietarului. Aceasta imprejurare este de natura sa creeze echivocul asupra senuu ficatiei sale juri dice, atata vrerne cat nu se poate face dovada unui element care sa excluda intentia de a poseda sau care sa presupuna intentia de a poseda;

-- concubinul care face acte de folosinta asupra bunurilor celuilalt concubin.

Unii autori considera ca echivocul este util, de lege ferenda, ca viciu distinct al posesiei, cum este reglementat in alte legislatii I.

13. Viciile posesiei

Lipsa calitatilor posesiei constituie vicii ale posesiei. Potrivit art. 1847 viciile posesiei sunt urmatoarele: discontinuitatea; violenta; clandestinitatca; precaritatea.

Precaritatea, asa cum se va arata, este mai mull dedit un viciu al posesiei, deoarece presupune lipsa elernentului subicctiv, adica intentional, al posesiei, ceea ce inscarnna lipsa jnsa~i a posesiei, ci nu numai un simplu viciu al acesteia,

A. Discontinuitatea

Posesia trcbuic sa fie continua, ill sensu} ca actele de sa se exer-

cite la intervale normale si intr-o succesiune obisnuita, fara intervale de limp prea mari intre dar in to ate cazurile conform naturii lucrului sau ex ercitiului dreptului care forrneaza obiectul

Potrivi t art. 1 848 0 exercita

in IIlOc! nercgular, adica cu .

Continuitarea nu exclude

dar

f •

I,

70

posesia unei pasuni de munte unde in fieeare vara se trimit oile la pascut, se manifests in mod intermitent, deoarece in tirnpul iernii nu se fac acte de folosinta.

Discontinuitatea nu se confunda cu intreruperea posesiei, in acest ultim caz incetand posesia, Acest lucru, adica intreruperea posesiei, are loc atunci cand exercitiul posesiei a fost intrerupt pc 0 durata mai mare de un an (art. 1364, C.civ.). Daca, insa, intreruperea dureaza mai putin de un an, posesia este lovita de viciul discontinuitatii, Rezulta ca posesia trebuie sa fie continua ~i neintrerupta, acestea neconfundandu-se una cu alta.

Continuitatea si interrnitenta anormala sunt problerne de fapt, lasate Ia aprecierea instantei, in raport de situatia concreta respectiva.

Se considera ca viciul discontinuitatii nu se poate manifesta in privinta bunurilor mobile, deoarece posesia atribuie posesorului calitatea de proprietar al lucrului, din chiar momentul nasterii ei, potrivit art. 1909 , alin.l C.civ. care se refera la prescriptia instantanee'.

Art.1850 C.civ. prevede ca se prezuma continuitatea si neintreruperea posesiei pentru eel ce invoca posesia, in sensul ca posesorul actual care probeaza ca a posedat intr-un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar, tara insa ca aceasta sa impiedice proba contrarie.

Caracterele viciului discontinuitatii sunt urmatoarele:

a) este un viciu absolut, in sensul ca poate fi invocat impotriva posesorului de catre orice persoana care are interes ca posesia sa nu fie utila (art.l862 alin.l C.civ.);

b) este un viciu temporar, in sensul ca inceteaza daca posesorul incepe 0 pose sic utila, adica actele de stapanire se exercita in mod normal, la intervale obisnuite dupa natura lucrului sau dreptului exercitat (art.l856 C.civ.);

c) se aplicii, de regula, in cazul posesiei bunurilor imobile, caci pentru

cele mobile posesia de buna credinta valoreaza titlul de proprietate,

B. Violenta

Posesia trebuie sa fie netulburata, pasnica, linistita.

Potrivit art.1847 C.civ., posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului, adica atat violenta activa, cat si violenta pasiva din partea posesorului la atacul violent pornit de catre un tert,

I G.Lutcscu, op.cit., p.200.

7l

. Rczu!ta ca posesia lrebuic sa fie pasnica nu numai la inceput, dar si pe tot timpul cat dureaza aceasta.

Desi textul are redactarea aratata, autorii considera ca violenta pasiva din partea posesorului la ataeul provenit din partea unui tert nu este de natura a vieia p~sesia, deoareee ar insemna ea tertul sa aibe posibilitatea ea pe calea exerc,ltam un or aete violente sa determine vicierea posesiei, desi posesorul aflat mtr-o adevarata legitima aparare, ml a avut niei 0 initiativa violenta niei

in dobandirea si nici in eonservarea posesie I. ' ,

Caracterele vieiului violentei sunt urmatoarele:

. a) este un viciu relativ, deci produce efecte numai intre partile intre care a ll1terve;11t, ceea ce ~in~camna ca viciul poate fi invocat numai de catre persoana impotnva carera s-a manifestat violenta. Fata de celelalte persoane, posesia nu este afectata de viciul violentei (art.1862 alin.2, C.civ.);

b) este un viciu temporar, ceea ce inseamna ca de indata ce a incetat vioIenta, posesia utila reincepe. Nu se pot opune posesorului actcle de violenta decat in tirnpul cat sunt exercitate; daca aceste acte de violenta au incet~t posesia inceteaza de a mai fi viciata: "

,

c) viciul poate exista atdt in privinta posesiei bunurilor mobile, edt si in privinta posesiei bunurilor imobile.

C. Clandesiinitatea

_ Art. 184 7~ C.civ. cere ca posesia, pentru a fi utila, sa fie publica, adica sa fie exercitata pe rata, asa cum ar exercitao proprietarul insusi,

Art~1852 C.civ. prevede ca posesia este clandestina cand posesoruJ 0 exercita pe ~scLlns de adversarul sau, incat acesta nu este in stare de a putea s-o cunoasca. Pnn urmare, posesia clandestina se exercita in asa fel indit sa~

..". . ') ,

IlU atraga atenna celor ce ar avea interes s-o cunoasca.

Clandestinitatea se poate concepe cu usurinta in materia bunurilor mobile care sunt susceptibile de posesia ascunsa, dar pentru bunurile imobile este mai greu de intalnit, De aceea, autorii dau exemple mai rnulte cu caracter teoretic, C:Il11 ar fi cazul proprietarului care sapa 0 pivnita sub imobilul vecin sau cazul 111 care se sapa galeriilc necesare pentru exploatarea subsolului unei proprietati vecine'.

I Tr.fo11a~cll. ldcca de apnrcnia .... p.J92; C.lIamangiu s.a., op.cit., vol.I, p.951-952; G.N.LlI\CSClI, op.cu., p.202; C.Sliitcscu, op.cir, p.783.

, c.lJamangili s.a., op.cit., p953; G.N.Lu(esclI, op.cit.. p.204.

72

Caracterele juridice ale viciului clandestinitatii sunt urmatoarele:

a) este un viciu temporar, adica inceteaza cand posesia devine publica (art. 1 856C.civ. );

b) este un viciu relativ, ceea ce inseamna ca poate fi invocat numai de persoana fata de care a fost aseuns (art.1862 alin.2, C.civ.).

D. Precaritatea

a) Notiunea, Precaritatea este mai mult decat un viciu al posesiei, este lipsa posesiei. Definitia precaritatii este data de art.1853 C.civ., care prevede ca actele ce exercitam sau asupra lucrului altuia, sub nume preear, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie 0 posesie sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului sau.

Rezulta ca precaritatea este detinerea lucrului :tara animus possidendi, ci numai cu animus detinendi. Detentorul poseda pentru altul, deci nu sub Ul1 nume de proprietar.

Ca exemple de detentori precari rnentionam: - locatarii \ depozitarii, uzufructuarii;

- coproprietarul pentru totalitatea lucrului aflat in indiviziune;

- administratorii bunurilor altuia;

- cei care detin lucrul eu ingaduinta proprietarului acestuia.

Detentia precara este intotdeauna conforma dreptului din care decurge, spre deosebire de posesie care poate fi contrara dreptului.

Uzufructuarul si ceilalti titulari de drepturi reale, altele decat proprietatea, sunt detentori precari - cu precizarile ce urmeaza - fata de proprietarul lucrului, dar fata de terti sunt posesori, deci posesia lor corespunde dreptului real ee-l au, altul decat proprietatea, de exemplu, posesia uzufructului ori posesia servitutii.

Pentru apararea posesiei uzufructului sau, uzufructuarul are actiunile posesorii contra proprietarului si tertilor, Prin urmare, fata de proprietarul lucrului, uzufructuarul este detentor precar pentru posesia proprietatii depline a lucrului, deoarece posesia proprietatii 0 are proprietarul, dar uzufructuarul are posesia uzufructului chiar fata de proprietarul lucrului, caci

I Potrivit C.S.J., sectiile unite, dcc.nr.Vll I din 27 scptembrie 1999, In recursul In interesul lcgii, publicata In M.Of. 11r.636 din 27 decernbrie 1999, locatarul, exercitand 0 posesie prccara, 11U poate dobandi proprictatca asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.

73

exista un titlu la baza precaritatii, de exernplu, contractu! de inchiriere , testamcntul: sau un titlu care sta la baza poscsiei, de exemplu, con-

tractu! de vanzarc, contractu] de donatie:

o nu cxi~ta un asernenea titlu, de exemplu, a existat, dar s-a pierdut, nu

_ poate fi irnediat, I1U a existat niciodata, lUI poate f dovcdit,

In acest caz, exista doua prezumrii:

A. Se ca nosc,:nrJ

pentru

ca

1'11

B. Daca se face dovada ca s-a inceput posesia pentru a1tul, se prezuma ca

se continua precaritatea, pana la proba contrara (art 1855 C.civ.).

Schimbarea precaritatii in posesie se nurneste intervertirea precaritatii.

d) Intervertirea precaritatii

Precaritatea sau detentia animo alieno sau animo detinendi se poate transforma in posesie. In acest caz, are 10c intervertirea precaritatii.

Trebuie precizat ca intervertirea precaritatii nu poate avea 10c prin simpla vointa a detentorului precar (art. 1857 C.civ.),

Intervertirea precaritatii are loc in urmatoarele cazuri prevazute de lege (art.1858 C.civ.):

1) detinatorul primeste cu buna credinta de la un tert un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului detinut. Astfel, de exemplu, la moartea proprietarului, chiriasul cumpara imobilul inchiriat de la 0 persoana pe care 0 crede rnostenitoare proprietarului. Intervertirea are 10e numai daca detinatorul este de buna credinta, adica sa creada ca noul sau titlu este valabil, astfel ca in exernplul dat chiriasul sa creada ea a cumparat de la adevaratul proprietar actual a1 imobilului. Buna credinta se prezuma (bona .fides pres um itur, art. 1899 alin.2 C.eiv.). Se considera ca buna credinta se prezuma daca schimbarea titlului este insotita de schimbarea actelor detinatorului,

adica - in exemplul luat - nu mai pliite:;;te chiria 1; ,

2) detentorul precar neaga dreptul celui de la care detine lucrul prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau .

Trebuie sa se manifeste vointa de a poseda in contra vointei autorului sau prin acte reale, aete de rezistenta, care sa provoace un conflict intre el ~i proprietarul lucrului. Conflictul poate fi judiciar, dar poatefi :;;i extrajudiciar, de exemplu, detentorul face 0 notificare proprietarului ca nu-i va mai plati chiria sau detentorul se opune cu forta la reluarea lucrului de catre proprietarul sau.

In acest al doilea caz de intervertire a precaritatii, titlul preear nu este inlocuit, ea in primul caz, printr-un titlu translativ de proprietate, ei este distins Tara a fi inlocuit, astfel incat lucrul se detine pe viitor Tara titlu",

Art.I857 C.civ. interzice intervertirea titlului precar prin libera vointa a detinatorului, Pe de alta parte, in acest al doilea caz de intervertire, vointa detentorului determina intervertirea precaritatii. Cum se impaca acestea? Art.1857 C.civ. are in vedere interzicerea intervertirii titlului printr-o sirnpla schimbare a vointei interne a detinatorului, care ar fi greu de dovedit, pe cand

toate dre~turilc reale sunt susceptibile de posesie, nu nurnai proprietatea, sal! cum arata art.! 846 al1:1.2, C.civ., exista posesia lucrului (deci corespunzatoare proprietatii) ~l folosirea de un drept, deei posesia eorespunziitoare celorlalte drepturi reale,

Se mai poate face 0 precizare. Daca posesia este exercitiul aparent al unui drept real, prm aceasta posesia face sa se nasca prezumtia existentei unui drept real propriu, care poate fi denumit drept de posesie, adica jus passidendi. Acesta nu trebuie sa fie confundat cu dreptul de a ave a posesia unui lucru, respectrv JUS possession is, care izvoreste din dreptul de proprietate si de care nu beneficiaza dedit proprietarul sau titularul unui alt drept real: u~Llfructuaml, credlto:'ul gajist, locatarul etc I. De aceea, proprietarul nu poate sa posede ~ropnul sau lucru $1 sa reelame in calitate de posesor, efectele poseslCl, caci dreptul de a ave a posesia lucrului decurge din dreptul de propnetate.

b) Caracterele precaritatii si efectele ei2:

a) persoana de la care detentorul precar detine titlul detentiei beneficiaza de posesie prm altul (posesia corpore alieno) si deci are atat exercitiul actiu-

nilor posesorii, cat si benefici ul uzucapiunii; , ,

b) pr~ca1'i~atea, considerata viciu, este un vieiu absolut, adica precaritatea exista fata de toata lumea (art, 1862 alin.l, C.civ.), de exernplu, chiriasul unui imobil de la pos,esorul neproprietar este detentor precar ~i fata de posesorul neproprietar ~1 tata de adevaratul proprietar aJ imobilului;

. c) precantatea este un viciu perpetuu, deoarece dureaza pana cand intervine un caz de intervertire a precaritatii.

c) Cum 5C distinge 111 practica posesia de precaritate. Deosebim:

u

Drcptul

I C.I-Iamangiu s.a., op.cit., vol.l, p.960. 2 C.I Iamangiu s.a., op.cit., vol. l, p.961.

75

arU858, pct.2 din C.civ. adrnite intervertirea titlului cand schimbarea de voi~*i este evidenta si nell1doielnica, manifestata prin acte concrete si fapte tara echivoc ~1 care pot fi dovedite usor'.

Un exemplu de intervertire potrivit art.1858, pct.2 C.civ. este urmatorul: locatarul unui imobil, socotind ca are motive terneinice sa se considere propnetar al bunului, refuza sa rnai plateasca chi ria locatarului sau, caruia ii notifies hotararea sa ~i ca se considera ca proprietar al imobilulu.,

3~ lucrule:te transmis, prin act cu titlu particular translativ de proprietate, de catredetmatorul precar unci persoane de buna credinta. Astfel, un chinas al ImobIlulUl, consideranduse proprietar, vinde bunul unei persoane, care este ~e. buna credinta, adica 11 crede ca este proprietar. Rezulta ca viciul precantarn l1U se transrnite succesorului cu tit!u particular de buna credinta de la un detentor precar. Intr-adevar, succesorul cu titlul particular nu este tinut de obligatiile autorului sau, care nu i se transmit. Orept urmare, obligatia de resutuire a Iucrului pe care 0 are detentorul precar, catre proprietar, nu se transmite succesorului cu titlu particular, care este de buna credinta;

4) tranSl11ISmnea lucrului cu titlu universal, de catre detentor, daca suecesorul este de buna credinta, Astfel, este cazul mostenitorutuj care, prirnind (: succesiune, considera, fiind de buna credinta, ca un bun asupra caruia defunctul avea numai 0 detentie precara, s-ar fi aflat 111 proprietatea sa.

Autorii critica acest caz de intervertire, deoarece dobandirea ell titlu universal, spre deosebire de dobandirea cu titlu particular, opereaza 0 substituire a succesorului in t()~te drepturile si obligatiile autorului, indiferent de buna sau reaua credinta. In acest fel, dobanditorul cu titlu universal dobandind obligatiile ~utor~lIuj sau,. dobandeste si obligaua de a restitui lu~nil, pe care autorul lui 11 detinea cu titlu precar, astfel incat nu se poate ad mite solutia de intervertire prevazuta de ar1.1858 pct.4 C.civ .. Pentru aceasta intervertjrr-, legea cere 0 singura conditie si anume buna credinta a succcsorului cu titlu unrversa] (sau succesor universal).

Precizare

II: ultimele doua cazuri, nu este vorba de 0 intervertire propriu-zisa a preeanta!!], . cr de 0 sclumbar., a caracterului precaritatii prin schimbarea persoaner posesorului (mai inainte alta persoana era detentor).

In primele doua cazuri, intervertirea este propriu-zisa, arc loc in

persoana a detentorului, care devine posesor.

Sectiunea a IV-a Efectele posesiei

Fiind manifestarea exterioara a dreptului de proprietate sau a altui drept

real, posesia ca atare, ca fapt, produce anumite efecte juridice, . .

Importanta acestor efecte juridice este in functie fie de caracterul posesiei, de buna sau de rea credinta, fie de natura bunului asupra caruia ea se exercita bun mobil sau bun imobil. Unele efecte juridice privesc to ate bunurile, mobile si imobile, de exemplu, prezumtia de proprietate, iar altele privesc numai bunurile imobile, de exemplu, actiunile posesorii si perceperea fmctelor.

Posesia produce unele efecte, indiferent daca posesorul poseda, cu drept ori tara drept, chiar daca posesorul este de rea credinta. Acestea sunt efecte generale. Posesia produce unele efecte numai cand posesorul este de buna credinta. Acestea sunt efecte particulare,

Efectele generale ale posesiei sunt:

~ posesia creeaza prezumtia de proprietate. Oovada lipsei de drept a posesorului este in sarcina celui ce porneste actiunea impotnva posesorului. Dad nu se face aceasta dovada, are ca~tig posesorul: in pari causa melior est causa possidentis;

-_ posesia este aparata prin actiunile posesorii; ... .

-_ posesorul dobandeste proprietatea prin uzucapiune (prescriptie achizi-

tiva), in cazul bunurilor imobile. . . ~

Efectele particulare ale posesiei sunt (numai cand posesorul este de buna

credinta): ... , .

• uzucapiunea de lOla 20 de am, in locul celei de 30 de am, 111 matene de

imobile; aceasta este uzucapiunea prescurtata;

• prescriptia instantanee (art. 1909 C.civ.), in materie de mobile;

• posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului posedat.

Ne referim mai departe numai la unele efecte ale posesiei, deoarece celelalte se analizeaza in alta parte, la materiile respective.

14. Posesia creeaza 0 prezumtie de proprietate

Posesorul este prezumat proprietarului lucrului posedat, pana la proba contrara,

----~--~------~-,-~.---"--.-

-------------------

I Op.cn.,

77

In acest sens, art.18S4 C.civ. prevede "poscsorul este prcsupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, dad nu este pro bat ca a inceput a poseda pentru altul". Aceasta prezumtie se interneiaza pe ideea ca, de cele mai multe ori, posesia DlI este dedit insusi exercitiul aparent al dreptului de propnetate.

. A vantajul acestei prezumtii este acela ca posesorul are calitatea de parat, fiind presl~us proprietar si este scutit de a aduce aite probe in sprijinul dreptului sau de propnetate, pana la proba contrara.

Prezumtia de proprietate este mai puternica in cazul bunurilor mobile deoarece potrivit art. 1909 alin.l, C.civ., posesia de buna credinta echivaleaza cu insusi titlul de proprietate, tara a se putea face proba contrara, ceea ce 111- seamna ca proprietarul, intentand rmpotri va posesorului actiunea de revendicare, IlU poate sa inlature prezumtia de proprietate, care are caracter Irefragabil .sau absolut (juris et de jure). Cu privire la fundamentul juridic al art.}909 alin.l, C.ClV., a se vedea, infra, actiunea in revendicare.

In cazul bunurilor imobile, prezumtia de proprietate are un caracter mai atenuat, deoarece poate fi rasturnata prin proba contrara, ceea ce insearnna ca este 0 prezumtie relativa (juris tantum}.

Pentru bunurile proprietate publica, an ate in afara circuitului civil, preZU111!la de proprietate mentionata nu opereaza in favoarea posesorului (art.136, pet. 3 si 4 din Constitutie),

15. Actiunile posesorii

a) Notiunea. Legea ocroteste posesia, independent de existenta unui drept real ce ar trebui sa se ana la baza ei. Aqiunile posesorii apara posesia impotnva incalcarilor ce-i sunt aduse, Actiunile posesorii apara posesia ca stare de fapt irnpotriva oricaror tulburari, pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandi posesia atunci cand ea a fost pierduta,

b) Sediul materiei. Reglementarea actiunilor posesorii se face prin art.674-676 C.pr.civila.

c) Justificaren actiunilor posesorii. Exista rnai multe motive pentru care legea ocroteste posesia prin actiunile posesorii:

o prin aceste actiuni se apara insusi dreptul titularului, caci 111 marea majoritate a cazurilor, posesorul este insusi titularul dreptului real ce se manifests prin posesie;

o ordinea in societate, deoarece nimanui nu-i este permis sa-si faca singur dreptate, mai ales prin violenta;

o posesia poate duce la uzucapiune, astfel ca actiunile posesorii apara posesia care face posibila uzucapiunea.

d) Caracterele juridice ale actiunilor posesorii. Astfel:

---- actiunile posesorii apara posesia si deci se deosebesc de actiunile petitorii care apara drepturile reale;

-- actiunile posesorii sunt actiuni reale, adica apara drepturile reale prin apararea posesiei. Dar, actiunile petitorii pun in joe insasi existents dreptului real si nu reusesc dedit daca stabilesc existenta dreptului real, pc cand actiunile posesorii nu se ocupa de existenta dreptului real, ci se refera exclusiv la faptul posesiei, care poate avea ori nu in spate dreptul real, dar prin mijlocul ocrotirii posesiei, se apara insusi dreptul real care se ana in spatele posesiei;

- de regula, actiunile posesorii sunt actiuni imobiliare, deoarece ocrotesc posesia bunurilor imobile ~j drepturile reale susceptibile de a fi dobandite prin uzucapiune. In materie imobiliara, posesorul rarnane distinct de petitoriu, nu se cumuleaza cu acesta. In materia bunurilor mobile, in conditiile art.1909, alin.l C.civ., posesia se confunda cu proprietatea san dreptul real. Daca nu sunt indeplinite aceste conditii, posesia mobilelor este deosebita de proprietate sau alt drept real. Dupa caz, deci, actiunile posesorii sunt inutile in privinta bunurilor mobile, dar ar putea fi si utile. Totusi, in materie mobiliara, in ambele situatii, posesorul se confunda cu petitorul sau, altfel spus, posesorul este absorbit de petitoriu; in consecinta, actiunea posesorie nu se foloseste in materie de bunuri mobile, chiar daca IlU se aplica art. 1909 alin.l Cod civil, cand posesia nu se confunda cu proprietatea, caci daca se aplica acest text, posesia se confunda cu proprietatea sau cu un alt drept real; in arnbele cazuri, deci, fie ca se aplica ar1.1909 alin.l Cod civil ori I1U se aplica, posesorul se confunda cu petitorul; de aceea, actiunea posesorie este de regula actiune imobiliara;

- actiunile posesorii pot fi exercitate timp de un an de la tulburarea sau atingerea adusa posesiei.

e) Actiunile posesorii ~'i drepturile rea le. Urrnatoarele aspecte trebuie subliniate:

• Toate drepturile reale imobiliare sunt susceptibile de pose sic si, deci, fiecare poate fi aparat prin actiuni posesorii;

• Cel care detine lucrul in interesul sau propriu, in temeiul unui contract incheiat cu posesorul, poate folosi actiunile posesorii, afara daca tulburatorul este eel pentru care detine, ceea ce insemneaza ca pot 'ltexercita actiunile posesorii si detentorii precari (art.676 C.pr.civ.); in

78

79

acest sens, s-a decis ca actiunea posesorie poate fi prornovata si de eel care detine bunul in interesul sau propriu, In terneiul unui contract incheiat CLi posesorul, fiind necesar sa sefaca dovada a primelor doua conditii prevazute de art.674 C.pr.civ., precum si a titlului in terneiul caruia se detine':

Uzufructuarul este posesor al dreptului sib de uzufruct ~i poate exercita acttunea posesorie. Pentru apararea folosintei, poate folosi actiunea posesorie chiar faJa de nudul proprietar. De asernenea, nudul proprietar are posesia corpore alieno a proprietatii si deci are actiunea posesone,

NUl11ai serviturile aparente ;;i continue potfi aparate prin actiuni posesoru (art.675 C.pr.civ.). Cele neaparente si discontinui, stabilite prin fapta ~muIUl, l1U pot fi aparate prin actiuni posesorii, Dar practica judiciara a acordat actiunea posesorie pentru ocrotirea servitutilor discontinue si neaparente legale, precum pentru servitutile discontinue si neaparente stabilite prin fapta omului, cand se poateinvoca un titlu in favoarea titularului actiunii posesorii".

.f) Utilizarea actiunilor posesorii. Datorita avantajelor actiunilor posesoru, sub raport probatoriu, fata de actiunile petitorii, actiunile posesorii se folo~esc in p_:-actidi, in Iocul actiunii in revendicare, chiar de catre proprietar. In cazul III care proprietarul a pierdut actiunea posesorie, poate sa intenteze ulterior si 0 actiune petitorie fara a se incalca prin aceasta autoritatea de lucru judecat, deoarece intre cele doua actiuni nu exista identitate de cauza juridica",

Actiunile posesorii pot fi folosite ~i de catre titularii dreptului de servitute, cu deosebire a servitutilor continue si aparente.

g) Felurile actiunilor posesorii. Drcptul nostru cunoaste doua actiuni posesorii: 1) a~!iunea posesorie general a (actiunea in cornplangere); 2) a~!iunea posesone ll1 caz de violenta, care este numita speciala, sau in reintegrare (reintegranda).

I. Actiunea posesorie in cornplangere, Aceasta actiune se poate folosi pentru a face sa inceteze orice fcl de tulburare a posesiei, adica tulburarea care provine de, la tert cu intentia de a atinge posesia, de a irnpiedica exercitiul liber ~I efectele juridice ale posesiei, dcci 0 tulburare care irnplica 0

pretentie contrarie altuia, ci nu de un act izolat si trecator, de exemplu, s-a cules un pom, s-a spart un geam, caci in aceasta situatie este yorba de actiunea in daune care poate fi introdusa si de detentor, nu numai de posesor. Actiunea in complangere si actiunea in daune sunt, deci, distincte.

Conditiile pentru introducerea actiunii posesorii in complangere sunt urmatoarele (art.674 C.pr.civ): sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare; inainte de deposedare sau tulburare, reclamantul a posedat eel putin un an; posesia indeplineste conditiile art.1846 si 1847 C.civ., adica posesia este utila sau neviciata.

Daca nu face dovada cil a posedat bunul separat si in mod exclusiv, mostenitorul I1U poate exercita impotriva altui mostenitor actiunea posesorie privitor la bunul aflat in indiviziune, deoarece nu sunt indeplinite conditiile art. 184 7 C.civ ..

Actiunea pentru interzicerea (denuntarea) Iucrarilor noi, este un caz particular de cornplangere. Aceasta actiune se exercita de catre posesor irnpotriva unui tert care, prin inceperea unor lucrari pe terenul vecin, ameninta exercitarea lib era a posesiei. Lucrarile noi care provoaca initial doar 0 tulburare eventual a, se executa pe terenul celui care tulbura pe posesor ori pe detentor, ci IlU pe terenul celui tulburat in posesia sau detentia sa. Actiunea se introduce inainte ca tulburarea sa se fi produs, sau inainte ca actul sa se fi consumat, Ea da posibilitatea posesorului sa opreasca lucrarile tara a astepta terminarea lor ori chiar tara a astepta producerea unui prejudiciu real. Rezulta ca actiunea la care ne referim are ca scop mai ales inlaturarea ori oprirea unei tulburari viitoare, nu a unui tulburari deja realizate, Pentru introducerea actiunii, se cer a fi indeplinite aceleasi conditii ca si pentru actiunea in complangere,

2. Actiunea posesorie in caz de violenta (in reintegrare). Aceasta actiune apara posesia in cazul in care deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violenta. Daca violenta sta la baza posesiei, adica 'in rnomentul in care a avt;t loc deposedarea sau tulburarea posesiei prin mijloace violente, posesia nu a fost pasnica si publica, fiind fundata san rnentinuta prin rnijloace violente, nu se poate folosi actiunea in reintegrate pentru a se apara impotriva tulburarilor chiar violente aduse de tert impotriva posesorului, mai bine zis detentorului I.

Pentru introducerea actiunii de reintegrate, se cere numai conditia sa 11U fi trecut un an de la deposedare sau tulburare.

I (,S.I, dcc.civ.nr.1592 din -' iulie 1991, in V.Llogdancscu s.a., op.cit., p.2S3. (. l lamangiu s.a., op.cit., vol.!, p,969.

S, dec.civ.nr.x 1(,/1 ')55. CD" vo12, p.22(L

I M.G.Rarincescu, op.cit., p.36

80

81

Se admite ca actiunea de reintegrare 0 poate introduce si detentorul precar, deoarece trebuie sa existe 0 aparare contra actelor de violenta si forta. Prima rnasura care trebuie Illata este restabilirea situatiei care a existat inainte de exereitarea violentei: spoliatus ante omnia restituendus.

In aeest sens, art.674 alin.2 C.pr.civ. prevede ca 111 cazul 111 care deposedarea sau tulburarea s-a facut prin violenta, reclamantul este seutit de a face dovada ceruta la punctele 2 ~i 3 din acest articol. Potrivit dec. civ, nr.2010 din 30 octombrie 199i a Curtii Supreme de Justine, in ipoteza deposedarii sau tulburarii prin violenta, eel ce formuleaza actiunea in justitie trebuie sa dovedeasca numai faptul ca Ill! a trecut un an de la deposedare sau tulburare.

Se pune intrebarea de a sti care este deosebirea intre aceasta actiune si situatia la care se refera art.676 C.pr.civ. care permite actiunea posesorie si detentorilor precari ? Deosebirea se gaseste in conditiile speciale in care se poate introduce actiunea in reintegrare, adica deposedarea sau tulburarea s-a facut prin violenta, iar conditiile introducerii actiunii sunt proprii. Rezulta ca, atat actiunea in cornplangere cat si actiunea in reintegrare pot fi introduse, in conditiile aratate, si de catre detentorul precar. In aceasta consta raspunsul la intrebarea pusa privind deosebirea rnentionata.

Precizare.

Hotararea judecatoreasca data in posesoriu t1L1 are autoritate de lucru judecat in petitoriu.

16. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna-credinta

a) Cine are dreptul S(I dobdndeasca fructele. in mod normal, fructele se cuvin proprietarului lucrului sal! persoanei careia el i-a cedat folosinta, cum este, de exemplu, uzufructuarul. De aici rezulta ca daca lucrul se gaseste Hira incuviintarea proprietarului la 0 persoana, care nu are nici un drept asupra lucrului, proprietarul are dreptul sa ceara 0 data CLl restituirea lucrului, restituirea tuturor fructelor, indiferent daca au fost ori nu consumate, iar in uncle cazuri chiar daca posesorul a neglijat sa le culeaga, Daca restituirea fructelor nu mai este posibila, de exernplu, au fost consumate, atunci se restituie valoarca lor. Dar, proprietarul trebuic sa acorde cheltuielile necesare pentru obtinerea fructelor (art.484 C.civ.).

Art.483 C.civ. arata, ca fructele se cuvin proprietarului in virtutea dreptu-

lui Sal! de acccsiune. In dobandirea fructelor nu este un caz dc

acccsiune, deoarece nu

ci este un

nici unul din caracterele

I V.Bogdanescu ';;.3 .. op.cit., p.25(1.

82

efect al dreptului de proprietate, care se intinde in mod normal la tot ceca ce produce lucrul' .

Sunt insa uncle cazuri in care eel ce a tras foloasele lucrului nu este dator a Ie restitui; din aceste cazuri, eel mai important este acela privind pe posesorul de buna credinta, care nu are obligatia de a restitui proprietarului lucrului fructele pe care le-a perceput (art.486 C.civ.).

b) Notiunea defructe si de producte. Prin fructe se intelege tot ceca ce un Iucru produce in mod periodic, rara ca substanta lucrului sa scada, salva rerum substantio, de exemplu, recoltele de orice fel (cereale, poame, ierburi) pc care le produce pamantul, sporul si produsul animalelor, chiriile ce se cuYin pentru inchirierea unui lucru si dobanzile legal acordate (Codul civil se refera la fructe in textele privind accesiunea, respectiv art.482-485 ~i in textele privind uzufructul, respectiv art.521-525).

Spre deosebire de fructe, productele san produsele nu au un caracter periodic si, prin perceperea lor, consuma sau reduc substanta lucrului, de exemplu, lernnele rezultate din taierea unci paduri ori pietrisul dintr-o cariera. Productele apartin intotdeauna proprietarului lucrului (art.485 C.civ.).

c) Clasificarea fructelor. Fructele sunt de trei feluri:

--- fructe naturale (art.522 C.civ.) sunt acelea produse fara interventia omului, cum sunt ierburile, stufarisul, trestiile baltilor;

- fructele industriale (art.522 C.civ.) sunt acelea produse de natura, dar prin interventia ornului, cum sunt recoltele de orice fel;

-- fructe civile (art.523 C.civ.) sunt veniturile banesti produse prin folosirea bunurilor, cum sunt chiriile si dobanzile.

Autorii considera ca nu exists 0 deosebire In mod practic, intre fructele industriale ~i cele naturale. Ambele se dobandesc prin percepere/.

d) Conditiile dobdndirii fructelor lucrului posedat, de catre poses or.

Pentru ca posesorul sa fie indreptatit a retine fructele produse de lucrul posedat trebuie indeplinite doua conditii:

II fructele sa fi fost percepute. Aceasta percepere trcbuie sa se fi facut In mod normal, adica in momentul ajungerii lor la maturitate, daca este yorba de fructele naturale si industriale, sau in momentul scadentei lor, daca este vorba de fructe civile, ci nu prin anticipatie, adica mai inainte de maturitate sau scadenta lor, cum ar fi cazul posesorului care

I C.Hamangiu s.a., op.cit., vol.I, p.975; G.N.Lu\cscu, op.cit., p.210; c.Statcscll, op.cit., p.789. 2 llamangiu s.a., op.cit., vol.l, p.97S.

83

incaseaza eu anticipatie chiria irnobilului posedat'. Rczulta ca fructele percepute sau culese eu anticipatie trebuie restituite, deoarece posesorul a facut 0 greseala prin asemenea percepere, iar acesta nu poate fi tratat mai bine decat uzufructuarul care este obligat sa restitute fructele pereepute anticipai'";

posesorul sa fi fost de buna credinta (art.485 C.civ.).

e) Buna credinta: Prin buna credinta se intelege credinta posesorului ca are asupra lucrului posedat un drept de proprietate, pe baza unui titlu translativ de proprietate, a carei nevaliditate 0 ignora (art.486 C.civ.). Acest titlu translativ, prin ipoteza, nu este valabil, caci daca ar fi valabil, posesorul ar ave a ealitatea de proprietar, nu de simplu posesor. Titlul este viciat, de exemplu, cand aetul translativ de proprietate a fost incheiat eu altcineva decat adevaratul proprietar. Eroarea in care se gaseste posesorul cu privire la nevaliditatea titlului sau translativ de proprietate, adica necunoasterea nevalabilitatii titlului sau, fie ca eroarea este de fapt, sau eroare de drept, constituie buna sa credinta. Posesorul, care cunoaste nevaliditatea titlului sau in virtutea caruia poseda este posesor de rea credinta, nu posesor de buna credinta. Rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv ~i consta in convingerea posesorului ea lucrul posedat se interneiaza pe un titlu valabil, ale carui vicii nu-i sunt cunoscute.

Exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor garantate de Constitutie are in vedere punerea lor in valoare in conformitate Cll scopul lor, si anume, pe de 0 parte, asigurarea participarii depline a tuturor mernbrilor societatii la viata sociala, iar, pe de alta parte, nedeturnarea lor de la aceasta finalitate3. N0D11a constitutionals arata ca in exercitarea drepturilor cu buna-credinta se intelege respectarea drepturilor cclorlalti",

f) Titlul posesorului. Titlul translativ de proprietate trebuie inteles in sens de negotium, adica de operatic juridica, ci nu in sens de instrumentum, adica de inscris care constata operatia juridica. Aceasta operatic juridica trebuie sa fie translativa de proprietate, adica sa poata transfera proprietatea catre posesor, daca ar fi valabila, de exemplu, vanzarea-curnpararea, schimbul, donatia,

I M.e;. Rarinccscu, op.cit., p.29. 2 G.N. Lutcscu, op.cit, 17.21

1 C. Rflrsan, Drept civil. Drcpturi real" principale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001 op. ci! .. p. 77.

4 (Coordonator) l. Dogaru, Drcpt civil. ldci producdtoar« de efcctc [uridice, Eel. All Beck, Bucuresti, 2002, op. cit .. p. 5.

84

succesiunea, legatul. 0 asemenca operatic juridica, adica un astfel de titlu, se nurneste just titlu.

Se considera ca potrivit art.485 C.civ. justul titlu este un aspect al bunei credinte, un element intrinsec a1 acesteia, spre deosebire de materia uzucapiunii de la lOla 20 ani, unde justul titlu este un element separat de buna credinta (a se vedea, infra, la uzucapiune).

g) Justul titlu nu este valabil. Cauze de nevalabilitate. Prin ipoteza, justul titlu nu este valabil si, de aceea, posesorul nu este proprietar al lucrului, ci numai posesor. Justul titlu nu este valabil datorita urmatoarelor cauze:

• lucrul a fost dobandit de la neproprietar (non dominus), care deci nu avea calitatea de a transmite posesorului proprietatea asupra lucrului;

• justul titlu este lovit de nulitate absoluta sau nulitate relative, pentru vicii de fond sau de forma, afara daca nulitatea absoluta a actului nu se intemeiaza pe incalcarea grava a unei norrne juridice care intereseaza ordinea publica. Rezulta ca titlul translativ de proprietate lovit de nu!itate absoluta ori nulitate relativa, cand cauza de nulitate nu este cunoscuta, adica este ignorata, poate servi posesorului pentru dobandirea fructelor. In caz de uzucapiune de la lOla 20 ani, titlul lovit de nulitate absoluta nu este just titlu. Mai rezulta ca titlul nul absolut ~i contrar unei dispozitii legale care intereseaza ordinea publica nu poate funda buna credinta a posesorului, de exemplu, dobandirea unui teren de catre un strain, ceea ce nu este posibil.

h) Titlul putativ. Pana acum am presupus ca titlul nevalabil are 0 existenta reala, Dar daca el nu exista in realitate ? Prin titlul putativ se intelege acela care exista numai in credinta posesorului, in imaginatia sa, dar el nu are o existenta reala.

Se admite ca titlul putativ poate fi just titlu care sa fundeze buna credinta a posesorului, deoarece, justul titlu este un element al bunei credinte in materia posesiei de buna credinta, cum s-a aratat spre deosebire de materia uzucapiunii de la lOla 20 ani, unde justul titlu este 0 conditie separata de buna credinta si, deei, titlul putativ nu este suficient pentru aceasta uzucapiune.

i) Eroarea de fapt scm eroarea de drept. Buna credinta a posesorului COl1- sta in convingerea sa subiectiva, interneiata pe justul titlu, ea a dobandit lucrul posedat, in mod valabil, Buna credinta exista atat in caz de eroare de fapt, de exemplu, s-a crezut ca instrainatorul este proprietarul lucrului pe care l-a instrainat, deci eroarea a purtat asupra unei situatii de fapt, cat ~i in caz de eroarc de drept, de exemplu nu s-a eunoscut ca legea prevede solernnitatea pentru donatie, deci ignorarea unei dispozitii legale.

85

j) Dovada bunei credinte. Problema dad! buna credinta se prezuma ori trebuie dovedita, este discutabila,

1l1tr-o parere, buna credinta se prezurna, prin extinderea dispozitiei legale din art. 1 899 C.civ. In rnaterie de uzucapiune, unde buna crcdinta se prezuma (bona fides presumitur).

Fiind un element al bunei credinte, se prezuma si acest just titlu si deci l1U este necesar sa se faca 0 dovada separata pentru titlul.

Intr-o alta parere, daca posesorul stabileste titlul in terneiul caruia poseda, se prezuma buna credinta". Deci, sarcina probei relei credinte revine adversarului posesorului.

Dar exista, si alte opinii (op.cit., p.975):

- buna credinta nu se prezurna deoarece art. 1899 C.civ. este de stricta interpretare si nu se aplica in afara de uzucapiune'';

- buna credinta se prezuma daca exista un titlu real, a carui nevalabilitate se datoreaza unci erori de fapt a posesorului;

buna credinta nu se prezuma daca exista titlul putativ sau cand exista titlu real, iar eroarea posesorului este de drept.

Ne oprim la solutia ca buna credinta a posesorului se prezuma",

Stabilirea bunei sau relei credinte este 0 problema de fapt, lasata la aprecierea instantelor de judecata,

Jurisprudents sustine in prezent, ca buna-credinta se prezuma indiferent de materia in care se pune problema acesteia". Suntem deci, in prezenta unui principiu general al dreptului civi16 al carui continut este dat de faptul ca buna-credinta este intotdeauna prezumata si ocrotita in raporturile juridice civile.

k) La ce moment trebuie sa existe buna credinta ? In materia uzucapiunii, buna credinta trebuie sa existe la intrarea in poses ie, fara a prezenta importanta dad a incetat in cursul posesiei. In materia dobandirii fructelor de catre posesoruI de buna credinta, aceasta solutio nu a fost primita, deoarece art.487

I C.Statcscu. op.cit., p.791

2 C.Hamangiu s.a., op.cit., vol.l, p.979, care se refera la aceast» parcrc fiind a practicii judiciarc. 3 MCantacuvino. op.cit., p. 139.

1 M.G. Rarinccscu, op.cit., p.307; N.G.L1I1CSCll, op.cit., p 223.

5 Pcntru 0 spcla in care se afirma eil dobanditorul unui bun (in anumitc conditii) cste aparat "In pastrarca lui de principiul buna-credirua ... " a se vedra D. Lupascu s.a., Cuiegcre de practicii judiciarii (( l ribunalului Ililcure,!i 1993 1997. l.d All Beck, Bucurcsn, 19')8. p. 7475.

(. A se F:. l.upan, Rccvaluorcn primipiilo; drcptului civil roman, in Drcptul nr. S-()/] ')94, p. 11').

86

C.civ. dispunc ca posesorulinceteaza a mai fi de buna credinta din momentul cunoasterii viciilor titlului af1at la baza posesiei.

De aici rezulta ca buna credinta trebuie sa existe in momentul dobandirii posesiei si in momentul fiecarei perceperi a fructelor. Din moment ce afla ca poseda tara drept, posesorul nu mai poate dobandi in mod valabil fructele pc viitor, jar dad le-a perceput trebuie sa le restituie proprietarului. De asernenea, buna credinta se socoteste incetata din ziua cererii in justitie facuta impotriva posesorului, chiar daca acesta ar continua sa creada ca proprietarul a pornit actiunea impotriva sa tara drept.

Buna credinta se apreciaza in persoana posesorul intotdeauna buna eredinta se apreciaza in persoana posesorului actual, ci l1U in persoana autorului sau. Astfel, mostenitorul de buna credinta are dreptul 1a fructe, chiar daca autorul sau a fost de rea credinta si invers, el nu are dreptul la fructele percepute daca este de rea credinta chiar daca autorul sau era de buna credinta.

Incetarea bunei credinte a posesorului este 0 problema de fapt lasata 1a aprecierea instantei de judecata.

I) Modul dobdndirii fructelor. Se considera ca dobandirea fructelor in temeiul posesiei de buna credinta se face prin percepere, adica prin culegerea lor, tara a deosebi intre felurile fructelorl. Perceperea fructelor trebuie sa fie Ja timpul cuvenit. 0 percepere a fructelor anticipata, dar anormala, 11U scuteste pe posesor de restituirea fructelor.

A1ti autori dau solutia potrivita art.525 din materia uzufructului si deci

disting:

• fructele naturale si industriale se dobandesc prin percepere;

• fructe civile se dobandesc zi de zi, adica in proportie cu durata posesiei.i Din art.485 C.civ., care obliga pe posesorul de rea credinta sa restituie

toate fructele si perrnite, toto data, posesorului de buna credinta sa pastreze fructele pc care le-a perceput, tara a putea sa mai ceara altele, rezulta ca posesorul de bU11a credinta dobandeste toate felurile de fructe prin percepere '. Dupa cum s-a aratat, buna credinta trebuie sa existe atat la intrarea in poses ie, cat si la fiecare percepere de fructe.

m) Restituirea lucrului de cdtre poses or, proprietarului: Aceasta presllpune 0 actiune pornita de proprietar impotriva posesorului pentru restituirea lucruJui. Care este aceasta actiune ?

I C.Hamangiu s.a., op.cit., vol.l, p.981, p.792.

21n sensu! acestci parer], D.Alcxandrescu, Ed.2 vol.J, p.I, p.302-303. 1 G.N.Lutcscu, op.cit., p.216

87

o actiunea in revendicare, in cazul in care posesorul a dobandit lucrul de la 0 alta persoana decat adevaratul proprietar. Actiunea in revendicare se introduce de adevaratul proprietar;

o actiune personala pentru restituirea lucrului, in cazul In care posesorul a dobandit lucml posedat de la adevaratul proprietar, de exemplu, 0 actiune in nuJitate a actului de instrainare catre posesor. In aceste cazuri, posesorul de buna credinta are dreptul sa retina fructele percepute, dar este obligat sa restituie adevaratului proprietar lucrul pe care I-a posedat.

n) Exceptii privind data fructelor, alta dec/it cea a perceperii lor. in unele cazuri exista 0 alta data decat cea a perceperii, de la care posesorul este indreptatit la fructe, respectiv data la care se restituie:

II poscsorul este obligat sa restituie fructele de 1a 0 anumita data, de exernplu, art.834 C.civ., care se refera la revocarea donatiei pentru ingratitudine, cand veniturile sc restituie de la data cererii de revocare, precum ~i art.838 C.civ., care se refera la rcvocarea donatiei pentru survenirea de copii, cand fructele se restituie de donatar de la data notificarii nasterii copilului;

B rezolutiunea ca urmare a realizarii conditiei rezolutorii. In acest caz, rezolutiunea produce efecte in mod retroactiv, astfel ca nu a fost posesie si, deci, detinatorul (posesor pana la realizarea conditiei rezolutorii) nu are deloc drept 1a fructe, pc care, daca le-a cules, trebuie sa le restituie sau valoarea lor in cazul in care le-a consumat.

0) Justificarea dobdndiriifructelor. In ce priveste fundamentul dobandirii fructelor de catre posesoruJ de buna credinta, s-a considerat:

• acest fundament se gaseste in a1't.1909 C.civ., potrivit caruia lucrurile mobile corporale devin proprietatea posesorului de buna credinta prin simp luI fapt al posesiei, Aceasta explicatie este gresita pentru dona motive:

1) ar trebui ca posesorul, dad explicatia ar fi reala, sa dobandeasca nu numai fructeIe, ci ~i productele, ceea ce nu se poate, deoarece productele se cuvin intotdeauna proprietarului, nu posesorului (art.485

2) art. 1909 C.civ. presupune ca posesorul a dobandit bunul de la a] tcineva decat adevaratul proprietar, pc cand posesorul de buna credinta dobandeste fructe1e, chiar daca a dobandit lucrul, pe baza unui titlu de la adevaratul proprietar, de exemplu, titlul este lovit de nulitate absoluta ori relativa;

B fundamcntul dobandirii fructelor de catre posesorul de buna credinta

se gaseste In motive de echitate. Posesorul a fost de buna ~l a

88

perceput fructele, pe care a putut sa le consume, crezandu-se proprie .. tar. Daca ar fi obligat sa restituie fructe1e culese, ar fi pentru el 0 sarcina foarte grea ~i nerneritata, caci el a folosit fructe1e pentm C011- sum, nu pentru a se imbogati, Desigur, proprietarul sufera 0 anumita paguba. Dar, intre un proprietar neglijent care a lasat ca lucrul sa ajunga in stapanirea altcuiva si un posesor de buna credinta, este de prcferat acesta din urma, caci buna sa credinta a fost lntarita ;>1 de pasivitatea proprietarului.

Rezulta ca posesorul de buna credinta retine fructele si cu titlu de pedeapsa pentru proprietar, care nu a dat dovada de grija corespunzatoare pentru nu ~ pierde posesia Iucrului san. Unii autori considera chiar cii aceasta pedeapsa justifies singura retinerea fructelor de catre posesorul de buna credinta'.

p) Situatia in cazul proprietdtii publice. In cazul bunurilor proprietate publica si care se gasesc in afara circuitului civil, in acest sens art.136 pct. 3 :;;1 4 din Constitutie, nu se aplica regula ca posesorul de buna credinta are dreptul la fructele produse de lucru, Drept urmare, daca fructe1e au fost culese ori incasate de posesor, accsta din urma trebuie sa le restituie. Ar um1a ca bununle dm domeniul privat, care sunt In circuitul civil, sunt supuse regulii ca posesorul lor de buna credinta are dreptul la fructele bunului, percepute.

r) Situatia posesorului de rea credintd. Acest posesor, adica eel ce a cunoscut viciile titlului sau de dobandire, este obligat sa restituie propnetarului nu numai lucrul posedat, dar si to ate fructele - naturale, industriale, civile -, fie ca au fost percepute, fie ca l1U au fost percepute din neglijenta sa:

Prin urmare, posesorul de rca credinta nu are dreptul 1a fructe1e bunului posedat (art.485 C.civ.). Daca le-a cules, este obligat sa le restituie proprietarului iar daca le-a consumat sa restituie valoarea lor.

La randul san, pentru a nu se realiza 0 imbogatire tara just ternei, proprietarul este obhgat sa plateasca posesorului de rea credinta to ate cheltuieli1e neccsare facute de acesta eu lucrul si cele pentru producerea fructelor. In acest sens, art.484 C.civ. obliga pe proprietar sa plateasca posesorului, semanaturile araturile ~i munca depusa.

Tn cazul posesorului de buna credinta, proprietarul trebuie sa-i restituie numai cheltuielile necesare eu lucrul posedat, care se restituie proprietarului, dar nu se pune problema platii cheltuielilor facute pentru producerea fructelor, deoarece aceste fructe se cuvin posesorului de buna credinta.

89

Capitolul IV DREPTUL DE PROPRIETATE

Sectiunea I-a Notiuni generale

1. Terminologia

, Termenul de " proprietate" si eel de c c drept de proprietate" sunt Si11011i111e. In acest sens, poate fi mentionata Constitutia tarii care in art.44 si 136 foloseste atat denumirea de proprictate, cat ~i cea de drept de proprietate. De asemenea, poate fi mentionat in acelasi sens titlul II al Codului civil.

Termenul de "proprietate" poate f folosit si in inteles de categoric economica, deci sensul sau economic.

2. Sensu} juridic

Dispozitiile legale folosese termenul de proprietate in sensuri deosebitc.

De asemenea, lautorii ~i chiar vorbirea curenta se refera la aceste sensuri diferite. Astfel , termenul de propnetate poatefi inteles in sens larg, si anume, ca se aplica tuturor drepturilor, de exemplu, proprietatea imobiliara si propnetatea mobiliara, proprietatea unui uzufruct, proprietatea unei creante si proprietatea intelectuala sau proprietatea incorporala, In acest inteles ~ fi proprietar inseamna a detine ceva in mod exclusiv si de a-i da 'destinatia dorita, de a-l folosi dupa destinatia sa ori dupa interesul propriu avut. In acest sens, termenul de proprietate nu este folosit, in rnajoritatea cazurilor, CLl semnificatia sa proprie, adica de drept real exclusiv, absolut si perpetuu, cu precizarile ce vor fi facute mai departe.

. TCm1el1uJ de proprietatc are si un inteles restrans, propriu, ~i anume, pro~netatea corporal a: adica purtand asupra bunurilor corporale, mobile si 1111Oblle, deci propnetatea, ca drept real exclusiv, absolut si pcrpetuu, cu precizarile ce vor fi facute, In acest sens, proprietatea este Iolosita de art.44 $i

I Ci"N"LulesclI, op.cit., p.237"

90

136 din Constitutie ori de Codul civil in titlul II intitulat "Despre proprietate". La acest sens ne vorn referi in continuare,

In sfarsit, termenul de proprietate poate fi inteles in sens de obiect al dreptului de proprietate, desemnand bunul asupra caruia poarta dreptul de proprietate. In acest sens art.582 C.civ. se refera la aeela a carui proprietate este pe margine a unei ape curgatoare, art.589 C.eiv. care se refera Ia privirea asupra proprietatii vecinului, art.614 C.civ., care se refera la linia de despartire a celor doua proprietati ori art.620 C.civ. care se refera la faptul proprietarilor de a stabili pe proprietatile lor ori in folosullor 0 servitute.

3. Notiunea ~i caracterele proprietatii

Art.480 din Codul civil arata ca proprietatea este dreptul ce arc cineva de a se bucura $i de a dispune de un lucru In mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.

In legatura cu definitia mentionata se pot observa urmatoarele ';

~--- dreptul de proprietate este definit prin atributele, prerogativele sale; -~ nu se arata explicit toate atributele dreptului de proprietate.

[ntr-adevar, atributele dreptului de proprietate sunt:

a) dreptul de a intrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei lui (usus sau jus utendi);

b) dreptul de a-i culege fructele si veniturile pe care le poate da (fructus sau jus fruendi);

c) dreptul de a dispune de lucru, fie prin instrainare, fie prin consumare (abusus sau jus abutendz).

Art.480 din C.civ. se refera Ia fructus si abusus. Dar, intr-un sens larg dreptul "de a se bucura" poate desemna usus $iFuctus. Din text rezulta, deci, atributele dreptului de proprietate.

Art.4 75 alin. 1 din Codul civil precizeaza ca oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificarile stabilite de lege.

Potrivit art.481 din acelasi cod, nirneni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica ~i prirnind 0 dreapta si prealabila despagubire. in acelasi sens, art.44 pct.3 din Constitutie prevede ca nimeni nu poate fi expropriat decat pentru 0 cauza de utili tate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.

I C Ilamangiu, s.a., op.cit., vol.Il, p.1-2.

91

Caraeterele dreptului de proprietate sunt urmatoarele: a) drept absolut. Termenul "absolut" poate fi inteles:

" opozabil tuturor, cum este orice drept real (erga omnes);

• nelimitat, neingradit 111 continutul sau; in acest sens, dreptul de proprietate nu este absolut, deoarece el se exercita "in limitele determinate de lege" (art.480 C.civ.).

Insusi Codul civil stabileste 0 serie de ingradiri sau restrictii aduse proprietatii. De asemenea, reglementari ulterioare codului civil au adus ingradiri proprietatii,

Tot astfel, Constitutia prevede "Continutul ~i limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate si creantele asupra statului - precizarea 11S.) sunt stabilite de lege". (art.44, pctJ). De asernenea, art.44, pct.7 prevede ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului ~i asigurarea bunei vecinatati, precurn si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarul,

Ingradiri aduse exercitarii dreptului de proprietate privind bunurile din patrimoniul cultural national mobil, inclusiv privind circulatia juridica a acestor bunuri, sunt aduse prin Legea nr.182 din 27 octombrie 2000 privind protejarea patrirnoniului national mobill.

Prill urmare, 111 continutul sau, dreptul de proprietate nu este absolut," neingradit, ci dimpotriva, este Iirnitat, ingradit, potrivit legii si obiceiului, De altfel, atributele unui drept subiectiv sunt prin natura lor juridica reglementate si, deci, ingradite''. Un proprietar asupra unui imobil, nu-l poate distruge prin incendiere. De asernenea, nu-l poate demoJa decat daca are autorizatia organului competent. Abuzul de drept poate exista si in materia proprietatii.

Autorii considers ca prin formularea "drept absolut" s-a vrut sa se inteleaga dreptul eel mai complet ce poate exista asupra unui lucru, adica dreptul de proprietate, in cornparatie cu celelalte drepturi reale, care nu sunt dedit dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

in consecinta, prin caracterul absoJut al dreptului de proprietate trebuie sa se inteleaga ca titularul are puterea de a-i trage toate foloasele, de a avea toata utilitatea pc care 0 poate conferi si de a savar~i toate actele juridice care raspund interesului sau, dar in limitele legii, :tara a avea nevoie de concursul altei persoane. Proprietarul este indreptatit sa ceara tuturor celorlalte

I A se vcdca in cap.Vl, secriunea a II-a, lit.i.

M .Cantacuzino, op.cir., p.130.

92

persoane sa-i respecte dreptul sau, dupa cum si el este obligat sa respecte dreptul de proprietate al celorlalte persoane.

b) drept exclusiv 'in sensul ca titularul exercita singur to ate atributele dreptului de proprietate, cu excluderea tuturor celorlalte persoane si f<ira a avea nevoie de concursul acestora pentru exercitarea atributelor dreptului sau, Titularul dreptului de proprietate este singurul indreptatit sa exercite toate atributele pe care i le confers acest drept. Dar si aici trebuie avut in vedere ca legea poate sa limiteze caracterul exclusiv al proprietatii. Astfel, de exemplu, sunt servitutile pozitive, legale, conventionale. sau judiciare, precum si restrangerile aduse privind folosirea anumitor categorii de bunuri, cum SUl1t Iocuintele pentru care contractele de inchiriere se incheie in condi-

tiile legii si termenul lor este, de asemenea prelungit prin lege. . .

In acelasi sens, poate fi rnentionat art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeans a Drepturilor Omului. Acest text stabileste 3 norme de protectie a dreptului de proprietate: 1) orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale; 2) nimeni nu poate fi pnvat de proprietatea sa decat pentru cauza de utili tate publica ~i in conditiile prevazute de lege si principiile generale de drept international; 3) statele au dreptul de a pune In vigoare legi care le considers necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii ori amenzi. Statul se bucura de 0 mare apreciere in privinta celor 3 norme de drept' .

In speta Mellacher si altii impotriva Austriei; Curtea europeans a drepturilor on;ului s-a pronuntat in problema relatiilor dintre proprietari si chiriasi in privinta Iocuintei, stabilind ca Austria a putut sa fixeze 0 chirie mica pentru folosinta locuintei fiind yorba de dreptul de a reglementa folosinta bunurilor c~nfom1 il~te;esuilli general".

In sfarsit, dreptul comparat ne arata ca a aparut 0 modalitate noua a dreptului de proprietate constand in aceea ca unele imobile destinate pentru resedinte secundare pot apartine mai multor persoane care au folosinta succesiva, pe perioade determinate, care decurge din calitatea lor de proprietar.

e) drept perpetuu in sensul ca:

.. in caz de instrainare, reapare In patrimoniul dobanditorului; dreptul de proprietate este cesibil si transmisibil, atata timp cat obiectul sau

I Donna Gomien, Introducere ill Conventia curopeana a drepturilor omului, Ed.AII, Bucuresti, p.lll.

Donna Gomien, op.cit., p.112; Paul Cosmovici, Drept civil, l id.All, Buc.ip.l 15-116.

3 A.Weill, Fr.Tcrrc, Ph.Simler, Droit civil. Les biens, 3,me edition, 1985, Dalloz, p.4n.

93

uneori, natura ;;i continutul dreptului de rmf)nnc> prin trecerea lucrului de la 0 persoana la alta; de pvpn1ni proprierii pentru utilitate publica; 4i! nu se pierde prin moartea titularului

.. nu se pierde (stinge) prin neintrebuintare din partea titularului irnprescriptibil extinctiv).

Trebuie prccizat ca ;;i acest caracter perpetuu al dreptului de proprietate exista in limitele prevazute de lege. Astfel, pot exista Iimitari prevazute de lege, de exernplu, exproprierea pentru utilitate publica sau confiscarea bunului, speciala si contraventionala. De asemenea, proprietarul poate sa abandoneze un bun mobil, care devine res nullius, ceca ce inseamna incetarea dreptului de proprietate, daca nu se aplica vreo dispozitie legala in temeiul careia acel bun trece in proprietatea publica;

d) continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Constitutie, art.44; C.civ., art.480). In acest sens, de asernenea, Codul silvic publicat la 8 mai 1996 prevede ca fondul fore stier dcfinit de lege (art. l ) este supus regimului silvic (art.9 alin.l), regim care este definit prin ari.9 alin.2 al aceluiasi cod, iar dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul fore stier national se exercita in conforrnitate ell dispozitiile aceluiasi cod (art.4), terenurile din acest fond fiind, dupa caz, proprietate publica sau proprietate privata. Codul reglementeaza ;;i aspecte privind exercitarea dreptului de proprietate asupra produselor fondului fore stier, lemnoase or; nelernnoase.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/20041, dreptul de proprietate asupra terenurilor din perimetrele de explorare sal! exploatare a resurselor de petrol, dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care se afla sistemul national de transport al petrolului, precum si zonele de protectie a perimetrului si sisternului de transport rnentionate se exercita in conditiile prevazute de aceasta lege.

Marginirile sau ingradirile dreptului de proprietate s-au extins din ce in ce mai mutt, astfel ca el nu mai este individualist, ci un drept cu caracter social, indeplinind 0 functie sociala,

se schimba

in cazul ex-

! Publicata in \1, Of nr. 5'(J6.2004, La data intrarii in vigoarc a accstei Iegi, s-a abrogat

Legea pctrolului Ill. J34i1')95, pub licata in 1\1, Of nr. 30112'),12.1')')5, ll10diiicatii ~i cornplcram prin l.egca nr. lS9!200J, O.Cl.G. nr. 47/2002 ~i lcgca nr. 60612003

94

4. Precizare

Uneori, se considera ca dreptul de proprietate confera atributele mentionate care se exercita din putere proprie si in interes propriu. Titularul oricarui drept subiectiv 1~i exercita continutul dreptului sau In calitatea sa de titular. Pe de alta parte, dreptul de proprietate este exclusiv, titularul exercitandu-l singur, tara interventia altor persoane, care sunt obligate sa-i respecte dreptu!. In sfarsit, titularul oricarui drept subiectiv 11 exercita 111 interesul sau, nu al altuia, Totodata, dreptul de proprietate a dobandit un caracter social.

Pentru aceste motive, cele doua clemente nu le includem in definitia dreptului de proprietate, explicit, fiind incluse implicit prin caracterele dreptului de proprietate,

5. Definitie

Dreptul de proprietate este acel drept real care confera titularului dreptul de a intrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei sale, de a-I folosi si de-a dispune de el, in mod exclusiv si perpetuu, in cadrul si eu respectarea dispozitiilor legale. Proprietarul are dreptul de a poseda lucrul care f0D11eaZa obiectul acestuia, adica jus possessionis, care nu se confunda cu jus possidendi, ce apartine posesorului (a se vedea supra sect.Ill, nr.13D). In limitele stabilite de lege, dreptul de proprietate este cel mai intins si complet drept ce se poate concepe asupra lucrurilor. Acest continut al dreptului de proprietate poate sa difere in raport de obiectul si titularul dreptului.

6. Existenta proprietiitii nu trebuie confundata cu repartitia ei Cele doua aspecte sunt deosebite,

7. Extinderea notiunii de proprietate

Aceasta extindere s-a facut la bunurile necorporale: proprietatea unei ereante; proprietatea intelectuala; proprietatea numelui.

Propriu-zis, dreptul de proprietate exista asupra unui lucru corporal.

Dupa cum am mai aratat, uneori se face confuzie intre dreptul de proprietate si lucrul care este obiectul sau. Astfel, se spune "casa mea" in loc de c c dreptul meu de proprietate" asupra casei. Aceasta deoarece dreptul de proprietate este cel mai intins si complet asupra unui lucru, dar in limite le legii.

Dreptul de proprietate exista si in cazul titlurilor de valoare, deoarece dreptul este incorporat in titlu si dobandeste natura acestuia. In acest sens pot fi mentionate certificatele de proprietate,

95

8. Justificarea dreptului de proprietate In aceasta privinta exist} opinii diferite:

a) Justificarea se gaseste 111 legea civila (ocupatiunea si legea ca mod de dobandire a proprietatii, de exernplu, asupra vanatului si pescuitului),

b) .Tustificarea se afla in posesia prelungita, adica prescriptia achizitiva,

c) Justificarea se afla in munca, singura care satisface nevoia moral a de echitate.

d) Justificarea in raport de criterii social-economice, determinate de caracterul societatii in evolutia ei.

e) Justificarea 111 ideea de utilitate social a a proprietatii.

9. Legitimitatea proprietatii

Autorii se impart 111 doua categorii: unii apara proprietatea, iar altii 0 critica, Unele critici sunt indreptate impotriva proprietatii individua1e. dar se apara proprietatea colectiva. Aceeasi atitudine se adopta fata de proprietatea publica.

10. Proprietatea este 0 realitate sociala ~i juridica

Proprietatea arc 0 existents reala. Proprietatea poate fi individuala sau privati si publica. Doctrinele social-econornice sustin, dupa caz, 0 pondere deosebita pentru fiecare din aceste feluri de proprietate.

Potrivit unor doctrine, proprietatea are un continut social-economic in raport de caracterul oranduirii socia1e. Se mai distinge proprietatea asupra mijloacelor de productie ~i cea asupra obiectelor de consumatie.

11. Evolutia dreptului de proprietate

Aceasta se poate privi diferit, dupa cum se considera ca proprietatea are ori nu un continut social-economic deosebit de la 0 societate la alta.

In dreptul roman, proprietatea era numita dominium ex jure quiritium ~i reprezenta 0 plena in re potestas. ingradirile proprietatii erau purine ~i se numeau servituti. Ulterior, in evul rnediu, dreptul de proprietate a fost marginit, micsorat prin diferite concesiuni si restrictii. Astfel, in cazul terenurilor, exista dominium eminens ce apartinea seniorului ~i domenium utile concedat de acesta, Proprietatea era, deci, divizata,

In secolul al XVI1l-1ea, proprietatea in forma ei absoluta si exclusiva a fest tot mai mult criticata,

96

Codul civil francez a adoptat forma rornana a proprietatii individuale, absolute si exclusiva, Aceasta forma a fast adoptata si de codul civil roman din 1864.

Ulterior, s-au adus tot mai multe ingradiri dreptului de proprietate, astfel ca acesta a dobandit un caracter social, avand continutul aratat mai inainte,

Sectiunea a II-a

Felurile proprietatii in raport de titular

A. Situatia piinii la Legea nr.213/J998 12. Clasificare

In raport de titular, proprietatea poate fi publica si privata in acest sens, art. 136, pet.I din Constitutie prevede ca proprietatea este publica si privata.

Proprietatea publica este aceea care apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (art.136, pct.2).

Constitutia nu defineste proprietatea privata. Dar, pe calc de consecinta rezulta ca proprietatea care nu este publica, este privata, deoarece acestea sunt singurele forme sau feluri de proprietate recunoscute, clasificarea fiind summa divisio. Prin urmare, proprietatea privata este aceea care apartine particularilor - persoane fizice ori persoane juridice -, de exemplu aceea care apartine cetatenilor sau societatilor comerciale reglementate de Legea 3111990, republicata'.

Codul civil, art.475-478, la capitolul intitulat "Despre bunuri in raportul lor cu cei ce le poseda", se refera 1a domeniul statului. Aceste texte folosesc notiunea de "domeniu public", dar nn in sensul sau opus c c dorneniului privat", ci In sens de dorneniu sau de bunuri domeniale ori bunuri ale statului. Codul include prin textele mentionate 111 "dorneniu", atilt bunuri care fac parte din dorneniul public, cat si bunuri care fac parte din domeniul privar'. Pe de alta parte, enumerarea codului civilnu este limitativa, deoarece art.4 76 prevede ca fac parte din domeniul statului si "toate partile din pamantul Romaniei, care nu sunt proprietate particulars".

t Republicata in M. Of. nr. 1066117.11.2004, ulterior modificata de Legea nr. 164/2005 publicata in M. Of 111".430/18.05.2006.

2 C.Hamangiu s.a., op.cit., vol.!, p.917.

97

Rezulta cii bunurile care formeaza obiectul proprietatii pub lice alcatuiesc domeniul ~l se numesc bun uri domeniale, spre deosebire de restul bunurilor care formeaza domeniul civil si care apartin particularilor'.

Bunurile care alcatuiesc domeniul nu trebuie confundate cu res communes, adica bunurile neapropriabile ca aerul, lumina, apa marilor.

Dupa ce defineste proprietatea publica 111 art.136 pct.2, Constitutia prevede in pct.3 bunurile care sunt exclusiv obiect a1 proprietatii publice' ~i anume: a) bunuri Ie enumerate de text; b) alte bunuri care sunt stabilite de lege. ~unurile enumerate de art. 1 36, pct.3 Constitutie sunt: bogatiile de orice natura ale subsolului; caile de comunicatie; spatiul aerian; apele cu potential energetic valOlificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public; plaj~le, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental.

Prin urmare, din art.136, pct.2 si pct.3 din Constitutie rezulta ca unele ~unuri fac exclusiv obiectul pr<:;prietatii publice, iar toate'celelalte bun uri pot fi obiectul proprietatii private. In consecinta, proprietatea publica poate fi de dorneniu public, adica bunurile aratate de art. 136, pct.3 din Constitutie, ori de domeniu privat, respectiv toate celelalte bun uri care sunt obiect al pr'oprietatii publice. Asadar, propnetatea poate fi publica si proprietate privata. Propnetatea publica poate f de domeniul public, sau de domeniul privat. Fiecare din aceste doua domenii poate fi de in teres national sau de interes local

(ju~etean, municipal, orasenesc sau comunal). '

In ~oncJuzie, distinctia dintre domeniul public si domeniul privat rezulta cu clantate din art. 136 din Constitutie.

Dimpotriva, notiunea de dome;liu public folosita de art.475-478 C.civ. cuprinde atat domeniul public, cat si domeniul privat astfel cum au fost de~ terminate de autori si care sunt corespunzatoare celor doua notiuni ce rezulta

din art. 136 din Constitutie, asa cum am aratat. '

In acest sens, Legea nr.6911991 privind administratia publica locala, modificata prm Legea nr.24/1996, apoi republicata la 18 aprilie 1996, precizeaza ca unitatile adrninistrativ-teritoriale, respectiv comunele, orasele si

. :.'.HamangiLi s.a .• op.cit., vol.I, p.9l7; G.N.Lu(cSCLI, op.cit., p.IS3·1 54; M. Uliescu, Proprictatea Pl~)ltCIl ,)'l/ropr:ctalca !JrlVl:/a . actualul cadru legislativ. in "Stuciil de drcpt roman esc" nr. 3/1992, p.~j4,. l.Filipescu, Op.Ll!.,. 1Il U.nr.5-61l994, p.75 ~I urm.; D.C.Tudorache. Domeniul public ).; domeniul prtvat al statuliu 1/1 lumina l.egiifontluluifunciar, in D.nr.5/l992; Ll-rantescu. Notiunea de domeniu public ,)'i domcniu prim! al statului. Continut si rcailllj'uridic in D nr 1 () .. II/I ()()o: [ A I' .

r ". . <. .." ,,:> ., •• .. _), . (aiD,

;\O(IW1Ca )'l,n{ftura dOIl;CI11l1(1II public, domeniului privat s! proprictiuii private. in D.nr.8/1l)c)4; L.(J1Ul giu, Considcrtun 111 lcgatur« ell domeniul public, in D.nr.8/1995; A.Cojocaru. Disciuii privind 110(111111(1' de propnetate privata (I statului .),i a uniuuilor adtninistrativ-tcritoriale, in D.nr II It ')')8.

98

judetele sunt persoane juridice, cali tate 'in care au capacitate, un patrimoniu si administreaza interesele publice locale (artA alin.l).

Ca persoane juridice civile au in proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juri dice de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local (artA alin.2).

Consiliile locale ~i primarii functioneaza ca autoritati administrative autonome (art.o).

Printre atributiile consiliilor locale figureaza si aceea de a administra domeniul public si privat al comunei ori orasului (art.20 aJin.2 lit. g), iar hotararile privind administrarea domeniului public si privat al comunei ori orasului se adopta cu votul a eel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie (art.28 pct.2).

Consiliul judetean adrninistreaza domeniul public ~i privat al judetului(art.63 alin.l lit.h).

Defalcarea si trecerea in proprietatea comunelor, oraselor, a bunurilor si valorilor de interes local din domeniul public si privat al statului se face prin hotarare a Guvernului, in conditiile legii patrirnoniului public si privat (art. 127).

Apartin domeniului public de interes local sau judetean toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt afectate unei utilitati pub lice , sunt de uz sau de interes public si nu au fost declarate de interes national.

Bunurile domeniului public de interes local sau judetean ~uprind terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public local sau judetean, pietele, retelele stradale, parcurile publice, cladirile, monumentele de interes public local sau judetean, padurile :;;i lacurile care, potrivit legii, IlU apartin domeniului public de interes national. Pot apartine dorneniului public de interes local sau judetean si alte bunuri dobandite de comuna, oras sau judet, in conditiile legii (art. 80).

Domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri mobile si imobile, altele decat cele prevazute la art. 80, af1ate sau in~ trate in proprietatea lor prin caile si mijloacele prevazute de lege (art.81).

Distinctia dintre domeniul public si privat se face in raport de criteriul declararii legii (fiind afectate unei utilitati publice, de uz sau de interes public bunurile din domeniul public) sau prin natura lor (art.80).

Legea nr. 69/1991 privind administratia publica locala, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata prin Legea adrninistratiei publice locale m.2IS/200 1.

99

Legea adrninistratiei publice locale Dr. 215/200 II a fost modificata si cornpletata prin Legea l1T. 73 8/200 1, Legea nr. 216/2002, Legea nr. 16112003, Legea nr. 14112004.

In ceea ce priveste institutia prefectului, aceasta este reglementata prin Legea nr. 340/20042, care a abrogat prevederile art. 26 si 27, cele ale sectiunii I .Prefectul judetului si al municipiului Bucuresti" a cap. VIII .Prefectul' si ale art. 154 alin. (2) din Legea adrninistratiei publice locale l1T. 215/200l.

Potrivit Legii nr.215/200 1, ell modificarile si completarile ulterioare, unitatile adrninistrativ-teritoriale, respectiv comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice de drept public, calitate in care au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina (art.18 si 19, in redactarea Legii nr. 286/2006).

Autoritatile adrninistratiei pub lice prin care sc realizeaza autonomia 10- cala in comune, orase si municipii sunt consiliile locale, comunale, orasenesti si municipale, ca autoritati executive. Consiliile locale si primarii se aleg in conditiile prevazute de legea privind alegerile locale (art. 21 alin. 1 in redactarea Legii nr. 286/2006).

Patrimoniul unitatilor administrativ-teritoriale este constituit din bunuri mobile ~i irnobile care apartin domeniului public al unitatii administrativteritoriale, domeniului privat al acesteia, precum ~i drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial (art.12l).

Apartin domeniului public de interes local sau judetean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de LIZ sau de interes public si nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public national (art. In, alin.I). Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile ~i insesizabile (art.122, alin.2).

Domeniul privat a1 unitatilor administrativ - teritoriale este alcatuit din bunuri mobile si imobile, altele dedit cele prevazute la (art.122, alin.l ), intrate in proprietatea acestora prin modalitatile prevazute de lege (art.123, alin.

, Publicata in M. Of nr. 204/23.04.2001. 1\1i. 53. art. 60, alin. 2 al art. 72. art. 80 ~i alin. 2 al art. 103 din Lcgea adrninistratiei publice locale nr. 215/2001 aLI lost abrogate prin Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor, publicata in M. Of. nr. 912/07.10.2004. Accasta din urma lege a mai fost modificata si cornplctata de Lcgea nr. 21 ClI2005, publicata in M. Of. nr. 590/07.07.2005 si Legea nr. 249/2006, publicata in M. Of. nr. 554/27.06.2006. LCgC3 administratiei publico locale nr. 21S/200 I a mai fost modificata si complctata prin Legea nr. 286/2006, publicata in M. Of. nr. 621/18.07.2006. Totodata, a fost adoptatii Lcgea-cadru a descemrahzani nr. 195/2006, publicata in M. Or. 11r. 453/25.05.2006.

2 Publicata In M. or. nr. 658/21.06.2004. Ulterior, modificata ~i complctata de O.U.G. nr. 179/2005. publicata in M. Of nr. 11421l6.!2.20()5, aprobata de Lcgca 111' 181/2006 publicata in M. Of. nr. 450/ 24.05.2006 ~i ! r.o. III 460/2006, publicata in M. Of. nr. 363/26_04.2006

100

Consiliile locale si consiliile judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public sau privat, de interes local sau judetean, dupa caz, sa fie date in administrarea regiilor autonome si institutiilor publice, sa fie concesionate on sa fie inchiriate .. Acestea hotarasc cu privire la cumpararea unor bunuri ori la vanzarea bunurilor ce fac parte din dorneniul privat, de interes local san judetean, in conditiile legii (art. 125, alin. 1). Vanzarea, concesionarea ~i inchirierea se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii (art. 125, alin. 2).

Prin derogare de la prevederile alin. 2, in cazul in care consilii le locale sau judetene hotarasc vanzarea unui teren aflat in proprietatea privata.a unitatii administrative - teritoriale pc care sunt ridicate constructn, constmctorii de buna-credinta ai acestora beneficiaza de un drept de preemtiune' la cumpararea ter~nului aferent constructiilor (art. 125 alin. 3 in redactarea Legii nr. 286/2006).

Consiliile locale si consiliile judetene pot da In folosinta gratuita, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile, proprietate publica sau privata locala on judeteana, dupa caz, persoanelor juridice fad scop lucrativ,.care desfasoara activitatea de binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor publice (art. 126).

Legea petrolului nr. 238/20042 prevede ca resursele de petrol situate in subsolul tarii si al platoului continentului romanesc al Marii Negre, delimitat conform principii lor dreptului international si conventiilor internationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii pub lice si apartin statului roman (art. 1), iar sistemul national de transport al petrolului face 'parte din proprietatea publica a statului si este de importanta strategica ' (art. 14 alin. 1).

Distinctia dintre domeniul public si domeniul privat este facuta si de alte reglementari decat cdc din Constitutie, si anume, Legea nr.18/1991 privind

, In eeea ce privcste natura juridica a dreptului de preerntiune, a se vedea 1 .T. Neagu, D. Corncanu, II A.G. Hie, M. Nicolae, Disciuii in lcgiiturii cu natura juridicii a dreptului de preemtiune. in Dreptu! nr. 1/2004, p 2264.

2 Publicata in M. Of nr. 535115.06.2004. Pentru reglementarea anterioara data prin Legea pctrolului nr. 134/1995, eu modificarile si completarile ulterioare, a sc vedea, I. P. Filipcscu, A.!, Filipescu, Drept civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi rcale, Ed. Univcrsul Juridic, Bucuresti, 2004, p. 100.

3 A se vedea si v. Patulea, Drep! de proprietatc privata a unitatlor administrativ - teritorialc.

Limitarea exercitiitii accstui drept. Conducte magistrale de transport al gazelor naturale. lnstanta competentd SLl rczolvc litigiile, in Dreptul nr. 1112004, p. 114 125.

101

fondul funciar, si O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Rornaniei aprobata prin Legea nr. 243/2002. Aceste legi arata anumite bun uri care fac parte din dorneniul public, adica asa cum prevede art.l36, pet, 3 din Constitutie, "alte bunuri stabilite de lege, care fac obiectul exclusiv al proprietatii pub lice" .

Distinctia dintre domeniul public si dorneniul privat poate rezu1ta :;;i din art.136, pct.3 si 4 Constitutie. Intr-adevar, art.136, pct.4 Constitutie prevede ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile, deci nu pot fi instrainate, ceea ce este 0 consecinta a faptului ca aceste bunuri prevazute de art.l36, pct.l si 2 sunt exclusiv obiectul proprietatii pub lice , dec! este yorba de domeniul public, nu si de domeniul privat; caci ar insernna ca bunurile din acest din urma domeniu sa nu poata fi trecute in proprietatea privata.

Asadar, termenul de proprietate publica din art.136, pct.l si pct2 Constitutie se refera la domcniul public si domeniul privat, pc cand art. 136, pct.3 si p~t.4 Constitutie se refera nurnai la dorneniul public.

13. Natura domeniului privat

Din cele aratate a rezultat ca domeniul privat constitute 0 parte a proprietatii publice. Dar ce este acest domeniu, care este natura proprietatii bunurilor care apartin acestui domeniu ? Se considers ca domeniul privat cuprinde bunurile pe care statui sau unitatile administrativ-teritoriale le au ca orice particular si care constituie patrimoniul lor privat'. Aceste bunuri se gasese In circuitul civil, pot constitui obiectul unui act de instrainare, pot fi dobandite de catre particulari, se pot dobandi pe cale de prescriptie, Dupa cum prevede art.s alin. ultim din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, bunurile din domeniul privat sunt supuse dreptului COl11un, daca legea nu prevede altfel.

Bunurile din dorneniul privat constituie, in cele din urma, obiecte ale proprietatii private, dar care apartine statului ori unitatilor administrativteritoriale, adica persoanelor juridice de drept public. Altfel spus, proprietatea privata poate apartine statului ori unitatilor administrativ-teritorialc.~

In acest caz, este yorba de domeniul privat. In acelasi sens, se considera ca toate celelalte bunuri dedit cele aratate de art. 136, pcL3 din Constitutie fac obiectul proprietatii private, fie ca ele apartin domeniului privat al statului ori unitatilor administrativ-teritoriale, fie ca sunt proprietatea unor persoane fizic~ sau a un or persoane juri dice de drept privat,

I GN.lutcscu, op.cit., p.164. , lvl.Lllicscu. op.cit., p.213

102

Din cele aratate se pot desprinde ~i elementele domeniului privat, adica ce bunuri apartin acestuia.

Potrivit art.44, pct.2 din Constitutie, proprietatea privata este garantata ~i ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Prin urmare, statuI sau unitatile administrativ-teritoriale ca titulari ai bunurilor ce alcatuiesc domeniul privat, sunt garantati si ocrotiti in mod egal, ca ~i persoanele fizice ori persoanele juridice de drept civil, ca titulari de proprietate privata.

14. Domeniul public, domeniul privat ~i proprietatea privata. Consecinte, Din artA4 si art" 136 Constitutie rezulta urmatoarele:

- ocrotirea domeniului public este diferita de ocrotirea domeniului privat;

- ocrotirea domeniului public este diferita de aceea a proprietatii private;

-~ ocrotirea domeniului privat este egala cu aceea a proprietatii private,

daca Jegea nu prevede altfel.

Ocrotirea diferita a proprietatii private' in raport de titularul ei nu este posibila, dar este posibila in raport de alte criterii, de exemplu, ocrotirea diferita a bunurilor mobile si imobile, insa lara deosebire de titularul proprietatii private, dupa cum este posibila ocrotirea diferita a terenurilor ~i cladirilor in comparatie cu ocrotirea altor categorii de bunuri tot proprietate privata.

15. Criteriul distinctiei Intre dorneniul public ~i dorneniul privat

Art. 136, pct3 din Constitutie enumera bunurile apartinand domeniului public, dar in partea final a mentioneaza ca si alte bunuri stabilite de lege fac parte din acest domeniu. Prin urmare, legea arata bunurile care fac parte din domeniul public sau domeniul privat. Numai ca pentru unele bunuri din domeniul public aceasta lege este Constitutia, respectiv art.136, pct.3, iar pentru altele aceasta este 0 alta lege decat Constitutia. Legea poate sa treaca un bun dintr-un domeniu in altuL Dar aceasta numai daca este yorba de bunuri trecute in domeniul public printr-o alta lege decat Constitutia, deoarece in acest ultim caz ar insemna sa se modifice art" 136, pct3 din Constitutie. Este insa posibil, lara a se modi fica Constitutia, ca printr-o lege sa se desfiinteze 0 anumita cale de cornunicatie ori portiune din aceasta, ceea ce inseamna ca nu va mai face parte din domeniul public, putand apartine domeniului privat. Asemenea solutie nu se poate da pentru unele din bunurile prevazute de art.136, pct3 din Constitutie,

lAse veclea si v. Patulea, Drept de proprietate privata a unitiuilor administrativ - teritorialc.

Limitarea exercitiirii acestui drept ... , In Drcptul nr. 1ll2004, p. 114--125.

103

de cele aratate se ridica problema de a sti criteriul in raport de care

se stabileste di un bun apartine dorneniului public ori celui ?

S-au propus criterii diferite 1.

a) Natura bunurilor. Unele bunuri, prin natura lor, nu pot apartine particularilor, de exemplu, drumurile. Ar rezulta ca toate bunurile care sunt susceptibile de proprietate particulara, apartin domeniului privat. Acest criteriu poate rezulta din art.4 76 C.eiv., care in partea sa finala prevede ca apartin domeniului public to ate partile din pamantul Romaniei, care nu sunt proprietate particulara. De asernenea, Art.4 alin.l si art.S alin.l din Legea nr.18il991 privind fondul funciar prevad ca bunurile prin natura lor sunt de dorneniul public ori de domeniul privat.

In legatura cu acest critcriu, se poate observa ca anumite bunuri care fac parte din domeniul public sunt susceptibile prin natura lor sa. fie proprietate privata. In acest sens, art.478 alin.Z C.civ. prevede ca bunurile la care se refera (portile, zidurile fortaretelor) nu mai fac parte din domeniul public daca li se schimba destinatia initiala. In aceeasi situatie pot fi ~i alte bunuri, cum am ararat;

b) afectarea bunului. Bunul afectat serviciului public apartine domeniului public. Se considera ca acest criteriu este prea larg, ceea ce ar 111se111na ca multe bunuri ar face parte din domeniul public, de indata ce ele ar fi destinate unui serviciu public;

c) afectarea bunului Ia uzul direct al publicului, deci l1U afectat unui serviciu public sau de utilitate publica. Acest criteriu restrange domcniul public.

Legea 11r.18 din 1991 privind fondul funciar, art.zl, alin.ultim prevede ca terenurile din domeniul public sunt afectate unei utilitati publice. Domeniul public poate fi de interes local (judetean, comunal, orasenesc, municipal). In acest sens art.4 alin.2 din Legea nr.18/1991. Art.4-6 din Legea nr. 18/1991 determina domeniul public ~i domeniul privat,

Pe de alta parte, Constitutia (art.136 pct.l) prevede ca proprietatea este publica si privata. Proprietatea publica apartine statului san unitatilor administrativ-teritoriale (art. 136, pct.2). Rezulta ca proprietatea privata este aceea care nu este publica.

Art.136 pct.3 din Constitutie arata bunurile care apartin domeniului public. Deci, nu se confunda cu art.S din Legea nr. 18/1991 care arata terenurile din domeniul public cele doua texte avand sfere deosebite.

I A sc vedea lFilipescu. Domcniul public si privet al statului ,)<i unitatilor administrativteriioriale, in D.nr<5~6!1994, p<75 si urm.; J.P< Filipescu, A.J. Filipcscu, Drcp! civil. Dreptul de nropricttur si alte drepturi reale, EeL Universul Juridic. Bucuresti, 2004. P< 1 03 si urm.

104

In concluzic, domcniul public cuprinde:

a) bunuri care sunt afectate uti Jitatii publice (art.4 alin.ultim, Legea nr. 1811991) si Legea nr. 215/2001 cu modificarile si completarile ulterioare; b) bunuri care prin natura lor apartin domeniului public (art.S alin.I, partea finala, Legea nr. 21S/2001 cu modificarile si completarile ulterioare);

In legatura cu criteriul distinctiei dintre domeniul public si dorneniul privat trebuie mention at si art.1844 C.civ., care declara imprescriptibile lucrurile care prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata, fiind scoase din circuitul civil. La 0 asernenea concluzie a ajuns ~i jurisprudenta rornaneasca anterioara. Intr-adevar, s-a considerat ca apartin domeniului public bunurile care prin destinatia lor sunt afectate uzului direct si general al publicului 1 dar, de asernenea, s-a considerat ca apartin domeniului public numai acele bunuri care prin natura lor ori printr-o declaratie a Legii nu pot fi obiect al unei proprietati private si sunt

di 2

scoase J11 comert .

Fata de cele aratate rezulta ca intr-o anumita masura, fiecare din criteriile aratat~ poate fi folosit ~entru a stabili daca un bun apartine domeniul public. Dar, in final, bunurile din dorneniul public sunt declarate ca atare de lege si tot legea este aceea care prevede ca anumite bunuri prin natura sau destinatia lor apartin dorneniului public. Prin urmare, criteriul pentru distinctia domeniului public si domeniului privat este, cu precizarile aratate, declaratia legii. Intr-adevar, legea stabileste dad bunul apartine domeniului public sau dorneniului privat. In acest sens, art.S alin.l din Legea nr.18/1991 si art. 1 din O.U.G. nr.l05/200 1 privind frontiera de stat a Romaniei, aprobata prin Legea nr. 243/2002, arata bunurile care fac parte din dorneniul public si tot astfel este art. 136, pct.3 din Constitutie, primul text mentionat fiind concordant cu Constitutia.

Bunurile din dorneniul public de interes local san judetean sunt prevazute de art.l Zl din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

De asemenea, Iegea po ate sa prevada ca un bun este scos din domeniul public, cu precizarile facute.

1 Cas.l, 19.V.1941 2 Cas.l.13X 1904.

105

16. Importanta distinctiei dorneniului public ~i domeniul privat Regimul juridic al celor doua categorii de bunuri este diferit,

-- Bunurile din domeniul public sunt inalienabile (art.136, pct.4 din COl1- stitutie), ceea ce constituie 0 consecinta a faptului ca acestea pot constitui exclusiv obiectul proprietatii pub lice (art. 136, pet.3 din Constitutie), Aceste bunuri nu se pot, deci, instraina,

Potrivit art. 136, pct.4 din Constitutiei, in conditiile legii organice, bunurile proprietate publica, pot fi date in administrare regiilor auto nome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate, In aceste doua cazuri din urma, nu se precizeaza beneficiarul concesiunii sau inchirierii, Astfel, resursele de petrol care constituie proprietate publica si apartin statului roman se pun I'll valoare prin operatiuni petroliere, in care scop se concesioneaza (se realizeaza prin acord petrolier) persoanelor juridice rornane sau straine (Legea petrolului nr. 238/2004).

Legea administratiei publice locale nr.2IS/200l, cu modificarile si cornpletarile ulterioare.', prevede ca bunurile ce fac parte din dorneniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile (art. 122 alin. 2).

Consiliile locale si consiliile judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public san privat, de interes local sau judetean, dupa caz, sa fie date in administrarea regiilor auto nome :;;i institutiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie inchiriate (art. 125 alin.l).

Vanzarea, concesionarea si inchirierea se fac prin licitatie publica orza-

.~ '0

nizata in conditiile legii (art.l2S alin.2).

Consiliile locale si cdc judetene pot da in folosinta gratuita, pc termen limitat, bunuri mobile si imobilele proprietate publica san privata locala ori judeteana, dupa caz, persoanelor juridice fara scop lucrativ care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor pub lice (art.l26).

Rezulta ca in patrimoniul regiilor autonorne se pot af1a si bunuri care fac parte din domeniul public,

Donatiile si legatele cu sarcini, Ulra sa se precizeze daca este yorba de bunuri din domeniul public sau privat, pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, dupa caz, a consiliului judetean, Cll votul a doua treirni din nurnarul membrilor acestuia (art.123, alin.S),

-------_---

I Vezi p. 99.

106

Bunurile ce fac parte din domeniuJ privat sunt supusc dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel (art. 123 alin.(2).

Schimbul de imobile din domeniul privat al unitatilor administrative - teritoriale se face in conditiile legii, pe baza unui raport de evaluare, insusit de consiliullocal (art. 123 alin. 4 introdus prin Legea nr. 286/2006).

Toate bunurile apartinand unitatilor administrativ - teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale si judetene li se prezinta anual de catre primar, respectiv de presedintele consiliului judetean, un raport asupra situatiei gestionarii bunurilor (art. 124).

- Bunurile din domeniul public sunt imprescriptibile, deci nu se pot dobandi nici pe calea uzucapiunii, nici pe calea posesiei de buna credinta pentru bunurile mobile (art.l909, alin.1 C.civ.). Aceasta situatie este prevazuta pentru terenurile din domeniul public de art.S, alin.2 Legea nr.18/1991 privind fondul funciar. Pentru celelalte bunuri, sol uti a este prevazuta de art. 1844 C.civ. De altfel, imprescriptibilitatea constituie 0 consecinta a inalienabilitatii bunurilor din domeniul public, acestea putand fi numai obiect al proprietatii publice (art. 136, pct.3 din Constitutie).

Dimpotriva, bunurile din domeniul privat sunt prescriptibile, deci se pot dobandi prin uzucapiune ori posesie de buna credinta pentru cele mobile.

Sub aspect extinctiv, dreptul de proprietate publica sau privata este imprescriptibil.

-- Bunurile din domeniul public sunt insesizabile, adica nu pot fi urmarite silit. Dupa cum s-a remarcat, problema urmaririi silite a bunurilor din domeniul public nu se pune, deoarece statui este prezumat a fi solvabil intotdeanna'.

- Bunurile din domeniul public nu pot fi grevate de servituti, deoarece acestea sunt incomparabile cu afectatiunea speciala a domeniului public.

Aceste bunuri sunt insa supuse dispozitiilor art.44, pet, 7 din Constitutie, potrivit carora dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia rnediului si asigurarea bunei vecinatati precum si la respectarea celorlalte sarcini care,potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului .

---- Dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public nu este susceptibil de dezmembraminte, prin constituirea unor drepturi reale imobili- 2

are.

I G.N.l.u\cscu, op.cit., p.160-l61. 2 M.Ulicscu, op.cit., p.2IS.

107

-- In sfarsit, in ce priveste masurile de publici tate imobiliara, acestea nu sunt aplicabile bunurilor din domeniul public pentru a se produce efectele prevazute de lege, in ce priveste existenta dreptului de proprietate ori numai opozabilitatea acestui drept, deoarece asernenea bunuri sunt scoase din circuitul civil I .

Potrivit Legii nr. 711996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, republicata, art. 26 alin. 2, drepturile reale dobandite de stat si de orice persoana, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotarari judecatoresti sunt opozabile fatii de terti, fara inscrierea In carte a funciara. Rezulta ca cele dobandite prin alte rnoduri de dobandire de cat cele mentionate sunt supuse inscrierii In cartea funciara pentru a fi opozabilc tertilor, Dar, drepturile reale sunt opozabile fata de terti, fara inscrierea in carte a funciara, cand provin din succesiune, accesiune, vanzare silita si uzucapiune, indiferent cine este dobanditorul. Aceste drepturi se vor inscrie, in prealabil, daca titularul intelege sa dispuna de ele (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 711996, republicata).

In conformitate cu art. 46 alin. 1 din aceeasi lege, imobilele ce apartin dorneniului public si privat al statului sau, dupa caz, al unitatilor administrativ-teritoriale, se vor inscrie in carti funciare speciale ale unitatilor administrative - teritoriale pe care sunt situate, cu exceptiile prevazute de lege. Cartile funciare speciale se tin de catre birourile teritoriale ale oficiului3 de cadastru si publicitate imobiliara (art. 46 alin. 2).

17. Bunurile din domeniul public

Fac parte din acest domeniu bunurile enumerate de art. 136, pct.3 Constitutie, precUIll si bunurile aratate de diferite alte legi.

I C.Statcscu. c.B1rsan. op.cit., p.293; L Mihuta, Repertoriu ... p.l 01; Ion Filipescu, Drept civil. rea/e. Bucurcsti, 1992. p.202.

Legea nr. 7/1996 a fost republicata in M. Of nr. 201/03.03.2006, In tcmeiul mi. II al titlului Xli din legca nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitici, precum si uncle masuri adiaccnte, publicata in M. Of fir. 653/22.07.2005, dandu-se textelor 0 noua nurncrotare. Legea 111'.711 996 a fost publicata in M. Or. nr. 61/26.03.1996 ~i a mai fost modificara ~i complctata prin: O.1J_(i_ nr. 291 !2000, publicata in M. Of Ill'. 706/29.12.2000, aprobata eu modi ficari ~i completari prin Legea 11L 308/2001. publicata in M. Of. nr. 312/2001, cu modificarilc ulterioare, O.U.G. nr. 70!2001, publicata 111 M. Of 11r. 266/23.05.2001, aprobata cu modificari si completari prin Lcgca nr. 78/2002, publicata in M. Of. nr. 154/0403.2002; O.U.C. nr. 4li2004, publicata in M. Of nr. 509/07.06.2004. aprobata ell rnodificari prin Lcgea 111'. 499/2004, publicata in M. Of. nr. \069117.] 1.2004.

3 Aecstc oficii functioncaza ea instuuri: publico in subordinea Agenrie: Nationale de Cadastru si Publicitate lmobiliara, potrivit ali. 12 din lLG. nr. 121012004 privind organizarca ~i functionarca Agcntiei Nationalc de Cadastru ~i Publicitatc Imobiliara, republicata In M. Of. nr. 386/05.05.2006.

108

Din prima categorie sunt: bogatiile. de orice natura ale subsolului; caile de comunicatie; spatiul aerian; apele cu potential energetic valorificabil si ace lea ce pot fi folosite in interes public; plajele; marea teritoriala; resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental.

In ceea ce priveste bunurile aratate de alte legi (art.475-478 C.civ.; Legea nr. 18/1991; cu modificarile si completarile ulterioare; O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, aprobata prin Legea nr. 243/2002 ) se impun unele precizari:

Potrivit artA 75-4 78 C.civ. interpretate in sensul Legii nr. 1811991 (art.5), fac parte din dorneniul public:

- terenurile pe care sunt constructii de interes public; pietele;

- caile de comunicatii (drumuri, cai ferate);

-- retele stradale si parcurile pub lice;

porturile ~i aeroporturile;

terenurile cu destinatie forestiera. Potrivit art.2, lit."b" din Legea nr. 1811991, aceste terenuri sunt: terenurile impadurite sau cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administrare silvica, terenurile destinate impaduririlor si cele neproductive - stancarii, abrupturi, bolovanisuri, rape, ravene, torenti .- daca sunt cuprinse In amenajamentele silvice;

~- albiile raurilor, f1uviilor, cuvetele lacurilor de interes public (Dunarea

are un regim special ca fluviu);

- fundul ape lor maritime interioare si al marii teritoriale;

- tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele (adiacente tarii noastre);

-- terenurile pentru rezervatii nationale si parcuri nationale;

--- monumentele;

~- ansamblurile si sisturile arheologice si istorice, monumentele naturii; - terenurile pentru nevoile apararii;

terenurile pentru folosinte care potrivit legii sunt de domeniul public ori care prin natura lor sunt de uz sau de interes public;

Drumurile publice se clasifica In drumuri de interes national, care apartin proprietatii publice a statului, drumuri de interes judetean care fac parte din proprietatea publica a judetului si drumuri de interes local care apartin proprietatii publice a unitatii administrative pe teritoriul careia se afla1•

I O.G. nr. 43/1997 privind regimul drurnurilor a fost republicata In M. Of nr. 237/29.06.1998.

Ulterior, a fost rnodificata ~i completata prin O.G nr. 132/2000. publicata In M. Of nr. 434/03_()9.2000.

109

De asemenea, apartin dorneniului public:

-- terenurile proprietate de stat administrate de institute le ~i statiunile de cercetari stiintifice; destinate cercetarii si producerii de serninte si material saditor din categorii biologice superioare si animaJeJor de rasa (apartin domeniului public si raman in administrarea acestora). In acest sens, art.34, alin.2 din Legea nr.18/1991;

- terenurile proprietate de stat folosite de unitatile de invatamant cu profil agricol sau silvic care tree in administrarea acestora (art.34, alin.3 din Legea nr. 1811991).

Art.I din Legea minelor nr.61, publicata la 16 martie 1998, arata cii resursele minerale situate pe teritoriul si in subsolul tani si al platouJui continental in zona economica a Rornaniei din Marea Neagra, delimitata conform prineipiilor dreptului international ~i reglernentarilor din conventiile internationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statu lui roman. Aceasta lege a fost abrogata prin Legea nr. 85/2003 - legea minelor, cu observatia ca prevederea mentionata mai sus este introdusa si in noua redacjare.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004, resursele de petrol si sisternul national de transport al petrolului fac parte din domeniul public (art. 1 ~i 14).

In sfarsit, din domeniul public fac parte alte bunuri, afara de terenuri declarate ca atare de lege.

Bunurile domeniului public de interes local sau judetean cuprind terenurile pe care sunt amplasate constructiile de interes public local sau judetean, pietele, retelele stradale, parcurile publice, cladirile, monumentele de interes public local sau judetean, padurile si lacurile care, potrivit legii, nu apartin domeniului public de interes national, precum si alte bun uri dobandite de comune, orase sau judete, in conditiile legii (Legea nr 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare).

In legatura Cll bunurile eare fac parte din domeniul public, mentionate, se impun urmatoarele precizari:

respinsa de Lcgca nr. 11\9/2002, publicata ln M. Of 111'. 490/()9.07.2002; Cl.G. 111'. 79/2001, publicatii III M. O[~ 111'. 541/0!.09.2001; OG 111'. 2612003, publicatii ill M. Of 111. 66/02023003; OJ) 111. R4/2003, puhlicata III M. Of. 111'. 694/03.IO.200J, aprobara eu modificari de Lcgca Ill'. 47/2004, publicata in M. 01'. nr 2S7/2.HJ3.2004; Cl.G. 111'. 21/2005. puhlicata In M. Of nr 102/31.10.2005, aprobata eu modificari de l.cgca 111'.9812005. publicata ill M. Of. nr. 387/09.05.2005; (Hi. 111'. 3R/2006, publicata in M Of nr. 692114082006

110

a). Potrivit 0.0. nrA2!l997 ulterior modificata si republicata In M.Of.

Partea I nr. 210 din 10 martie 2004, privind transportul naval, apele nationale navigabile ale Romaniei sunt formate din marea teritoriala, apele interioare navigabile, radele $i acvatoriile portuare precum si din bazinele santierelor navigabile (art.Zl ). Constituie ape interioare navigabile: a) fluviul Dunarea, raurile, canalele si lacurile situate in interiorul teritoriului Rornaniei, pe porriunile lor navigabile; b) apele navigabile de frontiera, de la malul rornanesc pana la linia de frontiera; c) apele maritime interioare (art.21).

Legea nr. 36 din 31 ianuarie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al rnarii teritoriale si al zonei contigue ale Romaniei reglementeaza prin capitolul III introdus regimul zonei economice a Romaniei si abroga Decretul nr.14211986 privind instituirea zonei economice a Romaniei, Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al zonei contigue si al zonei exelusive ale Romaniei: eu modificarile si completarile ulterioare, a fost republicata in M.Of., Partea I nr.765 din 21 octombrie 2002.

b). In le gatura eu frontiera de stat.

Legea 56 din 9 iunie 1992 privind frontiera de stat prevede (artA, Iit."a") ca fasia de protectie a frontierei de stat faee parte din domeniul public. Aceasta este fasia cu latime de 20 in de Ia frontiera. Fasia de protectie a frontierei se administreaza de granicieri.

De asemenea, aceasta lege mai prevede cii imobilele din punctele de frontiers (treeere) constituie domeniul public si se administreaza de Ministend de Interne ori alte organe eentrale.

O.U.O. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei (care a abrogat Legea nr.5611992 eu modificarile si completarile ulterioare), aprobata prin Legea nr.243 din 8 mai 2002, preeum si Normele metodologice de aplieare a Ordonantei de Urgenta nr. 105/2001 aprobata prin HG nrA45 din 24 mai 2002 reglementeaza regimuljuridie al frontierei de stat.

c). In legatura cu alte bunuri decat eele mentionate ea facand parte din domeniul public:

- Canalele, drumurile, caile ferate, fiind cai de comunicatie, apartin domeniului public;

111

- Paraurile si alte ape curgatoare nu sunt mentionate, Acestea urmeaza regimul legii privind apele I;

- Apele care pot produce forta motrice nu sunt mentionate. Constitutia (art.136, alin.3) se refers la ele (~pele cu potential energetic valorificabil' si acelea ce pot fi folosite in interes public);

- Tarmurile fluviilor, raurilor si paraurile nu sunt mentionate. Se aplica dispozitiile aratate;

- Cladirile, Nu sunt mentionate de text, dar art.476 din Codul civil arata ca toate partile din pamantul Romaniei, care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependente ale domeniului public. Trebuie subliniat ca art.476-478 din Codul civil folosesc denumirea de "domeniu public" in sens de bunuri dorneniale, adica acelea care apartin statului, deci nu in sens de "domeniu public" opus "domeniului privat". Legea nr.2l3/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia prevede in art.25 ca, in acceptiunea acestei legi, prin sintagma "domeniu public", cuprinsa in art.4 77 din Codul civil, se intelege domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritonale, dupa caz.

Cladirile care sunt accesorii ale terenurilor din domeniul public fac parte din acest domeniu: podurile drumurilor si cailor ferate, garile si magaziile acestora, farurile, statuile strazilor si pietelor pub lice, fantanile strazilor etc.

Pomind de la criteriul cii bunurile afectate utilitatii publice, serviciului public apartin domeniului public, s-ar putea considera ca tin de acest domeniu: cladirile ministeriale, prefecturilor si primariilor; cliidi;ile unitatilor de invatamant de stat; muzeele pub lice; teatrele de stat; bursele de marfuri si de ;:alori; cladirile considerate de lege ca fiind de domeniul public

In acelasi sens, unele bunuri mobile ar putea fi considerate din domeniul public: tablourile, obiectele de arta din muzeele publice; cartile din bibliotecile publice; arhivele pub lice etc.

18. Drepturile asupra domeniului public

Statui si unitatile administrativ-teritoriale nu pot instraina bunurile din domeniul public. Potrivit art. 136, pct.4 din Constitutie, bunurile exclusiv proprietate publica sunt inalienabile si, in conditiile legii, ele pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesio nate ori inchiriate,

_____ - __ ... _- _

I Lcgea nr. ](PII ()'J6. pubhc 1ft In M. Of nr. 244/08.10.1996, eu modificanle si completarit.'

ultcrioare .. YZ. inf I m.

I. sect. ,1 II·a.

112

Statu] si unitatile administrativ-teritoriale au un drept de administrare, de supraveghere si de paza asupra bunurilor.

Potrivit art.S3 din Legea nr.lS/1990, cladirile guvernamentale, bunurile necesare activitatii administratiei de stat, rezervele de stat si altele asernenea se administreaza direct de institutiile carora le sunt date in folosinta. Actele de decizie privind aceste bunuri se aproba de organele administrative competente, cu exceptia cazurilor cand legea dispune altfe!'

Prin natura si afectatiunea lor, bunurile din domeniul public nu sunt susceptibile de a face obiectul unor activitati lucrative si, deci, de a produce venituri. Dar, in unele cazuri, se pot stabili taxe pentru folosirea unor bunuri din domeniul public, Pe de alta parte, in cazul concesiunii sau inchirierii se percepe un pret,

De asemenea, statui si unitatile administrativ-teritoriale au un drept de propnetate asupra accesoriilor domeniului public, excluse de la uzul publicului: fructele, produsele pomilor, cailor de comunicatii, adaosurilor aluviunile depuse de apele ale carer tarmuri fac parte din do~eniul public. '

Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot folosi actiunile pe care le are once proprietar, in vederea apararii domeniului public. Astfel, pot exercita actiunea in revendicare si actiunile posesorii.

. Rezulta ca in privinta bunurilor din domeniul public dreptul de propnetate este limitat, in sensul ca acestea sunt inalienabile si trebuie tinut

seama in exercitarea dreptului de destinatie speciala a bunurilor, '

19. Domeniul privat

Bunurile prop?etate publica ce nu apartin domeniului public constituie . domeniul privat. Intinderea acestor bunuri depinde de marimea dorneniului public si cea a proprietatii pub lice. Succesiunile vacante fac parte din domeniul privat.

Bunurile din domeniul privat pot fi concesionate, inchiriate, date in locatie de gestiune, in conditiile legii (HG nr. 122811990; HG nr.859/1991 modifi~a punctele. 4-7. din Anexa 3 la Metodologia aprobata prin HG nr. 1228/1990). Pentru srtuatia actuala, a se vedea, infra, regimul proprietatii pub lice (Legea nr.213/1998), titlul I al Legii nr. 99/1999, reglementarea legala privind concesiunea (O.U.G. nr. 34/2006). Concesionarea unor terenuri se face prin derogate de la dispozitiile Legii nr.219/1998 (Legea nr.9911999, titlul 1). De asemenea, exista HG nr.140/1991, republicata Ia 18 august 1992, pentru

113

atribuirea In locatie a gestiunii sau inchirierii unor subunitati prin licitatie directa1.

Bunurile mijloace fixe evaluate potrivit HG nr.776/1991 urmeaza sa fie reevaluata potrivit N01111elor emise de Ministerul Economiei si Comertului si Finantelor Publice (HG m.2611992).

In privinta concesionarii ~i inchirierii bunurilor proprietate publica sau

privata a statului ori a unitatilor administrative teritoriale, aflate in

administrarea zonelor libere, sunt aplicabile alte reglementari legale", Bunurile din domeniul privat sunt supuse dreptului COl11un daca legea nu prevede astfel (art.6 din Legea m.18/1991). A se vedea supra nr.12-17.

Terenurile din extravilan la care se refera art.17 alin.l din Legea nr.18/ 1991, adica terenurile neatribuite, dar ramase la dispozitia comisiei, tree in domeniul privat al statului, urmand a fi puse la dispozitia celor care doresc sa intemeieze sau sa dezvolte exploatatii agricole, prin inchiriere, concesiune sau vanzare, in conditiile Legii (art. 1 7, alin.3 din Legea nr. 18/1991).

Bunurile care constituie monopolul de stat sunt supuse art.40 din Legea nr: 15/1990. -

O.U.G. nr.23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 3111996 privind regirnul monopolului de stat a fost declarata neconstitutionala prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 15/2000 publicata la 14 iunie 2000.

Legea privind respingerea O.U .G. nr.2311999 pentru abrogarea Legii nr.3111996 privind regimul monopolului de stat a fost, de asemenea, declarata neconstitutionala prin Decizia CCR nr.98/2001, pe motivul ca efectele acestor legi au incetat pe data publicarii Deciziei CCR nr. 15/2000 prin care O.U.G. a fost declarata neconstitutionala.

Dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul privat cuprinde prerogativele proprietatii: dispozitia, posesia ~i folosinta.

Din domeniul privat mai fac parte bunurile care au incetat de a apartine domeniului public, bunurile tara stapan, cladirile, alte imobile si mobilierul lor daca nu sunt destinate unui scop de utili tate publica, bunurile pe care

I Vezi infra, nr.30.2, pentru drepturile pe care Ie au locatarii de gestiune care au facut invcstitii In aetivele primite In locatic de gcstiune, inclusiv modificarile intervenite.

7

- H.G. nr. 1998/2004 privind aprobarea Norrnelor mctodologicc pentru concesionarea bunurilor

proprietatc publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ - teritoriale, precum si a activitatilor/serviciilor publice de interes national sau local, aflate In administrarea zone lor libere, publicata in M. Of. nr. 1168/09. J 2.2004; II. G. nr. 1669/2004 privincl aprobarca Norme1or metodologice penuu inchirierca bunurilor proprietate publica sau privata a statu lui on a unitatilor administrativ -- teritoriale, aflate In adrninistrarca zonclor libere, publicata in M. Of nr. 1008/02.1 J .2004.

114

statu] ori unitatile adrninistrativ-teritoriale le dobandesc ca orice particular, prin donatie, testamente, altc acte juridicc atat timp cat nu sunt afcctate unui interes de utilitate publica.

E. Proprietatea publica si regimul siiu juridic potrivit Legii nr.213, publicatii in M.D. nr.448 din 24 noiembrie 1998

20. Precizari prealabile,

Legea nr.213/1998 reglementeaza proprietatea publica si regimul sau juridic. Aceasta proprietate este supusa si altor reglementari legale, din care trebuie mentionata, in primul rand, constitutia tarii, Dupa cum prevede art.5, alin.l al legii, regimul juridic al dreptului de proprietate publica este reglementat de prezenta lege, daca prin legi organice speciale nu se dispune altfel. Dar diferite aspecte ale dreptului de proprietate publica sunt reglementate si de diferite dispozitii legale cuprinse in unele acte normative, cum a reiesit din cele aratate mai inainte. In principal, regimul juridic al dreptului de proprietate publica este stabilit de Constitutie si de Legea nr. 213/1998.

21. Determinarea notiunilor.

a) Dreptul de proprietate publica. Este ace! drept de proprietate 1) care apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, 2) asupra bunurilor care, potrivit legii sau naturii lor, sunt de uz sau de interes public, facand parte deci din domeniul public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (art.l si 3). Bunurile trebuie sa fie dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege (art.3).

Din Legea nr.21311998 rezulta si criteriile in raport de care bunurile fac

parte din domeniul public:

a) natura bunurilor;

b) declararea legii, ca bunul face parte din domeniul public;

c) bunurile sunt de LIZ sau de interes public.

Criteriul eel mai important este acela privind declararea legii ca bunul apartine domeniului public, iar legea face aceasta avand in vedere natura bunurilor, sau faptul ca sunt de uz sau de interes public (a se vedea, supra, criteriile dupa care se determina ca un bun face parte din domeniul public). Legea 11r.213/1998 cuprinde 0 Anexa care arata bunurile ce fac parte din domeniul public. Aceasta anexa a fost modificata prin Legea nr. 241/2003.

us

b) Felurile domeniuluipublic. Se deosebesc (art.3):

-~~ Domeniul public al statului. Acesta apartine statului si cuprinde bunurile prevazute de art. 136, pct.3 din Constitutie, bunurile cuprinse in Anexa la lege pet.I, precum si bunurile care sunt declarate ca atare de alte dispozitii legale (art.3, alin.2);

- Domeniul public al judetelor. Acesta este alcatuit din bunurile prevazute in Anexa la lege pct.II si din alte bunuri de interes judetean, declarate ca atare prin hotarare a consiliului judetean, daca nu sunt declarate de lege ca fiind de interes public national (art.3, alin.3);

- Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor. Acesta este alcatuit din bunurile prevazute in Anexa la lege pct.IlI ~i de alte bunuri declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege. ca fiind de interes public national ori judetean (art.3, abn.4).

Rezulta ca domeniul public al statului cuprinde bunurile de interes public national, domeniul public al judetelor cuprinde bunurile de interes judetean, iar domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor cuprinde bunurile de interes public al acestor din urma unitati administrativ-teritoriale

A se vedea si H.O. lIT.548/1999 pentru aprobarea Normelor tehnice pentru intocmirea inventarului bunurilor care alcatuiesc domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor,

Domeniul public desernneaza, dupa caz, bunurile de interes public national, bunurile de interes judetean, bunurile de interes public al comunelor, al oraselor, al municipiilor,

in sfarsit, ar mai rezulta ca dreptul de proprietate publica exista asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public. Dreptul de proprietate publica poate fi al statului, al judetelor, al comunelor, ai oraselor, al municipiilor.

Dreptul de proprietate publica are ca obiect nu domeniul public, ci bunurile care alcatuiesc domeniul public.

OG nr. 71 12002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de administrare a dorneniului public si privat de interes local, aprobata cu modificari ~i completari prin Legea lIT. 3/2003, defineste notiunea de domeniu public al unitatilor administrativ-teritoriale ca totalitatea bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea publica a unitatilor administrativteritoriale care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public local ori judetean, declarate ca atare prin hotarare a consiliilor locale sau prin hotarare a consilii lor judetene si care l1ll au fost declarate prin lege bunuri de uz sau interes public national (art.2 lit.b), precum si notiunea de domeniu privat al unitatilor administrativ-teritoriale ca fiind totalitatea bunu-

116

rilor mobile si imobile altele de cat cele care apartin domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale, intrate in proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale prin modalitatile prevazute de lege si care nu fac parte din domeniul public al acestora (art.2 lit.c).

c) Domeniul privat al statului sau al unitdtilor administrativ-teritoriale.

Acest domeniu este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale si care nu fac parte din domeniul public (art.d),

Dorneniul privat poate fi:

- Dorneniul privat al statului. Titularul acestuia este statui;

- Domeniul privat al judetelor. Titularul acestui domeniu este fiecare

jude] sau doua ori mai multe judete;

- Domeniul privat al cornunelor, al oraselor, al municipiilor. Titularul unui asernenea domeniu privat este, dupa caz, cornuna, orasul, municipiul.

d) Dreptul de proprietate privata al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Este ace I drept de proprietate ce apartine statului sau unitatilor adrninistrativ-teritoriale (judetul, comuna, orasul, municipiul), asupra bunurilor ce fac parte, dupa caz, din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Dupa cum s-a aratat, aceste bunuri nu fac parte din domeniul public.

e) Alte bunuri cefac parte din domeniul public sau domeniul privat. Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativteritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dad au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil," ell respectarea Constitutiei, a tratatelor la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat (art.6, alin.l).

Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de suecesorii acestora, dad l1U fac obiectul unor legi speciale de reparatie (art.6, alin. 2).

Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului (art.6, alin.3)1.

f) Regimul juridic al dreptului de proprietate privata al stall/lui sau al unitdtilor administrativ-teritoriale. Dupa cum s-a ararat. regimul juridic al

I Curtca Constitunonala pronuniat prin dccizia nr. \36/21.10.1 ()l)8, publicaia in M. or

nr. 448/24.11 1998, in sensu I art. (, 31 legii nr. 21311998 cstc coustuuuoual.

117

dreptului de proprietate publica este reglementat, in principal, de Constitutie si de Legea nr.213/1998 (art.5, alin.l), dad prin legi organice nu se prevede altfel, dar unele aspecte ale acestui drept de proprietate sunt reglementate si de dispozitii legale cuprinse in unele acte nonnative, de exemplu Codul civil, Legea 11L 18/1991, ulterior modificata si completata, fiind republicata, Legea 11f. 112000.

Dreptul de proprietate privata al statului sau al unitatilor administrativteritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dad Iegea nu prevede altfel (art.5, alin.2).

22. Lista cuprinzand unele bunurl care alcatuiese domeniul public al statului ~i al unitatilor administrativ-teritoriale, (Enumerarea din lista are un caracter exemplificativ). Aceasta lista face parte integranta, ca anexa, din 1

Legea nr.213/1998 .

Lista cuprinzand unele bunuri care alcatuiesc domeniul public aJ statului si al unitatilor administrativ-teritoriale:

1. Domeniul public al statului este alcatuit din urmatoarele bunuri:

1. bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant;

2. spatiul aerian;

3. apele de suprafata, cu albiile lor minore, maJurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja rnarii, cu bogatiile lor naturale si cu potentialul energetic valorificabil, mare a teritoriala si fundul apelor maritime, caile navigabile interioare;

4. padurile si terenurile destinate irnpadurii, cele care servese nevoilor de cultura, de productie ori de administratie silvica, iazurile, albiile paraie-lor, pre cum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silviee, care fac parte din fondul forestier national si nu sunt proprietate privata;

5. terenurile care au apartinut dorneniului public al statului inainte de 6 martie 1945; terenurile obtinute prin lucrari de indiguiri, de desecari si de eombatere a eroziunii solului; terenurile institutelor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamant agricol si silvic, destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa;

6. parcurile nationale;

7. rezervatiile naturale ~i monumentele naturii;

1 A sc vedca si. supra, m.17 bunurilc din domcniul public.

118

8. patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii";

9. resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, im-

pre una CLl platoul continental;

10. infrastructura cailor ferate, inclusiv tunelele si lucrarile de arta;

11. tunelele si casetele de metrou, precum si instalatiile aferente acestuia;

12. drumurile nationale - autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, principale, secundare;

13. canalele navigabile, cuvetele canalului, constructiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apararile si consolidarile de maluri si de taluzuri, zonele de siguranta de pe malurile canalului, drumurile de acces si teritoriile pe care sunt realizate acestea;

14. retelele de transport al energiei electrice;

15. spectre de frecventa si retelele de transport si de distributie de telecomunicatii;

16. canalele magistrale si retelele de distributie pentru irigatii, cu prizele aferente;

17. conductele de transport al titeiului, al produselor petroliere si al gaze lor naturale;

18. lacurile de acumulare si barajele acestora, in cazul in care activitatea de producere a energiei electrice este racordata la sistemul energetic national, sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitura;

19. digurile de aparare impotriva inundatiilor;

20. Iucrarile de regularizare a cursuriJor de ape;

21. cantoanele hidrotehnice, statiile hidrologice, meteorologice si de cali tate a apelor;

22. porturile maritime si fluviale, civile si militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereun si alte constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor ~i pentru alte activitati din navigatia civila, bazine, acvatorii si senale de acces, drumuri tehnologice in porturi, monumente istorice aflate in porturi, cheiuri si pereuri situate pe malul cailor navigabile, in afara incintelor portuare destinate activitatilor de navigatie;

23. terenurile destinate exclusiv instructiei militare;

24. pichetele de graniceri :;;i fortificatiile de aparare a tarii;

25. pistele de decolare, aterizare, caile de rulare si platformele pentru i111-

barcare-debarcare situate pe acestea si terenurile pe care sunt amplasate;

26. statuile ~i monumentele declarate de interes public national;

27. ansamblurile si siturile istorice si arheologice;

28. muzeele, colectiile de arta declarate de interes public national;

119

29. terenurile ~i cladirile in care rsi desfasoara activitatea: Parlamentul, Presedintia, Guvemul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei pub lice centrale si institutiile publice subordonate acestora; instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea; unitati ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului administratiei si Intemelor, ale serviciilor pub lice de informatii, precum si cele ale Directiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si prefecturile, cu exceptia celor dobandite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privata a acestora.

II. Domeniul public judetean este alcatuit din urmatoarele bunuri:

1. drumurile judetene;

2. terenurile si cladirile in care l:;;i desfasoara activitatea consiliul judetean si aparatul propriu al acestuia, pre cum :;;1 institutiile publice de interes judetean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judetene si alte asemenea bunuri, daca nu au fost declarate de uz sau interes public national sau local;

3. retelele de alimentare cu apa realizate in sistem zonal sau micro-zonal, precum :;;i statiile de tratare cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente acestora;

III. Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri:

1. drumurile comunale, vicinale :;;i strazile;

2. pietele publice, comerciaIe, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement;

3. lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean;

4. retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, gaze, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente; 5. terenurile si cladirile in care i~i desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitale Ie, policlinicile si altele asemenea;

6. locuintele sociale;

7. statuile si monumentele, daca nu au fost decJarate de interes public na-

tional;

8. bogatiile de orice natura ale subsoJului, in stare de zacamant, daca nu

au fost declarate de interes public national;

120

9. terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fae parte din domeniul privat al statului si daca l1U sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;

10. cimitirele orasenesti si comunale.

23. Continutul dreptului de proprietate publica.

Statui sau unitatile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public, in limitele si in conditiile legii (art.2).

24. Modurile de dobandire ale dreptului de proprietate publica. Potrivit art.7 din lege, dreptul de proprietate publica se dobandeste:

a) pe cale naturala. Este eazul resurselor minerale, petrolului, gazelor, in general bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant, resursele naturale ale zonei economice :;;i ale platoului continental, impreuna cu platoul continental, spatiul aerian, asupra carora exista dreptul de proprietate publica, Tara sa se incheie vreun act juridic sau sa se savarseasca vreun fapt juridic pentru a Ie crea sau dobandi,

b) prin achizitii publice efectuate in conditiile legii. In acest sens, exista dispozitii legale care reglementeaza conditiile, procedura si efectele achizitiilor pub lice.

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica. A se vedea, infra. regimul juridic al exproprierii pentru cauza de utilitate publica (Lege a m.33/1994 ).

d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvem, de consiliul judetean sal! de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public.

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica.

f) prin alte moduri prevazute de lege. Hotararea Guvernului nr.I 00911999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind trecerea in proprietatea publica a statului a unor bunuri imobiliare ale debitorilor persoane juridice supuse executarii silite. Deci, un mod de dobandire a proprietatii publice. A se vedea, supra, modurile de dobandire specifice ale dreptului de proprietate al statului. De asemenea, a se vedea, infra, modurile de dobandire a dreptului de proprietate indiferent de titularul sau (moduri de dobandire de drept comun).

121

25. Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitatilor adminlstrativ-teritoriale in domeniul public al acestora potrivit art.7 lit.e din lege. Aceasta trecere se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General a municipiului Bucuresti, ori a consiliului local (art.8 alin.l).

Hotararea de trecere a bunurilor poate fi atacata, in conditiile legii, la instanta de contencios administrativ cornpetenta, in a carei raza teritoriala se afla bunul (art.S, alin.2).

Trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale la care statuI sau 0 unitate administrativ-teritoriala este actionar, se poate face numai cu plata ~i cu acordul adunarii generale a actionarilor societatii comerciale respective. In lipsa acordului mentionat, bunurile societatii comerciale respective pot fi trecute in dorneniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica, si dupa 0 justa si prealabila despagubire, deci un alt mod de dobandire a proprietatii prevazut de art.7, lit.c (art.8, alin.3).

26. Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administratlv-teritnriale. Aceasta trecere se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului (art.9, alin.l).

Trecerea unui bun din domeniuJ public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al municipiului Bucuresti sau a consiliului local (art.9, alin.2).

27. Trecerea unui bun din dorneniul public in domeniul privat.

Aceasta trecere se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al municipiului Bucuresti sau a consiliului local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel (art. 10, alin.2).

Hotararea de trecere a bunului in domeniul privat poate fi atacata in conditiile legii, la instanta de contencios administrativ competenta, in a carei raza teritoriala se afla bunul (art.l 0, alin.3).

28. incetarea dreptului de proprietate publica. Aceasta are loc dad bunul a pierit sau a fost trecut in dorneniul privat (art.If), alin.I),

122

29. Regimul juridic al bunurllor din domeniul public.

A. Aceste bun uri sunt inalienabile, insesizabile ~'i imprescriptibile (art.l l ). Astfel:

a) bunurile nu pot fi instrainate; ele pot fi date numai in administrate, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii (art.l I, alin.I, lit.a);

b) bunurile nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se constituie garantii reale (art.l 1, alin.l, lit.b);

c) bunurile nu pot fi dobandite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna credinta asupra bunurilor mobile (art.!l, alin.!, lit.c).

Actele juridice incheiate cu nesocotirea dispozitiilor legale privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta (art.lI, alin.2).

B. Darea in administrare a bunurilor din domeniul public. Aceste bunuri pot fi date, dupa caz, in administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, a altar institutii pub lice de interes national, judetean sau local (art.l2, alin.!).

Darea in administrare se realizeaza, dupa caz, prin hotarare a Guvernului sau a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al municipiului Bucuresti sau a consiliului local (art. 12, alin.2).

C. Dreptul de administrare. Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul si sa dispuna de acesta, in conditiile actului prin care i-a fost dat bunul in administrare (art.12, alin.3). Dreptul de a dispune poate sa fie, de a dispune material de bun, potrivit naturii bunului sau de a dispune juridic de bun, de exernplu, se instraineaza fructele sau produselc sale, ori se dispune direct de bun, se instraineaza ori se transforma sau se imbunatateste, dar toate acestea in conditiile actului prin care bunul a fost dat in adrninistrarea titularului dreptuJui. De asemenea, casarea unui bun dat in administrate se poate face in aceleasi conditii, dar ell respectarea dispozitiilor legale in materie.

Dreptul de dispozitie al titularului dreptului de administrare nu se confun cia, este distinct de dreptul de dispozitie al titularului dreptului de proprietate publica. Fiecare din cele doua drepturi de dispozitie, in cadrul dreptului de administrare si in cadrul dreptului de proprietate publica, se exercita in limitele si conditiile regimului juridic al fiecaruia din aceste doua drepturi (de administrare si de proprictate publica). De aceea, dreptul de dispozitie In cele doua cazuri nu are acelasi conti nut.

Dreptul de administrare poate fi revocat numai daca titularul SaL! 11U-~i exercita drcpturile (atributele sau prerogativele) si nu-si executa obligatiile

123

nascute din actul de transmitere (art. 12, alin.3). Insemneaza ca, m aceste limite, dreptul de administrare este opozabil chiar titularului dreptului de proprietate publica asupra bunului respectiv.

Rezulta ca asupra unui bun pot sa existe doua drepturi distincte apartinand la doi titulari deosebiti. Dar nu suntem In fata unui dezmernbramant al dreptului de proprietate.

Dar, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, adica nu pot ti instrainate, ci date numai in administrare, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii (art. 1 I, alin.l). In aceasta situatie se poate pune intrebarea, cum are titularul dreptului de administrare al bunului, dreptul de dispozitie, daca nici titularul dreptului de proprietate publica nu-I are? in raspunsul Ia aceasta intrebare trebuie avuta in vedere destinatia bunului.

Astfel, unele bunuri din domeniul public pot fi casate ~i apoi valorificate, ca bunuri casate, In conditiile legii, ceea ce presupune instrainarea lor, fiind posibila valorificarea chiar direct de catre titular, de exernplu, topirea unor metale, In al doilea rand, trebuie avut in vedere ca inchirierea si concesionarea bunurilor implica dreptul de dispozitie in acest sens, deci drept de dispozitie distinct de dreptul de dispozitie constand in instrainarea bunului.

In aceste conditii, deci se poate face precizarea ca, titularul dreptului de administrare are un drept de dispozitie asupra bunurilor care nu poate depasi limitele dreptului de dispozitie al titularului dreptului de proprietate publica ce a dat bunul in administrare.

In litigiile privitoare la dreptul de adrninistrare, In instants titularul acestui drept va sta in nume propriu (art.12, alin.4).

Pe de alta parte, in Iitigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligatia sa arate instantei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedura civila (art. 12, alin.4).

Titularul dreptului de adrninistrare raspunde, in conditiile legii, pentru prejudiciile cautate ca urmare a neindeplinirii acestei obligatii,

De asemenea, neindeplinirea acestei obligatii poate atrage revocarea dreptului de administrare (art. 12, alin.4).

in litigiile rnentionate (prevazute de art.12, alin.4), statuI este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, iar unitatile administrativ-teritoriale de catre consiliile judetene, de Consiliul General al municipiului Bucuresti san de consiliile locale, care dau mandat scris, in fiecare caz, presedintelui consiliului judetean sau prirnarului (art.l2, alin.5). Acesta poatc desernna un alt functionar de stat sau un avo cat, care sa-i reprezinte in fata instantei (art. 12, alin.5).

124

In litigiile privitoare la dreptul de concesiune, inchiriere sau la dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau inchiriate se aplica cele aratate mai inainte (dispozitiile art.12, alin.4 si 5), potrivit art. 12, alin.6.

D. Servitutile asupra bunurilor din domeniul public. Acestea sunt valabile numai in masura in care sunt compatibile cu uzul sau interesul public, caruia ii sunt destinate bunurile afectate (art. I 3, alin.l).

Servitutile valabil constituite anterior intrarii bunului in domeniul public se mentin in conditiile prevazute de art. 13, alin.l, adica sunt valabile in masura in care sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate (art.l3, alin.2).

E. lnchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale. Inchirierea se aproba, dupa caz, prin hotarare a Guvemului, a consiliului judetean, a Consiliului General al municipiului Bucuresti sau a consiliului local, iar contractul de inchiriere trebuie sa cuprinda c1auze de natura sa asigure exploatarea bunului inchiriat, potrivit specificului acestuia (art. 14,a lin. 1).

Contractul de inchiriere se poate incheia, dupa caz, cu orice persoana fizica sau juridica, rornana sau straina, de catre titularul dreptului de proprietate sau de titularul dreptului de administrare (art. 14, alin.2).

F. Dispozitii comune concesionarii sau inchirierii bunurilor proprietate pubJica.lnchirierea sau concesionarea se face prin licitatie publica, in conditiile legii (art. 15).

Sumele incasate din inchiriere sau concesiune se fac, dupa caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale (art.l6, alin.l).

In cazul in care contractu] de inchiriere se incheie de catre titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul sa incaseze din chirie 0 cota-parte intre 20-50% stabilita, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al municipiului Bucuresti sau a consiliului local prin care s-a aprobat inchirierea (art. 16, alin.2).

G. Darea de imobile din patrimoniul statului sau unitatilor administrativteritoriale in folosinta gratuitd. Aceasta dare in folosinta se face, pe termen Iimitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utili tate publica, ori serviciilor pub lice (art. 1 7). Fiind vorba de bunuri din patrimoniul statu lui sau unitatilor administrativ-teritoriale, ar rezulta ca aceste bunuri pot fi proprietate publica ori proprietate privata (bunuri din domeniul privat), in sensul art.4 din lege.

125

30. Evidenta contabil-financiara a bunurilor care alcatuiesc domeniul public.

Aceasta evidenta se line distinct, dupa cum este yorba de domeniul public al statului sau eel al unitatilor administrativ-teritoriale (art. 18).

Se intocmeste inventarul bunurilor din domeniul public (art. 19, al in 1):

a) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se intocrneste, dupa caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale care au in administrare asemenea bunuri (art.20, alin.l).

Centralizarea inventarului rnentionat mai inainte (art.20, alin.l) se face de catre Ministerul Finantelor Pub lice si se supune spre aprobare Guvemului (art. 21 ,alin. 1 ).

b) Inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se intocmeste, dupa caz, de comisii speciale, conduse de presedintii consiliilor judetene, respectiv de primarul general al Municipiului Bucuresti sau de primari (art.21, alin.l).

Inventarele astfel intocrnite se insusesc, dupa caz, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile localeC art.21 ,alin.2).

Inventarele intocrnite in modul aratat se centralizeaza de cornisiile judetene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, ~i se trimit Guvernului pentru ca, prin hotarare, sa se ateste apartenenta bunurilor la domeniul public judetean san de interes local (art. 2 1, alin.3).

Rezulta ca, pentru bunurile din dorneniul public al unitatilor adrninistrativ-teritoriale este necesara atestarea apartenentei lor la domeniul public judetean sau local.

c) Organele mentionate sunt obligate sa fad inregistrarea operatiunilor de modificare a regimului juridic al bunurilor din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale (art.22).

d) Litigiile cu privire Ia delirnitarea dorneniului public al statului, judetelor, comunelor, oraselor sau al municipiilor sunt de competenta instantelor de contencios administrativ (art.23).

31. Precizare privind art.477 din Codul civil.

In sensul Legii nr. 21311998, fonnularea (sintagma) "dorneniul public" cuprinsa 111 artA 77 din Codul civil se va intelege "domeniul privat al statului san al unitatilor adrninistrativ-teritoriale, dupa caz" (art.25).

126

Sectiu n ea a III-a

Modurile specifice prln care s-a nascut

~i dobandit dreptul de proprietate de stat, precum si prin care se poate dobandi in prezent

32. Interesul cunoasterii acestor moduri de nastere ~i dobandire Se pot ave a in vedere mai multe aspecte:

-- Legile si celelalte acte normative intrate In vigoare inainte de punerea in aplicare a Constitutiei raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin Constitutiei. In acest fel, se poate ridica intrebarea daca unele din modurile specifice de dobandire a proprietatii de stat se mai pot folosi ori nu;

- De asernenea, se poate pune intrebarea dad unele din modurile specifice de dobandire a proprietatii de stat pot fi reglementate prin legi adoptate dupa punerea in aplicare a Constitutiei, In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizia nr.4/1992 in sensul ca narionalizarea nu mai poate fi reglernentata de lege ca mod de dobandire a proprietatii de stat, deoarece contravine Constitutiei;

- Potri vit art.26, alin.3 din Legea nr.4 7 /1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale urmeaza sa apara 0 reglementare juridica a situatiei unor bunuri trecute in proprietate de stat anterior punerii in aplicar~ a Constitutiei'. In acest sens, este Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situatiei juri dice a unor imobile cu destinatie de locuinte, trecute in proprietatea statului. Potrivit art.25 al acestei legi, se vor reglementa prin legi speciale situatiile juridice ale altor imobile decat cele care fac obiectul prezentei legi. De aici apare importanta cunoasterii modurilor specifice de dobandire a acestei proprietati; Legea nr.138/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr.4 7 /1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale a dat 0 alta fonnulare art.26 din lege;

, In confom~itate cu art.34, alin.l din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat sunt cele care au intrat in patrimoniul sau, in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 ~i inregistrate ca atare in sisternul de evidenta a cadastrului funciar general ~i in amenajarile silvice.

I l.cgea nr. 4711992 privind organizarea $i functionarca Curti i Consriuuionalc a fost rcpublicata in M.Or nr. 643/16.C17.2004.

127

- Potrivit art. 6, alin.l din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale 1a care Romania era parte ~i a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.

33. Precizari prealabile

a) Regirnul juridic al proprietatii de stat se prezinta deosebit In perioada pana la Legea nr.15 din 7 august ] 990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat sa regii autonome ~i societati comerciale sau in perioada dupa aceasta lege. Infiintarea regiilor autonome si a societatilor cornerciale urma sa se faca in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a acestei legi (art.57, alin.l), iar data intrarii ei in vigoare a fost de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial (art.58, alin.l).

b) Proprietatea de stat era considerata ca avea rolul hotarator in dezvoltare a social-economic a si se bucura de un regim juridic de favoare.

Pana in 1982, literatura juridica era in sensul ca subiectul dreptului de proprietate de stat al intregului popor este statuI care infatiseaza intregul popor. Statui aparea in dubla calitate: proprietar, titular al puterii suverane.

Dupa aceasta data se considera ca subiectul dreptului de proprietate de stat este poporul, iar statui are calitatea de reprezentant al poporului si exercita dreptul de proprietate in numele sau, avand cali tate a de administrator general al proprietatii poporului. Raporturile dintre stat ~i popor se considerau d sunt complexe. 0 parte din bunurile proprietatc de stat se atribuiau unitatilor cconomice de stat pentru a-si desfasura activitatea (cladiri, utilaje, cornbustibil, materii prime etc.).

Drcptul de proprietate de stat i~i pastra caracterul sau unitar ~i indivizibil, deoarece unitatile economice de stat dobandeau un drept de adrninistrare directa asupra bunurilor atribuite, care se considera ca este un drept real opozabil crga omnes ; mai putin fata de stat. S-a discutat dad titularul dreptului de administrare directa este unitatea econornica de stat ca persoana juridica ori colectivul de oarneni care se gaseau In spatele unitatii.

Dreptul de proprietate de stat se considera ca are urmatoarele caractere juridice:

• drept absolut. Bunurile puteau fi revendicate de la orice posesor, care nu putea sa opuna uzucapiunea si prescriptia instantanee a mobilelor.

128

De aceea, se considera ca dreptul de proprietate de stat este mai absolut decat alte drepturi reale;

• drept exclusiv, dar mai exclusiv decat orice alt drept de proprietate, deoarece nu era susceptibil de dezmernbraminte;

• drept in principiu inalienabil, deoarece bunul nu se putea instraina decat dad a intrat in circuitul civil general pe caile prevazute de lege; II drept imprescriptibil atat sub aspect extinctiv, cat si sub aspect achizitiv;

• drept insesizabil, neputandu-se pune problema urmaririi statului ca subiect de drcpt civil.

Dreptul de administrare directa al unitatii economice de stat, ca drept real, conferea posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor, care nu se confundau cu aceleasi atribute care reveneau titularului dreptului de proprietate de stat.

Regimu! juridic al bunurilor aflate in administrarea directs a unitatilor economice de stat difereau dupa cum era yorba de mijloace fixe, mijloace circulante, produsele, fondurile banesti,

c) Cele aratate nu-si mai gasesc aplicarea dupa Legea nr. 15/1990. In acelasi sens mai pot fi invocate: Legea nr.35/1991 privind investitiile straine modificata si completata prin Legea nr.57 /1993 si prin Legea nr. 7111994; ulterior, Legea nr.35/1991 a suferit alte modificari; Legea nr.1811991 privind fondul funciar, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea 11r.5011991 privind autorizarea executarii constructiilor, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr.5811991 privind privatizarea societatilor comerciale si Legea nr.55/19 iunie 1995 privind accelerarea procesului de privatizare, precum si Legea nr.77/11 august 1994 privind asociatiile salariatilor si mernbrilor conducerii societati lor comerciale care se privatizeaza; Legea nr.3 J /1990 privind societatile comerciale, republicata.

Bunurile care apartin statului si unitatilor administrativ-teritoriale formeaza domeniul, care cum s-a ararat, poate fi public sau privat. Aceste bunuri sunt in proprietatea publica.

Bunurile aflate in patrimoniul regiilor auto nome si al societatilor comerciale nu mai apartin domeniului public, regimul lor juridic preze~1tand unele particularitati, care vor fi aratate rnai departe.

34. Modurile speeifice in care s-a nascut ~i dobandit proprietatea de stat

A. Ptinii fa Legea nr.15/1990

Pana la aplicarea Legii nr. 1511990, aceste moduri au fost:

a) Nationalizarea. Aceasta s-a referit la: mijloacele de productie (Legea nr.119 din 11 iunie 1948); uncle intreprinderi de cai ferate (Decretul nr. 232

129

din 9 septernbrie 1948); institutiile-sanitare (Decretul nr.302 din 3 noiernbrie 1948); industria cinematografica (Decretul nr.303 din 3 noiembrie 1948); unitatile sanitare (Decretul nr.134 din 2 aprilie 1948); unele proprietati agrare (Decretul nr.83 din 2 martie 1949); unele imobile urbane (Decretulnr.92 din 20 aprilie ] 950); farmaciile (Decretul nr.418 din ] 6 mai 1953). Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca, in prezent, nationalizarea, ca mod de dobandire a proprietatii, nu este permisa de Constitutie (Decizia nr.4/1992, in M.Of., partea I, nr.182 din 30 iulie 1992), contravenind regimului juridic al proprietatii stabilit de Constitutie. Nationalizarea si exproprierea se deosebesc din mai multe puncte de vedere, Constitutia admitand-o pe ultima. Decretul nr.524 din 24 noiembrie 1955 a completat si a modificat Decretul nr.92/1950 pentru nationalizarea unor imobile. Decretul nr.524/1955 prevede ca de la data de 19 aprilie 1950 nu intra in prevederile decretului de fata :;;i nu pot fi nationalizate imobilele cladite, proprietatea muncitorilor ~i a pensionarilor proveniti din muncitori, precum ~i a functionarilor, micilor meseriasi, intelectualilor profesionisti :;;1 a celorlalti pensionari proveniti din munca. S-a acordat Consiliului de Ministri dreptul de a putea face completarea sau modificarea listelor anexe la acest decret, cum si dreptul de a putea hotari scoaterea de sub nationalizare a oricaror imobile sau apartamente. Dupa cum s-a precizat in art.XI, conditiile restituirii imobilelor privesc cazurile de restituire a imobilelor preluate in baza Decretului nr.92/1950 fie ca sunt prevazute in listele anexe la acest decret, fie ca au fost preluate prin procese verbale intocmite de organele administratiei locale.

b) Reproductia ldrgitd, pe baza exercitarii atributelor de posesie, folosinta si dispozitie,

c) Exproprierea (Lcgea nr.58/1974, art.34; Decretul nr.467 din 28 decembrie 1979). Potrivit acestui din urma act normativ terenurile treceau in proprietatea statului libere de orice sarcini. Exproprierea terenurilor cu sau fara constructii se facea pe baza unui decret prezidential. Se acorda 0 indemnizatie pentru expropriat,

In prezent, aceste acte normative sunt abrogate. Pentru expropriere, a se vedea cap.VI, sectiunea a VII-a. Prin Decretul-1ege nr.4 din 29 decembrie 1989 au fost abrogate Legea nr.19 din 24 iunie 1968 privind regimul juridic al terenurilor fara constructii din perimetrul construibil al municipiilor si oraselor, art.44-50 din Legea nr.5911974 privind fondul funciar si Decretul nr.223 din 6 decembrie 1974 privind reglementarea situatiei unor bunuri,

- Decretul-lege nr.l din 26 decembrie 1989 a abrogat Legea m.58 din 1 noiembrie 1974 privind sistematizarea teritoriului ~i localitatilor urbane ~i rurale,

130

0) Rechizitia. Se apJica in cazuri exceptionale (Legea nr.l 0 din 6 aprilie 1974). A se vedea Legea m.45 din 7 iulie 1994 privind apararea national a a Romaniei, care se refera la rechizitii (art. I 3).

Rechizitiile sunt reglementate in prezent prin Legea nr.132/199i, care abroga Legea nr. 10/1974 privind rechizitiile,

Legea nr. 132/1997 reglementeaza rechizitia definitiva, care se refera la bunurile consumptibile si cele perisabile, si are ca efect trecerea bunurilor in proprietatea publica, si confiscarea nedefinitiva, care are ca efect cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile, In conditiile legii, catre stat, prin autoritatile competente in acest scop (art.l si art.2 alin.2). Legea reglernenteaza si prestarile de servicii in interes public. A se vedea pentru confiscare, cap.Vl, sect. a VIII-a.

e) Confiscarea. Aceasta poate fi confiscarea speciala, ca masura de sigurants (Codul penal, art. I 12 lit.f ~i art.ll8, precum si art.254-257 si art.329; respectiv noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 30112004, art. 129 pet. g, :;;i art. 136, precum si art. 31 0-312) si confiscarea contraventionala (Legea nr.32 din 24 noiembrie 1968, modificata prin Ordonanta Guvemului nr. 12/1994 publicata la 25 ianuarie 1994 si Legea 11r.6111991 republicata la 24 ianuarie 1997). H.G. 11r.662/1991 privind modul de valorificare a bunurilor care au devenit proprietate de stat potrivit legii, rnodificata prin H.G. nr.415/1992 si H.G. Dr. 167/1994 se refera la bunurile dobandite prin confiscare, cu exceptia celor confiscate prin hotarari judecatoresti. In prezent, potrivit art.48 alin.8 din Constitutie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, pot fi confiscate numai 111 conditiile legii. Exista ~i confiscarea unor bunuri din patrimoniul cultural (Legea nr.63/1974 art.25) in prezent abrogata.

Legea m.115 din 28 octombrie 1996 privind declararea si controlul averilor demnitari I or, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane CLL functii de conducere prevede ca, daca instanta de judecata con-stata ca dobandirea unor bunuri sau a unei cote parti dintr-un bun nu este justificata, se pronunta fie confiscarea, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea lor, stabilita de instanta pe baza de expertiza (art.17 alin.2). Bunurile confiscate se valonfica prin vanzare la licitatie, sumele obtinute facandu-se veni t la bugetul de stat. Vanzarea bunurilor si incasarea debitelor se efectueaza de

I Publicata in M. Of. nr. 161/18.07.1997, morlificata ~i completata prin Legea nr. 410!2004. publicata 111 M. Of nr. 986/27.10.2004; H.G. nr. 219/2005, publicata 111 M. Of nr. 302/11042005 aproba Normele meiodologicc de aplicare a Lcgii nr 132/1997.

131

catrc organele fiscale, in eonformitate eli dispozitiile legale referitoare la executarea silita impotriva persoanelor fiziee pentru neachitarea creantelor banesti datorate statului (art.26), adica in prezent O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ulterior modificata si republicata in M.Of. nr. 560 din 24 iunie 2004.

A se vedea si Legea nr. 161/2003 care a modificat si completat Legea l1T. 115/1996.

Prin urmare, exista confisearea speciala (rnasura de siguranta), confisearea contravention ala si confiscarea in conditiile Legii nr.115/1996 cu modificarile ~i completarile ulterioare.

1) Bunurile farii stdpdn si cele abandonate tree in proprietatea statu lui (Decretul nr.lll din 27 iulie 1951 ~i Instructiunile Ministerului Finantelor Publice nr.1529 din 2 aprilie 1963). Sunt considerate bunurifara stapan cele parasite timp de un an de catre titularii lor, necunoscuti sau absenti, Trecerea in proprietatea statului se dispunea dupa trecerea unui an, de catre instanta de judecata. Mai sunt considerate bunuri lara stapan:

• cele parasite in locuri publice;

II cele gasite si predate politiei, neridicate in termen de 3 luni;

• cele considerate abandonate, adica aflate in pastrarea U110r intreprinderi ori institutii si neridicate in termenele legale;

• cele parasite in vami ori cazute in rebut vamaJ. Decretul nr.218 din 1 iulie 1960 (art.Ill alin.l) pentru modificarea Decretului nr. 1671195 8) prevede dreptul la orice actiuni avand ca obiect restituirea in natura san prin echivalent, a unui bun intrat, inainte de data publicarii deeretului de fata in posesia statului, in aceea a unci organizatii cooperatiste sau oricarei alte organizatii obstesti, fie lara nici un titlu, fie in cadrul procedurii prevazute de Decretul nr. 11111951, se prescrie prin 2 ani socotiti de la data cand a avut loc intrarea in posesie, Aceasta prcscripti'e nu putea fi suspendata ori intrerupta potrivit art.3 din acelasi decret,

Decretul nr.712 din 2 septembrie 1966 cu privire la bunurile ce se incadreaza in prevcderile art.Ill din Decretul nr.218/1960 dispunea ca bunurile ce se incadreaza in prevederile art.III din Decretul nr.218/1960 ~i se afla in posesia unei organizatii social iste sunt considerate proprietate de stat de la data intrarii lor in posesia statului sau oricarei organizatii socialiste.

g) Comoara sau tezaurul (Codul civil art.649). Se considera comoara sau tezaur orice lucru tinut ascuns sau ingropat, a carei proprietate 11-0 poate jus-

132

tifica nirneni, care este descoperita printr-un pur efeet al hazarclului. Potrivit Decretului nr.l 11/1951, C01110ara se considera bun tara stapan ~i trece in proprietatea statului,

Legea nr. 18/1991 cuprinde, unele dispozitii speciale (art.69):

- monumentele, obiectele arheologice, tezaurele ce se vor descoperi sunt sub protectia legii;

- proprietarii si destinatarii terenurilor sunt obligati sa asigure integritatea acestora, sa sesizeze organele de stat, sa permita efectuarea lucrarilor de cercetare si conservare;

---- proprietarii vor fi despagubiti pentru daunele suferite si terenurile preluate in domeniul public, in bani sau cu teren echivalent, dupa caz.

h) Succesiunile vacante (codul civil, artA77) se cuvin statului. Sunt vacante succesiunile lara mostenitori, fie ca nu sunt, fie ca au renuntat la rnostenire, fie ca nu au acceptat-o in termenul legal.

Valorificarea dreptului statului nu se face potrivit DecretuJui nr.lll11951, ci potrivit Decretului nrAO/1953 privind procedura succesorala notariala, in prezent inlocuita prin Jegea notarilor publici ~i activitatii notariale nr.36 publicata la 16 rnai 1995, cu modificarile si completarile ulterioare;

i) Amenzile penale, amenzile administrative si amenzile civile in conditide legii;

j) Impozitele si taxele de timbru, in conditiile legii;

k) Bunurile rtimase dupa lichidarea unei persoane juridice dizolvata in temeiul artA5 lit."c" din Decretul nr.3111954, care se refera la cazul cand scopul persoanei juridice nu se mai poate realiza ~i eel cand mijloacele au devenit contrare legii;

1) Dobdndirea de ciitre stat a unor bunuri din patrimoniul national cultural (Legea nr.63 din 30 octombrie 1974), in prezent abrogata. Este yorba de:

• bunurile de interes exceptional ce au putut fi trecute in proprietatea de

stat, prin decret, cu plata despagubirilor corespunzatoare;

• dobandirea prin donati ori prin achizitionare cu plata;

,. dobandirea in urma exercitarii dreptului prioritar de cumparare; II dobandirea bunurilor arheologice;

.. trecerea in proprietate de stat ell titlu de sanctiune (cand dobandirea bunurilor se dovedea nelegala);

m) Dobandirea terenului aferent constructiilor instrainate, cu plata unei despagubiri (Legea nr.58/1974, art.30). Este yorba de situatia in care s-a 111-

133

strainat constructia, tercnul aferent trecand la stat. Aceasta lege este abrogata in prezent (decretul-lege nr.l din 27 decembrie 1989). Dobanditorul constructiei, dobandea de la stat terenul in folosinta. Proprietarul constructiei dobandeste in proprietate acel teren aflat in folosinta la data cumpararii constructiei (Lege a nr. 1811991, art.35 alin.3).

De asemenea, terenurile intravilan aflate in administrarea prirnariilor potrivit Decretului nr.712/1966 se restituie fostilor proprietari ori rnostenitorilor lor (art.35 alin.5 din Legea nr. 18/1991);

n) Dobdndirea un or terenuri In municipii si orase in conditiile art.58 din Legea nr.4/1973, in prezent abrogata prin Legea nr. 511199l. Proprietarul terenului ce a putut fi folosit pentru construirea de locuinte avea posibilitatea sa constituie 0 asociatie cu alte persoane, in vederea construirii de cladiri eu mai multe locuintc. Pe data constituirii asociatiei terenul a trecut in temeiul legii, in propriet~te de stat. Dat fiind ca propriet~rii locuintelor a~l terenul in folosinta, proprietar fiind statul, s-ar putea aplica art.3S alin.2 din Legea nr.1811991, care se refera la atribuirea terenului in folosinta vesnica sau in folosinta pc durata existentei constructiei in vederea construirii de locuinte sau cu ocazia cumpararii de stat a unor asemenea locuinte si care tree la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor in proprietatea acestora integral sau dupa caz, proportional cu cota de tin uta in constructie.

0) Dobdndirea de catre stat a un or locuinte proprietatea unor persoane, in conditiile art.52 din Legea nr.4/1973. Membrii unei familii nu puteau detine decat 0 singura locuinta. Daca ei dobandeau 0 a doua Iocuinta prin mostenire, donatio, ca urmare a casatoriei sau pe alte cai. Erau obligati sa instraineze una din locuinte in terrnen de un an de la dobandire, Daca nu s-a indeplinit aceasta obligatie, una din locuinte a fost trecuta 111 proprietatea de stat prin decizia organului administrativ competent. Prin decretul-lege nr.61 din 8 februarie 1990, art.30, s-a abrogat art.5 si 52 din Legea nr.4/1973;

p) Dobiindirea de terenuri agricole de cdtre stat in conditiile art.45 din Legea nr.59/1974 Terenurile agricole se puteau transmite intre persoane fizice numai prin rnostenire legala, iar rnostenitorii trcbuiau sa asigure continuitatea muncilor agricole, avand cunostintele muncilor agricole corespunzatoare. Daca l1U indeplineau aceasta cerinta legala, terenul trecea in folosinta unei unitati agricole. Terenurile se puteau restitui rnostenitorilor la cerere, in termen de doi ani, daca indeplineau cerintele de a continua muncile agricole. Daca nu se facea 0 asemenea cerere, terenul trecea in proprietate de stat. Dispozitiile art.1-36, art.51-79 din Legea nr.59/1974 au fost abrogate prin

134

Legea nr.18/1991 (art. 1 02). Pentru terenurile care au devenit proprietate de stat potrivit Legii nr.5911974 aflate in administrarea unitatilor agricole de stat, azi societati cornerciale, fostii proprietari devin la cerere actionari la societatile comerciale infiintate in baza Legea 11r.15/1990. Mostenitorii acestora benefrciaza de aceleasi dr~pturi (Legea nr.1811991, art.36 alin.l);

r) Trecerea in proprietatea de stat a unor imobile in temeiul art.13 din Legea nr.59/1974 si Decretului nr.223/1974. Este yorba de imobile ale persoanelor care au parasit definitiv tara ~i care au trecut in proprietatea de stat, dupa distinctiile legi, cu plata sau rara plata. Aceste doua acte normative au fost abrogate,~i anume, art. 13 din Legea nr.59/1974 prin art. 1 02 din Legea nr.18/1991 si Decretul nr.223/1974 prin decretal-lege nr.9 din 31 decembrie 1989;

s) Trecerea un or bunuri in proprietatea de stat in temeiuJ Legii nr. 18/1968.

Este yorba de bunurile persoanelorfizice, care nu au fost dobandite in mod licit. Trecerea in proprietatea de stat se face prin hotarare judecatoreasca.

B. Dupii Legea nr.15/J990

35. Moduri specifice de dobandire a prnprtetatli de stat dupa aplicarea Legii nr.15/1990

Urmatoarele moduri de dobandire din cele aratate i~i pot gasi aplicarea pentru dobandirea proprietatii de stat in sensul precizat, dupa Legea 11f. 15/1990, altele decat modurile de dobandire de drept cornun ale proprietatii si care vor fi aratate mai departe: exproprierea (Legea nr.33/1994 publicata la 2 iunie 1994); rechizitia; folosirea unor bunuri imobiliare (terenuri, acroporturi, spatii din bunuri imobiliare etc.) ale persoanelor fizice sau juridice pentru apararea nationala, se face in conditiile Legii nr. 132 din 18 iulie 1997 privind rechizitiile si legii privind apararea nationals a Romaniei m.45 din 7 iulie 1994, art.l3; confiscarea (confiscarea special a, masura de siguranta - C.penal, articolele mentionate, confiscarea contraventionala - Legea nr.32 din 24 noiembrie 1968 modificata prin Ordonanta Guvemului nr. 12/1994 publicata ia 25 ianuarie 1994, Legea nr.6111991 republicata la 24 ianuarie 1997 si confiscarea in conditiile Legii m.1l5 din 28 octornbrie 1996 cu rnodificarile si completarile ulterioare); O.G. 11r.128 din 29 august 1998 pentru reglemcntarea mcdului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, aprobata cu modificari ~i cornpletari prin Legea nr.98/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica prin O.G. nr.113 din 1 septernbrie 2000. De asemenea, O.G. nr 128/1998 a mai fost modificata prin O.G. nr 82/2003

135

aprobata prin Legea nr 490/2003, fiind ulterior republicata. Aceasta prevede urmatoarele: bunurile confiscate legal sal! intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului si care se valorifica sunt: a) bunurile mobile confiscate, devenite proprietate privata a statului, in temeiul legii, al hotararilor judecatoresti sau al deciziilor organelor imputemicite sa efectueze confiscarea; b) bunurile mobile si imobile care provin din succesiuni tara mostenitori legali sau testamentari; e) bunuri mobile parasite, ai caror proprietari sunt neidentificati, predate pe baza de proces-verbal organelor de politic, sau bunurile mobile descoperite de organele de politie de frontiers in zone Ie de competenpi, care nu au fost reclamate de proprietari timp de un an de la data predarii si a caror valorificare nu este reglernentata prin alte acte normative specifice; in aceasta categoric intra si bunurile ai carer proprietari sunt cunoscuti, insa exists indicii temeinice, determinate de natura bunurilor sau a imprejurarilor in care au fost gasite, din care rezulta intentia neechivoca a proprietarului de a renunta la exercitarea dreptului de proprietate asupra acestora (art.!, alin.l). Daca bunurile de la lit.c sunt reclamate inainte de expirarea termenului de un an de la data predarii lor, ele se restituie proprietarilor sau mostenitorilor acestora de catre organul de politic competent. In celelalte situatii, bunurile sau contravaloarea acestora se restituie in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile (art.l, alin.2). Bunurile care sunt prevazute la art.l, lit.c, ai carer proprietari au fost identificati si care au renun tat printr-o declaratie autentica la exercitarea dreptului de proprietate asupra acestora, se pot valorifica inainte de expirarea termenu1ui de un an (art.l, alin.3). Se pot valorifica inainte de expirarea tennenului si bunuri1e de la lit.c care indeplinesc conditiile art.6, alin.3. Bunurile confiscate care constituie corp delict sau mijloace de proba in procedura judiciara nu pot f trecute in proprietatea privata a statu lui decat dupa incheierea procesului penal in cauza respectiva. In privinta bunurilor ridicate in cazul constatarii contraventiilor, temeiul trecerii in proprietatea privata a statului i1 constituie insusi procesul-verbal de contraventie, Bunurile se valorifica prin bursele de marfuri, vanzare directa de la locul de depozitare sau la locul la care acestea se afla, prin magazine proprii, licitatie publica sau in regim de consignatie, dupa caz; Normele metodologice de aplicare a O.G. nr.128/1998 pentru reglementarea rnodului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii in proprietatea privata a statului, aprobate prin H.G. nr.514/1999, publicata in M.Or nr.327 din 9 iulie 1999, au fost modificate ~i completate prin H.G. 11r.1308 din 21 decembrie 2000, apoi 1110- dificate ~j completate prin H.G. nr.808 din 15 august 2002. O.G. nr, 12811998 a

136

fast aprobata si modificata prin Legea nr.9811999. Pentru confiscarea metalelor pretioase, a se vedea O.U.G. nr.190 din 16 noiembrie 2000, art.34 ~i 36; bunurile tara stapan; comoara sau tezaurul; succesiunile vacante; amenzile penale, administrative ori civile; impozite si taxele de timbru (Legea nr.27/1994 publicata la 24 mai 1994 privind impozitele si taxele locale; Legea nr.34/1994 publicata la 2 iunie 1994 privind impozitele pc venitul agricol; O.G. nr. 8/1995 cu privire 1a taxele de timbru, abrogata prin Legea nr. 77/1995 publicata la 12 iulie 1995); O.G. nr.37 din 1 septembrie 1995 privind stabilirea taxelor de timbru pentru activitatea notariala (M.Of. nr.203 din 1 septembrie 1995); O.G. nr.32 din 30 august 1995 privind timbrul judiciar; O.G. nr.24 din 25 august 1995 pentru modificarea ~i completarea reglementarilor privind impozite1e pe venitul agricol si impozitele si taxele locale; Legea nr.69 din 13 octombrie 1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri de cat pentru agricultura sau silvicultura; de exemplu, Legea nr.291 din 29 mai 2002 pentru aprobarea O.G. nr.24/2002 privind incasarea prin mijloace electronice a impozitelor si tarifelor locale, in M.0f.nr.346 din 24 mai 2002; in domeniul impozitelor si taxelor, au intervenit noi reglernentari ulterioare; impozitul agricol a fost suspendat pana in anu1 2000; O.G. nr.73 din 31 august 1999 privind impozitu1 pe venit; Legea nr.146 din 29 iulie 1997 reglementeaza taxele judiciare de timbru; H.G. nr.792 din 20 septembrie 1998, pentru actualizarea taxelor judiciare de timbru, prevazute de legea nr.14611997; bunuri ramase dupa lichidarea unei persoane juridice In anumite conditii; dobandirea unor bunuri din patrimoniul national cultural in anumite conditii, dobandirea bunurilor in conditiile legii nr.181 1968. A se vedea O.G. nr.68 din 31 august 1994 privind protejarea patrimoniului cultural national aprobata si modificata prin Legea 11r.4111995 (O.G. nr.2711992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national, adoptata cu modificari prin Legea nr.1 1/1994). Legea nr.182 din 27 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil abroga unele texte din O.G nr.27/1992 si nr.68/19941• Ceea ce ramane dupa finalizarea cercetarilor granturilor se predau Acad. Romane OJi Institutelor In subordine, devenind bunuri proprietate publica, H.G. 438 in M.Of. nr.135 din 3 iulie 1995. H.G. nr.1 009 din 16 decembrie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind tre-

I A se vedea cap. IV, seq. IX. 1\ sc vedea 'Ii O.U.G. nr.228 din 30 noicmbric 2000 pcntru protcjarca monumcntclor istorice , care sunt bunuri imobilc, construcui ]» tercnuri. A se vedea. infra, cap. VI, seq.lI, nr Iil.i

137

cerea in proprietatea publica a statu lui a unor bunuri irnobiliare ale debitorilor persoane juridice, supuse executarii silite 1.

Dobandirea fructelor si produselor de catre proprietar constituie un atribut al dreptului de proprietate, si anume, jus fruendi, desi codul civil considers ca este vorba de un caz de accesiune (art.483). Pentru detalii privind modurile de dobandire a proprietati de stat, aratate, a se vedea mai inainte nr.34.

Pentru unele dispozitii speciale, a se vedea:

• Regulamentul privind organizarea Iicitatiilor pentru achizitiile publice de bunuri, republicat la 4 august 1995 (aprobat prin H.G. nr.63/1994, republicat In temciul H.G. nr.414/1995); Regulament privind organizarea licitatiilor pentru achizitiile publice de bunuri ~i de servicii (republicat potrivit art.IlI din H.G. nr.979/11 decembrie 1995);

• O.G. nr.19 din 18 august 1995 privind unele masuri de perfectionare a regimului achizitiilor publice, precum si a regimului de valorificare a bunurilor scoase din functiune, apartinand institutiilor publice;

• H.G.nr.761 din 5 octombrie 1995 privind modificarea H.G. 111-5921 1993 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a licitatiilor, prezentarea ofertelor ~i adjudecarea investitiilor publice;

E O.G. nr. 11811999 privind achizitiile pub1ice ~i H.G. nr.325 din 26 aprilie 2000, data in aplicarea O.G. nr. 11811999, pentru aprobarea regulilor privind transparenta si publicitatea achizitiilor publice; H.G. nr.725 din 30 august 2000 privind stabilirea listei cuprinzand autoritatile contractante;

• O.U. n1'.60 din 11 mai 2001 privind achizitiile publice, aprobata prin Legea nr.212 din 17 mai 2002. Se abroga O.G. 111'.118/1999 cu modificarile ulterioare; de asemenea, se abroga alte acte normative;

9 O.G. nr.20/2002 privind achizitiile pub1ice prin licitatii electronice, aprobata prin Legea nr. 468/2002;

• H.G. nr.724 din 30 august 2000 privind stabilirea conditiilor de acordare a preferintei interne 'in cazul procedurilor aplicate pentru atribuirea contractelor de achizitie publica;

B H.G. 111'.727 din 30 august 2000 privind stabilirea regulilor de estimate a valorii contractelor de achizitie publica;

1 A sc vcdca cap. VI, sccuunca a VII-a ~i cap.VIII pcntru exproprierc ~i rcchiziti«.

138

H.G. nr.728 din 30 august 2000 privind dosarul achizitiei publice ~j monitorizarea atribuirii contractelor de achizitie publica;

H.G. nr. 729 din 30 august 2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a proceclurilor pentru atribuirea contractelor de achizitie publica. O.V.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de Iucrari pub lice si a contractelor de concesiune de servicii 1;

H.G. nr. 924/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publica".

Se ctiunea a IV-a Particularitati privind dreptul de proprietate in unele situatii

36. Prccizari prealabile

Bunurile aflate 'in patrimoniul regiilor autonome si al societatilor cornerciale cu capital de stat, rezultate prin aplicarea Legii nr.1511990, prezinta unele particularitati din punctul de vedcre al dreptului de proprietate.

In cele ce urmeaza, ne referim la evolutia legislatiei In mat erie pentru a

intelege mai bine aceste particularitati si aspectele juridice pe care le ridica.

A. Regiile autonome

37. Dreptul de proprtetate 'in cazul regiilor autonome

a) Acestea se organizeaza si functioneaza in rarnurile strategice ale econorniei nationale: industria de armament; exploatarea minelor ~i a gazelor naturale; po~ta si transporturi feroviare (Lege a nr. 1511990, art.2). De asernenea, se pot organiza si functiona 111 unele dornenii stabilite de guvern (Legea

I Publicata in M. Of. nr. 4'18115.05.2006; la data intriirii In vigoarc a prezcntei ordonante de urgen\ii sc abroga. Lcgea nr. 219JI')<)8 privind rcgirnul concesiunilor, O.lJCi. nr. 60/2001 privind achizinilc pub lice, O.G nr 20/2002 privind achizuiile publice prin licitati: electron icc. O.G. nr i 6/2002 privind contractclc de partcncriat public privat. precurn ~i aile actc normative

,

~ Publicata iu M. 0 I. nr. 661101.08.2006.

139

nr. 1511990, art.2). In acest sens, a aparut Hotararea Guvernului nr.133 din 21 decembrie 1990 privind domeniile de activitate de interes local, ill care se pot organiza regii autonome. Acestea sunt: canalizarea si epurarea apelor uzate; distribuirea energiei termice; colectarea gunoaielor menajere si curatenia localitatilor; administrarea si intretinerea locuintelor sociale si altor cladiri af1ate In administrarea unitatilor specializate din subordine prefecturilor: transportul urban In C0111un de persoane, cu trarnvaie, troleibuze si autobuze.

Ordonanta Guvemului nr.69 din 30 august 1994 privind unele masuri pentru orgal;izarea regiilor auto nome de interes local prevede ca acestea se pot organiza in urmatoarele domenii: 1) alimentarea cu apa, canalizare, epurarea apelor uzate; 2) producerea, transportul si distribuirea energiei termice; 3) transportul urban in comun de calatori; 4) administrarea si intretinerea fondului locativ, a pietelor, oboarelor, targurilor, a drumurilor comunale ~i a spatiilor verzi; 5) construirea, intretinerea si modemizarea drumurilor si a podurilor de interes judetean.

Regiile autonome de interes local administreaza ~i unele din bunurile apartinand domeniului public prevazute de art.136 pct.J din Constitutie sau de alte dispozitii legale (art.3, alin.l).

b) Regiile auto nome sunt persoane juridice ~i functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomic financiara (Legea nr. 1511990, art.3), si se infiinteaza prin hotarare a guvemului pentru cele de interes national si hotarare a organelor judetene ~i municipale ale administratiei locale pentru cele de interes local.

c) Regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul sau. In exercitarea dreptului de proprietate, regia autonoma poseda, foloseste si dispune, in mod autonorn, de bunurile pe care le are in patrimoniu, sau le culeg fructele, dupa caz, in vederea realizarii scopului pentru care a fost constituita (Legea nr. 1511990, art.5).

d) Totusi, instrainarea bunurilor imobile sau incheierea de tranzactii in litigii cu valoarca peste zece milioane de lei se face cu aprobarea ministerului de resort (Legea 11r. 15/1990, art.5, aliniat ultim).

e) Mai trebuiesc avute in vedere urmatoarele:

cand mijloacele nu sunt suficiente, regia autonorna po ate contracta credite, in anumite conditii (aJ1,9);

-- felul de repartizare a veniturilor regiei autonome este stabiJit de lege, iar restul se varsa, dupa caz, la bugetul statului sau al adrninistratiei locale (art. 8);

140

-- regia autonorna poate beneficia de subventii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, pentru acoperirea eventualelor deficite (art.9);

-- subventiile se adrninistreaza de guvern sau de organele adrninistratiei locale (311.9);

- consiliul de administratie este compus, numit si functioneaza in conditiile aratate de lege, un anumit rol avandu-l organele de stat (art.12-14);

- regia autonoma poate fi sprijinita prin parghii economice: credite preferentiale, subventii, cornenzi de stat, impozite, taxe (art.43);

- regia autonoma poate efectua si dispune, in anumite conditii, de fondurile banesti, in lei si in valuta (art. I 1, 45);

f) Potrivit art.25 din Legea nr.15/1990 si Hotararii Guvernului nr.1228 din 21 noiembrie 1990 se pot concesiona, pe terrnen determinat, 0 activitate economics, un serviciu public, 0 subunitate productiva sau un teren proprietate de stat. Cand obiectul concesiunii este un teren continand substante utile, contractu! de concesiune trebuie aprobat de Guvern.

Initiativa concesiunii apartine titularului dreptului real, proprietate ori folosinta, asupra bunurilor ce se concesioneaza.

In cazul art.25 din Legea 11r.15/1990, initiativa concesiunii apartine organului administratiei de stat care are in subordine regia autonoma in structura careia se gaseste subunitatea productiva ce va fOTI11a obiectul concesiunii.

Initiativa 0 poate ave a ~i eel ce justifica interesul dobandirii in concesiune a unor bunuri.

Se pot concesiona, deci, bunuri proprietatea regiei autonorne, ori a soc ietatii comerciale cu capital de stat, pre cum si terenuri proprietate de stat;

[n prezent, concesionarea se face potrivit Legii nr.21911998 (in prezent abrogata), care a abrogat art.25-29 din Legea nr.15/1990, art. 1-17, art.25 si anexele nr.1-5 din H.G. nr.1228/1990, precum si pentru unele terenuri, potrivit Legii nr. 99/1999, titlul 11.

g) In vederea exploatarii unor bunuri, pot fi inchiriate bunuri proprietate de stat ori proprietatea regiei autonome sau societatii cornerciale cu capital de stat.

h) Regia autonoma ~i societatea comerciala cu capital de stat pot incheia contracte de locatie a gestiunii pentru unele sectii, uzine, fabrici sau alte subunitati,

I A se vcdea, infra, anal iza acestor legi ~i supra, analiza Lcgii nr.213/1998 privind propnetatea publica.

141

i) Regiile autonome si societatile comerciale eu capital de stat stabilese relatii contraetuale potrivit codului civil si codului comercial (Legea nr. 15/1990, art.4 7).

Litigiile dintre acestea sunt de cornpetenta instantelor judecatoresti de drept COl11un. Pot apela la arbitraj (Legea nr.1511990, art.51).

Concluzii: Proprietatea regiilor auto nome nu este deplina, deoarece este supusa unor ingradiri, asa cum rezulta din eele aratate. Se considers ca bunurile aflate in patrimoniul regiilor autonome fac parte din domeniul privat al statu lui (M.UJiescu, op.cit., p.219).

Regiile autonome sunt in curs de transforrnare potrivit O.U.G. m.30/1997, publicata la 19 iunie 1997, privind reorganizarea regiilor autonome, aprobata ~i modificata prin Legea nr.20711997. Aceasta alJ.G. a fost modificata si cornpletata prin O.U.G. nr.53publicata la 25 septernbrie 1997, dar aceasta din urma Ordonanta a fost respinsa prin Legea m.45 publicata la 25 februarie 1998.

B. Societiuile comerciale cu capital de stat

38. Dreptul de proprietate In cazul societatilor comerciale cu capital de stat

a) Acestea se organizeaza prin hotarare a Guvernului sal! prin decizia organelor administratiei locale (Legea nr. 15/1990, art.15-16). A se vedea, supra, lit.f.

Au calitatea de persoana juridica.

O.G. nr.49/1994 privind regimul juridic aplicabil unor societati comerciale constituite in temeiul Legii nr. 1511990, care se restructureaza prin divizare sau fuziune, are in vedere divizarea total a sau partiala si fuziunea prin contopire sau absorbtie. Infiintarea de societati comcrciale ca efect al acestora se aproba de guvem, de consiliile locale sau de consiliile judetene. Efectele rnodificarilor intervenite sunt opozabile creditorilor de la data publicarii hotararii guvemului, consiliului local san consiliului judetean in Monitorul oficial al Romaniei, partea a IV-a.

Potrivit Legii nr.99/1999 (vezi analiza acestei legi, supra), ill scopul accelerarii procesului de privatizare a societatilor la care statuI san 0 autoritate a administratiei publice locale detin 50%+ 1 din capitalul social, fuziunea, divizarea, dizolvarea voluntara ~i lichidarea sunt supuse dispozitiilor prevazute In prezentul capitol al Iegii (cap. V indicc 2, sectiunea a II-a, art. 38 I)

Initial, intreg capitalu! social este detinut de stat, sub forma de actiuni si parti sociale. Statul este, deci, unicul actionar sau detinator de parti sociale.

142

b) Bunurile din patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat, sunt proprietatea acestora, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu (Legea nr.15/1990, art. 19, alin.ultim).

c) Aceste societati pot fi subventionale, in anumite conditii, pe 0 perioada de maximum 4 ani (art.43).

Pe 0 anumita perioada de timp sunt obligate sa respecte sarcinile de livrare stabilite prin balantele intocmite de organul administratiei competent (art. 52).

d) Ca ~i regiile autonome, pot incheia contracte de concesiune, contracte de inchiriere si contracte de locatie a gestiunii (art.25-32). A se vedea, supra, nr.37, lit.f, pentru situatia actuala.

e) De asernenea, ca si regiile autonome, sunt supuse la aceleasi reglementari pentru relatiile lor contractuale si pentru solutionarea litigiilor ce pot avea.

Concluzii: Societatile comerciale sunt proprietare a bunurilor din patrimoniul lor, afara de cele detinute cu alt titlu. Fiind persoane juridice, capitalul social este proprietatea acestora. Dar actiunile apartin statului, ca unic titular al acestora sau ca proprietar al actiunilor. Notiunea de societate comerciala, ca persoana juridica, determina distinctia intre titularul capitalului social si titularul actiunilor, Pe de alta parte, capitalul social nu se confunda cu patrimoniul societatii comerciale. Aceste precizari se impun si In temeiul Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, precum si a 1 art.474 din Codul civil care distinge intre capitalul social si actiunile sau partile sociale apartinand celor ce au adus aportul social (in societate). De aceea, formularea c c societate comerciala Cll capital de stat" trebuie inteleasa in sensu! ca aportul social, adica de capital, a fost facut de stat, care devine proprietatea societatii, iar statui devine proprietar al actiunilor, ca unic titular al acestora (Lege a nr.15/1990, art.21). Acest fapt se oglindeste si in regimul juridic al societatilor comerciale. Actiunile urmeaza sa fie transferate catre terte persoane in cadrul procesului de privatizare.

Mai rezulta ca proprietatea societatilor comerciale cu capital de stat nu este deplina, datorita ingradirilor la care estc supusa. Se considera ca bunurile din patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat fac parte din domeniul privat al statului I.

in masura in care 30% din eapitalul societatilor comereiale a fost transferat la Fondurile proprietatii private, ele sunt cu capital partial de stat.

1 M.UliesCll, op.cit., p.219.

143

Potrivit art.Il din O.U.G. nr.37 din 11 iulie 1997, sintagma "societate comerciala cu capital de stat" din cuprinsul Legii nr.55! 1995 se inlocuieste cu formularea "societatea cornerciala la care statui sau 0 alta autoritate a administratiei publice locale este actionar".

Legea nr.99/J999, titlul I, foloseste formularea " societati comerciale la care statui sau 0 autoritate a administratiei publice locale este actionar rnajoritar", deci poate fi 0 societate comerciala la care statui sau 0 autoritate a administratiei publice locale este actionar, dar nu majoritar (restul capitalului social fiind privat). In sensul Legii nr.99/1999, societati comerciale insearnna societatile comerciale infiintate in baza prevederilor Legii nr.151 1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale societatile comerciale care au fost constituite de autoritatile administratiei ~ublice locale 111 baza Legii administratiei publice locale nr.61/1991, republicata cu modificarile ulterioare (in prezent abrogata), societatile nationale, companiile nationale si alte societati comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes national sau local.

C. Privatizarea societiuilor comerciale cu capital de stat 39. Rolul unor organe

a) Fondul proprietiitii de stat

a.I, Situatia pana la Legea nr.9911999

Potrivit Legii nr.58/1991, acesta este 0 institutie publica cu personalitate juridica, avand caracter comercial sifinanciar (art.23).

Fondul detine initial 70% din capitalul societatilor comerciale organizate potrivit Legii nr. 1511990, cu exceptia partii de capital social care se privatizeaza in conditiile art.42-45 din Legea nr.58/1991. Aceste 70% din actiuni ~i parti sociale i se transmit de stat prin Act de transmitere.

Potrivit Regulamentului - cadru privind organizarea si functionarea Fondului proprietati de stat'; acest Fond administreaza ~i gestioneaza actiunile ~i partile soeiale detinute de statuI roman in societatile comerciale.

Fondul are urmatoarele atributii:

- ia masuri pentru reducerea partii statului la capitalul social al societatii comerciale pana la privatizarea totala;

I Aprobat prin I LG. nr.2S4/5 iunie 1992). abrogata prin I LG. nr.643 din 8 octombrie 1992 pcntru aprobarca Regulamentului de organizarc si functionarc a Fonclului proprieratii de stat, publicata 13 21 octornbrie 1992.

144

- ia masuri pentru restructurarea si rentabilizarea societatilor comerciale sau, dupa caz, pentru lichidarea societatilor cornerciale nerent~bile'

, ..,

-_ participa la realizarea masurilor initiate de catre Fondurile proprietatii private pentru accelerarea procesului de privatizare.

Dupa expirarea a 7 ani de la inceperea activitatii Fondului proprietatii de stat, Parlarnentul va decide asupra activitatii acestui Fond si asupra procedurilor de urrnat in vederea gestionarii participarii statului in societatile comerciale (art.28).

Fondul proprietatii de stat i~i inceteaza de drept activitatea pe data realizarii integrale a privatizarii societatilor comerciale cu capital de stat (art.29 alin.l).

Fondul proprietatii de stat, impreuna cu Fondurile proprietatii private, indeplineste atributiile ce revin potrivit legii adunarii generale a actionarilor.

Organele de conducere ale Fondului Proprietatii de stat sunt: consiliul de administratie, presedintele acestui consiliu; directorul general executiv.

In acest fel, se schirnba insasi regimul societatilor comerciale cu capital de stat.

a.2. Situatia potrivit Legii nr.99/1999

Ordonanta de Urgenta 11r.88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, publicata in M.Of. nr.381 din 29 decembrie 1997, aprobata prin Legea nr.44!1998, publicata in M.Of. nr.88 din 25 februarie 1998, cu cornpletarile si modificarile ulterioare, a fost modificata si completata prin legea nr.99!1999, publicata In M.Or nr.236 din 27 mai 1999. Totodata, Legea nr.99/1999 a fost modificata si cornpletata prin Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei In exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice ~i in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

Potrivit acestei legi, in procesul de privatizare au cornpetente si atributii Guvemul, Agentia Rornana de Dezvoltare si institutiile publice implicate. In intelesul legii, Fondul Proprietatii de Stat este considerat "institutie publica implicata", tot asa cum este orice minister de resort ori, dupa caz, 0 autoritate a administratiei publice locale, care are atributii de privatizare a unei societati comerciale. '

Fondul Proprietatii de Stat este 0 institutie de interes public, cu personaIitate juridica, in subordinea Guvemului, care actioneaza pentru diminuarea implicarii 111 economie a statului si a autoritatilor adrninistratiei publice locale, prin vanzarea accstora.

Fondul Proprietatii de Stat exercita atributiile CLl privire la societarile cornerciale, altele decat celc de interes strategic: a) exercita toate drepturile

145

ce decurg din calitatea de actionar a statului sau a autoritatilor administratiei publice locale, avand capacitatea de a imputernici reprez~ntantii sai in adunarea generala a actionarilor sa actioneze pentru administrarea eficienta a societatilor comerciale, inclusiv restructurarea societatilor comerciale, lichidarea societatilor comerciale neprofitabile; b) ia masurile necesare pentru realizarea procesului de privatizare a societatilor comerciale.

Conducerea Fondului Proprietarii de Stat este asigurata de un consiliu de adrninistratie format din presedinte, vicepresedinte si 9 membri, numiti de catre primul-ministru, dintre care unul este presedintele Agentiei Roma~e de Dezvoltare.

Regulamentul de organizare si functionare al Fondului Proprietatii de Stat se aproba prin hotarare a Guvernului.

Activitatea Fondului Proprietatii de Stat se desfasoara pe principiul descentralizarii, avand sucursale teritoriale si directii teritoriale judetene.

Veniturile incasate din vanzarea actiunilor ernise de societatile comerciale si din dividende se varsa la bugetul de stat sau, dupa caz, la b~lgetele locale,

dupa deducerea cheltuielilor. .

Membrii consiliului de administratie si salariatii Fondului Proprietatii de Stat nu raspund pentru operatiunile acestuia, in afara de cazul in care faptele lor constituie infractiuni sau delicte civile; de asemenea, nu raspund pentru actiunile sau inactiunile agentilor de privatizare.

Prin H.G. nr.788 din 6 octombrie 1999 s-a aprobat Regulamentul de organizare ~i functionare a Fondului Proprietatii de Stat. Aceasta hotarare a guvernului abroga anexa nr.2 la H.G. nr.55/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru privatizarea societatilor comerciale ~i vanzarea de active.

O.U.G. nr.296 din 30 decembrie 2000 privind infiintarea Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului:

a) Se infiinteaza prin reorganizarea F.P.S.

b) Raman 1) O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea 21411998; 2) H.G. nr.450/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a o.U.G. nr. 88/1997; 3) Legea 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei, A se vedea ~i Legea 268 din 7 iunie 2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin terenuri proprietate a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Dorneniilor Statului.

b) Fondurile proprietatii Rrivaj_r:;_

Potrivit Legii nr.5811991, art.4, se infiinteaza 5 Fonduri ale proprietatii private, societati comerciale pe actiuni.

146

Initial, fondurile proprietatii private detin 30%, din capitalul social al societatilor organizate potrivit Legii nr. 15/1990, cu exceptia partii de capital social al societatilor comerciale care se privatizeaza in conditiile prevazute de art.42-45 din Legea nr.5 8/1991.

Agentia Nationals pentru Privatizare va face distribuirea a 30% din capitalul social al societatilor comerciale intre cele cinci Fonduri ale proprietatii private.

Aceste Fonduri ale proprietatii private au fiecare calitatea de actionar Ja societatile comerciale arondate lor, deci nu la toate. Fondurile emit certificate de proprietate in conditiile legii.

Acestea functioneaza timp de 5 ani ca societati comerciale pe actiuni, in conditiile Legilor nr.58/1991 si 3111990, iar dupa expirarea termenului mentionat se organizeaza, prin efectul legii, In societati cornerciale pe actiuni de drept COl11un, de tipul fondurilor mutuale.

Potrivit Legii m.88 din 12 iulie 1996 pentru modificarea Legii privatizarii societatilor comerciale nr.58/1991, Fondurile Proprietatii Private isi vor desfasura activitatea ca societati comerciale pe actiuni, in conditiile prevazute in aceasta lege si de Lcgea nr.31/1990, pana la data intrarii in vigoare a Jegii privind transformarea acestor fonduri in societati de investitii financiare dar

nu mai tarziu de 31 octombrie 1996. ' , ,

Fondurile proprietatii private si Fondul proprietatii de stat pot constitui societati comerciale care sa aiba drept obiect de activitate promovarea sau accelerarea proceselor de restructurare economics si privatizare (art.70).

Exista un Statut-cadru al Fondurilor Proprietatii Private (aprobat prin Ordonanta Guvemului nr.l 0 din 26 august 1992) ~i Statute proprii fiecaruia din cele 5 Fonduri ale Proprietatii Private (aprobate prin H.G. nr.443 din 26 august 1992).

Legea nr.133 din 12 noiembrie 1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietatii Private in societati de investitii financiare prevede ca cele 5 Fonduri ale Proprietatii Private se reorganizeaza si se transforms 111 societati de investitii financiare incepand Cll 1 noiembrie 1996 (art.!) ~i functioneaza ca societati comerciale pe actiuni conform Legii nr.3111990.

Aceste societati vor avea statute care vor fi aprobate de Comisia Nationala de Valori Mobiliare (art.8).

Pe data intrarii in vigoare a Legii llr.133/1996, prevederile art.14 din Legea nr.58/l991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.8811996 se abroga (art.9). Obiectul de activitate al societatilor de investitii financiare il

, .,

constituie gestionarea actiunilor ce le au, investitii financiare, emitcrea de acriuni nominative (art.2).

147

Legea nr. 297/2004 publicata in M. Of. Nr. 571 din 29.06.2004 abroga art. 2 alin. (4) si art. 7 din Legea nr. 133/1996.

40. Certificate de proprietate

Aceste certificate sunt titluri de valoare la purtator si reprezinta 0 participare indiviza a cetatenilor la Fondurile proprietatii private (art. IS, alin.ultim).

Detinatorii certificatelor de proprietate pot sa cumpere actiuni puse in vanzare de Fondul proprietatii de stat, in anumite conditii avantajoase.

Certificatele de proprietate se pot negocia la bursa, pot fi folosite pentru schimbare in actiuni la societatile comerciale.

Certificatele de proprietate nu pot fi instrainate persoanelor fizice sau per-

soanelor juridice straine (art.22).

D. Evolutia reglementarii legale a procesului de privatizare si a privatizarii 41. Vanzarea de active ale societatilor comerciale

Societatile comerciale au dreptul sa vanda active ce pot fi organizate ca unitati independente. Vanzarea se face potrivit metodologiei aprobate de guvern (H.G. nr.634 din 26 sep.1991 pentru aprobarea Norrnelor metodologice privind vanzarea de active ale societatilor comerciale cu capital de stat. Aceste norme au ca anexe: Regulamentul de organizare si desfasurare a licitatiilor pentru vanzare de active apartinand societatilor comerciale; Contract de vanzare-curnparare model; H.G. nr.7581l991 privind vanzarea un ora sau mai multor active). Ordonanta Guvemului nr.39 din 1 septembrie 1995 instituie regimul de vanzare cu plata in rate a activelor si actiunilor societatilor comercia1e cu capital de stat.

Lista de active ce vor fi scoase in vanzare in primele 12 luni de la data intrarii In vigoare a Legii nr.5811991 se intocmeste de Agentia Nationals pentru Privatizare (H.G.nr.85811991 privind reorganizarea Agentiei Nationale pentru Privatizare si Dezvoltarea intreprinderilor Mici si Mijlocii).

La cumpararea activelor pot participa persoane fizice si juridice romane si straine.

Persoanele care le curnpara nu au dreptul sa vanda aceste active, sa le inchirieze sau sa Ie transfere in orice alt mod folosinta lor, pe 0 perioada de 1 an de la data cumpararii,

Institutiile pub lice, regiile autonorne, societatile comerciale la care statuI este actionar nu pot cumpara asemenea active.

148

La vanzarea activelor pot participa salariatii societatii comerciale vanzatoare, cu exceptia membrilor conducerii societatilor, precum si pensionarii care au avut ultimulloc de rnunca la societatea comerciala respectiva.

De asemenea, pot participa cetatenii rornani care au in folosinta aceste active pe baza unor contracte de locatiune de gestiune.

In situatia in care, aceste categorii de persoane of era conditii de CUl11- parare egale cu ceilalti participanti, sunt preferati.

Salariatilor ~i pensionarilor mentionati, li se acorda si facilitati comerciale: credite, plata la termen, plata in rate, alte facilitati.

Sumele rezultate din vanzarea activelor se folosesc de societatea comerciala respectiva numai pentru: efectuarea de noi investitii; rambursarea datoriilor contractate din credite pe termen mediu si lung pentru investitii, Rezulta ca in acest caz se vand active, nu actiuni.

42. Vanzarea de actiuni ale societatilor comerciale

Actiunile societatilor comerciale detinute de Fondurile proprietatii private si Fondul proprietatii de stat se pot vinde persoanelor fizice si juri dice, romane si straine, in formele stabilite de text (art.46).

Salariatii societatilor comerciale ~i mernbrii conducerilor pot participa la cumpararea de actiuni.

Actiunile puse in vanzare de Fondurile proprietatii de stat se pot vinde salariatilor si membrilor conducerii societatilor comerciale respective, cu unele avantaje (art.zl S). Se mai pot acorda alte facilitati decat aceste avantaje.

In cazul in care se cumpara 100% din actiunile unei societati comerciale, Fondul proprietati de stat va delega Fondurile proprietatii private la care societatea cornerciala este arondata, dreptul de a negocia, in numele lui, conditiile de vanzare,

Organizarea si vanzarea actiunilor se face potrivit normelor metodologice aprobate de guvem ..

42.1. Privatizarea unor societati comerciale prin vanzarea de actiuni inainte de organizarea Fondurilor proprietatii private si Fondului proprietatii de stat.

Pentru aceasta operatic este imputernicita Agentia Nationals pentru Privatizare.

Agentia efectueaza selectarea societatilor comerciale ce se privatizeaza astfel, la propunerea societatilor comerciale si recomandarea ministerelor de resort, pana la 0,5% din totalul societatilor comercialc.

149

Evaluarea capitalului social si vanzarea actiunilor se autorizeaza de con-

siliile imputernicitilor statului. . ...

Membrii conducerii societatilor comerciale respective ~l salariatii lor, care cumpara actiuni, beneficiaza de unele avantaje (art.48). .

Societatile comerciale care se privatizeaza astfel, pot incheia contracte de asistenta de'specialitate cu firme straine (avand aprobarea Agentiei) :i .romane. .

Sumele obtinute din vanzare se varsa 70% la Fondul propnetatn de stat ~l

30% la Fondu~ile proprietatii private (a se vedea, supra, nr.39). . .

Criteriile si procedura pentru selectarea societatilor comerciale ce se pnvatizeaza prin vanzarea de actiuni, in conditiile aratate, au fost aprobate pr~n: - H.G. nr.264/5 iunie 1992 pentru aprobarea Normelor metodologice pnvmd vanzarea actiunilor societatilor comerciale care se privatizeaza inainte de

organizarea Fondurilor Proprietatii Private si a Fon~ului Proprietatii de Stat. .

- Criteriile si procedura de selectare a societatilor cornerciale care se p'n~ vatizeaza prin vanzarea de actiuni inainte de organizarea Fondu~!lor Proprietatii Private si a Fondului Proprietatii de Sta: nr. 1043!1991 e~11se ~e A_gent1a Nationals pentru Privatizare si Dezvoltarea lntreprinderilor MICI ~1 MIJloCJ1.

Normele metodologice reglementeaza:

a) selectarea societatilor comerciale pentru privatizare;

b) procedura de vanzare a actiunilor societatilor comerciale: - vanzarea actiunilor prin negociere directa;

- vanzarea actiunilor prin Iicitatie (publicitatea, stabilirea pretului de

pomire, incheierea contractului de vanzare); .. .

- vanzarea unui pachet majoritar de actiuni unei asociatii a salariatilor ~l conducerii societatii comerciale.

Nonnele metodologice au ca anexe: 1) angajament de confidentialitate; 2) contract de vanzare-cumparare; 3) ordin cu procedura de contractare cu firme straine a asistentei de specialitate pentru privatizarea societatilor comerciale inainte de organizarea Fondurilor Proprietatii Private si a Fondului Proprietatii de Stat; model de asistenta de specialitate.

Concluzii: Capitalul social este proprietatea societatii comerciale, iar actiunile la aceste societati sunt proprietatea statului. In masura in care actiunile nu mai apartin statului, ci particularilor, persoane fizice ~i persoane juridi~:e, se schirnba si natura juridica a proprietatii asupra capitalului social, realizandu-se privatizarea societatilor comerciale respective. Asadar, propnetatea asupra capitalului social urmeaza sa fie privata, iar actiunile la societatile comereiale respective sa fie proprietatea particularilor, persoane fizice ~l persoane juridice.

150

Se ajunge la acest rezultat prin:

II distribuirea de certificate de proprietate ~1 curnpararea 111 conditii avantajoase cu acestea de actiuni ale societatilor eomerciale sau schimbarea certificatelor de proprietate in actiuni, in conditii de piata, la orice societate cornerciala;

• vanzarea de actiuni si de active (adica bunuri) ale societatilor cornerciale catre salariatii acestora;

II vanzarea de aqiu~1i si de active ale societatilor comerciale la persoane fizice, altele decat salariatii, ~i persoanelor juridice, romane ~i straine.

In masura in care se realizeaza privatizarea, inceteaza corespunzator caJitatea de actionar a Fondurilor proprietatii private si calitatea de actionar a Fondului proprietatii de stat (pentru partea ce revine statului pentru acest din urma Fond), adica numarul actiunilor acestora se reduce treptat pana la privatizarea completa. Aceasta privatizare se infaptuieste in timp.

Dupa cum arata Legea nr.58/1991, privatizarea se refera la societatile comcrciale, dar nu si la regiile autonome care au regimul juridic aratat.

De asemenea, capitalul social al societatilor comerciale agricole, aferent actiunilor emise in conditiile art.36 din Legea nr.1811991 (emise fostilor proprietari ai terenurilor aflate in patrimoniul societatilor comerciale agricole) se exclud din masa capitalului supus distribuirii catre Fondurile Proprietatii private ~i Fondul Proprietatii de Stat.

In consecinta, chiar dupa privatizarea completa, se poate vorbi de proprietatea regiilor autonorne si a societatilor comerciale agricole, organizate potrivit Legii nr. 1511990, ca 0 forma de proprietate Cll unele particularitati care au fost aratate.

Aceste societati comerciale agricole nu trebuie eonfundate cu societatile agricoJe, fara caracter comercial, reglementate prin Legea nr.3611991.

42.2. Accelerarea procesului de privatizare.

Conditiile si regimul juridic al acestei accelerari sunt determinate prin Legea nr.5511995 (M.Ofnr.I22 din 19 iunie 1995), H.G.nr.476/1995 Cll privire la function area Secretariatului national si a Secretariatelor judetene pentru urmarirea aplicarii Legii nr.55/1995 (M.Of.nr.138 din 6 iulie 1995) si H.G.nr.499/1995 privind Normele metodologice referitoare la distribuirea cupoanelor nominative de privatizare (M.Of.nr.158 din 21 iulie 1995), precum si H.G. nr.656 din 25 august 1995 pentru moclificarea si cornpletarea Normelor metodologice privind distribuirea cupoanelor nominative de privatizarc aprobate prin H.G. nr.499/1995.

151

Legea nr.5511995 a fost modificata prin Legea nr.12911995 si apoi modificata si completata prin O.lJ.G. nr.37 din 11.07.1997.

Legea nr.287 din 11 iunie 2000, pentru respingerea O.U.G. 3711997 privind modificarea si completarea Legii nr. 5511995 pentru accelerarea procesului de privatizare, a respins O.U.G. nr.37/1997.

Accelerarea privatizarii se realizeaza prin transferul efectiv si cu titlu gratuit, catre cetatenii romani indreptatiti, a actiunilor aferente cotei de 30% din capitalul social al societatilor comerciale cu capital de stat si prin vanzarea actiunilor emise de aceste societati.

De asemenea, in cazul In care s-au incheiat contracte de locatie de gestiune sau de inchiriere a unor active proprii, locatarii care au facut investitii in active le respective pot opta in anumite conditii pentru cumpararea acti~elor, atribuirea de actiuni ori inchirierea unor contracte de leasing cu clauza irevocabila de cumparare la expirarea termenului pentru care s-a incheiat contractu!'

Lista societatilor comerciale supuse privatizari in masa se publica in M.Of. - Transferul cu titlu gratuit al actiunilor se efectueaza pe baza certificatelor de proprietate distribuite in temeiul Legii nr.58/1991 si a cupoanelor nominative de privatizare emise potrivit Legii nr.55/1995.

Cupoanele nominative de privatizare au valoare unica ~i se emit si se distribuie de catre Agentia Nationals pentru Privatizare,

Cupoanele se distribuie cetatenilor rornani cu domiciliul in tara, care au implinit varsta de 18 ani pana la data de 31 decembrie 1990 inclusiv, iar in caz de deces, succesorilor legali ai acestora, precum si celor care implinesc varsta de 18 ani pana la data de 31 decembrie 1995. Nu se atribuie cupoane nominative de privatizare celor care, pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.55/1995, au folosit in cadrul procesului de privatizare, intregul camet cu certificate de proprietate emise in baza Legii nr.58/1991.

Cupoanele nominative de privatizare nu pot fi instrainate prin acte juridice intre vii, sub sanctiunea nulitatii de drept.

Actiunile societatilor comerciale supuse privatizarii se transmit:

a) in schimbul cametelor cu certificate de proprietate, la valoarea unica de schimb de 25.000 lei;

b) in schimbul cupoanelor nominative de privatizare la valoarea unica de schimb. Aceasta valoare se determina ca diferenta intre echivalentul valoric al cotei de 30% din capitalul social al societatilo; cornerciale, impartit la numarul cetatenilor indreptatiti sa primeasca cupoane nominative de privatizare, pe de 0 parte, si valoarea unica de schimb a cametului de certificate de privatizare, pe de alta parte.

152

Pentru schimbarea certificatelor de proprietate in actiuni se va utiliza intregul camet cu certificate de proprietate la aceeasi societate comerciala.

. Dobandirea de actiuni prin schimb contra carnete cu certificate de propnetate se poate face la una sau la rnai rnulte societati comerciale.

Dobandirea de actiuni prin schimb contra cupoane nominative de privatizare se face numai la 0 singura societate cornerciala, afara de cazul cand 0 persoana fizica utilizeaza cupoane dobandite prin succesiune legal a, dar in oricare situatie un cupon nominativ de privatizare da dreptulla dobandirea de actiuni la 0 singura societate comerciala.

Cetatenii indreptatiti pot depune cametele cu certificate de proprietate, inclusiv cele incomplete, la valoarea de 5.000 lei pentru un certificat, si la Fondurile Proprietatii Private pami la data de 31 martie inclusiv, devenind actionari la aceste Fonduri, in conditiile art.3 din Legea nr.5811991, termen ulterior prelungit.

De asemenea, se pot depune cupoanele nominative de privatizare la Fondurile Proprietatii Private, pana la aceeasi data, devenind actionari in aceleasi

conditii. "

Fondurile Proprietatii Private ce se vor organiza ca societati de investitii financiare devin actionari la societatile comerciale prin schimbul cametelor cu certificate de proprietate ~i al cupoanelor nominative de privatizare.

Prin unnare, cetatenii devin actionari la Fondurile Proprietatii Private, iar acestea la randul Jor devin actionare la societatile comerciale.

Persoanele aratate de art.5 din Legea nr.55/1995 pot schimba carnetele CLl certificate de proprietate sau cupoanele nominative de privatizare contra actiuni si la 0 societate comerciala cu capital de stat care nu este inclusa in lista societatilor cornerciale supuse privatizarii in masa.

Societatile comerciale bancare si societatile comerciale cu activitate acricola care detin in administrare terenuri apartinand domeniului privat al statului nu sunt supuse dispozitiilor Lcgii nr.55/1995, urmand a Ii se aplica reglementari ce se vor elabora,

Actiunile societatilor comerciale supuse privatizarii ill masa, care nu fac obiectul privatizarii cu titlu gratuit, VOl' fi oferite spre vanzare, de catre Fondul Proprietatii de Stat, persoanelor fizice ~i persoanelor juridice de drept pnvat romano san straine, prin oricare din metodele prevazute de lege.

Din sumele cuvenite Fondului Proprietatii de Stat pentru actiunile vandute se lasa, cu titlu gratuit, la dispozitia societatii cornerciale privatizate, 0 cota de pana la 60'% pentru stingerea datoriilor inregistrate in contabilitatea respectivei societati comerciale pana la data intrarii in vigoare a Legii

153

nr.55/1995, cu exceptia debitelor rezultate din aplicarea unor sanctiuni COl1- tractuale sau legale, intr-o anumita ordine. Sumele ramase dupa achitarea datoriilor, vor fi folosite exclusiv pentru realizarea de investitii productive.

- Dupa efectuarea schimbului de actiuni contra camete cu certificate de proprietate sau cupoane nominative de privatizare si la expirarea contractelor de locatie de gestiune sau de inchiriere a unor active ale societatii comerciale, locatarii care au efectuat investitii in aceste active vor putea opta pentru cumpararea activelor, atribuirea de actiuni sau incheierea unor contracte de leasing cu c1auza irevocabila de cumparare la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul initial avand ca obiect active le in cauza,

Actiunile detinute de Fondul Proprietatii de Stat la societatile comerciale nenominalizate in cadrul procesului de privatizare in masa vor putea fi vandute ~i prin alte metode stabilite de celelalte reglementari legale in vigoare.

- La societatile comerciale care se privatizeaza potrivit Legii nr.55/ 1995 se elibereaza in mod gratuit beneficiarilor de actiuni certificate de actionar. Aceste certificate sunt nominative. Actionarii i~i pot transfera actiunile in conditiile prevazute in Legea nr.31/1990 si in Legea nr.52/1994.

Formularea "societate cornerciala cu capital de stat" din Legea nr.55/1995 se inlocuieste cu formularea "societate cornerciala la care statuI sau 0 autoritate a adrninistratiei publice locale este actionar" (art.2 din OU.G. nr.37/1997).

- Legea nr.83 din 23 mai 1997 reglementeaza privatizarea societatilor comerciale bancare.

42.3. Asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societdtilor comerdale care se privatizeazd. Sunt reglementate prin Legea nr. 7711994 publicata la II august 1994 si Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi, Norme nr.2/1994 emise de Fondul Proprietatii de stat, Fondurile Proprietatii private si Agentia Nationala pentru privatizare. A se vedea si H.G. nr.217/1995 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Privatizare, publicata la 15 ianuarie 1996 (abroga H.G. nr.4/1993 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Privatizare).

Legea nr.77/1994 a fost rnodificata si completata prin O.U.G. nr.38 din 11 iulie 1997.

Titlul Legii nr. 77/1997 va fi "Lege privind participarea salariatilor, mernbrilor consiliului de administratie si/sau rnanagerilor la curnpararea de actiuni ernise de societatile comerciale care se privatizeaza (art.I din O.U.G.).

In privinta acestei reglementari, a se vedea ~i Legea nr.282 din 8 iunie 2001 pentru respingerea O.U.G. nr. 38/1997 pentru modificarea ~i comple-

154

tarea Legii 11r. 77/1994 privind asociatiile salariatilor ~i membrilor conducerii societatilor care se privatizeaza

42.4. Investitiile straine prin cumpararea de titluri de stat. Regirnul juridic al acestei investitii este stabilit prin O.G. nr.66, publicata Ia 30 august 1997. Curnpararea de titluri de stat se poate face pe piata primara si pe piata secundara, constituind investitie de portofoliu. Ordonanta reglementeaza repatrierea sumelor investite ~i a veniturilor realizate.

42.5. Normele metodologice. Hotararea Guvernului nr.457, publicata la 28 august 1997, aproba normele metodologice privind procedurile de privatizare si conditiile de organizare si desfasurare a vanzarilor de actiuni, de patti sociale si de active.

Vanzarea de actiuni si de parti sociale se face prin: oferta publica de vanzare; negociere directa; dobandirea de catre salariati, membrii consiliului de administratie, managerii societatilor comerciale (achizitiile interne); vanzarea cu plata in rate.

Vanzarea de active se face: cu plata integrala; cu plata in rate; la expirarea

contractelor de leasing imobiliar.

Prin H.G. nr.457/1997 sc abroga:

- art.l, 2 alin.3, 4 si 5, art.5, art. 18-24 si art.26 din H.G. nr. 1228/1990;

-H.G.nr.140/l991 ;

-H.G.nr.6341199I ;

-H.G.nr.154/1992;

-H.G.nr.33 111992;

-1I.G. nr.855/1995;

-H.G. m.887/1995;

-H.G.nr.8111996.

H.G. nr.45711997 a fost abrogata prin H.G. m.55, publicata la 12 februarie 1998, care aproba Norrnele metodologice privind privatizarea societatilor comerciale,

42.6. Ordonanta de urgentd nr.88, publicata la 29 decernbrie 1997 privind privatizarea societatilor comcrciale, aprobata prin Lcgea nr.44, publicata la 25 februarie 1998, abroga: Legea nr.5811991 Cll privire la privatizare; Legea 11r.7711994 ulterior modificata ~i completata privitoare la asociatiile salariatilor ~i mcmbrilor societatilor comercialc care se privatizeaza; Lcgea nr.55/1995 privind accelcrarea privatizarii (cu modificarile si completarile ulterioare); art.2 alin.3, art.S, art.6 alin.l si 8, prccum si art.12 alin.I din O.u.G. l1L30!l997, aprobata ~i modificata prin Legea nr.20711997 ell privire

155

la regiile autonome, precum si art. 4, art.5, art.7 alin.2 lit.e si art.ll, art.12, art. 14 alin.2 si art.!7 alin.2 din Legea nr. 8311997 cu privire la privatizarea societatilor comerciale.

Hotararea Guvemului nr.55/1998 publicata la 12 februarie 1998 aproba Normele metodologice privind privatizarea societatilor comerciale ~i vanzarea de active, precum si Regulamentul de organizare si functionare a Fondului Proprietatii de Stat, reglementate prin O.V.G. nr.8811997 mentionata mai inainte.

A se vedea si H.G. nr. 550 din 15 iunie 2001 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a O.V.G. nr.8811997 privind privatizarea societatilor comerciale, precum si H.G. nr.443 din 14 mai 2001 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a O.u.G. nr.88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, cu modificarile si cornpletarile ulterioare, aprobate prin H.G. nr.45011990, de asemenea Legea nr.548 din 25 octombrie 2001 privind respingerea O.V.G. nr. 15011999 pentru modificarea art. 14 din 0.1.1. nr.8811997 privind privatizarea societatilor comerciale, H.G. nr.577 din 21 iunie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.u.G. nr.8811997 privind privatizarea societatilor comerciale, cu rnodificarile si cornpletarile ulterioare, ~i a Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii,

Aceasta Ordonanta de Urgenta reglementeaza vanzarea actiunilor emise de societatile comerciale si detinute de stat sau de 0 autoritate a administratiei pub lice locale, vanzarea activelor apartinand acelorasi persoane juridice, cuprinde reguli speciale privind privatizarea societatilor nationale, precum si norme speciale privind unele regii autonome.

Prevederile OU.G. nr.8811997 se aplica:

a) societatilor comerciale infiintate in baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat in regii auto nome si societati comerciale, cu modificarile ulterioare;

b) societatilor comerciale ~i nationale, care rezulta din reorganizarea regiilor autonome de interes national sau local in temeiul O.V.G. nr.3011997 privind reorganizarea regiilor autonome, aprobata si modificata prin Legea nr.207 /1997;

c) societatilor comerciale care au fost constituite de autoritatile administratiei public~ locale in baza Legii administratiei pub lice locale. .

d) societatilor comerciale care rezulta din divizarea sau fuziunea societatiler comerciale mentionate la lit.a, b si c.

156

- Vanzarea de actiuni catre persoane fizice sau juridice de drept privat, romane ori straine, actiuni gestionate de Fondul Proprietatii de Stat, se face pnn (art. 13 alin.l):

a) oferta publica de vanzare;

b) negociere directa;

c) licitatie cu strigare sau in plic;

d) certificate de depozit ernise de banci de investitii pe piata de capital internationala;

e) orice cornbinatie a metodelor prevazute la lit. a-d. Acestea se numesc achizuii externe.

- Vanzarea de actiuni catre asociatia formata din salariati membrii consiliului de administratie sau pensionarii eli ultimulloc de 111u~1~a la societatea comerciala respectiva (ale carei actiuni se vand),

. Asociatia este 0 persoana juridica de drept privat, tara scop lucrativ, constituita in scopul dobandirii de actiuni emise de societatile comerciale (art.l6 alin.2).

Procedura de constituire si de lichidare a unci asociatii structura acesteia drepturile si obligatiile membrilor sai, sunt prevazute d~ Legea nr.211 1994: iar raporturile dintre asociatie si societatea comerciala in cadrul careia se Infiinte~za aeeasta: se reglementeaza prin hotarare a Guvernului (art.I8).

Vanzarea actiunilor se face la pretul pietei, in baza raportului dintre cerere ~I of crt a (art.19 alin.3).

Actiunile se dobandesc de asociatie si se inscriu in registrul actionarilor

societatii cornerciale (art.21 alin.l). .

Aceste actiuni se transmit membrilor asociatiei numai dupa plata integrala a pretului (art.21 alin.2).

Vanzarile de actiuni catre asociatie si apoi transrnise membrilor acesteia se numesc achizitii interne.

- Vanzarea de active (unitati de productie, subunitati, sectii, spatii cornerciale, spatii de cazare ori alte bunuri de acelasi gen din patrirnoniul uner societati comerciale (ce pot fi organizate sa functioneze independent), se face cu plata integrala, pc baza de Iicitatie CLl strigare sau in plic, cu adjudecare la pretul de piata, in baza raportului dintre cerere ~i oferta (art.24) si ell plata in rate (art.28).

In cazul privatizarii societatilor nationale, din ramurile strategice ale

nationale, Guvernul poate decide pastrarea unei nomina-

fie vanzarea pachetului majoritar catre investitorul de alin.l). conferite de norninativa de con-

157

trol sunt prevazute de art.34 alin.2, in special dreptul statului de a se opune luarii unor decizii de adunarea generala.

- Privatizarea societatilor comerciale bancare urmeaza regimul ju-ridic stabilit prin Legea nr.83/1997. La vanzare statui poate opta pentru pastrarea unei actiuni nominative de control, in conditiile O.U.G. nr.8811997 (art.3 alin.!). Legea nr.521. din 22 octombrie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.212/1999 privind modificarea Legii nr.8311997 pentru privatizarea soc ietatilor comerciale bancare la care statui este actionar.

- O.U.G. nr. 8811997 stabileste statutul si atributiile Ministerului Privatizarii si cele ale Fondului Proprietatii de Stat.

Fondul Proprietatii de Stat este 0 institutie de interes public, organizata ca fond inchis de investitii atipic, cu atributia principala de a vinde actiunile detinute de stat sau de autoritatile administratiei publice locale (art.5 alin.l).

Acest Fond exercita, in nurnele statu lui sau al autoritatilor administratiei publice locale, toate drepturile actionarului la societatile ~omerciale la care statuI sau autoritatea administratiei publice locale este actionar (art.8 alin.l).

Activitatea Fondului se desfasoara pe principiul descentralizarii, intreprinderile mici si mijlocii fiind privatizate la nivelul sucursalelor teritoriale ale Fondului Proprietatii de Stat (art.8 alin.3).

Fondul Proprietatii de Stat se desfiinteaza in momentul in care Parlamentul constata, pe baza informatiilor fumizate de Guvem, ca privatizarea este un proces incheiat (art. 12). A se vedea, supra, art.27.

E. Reglementarea prin Legea nr.99/1999

42.7. Legea nr.99 publicatd in M.Oj nr.236 din 27 mai 1999 modi fica si cornpleteaza Ordonanta de Urgenta nr.8811997, publicata in M.Of. nr.381 din 29 decembrie 1997 care a fost aprobata prin Legea nrA411998, publicata in M.Of. nr. 88 din 25 februarie 1998; se are in vedere Ordonanta de Urgenta nr.8811997, cu modificarile si completarile ulterioare, care se modifica si se completeaza prin Legea nr.99/1999.

In noua redactare, se stabileste cadrul juridic pentru accelerarea si finalizarea procesului de privatizare, in baza urmatoarelor principii:

a) asigurarea transparentei procesului de privatizare; b) formarea pretului de vanzare, in baza raportului dintre cerere si oferta; c) asigurarea egalitatii de tratament intre cumparatori; d) reconsiderarea datoriilor societatilor comerciale, in vederea sporirii atractivitatii ofertei de privatizare. Re'glementarea Ordonantei de Urgenta, in noua redactare, se aplica:

158

- vanzarii de actiuni la societatile comerciale Ia care statui sau 0 autoritate a administratiei pub1ice locale este actionar, indiferent de numarul actiunilor pe care le detine, inclusiv la societatile nation ale, companiile nationale ~i celelalte societati comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes national sau local;

- vanzarii de active ale regiilor autonome si ale societatilor comerciale la care statuI sau 0 autoritate a administratiei pubJice locale este actionar majoritar, inclusiv ale companiilor nationale si ale societatilor nationale ori ale celorlalte societati comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonorne de interes national sau local.

In procesul de privatizare au competente ~i atributii Guvemul, Agentia Romani! de Dezvoltare ~i institutiile publice implicate (Fondul Proprietatii de Stat, orice minister de resort ori, dupa caz, 0 autoritate a administratiei publice locale, care are atributii de privatizare a unci societati cornerciale). Se determina cornpetentele si atributiile, Cu privire la Fondul Proprietatii de Stat, a se vedea, supra, m.27 lit.B.

Determinarea metodei de privatizare si alegerea agentului de privatizare si/sau a cumparatorului, operatiunile prevazute la artA, alin.2 lit.A, precum si legalitatea clauzelor din contractele incheiate de Fondul Proprietatii de Stat, incluzand, intre altele, clauzele privitoare la pretul vanzarii, nu sunt supuse controlului Curtii de Conturi, Aceasta Curte controleaza numai incasarea ~i folosirea, potrivit destinatiei prevazute de lege, a veniturilor cuvenite Fondului Proprietatii de Stat.

lnstitutiile publice implicate vand actiunile prin urmatoarele metode: a) oferta publica; b) metode de vanzare specifice pietei de capital' c) nezociere: d) licitatie cu strigare sau In plic; e) certificate de' depozit emi~e de bclnci d~ investitii pe piata de capital internationala; f) orice cornbinatie a metodelor prevazute mai inainte.

Institutiile publice implicate au dreptul sa contracteze cu persoane fizice sau juridice, rornane sal! straine, servicii de asistenta de specialitate in domeniul privatizarii, restructurarii si lichidarii. De asernenea, pot incheia contracte eu societati de valori mobiliare, pentru vanzarea actiunilor la bursele de valori sau pe alte piete nationale ori il1tel~l1a!ionale,

precum ~i cu bane! de pentru transferul ~i vanzarea unui portofoliu

de pe de capital in baza certificatelor de depozit

altor instrumente financiare utilizate pe aceasta

imobiliar pentru active aflate in proprietatea lor, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor sau a consiJiului de adrninistratie, dupa caz, in conditiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta nr.8811997, modificata si completata prin Legea nr.99/1999.

Vanzarea activelor si utilizarea sumelor rezultate din aceasta vanzare se efectueaza cu respectarea drepturilor contractuale ale carer creante sunt garantate cu ipoteca, gaj sau privilegiu asupra activului supus vanzarii.

Daca acestea nu sunt, sumele rezultate din vanzarea activelor se utilizeaza in ordinea prevazuta de art.26 din Legea nr.99/1999: a) plata datoriilor catre bugetul de stat si local; b) plata datoriilor catre bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale; c) plata altor datorii; d) efectuarea de investitii; e) finantarea activitatilor cuprinse In obiectul de activitate; f) finantarea cheltuielilor legate de obligatiile privind protectia mediului;g) alte destinatii.

in ce priveste regimul juridic al terenurilor folosite de societatile comerciale respective, a se vedea supra, cap.II, nr.7.

Concluzii. Exista un cadru juridic alcatuit din mai multe acte normative, in baza caruia se infaptuieste privatizarea, din care mentionam:

- O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 4411998, cu modificarile ulterioare;

- Ordonanta Guvemului nr.51/1997 privind operatiile de leasing si societatile de leasing, aprobata prin Legea nr.90/1998;

-- Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societatilor comerciale bancare la care statuI este actionar; Norrnele metodologice de aplicare au fost aprobate prin H.G. nr.45811997, apoi modificate si completate prin H.G. nr.52211999;

- O.U.G. nr.212 din 30 decembrie 1999 pentru modificarea Legii nr.83/1997 privind privatizarea societatilor comerciale bancare, la care statul este actionar majoritar;

- O.U.G. nr.45 din 4 mai 2000 pentru modificarea Legii nr.83/1997, abrogand Ordonanta Guvemului nr. 130/1998 privind regularizarea cotelor de capital social in procesul de privatizare a bancilor;

- O.U.G. nr.9211997 privind stimularea investitiilor directe, aprobata prin Legea nr.24111998;

- Hotararea Guvemului nr. 9411998 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.92/l997 privind stimularea investitiilor directe; -- Legea nr.99/1999 care a modificat si completat Ordonanta de Urgenta nr.88/1997;

- Legea nr.99/1999 care a modificat si completat Ordonanta Guvemului nr.5111997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing;

160

- Legea nr.99/1999 care a modificat ~l completat Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale;

Legea nr.99/1999 care a modificat sr completat Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare ~i a falimentului;

_-_ O.U.G. nr.49/l999 privind administrarea companiilor, societatilor nationale, a societatilor comerciale la care statuI este actionar majoritar si a regiilor autonome;

- O.U.G. nr. 67/1999 privind unele masuri pentru dezvoltarea econornica; _- O.U.G. nr. 198/13 decembrie 1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciul de apa;

_- Legea nr.566 din 30 octombrie 2001 pentru respingerea O.U.G.

nr.198/1999;

- H.G. nr.97 din 16 februarie 2000 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.u.G. nr.198/ 1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole aflate permanent sub luciul de apa; Legea nr.76112001 privind respingerea O.U.G. nr.13811998 pentru modificarea O.G. nr.66/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania, realizate prin cumpararea de titluri de stat;

- Legea nr.792/2001 pentru aprobarea O.G. nr.66/1997 pentru regimul investitiilor straine in Romania, realizate prin cumpararea de titluri de stat;

- H.G. nr.436 din 9 mai 2001 pentru aprobarea Strategiei privind privatizarca societatilor comerciale de turism;

-- O.U.G. nr.52/2001 privind accelerarea si finalizarea procesului de privatizare a societatilor comerciale din turisrn, N0I111ele metodologice de aplicare a acestei O.U.G. au fost aprobate prin H.G. nr.44112001, fiind ulterior completate prin H.G. nr.729 din 15 iulie 2002;

-- O.U.G. nr.98/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.85/1992.

Aceasta O.U.G. a fost respinsa prin Legea nr.330 din 4 iulie 2001;

--- Legea nr.332 din 3 iulie 2001 pentru promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ in economie;

~-- Legea nr.268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privat a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, completata prin O.U.G. nr.I 0 1/9.09.2002. Normele metodologice la aceasta lege sunt aprobate pnn H.G. nr.626/2001, modificate ~i completate prin fIG. nr.315 din 9 aprilie 2002;

O.G. nr.25 din 2 februarie 2002 privind uncle rnasuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin Contractele de privatizare a societatilor comerciale;

161

~ O.u.G. nrA2 din 10 aprilie 2002 pentru incetarea aplicabilitatii unor facilitati:

a) acordate conform Legii nr.3511991 pentru regimul investitiilor straine, republicata;

b) acordate potrivit Legii nr.7111994 privind acordarea unor facilitati suplimentare fata de Legea nr.3511991, republicata

~ Legea nr.390 din 24 iunie 2002 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Rornane pentru Investitii Striiine;

~ Legea nr.507 din 6 august 2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice. Aceste persoane pot fi cetateni romani sau ai statelor membre ale Uniunii Europene si ai celorlalte state apartinand spatiului economic european. Ele pot desfasura anumite activitati economice in mod independent si pot constitui asociatii familiale. Legea reglementeazii conditiile in care se pot desfasura asemenea activitati. Legea abroga Decretul-Iege nr.54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative (inclusiv asociatiile familiale);

~ Legea nr.l37/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii; ~ H.G. nr.577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.u.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare si a Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatiziirii;

~ Legea nr.161/20031 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor pub lice si in rnediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, ell modificarile si completarile ulterioare, care a modificat si completat Legea nr.3111990 privind societatile comerciale, republicata;

~ Legea nr.16112003 care a modificat si completat Titlul VI .Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare" din Legea nr.9911999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.

1 Publicata in M. Of. nr. 279/21.04.2003, modificatii ~i completata prin O.U.G. nr. 40/2003, O.U.G. nr. 77/2003, O.U.G. nr, 92/2004, Lcgea nr, Il4/2004, Legea nr. 17112004, Legea nr. 280/2004, O.U.G. nr. 14/2005, O.G. nr. 2/2006.

2 Rcpublicata a doua oara in M. Of nr. 1066/17.11.2004, modificata ~i cornpletata prin Legea nr. 164/2006, publicata in M. Of nr. 430/18.05.2006.

162

Sectiune a a V-a

Natura juridica a certificatelor de proprietate ~i a cupoanelor nominative de privatizare

Pentru 0 mai buna cunoastere a naturii juridice a certificatului de proprietate, trebuie avute 'in vcdere urmiitoarele aspccte:

43. Notiunea titlului de valoare

Certificatul de proprictate este calificat ca titlu de valoare (art.l5 alin.l din Lcgea nr.58/l991). Prin asernenea titlu se intelege inscrisul in care este incorporat dreptul subiectiv la care se refera. Drcptul se incorporeaza In inscrisul constatator, in titlul de valoare, astfel incat transmiterea titlului are drept efect transmiterea catre nou! posesor al titlului, a insusi dreptului. De asemenea, dreptul incorporat 111 titlu se localizeaza unde se gaseste insusi titlull. De aceea, conditiile si efectelc transmiterii unui tit! u de valoare la purtator sunt supuse locului unde se afla titl ul la purtator in momentul transmiterii: Legea nr.105 din I octornbrie ] 992 CLl privire la reglementarea de drept international privat art.58 lit.c). Intre inscris si dreptul subiectiv exista 0 legatura mai stransa decat aceea care exista potrivit dreptului comun intre dreptul subiectiv ~i obligatia corelativa, pe de 0 parte, ~i inscrisul constatator, pc de alta parte. In cazul titlului de valoare, nu se poate

exercita dreptul subiectiv rarii a . Titularul dreptului subiec-

fie eel prezinta tie eel at carui nume este trecut pe

cum titlul de valoare cste la purtator sau nominativ. De aserne-

subicctiv nu sc face independent

Certi ficatul Purtatorul

catele de proprietate sunt emise in unitati de valoare si sunt atasate unui camet de certificate de proprietate, din care se pot detasa pentru a fi vandute sau schimbate, la cererea detinatorului.

Certificatul de proprietate probeaza si sernnifica prin el insusi dreptul purtatorului. A poseda titlul la purtator, certificatul de proprietate, inseamna a poseda dreptul pe care-I incorporeaza, ceea ce inseamna ca a poseda titlul si a poseda dreptul incorporat se confunda, Titlul de valoare la purtator este susceptibil de posesie si, deci, se poate dobandi prin posesie, in conditiile art. J 909 al in. 1 C.civ., care se refera la prescriptia instantanee a bunurilor mobile 1•

44. Certificatul de proprietate este un bun mobil corporal

Certificatul de proprietate este un titlu la purtator (art.15 alin.l din Legea .nr.58/1991). Titlu de valoare la purtator este acela care nu are mentionat in el numele posesoruJui, el fiind al purtatorului, al detinatorului, ~i se transmite prin simpla predare sau traditie a titlului. Dreptul incorporat ill titlul de valoare la purtator ia aceiasi natura ca aceea a titlului insasi", astfel ca titlul de valoare Ia purtator face parte din categoria bunurilor mobile corporate. Legatura intre titlul de valoare la purtator si dreptul incorporat este asa de stransa, incat titlul de valoare la purtator este considerat ca un bun mobil corporal, CLl consecinta ca. transmiterea atat a titlului, cat si a drcptului incorporat, precum ~i dreptul de dispozitie asupra acestora sunt supuse 1101'melor juridice privitoare Ia bunurile mobile corporale. De aceea, exista posesie in cazul titlurilor de valoare la purtator '.

Certificatul de proprietate este la purtator. El apartine celui care-l detine Transmiterea certificatului de proprietate se face prin simpla traditiune, astfel incat orice detinator al acestuia este considerat proprietar legitim al san. Din acest punct d~ vedere, certificatul de proprietate se transmite ca un bun corporal, adica prin remiterea lui materiala, insotita de intentia partilor in acest sens. Asadar, certificatul de proprietate este un bun mobil COIl)Ora1. Cand se dobandeste un certificat de proprietate, titlu la purtator, nu mai trebuie verificat daca detinatorul este ori nu proprietarul lui, daca are ori nu dreptul incorporat in el.

Prezentarea certificatului de proprietate creeaza prezumtia de proprietate, seutind pe detinator de orice justificare sau dovada.

I [on P.Filipescu, Drept civil. Drcpturile reate, Bucuresti, 1992, p.ISCJ. 2 E.Thallcr par .I.Pcrcerou, op.cit., p.SSS, nr.900 .

. ; [on P.Filipescu. Drept civil. Drepturi!e reate. Bucurcsti, 1992, p.27.

164

Certificatul de proprietate nu se confunda cu actiunile ~i partile sociale emise de societatile comerciale, In consecinta, detinatorul certificatului nu este actionar ori titular al partii sociale.

Art.3, pct.! din Ordonanta Guvernului nr.I 011992 mentionata dispune ca certificatele de proprietate sunt titJuri de valoare imobiliara Ja purtator, Consideram ca textul trebuie interpretat in sensul ca ceea ce este incorporat certi ficatului de proprietate este valoarea irnobiliara, dar certificatul de proprietate este un bun mobil corporal. Caracterul imobiliar nu se refera la certifieatul de proprietate, ci la valoarea pc care el 0 incorporeaza. In acest sens, pot fi aduse urrnatoarele argumente:

a) de text, in sensul ca daca certificatul de proprietate ar fi fost con-siderat bun imobil, atunci formularea legii ar fi trebuit sa fie "titluri de valoare imobiliare la purtator", ci nu "titluri de valoare imobiliara la purtator", astfel ca terrnenul c c irnobiliara" se refera la valoare, ci 1111 la titluri de valoare.

b) caracterul de bun imobiJ al certificatului de proprietate este in-compatibil cu modul de transmitere al acestuia reglernentat de art.J alin.6 al Ordonantei Guvemului nr.I 011992. BunuriJe imobile nu se transmit prin traditiune, C1 numai cele mobile, iar in cazul bunului imobil nu putem vorbi de purtatorul bunului. Titlul de valoare la purtator este incompatibil Cll caractent! sau de bun irnobil. Intr-adevar, un bun imobil nu poate f un bun care sa poata apartine purtatorului sau;

c) si partile sociale cmise de societati sunt considerate bunuri

chiar cand capitalul social consta intr-un imobil (art.471 C.civ.). social apartine societatii, iar actiunile si partile sociale apartin aso-

, Rezulta ca actiunile si sociale sunt distincte de capitalul

social. In cazul certificatului de de asernenea, acesta este distinct

45. Certificatul de proprietate ~i actiunile

In ce priveste dreptul subiectiv pc care-I incorporeaza certificatul de proprietate, art.15 alin.2 din Legea nr.58/1991 prevede di certificatele de proprietate reprezinta 0 participare indiviza a cetatenilor rornani la Fondurile Proprietatii Private. Aceasta participare, fiind indiviza, inseamna ca este de~ terminata abstract, dar 11U este localizata sau concretizata asupra obiectului participarii. Ar rezulta ca cste yorba de ceva asernanator cu coproprietatea. Dar se ridica a alta intrebare, si anume, care este obiectul participarii indivize a cetatenilor ? Aceasta deoarece fiecare detinator al certificatelor de proprietate se afla, eel putin la inceput, cilta vreme certificatul nu este schimbat pe actiuni ori nu se cumpara asemenea valori cu certificatul, in raporturi juridice cu Fondul Proprietatii Private care a emis certificatul. Dar, Fondul Proprietatii Private este actionar la societatile comerciale cu capital de stat ce-i sunt arondate si exercita fata de accstea drepturile si obligatiile ce le revin potrivit legii (art.o din Legea nr.58/1991). Fondul Proprietatii Private este 0 societate comerciala pe actiuni (art.zl din Legea nr.5811991). Capitalul social al FOl1- dului Proprietatii Private reprezinta 30% din capita Iul social al societatilor comerciale arondate acestuia si este detenninat potrivit actului de transrmtere de proprietate (art.5 din Legea nr.5811991 si art:2 alin.2 din Ordonanta Guvernului nr, 10/1992). Capitalul social este proprietatea societatii comerciale, adica a Fondului Proprietatii Private. Dar, capitalul social al Fondului Pro-

Private este divizat in certificate de proprietate alin.2 din

Ordonanta Guvernului nr, 10/1992), ceea ce inseamna ca aceste certificate au rolul actiunilor ernise de societatile comerciale al carer capital social este impilrtit'ln actiuni, De aici rezulta ca certificatele de proprietate, asemanatoare actiunilor, sunt titluri de valoare :;;i sunt proprietatea titularilor lor, respectiv a detinatorilor lor. Prin urmare, Fondul Proprietatii Private este societate pe actiuni, dar capitalul sau social nu este divizat in actiuni, ci ill certificate de proprietate. Pe de alta parte, Fondul Proprietatii Private detine 30% din capitalul social al societatilor comerciale (Anexa nr.l la Ordonanta Guvernului nr. 10/1992). Capitalul social al Fondului Proprietatii Private este f01111at din totalul actiunilor pe care le are fata de societatile comerciale arondate, corespunzator a 30% din capitalullor social.

Capitalul social al Fondului Proprietatii Private este distinct de capitalul social al societatilor comerciale arondate lui. Primul reprezinta totalul actiunilor la societatiJe cornerciale arondate, iar eel de-al doilea reprezinta totalul aportului statulu'j la societatile cornerciale arondate, care este echivalent

166

unilor detinute de stat. Capitalul social al Fondului Proprietatii Private este divizat in certificate de proprietate, iar capitalul social al societatilor comerciale arondat este divizat in actiuni, Certificatele de proprietate reprezinta valoric 30% din totalul actiunilor, respectiv al capitalului social al societatilor comerciale arondate. Asadar, "participarea indiviza" este la capitalul social al Fondului Proprietatii Private. Dar valoarea certificatelor de proprietate este determinata, ca si cea a actiunilor la 0 societate comerciala.

In acest ultim caz insa, nu se vorbeste de 0 participare indiviza a actionarilor la capitalul social. Dimpotriva, in cazul certificatelor de proprietate, art.I5 alin.2 din Legea nr.5811991 se refera la "participarea indiviza a cetatenilor romani la Fondurile Proprietatii Private".

Fata de cele aratate mai rezulta ca certificatul de proprietate incorporeaza o c c valoare imobiliara" nu in raport cu Fondul Proprietatii Private emitent, ci mediat, raportat la societatile cornerciale arondate, dar avand in vedere bunurile imobile care formeaza aportul statu lui la capitalul social al acestor societati comerciale. Cum s-a ararat, desi aportul intr-o societate consta intrun im~bil, actiunile corespunzatoare acestui aport sunt bun uri mobile (art.474 C.civ.).

Inca 0 data, se poate spune ca certificatul de proprietate este un titlu de valoare, bun mobil, ci nu imobil.

46. Valoarea certificatelor de proprietate

Certificatele de proprietate au 0 valoare determinata In conditiile legii.

Dar ;;i aici trebuie facute unele precizari, Legea nr.58/1991 (art.l S alin.1) arata ca certificatele de proprietate au 0 "valoare nominata determinata de raportul dintre capitalul fiecarui Fond al Proprietatii Private ~i numarul cetatenilor care au dreptul la certificate de proprietate". Se poate interpreta ca ~ste yorba de cetatenii care au dreptul la certificate de proprietate la Fondul respectiv, ci nu la to ate Fondurile Proprietatii Private cum pare sa rezulte din formularea legii.

In art.3 alin.5 din Ordonanta Guvemului nr. 1011992 se prevede ca certificatele de proprietate sunt emise in unitati de valoare, iar fie care certificat de proprietate corespunde la 5.000 unitati de valoare, indivizibile. Rezulta ca unitatile de valoare sunt indivizibile. Ar urma ca, in acest inteles ar trebui inte~retata formularea legii de " participare indiviza" 1a Fondurile Proprietatii Private.

, Modul de determinare a valorii certificatelor de proprietate prevazute de cele doua acte normative este diferit, Dar valoarea concreta, efectiva a certi-

167

ficate!or de proprietate, nu este determinata. Ea ar um1a sa se stabileasca ulterior. Poate sub acest aspect, unitatile de valoare sunt indivizibile si la fel participarea indivizibila a cetatenilor la Fondurile Proprietatii Private.

In Legea nr.55/1995, art.3, alin.I, lit.a se arata ca actiunile societatilor eomereiale supuse privatizarii in masa se vor transmite eu titlu gratuit in sehimbul carnetelor cu certificate de proprietate, la valoarea unica de schimb de 25.000 lei.

47. Emitentul certiflcatelor de proprietate

Certificatul de proprietate se emite de catre fiecare Fond al Proprietatii Private (ar1.15 alin.l din Legea nr.58/1991). Pe fiecare certificat de proprietate trebuie sa fie inscris denumirea fondului emitent (art.3 alin.2 din Ordonanta Guvemului nr. 10/1992). Din dispozitiile legale rezulta ca drepturile detinatorilor eertificatelor de proprietate se exercita, de regula, fala de Fondu! Proprietatii Private emitent. In practica, certificatele de proprietate eliberate nu arata denumirea Fondului emitent, pe tara fiind cinci, ci numai "Fondul Proprietatii Private".

48. Dividendele

Potrivit art.21 din Legea 11r.58/1991, detinatorii certificatelor de proprietate au dreptul sa primeasca dividende anuale, care se platesc in conditiile si la termenele stabilite de Fondul Proprietatii Private.

Dar art.S alin.2 Iit."d" din Ordonanta Guvemului nr. 10/1992 dispune ca primele dividende VOl' fi distribuite din rezultatele celui de-al patrulea exercitiu economico-financiar, dar aceasta numai dad exista profit, dupa deducerea cheltuielilor de distributie, Deci, este posibil sa se distribuie prime le dividende din rezultatele celui de-al cincilea exercitiu econornico-financiar, adica in ultirnul an de existents al Fondului Proprietatii Private, deoarece potrivit art.14 din Legea nr.58/1991 acest fond (toate cele einci) functioneaza numai 0 perioada de cinci ani de la data intrarii In vigoare a Legii nr.58/1991, iar dupa expirarea acestui termen, Fondul Proprietatii Private se transforrna in societati comerciale pe actiuni de drept cornun, de tipul fondurilor mutuale. Detinatorii de certificate de proprietate 1a aceea data devin actionari ai societatii comercia1e create. Prin urrnare, este posibil sa se dobandeasca dividende doar intr-un singur an, daca 9i atunci exista profit.

Dar detinatorii de certificate de proprietate nu pot influenta activitatea Fondului Proprietatii Private decat in sensul de a face propuneri de imbunatatire cum prevede art.21 lit."b" din Legea nr.58/1991, dar in conditiile

168

dificile de realizat, asa curn rezulta din Anexa nr.5 la Ordonanta Guvemu1ui nr.10/1992. In aceste conditii, detinatorii de certificate de proprietate nu sunt stimulati in a se simti Iegati de Fondu1 Proprietatii Private respectiv. De aceea, ei vor fi poate tentati sa cumpere, cu certificatele de proprietate, actiuni, san sa le schimbe pe acestea, ori sa le negocieze 1a bursa sau alta piata organizata.

49. Certiflcatul de proprjetate este, dupa caz, bun propriu sau cornun al sotilor

Din punct de vedere al dreptului farniliei, certificate Ie de proprietate COI1- stituie bun uri proprii ale sotului detinator, cu consecintele care rezulta de aici privind regimul juridic corespunzator,

Dar daca un sot dobandeste un certificat de proprietate, nu prin eliberare de Fondul Proprietatii Private, ci ulterior, prin negociere 1a bursa, atunci acesta este un bun comun, afara dad ar fi propriu potrivit art.31 din Codul farniliei. Dar, ca bun comun, sotii trebuie sa determine care din ei exercita drepturile fata de Fondul Proprietatii Private. Solutia rezulta din aplicarea prin asemanare a art.68 din Legea nr.31/1991 privind societatile cornerciale.

In mod corespunzator vor fi dividendele: cele pentru certificatele de proprietate bunuri cornune VOl' fi tot cornune, iar pentru certificatele de proprietate bunuri proprii vor fi, de asernenea, bunuri proprii.

o solutio asemanatoare trebuie data ~i penrru actiunile dobandite cu certificatele de proprietate.

50. Posesia certiflcatului de proprietate

Certi ficatul de proprietate, ca bun mobil corporal, este susceptibil de posesie.

In caz de deposedare de certificatul de proprietate sal! de pierdere a acestuia, se vor aplica regulile art.1909 din Codul civil, deoscbind intre dobanditor (de la detinator), respectiv gasitorul si subdobanditor, iar 111 acest din urma caz, dupa cum el este de buna sau rea credinta,

51. Concluzii

Certificatul de proprietate este eliberat de un anumit Fond al Proprietatii Private. EI reprezinta 0 cota parte din capitalul social al Fondului, avand 0 pozitie asemanatoare, deci I1U identica, CLl actiunile societatilor comerciale. Certificatul de proprictato este un titlu de valoare la purtator. Drept urmare, eJ este un bun mobil, nu un bun imobil, Transmiterea ccrtificatului de pro-

169

prietate se face ca pentru bunurile mobile corporale. Detinatorul certificatelor de proprietate se afla in raporturi juridice cu Fondul Proprietatii Private emitente, ci nu cu societatile comerciale arondate fondului. Ca titlu de valoare, certificatul de proprietate incorporeaza valoarea sau cota-parte corespunzatoare din capitalul social al Fondului emitent, iar mediat, prin actiunile detinute de Fondul respectiv la societatile comerciale arondate, ~i din capitalul social al acestor societati comerciale. In acest fel, se explica privatizarea partiala, corespunzatoare a 30% din capitalul social, prin eliberarea de certificate de proprietate, a societatilor comerciale cu capital de stat. Intr-adevar, una din formele de privatizare a societatilor comerciale cu capital de stat este transferul gratuit pe calea distribuirii de certificate de proprietate (art.3 alin.3 din Legea nr.58/1991). Avand in vedere patrimoniul societatilor comerciaJe cu capital de stat, care nu se confunda cu capitalul lor social, dar in sensul mediat aratat, ~i in raport de finalitatea urmarita, respectiv privatizarea, certificatul de proprietate este un titlu de valoare imobiliara, dar el este un bun mobil corporal, asa cum sunt toate titlurile de valoare, sau cum li se mai spune, valori mobiliare. Tot in sensularatat, certificatul de proprietate reprezinta 0 participare indiviza la Fondul Proprietatii Private.

In consecinta, certificatul de proprietate poate fi privit ca:

a) 0 fractiune a capitalului social a! Fondului Proprietatii Private emitente, fractiunile de capital social fiind, in mod obligatoriu, de valoare egala;

b) titlu de valoare constatator al drepturilor si obligatiilor detinatorului de certificat de proprietate, aceste drepturi si obligatii fiind incorporate in certificat ~i rezultand din el;

c) 0 expresie a raporturilor dintre detinatorul certificatului si Fondul Proprietatii Private emitent;

d) 0 expresie a raportului dintre detinatorul certificatului ~i societatile comerciale arondate Fondului, raporturi mediate, prin Fondul Proprietatii Private care a emis certificatul;

e) 0 expresie a uncia din formele de privatizare a societatilor comerciale cu capital de stat.

Certificatul de proprietate este, deci, cu precizarile facute, un titlu de vaJoare 1a purtator (trebuie subliniat ca nu se confunda titlul de valoare cu titlu1 de credit. Nu orice titlu de valoare este un titlu de credit, dar orice titlu de credit este titlu de valoare), un bun mobil corporal.

51.1. Cupoanele nominative de privatizare. Aceste cupoane sunt titluri de va1oare, dar care servesc numai pentru dobandirea de actiuni la societatile cornerciale supuse privatizarii ill masa.

170

. Cupoanele nominative de privatizare BU pot fi instrainate prin acte juridice intre vii, dar se pot transmite prin succesiune legala (art.Z alin.4 si art.4 a1111.2 Legea nr.55/1995). Se poate ridica problema daca asemenea cupoane se pot transrnite prin succesiune testamentara ?

Cupoanele nominative de privatizare sunt bunuri mobile corporale. Cupo~nele nominative de privatizare se emit si se distribuie de Agentia Nationala pentru Privatizare.

Pe baza cupoanelor si in schimbul lor, se obtin actiuni Ia societatile con~erc~ale supuse privatizarii in mas a sau la Fond~rile Proprietatii Priv~te, dobandindu-se cali tate a de actionar, dupa caz, la acele societati comerciale

sau la Fondurile Proprietatii Private. '

Cupoane1e nominative de privatizare au 0 durata de valabilitate in timp limitata,

Prin urmare, exista deosebiri intre certificatele de proprietate si cupoane1e nominative de privatizare:

- cu privire Ia emitent, certificatele de proprietate s-au emis de Fondurile Propri.etatii Private, iar cupoanele se emit de Agentia Nationala pentru Privatizare;

._ cu privire la efectele lor, certificatele de proprietate exprima 0 cota parte din capitalul social al Fondului Proprietatii Private, avand 0 pozitie asemanatoare, dar nu identic a, cu actiunile societatilor comerciale. Certifrcatele de proprietate sunt titluri de valoare la purtator. Cupoanele de privatizare sunt nominative si ele nu exprima raporturi intre titularii lor si Agentia Nationala pentru Privatizare, asemanatoare ace lora dintre titularii certificatelor de proprietate si Fondurile Proprietatii Private. Certificatele de proprietate dau dreptulla dividende, pe cand cupoane!e nu confers asemenea drepturi;

cu privire la valoare, cametele cu certificate de proprietate au 0 valoare unica de schimb de 25.000 lei, pe cand cupoanele au 0 valoare unica de schimb mult mai mare, determinata potrivit art.3 lit.b din Legea 11r.55/l995;

-- cu privire la natura bunului in sensu! regirnului matrimonial, cupoanele nominative de privatizare sunt bunuri proprii ale sotilor, Daca se admite ca ele pot f:i dobandite si prin succesiune testamenta-a, ar putea sa fie si bunuri comune; certificatele de proprietate ar putea fi bunuri proprii sau bunuri comune sotilor.

A tat in cazu! certificatelor de proprietate, cat si eel al cupoanelor, trebuie deoseb~te aceste titluri de, valoare, pe de 0 parte, si actiunile care se pot obtine in schimbul lor, pe de alta parte, fiecare avand regim juridic deosebit.

171

La data intrarii in vigoare a O.V.G. nr.88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, Legea nr.58il991, Legea nr. 55/1995 cu modificarile si completarile ulterioare, s-au abrogat.

Sectiu nea a V[-a Unele drepturi reale

52. Precizari prealabile

Exista unele drepturi reale prevazute de acte normative speciale, nu de Codul civil.

In cele ce urrneaza despre acestea este yorba.

Potrivit art.28 alin.3 din Legea nr.33/19941, concesionarea si atribuirea in folosinta, precurn si orice drepturi reale se sting prin efectul exproprierii, titularul avand dreptulla despagubire.

A. Situatia piinii la Legea nr.219/J998

Precizari. Valabilitate. Potrivit Legii nr.219/19982 art.40, alin.2, contractele de concesiune incheiate pana la data intrarii in vigoare a legii i~i pastreaza valabilitatea. Prin asernanare, solutia este aceeasi pentru alte drepturi reale prevazute in acte normative speciale, daca rnentinerea lor nu este contrara unei reglementari noi sau scopului acesteia.

Bunurile proprietate publica ori privata a statului, judetului, orasului sau cornunei, precurn si activitatile si serviciile publice de interes national sau local se atribuie direct, printr-un contract de conccsiune, societatilor cornerciale sau companiilor nationale ori societatilor nationale, infiintate prin reorganizarea regiilor auto nome care au avut in administrare aceste bunuri, activitati ori servicii (art.40, alin.l). III cazul privatizarii companiilor nationale, ori a societatilor nationale sau societatilor comerciale, infiintate prin

1 Publicata In M. Of. nr 487/31.05.2004. Pentru detalii privind rcglementarea exproprierii, a sc vedea: FI. Baias, B. Durnitrachc, Discutii pe marginea Legii nr. 331/994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. in Dreptul 11r. 4/1995, p. 19; v. Stoica, Exproprierca pentru cauza de utilitate publica. In Dreptul Hr. 5/2004. p. 28 76.

2 In prezent, abrogata prin O.U.(:i. Hr. 34/2006 privind atribuirea contractclor de achizirie publica, a contractclor de conccsiune de lucrari publice ~i a contractelor de concesine de servicii, publicata In M. Of. nr.

172

reorganizarea regiilor autonome care au avut incheiat contract de concesiune in conditiile aratate (art.40, alin.l), concedentul poate cere renegocierea acestuia (art.40, alin.3).

Potrivit Legii nr.99/1999, societatile comerciale care detin terenuri ce sunt necesare activitatii lor, dar care nu au regimul juridic clarificat, vor continua sa foloseasca aceste terenuri pana la clasificarea regimului lor juridic. Dupa clarificare, terenurile din domeniul public sau domeniul privat vor putea fi concesionate prin derogate de la Legea nr.219/1998, potrivit unor reglementari deosebite, Terenurile din domeniul privat vor putea fi ~i inchiriate sau oferite societatilor comerciale spre cumparare.

53. Dreptul de adrninistrare al regiilor autonome ~i instltutiilor pub lice a) Bunurile care raman in proprietatea statului, cum sunt cladiri guvernamentale, bunuri necesare desfasurarii activitatii administratiei, rezervele statului, se inregistreaza la Departamentul Rezervelor de Stat si se administreaza direct de institutiile carora le sunt date in folosinta. Actele de decizie cu privire la aceste bunuri se aproba de ministerele competente, cu exceptia situatiilor in care legea prevede altfel (art.53 din Legea nr.I 5/1990).

b) StatuI isi poate rezerva activitarile economice pe care sa Ie desfasoare in mod exclusiv cu titlu de monopol de stat. Astfelmonopolurile si modullor de administrare se stabilesc prin lege (art.40 din Legea nr. 15/1990). Monopolul de stat este reglernentat prin Legea nr.31/1996.

Legea petrolului nr.134/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca resursele de petrol se pun in valoare de regiile autonome carora se dau in administrare (art.9). In prezent, Legea petrolului' nr. 238/2004 prevede ca, operatiunile petroliere, inclusiv drumurile necesare realizarii acestor operatiuni aflate in proprietate publica, se concesioneaza in conditiile prezentei legi de catre autoritatea competenta (art. 27 alin. 1).

c) Terenurile institutiilor de cercetare stiintifica pentru seminte ~i material saditor ~i animale de rasa sunt in administrarea acestora apartinand domeniului public (art.34 aJin.2 din Legea nr. 18/1991, ulterior modificata si republicata).

De asernenea, terenurile folosite de unitatile de invatamant cu profiJ agricol ~i silvic sunt in administrarea acestora ~i fac parte din domeniul public (art.34 alin.3 din Legea 11r. 18/1991).

1 Publicalii in M. Of. nr. 5J5/1 5.06.2004. Abroga Legca petrolului nr. 134/2005. cu modificarile ~i complctanlc ulrerioarc.

173

Potrivit Legii nr.215/200 1 cu modificarile si completarile ulterioare 1, consiliile locale si consiliile judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public sau privat, de in teres local sau judetean, dupa caz, sa fie date in administrarea regiilor auto nome si institutiilor pub lice, sa fie concesionate ori sa fie inchiriate (art. 125 alin.l).

Dreptul de administrare mentionat nu se confunda cu dreptul de administrare directa, drept real, asa cum era conceput pana la Legea nr. 15/1990.

53.1. Dreptul de concesiune (Legea nr.15/1990, art.25)

In prezent, art. 25-29 din Legea nr. 15/1990, precum si art. 1~ 17, art. 25 si anexele nr. 1~5 din H.G. nr. 1228/1990 sunt abrogate de Legea nr. 219/1998 privind concesiunile, abrogata la randul sau prin O.1J.G. nr. 34/2006.

Legea nr. 15/1990 prevede:

- Activitatile economice, servicii publice, unitati de productie ale unor regii autonome si terenuri proprietate de stat pot face obiectul unor concesiuni. Metodologia concesionarii, inchirierii si locatiei gestiunii este aprobata prin Hotararea Guvemului nr.I228 din 12 decembrie 1990, modificata prin Hotararea Guvemului nr.858/1991 (care modifica punctele 4-7 din Anexa 3 la H.G. nr. 1228/1990).

Prin contractul de concesiune, 0 parte (concedentul) transmite celeilalte parti (concesionarul) spre administrare rentabila, pe un termen determinat, in schimbul unei redevente, 0 activitate econornica, un serviciu public, 0 subunitate productiva sau un teren proprietate de stat.

Se pot concesiona terenuri care contin sub stante minerale utile, pre cum titei, gaze.

La expirarea concesiunii, toate bunurile concesionate si cele dobandite pe perioada concesiunii si destinate exploatarii acesteia se transmit in proprietatea concedentului, libere de orice sarcini.

Continutul dreptului de concesiune si drepturile partilor sunt determinate de reglementarile aratate si de parti.

- Concesionarea de terenuri si constructii din zonele libere se face potrivit Normelor metodologice aprobate de H.G. nr. 1998/20042.

- Potrivit art.30 din Legea nr.18/1991, terenurile proprietatea statului neatribuite pentru restabilirea dreptului de proprietate, ramase la dispozitia

1 Lcgca nr. 286/2006 pcntru modificarea si complctarca Legii adrninistratiei publicc locale nr. 215/2001, publicata in M< or. nr. 621/18<07<2006.

)

« Publicata in M< Of nr. 1166/09.12.2004, care a brogat ILG nr. 682iJ 994<

174

comisiei, se VOl' prelua de primarii in vederea inchirierii sau concesionarii lor la persoanele care doresc sa le exploateze, aceste terenuri fiind in domeniul privat al statului (art.l7, alin.3).

Legea nr.2l5/200 1 cu modificarile si completarile ulterioare, se refera la concesionarea si inchirierea bunurilor din domeniul public ~i domeniul privat de interes local ori judetean (art.125 alin.l). Acestea se pot face prin licitatie publica, organizata in conditiile legii (art. 125 alin.2). Prill Legea nr. 286/2006 au fost introduse aliniatele (3) si (4) care contin anurnite derogari de la prevederile alin. (2) ale art. 125.

53.2. Dreptul de concesiune pentru punerea in valoare a resurselor de petrol

Acest drept se poate acorda persoanelor juridice rornane sau straine (art, 30 din Legea petrolului nr. 238/2004). Darea in concesiune se realizeaza prin acord petrolier incheiat intre Autoritatea competenta "i concesionari. Selectarea acestora se face prin ape! public de oferta, Acordul petrolier se incheie in forma scrisa.

Dreptul obtinut prin dare a in concesiune este un drept distinct de eel de proprietate asupra terenului si nu poate fi afectat de titular in beneficiul unui tert.

Titularul unui acord petrolier poate transfera altei persoane drepturile dobandite ~i obligatiile asumate numai cu aprobarea scrisa a Autoritatii C0111- petente.

Drepturile si obligatiile titularului de acord sunt prevazute de art. 47~48 din Legea petrolului nr. 238/2004.

Dreptul de concesiune inceteaza in cazurile prevazute de art.38, se poate renunta la el in conditii Ie artA1 si se poate rezilia unilateral in conditiile art. 42, poate fi suspendat de catre Autoritatea cornpetenta in conditiile art. 41 si in caz de forta majora (to ate textele sunt din Legea petrolului nr. 238/2004)1.

53.3. Dreptul de concesiune asupra unor ciii de cornunicatie

Legea nr.136/1996 pentru aprobarea O.G. nr.30/ 1995 privind regimul de concesionare a construirii si exploatarii unor tronsoane de cai de comunicatie

terestre - autostrazi si cai ferate. '

I

Reglemcntarca anrerioara era data prin Lcgca petrolului 111'. 13411995, modificata prin O<lJG<

nr. 47/2002 de rnodificare $i complctare a Legii rninclor nr. 6111<)98 <?i a Legii petrolului nr. 134/1995. l.cgca minclor nr, (, ]/1998, cu modificarilc ~i complctiirile ulterioare, a fC1St abrogatii prin Legca minelor 111'. 85/2003 publicata in M< or 111'. 197/27<03<2003, modificata de Lcgca nr. 284!200S publicatii in M< Of Ill'. 917/13< I 0.2005<

175

Concesionarea se face prin licitatie publica deschisa sau restransa, Contractul de concesionare cuprinde elementele prevazute de art.33 alin.l din O.G. aprobata prin aceasta lege. Se acorda anumite facilitati pentru concesionare. Prin H.G. se poate rascumpara cu despagubire concesiunea,

53.4. Dreptul de concesiune pentru punerea in valoare a activitatii miniere

Legea minelor nr.85/2003 prevede ca acest drept se acorda persoanelor j uridice romane sau straine (art.13). Resursele minerale se pot da in administrare institutiilor publice de catre autoritatea competenta, potrivit legii (art. 13).

54. Dreptul de concesiune asupra terenurilor atribuite persoanelor fizice pentru constructii (Legea nr.50/1991 ulterior modificata ~i republicata)

Legea nr.50/1991 privind autoritatea executarii lucrarilor de constructii, republicata, a fost modificata si cornpletata, prin Legea nr. 453/2001, O.G. nr. 5/2002 ~i Legea nr. 40112003. Ca unnare a acestor modificari, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor a fost republicata a doua oaral.

Potrivit acestor acte nonnative, concesionarea se face prin licitatie publica. Se pot face concesiuni rara licitatie publica, in urmatoarele cazuri:

pentru realizarea de utilitate publica sau de binefacere, cu caracter social, fara scop lucrativ, altele de cat cele care se realizeaza de catre colectivitatile locale pe terenurile acestora;

pentru realizarea de Iocuinte de catre Agentia Nationala pentru locuinte, potrivit legii;

pentru realizarea de locuinte pentru tineri pana la implinirea varstei de

35 de ani;

pentru stramutarea gospodariilor efectuate de dezastre, potrivit legii; pentru extinderea constructiilor pe terenuri alaturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;

pentru lucrari de protejare ori de punere in valoare a monumentelor.

1 M. or. nr 933113.10.2004. Ulterior, a fost modificat art. 4 prin O.U.G. nr. 122/2004. publicata 111 M. Of nr. llS2/06.12.2004, aprobata de Legca nr. 119/2005, publicara In M. Of. 4121i 6.05.2005. in legstura eu aplicarca dispozitiilor Legii nr. SO/200l, a se vedea ~i Rcgulamentul general de urbanism, adoplal prin 11. G. nr. 52511996, rcpublicata 111 M. Of. nr. 856/27.11.2002.

176

Prin lege este determinata suprafata terenului concesionat (art. 15). Concesionarea terenurilor se face in conformitate cu prevederile legii; durata acesteia fiind stabilita de catre consiliile locale .consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in functie de prevederile documentelor de urbanism si de natura constructiei (art. 19).

55. Dreptul de folosinta asupra unor terenurt atribuite unor societati

comerciale cu capital roman ~i strain '

Potrivit Decretului nr.424/1972, azi abrogat, partea romana a putut ave a ca aport la constituirea capitalului social al societatii echivalentul dreptului de folosinta ~supra terenului pus la dispozitia acesteia pe toata durata ei de functionare, In acelasi sens este si Decretul-lege nr.96 din 20 martie 1990, de asemenea azi abrogat (Legea nr.3511991).

Legea nr. 35/1991 prevede prin art.3 ca asociatii romani la societatile cornerciale in asociere cu persoane fizice ori juridic~ straine pot constitui' cu titlu de aport la capitalul social, dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra terenului ori a altor imobile necesare, pe toata durata societatii comer-

ciale. '

Asociatul roman poate fi 0 persoana fizica, 0 societate comerciala cu capital de stat, 0 organizatie cooperatista ori societate cooperatista, 0 societate cornerciala interneiata pe baza Legii nr.3111990, republicata 1 sau 0 alta persoana juridica romans. Oricare din acestia pot aduce aportul la capitalul social constand in dreptul de proprietate ori un alt drept real asupra terenului sau altui imobil.

56. Dreptul de folosin!a asupra unor terenuri (Legea nr.58/1974, art.30) Potrivit acestei legi, azi abrogata, to ate terenurile erau scoase din circuitul civi.l, putandu-se transmite numai prin mostenire.

In cazul instrainarii unei constructii, terenul aferent trecea in proprietatea statului, care-I atribuia in folosinta dobanditorului constructiei pe durata existentei acesteia,

Potrivit art.35 alin.3 din Legea nr. 18/1991, aceste terenuri tree in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor (la data de 20 febr.1991).

1 M. Of. nr. 1066/17.11.2004, ulterior modificata prin lcgea nr. IM/200(), publicaia in M. Or. nr.430/180S.2006

177

Potrivit art.35 alin. ultim din Legea nr. 18/1991, atribuirea in proprietate a terenurilor se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea prirnariilor facuta pe baza veri ficarii situatiei juridice a terenurilor1 ••

57. Dreptul de folosinta asupra un or terenuri atribuite persoanelor flzice pentru construirea de locuinte (Legea nr.4/1973)

A. In vederea construirii de locuinte, statuI a atribuit teren in folosinta pe durata constructiei.

In prezent, Legea nr.411973 este abrogata prin Legea nr.50/1991.

Potrivit art.35, alin.2 din Legea nr.1811991, aceste terenuri tree la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta in constructie.

B. Dupa finalizarea lucrarilor de construire si predare a locuintei catre beneficiarii de credite acestia dobdndesc un drept de folosinta asupra terenului aferent, pe toata durata constructiei (art.3 alin.l din Legea nr.243 din 23 mai 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 148/1999 privind reglementarea regimului juridic al terenurilor destinate construirii de locuinte prin Agentia Nationala pentru Locuinte). Aceasta Agentie are un drept de folosinta gratuita asupra terenurilor identificate pentru construirea de locuinte, acest drept de folosinta exista pe toata durata de executie a lucrarilor privind locuinta (art.3 alin. 1 din aceeasi lege).

58. Dreptul de folosinta asupra unor bunurt proprietate de stat atribuite unor organizatii cooperatiste sau altor organizatii obstesti

In acest sens, este Decretul nr.244 din 18 iunie 1955 care se refera 1a terenuri pentru constructii ~i Decretul nr.409 din 23 septembrie 1958 care se refera la alte bunuri decat cele prevazute de primul deeret.

59. Dreptul de folosinta gratuita, pe terrnen lirnitat, al societatilor ~i institutiilor de utilitate publica sau de binefacere

Potrivit Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si cornpletarile ultcrioare, art.126, consilii Ie locale ~i consiliile judetene pot da in folosinta gratuita, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile proprietate publica san privata locala ori judeteana dupa caz, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utili tate publica ori serviciilor publiee.

I In aces! scns cste ~i decizia civila a Curtii Supreme de Justine nr.493/J 992, in V. Bogdancscu s.a., op.cit., p.IO-1 L

178

60. Dreptul de folosinta in alte situatii

a) Societatile cornerciale cu capital de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor, afara daca nu I-au prirnit cu un alt titlu (art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990).

In acest sens, ele ar putea sa aiba un drept de folosinta asupra unui teren proprietate de stat.

Legea nr.9911999, care a modificat ~j cornpletat Ordonanta de Urgenta nr.88/1997, prevede ca societatile comerciale la care statui sau 0 autoritate a adrninistratiei publice locale este actionar, care detin terenuri ce sunt necesare pentru desfasurarea activitatii, in conformitate cu obiectul lor de activitate si al caror regim juridic urmeaza sa fie clarificat, vor continua sa foloseasca aceste terenuri pana la clarificarea regimului lor juridic. Dupa clarificare, terenurile apartinand domeniului public vor ramane in continuare In folosinta societatilor comerciale privatizate sau in curs de privatizare, pe baza unei concesiuni pentru perioada maxima prevazuta de lege. Concesionarea se face prin derogare de la Legea nr.219/1998 a concesiunilor potrivit unor norme stabilite prin norrnele metodologice,

Iar terenurile care apartin domeniului privat vor fi coneesionate, inchiriate sau oferite societatii comerciale spre a fi cumparate.

b) Tot astfel, terenurile din domeniul privat a1 statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, aflate in cimitire, pot fi inchiriate sau concesionate pentru inhurnare.

c) 0 alta situatie este aceea in care 0 organizatie cooperatista organizeaza, ca societate, 0 intreprindere anexa, careia ii atribuie terenuri ori alte irnobile i11 folosinta.

61. Drepturi reale care nu mai exista

Pana la Legea 11r. 1511990, intreprinderile de stat aveau un drept de administrare directa asupra bunurilor proprietate de stat atribuite lor.

De asemenea, se considera ca organizatiile cooperatiste ori a1te organizatii obstesti puteau avea intreprinderi anexe care primeau in administrare directa bunuri proprietate cooperatista.

In conditiile prevazute de reglementarile anterioare exista dreptul de folosinta asupra lotului personal. Potrivit Decretului-lcge m.42 din 30 ianuarie 1990, tcrenul aferent casei ~i animalelor gospodaresti, curtea ~i gradina constituie proprietate particulara.

179

Legea nr. 1811991, art.22 precizeaza ca sunt ~i raman proprietate privata a cooperatorilor ori rnostenitorilor lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea, si gradina din jurul acestora, determinate de art.8 din Decretul-Iege mA2 din 30 ianuarie 1990. Rezulta ca, este yorba numai de terenurile aflate la acea data in proprietatea cooperativelor agricole de productie, dupa cum rezulta din art.8 a1in.2 al Decretuluilege nr.4211990 (in acest sens, decizia civila nr.493/1992 a Curtii Supreme de Justitie mentionata),

In conformitate cu art.22 alin.2 din Legea nr. 1811991, dispozitiile alin. 1 ale acestui articol privind dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti precum si asupra curtii si gradinii din jurul acestora se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de membru cooperator.

In sfarsit, se admitea dreptul de folosinta conferit unor asociatii intercooperatiste ori altor asociatii, drept de folosinta corespunzator tot proprietatii cooperatiste.

Asociatiile intercooperatiste si asociariile de stat si cooperatiste s-au putut reorganiza in term en de 90 zile de la publicarea Legii nr. 18/1991, in societati comerciale pe actiuni (art.29). Aceste societati, create prin reorganizarea asociatiilor mentionate, au dobandit dreptul de proprietate asupra terenurilor ~i altor bunuri ce fusesera aduse de cooperative in asociatie, iar persoanele indreptatite Ia reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce apartin societatii, precurn si salariatii acesteia au putut deveni actionari, in conditiile legii,

B. Regimul concesiunilor potrivit Legii nr.219 dill 25 noiembrie 1998', publicata in M.Oj: nr.459 din 30 noiembrie 1998

Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrarea regiilor autonorne on institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate (art.2, alin.l).

62. Precizari prealabile,

62.1. Obiectul (domeniul) reglementarii concesiunii. Regirnul juridic al concesiunii stabilit prin Lcgea nr.219/1998 priveste (art.l ):

a) bunurile proprietate publica ori privata a statului, judetului, orasului sau comunei;

I In prczcnt, abrogata prin O.U.G. nr 34/2006 privind atribuirca contractclor de achizuic puhlica, a conlractclor de conccsiunc de lucrari publicc ~i a contractclor de conccsinc de servicii, publicata in M. or. 111'. 418/IS.OS.20()()

180

b) activita!ile si serviciile publicc de interes national sau lo.cal. Concesionarea se face pe baza unui contract de concesiune (art. 1. , alin.Z). Pot face obiectul unei concesiuni bunurile, activitatile sau serviciile publice din ur-

matoarele domenii (art.2, alin.2):

- transporturile publice;

_ autostrazile, podurile si tunelurile cu taxa de trecere; . .

_ infrastructurile rutiere, feroviare, portuare ~j aeroportuare civile;

_ constructia de hidrocentrale noi ~i exploatarea acestora, inclusiv a celor

aflate 111 conservare;

- serviciile postale; . . .

_ spectml de frecventa si retelele de transport si de distributie pentru tele-

cornunicatii; . . .

_ activitatile cconomice lezate de cursurile de ape naturale ~1 artificiale,

lucrarile de gospodarire a apelor aferente aeestora, statiile si instalatiil~ de masuratori hidrologice, meteorologice si de calitate a apelor ~1 amenajarile

piscicole; .., '.

_ terenurile proprietate publica, plajele, cheiurile ~l zonele Iibere; .

_ retelele de transport prin conclucte si de distributie a petrolului ~1 gazelor

combustibile; . .

_ rctclcle de transport si de distributie a energiei electrice si tenmce;

_ expioatarea zacarnintelor rninerale ,?i a substantelor solide ~1 fluide;

_ cxpluatarea surselor terrnale; .' .

_ resursele naturale ale zonei econornice maritime ~l ale platoului continental;

_ bazele sportive, locurile de recreare, institutiile profesioniste de spectacole;

_ unitatile rnedico-sanitare, sectiile sau [aboratoarele d111 structunle aces-

tora, precum si serviciile medicale auxiliare; .

activitatile econornice legate de punerea 111 valoare a monumentelor ~l

siturilor istorice;

_ colectarea, depozitarea ~j valorificarea deseurilor; ..,

orice alte bunuri, activitati san servicii pub lice care nu sunt mterzlse pnn

organice speciale. _ _

Guvernul, consiliile judetene sau locale pot aproba hot~r~re, COllCC-

sionarea altor bunuri, activitati sau servicii apartinand propnctatll private a

care nu sunt oprite de art.2 al (art.3).

62.2. Bunuri.

sew savicii publice care nu se pot concesiona. sau servicii in privinta carora nu exista autori-

sunt in ceca ce

lSI

62.3. Concesionarea altor bunuri, activitati sau servicii apartindnd proprietiuii private a statului. Guvemul, consiliile judetene sau locale pot aproba prin hotarare, concesionarea altor bunuri, activitati sau servicii apartinand proprietatii private a statului, care nu sunt prevazute la art.2 din lege (a se vedea, supra, 62.1).

62.4. Destinatia redeventei obtinutd din concesiune. Se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, dupa caz (art.4, alin.l).

Modul de calcul ~i modul de plata a redeventei se stabilesc de catre ministerele de resort ori de catre autoritatile administratiei publice locale, dupa caz (art.4, alin.l).

62.5. Cine poate avea calitatea de concedent ? Au aceasta calitate In numele statului, judetului, orasului sau cornunei (art.S):

a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei pub lice centrale, pentru bunurile proprietate publica sau privata a statului ori pentru activitatile si serviciile publice de interes national;

b) consiliile judetene, consiliile locale sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica ori privata a judetului, orasului sau comunei ori pentru activitatile si serviciile publice de interes local;

c) concesionar poate fi orice persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, romana ori straina.

63. Initierea concesiunll. 0 po ate avea concedentul san orice investitor interesat (art.o),

Initierea concesiunii are la baza un studiu de oportunitate efectuat, in prealabil, de catre concedent, care cuprinde in principal, elementele prevazute de art.7 din lege.

Concesionarea un or bunuri proprietate publica OJ; privata a statului, a unor activitati sau a un or servicii publice, se aproba pe baza caietului de sarcini al concesiunii, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, orasenesc sau comunal, dupa caz (art.S).

La primirea unei oferte de concesiune, formulata de un investitor interesat, concedentul este obligat sa intocmeasca studiul de oportunitate intr-un termen de 30 de zile, daca partile nu convin asupra altui tennen (art.9,alin.l).

Studiul poate fi intocmit de 0 firma de consultanta independents, daca partile convin ill acest sens (ar1.9, alin.2).

182

64. Procedura de concesiune. Concesionarea unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, se realizeaza prin licitatie publica sau prin negociere directa (art.l0).

64.1. Procedura concesiondrii prin licitatie publica. Licitatia publica poate fi deschisa sau deschisa cu preselectie (art. I I, alin. I). In prima situatie, orice persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, romana sau straina, poate prezenta 0 oferta. In cea de a doua situatie, participa la licitatie persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat, rornane saL! straine, selectionate de concedent pe baza unor criterii elaborate in prealabil, avand dreptul sa prezinte oferte (art. I I, alin.2 si 3).

In cazul procedurii licitatiei publice, concedentul are obligatia sa elaboreze caietul de sarcini al concesiunii si desfasurarea procedurii de concesionare (art.I2, alin.I). Caietul de sarcini trebuie sa cuprinda rnentiunile prevazute de art. 12, alin.2, iar continutul-cadru al caietului de sarcini al concesiunii si instructiunile privind organizarea si desfasurarea procedurii de concesionare vor forma obiectul unor norme metodologice aprobate de Guvern (art. 12, alin.3).

64.2.Procedura concesionarii prin licitatie publica deschisii. Concedentul are obligatia sa publice in M.Of., Partea a IV-a, intr-un cotidian de circulatie nationala si intr-unul de circulatie locala anuntul licitatiei publice deschise, care va cuprinde mentiunile prevazute de art. 13 din lege.

. Terrnenul de primire a ofertelor nu po ate fi mai mic de 20 de zile calendaristice si nu poate depasi 60 de zile calendaristice, incepand cu data publicarii anuntului Iicitatiei publice deschise (art. 14).

Ofertele se transmit in doua plicuri sigilate, care se inregistreaza, in ordinea primirii lor, intr -un registru special tinut de concedent (art. 15, alin.l).

Pe plicul exterior se rnentioneaza licitatia publica deschisa pentru care este depusa oferta. Plicul exterior trebuie sa cuprinda documentele prevazute de art. 15, alin.2.

Pe plicul interior se inscriu numele sau denumirea ofertantului, precum si domiciliul sau sediul social al acestuia, dupa caz. Plicul interior contine oferta propriu-zisa (art.I5, alin.3).

Plicurile sigilate se predau comisiei de evaluare in ziua fixata pentru deschiderea lor (art. 15, alin.4).

Comisia de evaluare este alcatuita potrivit art. 16, iar cornponenta acesteia se stabileste prin decizia concedentului, componenta diferind dupa organul sau institutia care are calitatea de concedent, textul prevazand reprezentantii

183

carer organe ori institutii trebuie sa faca parte din comisie. Concedentul desemneaza presedintele cornisiei de evaluare, care la randul sau desemneaza secretarul cornisiei, care are obligatia de a redaeta procesul-verbal.

Presedintele poate invita personalitati recunoscute prin competenta in materie si experienta lor de a participa la comisia de evaluare, avand vot COI1- sulativ.

Sedinta de deschidere a plicurilor este publica (art.l7, alin.l).

Dupa deschiderea plicurilor exterioare, comisia de evaluare elimina ofertele care nu contin total ita tea documentelor cerute si se intocmeste un proces-verbal care cuprinde rezultatul deschiderii plicurilor (art.l7, alin.2).

Dupa senmarea procesului-verbal de catre toti mernbrii comisiei de evaluare ~i de catre ofertanti, se des chid plicurile interioare (art, 17, a1in.3).

Comisia de evaluare alege oferta pe care 0 considera cea mai buna in raport de criteriile de selectie ale concesionarii.

Pe baza evaluarii, se va intocmi un raport care cuprinde descrierea procedurii de concesionare ~i operatiunile de evaluare, precum si motive1e pent~u care s-a ales ofertantul castigator ori nu s-a desemnat nici un castigator, In ultima situatie, in termen de 45 de zile se va organiza 0 noua Iicitatie. Daca nici aceasta nu conduce la desemnarea unui castigator, se va intocmi un proces-verbal, care va sta 1a baza deciziei de a se recurge la concesionarea prin negociere directa (art.19, alin.3).

Conditiile concesionarii prin negociere directa nu pot fi inferioare celei mai bune oferte respinse la Iicitatia publica deschisa (art. 19, a1in.4).

Raportul intocmit de catre comisia de evaluare si ofertele prezentate se transmit concedentului. In termen de 5 zile calendaristice, concedentul informeaza pe ofertantul castigatorul despre alegere, si se anunta ceilalti ofertanti despre respingerea ofertei lor. La cererea in scris a ofertantilor respinsi, in termen de 10 zile calendaristice de la primirea comunicarii de respingere a ofertei lor, concedentu1 va transmite 0 copie dupa procesul-verbal de evaluare a of erie lor. Ofertantii pot face contestatii privind modul in care au fost respectate dispozitiile legale privind procedura concesionarii (311.21 ).

64.3. Procedura concesionarii prin licitatie publica cu preselectie. Concedentul are obligatia de a elabora un anunt de primire de candidaturi, care trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art.22 , alin, 1. Anuntul de primire de candidaturi se publica in aceleasi conditii ca si anuntul licitatiei publice deschise, iar termenul de primire nu poate fi rnai mic de 20 de zile calendaristice si nu poate depasi 60 de zile calendaristice incepand cu data publicarii anuntului (art.22, alin.2).

184

Candidaturile sunt inaintate, in plicuri sigilate, comisiei de evaluare.

Aceasta comisie analizeaza documentele prezentate si intocrneste lista candidatilor adrnisi la prezentarea unei oferte (art.23, alin.2).

Concedentul informeaza in tennen de 5 zile calendaristice candidatii respinsi despre neacceptarea candidaturii lor. La solicitarea in scris a acestora, in termen de lO zile calendaristice de la primirea cornunicarii de respingere a candidaturilor, concedentul le va transmite 0 copie de pe procesui-verbal (art.24).

Concedentul informeaza candidatii ale carer candidaturi au fost selectate despre perioada si locul unde acestia pot studia dosarul de prezentare a concesiunii (art.25, alin.1).

Incepand cu data stabilita, candidatii dispun de un tennen care nu poate fi mai mic de 20 de zile calendaristice si nu poate depasi 60 de zile calendaristice, pentru a-si prezenta ofertele (art.25, alin.2).

Dupa depunerea ofertelor, procedura licitatiei pub lice cu preselectie se desfasoara potrivit art. IS si art.l7 -21 aplicabile procedurii concesiunii prin licitatie publica deschisa (art.25, alin.3).

64.4. Procedura concesionarii prin negociere directa, In um1a procedurii de negociere directa, concedentul atribuie concesiunea persoanei fizice sal! persoanei juridiee de drept privat, romana sau strains, pe care 0 alege (art.26, alin.2).

Concedentul are obligatia de a publica in M.Of., Partea a IV-a, intr-un cotidian de circulatie nationals si intr-unul de circulatie locala, intentia de a recurge la procedura de negociere directa. Anuntul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art.27 din lege.

65. Contractul de concesiune.

65.l. Notiunea. Contractul prin care 0 persoana, numita concedent, transmite pentru 0 perioada determinata, de eel mult 49 de ani, unei alte persoane, nurnita concesionar, care actioneaza pe riscu! si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente (art. 1, alin.2).

65.2. incheierea contractului de concesiune. Contractul se incheie in termen de 30 de zile de la data la care concedentul a informat ofertantul despre acceptarea ofertei sale, daca prin caietul de sarcini nu s-a stabilit altfel( art.28,alin.l).

Nerespectarea termenului mentionat poate atrage plata de daune interese de catre partea in culpa (art.28, alin.2).

185

Refuzul ofertantului castigator de a incheia contractul de concesiune atrage dupa sine pierderea garantiei depuse pentru participare si, dad este cazul, plata de daune interese (art.28, alin.3).

Rezulta ca, se poate incheia contractul de concesiune si dupa expirarea termenului de 30 de zile, dar cu consecintele prevazute de art.28, alin.2, adica se poate atrage plata de daune interese de catre partea in culpa.

Contractul de concesiune se incheie in conformitate cu legea rornana, indiferent de nationalitatea sau de cetatenia concesionarului, pentru 0 durata care nu va depasi 49 de ani, incepand de la data semnarii lui. Durata concesiunii se stabileste in functie de perioada de amortizare a investitiilor ce urmeaza sa fie realizate de catre concesionar (art.30, alin.l).

Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru 0 perioada egala, cu eel mult jurnatate din durata sa initial a, prin simp lui acord de vointa al parti-

lor (art.30, alin.3). <,

Contractele de concesionare a terenurilor de orice natura se inregistreaza de catre concesionar in registrele de publici tate irnobiliara, in termen de 30 de zile calendaristice de la data incheierii lor (art.39).

65.3. Pdrtile contractului de concesiune. Calitatea de concedent, in l1Umele statului, judetului, orasului sau comunei, 0 pot avea (art. 5, alin.l);

a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publica sau privata a statului, ori pentru activitatile si serviciile publice de interes national;

b) consiliile judetene, consiliile locale sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica ori privata a judetului, orasului sau comunei ori pentru achizitiile si serviciile publice de interes local.

Calitatea de concesionar 0 poate avea orice persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, rornana sau straina (art.5, alin.2).

o situatie speciala 0 au societatile comerciale, companiile nationale ori societatile nationale, infiintate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut in administrare bunuri proprietate publica ori privata a statului, judetului, orasului sau comunei, precum si activitati si servicii publice de interes national san local. Aceste bunuri, activitati si servicii se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societatilor comerciale san cornpaniilor nationale ori societatilor nationale mentionate, care dobandesc astfel calitatea de concesionar. Contractul de concesiune se incheie cu autoritatea concedenta competenta, pe 0 durata care se stabileste prin hotarare a Guvernului san a consiliului judetean ori local, de infiintare a societatii comerciale respective (art.40, alin.l). Prin dec. Curtii Constitutionale nr.136 din 3 111ai 2001,

186

publicata in M.Of., Partea I, nr.647 din 16 octombrie 2001, s-a decis ca prevederile art.40 alin.l fraza intai din Legea nr.21911998 privind regimul concesiunilor sunt neconstitutionale in masura in care autoritatile pub lice sunt obligate sa atribuie direct, prin contract de concesiune, bunurile proprietate publica sau activitatile si serviciile pub lice de interes local unor persoane juri dice nominalizate; celelalte dispozitii ale art.40 din Legea 11r.219/1998 sunt constitutionale.

In cazul privatizarii companiilor nationale ori a societatilor nationale sau societatilor comerciale, infiintate prin reorganizarea regiilor autonome, care au avut incheiat contract de concesiune in conditiile aratate, concedentul poate cere renegocierea acestuia (art.40, alin.3).

65.4. Contractele de concesiune incheiate pdnii la intrarea in vigoare a Legii nr.219/1998. Aceasta lege a intrat in vigoare in termen de 60 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei (nr.459 din 30 noiembrie 1998). Aceste contracte isi pastreaza valabilitatea (art.40, alin.2).

65.5. Continutul contractului de concesiune. Acest contract cuprinde doua categorii de clauze: a) unele care constituie partea reglementara a contractului de concesiune; b) alte clauze, care sunt convenite de parti, in completarea primelor convenite si ele de parti, dar tara a contraveni (clauzele convenite in completare), obiectivelor concesiunii prevazute in caietul de sarcini.

AstfeJ, contractul de concesiune trebuie sa cuprinda clauzele prevazute in caietul de sarcini al concesiunii (art.28, alin.4).

in to ate cazurile, contractul de concesiune trebuie sa cuprinda clauza privind interdictia pentru concesionar de a subconcesiona in tot sau in parte, unei alte persoane, obiectul concesiunii (art.28, alin.6).

Contractul de concesiune trebuie sa cuprinda clauze referitoare la impartirea responsabilitatilor de mediu intre concedent si concesionar (art.28, alin.7).

Partile vor conveni la incheierea contractului de concesiune asupra cazurilor de incetare a contractului (art.28, alin.5).

Partile pot conveni asupra unor clauze specifice referitoare la rezilierea unilaterala sau la rascurnparare (art.28, alin.5).

In mod distinct, trebuie precizate in contract, categoriiJe de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar in derularea concesiunii, respectiv (art.29, alin.2):

a) bunurile de retur, care revin de plin drept, gratuit si libere de orice sarcini concedentului la expirarea contractu lui de concesiune. Sunt bunuri de retur, bunurile care au facut obiectul concesiunii, precum si cele care au rezultat in urma investitiilor impuse prin caietul de sarcini;

187

b) bunurile de preluare care, la expirarea contractului de concesiune, pot reveni concedentului, In masura in care acesta din urma isi rnanifesta intentia de a relua bunurile respective in schimbul platii unei compensatii egale cu valoarea contabila actualizata, conform prevederilor caietului de sarcini. Sunt bunuri de preluare, bunurile care au apartinut concesionarului ~i au fost utilizate de catre acesta pe durata concesiunii;

c) bunurile proprii care, la expirarea contractului de concesiune, raman in proprietatea concesionarului. Sunt bunuri proprii bunurile care au apartinut concesionarului si au fost folosite de catre acesta pe durata concesiunii, cu exceptia celor prevazute la lit.b.

Contractul de concesiune trebuie sa mentioneze repartitia acestor bunuri la incetarea, din orice cauza, a contractului (art.29, alin.3).

Partile pot prevede in contract clauza comprornisorie, pentru solutionarea eventualelor litigii dintre ele (art.30, alin.2).

65.6. Modificarea contractului de concesiune. Concedentul poate 1110difica unilateral partea reglementara a contractului de concesiune, cu notificarea prealabila a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul national sau local, dupa caz (art.31, alin.1).

In cazul in care modificarea unilaterala ii aduce un prejudiciu, concesionarul are dreptul sa primeasca in mod prompt 0 despagubire adecvata si efectiva, In caz de dezacord intre concedent si concesionar, ell privire la suma despagubirii, aceasta va fi stabilita de catre instanta judecatoreasca cornpetenta. Acest dezacord nu poate, in nici un caz, sa permita concesionarului sa se sustraga obligatiilor sale contractuale (art.31, alin.2).

65.7. Principiul echilibrului financiar al concesiunii. Relatiile contractuale dintre concedent ~i concesionar se bazeaza pe acest principiu, respectiv pe realizarea unei posibile egalitati intre avantajele care Ii sunt acordate concesionarului si sarcinile care ii sunt impusc. In consecinta, concesionarul nu va fi obligat sa suporte cresterea sarciniJor legate de executarea obligatiilor sale, in cazul in care aceasta crestere rezulta in urma (art.32):

- unei actiuni sau unei masuri dispuse de 0 autoritate publica;

- unui caz de forta majora sau unui caz fortuit.

65.8. Obligatiile partilor si executarea obligatiilor. Concesionarul i~i executa obligatiile potrivit termenilor si conditiilor prevazute in contractul de concesiune si in acord Cll normele legale specifice domeniului de activitate respectiv, elaborate de institutiile legal abilitate in acest scop (art.33, alin.l).

188

Concedentul are dreptul sa verifice, in perioada derularii contractului de concesiune, l110duI in care s~ respecta conditiile si clauzele acestuia de catre concesionar (art.33, alin.2j.

Concesionarul are obligatia ca; in termen de 90 de zile de la data semnarii contractului de concesiune, sa depuna, cu titlu de garantie, 0 suma fixa reprezentand 0 cora-parte din suma obligatiei de plata catre concedent, stabilita de acesta ~i datorata pentru primul an de activitate. Din aceasta suma, daca este cazul, vor fi prelevate penalitatile si sumele datorate concedentului de catre concesionar, in baza' contractului de concesiune (art.34, alin.l).

Concesionarul po ate constitui drept garantie si titluri de credit, asupra , carora se va institui gajul, cu acordul concedentului. 0 garantie sirnilara se va constitui pentru indeplinirea obligatiilor privind protectia mediului.

65.9. incetarea contractului de concesiune. Poate avea loc in urmatoarele situatii (art.35):

a) la expirarea duratei stabilite in contractul de concesiune;

b) cand interesul national sau local 0 impune, prin denuntarea unilaterala de catre con cedent , cu plata unei despagubiri juste si prealabile in sarcina concedentului;

c) in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, prin reziliere unilaterala de catre concedent, cu.plata unei despagubiri in sar-

cina concesionamlui; ,

d) in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale decatre concedent, prin rezilierea unilateral a de catre concesionar, cu plata de despagubiri in sarcina concedentului;

e) la disparitia, dintr-o cauza de forta majora, a, bunuluiconcesionat sau in cazul imposibilitatii obiective a concesionarului de a;-;L~ploata, prin renuntare, rara plata unei despagubiri.

65.10. Rdspunderea pdrtilor. Legea nr.219/1998 cuprinde dispozitii privind sanctiunile pentru nerespectarea obligatiilor. Astfel, nerespectarea de catre partile contractului de concesiune a obligatiilor cuprinse in contract atrage raspunderea contractuala a partii in culpa (art.3 7).

Nerespectarea unor dispozitii din lege constituie contraventie, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate potrivit Iegii penale, infractiuni (art.38).

65.11. Exercitarea dreptului de control. Ministerele de resort si Ministerul Finantelor Publice au atributii de control asupra concesiunilor de interes

189

national, iar directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti au drept de control asupra concesiunilor de interes local (art.36). In special, aceste organe urmaresc respectarea prevederilor referitoare la: a) hotararea de concesiune; b) publicitate;

c) continutul documentatiei mentionate la art.12, alin.l (caietul de sarcini, instructiunile privind organizarea si desfasurarea procedurii de concesionare); d) comportarea si modul de lucru al comisiei de evaluare a ofertelor;

e) termenele prevazute de lege; f) informarea factorilor interesati despre acordarea sau incetarea concesiunii; g) indeplinirea obligatiilor contractuale de catre concedent si concesionar.

66. Abrogari. Legea or.219/1998 abroga:

a) art.25-29 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si; societati cornerciale, publicata in M.Of., Partea I, nr.98 din 8 august 1990, cu rnodificarile ulterioare;

b) art.l-I7, art.25 ~i anexele nr.l-f din H.G. nr.1228/1990 pentru aprobarea Metodologiei concesionarii, inchirierii si locatiei gestiunii, publicata in M.Of., Partea I, nr.l40 din 12 decembrie 1990, cu rnodificarile si cornpletarile ulterioare.

C. Regimul concesiunilor potrivit O. U. G. nr. 34/2006, publicatii III M OJ nr. 418 din 15 mai 2006

67. Definitii

Contractul de concesiune de lucrari publice este contractul care are aceleasi caracteristici ca si contractul de lucrari, cu deosebire ca In contrapartida lucrarilor executate contractantul, in calitate de concesionar, primeste din partea autoritatii contractante, in cali tate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul lucrarilor sau acest drept insotit de plata unei sume de bani (art. 3 pet, bj).

Contractul de concesiune de servicii este contractul care are aceleasi caracteristici ca si contractul de servicii, cu deosebirea ca in contrapartida serviciilor prestate contractantul, in calitate de concesionar, primeste din partea autoritatii contractante, in calitate de concedent, dreptul de a exploata serviciile sau acest drept insotit de plata unei sume de bani (art. 3 pet. c).

190

68. Procedurile de atribuire

In sensu I acestei ordonante de urgenta, procedurile de atribuire a contractului de achizitie publica sunt (art. 18 alin. 1):

a) Iicitatia deschisa, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta; prin operator economic se intelege orice fumizor de produse, prestator de servicii sau executant de lucrari, persoana fizica/juridica de drept public sau privat, ori grup de astfel de persoane care ofera in mod licit pe piata produse, servicii si/sau executie de lucrari;

b) Iicitatie restransa, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura, urmand ca numai candidatii selectati

sa aiba dreptul de a depune oferta; "

c) dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura si prin care auto rita tea contractanta conduce un dialog cu candidatii admisi, in scopul identificarii uneia sau mai multor solutii apte sa raspunda necesitatilor sale, urmand ca, pe baza solutiei/solutiilor, candidatii selectati sa elaboreze oferta finala;

d) negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractanta deruleaza consultari ell candidatii selectati ~i negociaza clauzele contractuale, inclusiv pretul, cu unul sau mai multi dintre acestia. Negocierea poate fi:

- negociere cu pubIicarea prealabila a unui anunt de participare;

- negociere rara publicarea prealabila a unui anunt de participate;

e) cererea de oferte, respectiv procedura simplificata prin care autoritatea contractanta solicita oferte de la mai multi operatori economici.

Potrivit art. 19, autoritatea contractanta are dreptul de a achizitiona direct produse, servicii si lucrari, In masura in care valoarea achizitiei, nu depaseste echivalentul in lei a 5.000 euro pentru fiecare produs, serviciu sau lucrare.

69. Principii ~i reguli generale de atribuire a contractului de concesiune Principiile care stau la baza atribuirii contractului de concesiune sunt:

a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoasterea reciproca; d) transparenta; e) proportionalitatea; f) eficienta utilizarii fondurilor; g) asumarea raspunderii (art. 217).

Potrivit art. 218 alin. (2), modul de fundamentare a deciziei de realizare a proiectului, 1110dul de transfer ~i de recuperare a obiectului concesiunii, modul de pregatire a documentatiei de atribuire si de aplicare a procedurilor

191

prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se stabilesc prin hotarare a Guvemului.

O.U.G. l1f. 34/2006 nu se aplica in cazul in care contractul de concesiune (art. 220):

a) este atribuit intr-una dintre situatiile prevazute la art. 12--14;

b) se atribuie de catre 0 autoritate contractanta ce desfasoara intre activitatile sale una sau mai multe dintre activitatile relevante prevazute la art. 232-241, in cazul in care contractul de concesiune are ca obiect efectuarea respectivelor activitati; sau

c) are ca scop concesionarea bunurilor pub lice, dar numai in cazul in care, prin obiectul respectivului contract, autoritatea contractanta nu urmareste dobandirea executiei unei lucrari sau a unui serviciu, fapt care ar incadra contractul respectivfie in categoria contractelor de achizitie publica, fie in categoria contractelor de concesiune a carol' atribuire este reglementata de prezenta ordonanta de urgenta.

De asemenea, O.U.G. nr. 34/2006 nu se aplica atunci cand este necesara achizitionarea unei lucrari sau serviciu suplimentare/aditionale care nu au fost incluse in contractul de concesiune initial, dar indeplinirea contractului in cauza, cu respectarea, in mod cumulativ, a conditiilorprevazute de art. 221.

Alte reguli pentru atribuirea contactelor de concesiune sunt prevazute de art. 222~228 din O.U.G. l1T. 34/2006.

70. Abrogari, O.V.G. n ... 34/2006 abroga:

a) Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, publicata in M. Of. nr. 459/30.11.1998, cu modificarile ~i cornpletarile ulterioare;

b) O. U.G. 11f. 60/2001 privind achizitiile publice, publicata in M. Of. nr. 2411 11.05.2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 212/2002, cu modificarile si cornpletarile ulterioare;

c) O.G. nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, publicata in M. Of. 11f. 94/02.02.2002, aprobata cu modificari si cornpletari prinLegea nr. 470/2002, Cll modificarile si completarile ulterioare;

d) O.G. nr. 20/2002 privind achizitiile publice prin Iicitatii electronice, publicata in M. Of. nr. 86/0l.02.2002, aprobata eu modificari ~i completari prin Legea nr. 468/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;

e) alte acte normative.

192

Sectiune a a VIJ-a

Proprietatea privata. Clasificare dupa titular.

71. Notiunea

Proprietatea care apartine particularilor, persoane fizice si persoane ju-

ridice, se numeste proprietate privata (particulara sau individuala).

72. Clasificarea dupa titular

72.1. Proprietatea cooperatista

Aceasta proprietate apartine organizatilor cooperatiste: cooperative 111e~tesugaresti, cooperative de consum si de credit; uniunilor acestor cooperative (judetene si centrale); intreprinderilor organizate de unele organizatii co operatiste.

Pot sa existe forme de cooperare in productie intre cooperativele mestesugaresti si regiile autonome ~i societatile comerciale cu capital de stat.

Art.35 din Legea l1T. 1511990 prevede ca regiile auto nome si societatile comerciale cu capital de stat, se pot asocia intre ele san cu terte persoane juridice sau fizice, in scopul crearii.de 110i societati comerciale.

Asociatiile intercooperatiste san de stat ~i cooperatiste de orice profil s-au putut reorganiza in societati comerciale pe actiuni in termen de 90 de zile de la publicarea Iegii (art.29, alin.l din Legea nT.1811991).

In sfarsit, pot fi forme de cooperare intre cooperativele de consum ;;i credit cu particulari ori persoane juri dice, filra nastere de noi subiecte de drept sau cu nasterea unor asemenea subiecte.

O.U.G. l1T.97/2000 reglementeaza organizatiile cooperatiste de credit aprobata prin Legea l1T. 200/2002, rnodificata si completata prin Legea nr. 485/2003 si Legea nr. 122/2004.

Proprietatea cooperatista este 0 forma de proprietate privata, deoarece Constitutia (art. 136, pct.l) cunoaste numai doua feluri de proprietate, si anume, publica si privata. Aceasta din urrna, este aceea care nu este publica, adica nu apartine statului, sau unitatilor adrninistrativ-teritoriale.

Obiectul proprietatii cooperatiste consta in: mijloace fixe; mijloace circulante; produse; fondurile banesti.

Proprietatea cooperatista a luat nastere prin urmatoarele moduri specifice: cooperativizarea; reproductia largita, adica ceea ce Codul civil numeste acce-

193

siune ~i care de fapt este exercitiul normal al dreptului de proprietate, respecti v jus utendi si jus fruendi; atribuirea de catre stat a unor terenuri in proprietatea ori folosinta cooperativelor.

72.2. Aspecte privind proprietatea cooperatista potrivit Leg!! nr. 10911996 Legea nr.l 09 din 18 octombrie 1996 reglementeaza organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit. Potrivit art.160 alin.l din aceasta lege, proprietatea organizatiilor cooperatiei de consum si ale cooperatiei de credit este privata, fiind ocrotita de lege si se compune dintr-o parte divizibila si 0 parte indivizibila,

Partea divizibila cuprinde partile sociale varsate de membrii cooperatori, respectiv de organizatiile cooperatiste asociate, care pot fi bunuri mobile corporale sau bunuri imobile, pre cum si dividendele cuvenite membrilor cooperatori, respectiv organizatiilor cooperatiste asociate. La cooperativele de consum, partea divizibila a proprietatii cuprinde si cota parte din fondul de dezvoltare aferenta partilor sociale subscrise si varsate de membrii cooperatori, pe perioada cat acestia au fost membri ai cooperativei (art. 160 alin.2).

Partea indivizibila cuprinde intregul patrirnoniu al organizatiilor eo operatiei de eonsum si ale cooperatiei de credit, acurnulat de acestea in decursul intregii lor activitati, mai putin partea divizibila, aflata i~1 proprietatea cooperativelor de consum, a cooperativelor de credit - banci populare, a Federalcoop, a easel or teritoriale ale cooperativelor de credit, a Creditcoop si a Centrocoop, in baza bilanturilor contabile de la sfarsitul anului anterior i11- trarii in vigoare a legii, pre cum ~i bunurile dobandite ulterior de acestea (art.160 alin.3). Rezulta ca ceea ce nu este parte divizibila din patrimoniu este parte indivizibila.

In legatura eu formularea textului se pot observa urmatoarele: patrimoniul cuprinde nu numai dreptul de proprietate, ci si alte drepturi reale, precum si drepturile de creanta; patrimoniul cuprinde partea divizibila si cea indivizibila; se ridica intrebarea daca numai proprietatea este divizibila ~i indivizibila sau si celelalte drepturi (reale, altele dedit dreptul de proprietate si drepturile de creanta) fonneaza 0 parte divizibila si una indivizibila"; raspunsul pare a fi afirmativ; ideea care trebuie retinuta este aceea ca proprietatea organizatiei cooperatiei cuprinde 0 parte divizibila si una indivizibila, dupa cum patrimoniul, in intregullui se cornpune din 0 parte divizibila si una indivizibila.

Criteriul de clasificare a proprietatii in divizibila si indivizibila este propriu organizatiilor cooperatiei de consum si celor de credit ~i anume dupa cum partea respectiva de proprietate poate ori nu poate fi restituita mernbrilor cooperatori san, organizatiilor cooperatiste asociate.

194

.. Intr-adevar., art.l61 dispune ca partea indivizibila a proprietatii organiza!I~lor cooperatiei de consum si ale cooperatiei de credit nu poate fi insusita de eatr,e membrii cooperatori sau de organizatiile cooperatiste asociate.

In caz de divizare a unei organizatii cooperatiste, partea indivizibila a pr?pr!etatii acest.eia se imparte intre organizatiile cooperatiste rezultate, pe cnt~nul aportului membnlor cooperatori arondati (art. 161 alin.2).

In ~azul iesirii din cooperativa, din orice motive, se restituie partile sociale (partile sociale varsate de membrii cooperatori sau de organizatiile cooperatiste asociate, dividendele cuvenite acestora, precum si cota-parte din fondu~ de dezvoltare aferenta partilor sociale subscrise ~i varsate), la care se adaug~ sau se scade p~rtea c:lvenita din castigul dobandit ori din paguba cooperativei, potnvit ultimului bilant eontabil aprobat de adunarea general a (art.161, alin.3).

· Prin u~nare, caracterul divizibil sau indivizibil al proprietatii cooperatiste mtereseaza pentru raportunle dintre organizatia cooperatista si membrii acesteia, persoane fizice sau organizatii cooperatiste asociate.

Regimul juridic al. bunurilor organizatiilor cooperatiste depinde si de caracte~uI lor de bunun mobile si irnobile, de mijloace fixe, mijloace circulal~te ~I mijloace de circulatie, de categoria de fonduri din care fac parte rnijloacele financiare, on de alte aspecte prevazute de lege.

. Astfel, aetivele (adica bunurile) organizatiei cooperatiste pot fi corporale ~1 necorporale, mobile si in~obile, mijloaee fixe, mijloace cireulantc si mijloace de circulatie, precum ~l fonduri banesti (art. 124, art.160-163).

· . Activele imobilizate si circulante, proprietate a organizatiilor eooperatiste, precum ~I cele aflate in administrarea intreprinderilor ~i societatilor c_ooperatiste pot fi instrainate sau date in folosinta numai cu plata, in cO~1di!ule prevederilor legale si statutare. Orice instrainare, cu orice titlu, facuta cu incalcarea acestor prevederi, este nula de drept (art. 162, alin.2).

· DIvldendele. sau dobanzile cuvenite membrilor cooperatori. pot fi urmante de creditorii personali, numai in masura neacoperirii creantei din ave rea

cooperatorilor urmariti (art. 162 alin.2). ' ,

Activele imobilizat~, proprietate a organizatiilor cooperatiei de consum ~i ale cooperanei de credit, care au fost trecute rara plata in proprietatea statulUI, vor fi restiturte acestora. Cererile de restituire se depun la instantele Jud~eatore~ti com~etente, in ~ermen de un an de la ,data intrarii in vigoare a legii. Aceste ceren sunt scutrte de taxa de timbru. In cazul in care bunurile respective n~ ~ot fi res.tituite in natura, organizatiile cooperatiei de consum si ale cooperanei de credit vor fi despagubite (art. 162).

195

Curtea Constitutionala (dec. nr.147 din 14 iulie 2000) a stabilit ca art. 162 alin.3 din Legea nr. 10911996 este neconstitutional in masura in care obligaria de restituire a unor bunuri sau de despagubire, atunci cand restituirea nu este posibila revine persoanelor juridice de drept privat care detin 'in proprietatea lor bunurile respective. Dispozitiile prevazute de art.162, alin.1-3, adica cele aratate mai inainte, se aplica in mod corespunzator si mijloacelor circulante (art.162, alin.ultim).

Mijloacele financiare ale cooperatiei de consum si ale cooperatiei de

credit provin din (art. 163);

a) taxele de inscriere;

b) partile sociale varsate;

c) profitul realizat din activitatea proprie sau din titluri de participatie;

d) alte mijloace provenite din contributii ale organizatiilor cooperatiei de consum ~i ale cooperatiei de credit la fondurile speciale, taxe de arbitraj, plusuri de valori constatate cu ocazia inventarierii patrimoniului, amenzi aplicate de organele de control special autorizate, donatii, sponsorizari si altele asemenea;

e) dividende rezultate din activitatile societatilor si a' intreprinderilor la care organizatiile cooperatiste de consum ~i ale cooperatiei de credit participa cu capital social;

f) contributii ale organizatiilor cooperatiste asociate, pentru: scolile cooperatiei de consum, perfectionarea pregatirii profesionale a personalului, propaganda cooperatista, reclama si publici tate, investitii si alte fonduri constituite la nivelul Centrocoop, Creditcoop, Federalcoop ~i Casei teritoriale a cooperativelor de credit.

Fondurile organizatiilor cooperatiste, ale intreprinderilor, societatilor si altor agenti economici din cadrul cooperatiei de consum si cooperatiei de credit sunt (art.164):

a) fondul de dezvoltare;

b) fondul de rezerva;

c) fondul de rise;

d) partile sociale.

Sumele pentru actiunile social-cultural-sportive, de protocol, de reclama ~i publicitate, de formare si perfectionare a pregatirii profesionale a personalului, de reprezentare internationala, de intrajutorare cooperatista sunt deductibile la calculul profitului impozabil, potrivit legii.

Potrivit art. 167, organizatiile cooperatiste vor putea acoperi pierderile anuale neimputabile din profitul aferent veniturilor totale in urrnatorii 2 ani. Partea rarnasa neacoperita, se va acoperi din urmatoarele fonduri, 111 succesi-

196

unea de mal JOs: a) fondul de rezerva; b) fondul de rise; c) fondul de dezvoltare; d) partile sociale.

in cazuI in care, din aceste fonduri nu se acopera pierderile, se va proceda Ia lichidarea judiciara a organizatiei cooperatiste, daca adunarea generals, respectiv Consiliul de administratie al Centrocoop, dupa caz, nu .hotaraste ca membrii cooperatori sau organizatiile cooperatiste asociate sa refaca prin noi subscriptii capitalul social (art. 167).

Organizatiile cooperatiei de consum si ale cooperatiei de credit sunt urmatoarele: 1) cooperativele de consum; 2) cooperativele de credit-banci populare; 3) casele teritoriale ale cooperativelor de credit rezultate din asocierea cooperativelor de credit de pe raza unuia sau a mai multor judete; 4) federala teritoriala a cooperative lor de consum ~i de credit (Federalcoop), rezultate din asocierea cooperativelor de consum si a casei teritoriale a cooperativelor de credit de pe raza unuia sau a mai multor judete; 5) Casa cooperativelor de credit (Creditcoop), rezultata din asocierea caselor teritoriale ale cooperativelor de credit; 6) Uniunea Nationals a Cooperativelor de Consum si Credit (Centrocoop), rezultata din asocierea de federale teritoriale ale cooperativelor de consum si de credit (Federalcoopurile) si Creditcoop.

Centrocoop, Creditcoop, Federalcoop, casele teritoriale ale cooperativelor de credit, cooperativele de con sum si cooperativele de credit - banci populare pot constitui intreprinderi si societati cooperatiste cu capital integral co operatist si pot participa la constituirea de societati comerciale prin asociere cu investitori romani sau straini. Bunurile organizatiilor cooperatiei de consum si ale cooperatiei de credit, reprezentand aport la capitalul social al societatilor astfel constituite, raman in proprietatea organizatiilor cooperatiste respective (art. 186), ceea ce insearnna ca aceste bunuri se aduc drept aport in societatile constituite cu titlu de drept de proprietate, ci nu cu un alt titlu convenit.

Organizatiile cooperatiste pot organiza, 'in conditiile prevazute in statutele lor, unitati lara personalitate juridica (sucursale, filiale, agentii, magazine, unitati de alimentatie publica, unitati turistice si hoteliere, sectii, ateliere, puncte fixe de casierie, puncte de plata etc.).

Terenurile transmise in folosinta, pe durata nelimitata si tara plata, in vederea realizarii de constructii pentru activitatea organizatiilor cooperatiei de consum si ale cooperatiei de credit i~i men tin acest regim juridic pe toata durata existentei constructiilor respective in proprietatea organizatiilor cooperatiste (art.187, alin.l).

Cladirile construite pe terenurile mentionate pot face obiectuI ipotecarii, urrnand ca regimul juridic al terenului sa se reglementeze prin contract civil intre proprietaruI terenului si noul proprietar al cladirii (art. 187, alin.2).

197

72.3. Aspecte privind proprietatea cooperatista potrivit~tarii actuate - Legea nr. I /200_~

Legea nr. 1120051 reglementeaza organizarea si functionarea cooperatiei.

Potrivit art. 2 din lege, cooperatia reprezinta un sector specific al economiei care functioneaza prin societati cooperative si alte f0l111e de asociere a acestora la nivel teritorial si national. Nu fac obiectul prezentei legi cooperativele de credit si casele centrale ale cooperativelor de credit, care sunt reglementate prin lege specials (art. 3). Totodata, cooperatia agricola este reglementata prin lege speciala". Potrivit art. 64 alin. (1) din aceasta lege, proprietatea societatii cooperative este privata, iar patrimoniul se compune din partea divizibila ~i partea indivizibila (art. 64 alin, 2).

Partea divizibila cuprinde valoarea partilor sociale emise In schimbul aportului membrilor cooperatori la capitolul social, precum si dividendele cuvenite membrilor cooperatori.

Partea indivizibila reprezinta acea parte a patrimoniului societatii cooperative, acumulat de aceasta in decursul activitatii, mai putin partea divizibila, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobandirii intre mernbrii cooperatori.

Criteriul de c1asificare a proprietatii in divizibila ori indivizibila este propriu societatilor cooperative si anume dupa cum partea respectiva de proprietate poate ori BU poate fi distribuita sau dobandita intre membrii cooperatori.

In caz de divizare a unei societati cooperative, partea indivizibila a proprietatii acesteia se 'imparte intre doua sau mai multe societati cooperative existente sau care iau fiinta [art. 76 alin. (2)].

In cazul iesirii din societatea cooperativa (pre cum ~i in caz de incetare a calitatii de rnembru cooperator), se plateste contravaloarea partilor sociale ~i a dividendelor cuvenite conform situatiei financiare anuale incheiate la sfarsitul exercitiului financiar al anului in care a intervenit cazul de iesire sau incetare.

Prin urmare, caracterul divizibil sau indivizibil al proprietatii cooperatiste intereseaza pentru raporturile dintre societatea cooperativa ~i mernbrii acesteia, persoane fizice sau societati cooperative asociate.

Regimul juridic al bunurilor societatilor cooperative depinde si de caracterul lor de bunuri mobile si imobile, de mijloace fixe, mijloace circulante si rnijloace de circulatie, de categoria de fonduri din care fac parte rnijloacele financiare, ori de alte aspecte prevazute de lege.

Art. 89-104 reglementeaza modul de asociere a societatilor cooperative In asociatii, uniuni judetene si uniuni nationale,

In ceea ce priveste organizatiile cooperatiste existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi, acestea au obligatia de a-si modi fica statute Ie in conformitate cu Legea nr. 112005.

72.4. Proprietatea privata a altor subiecte de drept

Este yorba de proprietatea asupra bunurilor apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice altele decat cele la care ne-am referit: societati comerciale dupa Legea 11f.3111990 republicata, cu modificarile ~i completarile ulterioare; asociatii; fundatii; alte organizatii obstesti,

Regimul juridic al dreptului de proprietate priveste rnai ales pe eel al proprietatii private.

Sectiu.n ea a VIII-a

Feluri de proprietate privata dupa alte criterii

73. Clasificare

I Publicata in M. Of. nr. l 72/28.02.2005. Accasta lege a abrogat Dccrctul-lcge nr. 66/1990 pivind organizarea ~i funcrionarea coopcratiei mestesugaresti, publicat in M. Of. IlL 23/09.02.1990, ell modificarilc ~i completarile ulterioare, ell cxceptia a11. 2 alin. 2 ~i 3 ~i a art. 6, 7. 8, art. 10 alin. 2, art. 1 3 ~i 21, Lcgea nr. 109/1996 privind organizarea ~i functionarea cooperatiei de consurn, publicatil in M. Of. nr. 252!i 8.10.1 996, cu modificarilc ulterioare, Cll exccptia art. 123 ~i 124, prccum ?i orice alte dispozitii eontrare.

,

~ A sc vedea l.egea cooperatiei agricole 11r. 566/2004, publicata In M. Of. nr. 1236/22.12.2004,

modificata de I.cgca nr. 134/2006, publicata in M. Of nr. 429/18.05.2006.

Din cele aratate a rezultat ca, in cuprinsul sau, dreptul de proprietate variaza atat dupa natura obiectului asupra caruia poarta, cat si dupa titularul caruia apartine, In acest sens, proprietatea asupra terenului ori locuintelor sau asupra bunurilor considerate mijloace fixe difera de proprietatea asupra unui autoturism ori object casnic.

De asemenea, proprietatea publica difera de cea privata.

74. Proprietatea corporala ~i proprietatea necorporala

Dupa obiectul asupra caruia poarta, proprietatea poate fi corporals sau materiala si necorporala sau intelectuala 1.

198

199

I M.G.Raril1eescu, op.cit., p.69.

Proprietatea asupra lucrurilor corporale mobile si imobile se numeste proprietate corporala. Astfel, Hotararea Guvemului nr.500 din 10 august 1994 reglernenteaza reevaluarea imobilizarilor corporale ~i modificarea capitalului social.

Proprietatea care are ca obiect bunuri necorporale se nurneste proprietate necorporala sau proprietate intelectuala (proprietatea industriala, proprietatea literara, proprietatea artistica), Dupa cum s-a aratat, proprietatea exista, propriu-zis, asupra unui Iucru corporal, in cazul bunurilor necorporale fiind yorba de extinderea termenului de proprietate. Proprietatea asupra scrisorilor expediate este tot 0 proprietate nemateriala.

Proprietatea necorporala confera aceleasi atribute, usus, fructus si abusus, dar exercitiul acestora este mult restrans si, uneori modificat. Astfel, drepturile creatoru1ui asupra operelor difera de proprietatea obisnuita I:

a) dupa ce opera a fost publicata, dreptu1 autoru1ui asupra operei nu mai cuprinde atributul usus, care devine public, publicul putand profita de ideile date publicitatii ~i de aportul de arta adus de ereatorul operei;

b) dreptul autorului se transmite mostenitorului in mod ternporar si dupa un anumit termen cade in domeniul public, proprietatea obisnuita fiind perpetua. Pentru detalii, Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, modificata si cornpletata prin Legea nr.285/2004.

Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie'', nu foloseste denumirea de proprietate industriala. De asemenea, Legea nr.8/19963 se refera la dreptul de autor asupra operei ~i la drepturi1e conexe. Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international pri vat foloseste denumirea de drept de autor asupra operei de creatie intelectuala si aceea de proprietate industriala (art.60-63). Prin urmare, proprietatea industrial a desemneaza dreptul creatorilor asupra operei si creatiei tehnice.

O.U.G. nr. 100/20054 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industrials nu defineste proprietatea industrial a si numai expresia

1 CHamangiu s.a .• op.cit., vol.Il, p.146.

7

• Republicata in M. Of. nr. 752/15.10.2002. A se vedca ~i Lcgea nr. 537/2004 pcntru ratificarca

Tratatu1ui privind drcptul brcvetelor, adoptat la Geneva 1a 1 iunic 2000. publicata lnM. Of nr. 1206/16.12.2004.

.l Publicata in M. Of. nr. 60/26.03.1996. Aceasta lege a fast modificata ~i completata prin Legea 11r. 285/2004. publicata in M. Of. nr. 587/30.06.2004. O.U.G. 111'. 123/2005. publicata in M. Of. nr. 843!19.09.2005 ~i aprobata de Lcgea nr. 329/2006. publicata in M. Of. nr. 657!31'(J7.2006.

4 Publicata 111M. Or. nr. Cl43/20.07.2005. aprobata ell modificari de Legea nr. 2X0/2005. publicata in M. Or. nr. 897/07.10.2005.

200

"drepturi de proprietate industrial a" care include toate drepturile reglementate de Iegislatia nationals, comunitara, precum si de tratatele si de conventiile internationale in domeniu la care Romania este parte (art. 1 alin. 2 in redactarea Legii nr. 28012005).

In cazul proprietatii scrisorilor deosebim:

a) ca 1ucru corporal, proprietatea asupra scrisorilor apartine expeditorului, atata timp cat se gaseste In mana sa ori nu a ajuns la destinatar, fiind pe dl1l111;

b) ca parte nemateriala, necorporala, continutul de idei, scrisoarea apartine destinatarului, care se poate servi de ea ca mijloc de dovada i111- potriva expeditorului, dad nu are caracter confidential sau dad expeditorul nu a pus destinatarului anumite conditii, tara respectarea carora nu 0 poate folosi. Expeditorul poate pune si conditia destinataru1ui de a restitui sau distruge scrisoarea. Destinatarul se poate folosi de scrisoare daca respecta conditiile puse de expeditor si secretul scrisorii.

Se admite ca in procesul de divort unu1 din soti se poate servi de scrisorile adresate lui ori unui tert de catre celalalt, cu conditia sa fi intrat in posesia lor in mod licit.

75. Proprietatea individuala ~i proprietatea colectiva

Din punct de vedere a1 titularului carora apartine, proprietatea poate fi individuala sau colectiva.

Proprietatea individual a are ca obiect unul sau mai multe lucruri ce apartin fie unui singur titular, fie mai multora, insa pentru parti bine determinate, precum si proprietatea comuna a sotilor.

Proprietatea colectiva are ca obiect unu1 sau mai multe lucruri ce apartin unei colectivitati de persoane, tara deosebire de parti, in favoarea fiecaruia dintre ele, deci nici una din aceste persoane nu arc drept propriu si independent fa!ii de drepturile apartinand celorlalte persoane facand parte din aceeasi colectivitate.

In acest sens sunt bunurile afectate unui serviciu public si care apartin statu1ui sau unitatilor administrativ-teritoriale, precurn si bunuri1e afectate unui interes de utilitate publica, asa cum sunt cele apartinand spitalelor, scolilor, diferitelor fundatii, in sfarsit bunurile afectate unui interes particular, dar colectiv, cum sunt bunurile diferitelor societati civile ori societati comerciale sau cooperative1or.

Proprietatea colectiva a fost denumita, odata cu dezvoltarea marilor intreprinderi, proprietatea "societara"l.

1 A. Weill. Fr.Terre, Ph.Simler, Droit civil. Les biens. 3-me edition. 1985. Dalloz, p.81.

201

In ce priveste problema de a sti cui apartin bunurile proprietate colectiva, unii autori au eonsiderat ca ele apartin persoanei juridice in care este organizata colectivitatea de persoane, iar alti autori sunt de parere ea aceste mase de bunuri sunt procedee speciale de gestiune si anume 0 forma specials de proprietate colectiva, Se stie ca titularii drepturilor subiective pot fi persoanele fizice si cele juridiee. Uneori, asociatiile si societatile sau alte formatii eolective nu au personalitate juridica. In aeest sens este art.7 din Codul de procedura civila. Proprietatea existenta ill aceste cazuri este tot colectiva.

In cazul in care exista calitatea de persoana juridica, aeeasta este titularul proprietatii, ca si a celorlalte drepturi ce-i apartin. Aceasta proprietate are caracter colectiv, in sensu! ararat.

In raport de titularul sau, proprietatea colectiva poate fi proprietate publica ori proprietate privata (Constitutia, art.136, pct.l), dupa cum apartine statuJui sau unitatilor administrativ-teritoriale ori apartine persoanelor juridice de drept civil, cum sunt societatile comerciale constituite potrivit Legii nr.3111990, republicata. Prin unnare, proprietatea colectiva, In sensul aratat, nu este 0 forma de proprietate alaturi de proprietatea publica si eea privata.

Proprietatea colectiva a aparut din necesitatea de a face apel la bunuri numeroase, sustrase apropriatiunii individuale, pentru a face fala unor lucrari de proportii si de lung a durata sau unor actiuni cu caracter social, pentru care proprietatea unei singure persoane sau a catorva nu ar fi fost suficienta.

76. Proprietatea aparenta

Proprietar aparent este persoana care exercita in fapt un anumit drept de proprietate, persoana care este considerata de ceilalti ea proprietar, dar care in realitate nu are nici un fel de drept asupra lucrului sau care nu are de cat un drept susceptibil de a dispare dintr-un moment in altul. Proprietarul aparent are exercitiul aparent al proprietatii,

In aceasta situatie, de exemplu, sunt:

- eel ce curnpara un imobil de la un non dominus, adica de la 0 persoana care nu avea nici un drept de proprietate asupra lui;

- eel ce se gaseste in stapanirea unei rnosteniri, fie pe temeiul ea ar fi ruda cea mai apropiata a defunctului, desi nu este in realitate, fie pe temeiul unui pretins testament al defunctului care se dovedeste apoi cii este fals;

- eel ce exercita un drept de proprietate pe terneiul unui act juridic ce-i confera aceasta cali tate, dar care este contrazis In tot sau in parte prin continutul unui act secret intervenit intre parti In scopul de a-i suprima ori modifica efectele (simulatia).

202

Proprietatea aparenta creeaza un pericol pentru siguranta cornertului juridic, deoarece acesti proprietari pot incheia acte juri dice cu persoane care nu cunosc realitatea si care se vad apoi In situatia de a fi evinsi in drepturile lor de indata ce insusi proprietarul aparent cu care au contractat a fost evins din dreptul sau de persoana aparenta, prin aplicarea adagiilor: resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis; nemo ad alium plus juris transferre potest quam ipse habet; nemo dat quod non habet.

Pentru a se inlatura acest pericol, pe diferite cai s-a cautat sa se mentina cat mai multe acte juridice incheiate de terti cu persoane proprietari aparenti, tara ca totusi sa se compromita pre a mult si in mod nejustificat drepturile proprietarilor reali.

AstfeJ, plata facuta cu buna credinta aceluia ce are creanta in posesia sa, este valabila chiar daca apoi posesorul ar fi evins (art.l 097 C.civ.), ceea ce inseamna ca daca un debitor al unui decedat plateste cu buna credinta datoria ce avea, in mainile mostenitorului aparent, adica eel care trecea in o~hii tuturor ca mostenitor al creditorului sau, plata facuta ramane valabila chiar daca, ulterior, acel mostenitor este evins de 0 ruda in grad mai apropiat sau de 0 ruda care i-a anulat testamentul.

S-a spus ca dad un tert trateaza eu un proprietar aparent, fiind in eroarea de a-l considera proprietar aparent, eroarea in care a cazut fiind 0 eroare "comuna si de neinvins", deoarece in ea ar fi cazut orice alta persoana care ar fi tratat in locul sau cu acel proprietar aparent, aceasta imprejurare constituie un temei suficient pentru sacrificarea drepturilor adevaratului proprietar si pentru rnentinerea efectelor actului juridic incheiat in asemenea conditii cu proprietarul aparent. Aceasta este teoria erorii comune si invincibile, ca temei pentru validarea ~i mentinerea actelor consimtite de catre un proprietar aparent: error communis facit jus. Aceasta teorie presupune eroarea si buna credinta a tertului care a contraetat cu proprietarul aparent, Potrivit acestei teorii (aparenta in drept) actul juridic este validat si mentinut daca: 1. tertul contractant a fost de bun a credinta. Daca a fost de rea credinta sau l1eglij~nt nu poate fi yorba de 0 eroare cornuna si de neinvins; 2. actul de dispozitie incheiat sa fie cu titlul particular. Daca actul de dispozitie este cu titlu universal, dobanditorul se substituie in situatia juridica a autorului sau si nu mai poate avea calitatea de tert; 3. actul de dispozitie sa fie cu titlu oneros, nu cu titlu gratuit. Daca actul este cu titlu gratuit, atunci menta sa fie aparat adevaratului proprietar al lucrului care prin actiunea lui urmareste sa evite 0 paguba (certat de damno vitando), pe cand tertul achizitor, chiar de buna credinta, urmareste sa realizeze un beneficiu (certat de lucro captando),

203

Asadar, notiunea de proprietate aparenta, mai larg ideea de apar:nta in drept, presupune situatia in care cineva, imparta~md_ credmta. ob~te~sca, ar fi crezul ca 0 persoana are un anumit drept sau 0 anUl111t~ calitate Jundl~a, Il1stan}'l de judecata poate hotari - tinand seama de imprejuran = ca actul . incheiat 1I~ eroarea com una in care a cazut, sa produca fata de eel amagit acela:11 efect ca ~1 cand ar fi fost valabil, dad prin desfiintarea lui s-ar produce 0 paguba .

77. Proprretatea rezolubila, proprietatea~ a.n~labmi? p~o.prietatea comuna pe cote parti sau fara asemenea cote partl (Ill devalmasie)

Aceste feluri de proprietati se numesc rnodalitati ale dreptului de proprietate, fiind supuse unui regim juridic special.

Se ctiunea a IX-a

Regimul juridic al fondului fun dar ~i al constructiilor

Unele bun uri sunt supuse unui regimjuridic deosebit:

a) cele din patrimon~ul cultural.. .. . . . _ O.G. nr. 68/l994~ privind protejarca patrimoniului cultural natlOnal~

O.G. nr. 27/19923 privind uncle mas uri pentru protect13 patnm011lulm

cultural national; .

_ Leg~a nr. 182/20004 privind protejarea patrimoniului cultural national

mobil; . I . .

_ O.U.G. nr. 228/20005 privind protejarea rnonumente or .Istonce.

Aceste monumente sunt bunuri imobile, constructii si terenun. situate pe teritoriul Romaniei ~i care sunt semnificative pentru cultura ~l civilizatia

1 Pentru idcea de aparenta in drept, Colcctiv, Coordonator I.Dogaru, Drept civil. Idei

produciuoare de efectejuridice, Ed. All Beck, 2002, p.1 19 ~I urm. . ..' . (

2 Puhlicata in M. Of. nr. 247/31.08.1994, aprobata cu modificari pr~n Lcgea m .. 41119)~,

bli .' '·1 Of . 10')/30051995 0 G. nr. 6811994 a mai fosl modificata ~I complelata de O.CJ. pu icata 111 IV.. 111. - . .. . . /1 )98 bli t"' M

nr. 2411997, publicata III M. Of. 111'. 206/25.mi.1997, aprobata de Legea 111'.56, C, "pu lea a 111 .

Of nr. 107 109.03.1998 ~i Lcgea nr. 182/2000. _

3 Aprobat.i cu 1110dijJcari prin Legca nr. 11 I 1994, modificata ~i cornpletata de ()_(J. nr. 6811994 si

Legea nr. 182/2000, publicata In M. Of. nr. 530/27.10.2000. . ~ _

4 Publicata In M. Of. nr. 530/27.10.2000, modificata ~I complctata de O.U.G. nr. 16/2003 ~i

Lcgea 111'.105/2004, publicatii in M. Of. nr. 320113.04.2004. .. .,'. ,

5 . c, M 0" . "16110112000 abrogata prin Lcuca Ill'. 422/2001 privind protejarca

Publicata III , L 111. O .., " . b., , . ~ l' 7 1 '

, .'., blic: a in M Of. nr. 407/24.07.2001 (vezi, infra. Cap. VI). Aceasta (!11 urma ege

monumentclm IstOI ICC, pu le.at . I' . 7' M Of . 571103072006. A se vedea ~I

a Iost modificata ~i completata de Lcgca nr. 2S91200()~ pu~ ,leata In . .111. . ,. .

t cgea m0l1u111cnlclor de for public nr. 120/2006, pubhcata 111 M. Or. nr. 40311 0.05.L.006.

204

nationala ~i universala; O.G. nr. 47/20001 privind stabilirea unor masuri de protectie a monumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniului mondial;

b) cele care fac parte din categoria metalelor pretioase

O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase, republicata';

O.G. nr. 128/19983 privind reglementarea modului de valorificare a bunurilor confiscate, sau intrate, potrivit legii, in proprietate privata a statului, in ceea ce priveste metalele si pietrele pretioase, cu modificarile si completarile ulterioare;

c) cele din fondul arhivistic; armele, munitiile ~i materialele explozibile: - Legea nr. 295/2004 privind regimul anne lor si al munitiilor";

d) stupeflantele ~i medicamentele; terenurile; casele de locuit'', Datorita importantei lor, ne referim la ultimele doua categorii:

78. Terenurile

a) Fondul funciar. Terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlul pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fae parte, constituie fondul funciar al Rornaniei

- Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata"; a se vedea si Legea nr. 1/20007 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere solieitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/199i;

1 Publicata In M. Of. nr. 45/31.01.2000, aprobata cu modificari ~i cornpletari prin Legea nr. 564/2001, publicata In M. Of. nr. 695/01.11.2001.

2 M. Of. nr. 77/29.01.2004, ulterior modificata si complctata prin Legea nr. 591/2004, publicata In M. Of' ur. 1224/20.12.2004.

3 Republicata In M. Of. nr. 863/26.09.2005. A se vedea ~i H.G. nr. 514/1999 privind aprobarea Normelor rnctodologice de aplicare a O.G. nr. 12811 998, republicata In M. Of. 111'. 371103.05.2005.

4 Publicata In M. Of. 11r. 583/30.06.2004. A se vedea ~i H.G. nr. 130/2005 pcntru aprobarea Normelor metodologicc de aplicarc a Legii nr. 295/2004, publicata In M. Of. 11r. 241123.03.2005, hotarare modificata prin H.G. nr. 1254/2006, publicata in M. Of. nr. 790/19.09.2006.

5 A se vedea, infra, 74, a.

6 M. Of. 11r. 1/05.OJ .1998, ulterior modificata si complctata prin titlul IV din Legca nr. 247/2005 privind reforma In domeniile proprietatii si justitiei, precurn si unele masuri adiacente, publicata In M. Of. nr. 653/22.07.2005 ~i Legea nr. 34112005 pentru modificarea anexei nr. I la Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicata In M. Of. nr. 626/20.07.2006.

7 Publicata In M. Of. nr. 8/12.01.2000, modificata si completata prin titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind rcforrna in domeniile proprietatii si justitiei, prccum si unele masuri adiacente, O.U.G. nr. 127/2005, publicata in M. Of. nr. 851/21.09.2005 si Legea nr. 342/2006, publicata In M. Of nr.626/20.07.2006.

8 Publicata In M. Of. nr. 299/04.11.1997, modificata si completata prin titlul V din Legea nr. 247/2005 privind rcforma in dorncniile proprietatii ~i justitiei, precum ~i uncle masuri adiacente.

205

- H.G. nr.1I72/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de constituire, atributiile si functionarea cornisiilor pentru stabilire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, (abroga H.G. nr.131/1991 si H.G. nr.180/2000);

- H.G. nr. 720/2002 care modifica si cornpleteaza Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1172/2001;

- A se vedea si Legea nr. 112000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997. O.V.G. nr. 102/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 1/2000, aprobata prin Legea nr.400/2002; Legea nr. 204/2004 pentru modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000;

- O.G. nr.69/2000 aprobata prin Legea nr. 228/2001. In functie de destinatie, terenurile sunt:

• terenuri cu destinatie agricola ~i anume: terenuri agrico1e productive (arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi, pasunile, fanetile, serele, solariile, rasadnitele si altele asernenea), cele cu vegetatie forestiera dad nu fac parte din amenajamente silvice, pasuni impadurite, cele ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, arnenajari piscicole si de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice si de exploatare agricole si terenuri neproductive, care pot fi arnenajate si folosite pentru productia agricola;

• terenuri eu destinatie forestiera si anume: terenurile impadurite sau cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administrare silvica, terenurile destinate irnpaduririlor si cele neproduetive (stancarii, abrupturi, bolovanisuri, rape, ravene, torenti) daca sunt cuprinse in amenajamente silvice. A se vedea: O.G. nr. 96/19981 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national; Legea nr. 26/19922 - Codul silvic;

• terenuri aflate permanent sub ape ~i anume: albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor la nivelurile maxi me de retentie, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale;

• terenuri din intravilan, aferente localitatilor urbane si rurale pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajari ale localitatilor, inclusiv terenurile agrieole si forestiere. A se vedea O.V.G. nr.148/19991 privind reglementarea regimului juridic al terenurilor destinate construirii de locuinte prin Agentia Nationals pentru Locuinte;

• terenuri cu destinatie specials, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale si aeriene, cu constructiile si instalatiile aferente, constructii si instalatii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gaze lor naturale, de telecomunicatii, pentru exploatarile miniere si petroliere, cariere si halde de orice fel, pentru nevoile de aparare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si siturile arheologice si istorice si altele asemenea. A se vedea:

- O.G. nr.43/20002 privind protectia patrimoniului arheologic :;;1 declararea unor situri arheologice ca zone de interes national;

b) Titularul. Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privata sau a altor drepturi reale, avand ca titulari persoane fizice ori persoane juridice, ori pot apartine domeniului public sau domeniului privat.

Domeniul public poate fi de interes national, proprietatea apartinand statului.

Domeniul public poate fi de interes local, proprietatea apartinand comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor.

Terenurile din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor dreptului comun, daca prin lege nu se prevede altfel.

c) Folosirea. Folosirea terenurilor pentru productia agricola si silvica. Detinatorii de teren de acest fel sunt obligati sa asigure cultivarea acestora si protectia solului (obligatii propter rem).

Neexecutarea timp de 2 ani a obligatiilor atrage pierderea dreptului de folosinta,

Schirnbarea categoriei de folosinta a terenurilor arabile ale persoanelor juridice se poate face cu avizul organelor agricole de specialitate judetene, in conditiile art.56 din Legea nr.18/1991.

I Rcpublicata In M. Of nr. 123/26.02.2003. Aceasta ordonanta a fost modificata si complctata

, ... ..

ulterior, prin Lcgea nr. 513/2004, publicata In M. Of. nr. 1120/29.11.2004, Legea nr. 183/2005, publicata in M. Of. nr. 521/20.06.2005. O.U.G. nr. 273/2005, publicata In M. Of. 111". 627119.07.2005 (aprobata prin Legea nr. 273/2005. publicata In M. Of. nr. 627119.07.2005 (aprobata prin Legca nr. 273/2005, publicata In M. Of. nr. 907/11.1 0.2005) ~i O.V.G. nr. 177/2005, publicata 111 M. Of. nr. 1161121.12.2005 (aprbata prin Lcgea nr. 149/2006). De ascmenca, 0.lJ.G. nr. 226/2000 privind circularia juridica a terenurilor eu destinatie forestiera, publicata In M. Of. nr. 606/25.11.2000 si aprobata cu modificari prin Legca nr. 66/2002, publicata In M. Of. 11r. 74/31.01.2002 a fost abrogatii prin Legea nr. 247/2005 privind reforma III domeniile proprictatii ~i justitiei, precurn ~i uncle masur: adiacentc.

2 Publicata in M. Of. nr. 93/08.05.1996, modificata si cornpletata prin O.U.G. nr. 139/2002, publicata in M. Of nr. 786/29.10.2002, aprobata de Legca nr. 24/2003, publicata \n M. Of. nr. 41/24.()j 2003.

I Publicata In M. Of. nr 491113.10.1999 ~i aprobata lOU rnodificari prin Legea nr. 243/2001, publicata in M. Of. nr. 265123.05.200 I.

2 Republicata In M. 0(. nr. 352/26.04.2005.

206

207