1. Biomateriale.Notiune.Proprietati.

Biomaterialele - sunt materiale utilizate la confecționarea diferitor aparate ortodontice și protezelor

dentare care interacționează cu cavitatea bucală. Un compartiment al stomatologiei care se ocupă cu
studierea originii, compoziției, proprietăților și modificărilor materialelor în timpul prelucrării acestora
Proprietati fizice:
Optice
Termice
Electrice
Mecanice
Optice: Reflexia si refractia-majoritatea obiectelor care le vedem sunt vizibile deoarece ele reflecta
lumina. Cind un fascicule de lumina intilneste o suprafata care separa doua medii diferite, o parte a
luminii incidente este reflectata si o parte este refractata trecind in acelasi mediu
-Lumminiscentă: defineste emisia de energie luminoasă de către materie, structurile dintelui natural emit
energie luminoasa sub actiunea excitațiilor ultraviolet.
-Transparența materialele transparente transmit lumina aproape in totalitate, fascicolul de lumina
ramînînd paralel
-Opacitatea: materialele opace nu permit transmisia luminii
---Proprietatile termice: Conductivitatea termica - proprietatea materialelor de a permite trecerea
căldurii prin masa lor atunci când între fețele elementului de construcție exista o diferență de
temperatura.
--Dilatare termica-o dată cu modificarea temperaturii, orice corp isi modifica dimensiunile, dilatarea
termica are loc la crestera temperaturii
Proprietati electrice;
--conductibilitatea si rezistivitatea electrica:capacitatea unei substante de a conduce curentul electric
-Galvanism:Prezența restaurărilor metalice în cavitatea bucală poate genera acest fenomen
Proprietati meecanice;
-Forta apare atunci cind un corp il poate trage sau impinge pe altul
-Deformari in functie de comportamentul corputilor dupa incetarea solicitatii deformarea poate fi elastic
sau plastica

2. Proprietatile electrice, galvanismul.

Capacitatea unei substanțe de a conduce curentul electric poate fi exprimată prin conductanță specifică
sau prin rezistivitate. Testele au demonstrat că modificările de structură sunt însoțite de modificări ale
rezistivității electrice, în cazul materialelor restaurative trebuie sa existe o concordanta intre
rezistivitățile electrice ale acestora si cele ale țesuturilor dure dentare
Prezența restaurărilor metalice în cavitatea bucală poate genera un fenomen numit galvanism.
Restaurările împreună cu saliva sau fluidele osoase care funcționează ca electroliți formează pile
electrice. Când 2 restaurări de dinți antagoniști vin în contact direct, pila este scurt circuitată, și daca se
realizeaza o circulatie a curentul electric circulă prin pulpă, pacientul acuză durere, iar restaurarea se
poate coroda. Prin restaurari metalice circula cantitati relative mari de curent atunci cind vin in contact,
daca restaurarile sunt mentinute in contact, curectul electric scade rapid. Curentii galvanici dezvoltați de
contactul dintre doua restaurari metalice depend de compoziția si suprafața acestora

3. Proprietatile termice a materialelor dentare (conductibilitatea termica si dilatarea termica).

Odată ce materialele dentare sunt inserate in cavitatea bucala, sub diferite forme, acestea sufera
modificari de temperatura.
Conductibilitatea termica - proprietatea materialelor de a permite trecerea căldurii prin masa lor atunci
când între fețele elementului de construcție exista o diferență de temperatura. Metalele sunt conductori
termici mult mai buni decit nemetalele. Materiale cu conductibilitate termica ridicata sunt metalele (otel,
Al, Cu). În cazul restaurarilor coronare pe dinti vitali trebuie evitată transmiterea variatiilor termice din
cavitatea orala spre pulpa dentară.
Dilatarea termică reprezinta creșterea dimensiunilor și a volumului materialului prin încălzire. Din
punctul de vedere al dilatării termice exista materiale izotrope si materiale anizotrope. Prin solicitări
termice repetate materialul poate ceda prin oboseala termica. Pentru unele materiale fragile se pune
problema rezistenta la soc termic (ceramica,sticla).
 4 .Proprietatile mecanice (deformari, elasticitate, plasticitate,) a biomaterialelor.
Pr. Mecanice (forță, deformari, elasticitate, plasticitate, efortul unitar ) sunt importante pentru intelegerea
comportamentului unui material la solicitare
Forta-apare atunci cind un corp il trage sau il impinge pe altul. Aceasta poate fi aplicata prin contact
direct sau de la distanta. Daca obiectul asupra caruia se aplica forta ramine in repaus, este posibil aparitia
deformarii lui
Deformări-in functie de comportamentul corpului dupa incetarea solicitarii, deformarea poate fi
elastica(corpul revine la forma initiala) sau plastica (nu revine la forma initială)
Elasticitate – proprietatea . materialului. de a reveni la forma inițială după încetarea acțiunilor forțelor
exterioare.
Plasticitate – proprietatea unui material de a se deforma si de a ramine deformat dupa incetarea actiunii
sarcinii pastrindu-si insa volumul constant
Efortul unitar se definește ca raportul dintre forța F aplicată unei bare omogene și diametrul A al secțiunii
transversale al barei pentru a produce alungirea bării, în domeniul de elasticitate.

5. Proprietati chimice, coroziune.

Coroziunea este o reacție chimică între metalele și mediului înconjurător, care determină o modificare
a materialului ce influențează funcționarea unui component metalic sau a întregului sistem; în urma
coroziunii se formează compuși metalici. Coroziunea produsă în atmosferă uscată se numește chimică.
O piesă protetică confecţionată dintr-unul sau mai multe aliaje poate suferi un fenomen de coroziune în
contact cu mediul bucal.
Efecte fizico-mecanice ale coroziunii
-Coroziunea uniformă determină scăderea grosimii metalului.
-Coroziunea selectivă - intervine în cazul soluţiilor solide şi este caracterizată prin faptul că numai un
component al aliajului este interesat
-Coroziunea intercristalină - metalul se corodează în profunzime, după un traiect constituit de joncţiunea
cristalelor, a căror sensibilitate este mai mare.

6. Metale și aliaje metalice. Definitia.

Metalele şi aliajele metalice
Aliajele reprezintă combinaţii omogene a două sau mai multe metale, rezultate prin dizolvarea metalelor
componente între ele în stare topită. Solidificarea unui aliaj este un proces de cristalizare.
Clasificare
I. Aliaje nobile
1. cu un conţinut crescut de aur;
2. cu un conţinut redus de aur;
3. pe bază de argint - paladiu;
4. pe bază de paladiu - argint şi paladiu - cupru
II. Aliaje nenobile
1 pe bază de nichel-crom;
2 pe bază de cobalt-crom;
3 pe bază de fier
4 pe bază de titan.

5. Aliaje pentru realizarea protezelor fixe (nobile, nenobile).

Aliaje nobile: sunt aliaje pe bază de aur, aurul fiind component de bază:

 cu conţinut crescut de Au
 cu conţinut redus de Au: aliaje pe bază de Ag-Pd, conţin predominant argint şi au o culoare albă.
-aliaje pe bază de paladiu, Cu ,Ag şi diverse adaosuri

Aliaje nenobile
 Aliajele pe bază de Ni-Cr şi Co-Cr datorită proprietăţilor fizice superioare, preţului de cost redus şi a
manipulării mai uşoare decât cele ale aliajelor nobile sunt utilizate la confecţionarea protezelor fixe total
metalice sau mixte.

Aliajele pe bază de Ni-Cr conţin: 80% Ni şi 20% Cr la care se mai adaugă frecvent: aluminiul,
cuprul, cobaltul, staniul etc .Acest tip de aliaje sunt utilizate pentru realizarea protezelor fixe total mixte
sau metalice.

Aliajele pe bază de Co-Cr conţin: 70% Co, 30% Cr, fier, cupru, siliciu, staniu, mangan,

8. Turnarea aliajeor , sudarea , lipirea . Reciclarea aliajelor.

Turnarea aliajului reprezinta trecerea aliajului din starea solida in lichida. Turnarea se realizeaza
prin presarea aliajului intr-un tipar ,cu ajutorul centrifugarii , a presiunii vaporilor de apa sau prin folosiea
vacuumului . Aliajului turnat are ca proprietati vascozitatea si tensiunea superficiala care favorizeaza
umplerea uniforma a tiparului.

Sudarea –reprezinta unirea a 2 materiale fara un material suplimentar, prin topire locala . Sunt 4 tipuri:
1. Prin punctare – sub presiune , unirea se datoreaza curentului electric ce trece prin punctul de contact a
materialelor .
2. Prin compresiune – la punctual de contact se aplica o forta de compresiune perpendiculara.
3. Cu laser.
4. Cu gaz ionizant.
Lipirea – unirea materialelor cu un material aditiv( lot de lipire ).
Reciclarea reprezinta reutilizarea aliajului ce ramane dupa turnare.

9. Rasini acrilice simple . Forme de prezentare.

Se prezinta sub forma bicomponent, pulbere + lichid.

Pulberea = polimer + initiator de polimerizare + substante colorate . Pulberea ambalata in flacoane.
Lichidul= monomer + subst. stabilizatoare( impiedica polimerizarea spontana la lumina) + subst.
acceleratoare + plastifianti. Lichidul ambalat in flacoane .

10.Proprietatile rasinilor acrilice termopolimerizabile(structura,porozitatea,variatii

volumetrice,dilatarea termica,contractia de polimerizare,contractia termica,proprietati
biologice).

Structura- polimerul e constituit din lanturi macromoleculare polimeizate liniar.

Porozitatea – prezenta in pasta a incluziunilor cu aer, din greseli de polimerizare.
Variatii volumetrice – Dilatare termica / Contractia de polimerizare / Contractia termica.
Dilatarea termica – din cauza diferetei de temperatura intre mediu ambient si cel unde se
polimerizeaza(60 C).
Contractia de polimerizare – la monomer e de 21% , per total a pastei 0.2- 0.5%.
Contractia termica – in faza de racire cand polimerul adera la peretii tiparului.
Proprietati biologice – intoleranta la asa rasini e foarte rara .

11. Indicatii si utilizarea rasini autopolimerizabile.

Se utilizeaza la repararea protezelor . Se indica la adaugarea dintilor artificiali la proteze mobilizabile

, captusiri directe in cabinet, confectinonarea protezelor imediate ( punti , coroane) .
12. Mase ceramice. Definitia si compozitia chimica

Ceramica este un material obtinut prin modelarea si arderea argilelor. Ceramica se caracterizeaza prin
calitati estetice deosebite precum si faptului ca este un material inert foarte bine tolerat de tesuturi.

Componentii de baza sunt:

-caolinul ( folosit pentru a da plasticitate materialului in fazele initiale de prelucrare, asigura rigiditate)
-feldspatul (componentul principal , are rol de matrice in masele ceramice dentare, ofera transluciditate)
- cuartul ( ofera rezistenta, contribuie la transluciditatea ei si ii mentine forma in timpul arderii, datorita
temperaturii inalte de fuziune).

Pe langa acesti componenti de baza , se mai adauga o serie de alte substante , ca : oxizi metalici, agenti
aditionali .

13. Etapele arderii maselor ceramice pe structura metalica

I. Inainte de ardere, componenta metalica este pregatita in vederea fuzionarii cu masa ceramica, sablata,
degresata si supusa unei arderi de oxidare 4-5 min la 900-960 C in prezenta aerului.

Se prepara masa de opac prin amestecul pulberii de apa distilata pe o placuta si apoi se pensuleaza un
strat cu grosimea de 0,30 mm prin vibrare si tamponare cu hartie de filtru.

Se realizeaza apoi arderea in conditii de vacuum la 960 C – 10 min, urmata de arderea in aer -3min.
Materialul in urma arderii sufera o contractie, astfel stratul va avea o grosime de 0.25mm.

II. Se depune apoi stratul pentru dentina si smalt prin vibrare si tamponare permanenta. Forma coroanei
este supradimensionala in toate sensurile pentru a compensa contractia.

Limita portelanului de smalt si dentina trebuie estompata pentru a impiedica demarcatia intre cele 2
portelanuri. Se aplica in usa cuptorului 5-10 min in vederea uscarii.

Se introduce la cuptor la 750 C si se arde progresiv pana la 960C in conditii de vacuum. Se lasa sa se
raceasca lent.

Ceramica este prelucrata pentru a se inscrie in dimensiunile si morfologia dintelui natural.

III. Se realizeaza apoi glazura prin ardere in prezenta aerului la 900- 930C obtinand astfel o masa
lucioasa sticloasa.

14.Notiuni despre sisteme ceramice noi : Hi-Ceram-Vita, Cerestore, In-Ceram-Vita, Dicor

Hi-Ceram-Vita consta in arderi succesive a masei ceramice pe un model unitar din material refractar
silico-fosfatic.

Cerestore rezida in sintetizarea ceramicii pe un miez alumino-ceramic. Miezul este realizat sub forma
unei machete din ceara, care se asambleaza, obtinandu-se un tipar. O tableta termoplastica din material
alumino-ceramic este incalzita si introdusa prin injectare in interiorul tiparului. Capa formata reprezinta
substructura pe care este aplicata ceramica.

In-Ceram-Vita se bazeaza pe miezuri aluminoase care sunt infiltrate cu o sticla pentru obtinerea de
substructuri cu rezistenta ridicata.
Dicor este o tehnologie avansata care consta in realizarea unor coroane din sticla ceramica turnata.
15.Tehnici de frezare computerizata (CAD-CAM)

Aceasta tehnica consta din 3 dispozitive de baza :

- Dispozitivul de achizitionare a datelor ( camera intraorala cu ajutorul careia se realizeaza

amprenta optica tridimensionala a campului protetic ; campul protetic se acopera cu pulbere de dioxid
de titan in scopul uniformizarii indicelui de reflexie pentru toate suprafetele de amprentat si obtinerii
unei imagini corespunzatoare) ;
- Dispozitivul de prelucrare a datelor si de concepere a designului restaurarii este reprezentat de
fapt de un computer dotat cu programe necesare prelucrarii imaginii obtinute prin amprentarea optica si
elaborarii designului restaurarii.Computerul sugereaza forma si morfologia restaurii finale.
- Dispozitivul de frezare asistata pe calculator consta in 1-2 micromotoare coordonate de unitatea
centrala de prelucrare a datelor, care frezeaza dintr-un bloc de ceramica feldspatica sub racire continua
cu jet de apa forma finala a restaurarii realizata de operator.

Tehnicile de prelucrare mecanica au pret ridicat, iar individualizarea coloristica corespunzatoare

distributiei straturilor de dentina si smalt dintr-un dinte este mai dificil de realizat.

16. Ceara stomatologica. Componenta

Ceara este un material utilizat în practica stomatologică la realizarea machetelor protezelor
mobilizabile, a machetelor carcaselor metalice, macheta protezelor fixe nefizionomice. Prima etapă în
realizarea unei proteze dentare este modelarea unei machete din ceară, după care această machetă prin
tehnici speciale se transformă în materialul potrivit (aliaj, acrilat).

Este ceară naturală, sintetică, dentară

Ceara dentară se obţine din diferite tipuri de ceară, ce se poate combina realizându-se amestecuri care
prezintă proprietăţi deosebite ca: plasticitate, aderenţă, interval de topire. Cerurile dentare sunt
amestecuri de ceruri naturale (parafină, ceară de albine, ceară Camauba, ceară de balenă), ceruri
sintetice, răşini naturale, uleiuri, grăsimi (acid stearic, gume (gumă arabică) şi coloranţi. Calitatea
superioară a cerii dentare este asigurată de conţinutul, în special, de ceruri sintetice de mare puritate.

17. Clasificarea în functie de utilizare a cerii.

Ceara roz: se prezintă sub formă de plăci rectangulare şi calibrate. Se utilizează pentru modelajul bazelor
şi al şeilor protezelor pe care vor fixaţi dinţii artificiali. Se caracterizează printr-o modelare uşoară şi
stabilitate la temperatură în timpul probei.
Ceara inlay se comercializează, în general, sub formă de batoane de 7,5 cm lungime şi un diametru de
0,64 mm, de culoare albastru închis, roşu închis, verde închis. Ceara inlay poate fi comercializată şi sub
formă de sfere, conuri sau ambalată în recipiente.
Ceara pentru turnare se prezintă sub formă de:
- Plăci rectangulare netede, cu grosimi variabile, de culoare verde;
- Se fixează uşor şi aderă bine la model. Ard fără reziduuri, fiind utilizate pentru turnarea
diferitelor profile
- Se prezintă sub formă de benzi cu retenţii din ceară de culoare roz.
Ceara pentru lipit: are o aderenţă foarte bună, arde fără reziduuri şi se îndepărtează cu uşurinţă. Se
prezintă sub formă de blocuri şi poate avea culoarea roz sau galbenă.
Ceara pentru val de ocluzie: se prezintă sub formă de val de ocluzie conformat anatomic, cu dimensiuni
corespunzătoare zonei frontale şi laterale. Acest tip de ceară se livreaza în trei sortimente: medie (roz),
dură (roşie), moale (galbenă).
Profile de ceară pentru canale de turnare: se prezintă sub formă de batoane pline sau goale, cele din
urmă având avantajul că în timpul preîncălzirii şi încălzirii nu exercită presiune asupra tiparului şi ca
atare nu determină apariţia fisurilor.
Machetele de ceară prefabricate: sunt cele mai utilizate în modelajul machetelor scheletului metalic al
construcţiilor protetice metalo-ceramice. Se prezintă într-o gamă foarte variată pentru: coroane de
înveliş , suprafeţe ocluzale, faţete vestibulare.

18 . Proprietatile cerii: fluiditatea, dilatarea termica, proprietati fizice ș.a.

Intervalul de topire. Un diapazon de temperatură în care se topesc componentele cerii

Dilatarea termică - cerurile se dilată în momentul creşterii temperaturii şi se contractă în momentul

răcirii. Orice modificare a compoziţiei conduce şi la modificarea coeficientului de dilatare termică a
amestecului, fiecare componentă a cerurilor dentare având un coeficient propriu de expansiune termică.

Fluajul se defineşte prin capacitatea de curgere, respectiv de alunecare a moleculelor una faţă de alta.
Cerurile prezintă valori diferite ale fiuajului, în funcţie de tipul de ceară şi de temperatură.

Tensiunea reziduală. În funcţie de tehnica utilizată la realizarea unei machete de ceară, în material pot
să apară tensiuni interne. Când răcirea cerii se realizează în condiţiile comprimării ei, contracţia sa
termică va fi mai mare decât la răcirea în condiţii normale.

Deformarea pentru că ceara nu se încălzește uniform, în interiorul ei apar contracții și deformări.

 19. Clasificarea materialelor de ambalat utilizate în laboratorul de tehnică dentară.
Proprietăți.
Materialele de ambalat se folosesc pentru realizarea tiparului.
Tiparul este o cavitate care copie fidel relieful machetei protezei. În el se introduce materialul din care
se va realiza proteza
Clasificare:
1. În funcție de tipul de liant conținut:
a) Mase pe bază de sulfați
b) Mase pe bază de fosfați
c) Mase pe bază de silicați
d) Mase de ambalat ceramice
e) Alte sisteme

2. În funcție de materialul din care se confecționează protezele

a) Pentru proteze acrilice
b) Pentru proteze metalice

3. În funcție de aliajele utilizate la turnare

a) Mase pentru aliaje nobile
b) Mase pentru aliaje nenobile
c) Mase pentru lipire su loturi

Masele de ambalat constau din praf și lichid. Praful are granulație diferită. Praful și lichidul se
amestecă în diferite proporții, după indicațiile producătorului, și se formează o substanță vîscoasă care
pe urmă face priza (se întărește): careva mai repede, careva mai lent.

Mase de ambalat pe bază de sulfați: pentru protezele acrilice gipsul de clasa II și III, pentru proteze
metalice o gamă variată de mase de ambalat.
Proprietăți:
 Duritate și rezistență - cu cît mai mult praf este cu atît mai dură este masa.
 Porozitatea permite eliminarea gazelor în timpul încălzirii, (prea mult lichid – masă poroasă –
piesă protetică cu defecte; prea mult pulbere – masă prea densă – presiunea gazelor poate fisura pereții
tiparului).
 Modificări în volum. La temperaturi înalte (în timpul turnării) aliajul are un volum mai mare dar
cînd se răcește – se contractă și prezintă un volum mai mic; la fel și macheta din ceară – are proprietatea
de a se contracta.

Mase de ambalat pe bază de fosfați – pentru turnarea aliajelor cu punct de topire ridicat
Proprietăți
Timpul de priză – este influențat de temperatură
Porozitatea – un lichid special poate favoriza o porozitate scăzută
Rezistența – crește în timpul încălzirii; totuși crește până la aproximativ 9000C dar la temperaturi mai
mari scade.

Mase de ambalat pe bază de silicați – conțin ca agent de legătură gelul de silice care la încălzire se
transformă în cristobalit, Indicat pentru aliaje cu punct de topire ridicat
Proprietăți:
Modificări dimensionale
Porozitate: sunt foarte permeabile și se obțin detalii precise și fine
Rezistența: inițial sunt rezistente dar mai apoi în procesul de turnare se pot fractura
Mase de ambalat ceramice sunt deosebit de rezistente la temperaturi foarte înalte. Se utilizează
pentru modele dublicate pentru modelarea și arderea maselor ceramice (coroane integral ceramice)
 20. Definitie „Amprenta”. Clasificarea amprentelor.

Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic ce permite obtinerea modelului pe
care se va confectiona proteza.
Din punct de vedere al scopului urmarit, amprentele se impart in documentare, auxiliare si de
baza. Amprentele documentare sunt realizate la pregatirea proproteica a cavitatii bucale, in vederea
realizarii modelului documentar,
Amprentele auxiliare - pentru realizarea modelului de diagnostic sau a modelului auxiliar necesar la
confectionarea diferitelor lucrari ortopedo-proteticic.
Amprentele de baza sunt obtinute dupa efectuarea interventiilor de pregatire speciala a dintilor sau
partilor moi ale campului protetic, pentru confectionarea modelului de lucru si realizarea lucrarilor
protetice. La randul lor, amprentele se clasifica in amprente anatomice si functionale.
Amprentele anatomice sunt realizate cu ajutorul lingurilor standarde sau individuale fara a tine cont de
starea functionala a tesuturilor moi ale campului protetic.
Amprentele functionale sunt realizate numai cu ajutorul lingurilor individuale si prin folosirea unor teste
functionale speciale, care permit inregistrarea starii functionale a campului protetic.
In dependenta de tehnica realizarii amprentelor, ele pot fi divizate in:
1. amprente realizate intr-un timp - obtinute prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe campul protetic.
2. amprente realizate in doi timpi - obtinute prin realizarea unei amprente intr-un timp si dupa ce este
indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid, fiind reintrodusa in
cavitatea bucala in faza a doua.
3. amprente partiale inregistreaza elementele de pe un sector dat al arcadei dentare.
4. amprente totale - inregistreaza elementele de pe intreaga arcada.
21. Lingurile de amprentare. Caracteristica. Clasificarea
Lingurile amprentare sunt dispozitive speciale si reprezinta suportul rigid, rezistent, pe care se
depune materialul de amprentare si se preseaza pe campul protetic.

Exista doua tipuri de linguri: a) linguri standard si b) linguri individuale.

Lingurile standard (linguri universale) sunt produse industrial cu dimensiuni variate, din
materiale metalice si nemetalice. Ele se fabrica atat pentru fiecare maxilar, cat si pentru realizarea
concomitenta a amprentei de pe ambele maxilare in pozitia de ocluzie centrica , fiind fenestrate
pentru dintii antagonisti (amprente in ocluzie).

Lingurile individual sunt confectionate din materiale termoplastice (acrilate auto- si

termopolimerizabile) pentru fiecare caz in parte, Ele, la fel, se confectioneaza si industrial din
acrilate, adaptandu-le prin slefuire la dimensiunile campului protetic individual.

22. Consecutivitatea și tehnica obtinerii amprentelor. Pentru realizarea amprentei, este

necesar de a alege corect lingura amprentar. Medicul stomatolog pregateste materialul prin
omogenizarea bazei cu catalizatorul, apoi il introduce in lingura de amprenta. Se
pozitioneaza lingura in cavitatea bucala, peste arcada dentara si se asteapta priza
materialelor. Lingura trebuie sa acopere suprafata campului protetic in intregime; marginile
lingurii sa ajunga in apropierea zonei de reflexie a mucoasei; intre suprafata lingurii si
suprafata campului protetic sa fie un spatiu de 3-5 mm, necesar pentru obtinerea unei grosimi
uniforme a materialului de amprenta. Dupa intarire, se spala si se trimite la laboratorul
dentar.
23. Caracteristice grupului materialelor de amprentare elastice reversibile si ireversibile.
Materialele de amprentare reversibile si ireversibile sunt materiale cu mare diversitate structurală
și cu o largă utilizare clinică.Materialele din această grupa prezintă următoarele caracteristici:
Materialele reversibile:
-necesită o instalație specială de încălzire a materialului,
-tehnica de amprentare este dificilă atât pentru medic cât și pentru pacient
-modelele trebuie turnate imediat,
-amprentele au o rezistență redusă.

Materialele ireversibile :
-preț de cost relativ redus,
-nu sunt materiale hidrofobe,
-nu au miros sau gust neplăcut,
-au fluiditate foarte bună,
-se manipulează ușor
-modelele trebuie turnate imediat,
- amprentele au o rezistență redusă în secțiuni subțiri.

24. Cerintele medico-biologice catre materiale de amprentare.

Materialele de amprentare trebuie sa indeplineasca anumite conditii impuse de tehnica de amprentare si
de particularitatile campului protetic:
- Sa nu actioneze nociv asupra tesuturilor campului protetic in urma reactiilor chimice si termice ce
survin in timpul prizei.
- Sa nu actioneze toxic asupra tesuturilor cavitatii bucale.
- Usor sa se preseze pe campul protetic si sa se dezlipeasca de pe el.

25.Modelul. Definitia. Caracteristica. Materiale utilizate la realizarea modelelor. Proprietati.

Utilizare.
Modelul este reproducerea pozitiva a elementelor anatomice ale campului protetic.

Modelele, ca si amprentele, pot fi documentare, auxiliare si de baza. Modelele documentare si

auxiliare, de obicei, sunt confectionate numai dintr-un singur material, utilizand ghipsul obisnuit
sau dur. Cele de baza sunt realizate din diverse materiale, in functie de varietatile de proteze dentare
si tehnicile utilizate la realizarea lor.

Dupa materialul din care sunt confectionate modelele sunt clasificate in metalice si nemetalice.
-Metalice sunt amalgame si aliaje care sunt usor fuzibile,topite si pulverizate si metale depuse pe cale
galvanica
- nemetalice sunt gipsuri(dure,extradure si sintetice), cimenturi), rasini acrilice, materiale compozite si
mase de ambalat.

Modelul trebuie sa redea cu precizie si fidelitate particularitatile morfologice ale campului protetic;
suprafata modelului sa nu prezinte plusuri sau goluri, sa nu aiba aspect rugos sau cretos; campul protetic
sa nu fie deformat in timpul turnarii, cat si in urma unor actiuni mecanice.

26.Clasificarea materialelor de obturare a cavitatilor carioase.

Materialele de obturare a cavitatilor carioase pot fi clasificate dupa:
Scopul utilizarii:
-pentru pansament
-pentru pentru coroane provizorii
-obturatii de baza
-obturatii pozitive
-obturatii curative
-obturatii izolate

Dupa plasticitate:
Materiale plastice:
-cementuri
-materiale de obturatii polimerizabile
-compomere

Materiale neplastice:
-incrustatii

Dupa modul de intarire:

-fotopolimerizabile
-autopolimerizabile
-polimerizare dubla
-polimerizare tripla

27. Cerinte catre materialele de obturatie permanente.

Cerințe față de materialele de obturație permanente sunt:
-Stabilitate chimica in mediul buccal
-radioopacitate
-sa nu contina componente toxice ,nocive
-sa posede un coeficient de dilatare termica asemanator cu cel al dintilor naturali
-rezistenta mecanica in timpul masticatiei
-aderenta buna la peretii cavitatii
-sa-si pastreze forma si volumul un timp indelungat
-sa fie rele conductoare termice

28.Notiune de obturatie provizorie. Cerinte fata de materialele de obturatii provizorii.

Obturatia provizorie-reprezinta inchiderea etasata provizorie a cavitatii cu scop diagnostic sau
curativ in cazurile cand conform indicatiilor clinice ,este imposibil de a finaliza tratamentul carie si
complicatiile ei intr-o singura vizita la medic.

Cerinte fata de materialele de obturatii provizorii:

-indiferenta fata de pulpa dentara
-inchiderea ermetica a cavitatii dintelui (minim 2 saptamani)
-lipsa modificarilor la actiunea salivei si a lichidului bucal
-lipsa componentelor ce ar incetini procesul de intarire,aplicare,modelare
-sa poata fi usor introdus si inlaturat din cavitate

29. Materiale pentru obturatii provizorii fotopolimerizabile. Proprietati.

Materialele pemtru obturatii provizorii fotopolimerizabile sunt materiale comode in aplicatiile
practice,deoarece poseda urmatoarele proprietati:
- se introduc într-o singură porție, fiind polimerizată cu lumina lămpii fotopolimerizante.
-În stare solidă ele își păstrează elasticitatea,
- sunt îndepărtate ușor și în totalitate fără folosirea frezei, ceea ce permite evitarea lezării marginilor
cavității preparate.
-Nu afectează adeziunea și solidificarea materialelor de obturație de durată.

30. Compozitia dentin-pastei si a pastei fara eugenol. Proprietati chimice.

Dentin-pasta se produce industrial în formă gata. Reprezintă o pulbere de dentină artificială pe bază de
amestec a două uleiuri vegetale (esență de cuișoare și de piersică). Reprezinta o masă omogenă de
culoare albă cu tentă gălbuie pală sau gălbui-cenușie, conține substanțe aromatice.

Posedă urmatoarele proprietati :

-nu necesită malaxare,
- rezistență sporită față de agenți mecanici,
- etanșare bună a cavității bucale,
-indiferentă față de pulpa dentară,
Cimentul temporar fara eugenol, cu auto-mixare, contine o rasina policarboxilat unica intr-o formulare
de tip pasta-pasta. Aditia de policarboxilat optimizeaza aderenta, calmeaza dintele, sigileaza excelent,
permitand in acelasi timp indepartarea facila a materialului de pe bont oricand se doreste. Versatil si usor
de folosit, este alegerea ideala pentru cimentarea restaurarilor provizorii de tip coroana, punte, inlay.
- amestecarea automata rezulta intr-un amestec perfect, fara bule.
- aplicatorul de dimensiune redusa minimalizeaza pierderile

31. Definiția și clasificarea materialelor pentru obturații curative. Scopul aplicării materialelor de
obturații curative.
Definiție:
Materiale obturatorii curative- sunt destinate pentru tratamentul manifestărilor inflamatorii ale pulpei și
stimularea funcțiilor ei plastice. Obturația curativă se aplică într-un strat fin în prezența unei cavități
carioase profunde, cînd cca 80% din suprafața dentinei este ocupată de lumenele tuburilor dentinare, ce
conțin prelungiri ale odontoblastelor, precum și la deschiderea accidentală a cavității dintelui în timpul
preparării carioase profunde sau în urma unui traumatism.

Clasificarea obturațiilor curative

Materiale cu contținut de hidroxid de calciu:
-autopolimerizabile;
-fotopolimerizabile;

2. Cimenturi de Zinc-eugenol:
- cimenturile de Zinc-oxid-eugenol propriu-zise
- cimenturile de Oxid de Zinc-eugenol armate (modificate) cu umplutură polimeră
- cimeturile Zinc-oxid-eugenol armate (modifcate) cu alumină și acid ortoetoxibenzoic

3. Paste curative cu (conținut de) fluor

- gel Elmex;
- Ciment fosfat cu fluor;

4. Paste medicamentoase combinate, conțînînd remedii curative:

- paste curative combinate, gata preparate;
- paste curative combinate, preparate în farmacii

Scopul aplicării materialelor de obturații curative:

- de a inabusi procesul inflamator,
- de a stopa răspîndirea procesului inflamator,
- de a stimula procesele reparatorii în pulpă.

32. Paste de hidroxid de calciu pe bază de apă. Proprietăți și indicații. Cimenturi pe bază de calciu
– salicilat cu întărire chimică. Proprietăți și indicații.
Definiție: Paste cu efect odontotrop, în compoziția cărora intră hidroxid de calciu pe bază hidrică.
Proprietăți:
Acțiunea biologică a căptușelii cu hidroxid de calciu este determinată de caracteristile lui alcaline și se
exprimă prin:
Acțiune antiseptică și bactericidă (bacteriile patogene care contactează cu preparatul sunt distruse într-
un interval scurt de timp la ph=ul alcalin mai mare egal 11.
Coagularea și solubilizarea țesuturilor necrotizate;
Stimularea formării dentinei reparatorii și a procesului de regenerare cu formarea punții dentinare.
Acțiune antitoxică (prin denaturarea enzimelor și toxinelor microbiene din dentină și stratul periferic al
pulpei);
Compatibilitate biologică înaltă, lispa efectelor carcinogene, teratogene, toxice.
Indicații:
Coafaj direct
Coafaj indirect

Cimenturi pe bază de calciu – salicilat cu întărire chimică.

33. Paste pe bază de oxid de zinc. Proprietăți și indicații. Paste cu conținut complex.
Proprietăți și indicații
Cimenturile zinc oxid-eugenol sunt denumite eugenolate și rezultă din combinația eugenolului cu oxid
de zinc.Combinația simplă a acestor materiale nu are o duritatate foarte mare în comparație cu
cimenturile fosfat de zinc ,folosirea lor fiind limitată la situațiile în care duritatea nu este o
cerință.Cimenturile ZOE au efect sedativ asupra dentinei.
Compoziție:
-pulbere :ZnO,MgO
Colofoniu-crește rezistența
Acetat ,clorură de zinc-acceleratori
Stearat de zinc –plastifiant
-lichid: eugenol pur sau esență de cuișoare (eugenol 85%)
Mod de prezentare :Cel mai frecvent aceste cimenturi se întîlnesc în sistem bicomponent pulbere-lichid
.Există însă și preparate comerciale care se prezintă sub formă pastă-pastă utilizate în special pentru
cimentarea provizorie.
Clasificare:
Tipul 1 :pentru cimentări provizorii
Clasa 1:Pulbere-lichid
Clasa 2A:Pastă-pastă care se întărește și conține eugenol
Clasa 2B:Pastă-pastă care se întărește și nu conține eugenol
Clasa 3:Pastă-pastă care nu se întărește
Tipul ll: pentru cimentări definitive
Clasa I:Pulbere-lichid
Tipul III:pentru obturații de bază și obturații provizorii
Clasa l:pulbere-lichid
Clasa II:pastă –pastă care se întărește
Tipul IV:ca liner pentru protecția plăgii pulpo-dentinare
Clasa I:Pulbere-lichid
Clasa II:pastă-pastă care se întărește
Reacția de priză: este o reacție de chelatare între ZnO și eugenol cu formarea eugenatului – 2 molecule
de eugenol interacționează cu oxidul de zinc în prezența apei formînd chelatul ,eugenolatul de
zinc.Timpul de priză este de 7-9 minute depinzînd de mărimea particulelor,tehnica de preparare,raportul
pulbere-lichid,cantitatea aditivilor și acceleratorilor.
Proprietăți:
-antiseptice,biostimulatoare,cu acțiune neodentinogenetică;
-rele conducătoare de căldură și electricitate;
-ph-ul 7-8;
-au o bună aderență mecanică,datorită tensiunii superficiale mici a eugenolului ce asigură o bună
etanșare ;
-sunt ușor de aplicat ,dar se îndepărtează cu greutate de pe pereții cavității;
Indicații:
-obturații de bază;
-coafaj indirect;
-acoperirea cu pansamente calmante și arsenicale;
-cimentări provizorii;
-obturații de canal în adaos cu alte substanțe (antiseptice,antiinflamatoare,radioopace)
Pastele curative combinate sunt paste curative ,ce constau din 3 componente(bază
uleioasă,umplutură,factor medicamentos) și posedă o acțiune bine determinată ,datorită diferitor remedii
medicamentoase utilizate asociat în prepararea pastelor.Se aplică pe tot planșeul cavității carioase pentru
o perioadă scurtă (1-2 zile).
În calitate de bază uleioasă se folosește unul din variatele uleiuri inerte (de cătină albă,de cuișoare ,de
piersică,de eucalipt).Drept umplutură servește pulberea de dentină artificială,oxidul de zinc,argila
albă.Introducerea aditivă în compoziția pastei combinate a unui factor medicamentos (preparate de
calciu,analgezice,compuși furanici..) determină principala acțiune curativă a pastei.
Obturațiile curative combinate posedă proprietăți atît antibacteriene și antiinflamatorii ,cît și
stimulatoare a plastiei.
Pastele combinate, de regulă, nu se solidifică,nu posedă rezistență mecanică suficientă,relativ rapid își
pierd activitatea.Sunt folosite în calitate de material provizoriu în perioada tratamentului „activ”,cu
înlocuirea ulterioară prin ciment de calciu sau eugenolat de zinc.

34. Modul de aplicare a pastelor curative.Mecanismele de actiune a pastelor curative.

Pe o plcuta de sticla sau hirtie cerata se aplica o masura de pulbere si apoi o cantitate de lichid
recomandata in prospect.
Pulberea se incorporeaza dintr-o data in lichid cu ajutotul unei spatula metalice in 30 secunde.
Amestecul va fi lucios si viscos,comaparativ cu cimentul FOZ.
La manipularea sub presiune va avea insa acelasi grad de curgere,de aceea este importanta respectarea
raportului pulbere/lichid.Timpul de lucru 2,5-3,5 minunte.Timpul poate fi prelungit prin racirea placutei
de sticla.
Produse comerciale: -CARBOXYLATE- CEMENT , DRALA- CARBOXILAT

35.Notiunea si compozitia chimica a cimentului ionomer de sticla.Modul de prezentare.Reactia de

prize a cimentului ionomer de sticla.
Cimentul ionomer de sticla –sunt polialchelati de sticla rezultati din interactiunea unei solutii apoase
de acid poleacrilic sau copolimeri ai acidului acrilic cu un fluoroaliminosilicat de Ca.
Mode de prezentare:
Sistem bicomponent-pulbere-lichid cu dozare manuala sau predozare in capsule
Sisteme anhidre-in care acidul este supus evaporarii si incorporat in pulbere.Pulberea se amesteca cu apa
distilata
Reactia de prize a cimentului ionomer de sticla:
Este o reactie acid-baza intre acidul din lichid si sticla.Reactia de priza prezinta 3 etape si are o durata
de cel putin o luna dupa inserarea materialului in cavitate.
Etapa 1: dizolvarea-cand pulberea si lichidul sunt amestecate
Etapa 2 : ingrosarea – cand are loc solidificarea initiala
Etapa 3 : solidificarea- are loc solidificarea finala

36.Propietatile cimentului ionomeric de sticla.Indicatii si tehnica de lucru a cimentului ionomer

de sticla.
Propietatile cimentului ionomeric de sticla:
1.Bicompatibilitate buna
2.Radioopacitate
3.sunt bune izolatoare termice
4.culoare si transluciditate asemanatoare structurilor dentare
5.contarctie izovolumetrica pana la 3%.
6.adera chimic la smalt,dentina,dar nu adera la ceramica ,metale nobile

Indicatii:
-fixarea protezelor unidenatare si a puntilor
-obturatii de baza sub composite (tehnica sandwich)
-obturatii retrograde
-obturatii la dintii temporary
-obturatii provizorii de lunga durata
-obturatii de durata in zone lipsite de stress ocluzal
-obturatii de durata in cavitatile de clasa 5-a si in eroziuni cervicale
-sigilarea santurilor si fosetelor
Tehnica de lucru:
-preparea cavitatii si apoi curatirea ei
-aplicarea unui acid poliacrilic 10% pentru 10 secunde
-spalarea cu apa 10 secunde
-uscarea aenta a cavitatii pentru a nu deshidrata suprafata dentinara
-preparea cimentului: - prin metoda clasica din pulbere si lichid pe o placuta desticla sau hirtie cerata
folosind o spatula de metal sau material plastic si respectind raportul indicat de fabricant.Spatularea
trebuie sa fie rapida 15-30 secunde,pe o suprafata cit mai mica,aproximativ 3 cm pentru a Evita
evaporarea apei si a asigura omogenizarea amestecului.
- prin metoda moderna care se utilizeaza in cazul sistemelor capsulate predozate,fiind necesare aparate
de mixat si diferite dispositive de activare si aplicare pe care firmele le livreaza pentru produsele lor si
care nu se pot intrebuinta pentru produsele altor firme.
-inserarea cimentului se poate face cu o seringa in cazul materialelor cu o viscozitate scazuta,se folosesc
matrici pentru o daptare perfecta la dentina si smalt.
-dupa priza,restaurarea trebuie sa fie protejata prin aplicarea unei rasini cu stabilitatea hidrica
37.Clasificarea cimentului ionomer de sticla dupa Wilson si McLean(1988),dupa G.j Mount si W.R
Hume(1998).

In anul 1988 Wilson si McLEAN clasifica cimenturile ionomere de sticla astfel:

Tipul 1- chituri adezive (ionomeri cimentare)
Tipul2- cimenturi de restaurare
Tipul3- cimenturi pentru obturatii de baza.

38. Caracteristica cimenturilor ionomeri: de tip I; de tip II (cimenturi fizionomice și armate);

de tip III.
Cimenturi ionomeri de sticlă tip I ( de fixare ) –
 mărimea particulelor de sticlă redusă ( 25 microni)
 raport pulbere/lichid redus (1,5/1)
 timpul de lucru redus
 raportul de oxizi de aluminiu și siliciu mai mare
Indicații:
 fixarea incrustațiilor, pivoturilor intracanalare, fațetelor, coroanelor, punților, aparatelor
ortodontice, etc.

Cimenturi ionomeri de sticlă tip II (de restaurare)

 rezistența mai mare
 solubilitatea cea mai mică
 raport pulbere lichid mai mare (3-5/1)
 solidificarea 3-7 min
CIS FIZIONOMICE
 se mărește raporul dintre oxizii de aluminiu și siliciu în favoarea oxidului de siliciu
 se adaugă o sticlă specialăcu dispersie înaltă care: oferă caracteristici fizionomice, dar reduce
rezistența, astfel ele nu pot fi folosite în zonele cu solicitări mari.
Indicații:
 obturații estetice la dinții frontali

CIS ARMATE
 Creșterea raportului pulbere/lichid
 Se adaugă în compoziție aditive metalice
 Au proprietăți estetice inferioare, dar rezistență mai mare.
 Se utilizează în zonele unde e nevoie de proprietăți fizice crescute, iar aspectul fizionomic nu e
important.
Indicații:
 Restaurări de durată a dinților temporari laterali, obturații temporare pe un termen de 1 an,
eroziuni ale smalțului dinților masticatori, etc.
 Cimenturi ionomeri de sticlă tip III ( lineri sau obturații de bază)
 Timpul de priză și de lucru reduse
 Rezistență mecanică suficientă
 Adeziune chimică la smalț și dentină
 Radioopacitate
 Formează un strat subțire care păstrează relieful suprafeței isolate
 Poate fi gravat, dacă stratul de material e cel puțin 1 mm.

Indicații:
1. liner– izolare termică sub amalgam
2. obturație de bază – sub material composite
3. sigilante fisurale.

39. Cimenturi ionomeri de sticla cu adaos de rasini. Notiune. Compozitia chimica. Tipurile de
polimerizare. Modul de prezentare

CIS cu adaos de rășini – materiale hibride care se întăresc prin combinarea reacției acid-bază
cu cea de polimerizarea fotochimică prin adaugarea în structura lichidului cimentului ionomer de
sticlă a 15-25% rășini.
Compoziția chimică:
 Pulbere- sticlă fluoroaluminosilicată de calciu
 Lichidul- soluție de copolimer al acidului acrilic la care se adaugă 15-25% rășini sub formă de
HEMA ( 2-hidroxietil metacrilat) și un fotoinițiator.
Tipurile de polimerizare.
 Reacția de neutralizare acid-bază – reacția dintre acidul din lichid și silicat ( caracteristică
glasionomerilor)
 Reacția de polimerizare (caracteristică rășinilor)
a) Fotopolimerizare – polimerizare metacrilică fotoinițiată
b) Autopolimerizare – radicalilor liberi metacrilici fără acțiunea luminii, prin amestecarea pulberii
și lichidului, cu întărireaintegrală în zonele inaccesibile spotului luminous.
Modul de prezentare:
a) Sistem bicomponent: pulbere-lichi, pastă-lichid, pasta-pastă
b) Sistem monocomponent: o singură pasta.

40. Cimenturi ionomeri metalice. Proprietati. Indicatii. Deosebirea dintre cimenturile

ionomerice metalice conventionale de cele metalo-ceramice “Cermet”.

Cimenturi ionomeri metalice- cimenturi ionomeri în pulberea cărora se adaugă aliaje metalice
pentru a îmbunătăți proprietățile mecanice. La ele se mai adaugă 5% de oxid de titan pentru a îmbunătăți
proprietățile fizionomice.
Deosebirea: cele convenționale reprezintă doar un amestec fizic dintre particulele de sticlă și metal,
iar în cazul CERMET – apare o legătură chimică dintre metal și sticlă, atomii de matal pătrunzând în
structura sticlei prin prelucrare la temperaturi înalte.
Proprietăți: rezistența la abraziune crescută, radioopacitate,priză rapidă.
Indicații: sigilări lărgite, reconstituiri de bonturi.

41. Compomerele. Indicaţii către aplicarea compomerelor. Reacția de priză.

Compomerele – materiale formate din rășină metacrilică carboxilată și sticlă fluoraluminosilicată

drept umplutură, combinând cele mai bune caracteristici ale glasionomerului ( adeziunea chimică la
țesuturile dentare, eliberarea ionilor de fluor) și a compozitului hibrid ( stabilitatea culorii, comoditatea
aplicării, caracteristicile fizionomice).
 Se prezintă în sistem monocomponent ( pasta în capsule sau seringi), livrat împreună cu un
adeziv, pentru polimerizarea căruia este nevoie deexpunerea la lumină.
 Indicaţii către aplicarea compomerelor:
 Obturații provizorii de lungă durată, obturarea cavităților carioase de clasa III-V, leziuni carioase
radiculare, obturații pe dinții temporari.
Reacția de priză: combină reacție caracteristică glasionomerilor de neutralizare acid-bază cu
polimerizarea radicalilor liberi metacrilici. Sub acțiunea luminii este polimerizat compozitul, după
îmbibarea compomerului cu umiditatea din cavitatea bucală se produce reacția acid-bază care duce la o
ușoară creștere în volum compensând contracția de polimerizarea și care fortifică structura materialului
datorită legării transversale a moleculeleor polimerice, oferă degajarea prelungită a ionilor de fluor.

42. Ormocerii. Proprietăți. Indicații.

Ormocerii sunt materiale de obturație polimerice pe bază de polisiloxan ceramic. Prin proprietățile
sale ocupă o poziție intermediară între rețeaua silicată anorganică clasică și polimerii organici. Sunt sub
formă de pastă în care este deja dezvoltată rețeaua anorganică prin policondensare. Structura polimerică
organică se dezvoltă în cavitatea bucală în urma fotopolimerizării restaurării. Pentru a realiza adeziunea
la structurile
Proprietăți
Reducerea contracţiei de polimerizare comparativ cu rășinile compozite diacrilice, un coeficient de
expansiune termică mai apropiat de cel al ţesuturilor dure dentare, polimerizează fără a lăsa monomer
rezidual, ceea ce oferă o mult mai bună toleranţă din partea pulpei sau a ţesuturilor parodontale
marginale, rezistența mecanică este foarte bună, oferă posibilitatea unei finisări de suprafață bune.
Indicații: restaurări coronare în toate tipurile de cavități, fațetări directe, sigilarea șanțurilor și
fosetelor, cimentarea aparatelor ortodontice fixe

43. Noţiune de amalgame. Clasificarea amalgamelor după: numărul metalelor din compoziție,
conținutul de cupru al aliajului de argint, particulele aliajului de argint.

Amalgame rezultă din amestecul mercurului cu unul sau mai multe metale: Ag, Cu, Sn, Zn

Clasificare
1. După numărul metalelor din compoziţia amalgamului pot fi: binare, ternare, cuatemare.
Amalgamele binare..
Sunt rezultatele combinaţiei mercurului cu un metal:
• Mercur - Paladiu
• Mercur - Cadmiu
• Mercur - Cupru

Amalgamele ternare
Sunt rezultatul combinării mercurului cu două metale, respectiv argint şi staniu, proporţia dintre
acestea fiind la început egală.

Amalgamele cuaternare
Sunt amalgamele cele mai utilizate în practică şi au în compoziţia lor argint, staniu şi cupru. La aceste
elemente au mai fost adăugate în cantităţi mici zinc, dar şi unele metale nobile (Au, Pt). Argintul fiind
principalul constituent al aliajului, amalgamul obţinut este cunoscut sub denumirea de amalgam de
argint.

2. După conţinutul în cupru al aliajului de argint

Amalgame convenţionale, cu conţinut redus de cupru

Iau naştere prin amestecul mercurului cu un aliaj compus din:
 Argint 65-70%
 Staniu 25-30%
 Cupru 0-6%
 Zinc 0-2%
Proporţia dintre mercur şi aliaj este de 45-50%/ 50-55%.

Amalgame non-gama2, bogate în cupru. Ele conţin:

 Argint 40 - 60%
 Staniu 22 - 30%
 Cupru 13 - 30%
 Zinc 0-1%
Ele necesită o cantitate mai mică de mercur încât proporţia dintre mercur şi aliaj este de 40-45%/ 55-
60% şi au calităţi mecanice îmbunătăţite.

3. După particulele aliajului de argint

Aliajul care este supus amalgamării conţine nu doar diferite cantităţi de metale ci şi particule diferite
ca formă şi mărime. Particulele de pilitură care se combină cu mercurul pot fi:
 Neregulate (aşchii sau pilitură)
 Sferice sau sferoidale
 Mixte

44. Compozitia chimica a amalgamului.

Clasic se prezinta in sistem bicomponent (pulbere și lichid), modern se prezintă sub formă de capsule
predozate

Compoziţie
Pulberea conţine:
 Argint 70% care creşte rezistenţa amalgamului şi reduce curgerea acestuia. El formează împreună
cu mercurul compuşi metalici care sunt responsabili de expansiunea amalgamului în timpul prizei
acestuia. Un conţinut mai mare de argint oferă amalgamului o duritate mai mare, un conţinut mai mic
determină un timp de lucru prelungit,. Argintul, ca principal constituent al aliajului, influenţează
culoarea amalgamului.
 Staniu 22-% El reduce expansiunea din timpul prizei amalgamului şi permite o amalgamare mai
bună datorită afinităţii sale pentru mercur şi un produs final mai plastic .
 Cupru 30%- creşte rezistenţa mecanică şi duritatea amalgamului dentar dar reduce fluajul.
 Zincul 2 %, măreşte rezistenţa, oferă luciu şi uşurează triturarea şi condensarea amalgamului.

Mercurul (lichidul) se găseşte în stare lichidă la temperatura camerei (de argint viu). EI are o acţiune
toxică asupra organismului uman, este volatil şi se evaporă repede atunci când este încălzit la o
temperatură moderată. Sub formă de vapori nu are miros sau culoare.

45. Metoda și aparatele de malaxare a amalgamelor. Capsulele pentru malaxarea amalgamelor.

Metoda și aparut de malaxare a amalgamelor este amalgamatorul.Deosebim metode clasice și
moderene:

Metoda clasică : - folosind un vas cu pulbere și lichid, executăm mișcări de rotație pînă la obținerea
unui amestec neted și omogen, care după strangere prezintă o scârțiere.

Metoda modernă: - amalgamatorul, care va amesteca capsula timp de 20-40 sec., ăn dependență de
viteza vibrațiilor.

Capsulele pentru malaxarea amalgamelor sunt unidozate și reprezintă un sistem monocomponent

predozate ce conțin pulbere și lichid despărțite printr-o membranulă. Acest mod de prezentare reduce
considerabil rata de intoxicare cu mercur.
 46. Noțiunea de adeziune. Principii generale privind fenomenul de adeziune. Mecanisme fizice ale
adeziunii. Mecanismele chimice privind adeziunea.
Adeziunea reprezintă contactul dintre două corpuri diferite de natură și substanță diferită. Pentru o bună
adeziune este necesar ca asupra corpurilor să acționeze o forță de atracție la nivel molecular între
particulele de pe suprafața celor două materiale.

Adeziunea este importantă prin faptul că datorită ei, nu este nevoie de a grava dintele excesiv. Scopul
final al adeziunii este de a uni un substrat solid (țesuturile duce dentare) de alt substrat reprezentat de
materialul de restaurare sau fixare.

Mecanismele fizice ale adeziunii pot fi mecanice și micromecanice. Cele mecanice presupun realizarea
anumitor forme de retenție iar cele micromecanice realizarea microretențiilor prin gravarea cu acid
fosforic.

Mecanismele chimice presupun unirea prin formarea unor legături chimice între particulele de la
suprafața celor două corpuri. Legăturile chimice pot fi intramoleculare(puternice) și
intermoleculare(slabe).

47. Adeziunea la smalț, caracteristicile morfo-funcționale ale smalțului. Pregătirea smalțului

pentru adeziune.
Smalțul dentar reprezintă un țesut hipermineralizat ce acoperă și protejează țesuturile subiacente. Prisma
de smalî reprezintă unitatea structural funcțională a smalțului și este reprezentată de cristale de
hidroxiapatită, orientate pentru a proteja și a rezinsta presiunilor masticatorii.

Scopul pregătirii smalțului este de a obține o suprafață favorabilă cu o energie de suprafață înaltă și
umectabilitate crescută. Soluția de acid fosforic de 85% crește considerabil retenția reșinilor pe suprafața
smalțului. Acizii aplicați pe suprafața smalțului de concentrație mult mai mici, sunt capabili la fel să
demineralizeze și să dezolve matricea anorganică de hidroxiapatită formând micropori și microfisuri.
Atunci când smalțul este tratat cu acid fosforic de concentrație înaltă se produce o reacție de tip acid-
bază cu formarea unor săruri solubile de fosfat de calciu producându-se o pierdere ireversibilă de
substanță dură.

48. Adeziunea către dentină, caracteristicile morfo-funcționale ale dentinei. Variante de țesut
dentinar. Factorii de care depinde fenomenul de adeziune.
Dentinta reprezintă o substanță mineralizată care constituie masa principală a dintelui, ea prezintă
numeroși tubuli dentinari de calibru și densitate diferită. Astfel numărul lor este mai mare în porțiunea
coronară a dentinei, iar diametrul este mai mare în regiunea pulpei decât în apropierea de smalț și fibre
colagenice(fibre de legătură). Din aspect chimic, dentina este constituită din substanțe minerale organice,
mai puțin anorganice și apa( pe care o și poate reține în tubulii săi). Dentina are rolul de a transmite
excitațiile pulpei dentare.

Variante de țesut dentinar :

 Dentina primară superficială – tubulii au deametrul cel mai mic,iar fibrele colagenice sunt de o cantitate
maximă, acest tip este un substrat de adeziune foarte eficient.
 Dentina primară medie – este substrat adeziv eficient, deoarece dentina intertubular prezintă fibre
colagenice hidroxi apatită și apă în cantități medii.
 Denitina primară profunfă – reprezintă substrat cel mai deficitar,doarece au densitatea și deametrul
tubulilor dentinari crescut cât și un volum crescut de apă.
 Dentina terțiară de reacție – este în contact strâns cu pulpa dentară, substrat adeziv slab, nesigur, se
formează ca răspuns la agresiunile externe medii.
 Dentina terțiară de reparație – are o structură neregulată cu o minimă cantitate de tubuli dentinari, nu
este indicată pentru adeziune, se formează în urma agresiunilor externe severe(carii,fracturi,etc.)
 Dentina dinților tratați endodontic .

Fenomenul de adeziune depinde de :

 Suprafețele implicate în adeziune

 De natura adezivului(biocompatibilitatea).
 Materialul de restaurare(compatibilitate cu adezivul utilizat).
 Manoperele utilizate(aparatura utilizată trebuie să corespundă tehnic aplicării sistemului adeziv).
 Producătorul(produsele trebuie să posede instrucțiuni clare și precise).

49. Clasificarea sistemelor adezive în funcție de (generații, tipul polimerizării, numărul etapelor
de aplicare, pH-ul, materialul de restaurare care necesită adeziune).
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de generație :

 Prima generație de adezivi

 A doua generație de adezivi
 A treia generație de adezivi
 A patra generație de adezivi
 A cincea generație de adezivi
 A șasea generație de adezivi
 A șaptea generație de adezivi
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de tipul polimerizării :

 Autopolimerizabile
 Fotopolimerizabile
 Cu mecanism duplu ( auto și foto)
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de etae de aplicare :

 Cu aplicare în 3 timpi
 Cu aplicare în 2 timpi
 Cu aplicare într-un timp
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de pH-ul :

 Moi
 Tari
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de materialul de restaurare care necesită adeziune :

 Adezivi pentru amalgame

 Adezivi pentru cementuri ionomeri de sticlă(condeționeri)
 Adezivi pentru compozite
 Adezivi pentru compomeri
50. Generația III de adeziv (noțiunea de primer și adeziv). Generația IV, caracteristica, procedura
gravării, avantaje și dezavantaje.

Generația a III-a a inițiat gravarea cu acid a dentinei și a utilizat un primer separat pentru a penetra
tubulii dentinari și pentru a crește puterea de adeziune. Sistemul adeziv era compus din 3 părți: gravant
(acidul fosforic în concentrație redusă), primer și adeziv.
 Primerul reprezintă monomer bifuncțional într-un solvent volatil(alcool, dizolvant, sau apă), are rolul
de a penetra tubulii dentinari și de a elimina apa odată cu evaporarea sa, uscând dentina.

Adezivul este o rășină cu puteri de adeziune înalte.

Avantaj: - a permis adeziune bună la dentină. Prima generație care a permis adeziunea la ceramică si
metal.
Dezavantaj: - durabilitate scurtă.

Generația a IV-a de adezivi dentare reprezintă generația adeziunii umede.

Producerea gravării cănstă în aplicarea pentru 15 sec. a acidului după care dentina se clătește și se
menține umedă, aceasta permite o adeziune mai bună și o sensibilitate post operatorie scăzută.

Avantaje: - adeziunea bună la smalț, dentină umedă, metal ceramică.

Dezavantaje: - etape multiple legate de măsurarea exactă și amestecarea componentelor, tind să reducă
puterea de adeziune.

51. Generația V de adeziv, caracteristica, direcții, avantaje și dezavantaje. Generația VI,

caracteristica, avantaje și dezavantaje.

Generația a V-a de adeziv constă într-o etapă și este cea mai populară de adezivi. Ea prezintă două
direcții:
1. Gravarea cu acid fosforic,apoi aplicarea primerului care este intr-o soluție unică cu adezivul. Acidul
fosforic în această direcție prezintă o agresivitate către țesuturile dure dentare mult mai mare decât acidul
în combinație cu primerul.
2. Aplicarea acidului într-o soluție cu primerul, apoi aplicarea adezivului.

Avantajul : - primerul combinat cu acidul pot fi aplicați pe dentina umedă.

- timpul scurt de lucru
- adezivii aderă bine la smalț dentină, ceramică și metal
Dezavantaj : - tehnica de aplicare sensibilă.

Generația a VI-a este caracterizată prin eliminarea gravării cu acid fosforic, pentru ca ulterior să se
elimine sensibilitatea post operatorie, dar în schimb prin introducerea primerulor autogavanți. Această
generație prezintă 2 tipuri de adezivi:
 Primerul și adezivul sunt etape separate, prezintă priză dublă.
 Gravantul, primerul și adezivul sunt într-un singur flaconaș și sunt doar fotopolimerizabile.
Avantajul : - nu necesită gravare, prezintă adeziune bună la dentină, metal și porțelan.
Dezavantaje: - incidență mare a fracturilor la suprafață cu smalțul.
- adeziune reală la smalț.

52. Noțiunea de materiale compozite. Clasificarea materialelor compozite după Lutz și Phillips,
clasificarea lui Willems
Compozit reprezintă o combinație din mai multe substanțe cu proprietăți diferite de cele inițiale a
materialelor din care este compus.
Clasificarea după Lutz și Phillips – în dependență de dimensiunile particulilor :

- Compozite cu macroumplutură
- Compozite cu microumplutură
- Compozite hibride
53. Faza organica a materialelor compozite (BIS-GMA, UDMA, DGMA, TGDMA). Faza
anorganica. Agenti de cuplare silanici initiatori de polimerizare, stabilizatori, coloranti si
pigmenti.

Faza organica este un sisem complex chimic compus din :

-monomer de baza- compusi dimetacrilici cu masa moleculara mare, aromatic, care introdusi in
compozitie, le imbunatatesc proprietatile : contractie la polimerizare mica,absorbtie redusa a apei,
aderenta la tesuturile dentaretoxicitate minima pentru pulpa, viscozitate mare.

-monomer de dilutie- reprezinta ≈25% din totalul masei organice si sunt compusi cu una doua sau trei
grupe polimerizabile, care au o masa moleculara mica.

-sistemul de initiere al reactiei de polimerizare reprezentat de catre substante care pun in libertate
radicali liberi.

-aditivi- compusi chimici, alcatuiti din inhibitori de polimerizare , stabilizatori la radiatiile U V,

pigmenti si coloranti care asigura aspectul fizionomic.

Faza anorganică este alcatuita din : cuart cristalin, silice coloidala, aluminosilicati, florura de bariu,
particule sintetizate din fibra de sticla.

Agenți de cuplare silanici- compusi biofunctionali capabili sa realizeze legaturi chimice atit cu matricea
organica, cit si cu umplutura.

54. Rasini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice și moderne). Rasini diacrilice

compozite cu microumplutura. Rasini diacrilice hibride. Modul de prezentare (pulbere- lichid;
pasta-lichid; pasta-pasta; pasta introdusa in seringi).

Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice) –contin pulberi cu granulatii de cuart

Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (moderne) – se caracterizeaza prin utilizarea altor

tipuri de umplutura, de dimensiuni mai mici. Acestea prezinta o duritate mai mica, rezistenta la uzura si
compresiune buna.

Rășini diacrilice compozite cu microumplutură contin particule realizate din silice coloidala si care
permit o finisare mai buna cu obtinerea unor suprafete neede, mai putin vulnerabile la depunerea placii
bacteriene si la impregnarea coloristica desuprafata in timp. Proprietatile lor mecanice nu sunt ft bune ,
fiind mai vulnerabile la abraziune, cu un modul de elasticitate scazut.

Rășini diacrilice hibride combina calitatile fizice ale compozitelor cu particule traditionale cu cele
estetice ale ale compozitelor cu microumplutura.

Modul de prezentare ;

pulbere- lichid - pulberea contine faza anorganica si initiatorul, iar lichidul este format din monomeri
de baza si de dilutie

pastă-lichid – la care trebuie de respectat raportul indicat de producator

pastă-pastă – pentru care se amesec cantitati egale din cele 2 paste, pe o foaie de hirtie speciala, cu o
spatula de material plastic.

pastă introdusă în seringi – sistem monocomponent, fotopolimerizabil.

55. Rasini compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete. Rasini compozite cu initiere prin radiatie
vizibila incoerenta (halogen).

Rășini compozite cu inițiere prin radiații ultraviolet – primele rasini cu initiere prinradiatii. Faza
organica a acestor compozite un fotosensibilizator in proportie de 2%. La iradierea cu ultravioletele
furnizate de o lampa speciala, fotosensibilizatorulabsoarbe radiatia ultraviolet si se descompune in
radicali liberi care initiaza polimerizarea monomerilor, deci intarirea rasinilor. Compozitele cu acest
system de initiere sunt livrate subforma unei singure paste introdusa intr-o seringa.

Rășini compozite cu inițiere prin radiație vizibilă incoerentă (halogen) – au fost introduce
datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care necesita o putere de patrundere in profunzime
mai mare decit radiatiile ultraviolete. Faza organica a compozitului contine un system de initiere specific,
care absoarbe lumina si reactioneaza cu amina organica furnizind radicalii liber ice initiaza polimerizarea
monomerilor.

56. Compozite cu inițiere cu radiații vizibile coerente (laserul). Rășini diacrilice cu sistem dublu
de inițiere. Biocompatibilitatea (răspunsul pulpar, mircrofisurile, iritația datorată luminii
activatoare, răspunsul țesutului gingival).

Compozite cu initiere cu radiatii vizibile coerente (laserul)

Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor diacrilice, deoarece acesta
emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o putere de penetrabilitate mult mai mare (5-6 mm).
Pentru polimerizarea compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care asigura un grad inalt de
polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.

Rasini diacrilice cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si fotopolimerizabile

(cimenturile diacrilice) se prezinta ca doua paste.Fotoactivarea initiaza polimerizarea, iar activarea
chimica o continua si completeaza reactia de priza. Necesitatea initierii foto determina posibilitatea unui
timp de lucru prelungit, iar zonele profunde la care nu ajung radiatiile luminoase sunt polimerizate cu
ajutorul sistemului de initiere chimica.

57. Materiale de obturaţie radiculare. Clasificare. Materiale pentru obturația canalelor

radiculare temporarăpe bază de hidroxid de calciu. Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare.

Obturaţia radiculară reprezintă faza finală a tratamentului endodontic şi are ca scopuri:

1. închiderea ermetică a canalelor radiculare pe toată lungimea şi lăţimea lor,
până la apex, pentru a împiedica infectarea parodonţiului apical;
2. blocarea germenilor microbieni în canaliculele dentinare;
3. asigurarea vindecării bontului apical, închiderii apexului şi cicatrizarii
osteitelor periapicale.

Clasificare:
1. Paste plastice, care fac priza in canal
3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol
7. Paste cu hidroxid de calciu
9. paste cu acțiune antiseptica de durata
10. Paste cu acțiune biologica
12. conuri de gutaperca
13. Conuri de argint
14. Conuri din rășini sintetice
 Hidroxidul de calciu este utilizat in tratamentul endodontic datorită ph-ului puternic alcalin: 11-12.
Acesta favorizează descompunerea țesutului necrotic si eliminarea secreției apicale.
Indicatii: paradontitele apicale cronice, apexificarea dinților permanenți, necroza și gangrena pulpara,
tratamentul fracturilor radiculare orizontale, tratamentul cailor false.

Proprietăți: efect bactericid, distruge țesuturile necrotizate, stimulează osteo, dentino și

cementogeneza, conductibilitate termică redusă.

Mod de prezentare: sub forma unei paste care nu se întărește pe canal, poate fi obținut in cabinet prin
amestecarea unei pulberi de hidroxid de calciu cu ser fiziologic sau xilină 2%. Pentru a creste acțiunea
antibacteriană se adaugă sulfat de bariu și alte substanțe antimicrobiene. Se prezintă in sistem
bicomponent: pasta-pasta sau sisteme incapsulare.

58. Materiale pentru obturarea temporară pe bază de pastă iodoformată. Indicații.

Proprietăți. Modul de prezentare. Materiale pentru obturarea temporară pe bază de pasta de
paraformaldehidă. Compoziție. Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare.

Pasta iodoformată se obține prin amestecarea a câteva picături de soluție Walkhoff cu iodoform și
oxid de zinc până se obține consistența dorită.

Propreitati:
• Effect antiseptic puternic si de lunga durata
• Rezorbtia accentuată
• Daca depaseste apexul este iritanta si poate da un abces medicamentos

Indicatii:
• Pentru obturarea canalelor la dintii temporary infectati unde rezorbtia materialului se realizeaza
concomitant cu rezorbtia radacinii
• In tratarea dintilor la care exista secretii apicale persistente urmand ca sa fie inlocuita ulterior

Pasta cu paraformaldehida-triopasta GYSI

Este utilizata ca pasta mumifianta pentru amputatia devitala, sauobtruratia rediculara dupa extripari
devitale in care au fost cateterizate partial. Desi aplicarea ei este extrem de simpla este utilizata din ce
in ce mai rar, datorita eficacitatii variabile si a incertitudinii asuora zonei de actiune.
Compozitia:Paraformaldehida 20%,tricrezol 10%, creolina 20%, glicerina 4%, oxid de zinc46%

59. Materiale pentru obturarea de durată. Caracteristica.Materiale pentru obturarea de

durată сare se introduc moi pe baza ionomerilor de sticlă.Caracteristica.Materiale pentru
obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de materiale derivate din gutapercă.

Materiale pentru obturarea de durată-sunt materiale reprezentate fie de o pasta(care se

adapteaza morfologiei canalului), fie de un corp dur(pentru a ameliora calitatea de sigelare a
obturatiei).
Dupa consistenta lor in timpul aplicarii in canal se impart in:
-materiale care se introduc moi si se intaresc ulterior pe canal
-materiale care se introduc tari

Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe baza ionomerilor de sticlă.
Poate fi folosit ca material de obturatie de canal,datorita faptului ca prezinta un coeficient de contractie
de priza mic si o inchidere etasata.Timpul de priza este de 3-5 min ceea ce necesita manopere
rapide.Dezobturarea canalului este imposibila daca ionomerul de sticla nu contine conuri de
gutaperca.Materialele pe baza ionomerilor de sticla au o buna toleranta din partea paradontiului apical.

Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de materiale derivate din
gutapercă.
Aceste materiale rezulta din solubilizarea gutapercii in solventi organici.
Se cunosc:
1.Cloroperca – este preparata extemporaneu prin dizolvarea in cloroform a gutapercii, pana se obtine o
pasta care se introduce in canal cu acul Lentullo.
I se poate adauga si iodoform pentru a deveni antiseptica si radioopaca.
Dupa intarirea in canal da o contractie marcanta, motiv pentru care se aplica si con de gutaperca solid.
2.Eucaperca – este obtinuta din solubilizarea gutapercii in ulei de eucalipt. Se utilizeaza ca si
cloroperca.

60. Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de rășini
epoxidice.Modul de prezentare. Proprietăți.

Mod de prezentare:
Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid sau pasta/pasta care se amesteca si este introdusa in
canal cu acul lui Lentulo unde se intareste in 24-30 ore.

Proprietati:
-sunt radioopace
-realizeaza o inchidere a canalelor recipienta in cazul unei uscari perfecte si a dozarii cu mare precizie
a componentelor materialului
-in caz de depasire produce reactii paradontale cu durata de 3-4 zile
-greselile de dozare au consecinte negative .
O cantitate mica de pulbere duce la aparitia de bule de aer care influenteaza calitatea inchiderii.
O cantitate mare de pulbere produce deficit in manipularea materialului sis cade etanseitatea obturatiei

61. Materiale ce includ produşi cu acţiune antiseptică. Irigații și medicație intracanalară

(soluție de irigare, lubrifianți, agenți chelatori).

Paste cu actiune antiseptica indelungata

Desi puternic antiseptice, resorbindu-se in canal se folosesc numai pentru obturatii provizorii pe timp
de 2-3 saptamani.
Exemple :
-pasta iodoformata Walkhoff,
-pastele Rockle’s,
-triopasta Gysy ,
-pastele Asphalin I si II, etc.
Toate acestea se introduc pe canal cu ace Lentullo.

Solutiile de irigare:au rolul de a antrena dentritusurile din canal si a facilita eliminarea lor
mecanica
Proprietati ideale:
-sa nu fie toxice
-sa fie lubrifianti
-sa aiba actiune solvent
-sa aiba actiune antimicrobiana
Lubrifiantii:faciliteaza manipularea instrumentului endodontic in timpul tratamentului mecanic de
canal si reduc fortele de torsiune ale instrumentului.In acest scop se utilizeaza: sapunul lichid,glicerina
Agentii chelatori :
De ex.
EDTA –sunt acizi care au posibilitatea de a inlatura resturile anorganice din canalele greu permiabile.