 Planificări

Poezia „Testament”
Testament – Schița analizei

Testament
Poezi
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte, 1. În
În seara răzvrătită care vine Cure
De la străbunii mei până la tine, 
Prin râpi şi gropi adânci 
Suite de bătrânii mei pe brânci 
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă 

Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Spec
Aşeaz-o cu credinţa căpătâi. 
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline 2.Pre
De osemintele vărsate-n mine. 

Ca să schimbăm, acum, intâia oară 

Sapa-n condei şi brazda-n calimară – rea
Bătrânii au adunat, printre plavani, frum
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite 
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere 3.Ele
Am luat ocara, şi torcând uşure 
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.
 Durerea noastra surdă şi amară 
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. 
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte 
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor. 
E-ndreptăţirea ramurei obscure 
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea, 
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei 
Zace mania bunilor mei.

Tema și viziunea despre lume în poezia

„Testament”
Este poezia ce deschide volumul Cuvinte potrivite, publicat de către Arghezi în 1927.
1. Încadrare într-un curent/ specie.
Ca specie testament este o artă poetică, poezie ce prezintă idei despre menirea poetului în
univers, viziunea sa despre lume și e rolul artei sale. În cazul nostru, poetul este un reprezentant
social ce transpune în poezie trăirile sufletești ale poporului său.
Testament este o artă poetica modernă prin ambiguitate limbajului („Ca să schimbăm acum întâia
oară/ sapa-n condei și brazda-n călimară”), prin existența unor metafore șocante precum „slova
de foc” și „slova făurită”, simboluri ale efortului și inspirației. Tot modernă este și prozodia prin
măsura variabilă de 9-11 silabe și organizarea textului în cinci strofe polimorfe. O altă idee
modernă întâlnită este transfigurarea socialului în estetic, în artă. Astfel realitatea necosmetizată
a vieții, cu „zdrențe”,„bube, mucegaiuri și noroi” este transfigurată în poezie prin estetica urâtului,
tehnică împrumutată de la scriitorul francez Charles Baudelaire.
2.Prezentarea temei prin ilustrarea a două secvențe poetice reprezentative
Tema poeziei testament o reprezintă creația literară, o moștenire creată prin efort și inspirată,
destinată unui fiu spiritual.
O secvență reprezentativă se găsește în prima strofă a poeziei unde creația este văzută ca o
treaptă, ca un pas al maturizării care îl va ajuta să evolueze. Același drum inițiatic a fost parcurs
și de generațiile precedente(„ Prin râpi și gropi adânci/ suite de bătrânii mei pe brânci.”). O altă
secvență ce ilustrează tema poeziei este prezentă în a doua parte a textului în care ni se descrie
cum realitatea crudă este transformată în artă („din bube mucegaiuri și noroi/ iscat -am frumuseți
și prețuri noi”). Aici, prin efortul autorului, grotescul existenței este transformat în estetic, în
frumos.
Viziunea argheziană despre lume este una duală: pe de-o parte este legată de estetica urâtului,
susținând că se poate creea artă din orice aspect al realității chiar și din cele mai puțin frumoase,
pe de altă parte ni se prezintă rolul de făuritor al poetului care prin efort personal filtrează și
transmite sentimentele poporului său.
3.Elemente de structură
Titlul. Sensul propriu al cuvântului testament reprezintă un act juridic ce exprimă dorințele unei
persoane după moarte, în special cele legate de administrarea averii. Aici cuvântul este folosit cu
sens conotativ, poezia devenind o moștenire lăsată urmașilor-cititori. Acest sens derivă și din
scrierile biblice Noul și Vechiul Testament, cărți cu o mare valoare spirituală pentru omenire.
Lirismul este unul subiectiv, mărcile eu liric fiind pronume la persoana întâi („străbunii mei”,
„cartea mea”) sau verbe la persoana întâi („nu-ți voi lăsa”, „am ivit”, „am prefăcut”). Ipostaza eului
liric este cea a poetului responsabil, angajat social.
Compoziția
În prima parte a poeziei, cartea este văzută ca o moștenire lăsat de către poet (părintele
spiritual), cititorului (fiul). Ea capătă o formă spiritualizată, „un nume adunat pe-o carte”. Opera
creează o legătură strânsă între generații, astfel că străbunii, poetul și fiul trebuie să urmeze
aceeași aceeași cale a maturizării. Poezia devine un element important al inițierii („cartea mea
fiule-i o treaptă”) ce trebuie apreciat cu grijă („Așeaz-o cu credință căpătâi”).
Partea doua vorbește despre creația poetică. Aici poetul filtrează și transformă realitatea, chiar
urîtă și dureroasă, în poezie. Astfel munca grea a înaintașilor, „sapa și brazda”, se schimbă într-
un efort intelectual „condei și călimară”, graiul necizelat „cu îndemnuri pentru vite” este prefăcut
în „cuvinte potrivite”, iar cuvintele sărăcăcioase capătă valoare și strălucire: „făcui din zdrențe
muguri și coroane”. Veninul urii se preschimbă și el în dulceața mierii iar durerea neexprimată
până atunci este pusă în muzică. Reflexia socială a poetului asigură împlinirea misiunii lui („din
bube mucegaiuri și noroi/ iscat -am frumuseți și prețuri noi”).
Partea a treia descrie procesul creației. În poezie există o interferență între inspirația divină –
„slova de foc” și efortul propriu al autorului – „slova făurită”. Metaforele „Robul” și „Domnul”
asigură raportul corect între poet și cititor, primul fiind cel care lucrează în supunere iar cel de-al
doilea cel care se bucură de rezultatul lui.

Posibile aplicații:

Pentru conținut
Partea I

1. Numiți două „cărți de căpătâi” pentru

voi……………………………………………………………………………….
2. Precizați un lucru învățat din ultima carte citită care v-a ajutat în progresul
personal. ……………………………………………………………………………………………
..
Partea II

3. Identificați toți termenii ce țin de estetica urâtului.

4. Desenați o imagine vizuală ce v-a impresionat.
Partea III

5. Identificați figurile de stil din ultima strofă și precizați sensul lor.

6. Identificați 2 elemente de prozodie în text.
7. Extrageți serii de opoziții prezente în text subliniind rolul lor.
Expresivitate
8. Identificați metafore și explicați sensul lor în text.
9. Transcrieți cuvinte din cât mai multe registre prezente în text.