REFERAT LIMBA LATINA

Ciorica Ionut Tudor, clasa a X E

Numa Pompilius

Numa Pompilius (n. 753 î.e.n. – d. 673 î.e.n., rege al Romei: 715 î.e.n. – 673 î.e.n.) a fost al doilea rege
legendar al Romei antice, fiind succesorul lui Romulus. După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut
în mâinile lui Numa Pompilius. Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa Pompilius a fost marcată de
pace și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care
veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce
descendenții lor aveau să devină elita Republicii.

Numa Pompilius a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind totodată mai multe
ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona în și din afara Romei în districte pentru un management mai ușor. El
este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei.

Numa Pompilius este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasându-l chiar pe Romulus), iar în timpul
domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale Romei, Pontifii și Colegiul Pontifilor. De asemenea, în timpul
domniei sale se spune că un scut din partea lui Jupiter ar fi căzut din cer cu soarta Romei scris pe el. Numa Pompilius a
ordonat copierea scutului în unsprezece exemplare, acestea devenind sacre romanilor. Domnia sa avea să dureze 41 de
ani și avea să aibă o moarte naturală, ușoară.

Conform legendei, Numa Pompilius a reformat calendarul roman. El a calculat că anul are trei sute şaizeci şi

cinci de zile şi a împărţit anul în douăsprezece luni; totodată, a schimbat succesiunea lor. Pe timpul lui Romulus prima

lună a calendarului roman se considera martie, al cărei nume provine de la zeul războiului, Marte. Regele Numa a stabilit

ca prima lună să fie ianuarie, în cinstea zeului italic Ianus. Numele altor luni erau legate şi ele de diferiţi zei: primăvăraticul

april — de zeiţa dragostei, Venus; luna mai — de zeiţa italică a pământului, Maia; iunie — de Iunona. Celelalte luni se

numeau încă din antichitate a cincea, a şasea, a şaptea, a opta ş.a.m.d. Denumirile acestea s-au păstrat până azi. E

adevărat că, după ce ianuarie a devenit prima lună, februarie a doua şi martie — a treia, toate celelalte s-au schimbat şi

ele şi la Roma antică luna care se numise mai înainte a cincea a devenit acum a şaptea. Iată de ce actuala lună a noua

se numeşte septembrie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu luna a opta, octombrie, ea devenind a zecea; a noua, noiembrie,

a devenit a unsprezecea, iar a zecea, decembrie, e acum a douăsprezecea. Şi toate îşi păstrează şi azi vechile denumiri.

Dar unde au dispărut lunile a cincea şi a şasea? Ele au căpătat, în antichitate încă, nume noi: una a devenit iulie — în

onoarea lui Iulius Caesar, şi cealaltă august — în cinstea împăratului roman Octavianus Augustus.