Sunteți pe pagina 1din 222

CURS

ELECTRICIAN IN CONSTRUCTII

La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune


aferente construcţiilor se aplică normativul NP-I.7-2011.
Acesta cuprinde principii şi condiţii fundamentale pentru proiectarea
şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000V c.a. şi 1500V
c.c.
La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se respectă
prevederile Legii 319/2006 Legea securitatii si sanatatii in munca şi Legii
10/1995 referitoare la cerinţele de Calitate in Constructii:
- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
- protecţia împotriva zgomotului.
Acest normativ se aplică numai pentru alegerea şi condiţiile de
instalare ale echipamentului electric.
Normativul este în concordanţă cu norma internaţională CEI 60 364
care, în mare măsură este preluată ca standard român.

Prevederi generale:
 Proiectele de instalaţii electrice se verifică de verificatori atestaţi
(ORDIN ANRE Nr.11 /2013–de atestare electricieni,responsabili
tehnici cu executia,verificatori proiecte si experti tehnici .)
 Începerea execuţiei instalaţiilor electrice este permisă numai după ce
investitorul a obţinut:
- avizul tehnic de racordare.
- certificat de urbanism ;
- acceptul detinatorilor de teren;
- acceptul proprietarilor de utilitati
( electric,canal ,drum ,cai ferate etc )
1
- autorizatia de construire ;
- proiectul instalatiei este verificat de
verificatori atestaţi

 Instalaţiile electrice se execută de către unităţi atestate.


( "Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care
proiecteaza, executa si verifica instalatii electrice”, denumit in
continuare Regulament, aprobat prin Ordinul ANRE nr.
23/17.04.2013,)
 Punerea în funcţiune se face numai după controlul execuţiei
instalaţiilor de catre responsabilii tehnici cu executia si elaborarea
cartii tehnice a instalatilor care sa cuprinda buletinele de verificari
,planul calitatii ,certificate de conformitate a echipamentelor
inglobate in lucrare ,buletine metrologice a aparatelor de masura
utilizate la lucrari etc.
 Instalaţiile electrice la consumator trebuie realizate astfel încât sa nu
afecteze siguranţa utilizatorilor şi bunurilor.

CAP.1 GENERALITĂŢI

A. Definiţii si tehnologie

 Prin instalaţie electrica interioara se înţelege întreaga instalaţie


electrica a unui consumator, situata in aval de punctul de delimitare
cu furnizorul, ce serveşte la alimentarea cu energie electrica a tuturor
receptoarelor electrice.
 Prin receptor electric se înţelege ansamblul electric care absoarbe
energia electrica si o transforma in alte forme de energie (luminoasa,
termica sau mecanica ) folosite in scopuri utilitare.
 Prin puterea instalata a unui receptor se înţelege puterea nominala a
unui receptor electric.
 Prin putere instalata a unui consumator se înţelege suma puterilor
instalate ale receptoarelor consumatorului respectiv.

2
 Prin putere maxima absorbita de un consumator se înţelege cea mai
mare valoare a puterii medii de durata intr-o perioada considerata si
intr-un interval de timp de 15-30 sau 60 minute, in funcţie de
caracteristicile sarcinii.
 Prin tabloul de distribuţie al abonatului se înţelege tabloul electric
care primeşte energia electrica direct din reţeaua furnizorului si din
care se distribuie energia pe circuitele receptoarelor electrice.
 Prin circuit electric se înţelege ansamblul elementelor conductoarele
curent care alimentează receptoarele electrice. Din tabloul de
distribuţie al abonatului se ramifica circuite separate pentru iluminat
si separat pentru prize, dimensionate in funcţie de numărul de corpuri
de iluminat si de prizele montate in locuinţa abonatului.
 Prin curent admisibil in conductor se înţelege valoarea permanenta a
intensităţii curentului pe care o poate suporta un conductor, fără ca de
temperatura sa de regim permanent sa depăşească o valoare
specifica.
 Prin curent nominal se înţelege curentul admisibil in conductor pe
care este prevăzuta instalaţia electrica.
 Prin curent de suprasarcina se înţelege orice curent superior celui
nominal, produs intr-un circuit electric fără defect.
 Prin curent de scurcircuit se înţelege supracurentul produs de un
defect de impedanţa neglijabila intre puncte aflate la potenţial diferit
in funcţionare normala.
 Prin curent de defect se înţelege curentul care apare ca urmare a unei
străpungeri sau conturnări a izolaţiei.
 Prin curent de defect la pământ se înţelege curentul de defect care se
scurge in pământ.
 Prin coloana electrica se înţelege partea de branşament prin care se
realizează legătura dintre firida de branşament si instalaţia electrica a
consumatorului.
 Prin branşament electric se înţelege partea dintr-o instalaţie de
distribuţie a energiei electrice cuprinsa intre reţeaua electrica si
bornele de ieşire ale contorului de decontare a energiei electrice.
 Prin racord electric se înţelege partea de branşament cuprinsa intre
linia electrica de distribuţie si firida de branşament. Racordul electric
poate fi aerian sa subteran.

3
 Prin firida de branşament se înţelege partea de branşament in care se
realizează legătura intre racordul electric si coloana electrica si unde
se montează elementele de protecţie la suprasarcina si scurtcircuit ale
coloanei electrice.
 Prin pardoseala izolanta electric se înţelege pardoseala executata din
materiale care prin natura lor sunt izolante (lemn, PVC,PE, cauciuc,
linoleum, bachelita,)sau pardoseala executata din materiale izolante
montate pe suporturi neizolante.

B. Condiţii ce trebuie îndeplinite de personalul pentru


executarea de instalaţii interioare

1. Executarea instalaţiilor electrice interioare se face de către personalul


întreprinderilor furnizoare de energie electrica sau de către personalul
altor unităţi autorizate in acest sens.
2. Pentru executarea de instalaţii interioare personalul trebuie sa
îndeplinească următoarele condiţii:
 sa posede calificarea profesionala pentru lucrările ce i se
încredinţează, corespunzător funcţiei deţinute;
 sa fie instruit si verificat d.p.d.v al prezentei fisei tehnologice si
al altor reglementari in vigoare, sa-si însuşească si sa respecte
disciplina tehnologica care priveşte funcţia si locul de munca in
care îşi desfăşoară activitatea.
 sa fie autorizat, in conformitate cu reglementările in vigoare
pentru executarea de instalaţii electrice.
3. Autorizarea in conformitate cu prevederile ORDIN ANRE Nr.11 /
2013–de atestare electricieni,responsabili tehnici cu
executia,verificatori proiecte si experti tehnici - este obligatorie atât
pentru persoanele care verifica documentaţia de proiectare si
execuţie a lucrărilor in instalaţii electrice interioare cat si pentru
personalul care recepţionează si racordează la reţeaua electric de
distribuţie instalaţiile respective;
4. Nerespectarea prevederilor din actele normative in vigoare privind
executarea instalaţiilor electrice, precum si fapta de a dispune sa se
execute instalaţii electrice de către alte unităţi sau alte persoane in
afara celor prevăzute in articolele precedente, se sancţionează potrivit

4
dispoziţiilor legale, in raport cu gravitatea faptei si a consecinţelor
ce pot fi generate de lucrările respective.

C. Condiţii tehnice privind executarea de instalaţii interioare

1. Orice lucrări noi, măriri, separări sau modificări de instalaţii


interioare
se vor începe numai după aprobarea de către unitatea furnizoare de
energie electrica a cererii de începere a lucrărilor si a planului
instalaţiei,
care formează dosarul preliminar al acesteia.
2. Dosarul preliminar pentru instalaţia interioara se va întocmi in doua
exemplare de către electricianul autorizat si va cuprinde:
 planul general al clădirii in care urmează a se executa instalaţia
interioara;
 indicarea poziţiei tabloului electric;
 puterea si numărul lămpilor si aparatelor electrice care sunt
prevăzute pentru a fi instalate in încăperile respective.
3. După analizarea posibilităţii si condiţiilor de racordare la reţeaua
electrica de distribuţie a instalaţiei interioare a viitorului abonat,
unitatea furnizoare va aproba planul prezentat. Un exemplar rămâne
la furnizor, iar celalalt se înapoiază executantului, care poate începe
executarea lucrării. Trebuie avut in vedere ca unitatea furnizoare a
energiei electrice poate sa proiecteze, sa execute lucrări de
branşamente si sa furnizeze energie electrica numai imobilelor situate
pe caile publice.
4. După executare instalaţiilor prevăzute in dosarul preliminar si in
vederea executării branşamentului, solicitantul va completa si va
depune la furnizor, prin electricianul autorizat al executantului
instalatei de utilizare, dosarul definitiv al instalaţiei, care va cuprinde
:
 cererea pentru executarea branşamentului
 declaraţia executantului, din care sa rezulte ca instalaţia
corespunde normativelor, prescripţiilor si regulamentelor in
vigoare;
 planul de situaţie al apartamentului fata de restul imobilului si
orientarea fata de strada, destinaţia fiecărei încăperi;

5
 schiţă de instalaţie cu traseul circuitelor, cu indicarea locurilor
de lampa, a întrerupătoarelor, a prizelor si a tabloului de
distribuţie;
 schema de distribuţie, cu secţiunea conductoarelor electrice la
plecarea din tabloul de distribuţie .
5. La realizarea instalaţiei electrice interioare se vor lua masuri de
protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere directa si a
electrocutărilor prin atingere indirecta in conformitate cu „Normele
republicane de protecţie a muncii”. Inaccesibilitatea se va realiza, in
funcţie de natura echipamentului si condiţiile specifice de exploatare,
prin una sau mai multe din următoarele masuri:
 izolarea electrica a tuturor elementelor conductoare de curent,
care fac parte din circuitele curenţilor de lucru ;
 utilizarea de carcase de protecţie
 prevederea de îngrădiri, fixate sigur pe suporturi si prin
orificiile cărora sa nu fie posibila atingerea cu mana a
elementelor sub tensiune
 amplasarea la înălţimi inaccesibile in mod normal

6
Observaţie: Pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere
indirecta,
elementele care in mod normal nu sunt sub tensiune, dar care
pot
intra sub tensiune datorita unui defect de instalaţie vor fi
prevăzute
cu masuri de protecţie corespunzătoare. In acest scop
aparatele
electrocasnice se vor lega la nulul de protecţie .Conductorul nul
de protecţie se va instala separat intre borna de nul de protecţie
a tabloului de distribuţie si priza cu contact de protecţie situata
intr-un loc care nu are pardoseala izolanta electric. Borna de nul
de protecţie a tabloului se va lega printr-un conductor de nul
separat la borna de nul de protecţie din firida de branşament.
Legătura dintre borna de nul de protecţie si din firida de
branşament si nulul reţelei electrice se va realiza printr-un
conductor de nul unic de lucru si de protecţie, in următoarele
condiţii:
 conductorul de nul al branşamentului trebuie sa aibă secţiunea
cu o treapta mai mare decât secţiunea conductorului de faza;
 conductorul de nul al branşamentului trebuie sa fie racordat la
conductorul de nul al reţelei electrice de distribuţie prin doua
legături distincte, iar la tabloul de distribuţie din firida de
branşament prin doua borne distincte;
 conductorul de nul trebuie sa fie fixat in aşa fel încât legătura la
clema sa nu fie solicitata mecanic atât la reţea cat si in firida de
branşament;
 armatura stâlpului la care se racordează branşamentul trebuie sa
fie legata la conductorul de nul al reţelei.

6. Pentru instalaţiile electrice interioare se admite, ca mijloc principal


de protecţie, protecţia la apariţia unor curenţi de defect periculoşi cu
respectarea următoarelor condiţii:
 protecţia P.A.C.D. va cuprinde in afara dispozitivului de
sesizare a
curentului de defect (releu de protecţie ), si un dispozitiv de
control al protecţiei;

7
 carcasele receptoarelor electrocasnice protejate prin P.A.C.D.
vor fi legate la nulul de protecţie;
 protecţia P.A.C.. trebuie sa realizeze comanda deconectării
automate a receptoarelor electrocasnice la toate fazele, inclusiv
conductorul de nul de lucru, intr-un timp de maxim 0.2
secunde.
7. Pentru executarea instalaţiilor electrice interioare se vor utiliza
materiale si aparate omologate.
8. Alegerea tipului si a sistemului de montaj al materialului si al
aparatelor, ce se utilizează in instalaţiile interioare, se va face in
funcţie de:
 categoria încăperii d.p.d.v. al mediului ambiant, al pericolului
de electrocutare si al pericolului de incendiu. In cazul in care un
loc sau o zona dintr-o încăpere poate fi încadrata in mai multe
categorii, se vor lua masuri de protecţie speciala.
 evitarea amplasării instalaţiei electrice pe traseu comun cu
acelea ale conductelor altor instalaţii. In cazul in care acest
lucru nu este posibil, instalaţiile electrice se vor monta
-deasupra conductelor de apa – si – sub conductele de gaze
naturale.
9. Se interzice montarea directa pe elementele de construcţie
combustibile a conductoarelor, tuburilor din material plastic (PVC )si
a aparatelor electrice. Montarea acestor materiale si aparate pe
elementele de construcţie din materiale combustibile este admisa
numai cu condiţia interpunerii de materiale necombustibile intre ele.
Se vor folosi, după caz:
 straturi de tencuiala de minim 1 cm grosime:
 o făşie de asbest, care va depăşi cu 3 cm, de o parte si de alta,
conductorul sau tub;
 spatii necombustibile, care vor distanta elementele instalaţiei
electrice la minim 3 cm de elementele combustibile. Se vor lua
masuri similare si in cazul îngropării sub tencuiala.
10. Traversarea canalelor de fum si a coşurilor cu elemente ale
instalaţiilor
electrice este interzisa.
11. Traversarea elementelor de construcţie necombustibile, au
conductoare in

8
tuburi de protecţie din PVC, se va face protejarea lor, prin porţiunea
de
de trecere, prin tuburi de protecţie. Daca trecerea se face intre
încăperi in
medii diferite se vor monta înclinat spre încăperea cu condiţii mai
grele
. si se va etanşa cu masca izolanta.
12. Traversare elementelor de construcţie din materialele combustibile
cu ele-
mente ale instalaţiei electrice se va face prin protejarea pe porţiunea
de
trecere cu teuri din materiale necombustibile.
13. Se va evita montarea tuburilor pe pardoseala podurilor. Tuburile din
PVC
montate pe planşee, sub pardoseala sau pe planşeele podurilor,
trebuie
protejate cu mortar de ciment contra pericolului de deteriorare
mecanica
14. In încăperile de baie nu se vor monta întrerupătoare si prize.
Acestea
trebuie sa se monteze in afara acestor încăperi. Fac excepţie prizele
pentru maşinile de bărbierit. In cazul in care se montează o
asemene priza, aceasta va fi alimentata dintr-un transformator
special de separaţie, omologat, care are izolaţie suplimentara pe
partea secundara. Priza va fi de tip normal montata p carcasa
transformatorului. Se recomanda ca priza sa fie prevăzuta cu
întrerupător special care sa permită cuplarea transformatorului de
separaţie la reţea numai in momentul folosirii prizei. Aceste prize se
montează de obicei îngropate in apropierea oglinzii la o înălţime de
1.2 m fata de pardoseala. Carcasa metalica a transformatorului de
separaţie trebuie sa fie legata la conductorul nul de protecţie.
15. Întrerupătoarele si comutatoarelor trebuie montate pe conductorul de
faza.
16. Aparatele electrice de uz casnic se alimentează din circuitul normal
de priza, daca are puteri de maxim 2Kw,la tensiunea de 220V.
17. Un circuit de prize monofazat poate alimenta maxim 8 prize simple
sau
duble .

9
18. Un circuit de iluminat poate fi încărcat cu maxim 12 locuri de
lampa.

TABELUL 1.
Categoriile de încăperi in funcţie de mediu si pericol de electrocutare

Încăperile
Simbolul Caracteristicil Gradul de Gradul de corespunzăto
categoriei e umiditate pericol de are in care se
încăperii principale ale electrocutare executa
mediului instalaţii
ambiant interioare
1 2 3 4 5
Încăperi
U0 uscate, fără Maximum Puţin Camere de
ceata sau 75% periculos locuit
condensaţii pe
pereţi.
Încăperi
U1 umede cu Bucătarii,
intermitenta, Nu depăşeşte Periculos WC- uri,
cu ceata sau timp Spatii
condensaţii pe îndelungat exterioare
pereţi care se 75% acoperite
usucă repede
printr-o
aerisire
normala.
U2 Încăperi Bai de
umede, In mod Periculos utilitate
cu ceata sau obişnuit familiala
condens pe 75-97%
pereţi
U3 Încăperi Încăperi cu
conductoare pardoseli din
d.p.d.v Periculos pamat, beton,
electric, in mozaic, etc.,
care
10
pardoseala
este
electric

19. La executarea instalaţilor interioare se vor folosi numai tuburi din


materia-le plastice.
20. La amplasarea elementelor instalaţiilor electrice interioare se vor
urmări:
a. Evitarea încăperilor spatiilor, locurilor si zonelor in care
integritatea instalaţiilor ar putea fi periclitata.
b. Asigurarea posibilităţii unui acces uşor la instalaţia electrica,
astfel încât verificarea, localizarea si remedierea defectelor sa
se facă cu uşurinţă;
c. Alegerea traseelor celor mai scurte posibil, in scopul evitării
consumurilor nejustificate de material.
d. Evitarea montării aparatelor in încăperile conductoare d.p.d.v
electric (cat si CE)
21. Circuitele de lumina vor fi separate de circuitele de prize. Se admit
doze comune pentru dozele de iluminat si prize.
22. Se vor prevedea circuite separate pentru alimentarea:
 Boilerelor electrice cu acumulare cu capacitate peste 201;
 maşinilor de gătit electrice cu puteri peste 2.5 kW
23. La locuinţele de toate categoriile, din mediul urban sau rural, se va
prevedea cel puţin o priza in fiecare încăpere de locuit.
24. Secţiunile conductoarelor pentru circuite se vor dimensiona pe baza
căderilor de tensiune si se vor verifica la curentul maxim admisibil.
25. Pentru diferite tipuri de conductoare, intensităţile maxime admise ale
curenţilor in regim permanent, la o temperatura a mediului ambiant de
+25 ºC, sunt prezentate in tabelul urmator:

Intensităţile maxime admise ale curenţilor (A) in regim


permanent, pentru conductoare din cupru sau aluminiu izolate,
montate in tuburi:

Tipul Numărul de Secţiunea nominala a


Conductorului con- conductoarelor(mm2)
ductoare in tub 1 1.5 2.5 4
11
6 10

1 2 3 4 5 6 7 8
Conductoare 2 14 17 24 31 40 55
de 3 12 14 20 26 34 49
cupru tip FY 4 11 13 18 24 31 45
5.6 10 11 16 21 27 39
Conductoare 2 - - 18 23 30 41
din 3 - - 16 20 27 36
aluminiu tip 4 - - 15 18 25 33
AFY 5.6 - - 13 16 21 29

26. Toate circuitele instalaţiei interioare trebuie protejate prin dispozitive


de protecţie împotriva suprasarcinilor si scurcircuitelor.
27. Dispozitivele de protecţie se vor monta pe toate fazele instalaţiei si
pe conductorul nul de lucru.
28. Dispozitivele de protecţie de pe tabloul de distribuţie vor avea curenţi
nominali cu cel puţin doua trepte mai mici fata de cele din amonte.
Valoarea curenţilor nominali ai fuzibilelor siguranţelor pentru protecţia
circuitelor de iluminat sau de prize va fi egale cu cel mult 80%, dar nu
mai puţin de 60% din valoarea curentului maxim admis in regim
permanent in conductoarele de protejat.
29. Tablourile de distribuţie se vor monta in aşa fel, încât înălţimea de la
pardoseala finita pana la latura de sus a tabloului sa nu depăşească
2.5m.
Se interzice montarea controalelor in exteriorul clădirilor sau in spatii
in care temperatura poate sa scadă sub 0 ºC.

D. Organizarea in cadrul unitarilor furnizoare de energie electrica a


lucrărilor de executare a instalaţiilor interioare.

1. Pentru angajarea lucrării de execuţie a instalaţiei interioare,


solicitantul
completează o cerere tip, însoţită de avizele necesare. Aceste
formulare
12
se găsesc la caseriile subunitarilor respective . După achitarea taxei
de
măsurătoare pe baza cererii de executare a instalaţiei interioare si de
branşament se deschide in cadrul subunităţii întreprinderii furnizoare
de
energie dosarul lucrării si se programează măsurătoare . Cu aceasta
ocazie
se da avizul de principiu pentru racordarea la reţeaua electrica de .
distribuţie a viitorului consumator.
2. Pe baza măsurătorilor efectuate la fata locului se întocmesc : schiţă
instalaţiei cu schema monofilara si antemăsurătoarea de deviz.
3. Antemăsurătoarea de deviz se întocmeşte in trei exemplare,
repartizându-se astfel:
 Un exemplar se trimite la executant
 Un exemplar se anexează la dosarul lucrării
 Un exemplar se trimite la solicitant împreuna cu devizul
lucrării
4. După achitarea contra valorii lucrării lucrarea se considera angajata.
5. In faza de pregătire a lucrării se întocmesc extrasele de materiale ,
pe
baza cărora se întocmesc bonurile de materiale ,se scot materialele
din
magazie si se transporta la beneficiar.
6. In baza formalităţilor de începere a lucrărilor se trece la realizarea
lucrării.
7. După încheierea lucrării , se întocmeşte procesul verbal de execuţie-
recepţie, in doua exemplare. Dosarul lucrării cu anumite modificări
survenite cu înştiinţarea de încheiere a lucrării se trimite la
compartimentul din sub unitatea întreprinderii furnizoare de energie
electrica care are sarcina de a recepţiona si racorda instalaţia
electrica
interioara la reţeaua de distribuţie.

CAP.2 ELEMENTE COMPONENTE ALE INSTALAŢIILOR


ELECTRICE INTERIOARE

A. Conductoare electrice

13
 Pentru circuitele de prize si iluminat, atât conductoarele de faza ,cat
si cele de nul de lucru vor fi de regula din aluminiu unifilara , cu
izolaţia din PVC de tipul AFY (STAS 6865).
 Pentru nulul de protecţie si pentru interiorul corpurilor de iluminat
se folosesc conductoare de cupru unifilare, cu izolaţie din PVC de
tipul FY.
 Conductoarele de tipul AFY si FY se livrează sub forma de colaci
sau pe tambure de lemn , in lungimi de 50m pama la 100m.Colacii se
leagă in cel puţin trei locuri cu sfoara sau banda textila . Fiecare
tambur sau colac este însoţit de o eticheta conţinând:
- marca de fabrica
- montarea conductorului
- lungimea conductorului
- data fabricaţiei
- semnătura si ştampila organului CTC
 Pentru circuitele monofazate conductorul de nul va avea aceiaşi
secţiune ca si conductorul de faza.
 Pentru nulul de protecţie se vor folosii conductoare de cupru,
având ca secţiuni minime :
Sectiuni ale conductoarelor de cupru utilizate pentru executia unei
instalatii de utilizare la o casa.

4mm la coloana de alimentare a abonatului


2.5mm pentru circuitele de prize
1,5mm pentru circuitul de iluminat
1,5mm pentru conductorul de nul

 Conductoarele unui circuit inclusiv conductorul de nul de lucru se


vor
monta in acelaşi tub.
 Conductoarele vor fi introduse in tuburi cu diametre
corespunzătoare tipului, secţiunii si numărului de conductoare.
 Conductoarele se vor lega intre ele si la elementele instalaţiei
electrice astfel încât sa se realizeze contacte sigure si durabile, care sa
permită la nevoie verificarea uşoara.
 Legarea intre ele a conductoarelor pentru îmbinări sau derivaţii se
va face in doze tip si dimensiuni corespunzătoare diametrului tuburilor
in care se montează.
14
 Legăturile conductoarelor se vor acoperi cu banda electroizolanta,
care sa asigure acelaşi nivel de izolare ca si izolaţia conductoarelor.
 Se interzice executarea de îmbinări in interiorul tuburilor.
 Legarea intre ele a conductoarelor din cupru pentru îmbinări sau
derivaţii se va face prin răsucire si matisare sau prin cleme.
 Legarea intre ele a conductoarelor din aluminiu , pentru îmbinări
sau derivaţii, se va face prin cleme de tip special , luându-se masuri
prin care sa se asigure realizarea unui contact bun, având in vedere
straturi de oxid neconductive ce acoperă rapid conductorul de
aluminiu.
 Legarea conductoarelor din cupru cu cele din aluminiu seva face cu
cleme speciale.

B. Tuburi izolate de protecţie si accesorii


 Tuburile si accesoriile utilizate in instalaţiile electrice interioare vor
fi din PVC rigide de tipul IPY sau IPEY.
 Tuburile izolate tip IPY din PVC neplastifiate sunt destinate
protejării
conductoarelor instalaţiilor electrice interioare in încăperi de
categoriile U0 si U1 instalate pe elemente de construcţie
necombustibile, in montaj aparent sau îngropat.
 Tuburile izolante uşor protejate din PVC tip IPY sau IPEY se vor
monta la temperaturi ale mediului ambiant cuprinse intre +5°C si
40°C si se vor utiliza in medii cu temperaturi intre - 25°C si ;40°C.
 Se interzice montarea tuburilor uşor protejate din PVC pe suprafaţa
coşurilor, in spatele sobelor sau al corpurilor de încălzire.
 Se recomanda ca tuburile sa fie montate pe suprafeţe interioare ale
pereţilor, evitându-se traseele pe suprafeţele exterioare ale clădirilor.

 Tuburile se vor monta pe trasee orizontale sau verticale. Se


recomanda ca tuburile orizontale sa se monteze la 0.3m de la tavan sau
pardoseala.

Tipul Distanta intre elementele pe Distanta de la


tubulu porţiunile drepte ale tuburilor elementul de

15
i fixare la
capetele
tuburilor, coturi,
aparate, etc.
Montaj aparent
Montaj îngropat

Pe orizontala
Pe verticala

IPY 0.5-0.7 0.1


IPEY 0.6-0.8
0.6-0.8
0.7-0.9

0.8-1.0
0.9-1.1

 Se interzice tăierea de şanţuri sau goluri in stâlpi sau grinzi de beton


armat, in general, in elementele de rezistenta ale construcţiilor, in
scopul montării îngropate a tuburilor.
 Îmbinarea, curăţarea si racordarea tuburilor la doze sau aparate se
vor executa numai cu accesorii corespunzătoare tipului respectiv de
tub in aşa fel încât sa prezinte aceeaşi garanţie de rezistenta mecanica,
izolaţie electrica, etanşeitate ca si a tuburilor însăşi.
 Se recomanda ca dozele sa Fie montate pe suprafeţele verticale ale
elementelor de construcţie.
 In încăperile de bai si bucătarii se recomanda sa nu se instaleze
doze. Nu se admite trecerea prin aceste încăperi cu circuite care
servesc pentru alimentarea receptoarelor din alte încăperi.

C. Aparate de conectare pentru instalaţiile electrice de iluminat, de


prize si
de sonerie

16
 La alegerea gradului de protecţie al aparatelor de conectare împotriva
atingerii accidentale, pătrunderii corpurilor străine si apei, in funcţie
de categoria încăperii, a locului de montaj sau utilizare.
 Aparatele de conectare folosite pentru circuitele electrice ale
lămpilor fluorescente vor avea un curent nominal de10A.
 Prizele se vor alege de culori sau forme diferite pentru intensităţi sau
scopuri diferite. Tipul prizelor se vor alege in funcţie de tipul si
caracteristicile receptoarelor care urmează a fi alimentate din aceste
prize si de categoria încăperii dpdv al pericolului de electrocutare, in
care receptoarele vor funcţiona.
 Întrerupătoarele, comutatoarele si butoanele de lumina se vor
monta numai pe conductoarele de faza la o înălţime de la nivelul
pardoselii finite pana la axul aparatelor intre 0.6 si 1.5m.
 Prizele se vor monta la înălţimi de peste 0.1m măsurate de la
axul lor pana la nivelul pardoselii finite.
 în încăperile in care se găsesc doar lavoare fără duşuri se admite
montarea întrerupătoarelor. Se interzice montarea prizelor.
 In încăperile de bai se interzice montarea întrerupătoarelor si
prizelor.
 In bucătarii se admite montarea de întrerupătoare si prize cu
contact de protecţie.
 In cazul in care se montează mai multe aparate unele sub altele,
ordinea de montare începând de sus in jos, va fi :
- întrerupător, comutator;
- buton de sonerie;
- priza de curenţi tari,
- prize de telecomunicaţii.
 Întrerupătoarele, comutatoarele si prizele se vor monta la o
distanta de minim 0.8m de la elementele metalice in legătura cu
pământul.
 Aparatele de conectare pentru instalaţiile electrice interioare au ,
conform prevederilor STAS 2000 următoarele caracteristici :
- piesele care conduc curentul electric sunt executate din
cupru sau aliaje din cupru, materiale rezistente la coroziune ;
- piesele izolante si capacele aparatelor se executa din
materiale termorigide si termoplaste;

17
- deschiderile executate in pereţii subţiri care urmează a fi
îndepărtaţi la montaj , sunt admise numai daca permit o
protecţie mecanica suficienta pentru îmbrăcămintea izolanta;
- Spatiile rezervate trecerii conductoarelor spre borne
trebuie sa permită legarea in ordine a conductoarelor la
bornele aparatului , fără a fi vătămata izolaţia conductoarelor
si fără sa se împiedice funcţionarea normala a ) aparatelor;
- Prin strângerea conductoarelor in bornă, nu trebuie ca
acestea sa fie forfecate din cauza muchiilor tăioase sau a
prea multor îndoiri sau răsuciri.
- Capacele sau învelişurile protectoare ale aparatelor trebuie
sa fie bine fixate de soclu, astfel încât sa nu se desprindă
singure si sa permită atingerea pieselor sub tensiune;
- Aparatele trebuie sa fie astfel construite încât încălzirea sa
nu depăşească limitele admisibile;
- Aparatele care întrerup curentul trebuie sa aibă o putere
suficienta;
- Aparatele trebuie sa suporte fără uzura excesiva sau orice
alta deteriorare, solicitările mecanice, electrice si termice
care se prezintă in utilizare normal;
- Aparatele trebuie sa corespunda la o rigiditate
dielectrica de 2000V, la frecvenţa industriala si la o
rezistenta de izolaţie de 2Mohmi.
- Aparatele prevăzute cu contact de protecţie de legare la
pământ vor avea bornele de legare la pământ in interior;
- Stabilirea contactului de legare la pământ trebuie sa se facă
înaintea stabilirii contactului fazei si nulului de lucru, fisa
fiind
introdusa normal in priza.

D. Siguranţe fuzibile si siguranţe automate cu filet


 Siguranţele fuzibile si siguranţele automate cu filet se vor folosi
numai ca elemente de separare, fiind interzisa utilizarea lor ca aparate
de conectare sub sarcina.

 Se vor utiliza numai siguranţe fuzibile calibrate si in execuţie


închisa.

 Siguranţele fuzibile si siguranţele automate cu filet vor avea


18
capacitatea de rupe mai mare decât curentul maxim de scurtcircuit,
care ar putea sa apară in punctul de instalare.

 Siguranţele fuzibile se folosesc in instalaţiile electrice interioare


montate pe blocurile electrice de apartament conform prevederilor
STAS 7804.

 Siguranţele automate cu filet se instalează pe blocurile electrice de


apartament, in locul capacelor filetate si a elementelor de înlocuire.
Pentru circuitele de iluminat casnic se recomanda utilizarea
siguranţelor cu caracteristici de declanşare 'L', având un curent de
reglaj de 5A, iar pentru circuitele de prize normale se recomanda
siguranţe cu caracteristica de declanşare 'U', având un curent de reglaj
de 10A.

E. Tablouri de distribuţie
 La executarea instalaţiilor electrice interioare se vor folosi tablouri
de distribuţie in conformitate cu STAS 7804.
Varianta Denumirea Greutatea(k
g)
Cu doua circuite bipolare Tablou de distribuţie tip 2C cod 1871
0.885
Cu doua circuite bipolare,Tablou de contor si distribuţie 1.65
sonerie cu transformator tip 2C, cod 1884.
înglobat, loc pentru
contor.
Cu trei circuite Tablou de contor si distribuţie 1.91
bipolare, sonerie cu tip 3C, cod 1883
transformator, loc de
contor.
Cu patru circuite Tablou de contor si distribuţie 2.75
bipolare sonerie cu tip 4C, cod 1887
transformator înglobat,
loc pentru contor.

 Tablourile de distribuţie din tabelul de mai sus au următoarele


elemente componente :
- suport ;
- Siguranţe unipolare cu filet la care se pot monta si
19
siguranţe automate cu filet;
- capac de bachelita;
- sonerie cu transformator înglobat si întreruptor.
 Tablourile prezentate au următoarele caracteristici :
- tensiune nominala : 250V;
- intensitate nominala : IOA ;
- gradul de protecţie : IP 200 ;
- gradul de protecţie cu toate elementele montate : IP
201 ;
- soneria cu transformator - 220/9V, având intensitatea
acustica, la 1m distanta, de minim 50dB.
F. Corpuri de iluminat
 Corpurile de iluminat de orice tip se vor alimenta numai intre faza
si nul.
 Corpurile de iluminat se vor lega la circuitul de alimentare prin
cleme de legătura sau prin fise pentru prize.
 Corpurile de iluminat cu tuburi fluorescente se vor monta cu
dispozitive pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
 Se interzice montarea directa a corpurilor de iluminat
incandescente pe material combustibile.
 Tipul corpurilor de iluminat se alege in funcţie de destinaţia
încăperii ;
 Numărul si poziţia corpurilor de iluminat se alege in funcţie de
forma si
dimensiunile încăperilor.

20
CAP.3 ETAPE DE EXECUŢIE A UNEI INSTALAŢII
ELECTRICE DE FORŢA

A. ÎNTOCMIREA SCHEMEI SI PLANULUI


INSTALAŢIEI.

Poziţia in plan a motoarelor electrice este hotărâta de poziţia


maşinii sau utilajului pe care-l antrenează. Acestea se amplasează la o
distanta suficienta dintre ele, sau intre ele si perete, pentru a permite
manevrarea uşoara la montare sau la demontare, pentru a înlesni
accesul uşor in timpul verificărilor si întreţinerii.
Fiecare motor trebuie sa fie alimentat pe un circuit electric propriu
si sa fie prevăzut cu:

Relee termice pentru protecţie la suprasarcina;


Siguranţa fuzibile pentru protecţie la scurcircuit;
Un aparat de acţionare (manual sau automat);

Pentru a limita curenţii mai mari ce sunt absorbiţi din reţea la


pornire (care provoacă căderi de tensiune pe linia de alimentare),
motoarele cu puterea mai mare de 5,5kW trebuie pornite in stea.
In felul acesta, curentul de pornire se micşorează de trei ori fata de
pornirea prin legare directa la reţea (legarea in triunghi). In cadrul
instalaţiilor de forţa sunt cuprinse si instalaţiile pentru prizele electrice
de forţa , mono si trifazice, de curent continuu sau de tensiune redusa.
Pentru o identificare uşoara, atunci când astfel de prize se găsesc
împreuna , ele se executa de forme diferite sau de culori diferite si sunt
prevăzute cu plăcute pe care este înscrisa tensiunea de utilitare.

Pentru întocmirea schemelor si planurilor instalaţiei de forţa se


procedează la fel ca in cazul instalaţiilor de lumina, adică:

21
 Se stabileşte poziţia fiecărui receptor de forta (motor sau priza)
in planul de arhitectura :

22
In schema numărul 1 este exemplificat acest lucru pentru un punct
termic. Caracteristicile motoarelor sunt determinate de condiţiile
tehnologice, iar caracteristicile prizelor se stabilesc astfel ca la acestea
sa poată fi racordate unele receptoare portabile necesare reparaţiilor,
întreţinerii, cum ar fi : aparate de sudare, maşini de găurit, polizoare,
lămpi portabile la tensiuni redusa (24 V) etc.

23
 Se întocmeşte schema de distribuţie a fiecărui tablou de forta
din clădire :

24

25
Tabloul de forta se prevede pentru alimentarea unui grup de
receptare care se afla intr-o unitate funcţionala, cum ar fi, de exemplu,
receptoarele dintr-un punct termic (schema numărul 2), dintr-o staţie
de hidrofor, dintr-o centrala termica, dintr-un laborator de încercări,
dintr-un atelier mecanic etc. Numărul de receptoare ce poate fi
alimentat dintr-un tablou de forta este variabil. El este limitat de regula
de dimensiunile pe care le poate avea tabloul electric. De aceea
tablourile de forta pot avea puterea instalată de valori de la câţiva kW
pana la zeci si chiar sute de kW.
În schema numărul 2 s-a desenat schema de distribuţie a tabloului
de forta TF1 din schema numărul 1. Aceasta cuprinde noua circuite
pentru motoare (şapte cu pornire directa si doua cu pornire stea-
triunghi, un circuit de prize trifazice cu puterea de 5kW, un circuit de
prize monofazice cu puterea de 1,5kW, un circuit trifazat de rezerva cu
puterea de 3kW şi un circuit de tensiune redusa (24V), legat in faţa
întreruptorului general, de putere foarte mica (100VA) pentru lămpi
portabile
Caracteristicile electrice ale motoarelor sunt date in tabelul de mai
jos.

Caracteristicile
electrice ale motoarelor din TF1

Puterea Turaţia Randamen Factor de Raportu


instalată [rot/min] tul putere l
η cos φ In/Ip
1,1 1500 0,73 0,78 6
1,5 1500 0,76 0,79 6
2,2 1000 0,77 0,74 5,5
7,5 1500 0,855 0,84 6,5

Tabloul electric TF1 are o putere instalata de 35,3kW.

 Se întocmeşte schema generala de distribuţie a instalaţiei de


forta.
26
Aceasta se întocmeşte după aceleaşi principii ca si in schema
generala a instalaţiei de lumina.

B. TRANSPUNEREA IN PLANURI A SCHEMELOR


ELABORATE.

Circuitele de forta sunt mult mai simplu de trasat decât cele de


lumina, deoarece pe un circuit se afla un singur motor, iar circuitele de
priza nu diferă de cele de priza din instalaţia de de lumina. Circuitele
se pot executa:
- aparent, pe elementele de construcţie. Aceasta soluţie cel
mai des adoptată, montarea circuitelor făcându-se pe pereţii
încăperii. Deoarece tuburile de protecţie sunt mult mai
expuse la lovituri mecanice, in astfel de încăperi acestea se
executa de regula din metal (PEL sau ţeava);
27
- îngropat în elementele de construcţie. Soluţia îngropat se
alege foarte des când motoarele se afla departe de pereţii
încăperii, sau când distantele de la tablou la acestea de-a
lungul pereţilor este de asemenea mare. În astfel de situaţii,
circuitele electrice se montează îngropat în pardoseala
încăperii , fie direct in pardoseala, fie în canale special
făcute şi acoperite cu tablă striată. Canalele pentru circuite
de forta trebuie sa fie prevăzute cu sisteme de scurgere si
evacuare a apei.
În schema numărul 3 este desenat planul instalaţiei de forta din
punctul termic din schema numărul 1. O parte din circuite este dusa
aparent pe pereţii încăperii, iar o alta parte este dusa îngropat în
pardoseala . Pentru motoarele m1 ......m3 , tuburile de protecţie ies din
pardoseala chiar lângă fundaţia acestora. Pentru restul motoarelor,
tuburile de protecţie trec de pe perete pe pardoseală şi apoi se ridica pe
fundaţia motoarelor. Pe porţiunea de la perete la fundaţie aceste tuburi
sunt protejate de tevi din oţel.
Ca şi în cazul circuitelor pentru instalaţia de iluminat, circuitele de
forta nu trebuie sa străbată elemente de rezistenta ale construcţiei si nu
trebuie sa se găsească la distante corespunzătoare de celelalte conducte
metalice pentru apa rece sau calda, încălzire ori gaze.
Coloanele de legătura, atât cele secundare cat şi cea generala, se
vor duce pe drumul cel mai scurt dintre punctele pe care le unesc, in
condiţiile respectării distantelor minime admise intre elementele
instalaţiei si elementele altor instalaţii sau elemente de construcţie (
Normativ 17-2011)

CAP.3 MARIMI ELECTRICE SI UNITATI DE MASURA

Curentul electric
Daca la capetele unui conductor electric se aplica o tensiune, atunci
in acel conductor ia nastere un curent electric datorat deplasarii
electronilor liberi din conductor.
Intensitatea curentului electric (I) - reprezinta cantitaea de electricitate
(sarcina electrica) Q [C] ce trece in unitatea de timp prin sectiunea
conductorului.
Q  C
I  ,
t  s 

28
Cantitatea de electricitate ce trece prin conductor este in functie de
marimea tensiunii aplicata conductorului precum si de rezistenta pe care o
opune acesta.
Unitatea de masura a intensitatii curentului este Amperul (A).
Un Amper reprezinta cantitatea de electricitate de un Coulomb care trece
prin conductor in tip de o secunda. Ca sens al curentului electric s-a fixat,
conventional, sensul invers in care se deplaseaza electronii.
Intensitatea curentului electric ce trece printr-un conductor isi mentine
aceeasi valoare pe toata lungimea conductorului. Intensitatea curentului
electric se masoara cu ampermetrul.
Raportul dintre intensitatea curentului electric (I) si suprafata sectiunii prin
care acesta trece se numeste densitate de curent:
I  A 
 
S  mm 2 

Rezistenta electrica (R) - este marimea care indica gradul de opunere a


unui conductor la trecerea curentului electric prin el.
Unitatea de masura pentru rezistenta se numeste Ohm (Ω).
Un Ohm este rezistenta conductorului in care circula un curent de un
Amper cand se aplica o tensiune de un Volt.
Rezistivitatea electrica (ρ) – este marimea care da dependenta dintre
natura conductorului si rezistenta electrica.
   mm 2 
Unitatea de masura pentru rezistivitate este 
 m


.
l
Valoarea rezistentei unui conductor se calculeaza cu formula: R
S
sau
l
R
 S
in care:
R - rezistenta conductorului (Ω); l - lungimea conductorului (m); S -
sectiune conductorului (mm2);
ρ - rezistivitatea (rezistenta specifica) a materialului conductor (
  mm 2
m
);
 m 
γ - conductivitatea materialului conductor  2 
   mm 
.
1
Conductivitatea (γ) – este inversul rezistivitatii    .
Conductivitatea electrică (numită şi conductibilitatea electrică specifică)
este mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de

29
a permite transportul sarcinilor electrice atunci cand este plasat într-un
camp electric.
Conductibilitatea electrică este proprietatea materialelor de a permite
trecerea curentului electric.
Valoarea rezistentei pentru un circuit monofazat (doua conductoare)
se determina luandu-se in calcul lungimea ambelor conductoare (dus
si intors).

Rezistenta metalelor creste cu temperatura, iar a carbunelui si a apei scade


cu cat temperatura lor creste.
Variatia cu temperatura a rezistentei se determina cu relatia: R 2 = R1[1+α
(t2-t1)].
in care:
R1- rezistenta cunoscuta a conductorului la o anumita temperatura; α
- coeficientul de temperatura, reprezinta variatia rezistentei de 1Ω a
conductorului la cresterea temperaturii sale cu 10C;
t2 - temperatura pentru care dorim sa aflam rezistenta conductorului;
t1 – temperatura pentru care cunoastem resistenta R1.

Rezistenta se masoara cu Ohmetrul.

Conductanţa electrică (G) - este mărimea care exprimă capacitatea a unui


conductor sau circuit dat de a conduce curentul electric. Conductanţa se
măsoară în siemens (S) şi este mărimea inversă rezistenţei electrice
măsurate în ohmi (Ω).

Tabelul 1. Rezistivitatea, coeficientul de topire la 20 0C si punctul de


topire al unor materiale din care se fabrica conductoarele electrice. (Se
considera 1m de material avand S = 1 mm2):

30
Tensiunea electrica – numeric este egala cu lucrul mecanic efectuat
pentru a transporta unitatea de sarcina pozitiva de-a lungul intregului
circuit.
In intreriorul surselor de energie electrica (al masinilor generatoare
rotative, al elementelor galvanice, al acumulatoarelor etc), unde se produce
o transformare a energiei mecanice, chimice, etc. in energie electrica, ia
nastere o forta electromotoare.
In momentul in care la bornele acestor surse se racordeaza receptoare
electrice, ia nastere un curent electric de o anumita intensitate (I), curent
care este debitat in exterior, in conductorul liniei pana la receptoare.
La borna sursei, datorita pierderilor din interior, forta electromotoare are o
valoare mai mica, acesteia i s-a dat denumirea de tensiune electrica (U).
31
U = E - rI
unde:
E – forta electromotoare care ia nastere in interiorul sursei de energie; rI –
pierdere de tensiune interioara.
Unitatea de masura pentru tensiune este Voltul (V).
Tensiune electrica scade in lungul conductoarelor prin care trece curentul
electric cu atat mai mult cu cat rezistenta electrica a conductoarelor este
mai mare, producandu-se asa numita pierdere de tensiune din conductoare
(ΔU).

1.4. Clasificarea materialelor


Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numeşte
conductor electric; metalele sunt buni conductori electrici, iar dintre
acestea conductivitatea cea mai mare o are argintul (63,0·106 S·m−1), urmat
la mică distanţă de cupru (59,6·106 S·m−1). De asemenea plasma (gaz
ionizat) este în general un bun sau foarte bun conductor electric, în multe
cazuri conductivitatea plasmei se poate considera infinită. Tot în clasa
conductorilor intră şi unele lichide care conţin mulţi ioni, de exemplu apa
sarata conduce curentul electric cu atat mai bine cu cat concentraţia de sare
este mai mare.
Un corp sau material care nu permite în mod semnificativ trecerea
sarcinilor electrice se numeşte izolator (de exemplu sticla, vidul, apa
deionizată etc.). O valoare a conductivităţii electrice între cea a
conductorilor şi cea a izolatorilor o au semiconductorii. Adesea
conductivitatea semiconductorilor poate fi ajustată în limite largi, atât
permanent prin procesul de fabricaţie, de obicei prin dopare, cât şi dinamic
prin aplicarea unor câmpuri electrice exterioare, prin variaţia temperaturii,
prin iluminare, prin expunere la radiaţie ionizantă etc.
Materialele electroizolante prezintă o rezistivitate electrică ρ cu valori
cuprinse între 108 şi 1018 [Ωcm]. Materialele electroizolante se pot clasifica
în materiale organice, anorganice şi siliconice. Materialele de natură
organică prezintă proprietăţi electroizolante foarte bune, având însă o
rezistenţă redusă la solicitările termice şi mecanice. Materialele de natură
anorganică (marmura, azbestul etc.) au o comportare inversă materialelor
organice. Materialele de natură siliconică îmbină în mod favorabil cele mai
bune proprietăţi ale materialelor organice şi anorganice. Materialele
electroizolante pot fi: solide, lichide şi gazoase. Folosind drept criteriu de
clasificare stabilitatea termică, materialele electroizolante se împart în
32
clase de izolaţie şi au caracteristica comună temperatura maximă la care
pot fi utilizate timp îndelungat. Pentru determinarea stabilităţii termice, pe
lângă temperatură, se pot utiliza şi mărimi electrice (constante de material)
ca de exemplu scăderea rigidităţii dielectrice cu creşterea temperaturii,
mărimi fizice sau mărimi mecanice.
Materialele semiconductoare au o rezistivitate electrică ρ cuprinsă în
intervalul (10-3÷1010)[Ωcm]. Caracteristicile de bază ale materialelor
semiconductoare sunt următoarele: - rezistivitatea materialelor
semiconductoare variază neliniar cu temperatura; rezistivitatea lor scade
odată cu creşterea temperaturii; - prin suprafaţa de contact între 2
semiconductori sau un semiconductor cu un metal, conducţia electrică este
unilaterală; - natura purtătorilor de sarcină dintr-un semiconductor depinde
de natura impurităţilor existente în semiconductor.
Materialele conductoare au o rezistivitate care nu depăşeşte 10 -5÷10-3
[Ωcm]. După natura conductibilităţii electrice materialele conductoare se
pot clasifica în:
- Materiale conductoare de ordinul I. Aceste materiale prezintă o
conductibilitate de natură electronică, rezistivitatea lor creşte odată cu
creşterea temperaturii, iar sub acţiunea curentului electric ele nu suferă
modificări de structură. Materialele conductoare de ordinul I sunt metale în
stare solidă şi lichidă. Dacă luăm în considerare valoarea conductivităţii
lor, materialele conductoare de ordinul I se pot împărţi în:
- materiale de mare conductivitate, cum sunt: Ag, Cu, Al, Fe, Zn, PB, Sn
etc.
- materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje şi se
utilizează pentru rezistenţe electrice, elemente de încălzire electrică,
instrumente de măsură etc.
- Materiale conductoare de ordinul II. Aceste materiale prezintă o
conductibilitatea de natură ionică, rezistivitatea lor scade odată cu
creşterea temperaturii, iar sub acţiunea curentului electric ele suferă
transformări chimice. Din categoria materialelor conductoare de ordinul II
fac parte sărurile în stare solidă sau lichidă, soluţiile bazice sau acide,
soluţiile de săruri (deci toţi electroliţii).

1.5. Legea lui Ohm

33
Legea lui Ohm stabileste o legatura intre cele trei marimi de baza:
intensitate, tensiune si rezistenta,
dintr-un circuit electric inchis.
Intensitatea curentului electric care trece printr-un circuit este direct
proportionala cu tensiune electrica aplicata acelui circuit si invers
proportionala cu rezistenta electrica a circuitului.
U
I 
R
, in care:
I – intensitatea curentului electric (A); U - tensiunea electrica (V); R
– rezistenta electrica (Ω).

Daca la un circuit electric se cunosc doua din cele trei marimi de baza se
poate afla a treia
U
R
I
sau U  RI .
Legea lui Ohm este valabila atat pentru un circuit inchis cat si pentru
portiuni din circuitul respectiv.

34
A B

U
U2

R2

E D

U
a) pentru intreg circuitul ABCDE avem: U = RI sau I 
R
;
U1
b) pentru portiunea de circuit BCD avem: U1 = R1I sau I  ;
R1
c) Pentru portiunea de circuit ABDE avem: U - U 1 = R2I sau
U1  U 2 U
I  .
R2 R2
U - U1 = ΔU reprezinta pierderea de tensiune pe distanta AB a circuitului.
Pe baza legii lui Ohm se poate determina pierderea de tensiune pe diferite
protiuni ale unui circuit daca cunoastem curentul respectiv precum si
rezistenta electrica a portiunii considerate.

Exemplu: Tensiunea electrica de alimentare a unui circuit este de 24 V, iar


rezistenta circuitului este de

35
6 Ω. Sa se determine valoarea curentului I ce trece prin circuit.
U 24
Rezolvare: I  R  6  4 A .
Gruparea rezistoarelor - Rezistoarele electrice se pot lega in serie s-au
paralel.

Legarea in serie se face legând rezistoarele unul de altul in continuare


astfel incât acelasi curent trece prin fiecare.

Fig.1 Legarea serie a rezistoarelor:

Rezistenta echivalenta (totala) RT a unui grup de rezistoare (R1,R2,R3)


legate in serie se calculeaza cu relatia:
RT = R1 + R2 + R3
Legarea rezistoarelor in paralel se face prin conectarea capetelor acestora
astfel ca prin fiecare dintre ele trece numai o parte din curentul total din
circuitul electric in care au fost legate rezistoarele.

Fig.2 Legarea rezistoarelor in paralel:

Rezistenta echivalenta se determina cu relatia:


1 1 1 1 R1  R2  R3
   ; RT 
RT R1 R2 R3 R1  R2  R2  R3  R3  R1

In cazul a numai doua rezistoare (divizorul rezistiv):


R1  R2
RT 
R1  R2

36
Rezistenta echivalenta ce inlocuieste un grup de rezistoare legate in paralel
este mai mica decat cea mai mica rezistenta din grup.
Rezistoarele se mai pot lega si mixt. Rezistenta echivalenta se detremina
afland pe rand rezistentele legate in serie separat si cele legate in paralel
separate dupa care aflam rezistenta totala.

1.6. Legile lui Kirchhoff

Legile lui Kirchhoff stabilesc modul in care circula curentul electric prin
conductoarele electrice legate intre ele (ramificat si buclat).
Legea I – Daca mai multe conductoare prin care circula curenti electrici
se intalnesc intr-un puct (nod), suma curentilor care intra in acel punct
este egala cu suma curentior care pleaca din acel punct.
Conventional se noteaza cu:
+ curentii care intra in nod;
- curentii care pleaca din nod.

Fig. 3. Curentii electrici intr-un nod:

Legea I Kirchhoff:
I1+I2+I4= I3+I5 sau I1+I2- I3+I4- I5 =0

Legea a II-a – Intr-un circuit electric inchis, suma algebrica a fortelor


electromotoare este egala cu suma algebrica a pierderilor de tensiune.
Adica:
E  RI
Acesta regula se aplica tinand seama de urmatoarele:
- forta electromotoare este pozitiva daca sensul ales pentru
parcurgerea circuitului parcurge sursa de la borna negativa la
borna pozitiva;

37
- pierderile de tensiune au semnul plus cele la care sesul curentului
este acelasi cu sensul ales pentru parcurgerea circuitului in caz
contrar ele vor fi cu minus.

Fig.4. Circuit electric inchis:

-E1+E2=R1I+R2I
In cazul in care la calculul curentului se obtine o valoare cu semnul minus
inseamna ca sensul real al circuitului este invers celui ales.

1.7. Puterea electrica. Energia electrica

Energia dezvoltata in unitatea de timp la bornele unui consummator se


numeste putere electrica.
Unitarea de masura pentru puterea electrica este Wattul [P]SI = 1 W.
In cazul curentului continuu puterea electrica se poate calcula cu relatiile:
P U I ;
P  R  I 2 - puterea electrica disipata de un consummator cu rezistenta R sub
U2
forma de caldura; P
R
.
In cazul curentului alternativ monofazat:
a) puterea activa: Pa = UI cosφ;
b) Puterea reactiva: Pr = UI sinφ.

38
In cazul curentului alternativ trifazat:
a) puterea activa: P  3  UI cos  ;
a

b) puterea reactiva: P  3  UI sin  .


r

Puterea electrica se masoara cu Wattmetrul.


Intre puterea mecanica si puterea electrica exista urmatoarea relatie: 1 CP
= 736 W.

Pierderea de putere

Odata cu pierderea de tensiune din conductoare se produce simultan si o


pierdere de putere.
Aceasta se exprima prin relatia generala:
ΔP = RTI2
, in care:
ΔP - este pierderea de putere; RT – rezistenta tuturor conductoarelor
circuitului sau ale liniei electrice considerate; I - intensitatea
curentului ce strabate circuitul sau linia electrica.

In general, pentru circuite sau linii electrice scurte nu se tine seama


de pirderea de putere din conductoare.
Pierderea de putere devine importanta la liniile electrice lungi si de
ea se tine seama la dimensionarea conductoarelor, deoarece, procentual
pierderea de putere este mai mare decat pierderea de tensiune. Puterea
pierduta in conductoare se transforma in caldura.
Randamentul (η) - este raportul dintre puterea utila si puterea absorbita.
Randamentul este mai mic dacat unitatea.
Pu Pu Pu
    1, in care:
Pa Pu  P Pu  RI 2
Pu – este puterea utila, puterea obtinuta dupa transportul sau dupa
transformarea ei se mai numeste si puterea la arbore; P a - este puterea de
transport sau puterea absorbita efectiv de electroreceptoare;
RI2 – pierderi prin effect Joule (caldura).
In afara de pierderile prin efect Joule, la transportul si transformarea
energiei electrice se mai produc si alte pierderi cum ar fi cele
electromagnetice. La electromotoare se produc pierderi mecanice (frecare
in lagare).
Daca se ia in considerare numai pierderile prin efect Joule atunci se obtine
randamentul electric (ηe), daca se iau in considerare toate pierderile se
obtine randamentul total (η).

39
La electromotoare puterea inscrisa pe placuta lor precum si cea trecuta in
prospecte reprezinta puterea utila (la arbore).
Coeficientul de cerere - reprezinta raportul dintre puterea maxima
absorbita de o instalatie electrica si puterea totala instalata in receptoarele
acelei instalatii, el este subunitar (<1).
Pa
Cc  1
Pi
Intr-un atelier sau fabrica sunt receptoare de tot felul. Acestea nu lucreaza
simultan si nici toate incarcate la plina sarcina. In aceasta situatie puterea
absorbita de toate receptoarele fabricii / atelierului este mai mica decat
puterea instalata in receptoare.
Coeficientul de cerere se calculeaza dupa formula:
K s  Ki
Cc 
 m  r
unde:
Ks - este coeficientul mediu de simultaneitate al functionarii
motoarelor( in masura in care acestea functioneaza simultan); K i - este
coeficientul mediu de incarcare a motoarelor electrice din instalatia
cosiderata, aflate in functiune (in masura in care motoarele sunt incarcate
la sarcina nominala);
ηm - este randamentul mediu general al electromotoarelor, corespunzator
Ki; ηr - este randamentul mediu general al retelelor care alimenteaza
electromotoarele.

Energia electrica - produsa, transportata sau consumata se poate determina


facand produsul dintre dintre puterea electrica respectiva si timp.
W  P t
Energia electrica este de doua feluri: - energie electrica activa; - energie
electrica reactiva.
Energia electrica activa – este energia de baza care se foloseste in toate
activitatile unde energia electrica este solicitata ea putandu-se transforma
in energie mecanica, luminoasa, calorica.
Energia electrica reactiva - este o energie complementara, care serveste la
magnetizarea bobinajelor diverselor receptoare inductive (transformatoare,
motoare etc) racordate la reteaua electrica.
Se urmareste permanent ca circulatia acestei energii reactive prin retelele
electrice de transport, distributie si utilizare sa fie cat mai mica, dandu-se
posibilitatea energiei electrice active sa circule pana la capacitatea maxima
a retelelor. In general energia electrica are simbolul W.

40
U2
Energia electrica in curent continuu: W  U  I  t ; W  RI 2  t ; W 
R
t

Energia electrica in curent alternativ:


a) Energia activa in curent monofazat si trifazat:
W  U  I  cos   t ; W  3  U  I  cos   t
a a

b) Energia reaciva in curent monofazat si trifazat:


Wr  UI sin   t ; W  3UI sin   t
r

Unitatea de masura pentru energie electrica activa este Wattora (Wh) sau
multiplul sau kilowattora
(kWh). Unitaea de masura pentru energia reactiva este Voltamper reactiv-
ora (Varh) sau multiplul sau kilovoltamper reactiv-ora (kVarh). Energia
electrica se masoara cu contoarul electric (de energie activa, respectiv
energie reactiva).

Tabel 2. Valori ale coeficientilor de cerere pentru diferite receptoare


electrice (valori informative):

1.8. Pierderea de tensiune (ΔU)

Tensiunea scade in lungul unui conductor prin care trece curent electric,
producadu-se ceea ce numim o pierdere de tensiune, notata cu ΔU.

41
Aceasta pierdere este direct proportionala cu rezistenta conductorului (pe
portiunea considerata) si cu intensitatea curentului electric ce trece prin
acel conductor.
Pierderea de tensiune dintre doua puncte ale unui conductor reprezinta
diferenta de tensiune dintre acele puncte.
Pentru determinarea ei se aplica legea lui Ohm (ΔU = RI).

Pierderile de tensiune sunt cu atat mai mari cu cat conductorul are o


lungime mai mare si cu cat sectiunea este mai mica.
Daca pentru acelasi conductor creste intensitatea curentului care trece prin
el vom avea pierderi de tensiune mai mari.
Pentru buna functionare a receptoarelor trebuie sa avem la bornele acestora
o tensiune de alimentare cat mai apropiata de tensiunea lor nominala.
Pentru aceasta, pierderile de tensiune admise, atat in retele de transport si
distributie a energiei electrice, cat si in instalatiile de utilizare, sunt limitate
la anumite procente maxime.
Astfel, in retelele electrice de distributie ele pot fi maxim 0.5%, in
coloanele bransamentelor electrice individuale (portiune de bransament de
la intrarea in cladire pana la contor) de 1% , la coloanele principale
colective din blocuri de 0.5% etc.
Pierderile de tensiune maxime admise in instalatiile de utilizare, de la
tabloul general al instalatiilor si pana la ultimul receptor (lampa, motor
etc.), pentru sarcina maxima la care au fost proiectate instalatiile sunt
urmatoarele:
a) In cazul alimentarii instalatiilor prin bransarea directa la retelele
electrice de joasa tensiune:
- 3% pentru instalatii de iliminat;
- 5% pentru restul instalatiilor de orice fel.
b) In cazul alimentarii instalatiilor printr-o centrala proprie sau post
de transformare:
- 8% pentru instalatiile de iluminat;
- 10% pentru restul instalatiilor de orice fel.
c) In cazul alimentarii lampilor cu tensiuni reduse (sub 42 V),
pierderea de tensiune maxima admisa in conductoare este de 10%.
La pornirea electromotoarelor se produce o pierdere de tensiune foarte
pronuntata in circuitul de alimentare datorita curentului mare absorbit la
pornire de catre electromotor pentru un timp foarte scurt (socul de
pronire).

42
Pierdere maxima de tensiune admisa in momentul pornirii
electromotoarelor se indica de catre constructorul acestora si de ea trebuie
sa se tina seama la dimensionarea circuitelor electrice de alimentare.
Pastrarea tensiunii la o valoare cat mai apropiata de valoarea nominala este
de mare importanta, deoarece la valori mai scazute ale acesteia
electromotoarele trifazate pierd din puterea lor mecanica, fierbatoarele si
incalzitoarele electrice nu mai produc caldura prescrisa, iar becurile
electrice pierd in si mai mare masura din intensitatea lor luminoasa.

1.9. Relatii folosite in electrotehnica. Marimi electrice si unitati de


masura
Marimi electrice si unitati de masura. Multipli si submultiplii unitatilor
de masura

Nr. Denumirea marimii Simbolul Denumirea Simbolul


crt marimii unitatii de unitatii de
masura in masura
S.I.
1 Curentul electric I; i Amper A
2 Sarcina electrica Q Coulomb C
3 Tensiunea. Diferenta U; u Volt V
de potential
4 Forta electromotoare E; e Volt V
5 Rezistenta electrica R; r Ohm Ω
6 Reactanta X; x Ohm Ω
7 Impedanta Z; z Ohm Ω
8 Conductanta G Siemens S
9 Capacitatea electrica C Farad F
10 Energia electrica Wa Joule; Wattora J; Wh
activa
11 Energia electrica Wr Volt-amper- Varh
reactiva reactiv-ora
Nr. Denumirea marimii Simbolul Denumirea Simbolul
crt marimii unitatii de unitatii de
masura in masura
S.I.
12 Putere electrica activa P Watt W
13 Putere electrica Q Volt-amper- Var
reactiva reactiv
43
14 Putere electrica S Volt-amper VA
aparenta
15 Frecventa f Hertz Hz
16 Factor de putere cosφ fara -
dimensiune
17 Randamentul η fara -
dimensiune

Multipli si submultiplii unitatilor de masura:


Prefix Nr. Care multiplica Exemplificarea
Denumirea Simbol unitatea de masura pentru unitatea
Watt
12
terra T 1000000000000 10 terawatt
MULTIPLI

giga G 1000000000 109 giga watt


mega M 1000000 106 megawatt
kilo k 1000 103 kilowatt
hecto h 100 102 hectowatt
deca da 10 10 decawatt
- - 1 1 watt
-1
deci d 0,1 10 decieatt
SUBMULTIPLI

centi c 0,01 10-2 centiwatt


mili m 0,001 10-3 miliwatt
micro μ 0,000001 10-6 microwatt
nano n 0,000000001 10-9 nanowatt
pico p 0,000000000001 10- picowatt
12

Principalele relatii fundamentale folosite in electrotehnica. Relatii intre


curent, tensiune, putere

Marimea Curent Curent alternativ


de continuu si Monofazat Trifazat
determin monofazat inductiv Neinductiv Inductiv
at neinductiv
Curentul U P U P P
I 
R
; I 
U
I 
R  cos  ;
I 
3 U
I 
3  U  cos 
P
I 
U  cos 
Tensiunea U  R  I ;U 
P U  R  I  cos 
U 
P
U 
P
I 3I 3  I  cos 

44
P
U 
I  cos 
Pierderea U v  2  R  I U v  2  R  I cos  U v  3  R  I U v  3  R  I cos 

de
tensiune
( volti)
(R=
rezistenta
unui
conductor
)
Puterea P U I P  U  I cos 
P  3 U  I P  3 U  I cos 
activa

Marimea Curent Curent alternativ


de continuu si Monofazat Trifazat
determin monofazat inductiv Neinductiv Inductiv
at ne inductiv
Puterea - Q  U  I  sin  - Q  3 U  I  sin 
reactiva Q  P  tg
Q  P  tg

Puterea - S U I - S  3 U  I
aparenta S P Q
2 2
S P2  Q2

Rezistenta , reactanta, inductanta

Marimea de determinat Relatia folosita


Rezistenta l l
R   ;R 
S  S
Reactanta inductiva X L  L
(inductanta )
Reactanta capacitiva 1
XC 
C
(capacitanta )
Reactanta totala 1
X  L 
C
Impedanta Z  R2  X 2 ;Z  
R 2   L 
1 

2

 C 
- ;

CAP. 4 EXEMPLE DE CALCUL NUMERIC A CIRCUITELOR


ELECTRICE
45
1. Câtă energie electrică consumă o lampă alimentată la o tensiune de
230 V prin care trece un curent de 0,3 A dacă ea funcţionează timp
de 15 minute.
15
W  Pxt  UI cos t  0,230 x 0,3 x1x  0,01725kwh
60

2. Un electromotor monofazat conectat la o reţea de curent alternativ cu U


= 220 V consumă un curent I = 5 A şi funcţionează la un cos = 0,85. Să
se determine puterea activă consumată de electromotor.
P= UxIx cos  =220x5x0,85 =935W
3. Un radiator electric având rezistenţa R=20  este străbătut de un
curent I=10 A şi funcţionează
timp de două ore şi 45 de minute. Câtă energie consumă?
45
W  RI 2 t  20 x10 2 x (2  ) / 10 3  2 x 2,75  5,5kwh
60

4. Să se determine rezistenţa totală RT a unui circuit monofazat alimentând


trei lămpi electrice conectate în paralel, având rezistenţele R 1 = 100
Ω , R2 = 200 Ω , R3 = 300 Ω, dacă rezistenţa unui conductor al
circuitului este R4 = 0,25 Ω.
R1=100 Ω; R2=200 Ω; R3 = 300 Ω; R4 = 0,25 Ω.
R1'  R1  R4  100,25
R2'  R2  R4  200,25
R3'  R3  R4  300,25
1 1 1 1 R' R'  R' R'  R' R'
 '  '  '  2 3 ' 1' 3 ' 1 2
Rt R1 R2 R3 R1 R2 R3
R1' R2' R3'
Rt  ' '  54,75
R2 R3  R1' R3'  R1' R2'
R1'
R1 R4

R2 R4 R2'

R3'
R3 R4

5. Un radiator electric având puterea P = 1800 W absoarbe un curent de 15 A.


Să se determine rezistenţa electrică interioară a radiatorului.

46
P=1800W; I=15A; P= UxIx cos ; cos  =1 ; P=UI ;U=RI ; P=RI2 ;
P 1800
R 2
  8
I 15 x15
6. La un circuit de prize cu tensiunea U = 230 V sunt conectate un fier de
călcat de Pfc = 690 W şi un
reşou. Să se determine rezistenţa fierului de călcat şi separat rezistenţa
reşoului, ştiind că cele două
receptoare absorb un curent total It = 5 A.
Pfc 690 U 230
Pfc =RfcI2 ; R fc  2
  27,6 ; Rt=Rfc+Rr ; U= RtI ; Rt 
I

5
 46
I 25
Rr=Rt - Rfc=46-27,6=18,4 

7. Să se determine pierderea de tensiune în volţi şi procente pentru o


porţiune de circuit monofazat
având rezistenţa de 0,5 , prin care trece un curent de 8A, tensiunea
de alimentare fiind U=230 V.
U  rI  0,5 x8  4V
4
U [%]  100 x  1,74%
230
8. Un circuit are trei derivaţii cu rezistenţele R 1 = 30 Ω , R2 = 90 Ω , R3 =
45 Ω. Curentul în
conductoarele de alimentare este I = 8 A. Să se determine tensiunea la
bornele circuitului şi
curentul din fiecare derivaţie.
1 1 1 1 R1 R2 R3
   ; Rt   15
Rt R1 R2 R3 R2 R3  R1 R3  R1 R2

U=RtI ; U=15x8=120V
120 U U
U=R1I1 ; I1   4 A; I 2   1,33 A ; I3   2,66 A
30 R2 R3
I1 R1

I2 R2

47
I3 R3

9. Un electromotor monofazat având randamentul  = 80% şi cos = 0,89


este parcurs de un curent
I = 18 A la o tensiune de U = 230 V. Să se determine puterea absorbită
din reţea şi puterea utilă ale
electromotorului, în kW şi CP.

Pu=UI cos =2947,68 W   4CP


Pa= UI cos  =3684,6 W   5CP
1CP=736 W
1KW=1,36CP
10. Un generator având la bornele sale tensiunea U = 230 V şi
randamentul = 90 %, alimentează un
circuit cu o rezistenţă R = 2,76 Ω. Să se determine puterea motorului
care pune în mişcare rotorul
generatorului.
Curentul in circuit I = = = 83,33
Pu= UI cos ; cos =1;
Puterea cedata de generator
P= UI=230x83,33=19,166kW
Puterea motorului
= ; Pa = = = 21,296 kW

sau Pa= 21,296x1,36 29 CP

11. Avem un transformator de forţă trifazat de putere S n = 10 MVA;


tensiunile nominale U1n = 20 kV
şi U2n = 6,3 kV. Să se calculeze curentul nomimal primar si respectiv
curentul nominal secundar.

48
Sn  3UI  3U 1n I 1n  3U 2 n I 2 n
Sn 10000
I 1n    289 A
U 1n 3 20 x1,73
Sn 10000
I 2n    963,4 A
U 2n 3 6 x1,73

12. La temperatura mediului ambiant t1 = 150, rezistenţa unui bobinaj al


unei maşini electrice este R1
= 40 Ω. După o funcţionare mai îndelungată, rezistenţa bobinajului
creşte la valoarea R2 = 50 Ω .
Să se calculeze temperatura t2 la care a ajuns bobinajul după
funcţionare, ştiind că bobinajul este

făcut din cupru cu coeficient de temperatură α = 0,004 .

R2  R1 [1   (t 2  t1 )]
( R2  R1 ) 50  40
t 2  t1   15   77,5C
R1 0,004 x 40

13. Un generator de curent alternativ alimentează cu energie electrică un


circuit care are cos = 0,83.
Tensiunea la bornele generatorului este U = 240 V iar curentul în
circuit I = 120 A. Să se determine
puterile generate: aparentă, activă şi reactivă.
Puterea aparenta
S=UI=240x120=28800VA=28,8KVA
Puterea activa
P=UIcos=240x120x0,83=23901 W=23,9KW
Puterea reactiva
Q=UIsin=240x120x0,56=16128var=16,1 kvar
Valoarea de 0,56 a sin s-a luat din tabelele trigonometrice dupa ce s-a
teterminat ca 0,83
corespunde drept cos la un unghi de 340
Puterea reactiva, in lipsa tabelelor trigonometrice, se poate determina
si din formula:
= =16,1kvar

49
14. Pe plăcuţa unui electromotor monofazat sunt trecute următoarele
date: P = 2 kW, I = 5 A, cos  =
0,8. Să se determine tensiunea la care lucrează acest electromotor.
P 2000
P  UI cos  U    500V
I cos  5 x0,8
15. Un fier de călcat electric, alimentat la tensiunea de 230 V
funcţionează un timp t = 2 ore şi 45 de
minute, consumând în acest timp o energie W = 4,850 kWh. Să se
calculeze rezistenţa electrică a
acestui fier de călcat.
W=Pxt=UxIxt ; inlocuim I=

W= =

WR = U2t ; R = = = 30 Ω
16. Să se calculeze energia electrică activă totală consumată de
următoarele receptoare electrice:
a) un electromotor de 2 CP care funcţionează un timp t1=60 minute;
b) o lampă având rezistenţa R = 200 , prin care trece un curent I = 1 A şi
funcţionează un timp t2 = 15 minute.

a) consum electromotor: 1CP=736 W


W=Pxt=2x736Wx1h =1472 Wh
b) consum lampa:
Se determina mai intai puterea lampii:P=UI=RxIxI=RI 2=200x
I2=200W, apoi consumul acesteia:
W=Pxt= h= 200x0,25h = 50Wh

17. Pe tabloul de distribuţie al unui consumator sunt montate : un


voltmetru, un ampermetru şi un
wattmetru, care indică: 220 V, 80 A şi respectiv 14,1 kW. Să se
determine factorul de putere,
impedanţa, rezistenţa activă şi reactanţa circuitului.
Factorul de putere este: = =0,8

50
Impedanta circuitului este: = = 2,75

Rezistenta activa este: r = Zx cos = 2,75x0,8 = 2,2

Reactanta circuitului este: = =1,65

18. Dintr-un circuit de tensiune U = 230 V se alimentează o lampă cu


rezistenţa Rl = 529 Ω şi un fier
de călcat electric cu rezistenţa Rfc =100 Ω. Să se determine energia
electrică pe care o consumă
cele două receptoare, ştiind că ele au funcţionat fără întrerupere timp
de o oră şi 45 de minute.

W=Pxt=UIt; I=

Wlampa= U t = t= =175Wh

Wfc = U t = t= = 925,75 Wh

Total 1100,75 Wh
19. Ce curent maxim se absoarbe printr-un branşament monofazat de 230
V de către o instalaţie
electrică dintr-o locuinţă în care sunt instalate : 5 lămpi de câte 100 W,
un aparat TV de 30 W şi un
frigider de 100 W ? Se precizeaza ca toate receptoarele se considera
rezistive (cos  ==1).
Puterea total instalata (P)va fi:
5x100W=500W
1x30W=30W
1x100W=100W
Total: 630W
P 5 x100  30  100
I    2,74 A
U 230
20.Să se determine:

51
a) rezistenţa electrică R a unui conductor de aluminiu cu ρ = 1/32 
mm2/m, cu lungimea l = 228
m şi diametrul d = 6 mm;
b) pierderea de energie electrică prin încălzire, dacă prin conductor
trece un curent electric I = 50 A o perioadă de timp t = 10 ore.
a) R= ρ ; Determinam mai intai sectiunea conductorului; S=πr2 =

3,14x9=28,26 mm2

R= = =0,25

b) W=Pt= RI2t=0,25x502x10= 6250Wh= 6,250KWh


21. La un circuit electric alimentat la tensiunea U = 220 V sunt conectate
în paralel:
- un radiator electric de putere Pr=1100 W;
- un ciocan de lipit având Rc=110 Ω;
- un fier de călcat electric.
Să se calculeze rezistenţa fierului de călcat, ştiind că prin circuit trece
un curent total IT = 11 A.
Pr 1100
I1    5A
U 220
U 220
I2    2A
Rc 110
U 220
I3= IT-(I1+I2)=11-(5+2)= 4A; r3    55
I3 4

22. Un fier de călcat electric funcţionează un timp t = 45 minute la tensiunea


de U = 230 V. Firul interior
al rezistenţei sale are lungimea l = 4 m, secţiunea s = 0,2 mm2 şi
rezistivitatea ρ = 5  mm2/m.
Să se determine puterea P şi consumul de energie electrică W ale
fierului de călcat.

a) P=UI; I= ; P= ;

R= ρ =5 =100

52
P= = = 529 W

b) W=Pt=529x = 529x0,75=396,75 Wh=0,396 KWh


23. Să se calculeze impedanţa unei bobine cu rezistenţa activă de 1,5  şi cu o

rectanţă de 2 ,

precum şi defazajul între o tensiune aplicata bobinei şi curentul

rezultat.Defazajul se va exprima printr-o

functie trigonometrica a unghiului respectiv.

Impedanta bobinei:

Z  r 2  x 2  1,5 2  2 2  6,25  2,5


R 1,5
Defazajul : cos     0.6
Z 2,5

24. Un electromotor trifazat de 1500 W (putere nominală) absoarbe un


curent de 4,9 A la un factor de
putere cos  = 0,85. Să se determine tensiunea nominala Un (dintre
faza) la care funcţionează
electromotorul.
P 1500
Un    208,3V
3I cos  1,73 x 4,9 x 0,85

a A d
25. Să se determine curenţii în reţeaua din figură, cunoscând: E 1 = 48 V, E2
= 19 V, R1 = 2, R2 = 3,
I1 I2
R3 = 4 .
Să se întocmească bilanţul
R1 energetic.
R3 R2

I3

E1 E2
53

b B c
Legea 1 a lui Kirchhoff: I1+I2=I3 (1)
Legea 2 a lui Kirchhoff; nodul 1: E1=R1I1+R3I3 (2)
nodul 2: E2=R2I2+R3I3 (3)

inlocuind (1) in (2) si (3):


E1=R1I1+R3 (I1+ I2)= (R1 + R3)I1+R3 I2;
E1  R3 I 2
I1 
R1  R3
E2= R2I2+R3 (I1+ I2)= (R2 + R3)I2+R3 I1;
Se inlocuieste formula I1, obtinand:
E1  R3 I 2 RE R32 ( R  R3 )( R2  R3 )
E 2  R3  ( R2  R3 ) I 2  3 1  I2  1 I2
R1  R3 R1  R3 R1  R3 R1  R3
R1  R3 RE
I2  (E2  3 1 )
( R1  R3 )( R2  R3 )  R32
R1  R3
Se înlocuiesc toate valorile obţinându-se:
I2= -3A
Ceea ce înseamnă că sensul ales iniţial pentru curent este greşit.
Se înlocuieşte val lui I2 în relaţia:
E1  R3 I 2
I1  , obţinându-se valoarea: I1=10A
R1  R3
înlocuind în I1+I2=I3, se obţine I3= 10A+ (-3A)= 7A
bilanţul energetic:
- suma energiilor debitate=suma energiilor consumate. Acest lucru e
echivalent cu bilantul puterilor:
- suma puterilor debitate=suma puterilor consumate
54
E1 I1 + E2 I2=R1I12+ R2I22+R3I32 , înlocuind valorile se obţine:
48*10 + 19*(-3)=2*100+3*9+4*49
423W=423W

26. Un conductor izolat , din aluminiu, având secţiunea de 6 mm 2, strâns


într-un colac, are o rezistenţă
electrică de 4  şi  = 1/32  mm2/m. Să se determine lungimea
conductorului din colac, fără a-l
desfăşura şi măsura.
l
R
S
RS 4 x6
l   4 x6 x32  768m
 1
32
27. Un abonat consumă energie electrică prin utilizarea unei plite electrice

cu rezistenţa de 30  ce

absoarbe un curent electric de 8 A şi a 4 lampi cu incandescenta a câte

75 W, funcţionând toate

timp de o oră şi 15 minute.

Să se determine energia electrică totală consumată de abonat în acest

interval de timp.

Prezistenta  RI 2  30 x8 2  1920W
Pbecuri  4 x75  300W
15
W  ( Prezistenta  Pbecuri )t  (1,920  0,3) x(1  )  2,22 x1,25  2,775kWh
60

28. O plită electrică având rezistenţa Rp = 22  este alimentată printr-un

circuit cu conductoare din

55
aluminiu cu ρ = 1/32  mm2/m şi secţiune s = 2,5 mm2 în lungime l =

40 m. Tensiunea la plecarea

din tablou este U = 230 V. Să se calculeze:

a)rezistenţa electrică Rc a circuitului;


b)curentul electric din circuit;
c)tensiunea la bornele plitei.
l 1 40
a) r   S  32 x 2,5  0,5 (pentru un conductor),deci 2x0,5=1
U 230 230
b) I  R  2r  22  1  23
 10 A

c)U=2rI=2x0,5x10=10V (pierderea de tensiune din circuit),deci


tensiunea la borneleplitei va fi:
U=230-10=220V
29. Un circuit electric monofazat cu lungimea l = 32 m, cu conductoare
din aluminiu cu rezistivitate
ρ = 1/32  mm2/m şi secţiune s = 2,5 mm2, este alimentat de la tablou
cu o tensiune U = 230V.
Circuitul alimentează un receptor şi prin el circulă un curent I = 5A.
Să se determine:
a) rezistenţa electrică R a circuitului;
b) puterea P a receptorului pe care îl alimentează;
c) energia electrică pe care o consumă receptorul într-o perioadă
de timp t=20 minute.
l 1 2 x32 2
a) R   S 
32
x
2,5

2,5
 0,8

b) P=(U-U)I ;Determinam mai intai pierderea de tensiune pe circuit


pana la receptor
U=RI=0,8x5=4V;
P=(230-4)x5=1130 W
20
c) W=Pxt=1130x 60 =377 Wh

30. Într-un circuit cu tensiunea U = 230 V în care sunt alimentate în serie


o rezistenţă R = 40 Ω şi o

56
bobină cu rezistenţă neglijabilă şi cu o reactanţă X = 30 Ω se
montează un ampermetru şi un
cosfimetru. Să se determine indicaţiile aparatelor de măsură şi
tensiunile la bornele rezistenţei,
respectiv la bornele bobinei.
R X
UR UX

U=230V

U
Ux
φ

UR
= + ; Z= =10 =10 = 50 Ω

U=ZI; I= = = 4,6A

cos = 0,8
= RI= 40x4,6= 184 V sau =Uxcos =184 V

= XI= 30x4,6= 138 V


31. Într-un circuit alimentat de un generator de curent alternativ este
conectat un receptor care are o
rezistenţă activă R = 8 Ω şi o reactanţă X = 6 Ω . Tensiunea la bornele
generatorului U = 2000 V.
Să se determine puterea aparentă a generatorului şi puterile consumate
în circuit (activă şi reactivă).
Z= = =10 Ω

57
S=UI= ; S= = =4x VA= 400 KVA; cos ; sin

=0,6
U=ZI ;
P= Scos W =3,2x W= 320 KW
Q=Ssin VAR= 2,4 x = 240 KVAR
32. Un circuit electric monofazat, având lungimea de 30 m şi secţiunea de

4 mm2 , din aluminiu cu

ρ = 1/34  mm2/m, alimentează la extremitatea lui, cu o tensiune U =

220 V, un radiator cu

rezistenţa Rr = 20 şi o lampă cu puterea Pl = 330 W.

Să se calculeze:
a) pierderea de tensiune din acest circuit, în procente din
tensiunea de la capătul dinspre sursă al circuitului;
b) energia consumată de radiator, respectiv de lampă, într-o
oră şi 15 minute;
c) pierderea de energie în conductoarele circuitului, în
acelaşi interval de timp.
a) Ilampa= =1,5A;

Iradiator= = = 11A; Total 12,5 A

U=2rI ; r= ρ ; U= = =5,7V; si in procente U%=

= 2,58%

b) W=Pt ; Plampa=330W; Pradiator=UI=220x11=2420 W

58
Wr=2,420 KWx1,25=3,025 KWh ; Wl=0,33 x1,25=0,4125 KWh
c) Wc=UIt=5,7x12,5x1,25=70Wh=0,070 KWh

33. Dintr-un circuit de iluminat sunt alimentate cu tensiunea de U = 220 V


trei lămpi având fiecare
P1 = 200 W şi şapte lămpi având fiecare P2 = 40 W. conectate în paralel.
Pierderea de tensiune din
circuit fiind de 2,5%, să se calculeze:
a) rezistenţa electrică a circuitului, Rc;
b) pierderea de energie electrică ΔW din circuit într-o perioadă de
timp t = 100 ore de funcţionare simultană a lămpilor.
a) U=RI ; U=220 =5,5 V ; R= ; I= ; P=(3x200W)

+(7x40W)=880W; I= =4A

R= = = 1,37
b) W=UIt = 5,5x4x100=2200 Wh=2,2 KWh
34. O lampă electrică cu P1 = 363 W şi un radiator având rezistenţa R = 17
 funcţionează în paralel
la o tensiune U = 220 V o perioadă de timp t = 105 minute.
Să se afle:
a) secţiunea circuitului comun din aluminiu cu ρ = 1/32  mm2/m,
în lungime de l = 20 m, care alimentează cele două receptoare,
considerându-se o pierdere de tensiune pe circuit ΔU = 3%;
b) energia electrică pe care o consumă cele două receptoare.
Ub=U+U ; 3%= ; Pl= UI1 ; I1=

U =RrI2 ; I2= = ; I= I1+ I2=1,65+13=14,65A

U=2rI ; r= ; U% = = ; = ; = =

1+ ;

59
= = ; = U = = 6,8V; 6,8V=2 ;

S= =2,7mm2

S=2,5 mm2
b) W=Ptt= (PltU I2)t=(363+220x13)1,75=(363+2860)1,75=5640,25Wh ;
x= h=1,75
35. Un electromotor trifazat ale cărui înfăşurări sunt conectate în stea
la o reţea cu tensiunea pe fază
Uf = 220 V absoarbe un curent pe fiecare fază I = 10 A. Să se
determine puterile activă şi reactivă
absorbite de electromotor, acesta funcţionând cu un factor de
putere cos = 0,72.
Tensiunea de linie este:Ul= Uf=1,73x220=380V
Cunoscand factorul de putere de 0,72,determinam unghiul si sin care
sunt: =440 ; sin=0,69
Puterea activa este:
P= UIcos=1,73x380x10x0,72=4733,28 W=4,7 KW
Putera reactiva este:
Q= UIsin=1,73x380x10x0,69=4536,06 var=4,6 Kvar
36. Printr-o linie electrică monofazată din aluminiu, având lungimea de
150 m si alimentata la
tensiunea de 230V, va trece un curent neinductiv (cos  = 1) de 30 A.
Ce secţiune minimă trebuie să aibă conductoarele liniei, pierderea de

tensiune considerându-se de

3%, iar  = 1/34  mm2/m. Rezolvare:

U = 3x 230/100 = 6,9 V.

60
2 lI 2 x150 x30 9000
S     38,363mm 2
U 34 x6,9 224,4

(Se alege sectiunea standardizata imediat superioara adica S=50mm2)

37. Un circuit electric monofazat, în lungime de 40 m şi conductoare de

aluminiu cu secţiunea S =2,5

mm2, având la plecarea din tablou U = 230 V, alimentează un receptor

cu o rezistenţă neinductivă

(cos  = 1) de 5 ; se consideră  = 1/32  mm2/m.

Ce curent indică un ampermetru montat în circuit?

U
I
2r  R

in care: r este rezistenta unui conductor al circuitului;

R-rezistenta receptorului.

l 1 40 40
r  x   0,5
S 32 2,5 80
U 230 230
I     38,33 A
2r  R 1  5 6

38. Printr-o LEA 3x400 V din aluminiu cu rezistivitatea ρ=1/32  mm2/m,


de lungime l= 400 m şi
având s =95mm 2, se transportă o putere electrică P=100 kW sub un
factor de putere cos=0,8.
Să se calculeze, în procente, pierderile de tensiune şi de putere.

61
a) = = =180,635A

b) U= = =32,9V

Procentual = = 8,65%

c) P% = = = 14,2%

39. Să se calculeze secţiunea s a unui circuit cu U = 220 V din aluminiu


cu ρ = 1/32  mm2/m având lungimea l = 50 m, pentru
alimentarea unui electromotor monofazat de putere nominală P N = 5
CP, 220V, factorul de putere (în regim normal şi la pornire) cos = 0,8,
randamentul  = 0,9, cu pornire directă, admiţând la pornire o pierdere
de tensiune ΔUpa = 14% , o densitate a curentului la pornire δpa = 20
A/mm2 şi absorbind la pornire un curent IP = 5IN . În regim permanent de
funcţionare se admite o pierdere de tensiune în reţea ΔU = 5%.
Secţiunea calculată se va verifica la:
- încălzirea conductoarelor în regim de funcţionare
permanentă.Curentul maxim admisibil în regim de durată Iadm. se
consideră: 23 A pentru s = 4mm 2 , 30A pentru s = 6 mm 2 , 41A
pentru s = 10mm2
- densitatea curentului la pornire;
- pierderea de tensiune din circuit la pornirea electromotorului.
PN=[5CPx736]W=5x736=3680 W

P= UI cos  ; I= = 23,23A

62
U= 5% = 5 =11V; U=2 Icos ; S= ; S= =

5,27 mm2;

S=6 mm2

Ip= 5In = 5x23,23 = 116,15A; =19,35A/ mm2

Up=2 ; Up=14%; Up = ; Up= =

48,39V

Se alege S =10 mm2 ; Up=29,037

40. Un electromotor având puterea nominală Pn= 15 kW, randamentul  =

0,9 şi cos n = 0,8 este

alimentat la tensiunea nominală Un= 3x380 V, printr-o linie electrică

trifazată, având lungimea

63
L = 100 m şi conductoare cu secţiunea S=25 mm2 şi  = 1/32  mm2/m. Să

se determine:

a) curentul electric In absorbit din linie de electromotor;


b) pierderea de tensiune din linie până la electromotor;
c) valoarea maximă a curentului la care poate fi reglat releul termic al
întrerupătorului automat al electromotorului, ştiind că, conform
normativelor, releul termic poate fi reglat la un curent cuprins între
(1,05 – 1,2) In.
P 15000
a) I  3U cos   473,3  31,6 A
N

b)

3lI cos  1,73 x100 x31,6 x 0,8 4374


U     5,4V
yS 32 x 25 800
5,4 x100
U %   1,4%
380

c) Imax=1,20; IN=1,20x31,6=37,9A

DIMENSIONAREA ELEMENTELOR INSTALAŢIEI ELECTRICE


DE FORTA

Calculul prezintă cateva particularităţi faţă de cel pentru


iluminat, atat datorită naturii receptoarelor, cat si numărului mare de
aparate de acţionare şi protecţie ce se prevăd.
 Calculul circuitelor cuprinde:
- determinarea sectiunilor de fază şi atubului de protectie ;
- alegerea contactorului pentru acţionare;
- alegerea releului termic pentru protectie la suprasarcină;
alegerea siguranţelor fuzibile pentru protecţia la scurtcircuit

 Calculul circuitului pentru pornirea directa a motorului:

64
-Determinarea sectiunii conductelor de faza a tubului de
protectie:
U.=380 V, Pi - este puterea instalata a motorului;  - este
randamentul electric; cos  - este factorul de putere
P
I  i
n 3 U cos 

-Alegerea contactorului:
I -este curentul nominal al contatorului
nc
I I
nc n
-Alegerea releului termic:
I - este curentul de serviciu
s
0 ,61I  I  I
s n s
-Alegerea sigurantelor fuzibile:
I
f - este valoarea fuzibilului
I I
f n

 Calculul coloanelor secundare cuprinde:


- determinarea sectiunilor conductorilor ded faza si atubului
de protectie;
- alegerea intrerupatorului;
- alegerea sigurantelor
- alegerea aparatelor de masurat.

 Determinarea sectiunilor conductorilor de faza si atubului de


protectie:
C P
I  c i
n 3 U cos 
m
C -este coeficientul de cerere al puterii
c
cos  -este factorul de putere mediu al tabloului
m

65
C C
C  s i
c  
r m
C -este coeficient de simultaneitate
s
C -coeficient de încărcare a receptoarelor
i
n
P P
fs i
C   1
s P N
T P
1 i
P
fs -este puterea în functiune simultană
P -este puterea totală
T
n -este numarul de receptoare în funţiune
N -este numarul total de receptoare alimentate
 Alegerea întrerupatorului se face tot în funcţie de curentul
nominal I n , astfel :
- dacă întrerupatorul este manual, tip parghie, se va respecta
condiţia: I r  I n

- dacă întrerupatorul este manual, tip rotativ (PACO), se va


respecta condiţia: I m  I n

- dacă întrerupatorul este automat, tip contactor, se va


respecta condiţia: I nc  I n
- dacă întrerupatorul este automat, cu relee termice, se vor
respecta condiţiile: I nc  I n şi 0 ,61I s  I n  I s
- dacă întrerupatorul este automat cu relee termice şi cu relee
electromagnetice(REM), se vor respecta condiţiile:
I  I şi 0 ,61I  I  I la care se adaugă I  1,2 I
nc n s n s REM c max
I  4 ,5 I
REM max

 Alegerea siguranţei fuzibile se face punand condiţiile:

66
I I  3I
I I c F ma
F n ; I  max
;
F 2
 Alegerea aparatelor de masurat

Se face la fel ca la instalaţiile pentru iluminat şi prize, cu


observaţia ca instalatiile de forta fiind echilibrate, pentru ele este
suficientă montarea unui singur ampermetru.

CAP. 6 ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA

 Avand in vedere sarcinile deosebite de crestere a productivitatii


munciitat atat la nivelul economiei nationale la lucrarile de
constructii montaj si de exploatare intretinere este necesar ca
formatia de lucru normata pentru executarea instalatiilor electrice
interioare va cuprinde doi electricieni , dintre care unul avand
categoria a IV-a, iar celalalt categoria a II-a.
Y
 Verificarea instalatiei electrice interioare in vederea receptionarii
si punerii in functiune se poate face de catre un electrician avand
grupa a IV-a de autorizare dpdv al normelor de protectie.
 La elaborarea documentatiilor tehnico-economice şi la executarea
instalatiilor electrice interioare, se vor aplica prevederile din
„Indicator de norme de deviz pentru lucrari de instalatii electrice
la constructii” si din „ Catalog de preturi unitarepe articole de
deviz pentru lucrari de instalatii electrice”.

CAP.7 VERIFICAREA SI RECEPŢIONAREA INSTALAŢILOR


ELECTRICE INTERIOARE

A. Verificarea preliminara

1. Verificarea prelimmara a instalatiei interioare se va face de seful de

67
lucrare, cu scop de a stabili daca au fost respectate prevederile fişei
tehnologice.
2. În timpul executiei instalatiei interioare se verifica urmatoarele :
 Modul de pozare a tuburilor de protectie, si anume :
- adancimea de ingropare ;
- distanta dintre elementele de fixare ;
- modul de racordare la doze ;
- inclinarea tuburilor;
- corectitudinea imbinarilor;
- numarul si calitatea coturilor executate;
- trecerea prin pereti si peste materialele combustibile.
 Modul de instalare a conductoarelor electrice, si anume :
- numarul, tipul si sectiunea lor;
- modul de legare in doze si la aparate.
 Modul de montare a tabloului de distributie si a aparatelor de
comutatie si anume:
- inaltimea de montare a acestora;
- distantele fata de celelalte elemente ale locuintei.
 Modul de realizare a instalatiei de protectie, si anume :
- tipul si sectiunea conductorului de nul de protectie ;
- suficienta si modul de instalare a prizelor cu contact de
protectie.
3. La incheierea lucrarii , executantui lucrarii va verifica :
- modul cum au fost respectate la lucrare prevederile proiectului
de
executie;
- modul cum au fost incorporate in lucrare materialele prevazute,
luandu-se masuri de valorificare corespunzatoare.
- aspectul estetic al lucrarii ;

B. Verificarea definitiva

1. Verificarea definitiva a instalatiei interioare se face de


delegatui subunitatii de exploatare, avand drept scop receptionarea
lucrarii si racordarea acesteia la reteaua electrica de distributie de
joasa tensiune.

68
2. La verificarea definitiva a lucrarii de instalatie interioara se
vor urmari :
- modul cum au fost respectate prevederile proiectului de
executie ;
- aspectul estetic al lucrarii ;
- modul de executie a legaturilor electrice in doze, la aparate, la
tabloul de distributie, la corpurile de iluminat.
- modul de amplasare si fixare a tabloului de distributie, a
aparatelor
si a corpurilor de iluminat
3. Instalatia electrica, care corespunde verificarilor efectuate, se
considera
receptionata si se trece la racordarea si la reteaua electrica de
distributie si punere in functiune.
4. Pentru instalatiile respinse la receptie se vor intocmi note de
remedieri.

C. Executarea masurarilor pentru verificarea rezistentei de izolatie.

1. Verificarea rezistentei la izolatie a instalatiei se face prin


masurarea :
- rezistentei la izolatie a conductoarelor fata de pamant ;
- rezistentei de izolatie a conductoarelor intre ele.
2. Valoarea rezistentei de izolatie a instalatiei se considera
admisibila daca este de minim 500kohmi.
3. Masurarea rezistentei de izolatie a conductoarelor fata de pamant
se efectueaza legand pe rand fiecare conductor la o bornă a
megohmmetrului, cealalta bornă fiind legata la conductorul nulului
de protectie. Pentru masurarea rezistentaide izolatie a
conductoarelor intre ele, se vor lua, in prealabil, urmatoarele masuri
:
- intrerupatoarele si comutatoarele vor avea pozitia inchis ;
- becurile se vor scoate din dulie;
- transformatorul de sonerie se va deconecta.

69
CAP.8 APARATE DE JOASA SI INALTA TENSIUNE

5.1. Marimile caracteristice ale unui aparat electric

Aparatele electrice sunt produse electrotehnice de constructie relativ


complexa care nu sunt nici surse nici consumatori de energie electrica, ci
au numai rolul de a supraveghea si de a determina desfasurarea normala a
transportului de energie de la surse la consumatori.
Marimi nominale mai semnificative pentru aparatele electrice:
Tensiunea nominala - este valoarea standardizata de tensiune pentru care
este construit aparatul si care este inscrisa pe placuta indicatoare a
acestuia. In functie de valoarea tensiunii nominale se stabilesc toate
incercarile de verificare a izolatiei aparatului.Tensiunile nominale
standarde in tara noastra pentru aparate de curent alternativ sunt:
- pentru aparatele de joasa tensiune: 24; 48; 127; 220(230);
380(400); 500; 660 V;
- pentru aparatele de inalta tensiune: 3; 6; 10; 15; 20; 35; 60; 110;
220 si 400 kV.
Standardele precizeaza ca tensiunea de lucru aplicata in serviciul de durata
la bornele aparatului poate depasi cu cel mult 15% valoarea tensiunii
nominale, in instalatiile de IT, si cu cel mult 10%, in inst. de JT.
Curentul nominal – cel mai mare curent- ales din valorile standardizate –
pe care aparatul il poate suporta un timp oricat de lung, fara ca incalzirea
diferitelor sale elemente sa depasesca anumite valori prescrise de norme.
In functie de valoarea curentului nominal se stabilesc toate incercarile de
verificare a incalzirii aparatului.
Capacitatea de rupere nominala – reprezinta cel mai mare curent,
exprimat in kA, pe care il poate intrerupe aparatul, ramanand in stare de
functionare, atunci cand la bornele sale este aplicata o tensiune egala cu
tensiunea sa nominala.
Pentru aparatele de intrerupere destinate retelelor de curent alternativ de
inalta tensiune, se foloseste mai frecvent, in locul notiunii de ,, capacitate
nominala de rupere”, notiunea de ,, putere de rupere nominala”. Aceasta
este data de relatia:
Pr  3  U n  I r

In care:
- Pr – puterea de rupere ( MVA);

70
- Un – tensiunea nominala (kV);
- Ir – curentul de rupere, definit ca cel mai mare curent, exprimat in
kA, pe care il poate intrerupe aparatul la tensiunea nominala,
ramanand in stare buna de functionare.
Curentul limita termic – aptitudinea aparatelor de a suporta solicitari
termice provocate de trecerea prin aparat a curentilor de scurtcircuit. Se
indica valoarea curentului de scurtcircuit in kAef si durata acestuia
(1;5;20 s ), care poate strabate aparatul fara ca incalzirea cailor de curent
sa depaseasca anumite temperaturi stabilite prin norme.
Curentul limita dinamic – exprima aptitudinea aparatelor de a suporta
solicitarile mecanice
(electrodinamice) provocate de curentii de scurtcircuit care strabat
aparatul. Se indica valoarea de varf a celui mai mare curent ( in kAmax )
care poate strabate aparatul, ramanand in stare de functionare.
Felul curentului – continuu sau alternativ - si frecventa.
Serviciul nominal – frecventa conectarilor si timpul cat aparatul sta efectiv
sub tensiune.
- serviciul de 8 ore – contactele pricipale ale aparatului raman
inchise si sunt parcurse de curentul de serviciu un timp suficient
de lung pentru a atinge echilibru termic, dar nu mai lung de 8 ore,
dupa care circuitul principal este interupt in sarcina;
- serviciul neintrerupt – regimul de lucru in care contactele
principale ale aparatului raman inchise si sunt parcurse de
curentul de serviciu un timp mai mare de 8 ore (saptamani, luni
chiar ani);
- serviciul intermittent – regimul de lucru in care aparatul executa
un numar relativ mare de conectari si deconectari, in timpul carora
partile conducatoare de curent , contactele si piesele in miscare
sunt puternic solicitate termic si mecanic.
- frecventa de conectare – numarul de cicluri,
(conectare+perioada de functionare+ deconectare+ pauza), pe
care aparatul le efectueaza intr-o ora;
- durata relativa de conectare – arata in cadrul uni ciclu
raportul dintre perioada in care aparatul este parcurs de
curent si durata totala a ciclului.
Robustetea mecanica – numarul de cicluri in gol (operatii complete de
inchidere si deschidere, dar fara curent in circuitul principal al aparatului),
pe care un aparat il poate efectua inainte de a fi necesare revizii sau
inlocuiri de piese mecanice.
71
5.2. Aparate electrice de joasa tensiune

Clasificarea aparatelor de joasa tensiune

1. Aparataj industrial:
 Aparate de conectare manuale:
o Intrerupatoare-parghie;
o Intrerupatoare si comutatoare pachet;
o Intrerupatoare si comutatoare cu came;
o Prize si fise industriale.
 Aparate de conectare manuala a motoarelor electrice:
o Comutatoare stea-triunghi;
o Autotransformatoare de pornire;
o Inversoare manuale de sens de mers;
o Comutatoare de numar de poli;
o Reostate de pornire si reglare pentru motoare
electrice;
o Reostate de excitatie pentru generatoare.
 Aparate de comanda automata si protectie a
motoarelor electrice:
o Contactoare si ruptoare;
o Blocuri cu relee termice;
o Contactoare cu relee;
o Intrerupatoare automate in aer;
o Intrerupatoare stea-triunghi, inversoare si
comutatoare automate;
 Aparate pentru actionari industriale si automatizari;
o Butoane de comanda;
o Chei de comanda;
o Lampi si casete de semnalizare;
o Intrerupatoare de sfarsit de cursa;
o Microintrerupatoare;
o Relee intermediare;
 Aparate de protectie;
o Sigurante fuzibile de mare putere;
o Aparate de protectie contra supratensiunilor;

72
 Complete de aparate:
o Tablouri de distributie capsulate;
o Celule de distributie de joasa tensiune.
2. Aparataj de instalatii( de uz casnic):
o Prize si fise;
o Intrerupatoare comutatoare de instalatii;
o Intrerupatoare automate de instalatii;
o Automate de scara;
o Sigurante fuzibile;
o Tablouri de distributie pentru instalatii interioare.

Aparate de conectare manuala

- sunt actionate manual atat la inchidere cat si la deschidere;


- servesc pentru stabilirea si intreruperea circuitului, nefiind
prevazute cu alte elemente de protectie, masura sau reglare;
- nu pot intrerupe decat curentii de serviciu mai mici sau cel mult
egali cu curentul nominal; nu au rolul si nu pot sa intrerupa
curenti mari de suprasarcina si de scurtcircuit;
- sunt destinate sa fie manevrate relative rar, durata de serviciu
fiind de 1000- 6000 de cicluri, iar frecventa de conectare fiind
de ordinal unei manevre pe ora sau chiar o manevra pe zi.
Din acesta categorie fac parte:

 Intrerupatoare – parghie

Sunt aparate de joasa tensiune, caracterizate prin faptul ca inchiderea si


deschiderea circuitului se realizeaza cu ajutorul unui contact mobil in
forma de parghie.Ele servesc pentru conectarea la retea si intreruperea
manuala a circuitelor de lumina si forta de joasa tensiune, atat in curent
continuu cat si in curent alternativ, la consumatori de importanta
redusa.Ele pot fi monopolare( utilizate indeosebi in circuite de putere
mica- semanlizare, siguranta); bipolare( utilizate in circuite de curent
continuu sau la circuite monofazate de curent alternativ – circuite de
lumina); tripolare( in sisteme trifazate de curent alternativ.

73
Fig. 1. Intrerupator parghie monopolar:
1 - placa de baza; 2 - contact fix; 3 - contact mobil; 4 – borne de
legare la retea; 5 – maner de actionare; 6 – resort;
7- contact de rupere.

Fig. 2. Intrerupator – parghie (HEBLU) tripolar 60 A

 Intrerupatoare si comutatoare pachet

Sunt aparate de conectare de joasa tensiune actionate manual, caracterizate


prin faptul ca ansamblul aparatului se obtine prin insiruirea pe acelasi ax a
unui numar variabil de elemente( pachet) de constructie similara( nu
neaparat identice), fiecare element cuprinzand o cale de curent.Pot
functiona in orice pozitie sunt foarte rezistente la vibratii si socuri.Ele sunt
folosite la comanda circuitelor electrice la masini-unelte, ca intrerupatoare
si comutatoare, pe panouri si pupitre de comanda si ca intrerupatoare
capsulate.Se construiesc pentru tensiuni nominale de pana la 500 V c.a. si
400 V cc.Curentii nominali sunt cuprinsi intre 6 si 100 A.

74
Fig 3. Comutator – pachet ( PACO) tripolar, constructie ingropata:
a) elemente componente; b) comutator asamblat
1- maneta de actionare; 2 – mecanism de sacadare; 3 – ax patrat de
actionare a contactelor mobile; 4 – piulite si rondele de asamblare;
5- disc de pertinax; 6 – disc bachelita (sustin contactele); 7 –
contact mobil; 8 – contacte fixe;
9 - contact mobil in opozitie; 10 - placa de baza; 11 – placa de
fixare pe panou.

 Intrerupatoare si comutatoare cu came

Deosebirea dintre intrerupatoarele – pachet si intrerupatoarele cu came o


constituie modul de realizare a circuitului de current:
- la intrerupatoare- pachet, contactele mobile se rotesc o data cu
axul de actionare, in timp ce contactele fixe sunt asezate pe un
cerc periferic; inchiderea si deschiderea circuitului se realizeaza
intre contacte cu frecare de tip furca;
- la intrerupatoarele cu came, contactele mobile executa miscari
de translatie, inchiderea si deschiderea circuitelor realizandu-se
cu ajutorul unor contacte de presiune punctiforme, fara frecare.
Intrerupatoarele cu came se construiesc pentru curenti nominali de 6…10
A si tensiuni nominale de 250,380,500V.

Fig. 4. Intrerupator cu came. Reprezentare schematica a principiului


de functionare:
75
1 - contact fix; 2 – punti de contact mobile; 3 – sanie de care sunt
fixate contactele mobile; 4 – cama de comanda;
5 – ax de comanda.

a) b) c)
Fig. 5. Intrerupator cu came:
a) - sistemul de contacte; b) - sistemul de sacadare; c) - vedere
generala variante de baza
 Prize si fise industriale

Sunt formate din doua piese: priza reprezentand partea fixa legata la retea;
fisa reprezentand partea mobila, la care este legata conducta flexibila de
alimentare a consumatorului mobil.
Sunt utilizate pentru conectarea la reteaua electrica de joasa tensiune a
consumatorilor mobili: grupuri de sudura, masini de gaurit, s.a..
Prizele si fisele sunt numai aparate de conectare si nu au putere de
rupere.Este interzis sa se intrerupa curentul prin scoaterea fisei. Pentru
intreruperea curentului este necesar sa se monteze in circuit un aparat de
intrerupere corespunzator.
In mod normal, prizele si fisele industriale sunt trifazate, dar au patru cai
conducatoare, cea de-a patra servind pentru legarea firului neutru al
cordonului, prin priza la masa. Stiftul de contact corespunzand firului
neutru este mai lung, astfel incat sa stabileasca primul contact si este astfel
plasat astfel incat sa nu fie posibila introducerea fisei decat in pozitia
corecta.
Prizele si fisele industriale se construiesc in mod normal pentru tensiuni
nominale de 380 V sau 500 V si pentru curenti nominali de 15,25,60 A.

76
Fig. 6. Prize si fise industriale

Aparate de comanda manuala a masinilor electrice rotative.

Sunt utilizate pentru comanda pornirii sau opririi, schimbarea sensului de


rotatie sau variatia vitezei motoarelor, precum si pentru reglarea excitatiei
generatoarelor. Aceste aparate sunt simple fara elemente de protectie.

 Intrerupatoarele cu tambur

Servesc exclusiv pentru comanda motoarelor electrice.Prin legarea


corespunzatoare a contactelor de pe tambur pot fi folosite drept: comutator
intrerupator, comutator stea- triunghi, inversor de sens de rotatie.Este
folosit pentru comanda motoarelor la intensitati mari de curent 60….100
A.

Fig.7. Intrerupator manual cu tambur:


1- placa de baza din bachelita; 2 – borna; 3 – contact fix; 4 – element
arcuitor; 5 – carcasa; 6 – perete izolant;
7 – port contact mobil; 8 – contact mobil; 9 – disp. de sacadare; 10 –ax
actionare.

77
 Comutatoare stea - triunghi manuale

Servesc pentru comanda pronirii si opririi motoarelor electrice asincrone


cu rotorul in scurtcircuit si au rolul de a reduce valoarea curentului
absorbit de motor in timpul pornirii.Utilizarea comutatorului stea - triunghi
este necesara acolo unde reteaua nu suporta curent mare absorbit de motor
la pornirea directa in triunghi.
Constructiv comutatoarele stea – triunghi manuale se realizeaza sub forma
unor comutatoare cu tambur avand noua contacte fixe (sase pe o latura
corespunzatoare bornelor motorului si trei pe cealalta latura pentru cele trei
faze ale retelei). Comutatorul nu poate fi manevrat decat in ordinea: zero-
stea- triunghi.

Fig.8. Comutator stea- triunghi:


1- contacte mobile; 2 – contacte fixe; 3 – maneta de actionare; 4 –
placa de baza din bachelita;
5 - mecanism de sacadare; 6 – ac izolant; 7- capac din tabla; 8 - perete
lateral.

78
Fig. 9. Modul de realizare a conexiunilor la un comutator stea –
triunghi tip tambur:
a) – pozitia zero; b) – pozitia stea; c) – pozitia triunghi.

Fig. 10. Schema de conexiuni stea – triunghi realizata cu un


intrerupator I si un comutator – parghie
 Autotransformatoare de pornire

Se utilizeaza numai acolo unde motorul a fost astfel proiectat incat, in


functionare bobinajul statoric sa fie conectat in stea si este absolut
necesara reducerea curentului de pornire. Cu ajutorul
autotransformatorului se realizeaza reducerea curentului de pornire prin
reducerea tensiunii de alimentare deci se produce o scadere importanta a
cuplului de pornire.Aparatul este constituit dintr-un autotransformator cu
ploturi si un comutator cu cutite sau tip controler.
Cu ajutorul comutatorului, montat de obicei impreuna cu A.T. intr-o
cuva cu ulei, se pot realiza contactele I, II, III; inainte de pornire, in pozitia
zero a controlerului, toate cele trei contacte sunt deschise; pentru pornire
se inchid mai intai contactele I, care pun in scurtcircuit capetele de nul ale
infasurarilor transformatorului(transformatorul este un transformator
trifazat in V, avand deci numai doua faze bobinate); in pozitia urmatoare se
inchid contactele II; motorul fiind pus astfel sub tensiune redusa, porneste;
In momentul in care motorul a atins turatia de regim (curentul absorbit de
la retea nu mai scade), se trece pe pozitia III functionare de regim cu
motorul alimentat de la retea.

79
Fig.11. Schema functionala a unui autotransfotmator de pornire

 Comutatoare de numar de poli

Turatia sincrona a unui motor de curent alternativ este data de relatia:


60  f
p [rot/min], in care:
n

- f este frecventa retelei;


- p este numarul de perechi de poli ai infasurarii statorice
f= 50 Hz atunci pentru: p=1…..n= 3000 rot/min;
p=2…..n= 1500 rot/min;
p=3…..n= 1000 rot/min;
p=4…..n= 750 rot/min.
Pentru motoarele asincrone cu rotorul in scurtcircuit exista deci
posibilitatea de a modifica viteza de rotatie a motorului in doua – trei
trepte fixe, prin modificarea numarului de poli ai statorului( Se executa
statorul cu mai multe infasurari, corespunzatoare fiecare unui anumit
numar de poli, sau cu o infasurare serie paralel si executand in mod
corespunzator legatura la retea). Acest lucru se executa cu ajutorul
comutatoarelor de numar de poli care pot fi de tipul pachet sau cu came.

 Inversoare de sens manuale

80
Sunt utilizate pentru inversarea sensului de rotatie al motoarelor asincrone.
Realizeaza acest lucru prin schimbarea intre ele a doua faze ale circuitului
de alimentare.
Constructiv se aseamana foarte mult cu comutatoarele stea – triunghi.

Fig.12 Scheme de conexiuni ale unor inversoare de sens de mers:


a) realizat cu ajutorul unui comutator pachet; b) realizat cu
ajutorul unui comutator cu came;
c)realizat cu ajutorul unui comutator tambur.

81
 Reostate de pornire si reglaj pentru motoare electrice

Se utilizeaza cu scopul de a regla pornirea si viteza de regim a motoarelor


electrice asincrone cu rotorul bobinat atunci cand este necesar un cuplu de
pornire mare sau atunci cand este necesara reglarea continua a vitezei de
rotatie. Rezistentele se inseriaza in circuitul rotoric al motorului prin
intermediul inelelor colectoare. Reostatele sunt formate din controlere si
rezistente de pornire.

 Reostate de excitatie pentru generatoare

Pentru a obtine reglarea tensiunii generatoarelor electrice de curent


continuu sau alternativ , se modifica valoarea curentului de excitatie al
generatoarelor prin introducerea sau scoaterea de rezistente din circuitul de
excitatie.

Aparate de comanda automata a motoarelor si circuitelor electrice

Sunt aparate de comutare care pot efectua operatii de inchidere sau


deschidere a circuitelor fara ca operatorul sa fie langa aparat, ci ca urmare
a unei comenzi date de un releu sau de un operator aflat la distanta.

 Contactoare si ruptoare.

Sunt aparate de manevra, servind pentru stabilirea, intreruperea sau


comuatarea diferitelor circuite electrice si, indeosebi pentru punerea si
scoaterea de sub tensiune a motoarelor electrice. Actionarea contactelor se
face indirect prin comanda unui electromagnet sau o supapa cu aer
comprimat. Contactele raman inchise numai atat timp cat bobina
electromagnetului se afla sub tensiune!
Contactoarele si ruptoarele se aseamana foarte mult intre ele, deosebirea
consta in faptul ca, la contactoare, pozitia de repaus corespunde situatiei cu
circuitul principal deschis, in timp ce la ruptoare, pozitia de repaus
corespunde situatiei cu circuitul principal inchis, electromagnetul
intervenind in sensul deschiderii circuitului.

82
Dupa felul curentului contactoarele si ruptoarele sunt de curent continu si
de curent alternativ. Actionarea contactelor principale poate fi facuta cu
electromagneti sau cu aer comprimat (in special la contactoarele de c.c.
unde este necesara separarea rapida a contactelor- tractiune electrica).
Dupa numarul de poli contactoarele si ruptoarele pot fi monopolare,
bipolare, tripolare si tetrapolare.
Dupa modul de rotatie a contactelor pot fi contactoare cu miscare de
rotatie a contactelor (au putere de rupere mare, robuste la vibratii) si
contactoare cu miscare de translatie (gabarit redus).
Dupa mediul de stingere a arcului electric exista contactoare in aer si
contactoare in ulei.

Fig.11. Elemente functionale si schema electrica a unui contactor:


a) schema constructiva; b) schema electrica;
1 – contact fix; 2 – contact mobil; 3 – armatura electromagnetica; 4
- legatura flexibila pentru trecerea curentului electric; 5 –
electromagnet; 6 – bobina electromagnetului; 7 – camera de
stingere; 8 – buton de comanda; 9 – resort de deschidere; 10 – placa
de baza din material izolant. I – circuit principal (forta); II – circuit
de comanda.

fig.12 Demaror si ruptor, deosebiri functionale:


a) contactor; b) demaror
1- contact fix; 2 - contact mobil; 3 - armatura mobila a
electromagnetului; 4 - electromagnet; 5 - resort antagonist;
83
6 - buton comanda; 7 - bobina electromagetului.

Tabel 1: Clasificarea contactoarelor dupa categoriile de sarcina si


tipurile reprezentative de sarcina

 Contactoare cu relee.

Pentru protectia si comanda motoarelor electrice se obisnuieste sa se


asocieze, in acelasi ansamblu (aceeasi carcasa), un contactor, trei relee
electromagnetice si doua sau trei relee termice, fiecare dintre ele
prezentand urmatoarele functii:

84
- contactorul indeplineste functia de aparat de manevra, inchizand sau
deschizand circuitul principal;
- releele electromagnetice asigura protectia instalatiei impotriva
scurtcircuitelor, comandand fara intarziere deschiderea contactorului;
- releele termice asigura protectia instalatiei impotriva suprasarcinilor,
comandand deschiderea contactorului cand curentul depaseste
valoarea normata un timp mai indelungat.

fig.13 Demaroare pentru pornirea motoarelor electrice

Caracteristici tehnice:
Tensiunea nominala de izolare 660V c.a.; Tensiunea nominala de utilizare
220/230; 380/400; 500V
Frecventa nominala a curentului 50; 60 Hz
Frecventa de conectare 15 Con/h
Durata de actionare 40; 100%
Tensiunea de comanda a bobinei 28; 48; 110; 220/230; 380/400; 500V
85
Domeniul de reglaj al releelor termice (0,67...1)Ir
Rezistenta la uzura in regim AC3 la 380V c.a. 250.000 con
Grad de protectie IP44; TIII Corespund standardelor IEC 947; VDE 0660;
NTR 4006/1-84

 Blocuri cu relee termice

Sunt aparate robuste care daca sunt ferite de actiunea umezelii


exagerate si a depunerilor de praf nu necesita intretinere deosebita, sunt
utilizate in protectia motoarelor electrice si folosesc numai bimetale in
forma lamelara, incalzirea acestora putand fi directa sau indirecta. Pe cat
posibil releul termic trebuie amplasat in vecinatatea motorului pe care il
protejeaza sau in aceasi camera cu acesta, dar ferit de surse straine de
caldura. Dupa scurtcircuite trebuie verificata starea bimetalului si
mentinerea reglajului.

fig.14 Bloc de
relee termice
– elemente
componente
1 - soclu; 2 –
borne de racord la circ. de forta; 3 - borne de racord in circ. de
comanda; 4 - lamele bimetalice; 5 - buton de rearmare; 6 - buton de
reglaj a intensitatii; 7 – capac; 8 - parghie pentru rearmare de la
distanta;
9 - sistem mecanic de actionare.

86
fig.15 Schema de conexiuni a unui motor electric
trifazat, protejat prin contactor si bloc cu relee:
C - contactor; Rt - bloc cu relee termice; M - motorul;
Sf – sig. fuzibile;1 - bimetal; 2 - tija de actionare;
3 - contact de intrerupere in circ de comanda;
4 - bobina contactorului; 5 - contact de automentinere;
6 - buton de pornire; 7 - buton oprire; 8 - contact de
semnalizare a deschiderii releului

Intrerupatoare automate de joasa tensiune

Intrerupatoarele automate se caracterizeaza prin faptul ca, o data


inchise contactele principale, ele sunt mentinute in pozitia inchis cu
ajutorul unui zavor mecanic, numit broasca; acesta blocheaza la sfarsitul
cursei de inchidere contactele mobile, asigurand presiunea necesara in
contacte si le mentine in aceasta pozitie un timp oricat de lung, fara vreun
consum suplimentar de energie. Intrerupatorul automat ramane in aceasta
pozitie pana cand, la comanda voita a unui operator sau automat la
comanda unui releu de protectie, se indeparteaza zavorul mecanic,
eliberand contactele mobile care se deschid cu mare viteza sub actiunea
unor resoarte puternice. Are avantajul ca datorita resoartelor puternice de
declansare se pot obtine puteri de rupere importante.
Este insensibil la variatii de tensiune. Posibilitatea intreruperii unor
curenti mari (2000…3000 A) comparativ cu contactoarele (200….400 A).
Dezavantajele apar datorita folosirii zavoriri mecanice si constau in
faptul ca frecventa de conectare scade considerabil (cel mult cateva
manevre pe zi), durata de viata fiind de ordinal zecilor de mii de actionari.
Fiind un aparat complex are si cost de achizitie mare.
Intrerupatoarele automate se folosesc ca intrerupator principal pentru
protectia liniilor si instalatiilor electrice; ca aparat normal de conectare
si protectie al unor consumatori cu puteri de scurtcircuit importante; ca
87
aparat normal de conectare acolo unde trebuie evitata deschiderea
automata a aparatului la scaderi de tensiune sau la disparitia tensiunii; ca
aparat normal de conectare acolo unde acesta suporta vibratii si socuri
mecanice (poduri rulante, meanisme de ridicare).
Variante constructive:
o Intrerupatoare automate monopolare, folosite
pentru protejarea circuitelor de lumina din instalatiile interioare; se
executa pentru curenti de 6...25 A si sunt comandate numai manual.

o Intrerupatoare automate tripolare comantate prin


buton, se executa pentru intensitati nominale de ordinul zecilor de amperi
si servesc pentru comanda si protectia circuitelor de forta si lumina acolo
unde este necesara comanda de la distanta si nu este dorita deconectarea
la scaderi temporare de tensiune.

o Intrerupatoare automate in constructie deschisa, se construiesc


pentru intensitati nominale medii
(sute de amperi), sunt comandate manual sau cu electromagneti folosite in
principal in industrie.

88
o Intrerupatoare automate capsulate, se construiesc
pentru intensitati nominale de ordinul sutelor de amperi si sunt folosite
pentru peotectia instalatiilor de pe nave sau in instalatii industriale.

o Intrerupatoare automate limitatoare, se construiesc pentru


intensitati nominale de ordinul miilor de amperi si au proprietatea ca in
cazul aparitiei unor curenti de scurtcircuit in instalatie, se dechid atat de
repede si actioneaza atat de energic asupra arcului electric incat valoarea
curentului de scurtcircuit nu mai are timp sa atinga valoarea de varf pe
care ar fi atins-o in lipsa aparatului.

In prezent toate intrerupatoarele automate de joasa tensiune se executa ca


aparate de intrerupere in aer.
Elemente componente:
- circuitul principal de curent – contacte principale, contacte de
rupere, bobina de suflaj magnetic, coarne de suflaj si borne de
record la circuitul exterior;
- camerele de stingere a arcului electric;

89
- piese izolante – prntru sustinerea cailor de curent si separarea
fazelor;
- mecanismul de actionare si zavorare;
- cutia aparatului;
- elemente de protectie - relee termice si electromagnetice;
- elemente si accesorii – bobine de declansare, relee,
transformatoare de curent, contacte auxiliare.

fig.16. Intrerupator automat tripolar 20 A


1-placa de baza;2-contact fix;3-bobina de suflaj magnetic;
4-placi de otel pentru suflaj magnetic;5-contact mobil;
6, 8 si 9 – elemente ale mecanismului de zavorare;
7- butoane de comanda; 10-camera de stingere;11-bimetal.

fig.17. Intreruptor automat cu actionare prin acumulare de energie in


resort, de 2000A, 500 V:

90
1 - contact principal; 2 – coarne de suflaj; 3 si 7 – furci de contact
debrosabile, pentru conectarea la circuitul principal respectiv pentru
legarea 1a masa; 4 - transformator de curent pentru alimentarea
releelor termice; 5 - transformator de curent pentru alimentarea
elementului de temporizare; 6 - bobina releului electromagnetic; 8, 16
si 18 - panouri metalice de inchidere; 9 - axul principal de actionare a
contactelor mobile; 10, 11 si 14 - elemente ale mecanismului de
actionare;
12 - resortul de acumulare a energiei ; 13 - motor electric de armare a
resortului ; 15 - camera de stingere ;
17 - ecran izolant intre faze.

Intrerupatoare stea – triunghi automate, Comutatoare si Inversoare


automate

Sunt realizate prin combinatii de contactoare si blocuri de relee de


aceeasi constructie.

 Inversoarele de sens automate

Servesc pentru a comanda, automat sau de la distanta, pornirea si sensul


de rotatie al unui motor electric. Sunt formate din doua contactoare de
constructie identica, plasate in aceeasi carcasa si blocate electric intre ele
prin intermediul contactelor auxiliare. Fiecare contactor corespunde unui
sens de rotire a motorului.

 Comutatoate automate de numar de poli

Se folosesc pentru modificarea, prin comanda automata sau de la distanta,


a vitezei de rotatie a unui motor asincron prevazut cu un numar variabil de
poli. Sunt formate din trei sau mai multe contactoare de constructie
identica, plasate in aceeasi cuva si conectate intre ele in mod
corespunzator, astfel incat sa se asigure succesiunea dorita a fazelor de
pornire si blocaje necesare impotriva comenzii gresite.
91
 Comutatoarele stea – triunghi automate

Sunt folosite pentru comanda automata sau de la distanta si comutarea


corecta, din stea in triunghi, a motoarelor asincrone mari cu rotorul in
scurtcircuit, acolo unde conditiile din retea nu permit pornirea directa,
dar, in acelasi timp, este necesara comanda automata sau de la distanta a
pornirii motorului.

fig. 18. Schema electrica a unui comutator stea-triunghi automat:


1 - electromagnet de inchidere; 2 - buton de comanda la
distanta; 3 – contacte auxiliare;
4 - contact de blocare a comenzii dupa declansare prin
relee; 5 - bimetal;
6 - releu de timp; 7 – lampa de semnanzare.

Aparate auxiliare pentru actionari industriale si automatizari

Se utilizeaza ca elemente de comanda si semnalizare in cazul


folosirii contactoarelor comandate de la distanta. Au rolul, de a inchide sau
92
deschide circuitul bobinei contactorului (butoane de comanda), de a
semnaliza situatia in care se afla contactorul (lampi si casete de
semnalizare).

 Butoane de comanda
Au rolul de a inchide sau de a intrerupe un circuit electric. Poate fi
prevazut cu mai multe contacte, astfel incat, printr-o singura apasare, sa
comande mai multe circuite, inchizand unele si deschizand altele. Au o
singura pozitie stabila, la care revin indata ce a incetat actionarea asupra
butonului.
Au curenti nominali mici 6A ( rar 10A ).

 Chei de comanda
Se aseamana cu intrerupatoarele pachet deosebirea fiind aceea ca au
curentul nominal mult mai mic( 2..6A). Sunt utilizate numai ca aparate de
conectare a circuitelor de comanda, indeplinind aceeasi functie ca
butoanele de comanda. Cheile de comanda au doua pozitii de lucru stabile,
contactul fiind permanent si nu pasager ca la butoanele de comanda.

 Lampi si caste de semnalizare


Lampile de semnalizare servesc pentru semnalizarea luminoasa, pe
panouri si pupitre de comanda, a pozitiei aparatelor mai importante de
conectare sau pentru a indica anumite situatii normale sau anormale din
instalatia supravegeata.

93
Casetele de semnalizare – sunt tot lampi de semnalizare, avad cutia de
dimensiuni mai mari si o placa frontala din sticla opaca, pe care se pot
aplica diferite inscriptii.

Intrerupatoare de sfarsit de cursa (Limitatoare de cursa)

Sunt aparate de conectare, care intrerup sau stabilesc circuite sub


actiunea unui element mecanic al instalatiei, aflat in miscare.
Ele pot fi directe – intrerup insusi curentul de alimentare al motorului, se
executa ca aparate de intrerupere in aer sau in ulei si indirecte – intrerup
numai curentul de alimentare al bobinei unui contactor din circuitul de
forta al motoarelor, se executa numai in aer.

Microintrerupatoare

Sunt aparate de conectare de joasa tensiune, caracterizate prin:


- intrerupere brusca, indiferent de viteza de deplasare a organului
de actionare
- functionare foarte precisa (comutarea contactelor dintr-o pozitie
in alta se face la o anumita pozitie, foarte bine definita, a
elementului de actionare);
- efort mic si cursa foarte redusa a elementului de actionare;
- dimensiuni reduse;
- frecventa mare de conectare curenti nominali de ordinal 6…10
A in c.a. si 0.5…..2 A in c.c.
Sunt utilizate ca elemente de comanda actionate mecanic, pentru comanda
inchiderii si deschiderii contactelor care deservesc instalatii complexe de
mecanizare si automatizare.

94
Relee intermediare

Sunt aparate de conectare foarte asemanatoare


contactoarelor, atat ca solutie constructiva cat
si ca principiu de functionare, dar sunt
dimensionate pentru curenti nominali mici (2-
10 A). Sunt formate dintr-un electromagnet,
asemanator celor folosite la contactoare si 4-10
perechi de contacte actionate de armatura
mobila a electromagnetului. Rolul lor este de a primi comenzi de mica
putere de la aparatele care supravegheaza functionarea unei instalatii si a le
transforma in comenzi de curenti tari, capabile sa determine, de exemplu,
inchiderea unui intrerupator automat mare, actionat prin electromagnet.

Aparate de protectie - Sigurante fuzibile de joasa tensiune

Sigurantele fuzibile sunt cele mai simple aparate de protectie


impotriva scurtcircuitelor. Ele sunt formate, in principiu, dintr-un element
fuzibil constand dintr-un fir sau o banda subtire din metal, cu sectiunea
aleasa incat, daca sunt strabatute de un curent mai mare decat cel admis de
instalatie, sa se topeasca, intrerupand astfel circuitul protejat in care sunt
montate in serie.
Avantaje. Principalele calitati ale sigurantelor fuzibile sunt: constructia
foarte simpla si proprietatea de a intrerupe curenti mari de scurcircuit intr-
un timp foarte scurt, inca inainte ca acestia sa fi atins valoarea maxima
posibila.Se realizeaza deci o limitare a curentilor de scurtcircuit care
strabat instalatia, reducandu-se foarte mult solicitarile termice si dinamice
la care aceasta este supusa.
Dezavantaje:
- timpul in care se produce topirea fuzibilului (cand siguranta este parcursa
de curenti de suprasarcina) variaza in limite foarte largi si este influentat
de mediul inconjurator; de aceea sigurantele fuzibile raman prin excelenta
aparate de protectie impotriva scurtcircuitelor.
- sunt aparate cu functionare monofazata; se intampla, uneori, ca la
suprasarcini repetate, sa se arda numai una din cele trei sigurante fuzibile

95
ale unui sistem trifazat, situatie care poate provoca supraincalzirea si chiar
arderea motaoarelor electrice.
- sigurantele fuzibile nu pot fi reglate in exploatare in scopul realizarii unei
caracteristici de protectie.
Exista doua categorii de sigurante de joasa tensiune (in functie de
necesitatea de a suporta supracurenti de scurta durata fara deteriorari):
- Sigurante fuzibile rapide – la care timpul pana la topire este foarte
scurt, chiar si in cazul unor supraintensitati care depasesc cu putin curentul
nominal al fuzibilului. Firul fuzibil este realizat dintr-un singur metal
(cupru, argint). Sunt cele mai utilizate, avand o constructie simpla si o
mare putere de rupere.
- Sigurante fuzibile inerte – care suporta un timp relativ lung
(secunde, minute), supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul
lor nominal. Au o functionare intarziata numai la supraintensitati mici; la
scurtcircuite ele actioneaza practic tot atat de repede ca si sigurantele
rapide.
Dupa mediul in care se realizeaza intreruperea si dupa solutia constructiva
sigurnatele fuzibile de joasa tensiune se grupeaza in:
- sigurante cu intrerupere in aer;
- sigurante cu intrerupere in nisip.
Sigurante cu intrerupere in nisip - sunt sigurante cu puteri de rupere
superioare celor cu intrerupere in aer datorita umplerii tubului de portelan
cu nisip pur si uscat de o anumita granulatie. Efectul favorabil al nisipului
are doua explicatii si anume:
- conductibilitatea termica foarte buna a nisipului permite sa se
foloseasca, la acelasi curent nominal fire de cupru sau argint cu
sectiune mult mai mica decat in aer reducandu-se astfel cantitatea
de vapori metalici produsi in timpul topirii;
- nisipul exercita o actiune puternica de racire a arcului electric,
limitand atat valoarea cat si durata curentului de scurtcircuit.
o Sigurantele cu filet – sunt cele mai simple si mai folosite sigurante
de joasa tensiune cu stingere in nisip. Se utilizeza in instalatii pentru
protectia circuitelor de lumina si forta de intensitati mijlocii (6….200 A )
si sunt formate din patru elemente:
- soclul din portelan;
- patronul fuzibil - alcatuit dintr-un tub de portelan de anumita forma,
umplut cu nisip si inchis la capete cu capace de contact. Firele
fuzibile sunt intinse in masa de nisip intre capacele de contact;

96
- piesele de contact - cu diametrul interior calibrat cu rolul de a
permite introducerea numai a patroanelor pana la o anumita
intensitate, corespunzatoare circuitului protejat, si de a impiedica
introducerea unor patroane de intensitate nominala mai mare.
- capacul filetat - inchide patronul si realizeza presiunea necesara de
contact.

o Sigurante de joasa tensiune cu mare putere de rupere – sunt sigurante


fuzibile de constructie speciala putand intrerupe curenti de scurtcircuit de
ordinul zecilor de kiloamperi. Sunt formate dintr-un tub foarte rezistent
de portelan sau steatita, umplut cu nisip fin si inchis ermetic la capete
prin capace metalice. Fuzibilele din benzi sau fire de argint, sunt trecute
prin nisip de la un capac la celalalt si sudate de acestea. Se construiesc
pentru intensitati nominale de 60……1000 A. Se utilizeaza de regula in
retelele de distributie urbana si in instalatiile industriale. Valoarea
maxima a curentului care poate fi intrerupt variaza intre 25 si 100 kA.

Instalatii prefabricate de joasa tensiune pentru distributia energiei electrice

Sunt puncte de alimentare de joasa tensiune si, in general, sunt formate


din:
- unul sau mai multe cabluri de alimentare cu energie electrica;
- un sistem de bare colectoare, pe care debiteaza cablurile de
alimentare;
- un numar de plecari in cablu, care leaga consumatorii la barele
colectoare;
- aparate de manevra si protectie, aparate de masurat etc.
Toate acestea sunt grupate in tablouri si celule de distributie, care, in
functie de mediu si de conditiile de exploatare, pot fi executate in diferite
grade de protectie:
- tablouri de distributie neprotejate;
- tablouri de distributie capsulate;
- tablouri de distributie prefabricate, cu elemente debrosabile.

Aparate electrice folosite in instalatiile de uz caznic (Aparataj de instalatii)

In circuitele de alimentare cu energie electrica a consumatorilor din


interiorul locuintelor, cum sunt corpurile de iluminat, aparatele
electrocalorice (fiare de calcat, plitele, fierbatoare electrice), ventilatoarele,
97
frigiderele, aparatele de radio si televiziune, masinile electrice de spalat
etc., se folosesc trei categorii de aparate electrice:
- aparate de record la retea (prize, fise si cuple);
- aparate de conectare (intrerupatoare, comutatoare);
- aparate de protectie (intrerupatoare automate de instalatii,
sigurante).

Aparate de racord la retea:


prizele – fac parte din instalatia fixa fiind permanent sub tensiune, iar
fisele raman legate la consumatorul mobil prin intermediul unui conductor
flexibil izolat; punerea sub tensiune a consumatorului se face prin
conectarea fisei la priza.
Parti componente:
- soclul - din material izolant cu o buna comportare termica si rezistent la
conturnare (bachelita, portelan, steatit); - piesele de contact cu fisa - din
tabla de alama ambutisata; - bornele de record - din bare profilate de alama
sau din tabla de alama; - capacul de protectie - din aminoplast, bachelita
sau portelan;
- elemente de fixare mecanica a prizei; - resoarte - pentru asigurarea
presiunii in contacte;
- suruburile de fixare si suruburile de contact.
Dupa modul de fixare prizele pot fi aparente (PT) sau ingropate (ST).
Dupa modul de protectie ele pot fi normale, impermeabile sub tencuiala,
avand capac de protelan, capsulate.
Dupa numarul fazelor conectate ele pot fi:
- monofazate cu doi poli;
- monofazate cu doi poli si contact de protectie (CP);
- trifazate cu trei poli;
- trifazate cu trei poli si contact de protectie.

fisa – este partea care stabileste, prin intermediul unor conductoare


flexibile, legatura electrica a consumatorului mobil la sursa de tensiune.
Parti componente: stifturi de contact; piese de fixare a conductorului; piese
izolante; brida pentru prindere mecanica a conductoarelor.
Fisele pot fi: bipolare simple; bipolare cu contact de protectie; tripolare cu
contact de protectie.
Prizele si fisele bipolare se construiesc, de obiecei, pentru 10 A si 250 V.
Prizele si fisele tripolare se construiesc pentru 10, 16 si 25 A si 250 V.

98
Aparate de conectare

Intrerupatoarele si comutatoarele de instalatii – servesc indeosebi pentru


conectarea si deconectarea circuitelor de lumina, dar sunt uneori montate
pe consumatori mobili (aspiratoare, radiatoare, plite electrice). Solutiile
constructive sunt foarte numeroase dintre care amintim aparatele la care
comutarea se face prin rotirea unui buton - intreruptoare si comutatoare
rotative; sau prin bascularea unei parghii – basculante (cumpana). Cele mai
raspandite intrerupatoare si comutatoare sunt cele de tip cumpana. Oricare
ar fi varianta constructiva de intrerupator sau comutator el are in
componenta sa urmatoarele elemente constructive:
- soclul - din mase plastice;
- capacul si butonul de actionare - realizate prin injectie din
rasini, termoplaste, portelan s.a.;
- bornele de racord la circuitul exterior - din profile de alama;
- elemente de fixare mecanica;
- macanismul de sacadare - pentru realizarea intreruperii bruste;
- suruburile de fixare si suruburile de contact.
Dupa modul de instalare intrerupatoarele si comutatoarele pot fi:
- pentru montare aparente ( P.T.);
- pentru montare ingropata (S.T.); se introduce in cutii speciale, numite
doze de aparate, ingropate in perete si executate din tabla sau mase
plastice.
Dupa modul de protectie al aparatului impotriva loviturilor mecanice
sau a patrunderii umiditatii se deosebesc: - aparate normale - avand
carcasa din bachelita sau din portelan;
- aparate impermeabile sub tencuiala - destinate instalarii in bai, bucatarii
sau alte spatii cu atmosfera bogata in vapori de apa (ele au capacul si
butonul prevazute cu garnituri speciale din cauciuc);
- aparate capsulate in carcasa metalica, destinate a fi folosite in exterior
sau alte locuri unde aparatul ar putea fi deteriorat prin lovire;
- aparate capsulate in carcasa de bachelita de constuctie aparenta destinate
a fi folosite in spatii umede.
Dupa schema de conexiuni:
- intrerupatoare - pentru apriderea si stingerea dintr-un singur punct a unei
lampi sau a unui grup de lampi;
- comutatoare grup, care servesc pentru aprinderea a doua lampi sau a
doua grupuri de lampi, astfel incat, cand un grup este stins, celalalt sa fie
aprins;
99
- comutatoare serie (de lustre), care servesc pentru aprinderea si stingerea
succesiva a doua grupuri de lampi, putand fi aprinse sau stinse atat separat
cat si succesiv.
- comutatoare de scara (de capat) care servesc pentru a aprinde si stinge o
lampa sau un grup de lampi din doua puncte diferite;
- comutatoare cruce, care impreuna cu doua comutatoare de scara servesc
pentru aprinderea sau stingerea unui grup de lampi din mai multe puncte
diferite.
Aparate de protectie
Protectia instalatiilor electrice interioare impotriva solicitarilor
termice provocate de suprasarcini si scurtcircuite se poate realiza atat cu
sigurante fuzibile cu filet cat si cu ajutorul unor intrerupatoare automate de
instalatii. Acestea functioneaza pe principiul intrerupatoarelor automate si
anume: inchiderea este manuala, mentinerea contactelor mobile in pozitia
inchis se realizeaza cu ajutorul unui zavor mecanic, iar declansarea poate fi
voita (prin actionarea unui buton sau parghii) sau automata (la comanda
unui releu electromagnetic sau a unui releu termic).

Avantajele intrerupatoarelor automate in raport cu sigurantele fuzibile cu


filet sunt:
- posibilitatea de restabilire imediata a curentului fara a se pierde
timpul necesar gasirii si montarii unui patron nou in locul celui
ars;
- nu mai este necesar un stoc de patroane de rezerva si indeosebi
se evita pericolul pe care il reprezinta pentru securitatea
locuintelor si instalatiilor inlocuirea fuzibilelor arse prin
fuzibile improvizate din fire groase din cupru;
- se poate obtine o protectie eficace impotriva suprasarcinilor,
lucru practic irealizabil cu sigurante fuzibile rapide asa cum
sunt sigurantele cu filet;
- se poate regla la fata locului curentul de declansare al
automatului in functie de curentu real de serviciu al instalatiei,
ceea ce imbunatateste mult eficacitatea si viteza de executie a
protectiei.
In schimb, intrerupatoarele automate de instalatii au o constructie mult mai
complicata si sunt in consecinta mai scumpe.

Stabilirea variantelor constructive corespunzatoare mediului

100
Dupa gradul de protectie pe care il ofera carcasa, executia ei poate fi
neprotejata (deschisa), protejata, inchisa - normala, capsulata si
antideflagranta.
Aparatele in executie neprotejata nu au nici un fel de carcasa, nefiind
protejate nici impotriva atingerilor intamplatoare. Aceste aparate nu pot fi
utilizate decat in incaperi inchise, in spatele tablourilor de distributie, si, in
general, in locuri in care nu patrund decat electricieni calificati.

Aparatele in executie protejata sunt astfel construite incat atingerea


accidentala a aparatului sa se poata face din exteriorul carcasei, fara a fi
necesara deschiderea acesteia. Executia protejata se poate realiza si cu
simple plase sau gratare metalice, cu ochiuri suficient de mici, astfel incat
piesele aflate sub tensiune sa nu poata fi atinse cu degetul introdus prin
ochiurile plasei.

Aparatele in executie inchisa - normala realizeaza pe langa protectia


impotriva atingerii, si protectia impotriva picaturilor de apa. Aceste
aparate au anumite orificii de ventilatie, care sunt astfel dispuse, incat,
picaturile de apa cazute de sus sau oblic pe carcasa sa nu poata patrunde in
interiorul acesteia.

Aparate in executie capsulate sunt mai bine inchise decat cele precedente,
realizand inchiderea etansa. Se construiesc aparate etanse la apa, necesare
pe nave sau instalatii portuare, si aparate etanse la praf, necesare in
industria cimentului.

Tipurile de protectie ale aparatelor electrice de constructie normala au fost


standardizate, definindu-se gradul de protectie normala prin doua cifre:
- prima cifra indica gradul de protectie al personalului impotriva atingerii
pieselor sub tensiune si a pieselor in miscare, precum si protectia
aparatelor impotriva patrunderii corpurilor solide. Sunt normalizate sase
astfel de grade de protectie, numerotate de la 1 la 6;
- a doua cifra indica gradul de protectie al aparatului impotriva patrunderii
lichidelor. Sunt normalizate opt astfel de grade de protectie numerotate de
la 1 la 8.

101
Aparate electrice in constructie antiexploziva si antigrizuroasa
In costructia aparatelor electrice folosite in medii cu atmosfera exploziva,
se iau in primul rand masuri care sa limiteze temperaturile diferitelor piese
la valori suficient de joase si sa evite ca arcul electric, produs in
functionarea normala a aparatelor, sa provoace explozii in instalatii.

102
5.3. Aparate electrice de medie si inalta tensiune

Separatoare

Normele de protectia muncii impun ca lucrarile de intretinere sau de


reparatii in instalatiile de inalta tensiune sa se execute numai dupa ce
portiunea pe care se lucreaza a fost deconectat si separata vizibil de restul
instalatiei.
Separatoarele sunt aparate de conectare destinate conectarii circuitelor sub
tensiune, dar fara sarcina, separarea fiind vizibila si cu suficienta izolatie,
pentru ca, pe circuitul deconectat, personalul de intretinere sa poata
executa lucrari in deplina siguranta.
Dupa tensiunea nominala se deosebesc separatoare de 1, 3, 6, 10, 15, 20,
35, 110, 220, 400 kV.
Dupa intensitatea nominala se deosebesc separatoare de 200, 400, 630, 1250,
1600, 3150 A.
Dupa felul instalatiei sunt separatoare de interior si separatoare de exterior.
Dupa numarul de poli sunt separatoare monopolare si separatoare tripolare.
Dupa felul de deplasare a contactelor sunt separatoare tip parghie; rotativ;
pantograf si semi-pantograf.

Elemente componente:
Orice separator este alcatuit din urmatoarele elemente componente:
- cai conducatoare formate din contacte fixe, contacte mobile si elemente
flexibile de legatura;
- elemente izolante - formate din izolatori de portelan tip suport si mai nou
din izolatori din material compozit;
- soclul cu elementele de fixare - un cadru rigid din profiluri de otel sudate
pe care se fixeaza izolatoarele si axul de actionare;
- dispozitivul de actionare.
Separatoarele sunt in constructie fara cutit de legare la pamant si cu cutit
de legare la pamant.

103
Intrerupatoare automate de inalta tensiune

Intrerupatoarele automate de inalta tensiune sunt aparate de


conectare destinate sa efectueze inchiderea si deschiderea circuitelor
electrice de inalta tensiune aflate sub sarcina (strabatute de curent) atat in
conditii normale de lucru, cand circuitul este strabatut de curentul de
serviciu, cat si in caz de defect, cand circuitul poate fi strabatut de curenti
mult mai mari (de ordinul zecilor de kA).
Ele pot executa operatia de inchidere sau intrerupere a circuitului in mod
voit, la comanda unui operator, cat si intreruperea automata, la comanda
data de un releu care supravegheaza functionarea corecta a instalatiei.

Rolul acestor intrerupatoare automate este:


- sa realizeze intreruperea si stabilirea curentului de serviciu atunci cand
sunt comandate;
- sa intrerupa circuitul in mod automat si cat mai repede indata ce primesc
comanda de la releele de protectie ale instalatiei.

Cerinte
Corespunzator functiilor lor, intrerupatoarele automate de inalta tensiune
trebuie sa fie astfel construite incat sa satisfaca urmatoarele conditii:
o in pozitia inchis:
- sa suporte solicitarile termice ale curentilor de serviciu, astfel
incat incalzirea aparatului sa ramana intre limitele admise;
- sa suporte solicitarile termice si dinamice ale celor mai mari
curenti de scurtcircuit care pot sa apara in instalatia respectiva;
104
- sa asigure izolarea cailor conducatoare de curent, atat fata de
piesele legate la pamant, cat si intre faze.
o in pozitia deschis sa asigure o izolare suficienta:
- intre partile conducatoare de curent si partile metalice legate la
pamant;
- intre caile de curent ale diferitelor faze;
- intre contactele deschise ale aceleiasi faze.
o in timpul deschiderii trebuie sa realizeze o intrerupere rapida si
sigura a curentilor, de la valorile foarte mici, pana la valorile
maxime ale curentilor de scurtcircuit, care pot sa apara in instalatie.
Intreruperea trebuie sa se realizeze fara a periclita personalul sau
instalatia prin aruncare de flacari, gaze fierbinti, sau lichide, ori prin
producerea de supratensiuni.
Satisfacerea conditiilor mentionate este asigurata daca marimile nominale
ale intrerupatorului automat sunt corect alese. Aceste marimi sunt:
tensiunea nominala, curentul nominal, puterea de rupere nominala.
Pe placuta intrerupatorului sunt indicate atat marimile nominale cat si
curentul limita termic si curentul limita dinamic al acestuia.
Dupa mediul in care se realizeaza stingerea arcului electric intrerupatoarele
automate de inalta tensiune sunt:
- cu ulei mult;
- cu ulei putin;
- cu aer comprimat;
- cu hexflorura de sulf;
- cu vid .

105
CAP.10 INSTRUCTIUNI DE SECURITATEA A MUNCII
SPECIFICE

1 . Generalitati

Proiectarea, executarea si e~ploatarea instalatiilor electrice se face


conform prescriptiilor tehnice m vigoare astfel incat persoanele care se
afla in apropiere sa nu vina in contact direct cu elementele care sunt sau
pot fi puse sub tensiune.
Organizarea locurilor de muncă trebuie sa asigure deplina securitate
personalului in executarea lucrarilor de exploatare, reparatii si montaj.
Punctele in care pot avea loc accidente trebuie sa fie prevazute cu
dispozitive de protectie si de avertizare.
In cazul in care lucrarile se executa cu mai multe echipe este
absolut necesar sa existe un conducator unic , responsabil de lucrare,
care sa stabileasca masurile generate de secuntate a muncii.
In exploatare instalatiile electrice se considera tot timpul sub
tensiune. Prezenţa tensiunii in instalatii se stabileste nurnai cu ajutonil
indicatorului de tensiune sau al lampii de proba.

2. Lucrari in retele aeriene

Lucrarile in retele aeriene se executa dupa intreruperea totala a


tensiunii. Nu se admiteurcarea pe stalpii care sunt marcati ca periculosi
decat dupa ce au fost sprijiniti si ancorati. Verificarea stalpului consta in
inteparea acestuia cu un obiect ascutit in diferite puncte, la baza. In
timpul urcarii pe stalp, muncitorul trebuie sa se lege cu centura de
siguranta incepand de la o distanta de cel mult 2m de sol, pentru a fi
ferit de accidentare prin alunecarea carligelor.

3. Lucrari la tablourile de comanda

Lucrarile la tablourile de comanda, semnalizare si masura se


executa numai dupa ce s-a intrerupt tensiunea, s-au montat paravane si
s-a delimitat cu placute avertizoare locul de munca, folosindu-se
mijioace individuale de protectie din dotare.

106
4. Lucrari la motoare si generatoare electrice

Inaintea de inceperea lucrarilor de reparare a motoarelor electrice,


se vor lua urmatoarele masuri: "~..
- oprirea motorului prin intrerupator si sigurante si verificarea
lipJki
tensiunii;
- intreruperea cablului de alimentare a motorului respectiv si
scurtcircuitarea acestuia la capatui dinspre motor ;
- montarea placutelor avertizoare « Nu inchideti ; se lucreaza
» pe
dispozitivul de actionare a intrerupatorului motorului si pe
dispozitivul prin care s-ar putea pune sub tensiune cablul de
alimentare ;
- inchiderea vanelor sau ventilelor de admisie a aburului,
aerului sau
gazelor la pompa sau la ventilatorul actionat de motorul
respectiv,
. blocarea sau legarea lor cu lant si asezarea placutelor
avertizoare .
- dacă punctul de lucru al masinii oprite pentru reparatie are
legatura cu punctul neutru al celorlalte masini, el va fi
deconectat pe toata durata lucrarii.

5. Masuri ce trebuie luate la executarea bransamentelor aeriene

Inainte de urcarea pe stalp, se controleaza stalpul si mijioacele de


protectie . Cand a ajuns cu capil la nivelul izolatoarelor inferioare,
lucratorul trebuie sa se opreasca si sa imbrace manusile electroizolante.
Executantui legaturii se urcă mai sus, aplicand teci protectoare peste
conductor si palarii protectoare peste izolatoare, incepand cu prirnul
conductor de jos si repetand operatia la toate conductoarele cu care ar
putea veni in atingere in timpul lucrului.
Legatura propnu-zisa se executa incepand cu fazele mai
putin accesibile. Dupa executarea legaturii, se scot tecile si palariile
protectoare de pe conductoare in ordinea inversa aplicarii lor.
In timpul cat dureaza operatiile de executare a bransamentelor pe
107
stalp, ajutorul supravegheaza de jos mersul lucrarilor. Pe timp de
ploaie , furtuna, intuneric sau descarcari atmosferice se interzice lucrul
sub tensiune.

6. Mijioace individuale de protectie

Toate mijioace individuale de protectie folosite de personalul de


deservire
a instalatiilor electrice trebuie sa corespunda normelor de securitate a
muncii.
Mijioacele folosite pentru protejarea contra electrocutarilor, prin
izolarea omului fata de partile aflate sub tensiune , sunt : mijioace si
scule
electroizolante (cizme de cauciuc, manusi de cauciuc, prajini
electroizolante,
platfonne electroizolante, covorase si presuri de cauciuc, scule cu unelte
electroizolante), indicatoare de tensiune şi dispozitive de scurtcircuitare
si de legare la pamant. Toate mijioacele de protectie primite in
exploatare trebuie controlate sistematic, dupa cum urmeaza:
- mijioacele de protectie electroizolante trebuie controlate in
ceea ce priveste rigiditatea lor dielectrica, in conditiile si la
termenele indicate de norme.
- Celelalte mijioace de protectie trebuie supuse unei revizii
exterioare periodice si daca este necesar unor incercari
mecanice indicate de normele in vigoare, referitoare la
securitatea muncii in instalatiile electric

7. Mijloace si scule electroizolante

 Cizme si manusi de cauciuc. Cizmele de cauciuc constitue un


mijioc electroizolant de protectie auxiliar in instalatiile
electrice de orice fel, iar manusile de cauciuc constitue un
mijioc auxiliar în instalatiile electrice de inalta tensiune si un
mijioc principal în instalatiile de joasa tensiune.

 Prajini electroizolante. Prajinile electroizolante sunt folosite


pentru comanda directa a separatoarelor fara actionare
108
mecanica, pentru aplicarea gamiturilor de scurtcircuitare si
legare la pamant mobile, precum si pentru masurari si
incercari de instalatii sub tensiune sau in locurile in care
aceasta poate sa apara.

 Platforme electroizolante. Platformele electroizolante sunt


folosite ca mijioace auxiliare de protectie in instalatiile
electrice de orice tensiune. Acestea sunt alcatuite din gratare
de lemn cu picioare electroizolante. Inaltimea de la podea pana
la suprafata inferioara a platformei trebuie sa fie de cel putin
10 cm.

 Covorase şi preşuri de cauciuc. Acestea se admit ca mijioace


auxiliare de protectie în instalatiile electrice la orice
tensiune.Ele sunt destinate a fi intinse pe podeaua incaperilor
in care nu se afla instalatii electrice mai ales pe locurile de pe
care se actioneaza separatoarele.

 Scule cu maner electroizolant. Scule cu manere


electroizolante trebuie pastrate in dulapuri sau rafturi speciale.
In timpul transportului, sculele trebuie neaparat protejate
impotriva umezelii si murdariei. hi executarea lucrarilor
acestea se folosesc
concomitent cu folosirea manusilor si a cizmelor de cauciuc.
Sculele cu manere electroizolante utilizate trebuie supuse mai
intai
unei revizii exterioare.

 Garnituri de scurtcircuitare. Aceste gamituri constitue eel


mai sigur mijioc de protectie impotriva aplicarii din greseala a
tensiunii pe sectoare intrerupte sau in cazul aparitiei unei
tensiuni induse, in cazul executarii unor lucrari pe portiuni
intrerupte ale
instalatiei.

 Indicatoare de tensiune. Indicatorul de tensiune functioneaza


pe baza fenomenului de luminiscenta a unui tub cu neon,
supus unei diferente de potential alternative.Nu este permisa

109
legarea indicatorului de tensiune la pamant. Indicatorul de
tensiune pot fi
folosite in aer liber numai pe timp uscat. Ele trebuie pastrate
în
cutii etanse.

 Mijioace de protectie impotriva arsnrilor. Pentru protectia


impotriva arsurilor se folosesc ochelari de protectie si manusi
electroizolante. Ochelarii de protectie se folosesc la inlocuirea
sigurantelor la taierea cablurilor, la deschiderea manşoanelor
cutiilor terminale din retelele de cabluri in exploatare, la
lipirea
cablurilor si la turnarea masei izolante.

8. Verificarea periodica a mijioacelor de protectie

Mijioacele de protectie se verifica in instalatii speciale, de catre


unitatile energetice organizate in acest sens , conform normelor de
securitate a muncii in instalatiile electrice.

9. Masuri de securitate a muncii la executarea de lucrari la firide si


la montarea contoarelor.

La executarea lucrarilor in astfel de instalatii trebuie avute in vedere


lirmatoarele:

- usile metalice ale firidelor de braiisammt sa fie conectate la bara


de
legatura la pamant prin intenmediul unui conductor flexibil de
cupru
cu sectiunea de 16mm2, cu papuci la ambele capete;
- conductorul de protectie al coloanelor electrice sa fie legate la
firidele
de bransament la bara de legare la pamant, iar la tablourile de
distributie ale consumatorilor, la boma de legare la pamant;
- la executarea lucrarilor la firidele de bransament alimentate prin
cabluri electrice subterane zona protejata se realizeaza de la
capetele
110
cablurilor respective.;

- la executarea lucrarilor se scot de sub tensiune :


 instalatiile sau acele parti ale instalatiilor la care unneaza sa se
faca lucrari;
 instalatiile invecinate care se gasesc la o distanta mai mica
decat
distanta limita minima in aer la care se pot apropia
executantii,
utilajele, materialele sau uneltele necesare in timpul executarii
lucrarilor fara pericol.

In cazul contoarelor in montaj direct sau semidirect succesiunea


operatiilor
va fi:
 scoaterea sigurantelor de la tabloul de distributie al
consumatorului;
 scoaterea sigurantelor din firida sau de la stalpul la care este
legat
bransamentul;
 montarea de capace electroizolante colorate în rosu;
 montarea in firida a mdicatonilui « Nu inchide, se lulreaza » ;
 demontarea capacului de la barele contoanilui ;
 scoaterea conductorului de nul si aplicarea pe capul acestuia a
unui degetar electroizolant;
 inlocuirea contorului, legarea conductoarelor facandlUse in
ordine
inversa;
 montarea capacului de la bomele contoarului si sigilarea lui ;
 punerea sub tensiune a contorului ;
 verificarea functionarii corecte a contorului.

111
CAP.11 PROIECTAREA SI EXECUTAREA BRANSAMENTELOR,
RACORDURILOR, COLOANELOR SI FIRIDELOR
INSTALATII DE CONEXIUNE SI DISTRIBUTIE (CIRCUITE
PRIMARE)

9.1. Bransamentul electric

Branşamentul electric reprezintă instalaţia de joasă tensiune destinată


alimentării cu energie electrică a unui consumator, executată de la linia
electrică de distribuţie pâna la contorul electric de la consumator.
Părţile principale ale branşamentului electric sunt:
- branşamentul propriu-zis, care constituie legătura de la linia electrică
aeriană sau subterană până la firidă (nişa de branşament);
- firida (nişa) de branşament, care reprezintă un gol paralelipipedic,
amenajat în zid sau construit special, în care se montează echipamentul
electric necesar protejării coloanei electrice si distribuirii energiei
electrice;
- coloana electrică, care constituie legătura dintre echipamentul firidei si
contorul abonatului.
Prin branşament se înţeleg şi derivaţiile din branşamentele existente,
inclusiv coloanele respective, sau numai derivaţiile de coloane electrice
din firide, existente.
Specificaţiile acestui proiect se aplică la executarea branşamentelor
electrice aeriene de joasă tensiune, destinate alimentării cu energie
electrică a consumatorilor care solicită puteri electrice mici (pana la 50
kW) pentru instalaţiile de utilizare. Ele nu se aplică branşamentelor cu
conductoare torsadate. În ceea ce priveste branşamentele aeriene, sunt
tratate numai branşamentele fără siguranţă aeriană.
Procesul tehnologic de execuţie a branşamentelor se referă numai la
operaţiile executate fără tensiune. Branşamentele se proiectează şi se
execută numai în baza dosarelor preliminare depuse la întreprinderea
furnizoare de energie electrică şi aprobate de aceasta.
După efectuarea studiilor şi măsurătorilor pe teren, întreprinderea
furnizoare întocmeşte devizele şi notele de lucrări în vederea executării
branşamentului.

112
Clasificarea bransamentelor

Branşamentul aerian asigură legătura cu conductoare aeriene de la


linia electrică aeriană de distributie a întreprinderii furnizoare de energie si
pâna la firida de branşament a abonatului.
În funcţie de poziţia consumatorilor faţa de reţeaua aeriană de joasă
tensiune, se deosebesc două tipuri de branşamente:
a. Branşamente fără traversare, când reţeaua electrică se află pe
aceeaşi parte a drumului cu consumatorii (fig. 1, 2).

b. Branşamente cu traversare, când reţeaua electrică se află pe partea


opusă a drumului, faţă de consumatori (fig. 3, 4, 5).

113
Aceste branşamente se împart, la rândul lor, în alte două categorii,
după modul în care se face intrarea în clădire:
1. Branşamente cu suport pentru zid, când clădirea are o înalţime mai
mare de 4 m de la streaşină (fig. 1, 3, 5).
2. Branşamente cu suport pe clădire, când aceasta are o o înălţime sub
4 m la streaşină (fig. 2,4).
Branşamentele electrice aeriene pot fi considerate ca fiind compuse din
două părţi:
- partea de branşament din exteriorul clădirii, formată din legatura
de la linia de distribuţie de joasă tensiune până la clădirea abonatului,
realizată cu conductoare aeriene.
- partea de branşament interioară, montată în clădire, cuprinzând
echipamentul firidei de branşament, coloana de coborâre de la
suporturile pe clădire şi firidă, coloanele interioare de la firidă la
contorul de decontare.

9.2. Elemente de calcul

Dimensionarea bransamentelor se efectueaza pe baza puterii


absorbite. Pentru consumatorii casnici se iau in cosiderare puterile
instalate, prevazute in tabelul de mai jos.

114
In valorile din acest tabel nu sunt cuprinse instalatii pentru incalzirea
spatiului sau gatitul electric. Pentru determinarea puterilor absorbite se
iau in considerare coeficientii de simultaneitate din tabelul de mai jos.

115
Pentru cladirile comerciale, social-culturale si administrative puterile
instalate se vor determina prin calcul in functie de suprafata rezultatae prin
masurare si destinatia acestora.
Racordurile si coloanele electrice se dimensioneaza astfel incat sa fie
satisfacute conditiile de incalzire, verificarea dimensionarii facandu-se la
conditiile de cadere de tensiune. Caderile de tensiune nu trebuie sa
depasesaca urmatoarele valori:
- 0,5 % pentru racordurile electrice subterane;
- 1 % pentru racordurile electrice aeriene;
- 1 % pentru coloanele electrice colective sau individuale.
Racordurile electrice aeriene si coloanele electrice individuale se
executa monofazat pentru valori ale curentilor pana la 30A inclusiv si
trifazat pentru valori ale curentilor mai mari de 30A sau pentru abonati
care au receptoare trifazate.
Coloanele electrice colective pot alimenta cel mult 20 apartamente.
Sectiunile coloanelor colective din blocurile de locuinte nu trebuie sa
depaseasca 3 x 70 +35 mm2, in cazul utilizarii aluminiului.
In cazul racordurilor aeriene, se folosesc firide individuale, echipate
cu sigurante automate.
Amplasarea contoarelor de energie electrică la blocuri de locuinţe
trebuie să permită înregistrarea şi citirea consumului, fără ca acestea să fie
condiţionate de prezenţa sau acceptul abonatului.
Repartizarea pe faze şi respectiv pe circuite de alimentare a
receptoarelor electrice, trebuie să se facă astfel încât să se asigure o
încărcare cât mai echilibrată a acestora.
Aparatajul electric de protectie la scurtcircuit trebuie astfel ales incat
caracteristicile lui de functionare sa asigure protectia, izoland portiunea
defecta fara sa scoata din functiune intreaga instalatie.

9.3. Prescriptii de montare

Firidele de bransament.
Firidele de bransament se monteaza in spatiul special amenajat in zid,
in locuri accesibile personalului de exploatare. Distanta intre nivelul
pardoselii si partea inferioara a firidelor de bransament trebuie sa fie 0,4 –
0,5 m.

116
Firidele secundare se monteaza in spatii comune (de exemplu casa
scarii etc.). Distanta de la nivelul pardoselii pana la partea inferioara a
firidei secundare trebuie sa fie 0,4–0,8 m, astfel incat inaltimea celui mai
de sus vizor sa nu depasesca 1,6 m.

Coloane electrice

Conductoarele coloanelor electrice trebuie sa aiba sectiuni constante


pe intreg traseul. Pentru conductorul de protectie al coloanelor electrice
colective se foloseste o platbanda de otel zincat sau vopsit, avand sectiunea
minima de 100 mm2. Conductorul de protectie al coloanelor individuale
trebuie sa fie legat, in cazul firidelor de bransament, la bara de legare la
pamant.
Conductoarele unei singure coloane electrice trebuie sa fie montate
intr-un singur tub de protectie. Se intrezice introducerea conductoarelor
destinate altor scopuri in tubul de protectie al unei coloane electrice.
Se intrezice trecerea coloanelor electrice prin camerele de locuit, prin
incaperi umede, bai, bucatarii, spalatorii sau locuri cu agenti corozivi. Este
intezisa inadirea conductoarelor pe traseul coloanelor.
Montarea dozelor de trecere este obligatorie in cazul in care :
- lungimea coloanelor pe un traseu in linie dreapta , pe orizontala,
depaseste 15 m;
- coloanele electrice au mai mult de doua curbe intre firide sau mai
mult de trei curbe intre firida si tabloul electric al consumatorilor.
In cazul coloanelor in linie dreapta, pe verticala nu este necesara
montarea dozelor de trecere, indiferent de lungimea traseului.
In cazul abonatilor individuali (altii decat cei din blocurile de
locuinte) la care contoarele de decontare a energiei electrice nu se
monteaza in firide secundare, la capatul dinspre contor, conductoarele
coloanelor electrice trebuie sa depaseasca extremitatea tubului cu cel putin
30 cm.

9.4. Amplasarea instalatiilor electrice

Instalatiile electrice de conexiune si distributie se amplaseaza pe cat


posibil in apropierea centrului de greutate al consumatorilor de energie
electrica. Tablourile de conexiune si distributie nu se amplaseaza, de
regula, in incaperi umede, cu actiune chimica daunatoare, cu temperatura
ridicata sau cu pericol de incendiu.
117
In incaperi sau spatii de productie (care sunt accesibile si persoanelor
neinstruite in exploatarea instalatiilor electrice) pot fi amplasate numai
instalatii electrice de tip inchis (in care elementele componente sunt
protejate contra atingerilor, patrunderii corpurilor straine peste 1 mm
diametru, a picaturilor de apa si a deteriorarii mecanice) sau instalatii de
tip capsulat (inchise etans).
La amplasarea instalatiilor electrice de conexiune si distributie
trebuie sa se tina seama de:
- conditiile climatice ale mediului ambiant;
- altitudine;
- pericolul patrunderii apei si prafului;
- pericolul de coroziune;
- pericolul de incendiu;
- pericolul de deteriorari mecanice.
Pentru aparatele si transformatoarele fabricate in Romania conditiile
climatelice normale sunt acelea care nu depasesc urmatoarele valori:
- Valoarea medie maxima a temperaturii in decurs de 24 ore ... +35
0
C;
- Valoarea maxima a temperaturii de scurta durata .................. +40
0
C;
- Valoarea minima a temperaturii............................................... – 10
0
C;
- Umiditatea relativa maxima .................................................... 75
%.
Aparatele de masurat nu se monteaza in incaperi cu temperatura sub
0 C si peste 40 0C.
0

In cazul in care se depasesc limitele normale de temperatura aratate


mai sus se iau masuri corespunzatoare de ridicare a temperaturilor
coborate din incaperile de amplasare, respectiv de montare de instalatii si
aparate special construite pentru functionarea lor la temperaturi peste +40
0
C.
Pentru instalatii amplasate la altitudini de peste 1000m se folosesc
aparate corespunzatoare, iar distantele de izolatie intre partile sub tensiune
neizolate sau intre acestea si perti legate la pamant se maresc cu 1,25%
pentru fiecare 100m spor de altitudine.
In incaperile sau spatiile cu praf sau in care exista pericol de
patrundere a stropilor de apa se folosesc numai aparate, tablouri sau
dulapuri inchise etans.

118
Acolo unde exista pericol de coroziune, intregul echipament al
instalatiilor trebuie protejat impotriva actiunii si a agentului coroziv
respectiv (vopsire corespunzatoare, capsulare).
Incadrarea incaperilor din punct de vedere al pericolului de incendiu
se face in conformitate cu prevederile normativelor de prevenire si stingere
a incendiilor. Echipamentul electric montat in incaperi cu pericol de
incendiu trebuie astfel construit si montat incat sa nu poata constitui cauza
unui incendiu
(evitare de arcuri electrice, scantei, incalzire excesiva a echipamentului),
iar suporturile acestuia trebuie confectionate din material incombustibil. Pe
tablouri nu se monteaza aparate cu ulei.
Instalatiile electrice se amplaseaza in locuri ferite de deteriorari
mecanice. Daca acest lucru nu poate fi evitat, instalatiile se protejeaza prin
mijloace speciale adecvate.

9.5. Instalarea echipamentului electric. Conditii generale

Instalatiile elecrice trebuie executate numai cu aparate si materiale


omologate, astfel alese, dimensionate si instalate incat sa corespunda
conditiilor normale de functionare, conditiilor de functionare la
scurtcircuit, precum si conditiilor de mediu.
Distanta minima de izolare in aer intre piesele fixe sub tensiune a
fazelor precum si intre acestea si partile metalice legate sau in legatura cu
pamantul trebuie sa fie de minimum 15mm in instalatiile de joasa tensiune.
Distanta de conturnare (distanta cea mai lunga de-a lungul izolatiei
intre parti sub tensiune neizolate sau intre acestea si parti legate la pamant)
trebuie sa fie de minimum 30 mm.
Distantele de protectie contra atingerilor accidentale de catre personalul de
exploatare trebuie sa fie de:
- 50 mm la pereti sau usi pline sau alte elemente de constructie;
- 100 mm la pereti sau usi din plasa;
- 200 mm la bariere
Peretii de protectie, ingradirile de protectie si usile (pline sau din
plasa) trebuie sa aiba inaltime de cel putin 1,7m, iar barierele de cel putin
1,2 m.
Peretii de protectie sau usile pline se executa din materiale rigide si
incombustibile (tabla de minimum 2 mm grosime). Ingradirile sau usile
din plasa metalica se executa cu ochiuri de cel mult 20 x 20 mm, iar

119
barierele se executa obisnuit din lemn ignifug sau din alt material rau
conducator de electricitate.

Fig. 6. Amplasarea panourilor deschise in spatii de productie

Coridoare de acces

Pentru asigurarea deplasarii usoare a personalului de exploatare, a


efectuarii reviziilor si manipu-
larilor comode ale aparatelor din instalatii, latimea si inaltimea
coridoarelor de deservire trebuie sa fie corespunzatoare.
Astfel, latimea coridorului din fata sau din spatele tabloului, trebuie
sa fie de minimum 0,8 m; latimea din spatele tabloului masurata intre
elementele sub tensiune neizolate si perete trebuie sa fie de minimum 1m,
iar distanta intre elementele sub tensiune neizolate, situate de o parte si de
alta a coridorului de minimum 1,4 m.
Inaltimea de la pardoseala si pana la piesa aflata sub tensiune,
neingradita de deasupra coridorului de deservire, trebuie sa fie minimum
2,5 m, iar de la pardoseala si pana la alte elemente constructive (care nu
se gesesc sub tensiune) de minimum 1,9 m.
In cazul in care nu se poate asigura inaltimea de 2,5 m se pot monta
plase de protectie orizontale, dar pana la inaltimea de minimum 1,9 m.

120
Pentru tablouri avand lungimi mai mari de 7 m trebuie sa se asigure
cai de acces in spatele acestora, la ambele capete (daca coridorul este mai
ingust de 3 m).
Usile incaperilor cu echipament electric se dechid de regula spre
exterior ele se prevad cu broaste automate, care se pot deschide fara cheie
numai din interior, ele trebuie sa aiba inaltimea de minimum 1,9 m, iar
latimea de minimum 0,75 m.

Tablouri de conexiune si distributie. Aparate de conectare. Sigurante


fuzibile

Materialele din care se fabrica tablourile trebuie sa fie incombustibile


si nehigroscopice. Tablourile de conexiune si de distributie trebuie montate
perfect vertical si bine fixate, pentru a nu vibra. Pentru curentii mai mari
de 100 A din interiorul tablourilor se recomanda folosirea barelor.
Conductele, barele, clemele, si bornele de legatura din spatele
tablourilor trebuie sa fie usor de identificat si accesibile pentru verificari si
reparatii. Aparatele de conectare trebuie sa fie montate astfel incat sa
intrerupa simultan toate fazele circuitului pe care-l deservesc.
Nu este admisa intreruperea conductorului de protectie (conductorul
de legare la pamant sau a celui de nul ce serveste si pentru protectie).
Amplasarea aparatelor de conectare se face astfel incat arcurile sau
scanteile electrice care se produc in timpul exploatarii sa nu fie periculoase
pentru personalul de deservire si sa nu produca scurtcircuite, puneri la
pamant etc.
Aparatele de conectare in forma de cutite se vor monta astfel incat
ele sa nu poata inchide datorita greutatii proprii, a vibratiilor sau lovirii
aparatelor. La decuplare cutitele nu trebuie sa ramana sub tensiune.
In cazul aparatelor de conectare montate in spatele tabloului,
dispozitivele de actionare a acestora, manevrabile din fata tabloului,
trebuie sa aiba indicate clar pozitiile ,, inchis” sau ,, deschis”
In instalatiile electrice trebuie montate sigurante fuzibile calibrate.
Se intrezice montarea de sigurante:
- pe conductorul de nul de lucru la circuitele bifazate cu trei
conductoare si la circuitele trifazate cu patru conductoare;
- pe conductoarele instalatiei de protectie (de lagare la pamant sau
la nul);

121
Sigurantele vor fi montate astfel incat la producerea unui scurtcircuit
sa nu prezinte pericol pentru restul instalatiei si pentru personalul de
exploatare.

Fig. 7. Distante minime de protectie si deservire

CAPITOLUL 12 INSTALATIILE ELECTRICE

10.1 Definirea si clasificarea instalatiilor electrice


Prin instalatii electrice se inteleg acele instalatii care sunt destinate a
folosi energia electrica
pentru forta,iluminat si alte scopuri industriale sau casnice.
 Din punctul de vedere al locului unde se executa, instalatiile electrice
se impart in:
1. Instalatii interioare, care cuprind conductoarele cu toate elementele
accesorii de montaj, intrerupere, protectie ce se monteaza in interiorul
cladirilor de orice fel;
2. Instalatiile exterioare, la care elementele instalatiei sunt montate in afara
cladirilor.
 Din punctul de vedere al tensiunii instalatiile electrice de joasa
tensiune, care functioneaza la tensiuni pana la 1000 V, se impart in:
1. Instalatii electrice cu tensiunea intre faza si pamant pana la 250 V;
122
2. Instalatii electrice cu tensiunea intre faza si pamant peste 250 V.
 Dupa modul in care se executa, instalatiile electrice se impart in:
1. Instalatii electrice executate aparent, la care conductoarele
electrice prizele, intreruptoarele, sunt montate in mod vizibil.
2. Instalatii electrice executate ingropat, la care conductoarele
electrice nu se vad .
 In funcţie de intensitatea curentului si de destinaţie (receptoarele
alimentate), instalaţiile electrice se pot clasifica in:
a. instalaţii de curenţi “tari” (intesitati ale curentului de ordinul
amperilor sau kiloamperilor):
- instalaţii de putere (“forţa”), cuprinzând echipamente destinate
nemijlocit aplicării energiei electrice (producere, transport,
distribuţie, consum) in scop util: producerea de lucru mecanic,
căldura, procese electrochimice
- instalaţii de iluminat electric
- instalaţii de automatizare, măsura si control
- instalaţii pentru compensarea puterii reactive
- instalaţii pentru reducerea regimului deformant
- instalaţii de protecţie împotriva socului electric
b. instalaţii de curenţi “slabi”:
- instalaţii de telecomunicaţii
- instalaţii de detectare automata si de alarma:
- instalaţii de telesupraveghere a funcţionarii instalaţiilor de
curenţi “tari” din clădiri
- instalaţii de ceasoficare
- instalaţii de telecomanda si telemăsurare.
Elemente componente ale unui circuit sunt, in principiu: sursa de
alimentare cu energie electrica, elementul alimentat (consumatorul) si linia
de legătura intre sursa si elementul alimentat.

Sursa de energie poate fi:


- sursa primara, bazata pe transformarea altei forme de energie
- generator (maşina electrica)
- pila (acumulator)
- sursa secundara, bazata pe modificarea parametrilor energiei electrice
(secundarul unui transformator)
- “pseudosursa” – tensiunea electrica disponibila la barele unui punct de
distribuţie
- o priza de curent.
123
Caracteristici ale sursei primare sau secundare sunt, în principal:
- impedanţa internă Zs;
- tensiunea de funcţionare (mers) în gol (fără sarcină) U0 – tensiunea
generată prin fenomenul primar;
- tensiunea la borne în cazul funcţionării în sarcină Us – inferioară tensiunii
de funcţionare în gol şi dependentă de intensitatea curentului furnizat;
- puterea aparentă nominală S = U0In – puterea limită care poate fi
furnizată unui receptor rezistiv.
Linia electrică, reprezentând ansamblul elementelor prin care se asigură
transferul de energie între sursă şi elementul alimentat, distribuţia în
diferite direcţii, închiderea/deschiderea circuitului (într-o secvenţă
prestabilită), protecţia circuitului (receptor şi linie), măsurarea parametrilor
electrici, conţine:
- conductoare (izolate)/cabluri/bare;
- dispozitive de conexiune (doze de ramificaţie, cutii de derivaţie,
borne), care realizează un contact fix;
- elemente de cablare, fixare şi/sau protecţie faţă de mediu (tuburi,
ţevi), cu accesoriile aferente;
- aparate de comutaţie, destinate manevrelor de închidere-deschidere a
circuitelor;
- aparate de protecţie împotriva supracurenţilor, destinate atât
elementului alimentat cât şi celorlalte elemente de pe linie;
- aparate de măsură, comandă şi supraveghere.
Linia este caracterizată prin impedanţa sa Zl, de regulă mult mai mică
decât impedanţele sursei şi elementului alimentat, determinând practic,
împreună cu impedanţa sursei, valoarea curentului de scurtcircuit şi
căderea de tensiune în reţea până la bornele receptorului, unde tensiunea
are valoarea U <Us : Isc = U0/Zs+Zl; U = U0 - U= IZs+Zl.
Elementul alimentat (consumatorul), constituind sarcina circuitului, poate
fi:
- receptor simplu;
- receptor complex (echipament, unitate funcţională);
- punct de distribuţie a energiei;
- transformator.
Tensiunea U la bornele elementului alimentat este inferioară tensiunii
secundare a sursei, datorită căderii de tensiune pe linia de alimentare.
Receptorul simplu este caracterizat prin :
- parametrii funcţionali nominali: Pn, Un,;
- abaterile admisibile de la tensiunea nominală;
124
- impedanţa nominală (impedanţa de utilizare) Zu; nu se indică direct,
rezultând în concordanţă cu parametrii nominali şi determinând practic
valoarea intensităţii curentului şi a puterii absorbite la alimentarea din
reţea: In  U/Zu ( Zu>>Zs , Zu >>Zl).
Punctul de distribuţie sau receptorul complex este caracterizat prin:
- puterile cerute activă şi reactivă Pc şi Qc (inferioare puterii instalate
– puterea totală a receptoarelor alimentate);
- curentul nominal al "sosirii" (linie şi bare la care se racordează
"plecările" spre elementele alimentate) In.

10.2. Schemele reţelelor electrice de joasă tensiune

Se consideră o instalaţie electrică destinată să alimenteze, în final, un


anumit număr de receptoare (utilaje) de joasă tensiune, amplasate în
diferite poziţii în zona aferentă, conform necesităţilor de utilizare.
In schemele in care staţia de primire este alimentată dintr-o singură
sursă, energia electrică este transmisă spre receptoare într-un singur sens,
printr-o reţea care se ramifică succesiv, pe măsura apropierii de receptoare,
la diferite niveluri în structura sistemică a instalaţiei, permiţând dirijarea
energiei electrice în diferite direcţii şi la diferite elemente alimentate.
Ramificarea se realizează cu ajutorul unor echipamente prefabricate
specializate, numite puncte de distribuţie, situate în nodurile
corespunzătoare ale reţelei.
Fiecare punct de distribuţie este constituit, ca echipament de putere
("forţă") din:
- o sosire, direct de la o sursă secundară sau de la un punct de
distribuţie precedent;
- mai multe plecări, spre alte puncte de distribuţie sau elemente
alimentate;
- un sistem de bare alimentate prin sosire şi din care se execută
derivaţiile pentru plecări.
Un punct de distribuţie mai poate conţine circuite suplimentare de
comandă, semnalizare, măsură etc. Curentul nominal al sosirii este
considerat drept curent nominal al punctului de distribuţie respectiv.
Ca regulă generală, fiecare plecare trebuie să fie prevăzută cu un
aparat de protecţie la scurtcircuit (siguranţă fuzibilă sau întreruptor de
putere automat), plasat imediat după conexiunea la bare, care să acţioneze
la un scurtcircuit care s-ar produce în orice loc pe linia dintre punctul
respectiv şi următorul element alimentat. De asemenea, fiecare sosire
125
trebuie prevăzută cu un aparat de comutaţie, care să realizeze cel puţin
funcţia de separator, permiţând izolarea faţă de reţeaua din amonte, după
deconectarea sarcinii din aval. Excepţiile sunt prevăzute în normative.

Componenţa reţelelor electrice de joasă tensiune

Primul element din reţeaua de joasă tensiune este tabloul de


distribuţie general al consumatorului (In  2400 A).
La consumatorii care solicită din reţea puteri mici, alimentarea se
face direct din reţeaua zonală de JT (aeriană sau subterană) a furnizorului,
printr-un branşament care face legătura între linia de alimentare şi contorul
de energie al consumatorului, situat în amonte de tabloul general sau la
intrarea în tablou. De regulă, contorul aparţine furnizorului.
Consumatorii de puteri mai mari sunt alimentaţi din reţeaua de medie
tensiune a furnizorului, printr-un racord care conţine un post de
transformare. Postul de transformare conţine 1-2 transformatoare (10/0,4
kV sau 20/0,4 kV), având înfăşurarea secundară în stea, cu neutrul
accesibil (4 borne), precum şi echipamentul de comutaţie şi de protecţie
aferent, atât pe partea de MT, cât şi pe partea de JT. Secundarul
transformatorului alimentează tabloul de distribuţie general, care poate fi
chiar înglobat în postul de transformare.
Celelalte puncte de distribuţie pot fi:
- tablouri de distribuţie de tip panou, dulap, din cutii echipate etc.,
clasificate, după intensitatea curentului sosirii, în tablouri principale (In 
600 A) şi tablouri secundare (In  300 A);
- canale prefabricate de bare (un sistem de 4 bare într-o incintă de
protecţie), realizate ca tronsoane care pot fi îmbinate şi prevăzute cu
posibilitatea efectuării de derivaţii pentru ramificaţii. În funcţie de
intensitatea curentului nominal, canalele pot fi canale magistrale şi canale
de distribuţie.
În practică, circuitele electrice care alimentează puncte de distribuţie
sunt denumite coloane, termenul de circuit fiind consacrat pentru
alimentarea fiecărui receptor sau echipament de la ultimul punct de
distribuţie.

Tipuri de circuite electrice de joasă tensiune

Circuitele pot fi:


126
- individuale, pentru fiecare receptor (în sens restrâns);
- comune, pentru mai multe receptoare, cu protecţie unică la
scurtcircuit:
- circuit de iluminat;
- circuit de prize;
- circuit de utilaj;
- circuit pentru mai multe motoare similare, cu puterea totală
până la 15 kW.
Tipuri de scheme

a. Scheme radiale. Fiecare punct de distribuţie, utilaj sau receptor este


alimentat printr-o linie separată, care pleacă de la un punct de distribuţie
central. Aceste scheme prezintă avantajul siguranţei în alimentare; un
defect pe o linie provoacă scoaterea de sub tensiune, prin funcţionarea
aparatului de protecţie respectiv, numai a liniei afectate, restul instalaţiei
rămânând în funcţiune.
Dezavantajele schemelor sunt:
- investiţii mari;
- consum ridicat de material conductor;
- număr mare de plecări din punctele de distribuţie (creşterea
gabaritului).
Ca utilizare, se recomandă în cazul:
- coloanelor de alimentare a tablourilor de distribuţie sau al unor
canale de bare de distribuţie secundare;
- circuitelor, pentru:
- utilaje cu receptoare de puteri mari, alimentate direct din
tabloul general sau
dintr-un canal magistral;
- utilaje cu receptoare de puteri mici şi mijlocii, alimentate din
tablouri
secundare sau din bare de distribuţie;
- utilaje şi receptoare dispersate;
- utilaje, receptoare şi instalaţii importante, pentru care riscul de
întrerupere a
alimentării trebuie să fie minim.

b. Scheme cu linii principale sau magistrale. Se prevede câte o plecare


într-o anumită direcţie, care trece prin apropierea unor utilaje/receptoare

127
sau grupuri de utilaje/receptoare, care se alimentează apoi, de regulă, în
derivaţie
Avantajele constau în:
- consum redus de material conductor;
- derivaţii din mai multe locuri;
- număr redus de plecări din punctele de distribuţie.
Dezavantajul este siguranţa mai mică în exploatare, deoarece un defect pe
linia principală antrenează întreruperea alimentării tuturor derivaţiilor din
linie.
Utilizarea acestor scheme se recomandă pentru:
- utilaje grupate, la distanţe relativ mici, linii tehnologice;
- distribuţia în canale de bare.

c. Scheme mixte:
- scheme radiale pentru:
- utilajele/receptoarele dispersate;
- echipamentele/receptoarele importante;
- scheme magistrale pentru utilajele grupate.

10.3. Elemente conductoare în reţelele electrice

Elementele conductoare servesc drept cale de curent pentru


alimentarea receptoarelor sau punctelor de distribuţie de la sursa de
energie.
Conductoarele elecritrice realizeaza transmiterea energiei electrice de
la surse la receptori si de aceea se fabrica din materiale bune conducatoare
de electricitate, cum ar fi: cupru, aluminiu, otel si aliaje ale acesora.
Deoarece cuprul este material deficitar si scump, acesta se utilizea in
instalatiile electrice numai in urmatoarele situatii: la circuitele care
alimenteaza receptoare de importanta deosebita (pompe de incendiu, sali
de reanimare bloc operator, iluminatul de siguranta), receptoare amplasate
in medii cu pericol de explozie, receptoare mobile sau pentru instalatiile de
protectie legare la pamant sau nul de protectie; circuitele care alimenteaza
utilitati supuse permanent la socuri si vibratii. Din punct de vedere
constructiv conductoarele electrice pot fi: unifilare, multifilare, izolate sau
neizolate, torsadate.

Conductoarele reţelei de distribuţie


Conductoarele active ale reţelei sunt:
128
- conductoarele de linie (fază): L1, L2, L3;
- conductorul neutru (nul de lucru) N – care serveşte drept :
- conductor pentru alimentarea receptoare monofazate;
- cale de închidere a circuitului curenţilor de dezechilibru din
reţea, (inclusiv armonicele multiplu de 3);
- conductorul de protecţie PE – destinat exclusiv protecţiei prin
legare la pământ şi legare la nul, servind pentru racordarea elementelor
conductive neaflate în mod normal sub tensiune, cu alte elemente
conductive similare, cu prizele de pământ sau cu punctul neutru al sursei
de alimentare;
- conductorul combinat PEN, îndeplinind ambele funcţii (neutru şi de
protecţie) pe o porţiune definită a reţelei.
Codul pentru identificarea conductoarelor impune utilizarea
urmatoarelor culori pentru izolatia conductoarelor:
- negru (N) - pentru circuitele principale (de forta) in c.c. sau c.a.;
- rosu (R) - pentru circuitele secundare de c.a.;
- albastru (A) - pentru cele de c.c;
- verde-galben (V-G) - pentru conductoarele de protectie (PE);
- albastru deschis (B) - pentru conductorul neutru (N) sau median (M)
Identificarea barelor şi conductoarelor neizolate conform normative PE102
a) sistemele de bare colectoare, precum şi derivaţiile acestora, în current
alternativ
- roşu, pentru faza L1
- galben, pentru faza L2
- albastru, pentru faza L3
- barele (PE), (PEN) şi (N) – verde – galben ( PE, PEN) albastru ( N)
b) sistemele de bare în curent continuu
- roşu, bara pozitivă (+)
- albastru, bara negativă (-)
- cenuşiu deschis, bara mediană (0)
c) la conductoarele neizolate, marcarea se face la capete

Soluţii posibile pentru realizarea reţelei

Din punct de vedere tehnic, se pot folosi:


- conductoare izolate, montate în tuburi sau ţevi de protecţie, cu
accesoriile aferente pentru derivaţii (doze, cutii) şi îmbinare (manşoane,
mufe, coturi, curbe);
- cabluri;
129
- bare neizolate.

Conductorul metalic (neizolat) este o cale unică de curent, formată din


unul sau mai multe fire.Conductoarele neizolate profilate se utilizeaza
pentru constructia liniilor de alimentare cu energie electrica a sistemelor
electrice de transport.
In cazul liniilor aeriene de transport si distributie a energiei electrice
se folosesc conductoare neizolate rasucite din aluminiu pe un conductor de
tractiune din otel plasat central. Drept material se recurge la cupru (Cu)
sau aluminiu (Al) – a căror conductivitate este ridicată (Cu > Al).
Avantajele cuprului sunt: consum mai mic, la aceeaşi solicitare termică
(aceeaşi sarcină); cădere de tensiune mai mică pe reţea; conexiuni mai
sigure (prin lipire); rezistenţă mecanică mai mare.
Ca execuţie, conductorul poate fi: unifilar/multifilar; rigid/flexibil.
Forma secţiunii poate fi: circulară; dreptunghiulară; alte forme
geometrice (de exemplu, sector de cerc, elipsă).
Secţiunea conductoarelor utilizate în instalaţiile electrice are valori
normalizate, exprimate în mm2. La cablurile polifazate, cu conductor
neutru şi/sau de protecţie, secţiunea conductorului respectiv se adoptă:
- egală cu secţiunea conductorului de linie, pentru s  16 mm2;
- valoarea normalizată cea mai apropiată de jumătate din secţiunea
conductorului de linie, pentru s  25 mm2.
Conductorul izolat (conductor, conductă) (monofilare, multifilare sau
torsadate) sunt alcatuite din 1 - 61 de fire neizolate rasucite intre ele si
prevazute cu o izolatie si, eventual invelis de protectie. Materialul
conductor este cuprul sau aluminiul, iar izolatia este din PVC sau cauciuc.
Pentru a rezista la intemperii izolatia din PVC se impregneaza cu substante
speciale care maresc durata de viata dminuand efectul variatiilor de
temperatura si a radiatiilor ultraviolete.
Simbolizarea conductoarelor electrice izolate indica domeniul de
utilizare si modul de constructie. Astfel, pentru conductoarele utilizate in
instalatiile fixe se foloseste urmatoarea simbolizare:
- F - instalatie fixa:
- C - cu cauciuc;
- I - invelis rezistent la intemperii sau actiuni chimice;
- i - impletitura textila impregnata:
- A - aluminiu la inceputul simbolului sau armat in rest;
- p - executie plata:
- Y - material plastic.
130
Conductoarele izolate se monteaza in tuburi de protectie pentru a nu
Conductor metalic

Izolatie

fi expuse deteriorarilor mecanice. Numai conductoarele INTENC se


monteaza ingropat.
Fig. 10.1 Conductor izolat

Snurul si cordonul electric se obtin prin rasucirea sau dispunerea in


paralel a doua sau mai multe conductoare din cupru izolate, flexibile si
acoperite cu un invelis comun de protectie si izolatie din PVC.
Snurul si cordonul electric se utilizeaza pentru alimentarea utilajelor
portabile sau in cazul instalatiilor electrice ale masinilor care sunt supuse
la socuri si vibratii permanente.
Pentru asigurarea rezistentei mecanice a conductoarelor se adopta
sectiunea minima de 1,5 mm2 pentru cupru si respectiv 2,5 mm2 pentru
aluminiu.

Cablul este un ansamblu de: conductoare izolate (separate din punct de


vedere electric, dar solidare mecanic), învelişuri şi, eventual, ecrane.
Învelişurile servesc fie pentru protecţie contra acţiunilor chimice,
fizice, mecanice: (armături metalice, manta - înveliş de protecţie etanş,
exterior), fie pentru solidarizarea ansamblului.
Ecranele sunt destinate protecţiei circuitelor faţă de acţiunea
câmpului electric şi magnetic exterior sau împiedicării acţiunii câmpului
conductoarelor asupra mediului înconjurător.
După destinaţie, cablurile se clasifică în: cabluri de energie, cabluri
de comandă, cabluri de semnalizare.
Umplutura Armatura/ecran

Conductor metalic
Izolatia conductorului
Manta

Fig. 10.2. Cabluri


131
d. Barele neizolate, cu secţiune
dreptunghiulară se folosesc drept:
- cale de curent pentru curenţi intenşi,
pentru racordarea echipamentelor în reţea, în zone
inaccesibile personalului necalificat ca, de
exemplu, legătura între tabloul general şi
transformator, în postul de transformare sau
conexiuni între echipamente, în zone protejate.
- bare "colectoare" – în cadrul tablourilor de
distribuţie, la care se racordează sosirea şi
plecările, în cadrul schemelor radiale.
- canale din bare protejate/capsulate,
prefabricate , sub formă de tronsoane, inclusiv
elementele de îmbinare, derivaţie şi montaj: canal magistral, canal de
distribuţie, cutii de ramificaţie, cutii de colţ, cutii de siguranţe, cutii de
dilatare.

Fig. 10.3 Canale


din bare capsulate

10.4. Simbolizarea conductoarelor izolate şi cablurilor

Pentru simbolizarea conductoarelor izolate şi a cablurilor se foloseşte


un cod alfanumeric.
CENELEC a adoptat un cod de identificare constând, în ordine, în:
- o literă pentru tipul de cablu: H – model armonizat; A – model
nearmonizat, variantă naţională recunoscută de CENELEC; FRN –
conform unui standard naţional;
- una sau două cifre pentru tensiunea de serviciu (tensiunea de linie),
de exemplu 05 pentru 500 V; 1 pentru 1 kV;
- o literă pentru materialul izolant, de exemplu V pentru policlorură
de vinil (PVC);
X pentru polietilenă armată (XLPE); R pentru cauciuc natural sau
artificial;
- o literă pentru materialul învelişurilor de protecţie, de exemplu V
pentru policlorură de vinil (PVC); X pentru polietilenă armată (XLPE);

132
- o literă pentru construcţii speciale: H – cablu plat divizibil; H2 –
cablu plat indivizibil;
- o literă pentru conductorul metalic, de exemplu U pentru masiv; R
pentru două fibre răsucite (inflexibil); F, K sau H pentru diverse construcţii
flexibile;
- o literă pentru conductorul metalic: A pentru aluminiu; necodificat
pentru cupru;
- o parte numerică evidenţiind compoziţia conductorului/cablului:
numărul de conductoare, semnul de multiplicare (x) şi secţiunea
transversală a unui conductor (în mm2)
Codul alfanumeric folosit în România este constituit din:
a. litere, pentru:
- materialul conductorului (prima literă din simbol): A – aluminiu;
conductorul din cupru nu se simbolizează;
- forma secţiunii conductorului şi construcţia: r – secţiune rotundă; s
– secţiune în formă de sector de cerc; f – flexibil; m – multifilar;
- execuţie (în ordine, de la interior spre exterior: izolaţie, înveliş,
armătură, manta):
Y – izolaţie/înveliş/manta din PVC; H – izolaţie de hârtie; P – manta din
plumb; A – armătură (în interiorul simbolului); Ab – armătură sub formă
de bandă etc;
- destinaţie (la începutul simbolului, după indicarea materialului
conductorului): F – instalaţii fixe; M – instalaţii mobile; C – cablu de
energie; CC – cablu de comandă; CS – cablu de semnalizare;.
b. cifre: numărul de conductoare x secţiunea (mm 2); secţiunile reduse
se indică după secţiunea conductoarelor de linie, precedate de semnul +.
Exemple: AFY 2,5 mm2 – conductor din aluminiu, cu izolaţie din PVC,
instalaţii fixe
FY 2,5 mm2 – conductor din cupru, cu izolaţie din PVC, instalaţii fixe
2 AFY 2,5 mm2 + FY 2,5 mm2– două conductoare din aluminiu, cu izolaţie
din PVC şi un conductor din cupru, instalaţii fixe
ACYY 4x10 mm2 – cablu de energie, patru conductoare din aluminiu, cu
secţiunea 10 mm2, izolate cu PVC, manta din PVC
CYY 4x10 mm2 – idem, conductor din cupru
ACYY 3x25 + 1x16 mm2 – cablu de energie, patru conductoare din
aluminiu (trei cu secţiunea 25 mm 2 şi unul cu secţiunea 16 mm 2), izolate
cu PVC, manta din PVC
ACYAbY 3x25 + 1x16 mm2 – idem, cu armătură sub formă de bandă.

133
Identificarea conductoarelor în cablurile de joasă tensiune se
realizează prin culori sau prin numere, respectând următoarele reguli:
- marcajul în dungi verde-galben este rezervat conductoarelor de protecţie
PE sau PEN;
- conductorul neutru (dacă există) trebuie să aibă culoarea albastru deschis
sau să fie notat cu cifra 1;
- conductoarele de linie pot fi identificate cu orice culoare în afară de
verde-galben, verde, galben, albastru deschis.

10.5. Tuburi izolante si de protectie

Pentru protejarea impotriva loviturilor mecanice si actiunii mediului


ambiant conductoarele se trag in tuburi de protectie alese in functie de
numarul si lungimea conductoarelor si de gradul de protectie pe care
trebuie sa-l asigure. Intr-un tub se introduc un numar de 1 - 7 conductoare
izolate (Tabelul 10.1).

Tabel 10.1 Tuburi si tevi de protectie a conductoarelor izolate

Tuburie se monteaza ingropat sau aparent, pe suporti necombustibili


si la distanta de sursele de caldura. Din punct de vedere constructiv
deosebim tuburile cu manta rigida si respectiv tuburile flexibile.
lnstalatiile in tuburi de protectie cuprind si o serie de accesorii cum ar
fi mansoane de legaura, coturi, curbe, doze de ramificatie, de trecere sau
aparat.
134
a - Tuburile cu manta rigida sunt realizate din metal sau PVC. Deosebim
urmatoarele tipuri:
Tubul de protectie (P) este realizat din tabla de otel laminat la cald
(fig.10.1), imbinat prin suprapunerea marginilor si lacuit in interior si
exterior impotriva coroziunii. Se monteaza aparent in incaperi uscate ferite
de praf sau agenti corozivi. La montare se utilizeaza o serie de accesorii:
doze de ramificatie din fonta sau tabla de otel curbe, coturi si mansoane de
legatura, scoabe.

Fig. 10.1 Tub protectie tip P

Tubul izolant usor protejat (lP) este realizat (fig.l0.2) din tabla de otel
plumbuita cu grosime de 0,15-0,22 mm si imbinata
prin faltuire. In interior se introduce un tub izolant
din carton impregnat cu bitum industrial. Se
monteaza in incapei U0 (uscate) si U1 (umeda cu
intermitenta), aparent sau ingropat. La montare se folosesc acesorii precum
sunt doze, coturi, mansoane. Diametrul nominal se considera diametrul
exterior, care poate avea valorile:
9, 11, 15, 23, 29, 35, 48. Fig. 10.2 Tub
protectie tip IP

Tubul izolant, de protectie, etans (IPE) este realizat din tabla de otel
laminat la rece, imbinata prin sudare pe generatoare (fig.10.3.), asigurand
o buna protectie mecanica si etanseitate. La exterior aceste tuburi se
lacuiesc cu lac protector contra coroziunii, iar in interior se introduce o
izolatie din carton impregnat cu bitum. Pentru asamblare se utilizeaza
mansoane si coturi filetate precum si doze din fonta garnituri din cauciuc
pentru etansare. Se monteaza aparent sau ingropat, in incaperi cu pericol
de explozie sau incendiu, unde nu se pot folosi tuburile P si IP.
135
Fig. 10.3 Tub protectie tip IPE

Tevile de otel se utilizeaza in instalatiile electrice in locurile care necesita


protectie mecanica superioara sau o executie perfect etansa, ori atunci cand
este nevoie de diametre mai mari de 35 mm, in incaperi tip U2,U3,P,T,K.
U2- incapere umeda; U3 – incapere uda; P, K – incaperi cu agenti
corozivi,
T- incapere cu temperatura ridicata.
Tubul de protectie etans lacuit (PEL) se relizeaza din banda de otel
laminata la rece si imbinata prin sudura pe generatoare, asigurand astfel
protectia mecanica si etanseitate. La exterior se lacuieste pentru protectia
anticoroziva imbinarile se realizeaza cu mufe filetate sau nefiletate prin
lipire.
Tuburile din PVC rezista la actiunea coroziva a principalilor agenti
chimici si materialelor utilizate in constructii (var, ciment, ipsos etc.), ard
numai la flacara intretinuta nu absorb apa si suporta indoiri de 90° cu o
raza minima egala cu diametrul exterior. Se monteaza ingropat sau aparent,
dar numai pe suporturi necombustibile. Nu se utilizeaza la instalatii cu
siguranta marita in actionare precum sunt: iluminatul de
siguranta,alimentarea si comanda instalatiilor de incendiu, instalatiile de
semnalizare a incendiilor.
Tubul izolant usor protejat (IPY) se foloseste in locul tubului IP in
incaperi U0 si U1 fara pericol de incendiu sau explozie. Diametrul nominal
exterior are valorile: 13, 15, 18, 25,40 mm
Tubul izolant, de protectie, etans (IPEY) se foloseste ca si tubul IPY.
Diametrul nominal exterior cuprinde urmatoarale valori:
15,20,25,32,40,50 mm.
b) Tuburi flexibile se utilizeaza pe traseele sinuase si expuse vibratiilor. Au
urmatoarele diametre nominale: 11; 13,5; 15; 23;·29; 35mm.
Tubul izolant, usor protejat, flexibil (IPF) este realizat din banda de otel
obisnuita infasurata in elice si prevazut in interior cu captuseala izolanta
din banda de hartie impregnata in doua straturi in elice. Se utilizeaza in
incaperi de categoria U0 sau U1 in montaj aparent sau ingropat, pentru
trasee sinuoase sau racordari la diferite masini si utilaje.
Tubul izolant si de protectie, flexibil, cu rezistenta mecanica (IPFR)
este confectionat din doua fasii de tabla din otel plumbuit, infasurate
136
elicoidal si izolate la interior cu un strat de hartie izolanta infasurata tot
elicoidal. Se foloseste in conditii similare ca si tubul IPF in locurile unde
este necesara o rezistenta mecanica sporita.
Tubul de protectie, flexibil, cu rezistente mecanice (PFR) are doua
siruri flexibile din banda de otel plumbuit, infasurate in elice, intre care se
interpune o banda de hartie impregnata. Se utilizeaza in medii umede, dar
necorozive, pe trasee cu sarcini mecanice de pana la 3 daN/cm2.

CAPITOLUL 13 PROTECTIA AUTOMATA IMPOTRIVA


CURENTILOR DE DEFECT ( PACD) IN INSTALATIILE DE
JOASA TENSIUNE

15.1 Protectia diferentiala

Cel mai important efect pentru noi al protectiei diferentiale , este acela ca
ne protejeaza impotriva electrocutarii (in Italia ,aceasta protectie este in
general cunoscuta sub denumirea de “salva vita”) . Majoritatea tarilor
europene recomanda o astfel de protectie , in unele fiind
chiar obligatorie prin legi si normative in special la consumatorii casnici
unde nu exista personal calificat de exploatare al instalatiilor electrice , iar
normele internationale tind catre aplicarea ei generalizata .
Folosind protectia diferentiala se asigura un inalt nivel de securitate in
exploatarea instalatiilor electrice , evitand eventualele accidente ce pot fi
provocate prin electrocutare in special in cazul intrebuintarii de aparataj
sau utilaje ce functioneaza in medii umede sau ude (sau folosesc apa) cum
ar fi : masini de spalat rufe sau vase , boilere electrice , piscine , bai
jacuzzi , centrale termice , aparate de aer conditionat , pompe de apa ,
hidrofoare , prize amplasate in bai pentru aparate de ras sau pentru
uscatoare de par , diferite unelte actionate
137
electric folosite la gradinarit (masini de tuns iarba , pompe pentru stropit
sau irigat) , iluminat exterior (lampi amplasate pe stalpi metalici , “pitici”
luminosi de gradina) , firme sau reclame luminoase .
Principiul de functionare

Diferentialele sunt echipate cu o bobina (tor) , care sesizeaza in


permanenta echilibrul dintre curentul de pe faza si cel ce se intoarce pe nul
. In cazul aparitiei unui consumator intre faza si impamantare (de
exemplu , prin atingerea cu mana a fazei si a unui obiect metalic aflat in
legatura cu pamantul , curentul va parcurge traseul faza-pamant trecand
prin corpul nostru) sau prin punerea directa a fazei la pamant , bobina
sesizeaza dezechilibrul dintre faza si nul (curentul de pe faza devenind mai
mare fata de cel de pe nul) dand instantaneu comanda de deconectare a
circuitului suprimand astfel riscul electrocutarii .

Descriere , caracteristici tehnice

Pentru realizarea protectiei diferentiale exista trei tipuri de aparate ,


conform normelor IEC 61008-1 si IEC 61009-1 :
- intrerupator diferential
- disjunctor (siguranta) diferential(a)
- bloc de protectie diferentiala
(cel mai des folosite fiind primele doua , motiv pentru care in continuare
ne vom referi numai la acestea) . Intrerupatorul diferential asigura
protectia contra contactului direct cu
partile aflate sub curent . Disjunctorul diferential asigura in plus protectia
la scurtcircuit si la
suprasarcina prin releul magneto-termic cu care este echipat .
Atentie ! In cazul folosirii unui intrerupator diferential pentru protectia mai
multor circuite la electrocutare , se vor monta obligatoriu pe fiecare circuit
disjunctoare (sigurante automate) calibrate corespunzator curentilor
fiecarui circuit , iar intrerupatorul diferential va fi dimensionat astfel incat
suma curentilor circuitelor protejate sa nu depaseasca curentul nominal al
acestuia .
Curentul nominal (In) al intrerupatoarelor (diferentiale sau separatoare)
reprezinta curentul maxim admis de acesta .La depasirea curentului maxim
admis (suprasarcina) intrerupatorul NU va declansa , ci se va deteriora.
Pentru disjunctoare (diferentiale sau automate) , curentul nominal (In)
reprezinta valoarea curentului la care aparatul va declansa deconectand
138
circuitul protejat in caz de suprasarcina (incarcarea circutului peste
valoarea la care a fost dimensionat) sau la scurtcircuit .
Valorile curentului de defect (rezidual) sau sensibilitatea diferentialelor
cum se mai specifica in unele documentatii , care comanda deconectarea
circuitelor pot avea valori de 10 , 30 , 100 300 , 500 mA , iar timpul de
declansare poate fi instantaneu sau cu intarzieri de 40 – 300 ms .
Dupa felul curentului in care sunt utilizate , diferentialele se clasifica in
urmatoarele tipuri :
- AC - pentru curent alternativ
- A - pentru current alternativ sau continuu
- S - selectiv , pentru curent alternativ sau continuu , cu intarziere la
declansare pentru asigurarea selectivitatii , fiind folosite ca intrerupatoare
diferentiale generale .
Avand in vedere faptul ca pentru corpul omenesc curentul periculos este de
la 50mA in sus , valoarea sensibilitatii diferentialelor ce se vor monta pe
circuitele care le vrem protejate impotriva electrocutarii va fi de 30 mA
(exceptie la alimentarea unor bai jacuzzi , cand fabricantul acestora
impune10 mA) .
In cazul folosirii unui diferential general de tip S (montat de regula in
firida de bransament) valoarea curentului de actionare al acestuia va fi de
cel putin 3 ori mai mare decat al diferentialului din tabloul pe care il
alimenteaza.
Tinand cont de principiul de functionare (comparatia dintre curentul de pe
faza si cel de pe nul) si in functie de sistemul de alimentare , diferentialele
se executa in 2 variante :
- bipolare (pentru sistemul monofazat : faza si nul)
- tetrapolare (pentru sistemul trifazat : 3 faze si nul) .
Disjunctoarele diferentiale pentru sistemul de alimentare monofazat se
fabrica in 2 tipuri :
- faza + nul , avand protectia magneto-termica doar pe faza si au
dimensiunea a 2 module de 17,5 mm.
- bipolare , avand protectia magneto-termica si pe faza si pe nul , cu
dimensiunea a 4 module de 17,5 mm.
Disjunctoarele diferentiale tetrapolare au dimensiunea a 4 module de 17,5
mm (pana la 32 A) si a 7 module de 17,5 mm (peste 32 A) .
Intrerupatoarele diferentiale au dimensiunea a 2 module de 17,5 mm (cele
bipolare) sau a 4 module de 17,5 mm (cele tetrapolare) .
Diferentialele se produc la urmatoarele valori ale curentului nominal (In):
- intrerupatoare : 16 , 25 , 40 , 63 , 80 , 100 A .
139
- disjunctoare : 3 , 6 , 10 , 16 , 20 , 25 , 32 , 40 , 50 , 63 A .

Alegerea diferentialelor

La alegerea diferentialelor se va tine seama de urmatoarele caracteristici


ale acestora , corelate cu schema de montaj specifica fiecarei situatii in
care sunt folosite :
- curentul nominal
- curentul de defect (rezidual , sensibilitatea de declansare)
- timpul de declansare (instantaneu sau cu temporizare)
- modul de alimentare (monofazat sau trifazat)
- selectivitate

Recomandari utile (dar nu obligatorii)

1) – Testati lunar buna functionare a diferentialelor prin apasarea butonului


“T” (Test).
Nota : Acesta actioneaza doar cu diferentialul aflat sub tensiune
(alimentat).
2) – Protejati cu diferentiale doar circuitele cu pericol real de electrocutare.
Nu are rost sa cuprindeti in aceasta categorie de exemplu iluminatul
interior din camerele de locuit (sau macar lasati neprotejat un circuit ce
deserveste iluminatul in zona tabloului electric
pentru a putea remedia un eventual defect) .
3) – In conditii normale , valoarea de 30mA a curentului de defect este
suficienta pentru protectia dumneavoastra . Nu exagerati alegand valoarea
de 10mA in idea ca veti fi mai bine protejat , aceasta folosindu-se in
conditii mai deosebite . In cazul folosirii valorii de 10mA exista riscul ca
diferentialul sa declanseze fara nici un defect in instalatie , doar datorita
interferentei dintre faza si impamantare daca s-au folosit conductoare sau
cabluri cu izolatie de mai slaba calitate .
4) – Avand in vedere faptul ca pretul unui intrerupator diferential este
aproximativ egal cu al unui disjunctor diferential (100 – 120 RON) , iar cel
al unui disjunctor automat tip faza+nul este de circa 20 – 25 RON , pentru
locuintele cu instalatii electrice mai modeste se poate folosi un intrerupator
diferential pentru protectia mai multor circuite in locul disjunctoarelor
diferentiale (cate unul pe fiecare circuit).
Avantaje: se realizeaza o reducere a costurilor si a dimensiunii tabloului

140
electric (un disjunctor automat ocupand 1 modul , iar unul diferential
ocupand 2 module) .
Dezavantaje : in cazul unui defect pe oricare din circuite intrerupatorul
diferential va declansa , deconectand toate circuitele pe care le protejeaza ,
iar identificarea circuitului defect facandu-se prin tatonari decupland toate
disjunctoarele automate si cuplandu-le apoi pe rand observand la care din
ele va decupla din nou diferentialul .

15.2. Protectia la supratensiune

In general aparatele electrocasnice (monofazate – 220 V) rezista pana la o


tensiune de maxim 240 V . In mod accidental , in reteaua de alimentare
poate aparea o tensiune mai mare (380 V datorita unei racordari sau
manevre gresite pe traseul de alimentare sau in postul trafo cu ocazia
anumitor interventii) ducand la distrugerea aparatelor electrice , chiar daca
aceasta
tensiune mai mare (supratensiune) dureaza doar cateva secunde.
Protectia la supratensiune se poate realiza folosind un releu OVP . Acesta
va declansa la o tensiune cuprinsa intre 260 – 280 V , timpul de declansare
fiind sub 0,2 secunde .
Dimensiune = 1 modul de 17,5 mm . Nu are limita la puterea racordata.
Este echipat cu un indicator luminos (LED) , care indica buna functionare
(si totodata prezenta tensiune).
141
Din schema alaturata se observa ca releul OVP functioneaza doar asociat
cu un intrerupator diferential .
.

15.3. Protectia de nul la firida de abonat PNB

Protectia de nul pentru firida de bransarnent a abonatului PNB trebuie sa


indeplineasca urmatoarea functie:
Sesizarea si declansarea automata a intrerupatorului din firida de
bransament la abonat in cazul intreruperii conductorului de nul in
amonte de acest intrerupator, respectiv in cazul aparitiei unei tensiuni
pe nul care depaseste o anumita valoare limita admisa determinata in
functie de timpul de declansare prin protectia PNB.
Se estimeaza urmatoarele valori limita admise pentru tensiunea pe nul UN
in functie de timpul td de declansare prin protectia PNB:
- 30 V pentru td ≥ 0,5 s
- 50 V pentru td ≤ 0,2 s
Pentru 0,2 < td < 0,5 s se admite o tensiune in intervalul 30 < UN ~ 50 V.
Aceste valori au la baza limitele maxime admise pentru:
- deplasarea punctului neutru a retelei cu cel mult 30 V timp indelungat;
- tensiunea de atingere Ua impusa de 50 V in cazul declansarii rapide a
circuitulul cu defect;
Prin functionarea PNB se evita urmatoarele efecte daunatoare: .
- distrugerea receptoarelor electrice datorita supratensiunilor care pot
aparea la intreruperea conductorului de nul in amonte de intreruptorul
firidei determinate de dezechilibrele intre consumatorii racordati pe
diferite faze la un acelasi abonat sau la abonati diferiti;
- tensiuni de atingere periculoase pe conductorul de protectie PE datorita
cresterii peste limita admisa a tensiunii conductorului de nul UN.

142
Introducerea PNB este mult inlesnita de existenta la abonati a protectiilor
diferentiale cu DDR care presupune prevederea in firida abonatului si a
unui intreruptor cu bobina de declansare.
Schemele electrice de principiu prezentate mai jos privind PNB, cuprind si
protectia diferentiala cu DDR.
Fata de cele de mai sus, de regula PNB trebuie asociat protectiei
diferentiale cu DDR, folosindu-se pe cat posibil echipamente modulare.
Racordarea protectiei PNB in firida de bransament mono sau trifazata cu
protectie diferentiala la curent rezidual (simbolizat FPDm - monofazate sau
FPDt - trifazate) trebuie realizata astfel incat functiunile PNB sa fie
delimitate de functiile protectiei diferentiale PD
si deci trebuie prevenite functionarile false a PD la intreruperea nulului.
Protectia PNB trebuie sa controleze totdeauna tensiunea pe conductorul de
nul al abonatului, prin intermediul conductorului de protectie PE racordat
in amonte sau aval de contactul de nul al intrerupatorului ID, fata de priza
de pamant auxiliara Rpa.
Pentru a preveni patrunderea tensiunii pe conductorul de protectie PE in
cazul intreruperii de durata a nulului undeva in reteaua de 0,4 kV se
considera ca este necesar sa fie legat conductorul PE in aval de contactul
de nul al ID (fig. 15.3).
Priza de pamant locala Rp, se calculeaza din conditia impusa functionarii
protectiei diferentiale PD aplicand relatia:
U N U PE 50V
RPI    , unde IΔn este curentul de reglaj al PD.
I n I n I n
Valoarea rezlstentei de dispersie a prizei de parnant Rpa este determinata de
sensibilitatea PNB asociata intreruptorului cu PD, fiindca PNB
declanseaza fie prin intermediul circuitului diferential, fie direct prin
bobina de declansare.
Transmiterea comenzii de declansare a ID de la PNB poate fi realizata in
doua variante:
Varianta I
Comanda de declansare la ID se transmite prin intermediul curentului
diferential a PD;
Varianta II
Comanda de declansare la ID se transmite direct la bobina de declansare
prin tor separat al PNB si in acest caz trebuie procedat la determinarea Iamin
si Uamin prin infasurarea primara a TU1/U2 la care acesta lucreaza si apoi
determinarea Rpa cu relatia:

143
Unadmis U PEadmis
R pa  
Ia min Ia min
Rezistenta de dispersie a prizei de pamant locale Rp, se calculeaza cu
relatia:

50
R pl 
I n
Rezistenta de dispersie a prizei de pamant auxiliare rezultanta trebuie
realizata la valoarea prescrisa de constructorul PNB.
Protectia PNB nu trebuie sa declanseze intreruptorul din firida abonatului
la scurtcircuite monofazate faza-nul la care tensiunea pe nulul
bransamentului atinge valoarea prescrisa pentru activarea acestei protectii.
Pentru a se preveni declansarea intreruptorului ID la scurtcircuite
monofazate faza-nul, timpul de declansare al protectiei PNB, trebuie sa fie
dependent de valoarea tensiunii maxime admise pe nulul retelei,dupa cum
s-a aratat mai sus.

144
Fig. 15.3 Schema de principiu a protectiei PNB pentru firida trifazata
in cutie din material electroizolant cu conductorul de protectie
racordat in aval de contactul de nul al intreruptorului.

145
Fig. 15.4 Schema de principiu a protectiei PNB pentru firida trifazata
in cutie din material electroizolant cu conductorul de protectie
racordat in amonte de contactul de nul al intrerupatorului.

Fig 15.5 Schema de principiu a protectiei PNB pentru firida trifazata


in cutie metalica cu conductorul de protectie racordat in amonte de
contactul de nul al intreruptorului

146
Fig. 15.6. Schema de principiu a protectiei de nul pentru firida de
bransarnent monofazat (PNB) cu conductorul de protectie "PE"
racordat la nulul retelei in amonte de contactul de nul al
intreruptorului si fara priza locala Rpl la abonat.

PNB - protectie de nul pentru firida de bransarnent;


MVA-1 - rnodul voltmetric asociat la intreruptor diferential;
SE - subansamblu electronic din structura MVA-1.

147
Conductoarele pentru faza, nul, protectie diferentiala si protectie de nul
utilizate la realizarea circuitelor de conexiuni, se prezinta astfel:
• F - conductor de faza - rosu
• N - conductor de nul - albastru
• PE - conductor pentru protectia diferentiala - verde-galben
• UN - conductor pentru protectia de nul (PNE) - negru
Rpa - priza de pamant auxiliara utilizata pentru protectia de nul amplasata
la L ≤ 5 m fata de RpL: Rpa ≤ 1 kΩ.

Fig.15.7 Schema principala a protectiei de nul pentru firida de


bransarnent monofazat (PNB) cu conductorul de protectie "PE"

148
racordat in amonte de contactul de nul al intreruptorului si cu priza
locala Rpl montata in incinta abonatului.

PNB - protectie de nul pentru firida de bransarnent;


MVA-1 - modul voltmetric asociat la intreruptor diferential;
SE - subansamblu electronic din structura MVA-1.
Conductoarele pentru faza, nul, protectie diferentiala si protectie de nul
utilizate la realizarea circuitelor de conexiuni, se prezinta astfel:
• F - conductor de faza - rosu
• N - conductor de nul - albastru
• PE - conductor pentru protectia diferentiala - verde-galben
• UN - conductor pentru protectia de nul (PNE) - negru
RpL - priza de pamant locala utllizata pentru protectia diferentiala calculata
cu relatia:
U
R pL  , U = 50 V
I n
 Rpa - priza de pamant auxiliara utilizata pentru protectia de nul
amplasata la L ≤ 5 m fata de RpL: Rpa ≤ 1 kΩ.
Protectia la intreruperea nulului trebuie sa realizeze urrnatoarele functii:
- protejarea distrugerii aparatajuiui electric la supratensiuni temporare;
- prevenirea riscului de transmitere a unor potentiale periculoase la toate
carcasele echipamentelor din incinta abonatilor, care raman racordati in
aval de punctul de intrerupere al conductorului PEN;
- reducerea duratei de solicitare a izolatiei in instatatiile electrice ale
abonatului si ale furnizorului.
La realizarea protectiei PNB au fast luate in considerare doua variante
privind caracteristicile tehnice functionale si anume:
- varianta I avand:
• tensiunea nominata de declansare: UN = 30 V
• timp de declansare: td = 0,5 s
• priza de pamant auxiliara: Rpa = (1-3) kΩ
- varianta II avand:
- UN = 50 V
- td = 0,2 s
- Rpa = (1-3) kΩ
Se recornanda ca la abonati cu receptoare in locuri periculoase
(electropompe, masini de spalat, etc.) care au montate intrerupatoare
automate cu protectie diferentiala, sa fie realizata priza de parnant locala,

149
respectand distanta prescrisa intre prizele RpL si Rpa conform schemei (L ≥5
m),
Pentru racordarea blocului la reteaua furnizorului sunt prevazute la intrare
cleme de conexiuni, la care se racordeaza urmatoarele circuite:
- racord retea (conductoarele de faza F si de nul PEN);
- conductor pentru protectia diferentiala PE;
- conductor pentru protectie de nul UN.
Cleme de racord prevazute, realizeaza urmatoarele functiuni:
- permit racordarea conductoarelor de retea (F si PEN) de Al sau Cu fara
deteriorarea sectiunii acestora;
- realizeaza separarea vizibila a circuitelor la lucrari in cutia blocului sau in
instalatiile consumatorului;
- permit racordarea conductorului PE din reteaua abonatului;
- permit racordarea conductorului UN la priza auxiliara Rpa utilizata pentru
protectia la intreruperea nulului.
Conductoarele (F si N) aferente coloanei abonatului, se racordeaza direct
la bornele contorului de energie electrica.
Manevra de conectare-deconectare a intreruptorului se executa prin
actionarea manetei intreruptorului.
Testarea protectiei diferentiale, se executa prin actionarea butonului de
verificare (testare) T.
Testarea protectiei la intreruperea nulului, se executa numai daca
conductorul de protectie UN este racordat la priza auxiliara Rpa (avand
valoarea Rpa ≤ 2 kΩ) prin actionarea butonului de testare slmbolizat cu "T"
de pe capacul modulului MVA.
Manevrele de conectare-deconectare prin butoanele de testare t si T pot fi
executate atat de catre personalul furnizorului de energie electrica, cat si de
abonatul in cazul in care, capacul care permite accesul la maneta de
actionare a intrerupatorului, nu este blocat cu
lacat din cauza nerespectarii prevederilor contractuale.
Manevrele de testare a protectiei diferentiale si a protectiei la intreruperea
nulului, se executa numai de personalul specializat al furnizorului de
energie electrica.
Intreruptoarele din structura produsului BMPN-1 sunt prevazute cu
protectia automata sigura si selectiva la suprasarcina si scurtcircuit,
realizand urrnatoarele:
- eliminarea defectelor in instalatiile abonatului;
- protectia retelei furnizorului impotriva defectelor persistente din
instalatiile abonatului;
150
- reducerea pierderilor tehnologice cauzate de suprasolicitarea retelei
furnizorului;
Pentru realizarea protectiei sigure si rapide impotriva curentilor de defect
la faza de proiectare, trebuie stabilita caracteristica de declansare pentru
declansatorul termic si electromagnetic, avand in vedere plaja de actionare
a acestora.
Pentru eliminarea automata sigura si rapida a defectetor de izolatie in
instalatiile electrice ale abonatului intreruptorul este prevazut cu protectie
diferentiala la curent rezidual, care realizeaza urmatoarele functii:
- protejarea persoanelor impotriva electrocutarii prin atingere indirecta;
- protejarea furnizorului impotriva consumului fraudulos de energie
electrica;
- prevenirea riscului de incendiii in instalatiile abonatului.
Se recornanda ca in instalatiile electrice ale abonatului din incaperi
periculoase de utilizare a receptorilor electrici (bai, spalatorii, bucatarii,
ateliere cu electropompe de apa, etc.) sa fie montate pe tabloul de
distributie al abonatului, intreruptoare automate cu protectie diferentiala la
curent rezidual DDR cu IΔn = 30 mA.
Blocul BMPN-1 este prevazut cu protectie la intreruperea nulului, care
actioneaza la orice defect de intreruperea nulului de lucru din reteaua de
alimentare a furnizorului si aparitia unei tensiuni periculoase pe nulul de
lucru al abonatului.
Protectia PNB cuprinde urmatoarele elemente;
- modul voltmetric asociat (tensiune-curent) simbolizat MVA-1;
- infasurarea suplimentara adaptata intreruptorului diferential:
- conductorul de protectie UN cu priza de pamant auxiliara Rpa.
Protectia la intreruperea nulului realizeaza urmatoarele functii:
- protejarea impotriva distrugerii aparatajului electric la supratensiuni
temporare;
- prevenirea riscului de transmitere de la abonati pe conductorul PEN al
retelei de 0,4 kV a unei tensiuni periculoase, la toti abonatii racordati in
aval de punctul de intrerupere al conductorului PEN;
- reducerea duratei de solicitare a izolatiei in instalatille electrice ale
abonatului si ale furnizorului.
Produsul "Bloc de masura si protectie monofazat tip BMPN-1 ". se
recornanda sa fie livrat complet, echipat inclusiv si cu contorul de energie
electrica, realizand in acest caz urmatoarele:
- realizarea profesionala a conexiunilor in ateliere de specialitate;

151
- reducerea volumului de lucrari in atelierele si laboratoarele
furnizoruluide energie electrica;
- marirea sigurantei in functionare a instalatiilor electrice, datorita
precizarii clare a responsabilitatii pentru produsul livrat si limitarea
accesului personalului din formatiunile de montaj la elemente componente
din cutia produsului.

15.4 Conditii constructive de realizare a protectiei la intreruperea


nulului PNB

In prezentul subcapitol se prezinta conditille necesare pentru realizarea


protectiei de nul la firida abonatului PNB. Se are in vedere in mod special
conditiile necesare pentru implementarea PNB in instalatia electrica a
abonatului; mai exact se are in vedere adaptarile
necesare in instalatiile abonatului pentru a fi compatibila cu PNB.
- La abonat trebuie prevazut totdeauna conductorul de protectie PE in
circuitele de forta pentru realizarea protectiei impotriva electrocutarilor
prin atingere indirecta la carcasele receptoarelor electrice;
- Nulul de lucru N trebuie separat de conductorul de protectie, iar nivelul
de izolatie trebuie sa fie cel putin egal cu nivelul de izolatie a
conductoarelor de faza:
- Conductorul de protectie PE, trebuie sa fie din Cu, iar sectiunea acestuia
trebuie sa fie cel putin egala cu cea a conductorului activ, dar nu mai putin
de 4 mm2 Cu;
- In cazul in care se vor poza conductoare active noi, atunci atat
conductoarele active, cat si cele de protectie PE, vor avea invelisul exterior
(izolatia) din materiale de izolatie cu urmatoarele culori:
• conductor de faza F - culoare rosie:
• conductorul de nul N - culoarea albastru deschis;
• conductorul de protectie PE - culoare verde-galben;
• conductor pentru protectia de nul - culoare neagra .
- In instalatlile electrice ale abonatilor conductorul de protectie PE, se
monteaza in aceleasi tuburi si doze cu conductoarele active (F, N) sau se
monteaza separat;
- Legaturile electrice ale conductoaretor de protectie PE din doze, se vor
izola fata de legaturile conductoarelor active (F, N) izolarile vor fi cel putin
la acelasi nivel calitativ cu izolarile intre conductoarele active;

152
- Legaturtie electrice ale conductoarelor de protectie PE se vor realiza de
preferinta cu cleme speciale (de derivatle sau de imbinare), legaturile prin
rasucire trebuie sa fie cositorite si izolate;
- Pe tabloul de distributie a abonatului TDA, se va monta separat si vizibil
borna PE pentru racordarea conductoarelor PE, atat cel al coloanei cat si
cel din instalatia abonatului intrare-iesire;
- Borna PE de pe tabloul TDA al abonatului, va fi realizata cu clema
speciala; se admite in loc de clema prevederea unei bare PE din Cu cu
suruburi cu piulite si saibe elastice la care se racordeaza conductoarele cu
papuci la capete. Totdeauna borna PE va fi marcata cu semnul

- Rezistenta de dispersie a prizei de pamant locale Rp, se va preciza de


proiectant si se realizeaza de abonat;
- Priza de pamant auxiliara Rpa, utilizata pentru PNB, trebuie amplasata la
o distanta I ≥5 m de priza de pamant locala RpL si trebuie sa aiba o
rezistenta de dispersie de cca Rpa ≤ 2 kΩ;
- Coloana de alimentare C a tabloului de distributie a abonatului TDA,
trebuie sa cuprinda urmatoarele:
• conductor de faza F - culoare rosie:
• conductorul de nul de lucru N - culoarea albastru deschis;
• conductorul de protectie PE - culoare verde - galben;
- Conductoarele active ale coloanei C vor avea sectiunea 6 mm2 Cu, iar
conductorul de protectie PE va avea sectiunea egala cu sectiunea
conductorului activ, dar nu mai putin
de 4 mm2;
- Conductorul de protectie PE al coloanei va fi intotdeauna din cupru;
- Conductoarele active si de protectie PE ale coloanei (F, N) se vor instala
la una din urmatoarele variante:
a) Toate cele 3 conductoare montate in acelasi tub de protectie;
b) Toate cele 3 conductoare fac parte din acelasi cablu (cu conductor de
Cu);
c) Conductoarele active (F, N) concentrice, iar conductorul de protectie PE
separat, pentru protectia impotriva solicitarilor mecanice. Aceste
conductoare vor fi montate in acetasi tub de protectie;
- Conductoarele active (F, N) si de protectie PE, vor fi racordate in borne
distincte realizate cu cleme de racord sau borne cu surub, piulita si saiba
elastica pentru care capetele conductoarelor vor avea papuci de fixare.

153
CAP.14 REGLEMENTARI PRIVIND PROIECTAREA SI
EXECUTAREA INSTALATIILOR ELECTRICE( EXTRAS DIN I7-
2011).

17.1 Conditii generale

Conditii generale de baza

Proiectele de instalaţii electrice se verifică de verificatori de proiecte


atestaţi conform Legii 10/1995.
Începerea execuţiei instalaţiilor electrice este permisă numai după ce
investitorul a obţinut avizul tehnic de racordare. Punerea în funcţiune se
face numai după controlul execuţiei instalaţiilor electrice de către unităţi
autorizate.
Este interzisă începerea lucrărilor de instalaţii electrice fără proiecte
verificate.
Electricienii se autorizează de societăţi profesionale, nonguvernamentale,
pentru gradele prevăzute în regulamentul de autorizare. Instalaţiile
electrice se execută de către unităţi atestate.
Instalaţiile electrice se execută de către unităţi atestate.
Instalaţiile electrice la consumator trebuie astfel realizate încât să nu
afecteze siguranţa utilizatorilor şi a bunurilor.
Instalaţiile electrice trebuie realizate astfel încât să se evite riscul de
aprindere a unor materiale combustibile datorită temperaturilor ridicate sau
a arcurilor electrice, iar utilizatorii să nu fie în pericol de a suferi arsuri.
Conductoarele active, inclusiv conductorul neutru, ale circuitelor electrice
trebuie să fie izolate şi protejate împotriva supracurenţilor printr-unul sau
mai multe dispozitive de protecţie.
Instalaţiile electrice trebuie prevăzute la proiectare şi execuţie cu aparate
limitatoare de tensiune maximă şi minimă (de ex. Relee), astfel încât să se
asigure protecţia utilizatorilor împotriva supratensiunilor şi tensiunilor
minime.
Caracteristicile materialelor şi echipamentelor trebuie să fie
corespunzătoare condiţiilor de alimentare din instalaţia electrică în care
sunt utilizate (de ex. tensiunea cea mai ridicată a reţelei trebuie să fie mai
mică sau cel mult egală cu tensiunea maximă admisă de echipament).
Toate materialele şi echipamentele electrice trebuie să poată fi identificate
prin marcaje clare şi amplasate vizibil, în vederea efectuării în condiţii de
154
siguranţă, pentru persoane şi instalaţii, a verificărilor, reparaţiilor şi
înlocuirilor

Condiţii generale comune pentru materiale şi echipamente

Caracteristicile generale ale materialelor şi echipamentelor electrice şi


modul lor de instalare trebuie alese astfel încât să fie asigurată
funcţionarea în bune condiţii a instalaţiei electrice şi protecţia utilizatorilor
şi bunurilor în condiţiile de utilizare solicitate de beneficiar (tehnolog) şi
ţinându-se seama de influenţele externe.
Materialele şi echipamentele nou utilizate în instalaţiile electrice trebuie să
fie agrementate tehnic, conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în
construcţii şi certificate conform Legii protecţiei muncii
nr. 90/1996.
Materialele şi echipamentele electrice se aleg ţinându-se seama de
tensiune, curent şi frecvenţă.
Puterea, curentul de scurcircuit, factorul de putere, regimul de lucru
(continuu, intermitent) precum şi alte caracteristici particulare, trebuie
luate în consideraţie la alegerea materialelor şi echipamentelor, conform
indicaţiilor producătorilor.
Caracteristicile materialelor şi echipamentelor electrice alese în funcţie de
influenţele externe, trebuie să asigure funcţionarea lor corectă cu
menţinerea integrităţii lor (fără deteriorări datorate şocurilor mecanice,
căldurii, coroziunii, etc.) şi să garanteze prin aceasta fiabilitatea măsurilor
de protecţie împotriva şocurilor electrice în care ele sunt incluse.
Caracteristicile echipamentelor electrice alese nu trebuie să provoace
efecte dăunătoare altor echipamente electrice sau să afecteze buna
funcţionare a sursei de alimentare.

Condiţii de amplasare şi montare a instalaţiilor electrice. Distanţe minime.

Conductoarele electrice, tuburile de protecţie şi barele, se amplasează faţă


de conductele altor instalaţii şi faţă de elementele de construcţie,
respectându-se distanţele minime din anexa 1.
Conductoarele, barele, tuburile etc., se pot dispune pe trasee comune cu
traseele altor instalaţii cu condiţia ca instalaţia electrică să fie dispusă:
 deasupra conductelor de apă, de canalizare şi de gaze petroliere
lichefiate;
 sub conducte de gaze naturale şi sub conducte calde (cu temperatura
155
peste +40°C).
Pe toate porţiunile de traseu pe care nu pot fi respectate condiţiile de la
art. 3.3.2. şi distanţele minime din anexa 1 se vor lua măsuri constructive
de protecţie prin prevederea de separări, izolaţii termice, ţevi metalice etc.
ce vor depăşi cu minim 0,50 mm de o parte şi de alta, porţiunea de traseu
protejată.
Amplasarea instalaţiilor electrice în structura de rezistenţă a construcţiilor
se admite în condiţiile prevăzute de normativul P 100.
Trebuie evitată amplasarea instalaţiilor electrice pe trasee comune cu
acelea ale altor instalaţii sau utilaje care ar putea să le pericliteze în
funcţionare normală sau în caz de avarie.
Nu se admite amplasarea instalaţiilor electrice sub conducte sau utilaje pe
care se poate să apară condens. Fac excepţie instalaţiile electrice în
execuţie închisă cu grad de protecţie minim IP 33, realizate din materiale
rezistente la astfel de condiţii (de ex. cabluri sau cordoane în execuţie grea
pentru instalaţii electrice mobile, aparate cu grad minim IP 33 cu carcasă
din material plastic etc.).
Se interzice amplasarea instalaţiilor electrice în interiorul canalelor de
ventilare.
Montarea în contact direct cu materiale combustibile se admite numai
pentru: cabluri rezistente la foc (conform PE 107), cu izolaţie şi manta din
materiale electroizolante, tuburi şi plinte metalice sau din materiale
electroizolante greu combustibile de clasă CA2a (C1) şi CA2b (C2),
aparate şi echipamente electrice cu grad de protecţie minim IP 54.
Montarea pe materiale combustibile a conductelor electrice cu izolaţie
normală, a cablurilor fără întârziere la propagarea flăcării, a tuburilor din
materiale plastice, a aparatelor şi echipamentelor electrice cu grad de
protecţie inferior IP 54, se face interpunând materiale incombustibile între
acestea şi materialul combustibil sau elementele de distanţare care pot fi:
- straturi de tencuială de min. 1 cm grosime sau plăci din materiale
electroizolante incombustibile cu grosimea de min. 0,5 cm, cu o lăţime
care depăşeşte cu cel puţin 3 cm pe toate laturile elementul de instalaţie
electrică;
- elemente de susţinere din materiale incombustibile (de ex. console
metalice etc.) care distanţează elementele de instalaţie electrică cu cel
puţin 3 cm pe toate laturile elementul combustibil.

Măsurile pentru evitarea contactului direct cu materialul combustibil se


aplică atât la montarea aparentă cât şi la montarea sub tencuială a
156
elementelor de instalaţii electrice.
Se interzice montarea directă pe elemente de construcţie din materiale
combustibile de clasa CA2c (C3) şi CA2 (C4) a cablurilor armate sau
nearmate cu sau fără întârziere la propagarea flăcării (conform PE 107), a
conductoarelor electrice neizolate sau cu izolaţie din materiale
combustibile, şi a aparatelor şi echipamentelor electrice cu grad de
protecţie mai mic decât
IP 54.

Condiţii pentru alimentarea instalaţiilor electrice

Modul de racordare la reţeaua de distribuţie se stabileşte de către


furnizorul de energie electrică
Prevederea alimentării de rezervă cu energie electrică pe lângă alimentarea
normală cu energie electrică, la consumatori, este obligatorie în
următoarele cazuri:
- la consumatori industriali şi similari, cu receptoare care trebuie să
funcţioneze fără întrerupere, în condiţiile date în normativul PE 124.
- la consumatori echipaţi cu instalaţii electrice pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor şi la consumatori prevăzuţi cu iluminat de siguranţă,.
Alimentarea de rezervă de siguranţă se realizează cu:
- baterii de acumulatoare;
- pile electrice sau surse neîntreruptibile (UPS);
- generatoare independente de alimentare normală;
Trecerea la alimentare de rezervă se face:
- manual, comutarea fiind făcută de un operator sau
- automat, fără intervenţia unui operator.
La consumatori alimentaţi direct din reţeaua furnizorului de energie
electrică, instalaţiile electrice se execută cu distribuţie monofazată, pentru
valori ale curenţilor până la 30 A şi cu distribuţie trifazată, pentru situaţiile
în care curentul în regim monofazat este peste 30 A.
Fac excepţie de la această prevedere instalaţiile electrice pentru
alimentarea receptoarelor monofazate speciale, cu valori ale curenţilor
peste 30 A (de ex. transformatoare de sudare), care pot fi alimentate
monofazat, dar numai cu avizul furnizorului de energie electrică.
Coloanele electrice care pleacă în branşamentele clădirilor de locuit,
comerciale, social-culturale şi administrative, se proiectează şi se execută,
respectându-se pe lângă condiţiile din normativul I-7/2002 şi condiţiile
din normativul PE 155.
157
Pentru instalaţiile electrice de lumină şi forţă se prevede tablou electric de
distribuţie comun, cu următoarele excepţii:
- dacă se aplică tarife diferenţiate pentru consumul de energie electrică;
- dacă funcţionarea receptoarelor de forţă provoacă fenomene supărătoare
în instalaţiile de lumină (de ex. pâlpâiri, scăderea luxului luminos);
- dacă este necesară separarea instalaţiilor tehnologice din considerente de
siguranţă sau din considerente economice.
La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice trebuie respectate
condiţiile din HG 170/99 referitoare la obligativitatea prevederii la
consumator a aparatelor de înregistrare a cantităţii de energie consumată şi
a aplicării, atunci când este cazul, a măsurilor pentru îmbunătăţirea
factorului de putere şi pentru limitarea regimului deformat, conform
normativului PE 143. Amplasarea contoarelor de energie electrică la
blocuri de locuinţe trebuie să permită înregistrarea şi citirea consumului,
fără ca acestea să fie condiţionate de prezenţa sau acceptul abonatului.
Repartizarea pe faze şi respectiv pe circuite de alimentare a receptoarelor
electrice, trebuie să se facă astfel încât să se asigure o încărcare cât mai
echilibrată a acestora.

Scheme de legare la pământ


Schemele de legare la pământ pot fi de trei tipuri principale: TN, TT şi IT,
simbolurile literare utilizate pentru notarea lor având următoarele
semnificaţii:
Prima literă, se referă la situaţia reţelei de alimentare în raport cu
pământul:
T – legarea directă la pământ a unui punct activ – neutrul, în cazul în care
acesta este accesibil sau a unui conductor de fază, în cazul în care neutrul
nu este accesibil;
I – izolarea tuturor părţilor active faţă de pământ, sau legarea la pământ a
unui punct printr-o impedanţă de valoare foarte mare.
A doua literă, se referă la situaţia maselor electrice în raport cu pământul:
T – legarea direct la pământ a maselor instalaţiei, independent de eventuala
legare la pământ a unui punct al alimentării;
N – legarea directă a maselor la punctul de alimentare legat la pământ;
curent alternativ, punctul de legare la pământ este în mod normal punctul
neutru; iar în cazuri speciale, punctul de legare la pământ poate fi un
conductor de fază.
Alte litere, se referă la dispunerea conductorului neutru şi a conductorului

158
de protecţie în schema TN:
S – schemă TN în care funcţia de protecţie este asigurată printr-un
conductor PE separat de conductoarele active, legat la pământ (în curent
alternativ).
C – schemă TN în care funcţiile de neutru şi de protecţie pot fi combinate
într-un singur conductor (PEN).
Schema TN are un punct al alimentării legat direct la pământ, masele
instalaţiei fiind legate în acest punct prin conductoare de protecţie. În
această schemă, curentul de defect între fază şi masă este un curent de
scurcircuit.
Schema TT are un punct al alimentării legat direct la pământ, masele
instalaţiei electrice fiind legate la prize de pământ independente din punct
de vedere electric de priza de pământ a alimentării. În această schemă
curenţii de defect fază – masă, pentru intensităţi chiar mai mici decât ale
unui curent de scurtcircuit, pot fi suficient de mari pentru a provoca
apariţia unei tensiuni de atingere periculoasă.
În schema IT limitarea curentului rezultat în cazul unui singur defect se
obţine fie prin absenţa legăturii la pământ a alimentării, fie prin
intercalarea unei impedanţe între un punct al alimentării (în general
neutrul) şi pământ suficient de mari care să limiteze curentul de defect la
valori cuprinse între 150…230 mA pentru a permite funcţionarea schemei
de semnalizare a defectului.

17.2 Protectii si masuri de protectie


Condiţii generale
În instalaţiile electrice trebuie să se aplice măsuri pentru protecţia
utilizatorilor (persoane şi animale domestice sau de crescătorie), împotriva
şocurilor electrice datorate atingerii directe sau indirecte.Măsurile de
protecţie se aleg avându-se în vedere particularităţile lor, posibilităţile de
aplicare în funcţie de influenţele externe şi tipul instalaţiei,
echipamentului, aparatului etc. În toate situaţiile în care se pot aplica mai
multe măsuri de protecţie, soluţia se va alege pe criterii tehnico-economice
la aceeaşi eficienţă. Măsurile de protecţie diferite aplicate în aceeaşi
instalaţie nu trebuie să se influenţeze sau să se anuleze reciproc,
respectându-se şi prevederile din NSSMUEE 111 – NORME SPECIFICE
DE SECURITATE A MUNCII LA UTILIZAREA ENERGIEI
ELECTRICE ÎN MEDII NORMALE.
Măsurile de protecţie pot fi realizate fie prin însăşi construcţia materialului

159
sau a echipamentului utilizat, fie prin aplicarea unei măsuri de protecţie la
executarea instalaţiei, fie printr-o combinare a acestora. Măsurile de
protecţie trebuie alese şi aplicate astfel încât să fie asigurate şi durabile în
timp.
Protecţia împotriva atingerilor directe şi indirecte
Protecţia împotriva atingerilor directe şi indirecte se va considera asigurată
dacă se aplică măsura de protecţie “alimentare la tensiune foarte joasă de
securitate” (TFJS, TFJP), conform SR CEI 60 364-4-41, în următoarele
condiţii:
- tensiunea cea mai ridicată a circuitului va fi sub limita superioară a
domeniului I de tensiune (50 V c.a. şi 120 V c.c.)
- sursa de alimentare va fi o sursă de protecţie (siguranţă)
Domenii de tensiuni în curent alternativ
Sisteme izolate faţă de
Sisteme legate direct la pământ
pământ
(scheme TT şi TN) (scheme IT*)
Între faze şi pământ Între faze Între faze
I U  50 U  50 U  50
II 50 < U  600 50 < U  1000 50 < U  1000
U – Tensiunea nominală a instalaţiei, în V;
(*) – Dacă neutrul este distribuit, materialele şi aparatele alimentate între
fază şi neutru se aleg astfel încât izolaţia lor să corespundă tensiunii între
faze.
Domenii de tensiuni în curent continuu
Sisteme izolate faţă de
Sisteme legate direct la pământ
pământ*
Între pol şi pământ Între poli Între poli
I U  120 U  120 U  120
II 120 < U  900 120 < U  1500 120 < U  1500
U – Tensiunea nominală a instalaţiei, în V;

160
(*) – Dacă este distribuit conductorul median (M), echipamentele
alimentate între pol şi median (M) sunt alese astfel încât izolaţia lor să
corespundă tensiunii dintre poli.
Valorile din acest tabel se referă la curent continuu neted (filtrat).
Sursele de siguranţă pentru alimentarea la TFJS sau TSJP trebuie să fie de
următoarele tipuri:
a) transformator de separare (SR EN 60742/98) sau transformator cu
înfăşurări separate asigurând o separare de siguranţă între circuitele primar
şi secundar, astfel încât între circuitele TFJS şi TFJP să nu apară o tensiune
mai mare decât valorile indicate în domeniul I din tabelele de mai sus şi a
cărui tensiune primară să fie de cel mult 1000 V;
b) sursa de curent cu un grad de siguranţă echivalent cu al sursei de la pct.
a); (de ex. separate, grup motor-generator cu înfăşurări separate electric,
dacă caracteristicile lor şi valorile de încărcare sunt comparabile cu acelea
ale transformatorului de separare);
c) sursa electrochimică (acumulatoare) sau altă sursă ce nu depinde de
circuitele de tensiune ridicată (de ex. grup motor termic-generator);
d) dispozitivele electrotermice în care s-au luat măsuri constructive care
asigură chiar în caz de defect intern în acest dispozitiv, ca tensiunea la
bornele de ieşire să nu fie mai mare decât limita superioară a domeniului I
de tensiune.
Dacă tensiunea nominală a circuitului este mai mare de 50 V c.a. sau 120
V c.c., toate părţile activate trebuie să fie protejate împotriva atingerilor
directe prin bariere sau învelişuri cu gradul de protecţie minim IP 2XX sau
să fie izolate, izolaţia putând suporta tensiunea de încercare de 500 V timp
de 1 minut.

Protecţia împotriva atingerilor directe


Protecţia împotriva atingerilor directe trebuie să se realizeze prin una din
următoarele măsuri:
a) izolarea părţilor active;
b) prevederea de carcase în interiorul cărora să se găsească părţile active;
c) instalarea unor bariere sau obstacole care să împiedice atingerile
întâmplătoare cu părţile active;
d) amplasarea părţilor active în afara zonei de accesibilitate;
e) dispozitive de curent diferenţiat rezidual cu I  30 mA ca măsură
suplimentară
Protecţia prin “izolarea părţilor active” trebuie să se realizeze prin
161
acoperirea completă a părţilor active cu o izolaţie care să aibă caracteristici
corespunzătoare în condiţiile de solicitare mecanică, termică, electrică etc.,
din explorare. Vopselele, lacurile şi produsele analoge nu se vor considera
izolaţii cu caracteristici corespunzătoare în cazul protecţiei împotriva
atingerilor directe.
Protecţia prin “carcase” se realizează astfel încât în mod permanent să nu
fie posibilă atingerea părţilor active datorită naturii, amplasării, fixării,
rezistenţei mecanice şi eventual şi a caracteristicilor izolante ale acestora,
în condiţii normale de exploatare.
Protecţia prin “bariere sau obstacole” se aplică numai în încercări pentru
echipamentele electrice şi poate constitui un mijloc de protecţie parţial
dacă este realizată astfel împiedică:
- fie o apropiere întâmplătoare de părţile active (de ex. prin balustrade sau
panouri grilaj);
- fie contacte întâmplătoare cu părţile activate, în cursul operaţiilor de
întreţinere sau exploatare (de ex. prin ecranarea sau protecţia aparatelor de
separare).
Protecţia prin “amplasarea în afara zonei de accesibilitate” poate asigura
numai o protecţie parţială. Conform acestei măsuri, părţile active simultan
accesibile ce se găsesc la potenţiale diferite vor fi amplasate astfel încât să
nu se găsească în interiorul zonei de accesibilitate.
Două părţi active simultan accesibile se vor considera două părţi active
aflate la o distanţă mai mică de 2,5 m pe verticală, conform SR CEI
60364-4-41. Dacă în încăperea respectivă se transportă sau se manipulează
obiecte sau scule din materiale conductoare, distanţa se va mări
corespunzător.
În cazul în care se cere o siguranţă mărită (de ex. în condiţii de pericol de
incendiu), măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe trebuie
completate cu dispozitive diferenţiale de protecţie de înaltă sensibilitate, cu
un curent nominal (de funcţionare) de max. 30 mA.

Protecţia împotriva atingerilor indirecte


Măsuri de protecţie împotriva atingerilor indirecte trebuie luate în cazurile
în care există pericolul ca utilizatorii să intre simultan în contact cu o masă
şi un element conductor, între care, ca urmare a unui defect, poate să apară
o diferenţă de potenţial periculoasă.
Protecţia împotriva atingerilor indirecte se poate realiza prin:

162
- A. Măsuri de protecţie “fără întreruperea alimentării”, care cuprind
următoarele mijloace:
a) folosirea materialelor şi echipamentelor de clasa II (SR CEI 60536) sau
echivalente;
b) izolarea amplasamentelor, conform SR CEI 60 364-4-41;
c) separarea de protecţie;
d) executarea de legături de echipotenţializare locale,
- B. Măsuri de protecţie prin “întreruperea automată a alimentării”,
folosind dispozitive de protecţie.
Măsura de protecţie împotriva atingerilor indirecte “fără întreruperea
automată a alimentării” este indicată de exemplu pentru echipamentele
electrice care cer o funcţionare fără întreruperi, chiar la un prim defect de
izolaţie, fără a periclita viaţa oamenilor (de ex. în laboratoare de încercări,
în unele procese de producţie).
Protecţia prin “folosirea materialelor şi echipamentelor din clasa II de
protecţie” se aplică prevăzând astfel de mijloace sau echivalente (cu dubla
izolaţie prin construcţie) şi respectând şi următoarele condiţii de utilizare:
a) părţile active conductoare accesibile şi părţile intermediare ale
echipamentelor nu trebuie legate la nici un conductor de protecţie;
b) instalarea echipamentelor (fixarea, racordarea lor etc.) se face fără a
afecta în vreun fel dubla izolaţie cu care este prevăzut echipamentul;
c) verificarea stării dublei izolaţii (izolaţiei suplimentare) se face periodic;
d) în normele de produs trebuie precizat că echipamentele fac parte din
clasa II de protecţie şi au fost certificate ca atare.
Protecţia prin “izolarea amplasamentului” se realizează în timpul
executării instalaţiei electrice în cazul materialelor şi echipamentelor care
au numai izolaţie principală, prin acoperirea cu o izolaţie suplimentară
realizată ca un înveliş izolant pe toate părţile sau printr-o carcasă metalică
acoperită cu material izolant la interior şi la exterior.
Protecţia prin “izolarea amplasamentului” se aplică numai în încăperi din
clasa AD1 (U0), în care pardoseala şi pereţii sunt izolaţi şi în care trebuie
îndeplinite una sau mai multe din următoarele condiţii:
a) masele fixe sunt dispuse la distanţe de peste 2 m pe orizontală şi 2,5 m
pe verticală astfel încât nu există pericolul unui contact simultan cu o masă
şi un element conductor oarecare, în cazul în care acestea s-ar putea găsi la
potenţiale diferite datorită unui defect de izolaţie a părţilor active; această
distanţă se poate reduce la 1,25 m în afara zonei de accesibilitate la
atingere.
b) nu sunt prevăzute nici un fel de conductoare de protecţie.
163
c) izolaţia trebuie să aibă o rigiditate mecanică suficientă şi să poată
suporta o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V. curentul de fugă nu
trebuie să fie mai mare de 1 mA în condiţii normale de utilizare.
Protecţia împotriva atingerilor indirecte prin întreruperea automată a
alimentării, trebuie astfel realizată încât să întrerupă automat circuitul ca
urmare a unui defect între o parte activă şi o masă a circuitului sau a
echipamentului, astfel încât să nu se poată menţine o tensiune de atingere
prezumată mai mare de 50 V c.a. sau 120 V c.c. un timp suficient pentru
crearea unui risc fiziopatologic periculos asupra unei persoane. În condiţii
speciale se impun valori de 25 V c.a. şi 50 V c.c.
Protecţia împotriva atingerilor indirecte prin “întreruperea automată a
alimentării” se realizează cu:
- dispozitive automate de protecţie împotriva supracurenţilor;
- dispozitive automate de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
Este necesară folosirea PACD cu DDR în cazul în care:
- nu sunt asigurate condiţiile de declanşare în timp util prin protecţiile la
suprasarcină şi la scurtcircuit (de ex. cazurile circuitelor electrice de
impedanţă mare – conductoare lungi şi/sau scurte cu secţiune relativ mică);
- circuitele alimentează receptoare care trebuie să rămână în funcţiune
nesupravegheate de personal.
La alegerea dispozitivului de protecţie se ţine seama de tipul schemei de
legare la pământ.
În reţele legate la pământ (schemele TT şi TN) se aplică protecţia prin
“întreruperea automată a alimentării” şi “semnalizare” la primul defect.
Legături suplimentare de egalizare a potenţialelor
Dacă într-o instalaţie sau într-o parte a instalaţiei condiţiile de protecţie
împotriva atingerilor indirecte prin deconectare automată nu pot fi
respectate trebuie realizate legături suplimentare de egalizare a
potenţialelor. Această măsură se aplică în întreaga instalaţie, numai unei
părţi a acesteia, unui aparat sau unui amplasament.
Se pot folosi, drept conductoare de protecţie, elementele conductoare ale
construcţiei şi ale instalaţiilor. Se interzice utilizarea tuburilor metalice de
protecţie ale instalaţiilor electrice drept conductoare PEN. Ele vor fi numai
legate la conductoare de protecţie.
În zonele expuse, conductoarele de protecţie şi legăturile pentru egalizarea
potenţialelor vor fi protejate în tuburi de protecţie împotriva deteriorărilor
mecanice, chimice şi eforturilor electrodinamice.
Se interzice legarea în serie a maselor materialelor şi echipamentelor

164
legate la conductoare de protecţie într-un circuit de protecţie.
Secţiunea minimă a conductorului de protecţie (PE)
Secţiunea conductorului Secţiunea minimă a
de fază a instalaţiei s conductorului de
[mm2] protecţie (PE) SPE [mm2]
s  17 s
17 < s  35 17
s > 35 s/2
Conductorul pentru legături principale de egalizare a potenţialelor trebuie
să aibă secţiuni cel puţin egale cu jumătate din secţiunea cea mai mare a
conductorului de protecţie din instalaţie dar minim 10 mm2 Cu; secţiunea
lui se poate limita la maximum 25 mm2 Cu sau o secţiune echivalentă
pentru alt material.
Conductorul pentru legături suplimentare de egalizare a potenţialelor între
două mase trebuie să aibă secţiunea cel puţin egală cu cea mai mică
secţiune a conductoarelor de protecţie legate la acele mase.
Legăturile suplimentare se vor realiza prin elemente conductoare
nedemontabile (de ex. şarpante metalice), prin conductoare suplimentare
sau prin combinarea acestor două soluţii.
Reţeaua conductoarelor de legare la pământ trebuie să fie formată din:
- conductoare de ramificaţie, care asigură legătura dintre receptor şi
reţeaua principală de legare la pământ, cu secţiunile minime:
 10 mm2, dacă conductoarele sunt de Cu şi au o protecţie împotriva
coroziunii;
 50 mm2 pentru OL.
- conductoare principale de legare la pământ, cu secţiunile minime:
 17 mm2 din Cu masiv (grosimea minimă 2 mm sau funie);
 100 mm2 pentru OL (grosimea minimă 3 mm);
- conductoare de legare a prozei de pământ cu conductoarele principale, cu
secţiunile minime:
 100 mm2 pentru OL (grosimea minimă 4 mm pentru oţel Zn şi 6 mm
pentru oţel nezincat) sau 17 mm2 Cu.
Protecţia conductoarelor şi cablurilor electrice împotriva supracurenţilor
Conductoarele active ale circuitelor electrice trebuie protejate împotriva
supracurenţilor datoraţi suprasarcinilor sau scurcircuitelor.
a) Protecţia împotriva suprasarcinilor. Un circuit electric trebuie să fie
165
protejat prin dispozitive care să întrerupă curentul în circuit dacă unul sau
mai multe dintre conductoarele sale sunt parcurse de un curent ce
depăşeşte valoarea curentului maxim admisibil şi care, în cazul unei durate
prea lungi, ar putea produce deteriorarea izolaţiei conductoarelor.
b) Protecţia împotriva scurcircuitelor. Un circuit trebuie să fie protejat prin
dispozitive care să întrerupă curentul în acest circuit dacă unul sau mai
multe dintre conductoarele lui sunt parcurse de un curent de scurtcircuit.
Întreruperea trebuie să se producă într-un timp destul de scurt pentru a fi
evitată deteriorarea conductoarelor.

Protecţia la suprasarcină
Dispozitivele de protecţie la suprasarcină trebuie să întrerupă orice curent
de suprasarcină în conductoarele circuitului înainte ca acest curent să poată
provoca o încălzire care ar deteriora izolaţia, legăturile electrice sau buna
funcţionare a receptoarelor.
Caracteristica de funcţionare a unui dispozitiv pentru protecţia unei
distribuţii împotriva suprasarcinilor şi caracteristicile de funcţionare a
distribuţiei respective trebuie să fie coordonate astfel încât să fie
îndeplinite condiţiile exprimate prin relaţiile următoare
IC  IN  Iadm
I2  1,45 Iadm
în care:
IC – curentul de calcul al distribuţiei (circuitului), în A;
IN – curentul nominal al dispozitivului de protecţie (pentru dispozitive de
protecţie reglabile, IN este curentul de reglaj ales), în A;
Iadm – curentul admisibil în conductorul distribuţiei (conform tabelului de
mai jos)
I2 – curentul care asigură efectiv declanşarea dispozitivelor de protecţie
(Ideclanşare) în condiţiile stabilite în normele sau în prospectele pentru aparate
(cel mai mare curent de încercare – curent convenţional), în A.
În cazurile în care suprasarcinile sunt de lungă durată şi valorile curenţilor
de suprasarcină sunt superioare valorii curentului convenţional al
dispozitivului de protecţie, este asigurată protecţia completă.

Curenţi maximi admisibili pentru conducte electrice şi cabluri din Cu

166
şi Al cu izolaţie din PVC, la temperatura aerului +30oC
Curenţi maximi admisibili în regim
permanent, [A]
Cabluri şi Cabluri şi
Sectiunea Conducte
cordoane cu conducte cu
electrice în
mai multe un singur
tub (max 3
conductoare, conductor, în
conductoare)
în aer aer
[mm2] Cu Al Cu Al Cu Al
1 11 - 14 - 19 -
1,5 13 - 18 - 24 -
2,5 19 15 25 21 32 26
4 25 19 34 27 43 33
6 32 25 44 34 54 43
10 46 34 60 47 74 58
17 60 44 80 63 98 78
25 79 62 105 82 130 101
35 101 78 130 100 159 125
50 127 97 170 125 198 156
70 171 124 200 155 246 194
95 206 157 245 190 293 232
120 236 180 285 230 345 270
150 264 202 325 250 392 312
185 - - 370 285 449 355
240 - - 435 340 528 417
300 - - 500 390 610 485
Notă: Valorile curenţilor maximi admisibili pentru alte temperaturi se

167
calculează folosind coeficientul de corecţie

Curenţi nominali maxim admisibili pentru alegerea siguranţelor şi a


întrerupătoarelor automate mici pentru protecţia la suprasarcină şi
scurtcircuit a conductoarelor şi cablurilor din Cu şi Al cu izolaţie din
PVC
Curenţi nominali pentru siguranţe şi
întrerupătoare, [A]
Cabluri şi Cabluri şi
sectiunea Conducte
cordoane cu conducte cu
electrice în
mai multe un singur
tub (max. 3
conductoare, conductor, în
conductoare)
în aer aer
[mm2] Cu Al Cu Al Cu Al
1 6 - 10 - 10 -
1,5 10 - 10 - 20 -
2,5 17 10 20 17 25 20
4 20 17 25 20 35 25
6 25 20 35 25 50 35
10 35 25 50 35 63 50
17 50 35 63 50 80 63
25 63 50 80 63 100 80
35 80 63 100 80 125 100
50 100 80 125 100 170 125
70 125 100 170 125 200 170
95 170 125 200 170 250 200
120 200 170 250 200 315 200
150 250 200 250 200 315 250

168
185 - - 315 250 400 315
240 - - 400 315 400 315
300 - - 400 315 500 400

Dispozitivul de protecţie la suprasarcină trebuie să fie instalat la începutul


fiecărui circuit precum şi în toate punctele unei distribuţii în care valoarea
curentului maxim admisibil în conductoare se reduce (de ex. datorită
micşorării secţiunii conductorului, schimbării modului de pozare,
schimbării izolaţiei conductorului, modificării numărului de conductoare
din tub sau din cablu, etc.) şi dispozitivul de protecţie din amonte nu poate
asigura această protecţie. Punctele în care se modifică caracteristicile
distribuţiei electrice sunt de exemplu situate la plecările circuitelor sau
coloanelor din tablouri de distribuţie, la ramificaţiile spre receptoare
individuale etc.
Dispozitivul care protejează împotriva suprasarcinilor o distribuţie
(circuitul) poate fi deplasat pe traseul acestei distribuţii dacă conductoarele
sau cablurile de pe porţiunea de traseu din amonte de dispozitiv până la
punctul de modificare a valorii curentului maxim admisibil în acesta, nu au
ramificaţii sau prize de curent şi îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a) lungimea să nu fie mai mare de 3 m;
b) să fie realizată astfel încât să se reducă la minimum riscul de scurtcircuit
(de ex. prin executarea ei cu o protecţie mărită la influenţe externe);
c) să nu fie amplasată în apropierea materialelor combustibile.
Nu este necesară protecţia la suprasarcini în următoarele cazuri:
- pentru o distribuţie situată în aval de locul de reducere a valorii
curentului maxim admisibil în conductoare, dacă protecţia ei împotriva
suprasarcinilor este asigurată de dispozitivul din amonte de punctul
respectiv;
- pentru o distribuţie în care nu există pericolul apariţiei curenţilor de
suprasarcină, dacă distribuţia este protejată împotriva scurtcircuitelor şi nu
are ramificaţii sau prize de curent;
- pentru instalaţiile de comandă, semnalizare;
- pentru conductoarele şi cablurile de legătură între maşini electrice şi
demaroare, transformatoare, acumulatoare, redresoare, instalaţii de
comutare şi similare.
Protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit
Dispozitivele pentru protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit pentru
169
conductoare şi cabluri electrice, trebuie să întrerupă orice curent de
scurtcircuit în acestea, înainte ca aceşti curenţi să producă supraîncălziri
periculoase pentru izolaţia conductoarelor, pentru legăturile lor electrice
precum şi pentru ceea ce se găseşte în vecinătatea distribuţiilor respective,
inclusiv echipamentele aflate pe circuit
Dispozitivul de protecţie împotriva curenţilor de scurtcircuit trebuie să
îndeplinească următoarele două condiţii:
a) Capacitatea lui de rupere trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea celui
mai mare curent de scurtcircuit prezumat în punctul în care este instalat.
b) Timpul de rupere a curentului de scurtcircuit apărut într-un punct
oarecare al circuitului trebuie să fie mai mic decât timpul “t” în care
curentul respectiv încălzeşte conductorul până la limita admisă la
scurtcircuit. Pentru scurtcircuitele a căror durată este de maximum 5 s,
timpul în care conductorul atinge temperatura limită admisă la scurtcircuit
se determină cu relaţia:
 ks  2
t  2 ; trupere< t
I
în care:
t – timpul, în secunde;
s – secţiunea conductorului, în mm2;
I – curentul de scurtcircuit, în A, exprimat ca valoare eficace;
K – constantă, având valorile: 115 pentru conductoare de Cu izolate cu
PVC; 135 pentru conductoare de Cu cu izolaţie de cauciuc, butilpropilenă
reticulată; 143 pentru conductoare de Cu izolate cu polietilenă reticulată
sau etilenpropilenă; 74 pentru conductoare de Al izolate cu PVC; 87 pentru
conductoare de Al izolate în cauciuc, butilpropilenă reticulată sau etilen
propilenă; 115 pentru legături la conductoare de Cu lipite cu cositor, pentru
o temperatură de 170°C.
Dispozitivul care protejează împotriva scurtircuitelor trebuie să fie instalat
la începutul fiecărui circuit, precum şi în toate punctele în care se produce
o reducere a secţiunii conductoarelor.
Se admite ca dispozitivul de protecţie împotriva scurtcircuitelor să nu fie
amplasat în locurile precizate mai sus în următoarele două cazuri:
- atunci când porţiunea de traseu dintre locul în care apare reducerea de
secţiune sau altă schimbare în distribuţie şi locul de instalare a
dispozitivului de protecţie are o lungime de cel mult 3 m şi este realizată
astfel încât riscul de scurtcircuit este redus la minim.
- atunci când în amonte de locul în care apare reducerea de secţiune sau
altă schimbare în distribuţie este instalat un dispozitiv de protecţie cu o

170
caracteristică de funcţionare care asigură protecţia la scurtcircuite a
distribuţiei din aval
Se admite să nu se prevadă dispozitivele de protecţie împotriva
scurtcircuitelor în următoarele cazuri:
- pe conductoarele şi cablurile care leagă maşinile generatoare de curent,
transformatoarele, redresoarele, bateriile de acumulatoare; aceste
dispozitive se vor prevedea numai în tablourile electrice;
- în anumite circuite de măsură.
Coordonarea dintre protecţia la suprasarcină şi protecţia la scurtcircuit
Dacă un dispozitiv de protecţie împotriva suprasarcinilor are o capacitate
de rupere cel puţin egală cu valoarea curentului de scurtcircuit prezumat în
punctul în care este instalat, se va considera că el poate asigura şi protecţia
împotriva scurtcircuitelor pentru conductoarele şi cablurile electrice situate
în aval de punctul de instalare a dispozitivului.
Caracteristicile dispozitivelor trebuie să fie coordonate astfel încât energia
pe care o lasă să treacă dispozitivul de protecţie împotriva scurtcircuitelor
să nu fie mai mare decât aceea pe care o poate suporta fără deteriorări
dispozitivul de protecţie împotriva suprasarcinilor. Se vor respecta
condiţiile de coordonare date de producători în prospecte (de ex. pentru
solicitarea siguranţei fuzibile cu releele termice).
Limitarea supracurenţilor prin tipul alimentării
Protecţia conductoarelor împotriva oricăror supracurenţi se consideră
asigurată dacă impedanţa sursei de alimentare permite generarea de către
aceasta a unui curent a cărui valoare maximă nu poate fi mai mare decât
curentul admisibil în conductoare (de ex. unele transformatoare de sudare,
generatoare antrenate de motoare termice).
17.3. Materiale,aparate, echipamente si receptoare. Tipuri de instalatii
electrice.
Condiţii comune pentru alegerea şi montarea materialelor
În instalaţiile electrice ale construcţiilor trebuie utilizate conductoare,
cabluri sau bare din cupru şi/sau aluminiu. Alegerea naturii materialului se
face pe baza analizei tehnico-economic, ţinându-se seama de
caracteristicile fizico-chimice şi electrice ale acestora din normele de
produs şi din standardele.
Este obligatorie folosirea conductoarelor şi barelor de cupru în următoarele
situaţii:

171
a) la circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor de importanţă
deosebită cum sunt: receptoarele din blocul operator, din încăperile pentru
reanimare şi în încăperile pentru servicii de urgenţă din clădiri de spitale şi
similare, corpurile de iluminat ale iluminatului de siguranţă pentru
evacuarea de tip 1 sau 2, sisteme şi instalaţii de prevenire şi stingere a
incendiilor, receptoare de siguranţă din centrale electrice;
b) în încăperi, zone sau spaţii din exterior, cu mediu corosiv, în cazurile în
care stabilitatea chimică a aluminiului sau a oţelului nu este
corespunzătoare , dacă instalaţiile nu se pot executa cu acoperiri de
protecţie sau carcasări etanşe, la agenţii corozivi respectivi;
c) la instalaţiile electrice de pe utilaje mobile supuse vibraţiilor permanente
sau şocurilor (de ex. pe cablajele laminoarelor, pe vibratoare, macarale,
poduri rulante, etc.) dacă aceste solicitări pot fi transmise instalaţiilor
respective;
d) la instalaţiile de protecţie împotriva şocurilor electrice;
e) la circuitele electrice de comandă, automatizare, măsură şi semnalizare.
Condiţii pentru legăturile electrice
Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau derivaţii
se fac numai în accesoriile special prevăzute în acest scop (doze, cutii de
legătură, etc.).
Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în interiorul
tuburilor sau ţevilor de protecţie, plintelor, golurilor din elementele de
construcţie şi trecerilor prin elemente de construcţie.
Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune. Fac
excepţie de la această prevedere legăturile liniilor de contact ce
alimentează receptoarele mobile şi legăturile conductelor electrice instalate
liber, pe suporturi corespunzător alcătuite şi dimensionate.
Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant (de
ex. tub varniş, bandă izolantă, capsule izolante, etc.) care trebuie să asigure
legăturilor acelaşi nivel de izolaţie ca şi al conductoarelor.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele de cupru se fac
prin răsucire şi matisare, prin cleme speciale sau prin presare cu scule şi
accesorii corespunzătoare.
Legăturile conductoarelor de cupru executate prin răsucire şi matisare
trebuie să aibă minimum 10 spire, o lungime a legăturii egală cu de 10 ori
diametrul conductorului dar de cel puţin 2 cm şi se cositoresc.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoare de aluminiu
trebuie să se facă prin cleme speciale (cu suprafeţe de strângere striate şi

172
elemente elastice), prin presare cu scule adecvate şi elemente de racord
speciale, prin metalizare asociată cu lipire sau prin sudare.
Înainte de executarea legăturii, capetele conductoarelor de aluminiu se
curăţă de oxizi. Face excepţie legătura executată prin presare care nu
necesită o astfel de pregătire.
Se interzice executarea legăturilor electrice la conductoare de aluminiu,
prin simpla răsucire.
Legăturile între conductoare de cupru şi conductoare de aluminiu se fac
prin cleme speciale (cupal), metalizare asociată cu lipire sau prin presare
Legarea conductoarelor la aparate, echipamente, maşini, elemente
metalice, etc. se face prin strângere mecanică cu şuruburi, în cazul
conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm2 şi direct sau prin
intermediul papucilor sau clemelor speciale, în cazul conductoarelor cu
secţiuni egale sau mai mari de 17 mm2. La conductoarele care se leagă la
elemente mobile, legăturile se prevăd cu elemente elastice cu suprafeţe
triate.
Condiţii de marcare prin culori a conductelor şi barelor electrice
Conductele şi barele electrice trebuie marcate prin culori pentru
identificarea funcţiunii pe care o îndeplinesc în circuitul respectiv.
Marcarea se face prin culoarea izolaţiei, prin tub izolant colorat sau prin
vopsire.
Se folosesc următoarele culori de marcare:
a) pentru conductoare izolate şi cabluri:
- verde/galben, pentru conducte de protecţie (PE);
- albastru deschis, pentru conducte neutre (N şi median);
- verde/galben pe toată lungimea şi în plus marcate albastru deschis la
capete, pentru PEN dacă sunt izolate;
- alte culori decât cele de mai sus (de ex. Roşu, albastru , maro) pentru
conductoare de fază sau pol (L1, L2, L3);
Se interzice folosirea conductoarelor cu izolaţie de culoare verde sau
galbenă în circuite de conducte PE sau PEN.
b) pentru conductoare active neizolate şi bare, în curent alternativ:
- roşu, pentru faza L1;
- galben, pentru faza L2;
- albastru, pentru faza L3;
- negru cu dungi albe, cu lăţimea de 10 mm la intervale de 10 mm, pentru
bare neutre;
- alb, cenuşiu sau negru, pentru barele de legare la pământ (PE).

173
c) pentru conductoare izolate şi neizolate, cabluri şi bare, în curent
continuu:
- roşu, pentru conductorul pozitiv (+);
- albastru, pentru conductorul negativ (-);
- cenuşiu deschis, pentru conductorul median (M).
La conductoarele neizolate, marcare se face la capetele conductoarelor prin
culorile specificate mai sus, aplicate pe lungimea de minim 15 cm pe
conductor după instalarea acestuia.
În întreaga instalaţie electrică dintr-o clădire trebuie menţinută aceeaşi
culoare de marcare pentru conductoarele electrice ce aparţin aceleiaşi faze.
Sisteme de pozare şi montare

A. Pozarea conductelor electrice montate liber în exteriorul clădirilor


Montarea liberă a conductelor electrice pe clădiri, la exterior, se admite
numai în cazurile în care pot fi îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- pereţii exteriori ai clădirii sunt din materiale incombustibile, clasa CA1
(C0);
- conductele electrice sunt instalate astfel încât atingerea lor să nu fie
posibilă decât cu ajutorul unor mijloace speciale;
- distanţele minime dintre conductele electrice libere şi elementele de pe
traseul lor sunt cel puţin egale cu acelea specificate în tabelul de mai jos
pentru conductoare izolate sau neizolate.

Distanţe minime dintre conductele electrice libere şi elementele de pe


traseul lor
Distanţe minime, [m]
Elementul conductoare neizolate conductoare izolate
pe verticală pe orizontală pe verticală pe orizontală
Sol 6,0 - 4,0 -
Acoperişuri
circulabile, 3,0* 1 3,0 1
terase, balcoane
Uşi, ferestre 0,3 sus 1 0,3 0,3

174
1 jos
Elemente ale
instalaţiilor şi
utilajelor cu
3,0 1,75 1,2 1,0
manipulare sau
întreţinere
frecventă
Elemente ale
instalaţiilor şi
utilajelor fără
2,75 1,5 1,0 0,8
manipulare sau
întreţinere
frecventă
*numai deasupra balconului
Conductoarele izolate folosite la exterior, trebuie să aibă izolaţia rezistentă
la intemperii.
Conductele electrice se instalează liber la exterior pe pereţii exteriori ai
clădirilor, pe suporturi de acoperiş şi pe stâlpi conform normativului PE
106. Ele se montează pe izolatoare de exterior fixate pe suporturi din
materiale incombustibile.
Se interzice folosirea arborilor drept suporturi pentru conductele electrice
libere.
Distanţa maximă admisă între două suporturi consecutive pentru susţinerea
izolatoarelor de pe pereţii clădirilor este de 4 m.
Conductele electrice montate liber la exteriorul clădirilor se amplasează
faţă de elementele de construcţie inaccesibile în mod obişnuit (de ex. pereţi
fără uşi sau ferestre, acoperişuri cu unghiuri faţă de orizontala peste 45°),
la distanţa de cel puţin 0,3 m, conform PE 106.
Conductele electrice montate liber în exterior se instalează astfel încât
gheaţa sau zăpada de pe acoperişuri să nu le poată atinge prin cădere.
B. Pozarea conductelor electrice montate liber în interiorul clădirilor
Conductoarele neizolate se utilizează montate liber numai în încăperi din
categoriile BE1a (D) sau BE1b (E), din clădiri de producţie şi/sau
depozite, în următoarele cazuri:
- la linii de contact pentru maşini de ridicat şi de transportat;
- la magistrale de distribuţie de JT;

175
- în medii corozive pentru izolaţia conductoarelor;
- pentru conductoare de protecţie (PE).
Se admite montarea liberă a conductoarelor neizolate în încăperi din
categoria BE2 (C) din astfel de clădiri pentru:
- linii de contact pentru maşini de ridicat şi transportat cu condiţia ca
instalarea lor să se facă astfel încât să se împiedice producerea sau
propagarea incendiilor;
- conducte de protecţie (PE).
C. Pozarea conductelor electrice protejate în tuburi, ţevi, plinte, profile
mecanice uşoare sau instalate în goluri ale elementelor de construcţie
În tuburi, ţevi, plinte, profile sau goluri trebuie instalate numai
conductoare izolate.
În încăperi de clasa AE 5 (PC) se interzice pozarea conductelor electrice în
profile metalice uşoare deschise sau în goluri ale elementelor de
construcţie.
În încăperile de clasa AE 5 (PC) se admite utilizarea conductelor electrice
izolate protejate în tuburi dacă secţiunea conductoarelor de cupru este de
cel puţin 1,5 mm2 şi a celor de aluminiu de cel puţin 4 mm2.
Se interzice instalarea conductelor electrice în tuburi sau ţevi pozate în
pământ.
Conductele electrice care aparţin aceluiaşi circuit electric, inclusiv
conducta de protecţie, trebuie instalate în acelaşi element e protecţie (tub,
gol de plintă, profil, gol de element de construcţie etc.).
Se admite instalarea în acelaşi element de construcţie sau gol a conductelor
electrice care aparţin mai multor circuite numai dacă sunt îndeplinite
simultan următoarele condiţii:
- toate conductoarele sunt izolate pentru aceeaşi tensiune;
- între secţiunile conductoarelor este o diferenţă de cel mult 3 trepte;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurenţilor;
- toate circuitele au în comun acelaşi aparat general de comandă şi
protecţie, fără intermediul unui transformator.
Se admite instalarea în acelaşi element de protecţie sau gol, a conductelor
circuitelor electrice cu aceleaşi funcţiuni sau cu funcţiuni diferite, care
deservesc acelaşi aparat, receptor sau echipament electric numai dacă sunt
îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- între circuite nu pot să apară influenţe;
- conductoarele lor sunt izolate pentru aceeaşi tensiune;
- fiecare circuit este protejat separat împotriva supracurenţilor.

176
Fac excepţie şi nu se instalează în acelaşi element de protecţie sau gol cu
conductele altor circuite electrice, conductele circuitelor iluminatului de
siguranţă cu alimentare de rezervă de tip 1, 2 sau 3 şi conductele
instalaţiilor electrice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
Conductele electrice trebuie instalate în tuburi de protecţie cu diametre
ales corespunzător tipului, secţiunii şi numărului de conducte conform
prevederilor din anexa 12.
La instalarea conductelor electrice în golurile plintelor, în golurile
prevăzute în elemente de construcţie, în profile etc., dimensiunile golurilor
se aleg prin asimilare cu secţiunile tuburilor.
Tragerea conductelor electrice în tuburi trebuie executate după montarea
tuburilor, respectiv a plintelor după uscarea tencuielii dacă acestea au fost
montate înglobat, respectându-se condiţiile de tragere din anexa 12.
Golurile din elementele de construcţie pentru protejarea conductelor
electrice trebuie să permită trecerea liberă a tuburilor de protecţie.
Condiţii generale de montare a tuburilor şi ţevilor metalice sau din
materiale plastice
Se interzice montarea tuburilor şi ţevilor în lungul monolitizărilor dar se
pot face traversări pe drumul cel mai scurt.
Se admite instalarea tuburilor şi ţevilor pe sau în structura de rezistenţă a
construcţiilor numai în condiţiile prevăzute în normativul P 100.
Nu se admite instalarea tuburilor şi ţevilor în care sunt introduse conducte
electrice cu izolaţie obişnuită, pe suprafaţa coşurilor şi a panourilor
radiante sau pe alte suprafeţe similare, în spatele sobelor sau al corpurilor
de încălzire.
Se admite montarea pe suprafeţe cu temperatura peste +40°C numai a
tuburilor şi a ţevilor metalice şi numai în cazul în care conductele electrice
protejate în ele au izolaţia rezistentă la temperaturile respective sau dacă
conductele au izolaţia obişnuită dar curenţii admisibil sunt reduşi
În încăperile în care în tuburi şi ţevi poate pătrunde sau se poate colecta
apa de condensaţie (de ex. Încăperi din clasa de mediu AD 3 (U2), AD 4
(U3), tuburile şi ţevile orizontale trebuie montate cu pante de 0,5 … 1%
între două doze.
Tuburile şi ţevile se instalează pe trasee verticale şi/sau orizontale. Se
admit excepţii în cazurile în care, justificat, astfel de trasee nu pot şi
realizate (de ex. la casa scării).
Se admit trasee oblice (pe drumul cel mai scurt) şi în cazul tuburilor
montate peste planşee sau înglobate în beton precum şi la traseele golurilor

177
din planşee şi din panouri din beton.
Se admit trasee oblice şi în cazul planşeelor din lemn, dar cu utilizarea
obligatorie a tuburilor metalice pozate aparent.
Se recomandă ca în încăperi de locuit şi similare, traseele tuburilor
orizontale pe pereţi să fie distanţate la circa 0,3 m de plafon.
Trebuie evitată montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor.
Dacă tuburile se montează totuşi pe pardoseala combustibilă a podurilor,
ele trebuie să fie metalice.
Se evită montarea tuburilor şi ţevilor în exteriorul clădirilor (de ex.
suprafeţele exterioare ale pereţilor). Se admite montarea înglobată a
tuburilor metalice în izolaţia teraselor sau a acoperişurilor cu condiţia ca
dozele să fie instalate în interiorul clădirilor.
Tuburile şi ţevile montate înglobat într-un şliţ în elementul de construcţie
trebuie acoperite cu un strat de tencuială de min. 1 cm.
Tuburile fixate pe elemente de construcţie cu accesorii de montare prin
care să se realizeze o prindere sigură în timp (ochiuri de sârmă, copci de
ipsos, brăţări, console).
Distanţa dintre punctele de fixare pe porţiunile drepte ale traseului
tuburilor şi ţevilor, se stabileşte pe baza datelor din tabelul de mai jos
Distanţe între punctele de fixare
Distanţa între punctele de fixare [m]
Tipul tubului, Montaj aparent
tevii
pe pe
orizontală verticală
Tub material
0,6…0,8 0,7…0,9 0,9…1,1
plastic
Tub metalic 1,0…1,3 1,2…1,6 1,4…2,0
Ţeavă metalică
sau din 1,5…3,0 1,5…3,0 2,0…4,0
material plastic

Se prevăd elemente de fixare şi la 10 cm de la capetele tuburilor şi


curbelor faţă de doze de aparat, echipamente şi derivaţii.
Condiţii pentru montarea accesoriilor pentru tuburi şi ţevi

178
Îmbinarea şi curbarea tuburilor şi ţevilor precum şi racordarea lor la doze,
aparate, echipamente sau utilaje electrice se face cu accesorii
corespunzătoare tipului respectiv de tub sau ţeavă, folosindu-se cu
prioritate accesorii prefabricate (mufe, curbe).
Trebui evitată executarea de îmbinări între tuburi montate îngropat.
Se interzice îmbinarea tuburilor montate înglobat în elementele de beton.
Se interzice îmbinarea tuburilor la trecerile prin elementele de construcţii.
Curbarea tuburilor se execută cu raza interioară egală cu minim de 5-6 ori
din diametrul exterior al tubului la montaj aparent şi egală cu minimum de
10 ori diametrul exterior al tubului la montaj îngropat.
Dozele şi cutiile de derivaţie se instalează cu prioritate pe suprafeţele
verticale ale elementelor de construcţii.
Se admite montarea dozelor în sau pe pardoselile încăperilor, cu condiţia
ca gradul de protecţie a dozelor să fie minim IP 545 (conform SR EN
60529).
Se interzice montarea dozelor şi cutiilor de derivaţie pe pardoseala
podurilor. Ele se instalează în încăperile de la ultimul etaj al clădirii sau
dacă aceasta nu este posibil, pe pereţii podurilor sau pe părţile laterale ale
grinzilor.
Se interzice montarea dozelor în încăperi pentru băi, duşuri şi grupuri
sanitare în volumule 0, 1 şi 2.
Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe special prevăzute la
corpurile de iluminat dacă în ele se pot executa legături electrice în condiţii
corespunzătoare (de ex. socluri fixe pe tavan prevăzute cu cleme de
legătură etc.).
Ramificarea din traseul principal al unui circuit se face prevăzându-se o
doză în punctul de ramificaţie.
Doze de tragere a conductelor electrice în tuburi, se prevăd pe trasee
drepte, la distanţa de maxim 25 m şi pe traseele cu cel mult 3 curbe, la
distanţe de cel mult 15 m.
În cazurile în care distanţele dintre doze sunt mai mari, trebuie să se
utilizeze tuburi cu diametre mai mari cu o treaptă faţă de cele necesare
conform anexei 12.
Dozele de derivaţie instalate sub tencuială sau înglobate în beton, trebuie
montate în aşa fel încât capacul lor să se găsească la nivelul suprafeţei
finite a elementului de construcţie respectiv.
La capetele libere ale tuburilor şi ţevilor metalice care intră în corpuri de
iluminat sau în echipamente electrice se montează tile pentru protejarea
izolaţiei conductelor electrice.
179
D. Distribuţii în plinte, canale şi alte profile similare
Montarea plintelor, canalelor sau altor profile similare, trebuie făcută în
aşa fel încât să nu fie posibilă pătrunderea în interior a apei sau a umezelii.
Plintele din PVC se fixează pe elementul de construcţie prin lipire cu
adeziv special, prin bolţuri împuşcate, şuruburi etc., soluţia stabilindu-se în
funcţie de natura elementului de construcţie.
Într-o plintă, într-un canal sau în alte profile similare cu mai multe goluri,
circuitele cu destinaţii diferite se montează în goluri diferite.
Se admite pozarea plintelor având conductele electrice montate sau acestea
pot fi trase ulterior montării.
Legăturile electrice trebuie executate numai în doze.
Plintele de distribuţie din PVC trebuie montate la distanţe de minim 3 cm
de tocurile (pervazurile) din material combustibil a uşilor şi ferestrelor şi
de 10 cm faţă de pardoseală.

E. Pozarea conductelor punte (INTENC etc.)


Conductele punte normale montate sub pardoseli peste planşee
incombustibile, pe pardoseala incombustibilă a podurilor, sau în izolaţia
incombustibilă a teraselor sau acoperişurilor, trebuie să fie protejate cu
mortar de ciment, împotriva deteriorărilor mecanice. Conductele punte
speciale (cu manta întărită), montate sub pardoseli incombustibile, peste
planşee incombustibile, nu necesită protecţie cu mortar de ciment.
Se interzice montare a conductelor punte pe suprafaţa de zidărie a
coşurilor, pe suprafaţa panourilor radiante sau pe alte suprafeţe calde
similare.
Conductele punte se montează pozate într-un singur strat.
La montarea îngropată, conductele punte trebuie acoperite cu un strat
tencuială de minim 1 cm.
Curbarea pe lat a conductelor INTEC se face cu o rază de curbură cel puţin
egală cu de 4 ori diametrul exterior al acestora, tăindu-se puntea dintre
conducte pe o lungime aproximativ egală cu de două ori raza de curbură.
Pentru conductele punte se utilizează doze de tip special, plate.
Se admite şi folosirea dozelor metalice pentru tuburi, cu condiţia ca la
intrarea în doze a conductelor punte să se asigure protecţia acestora prin
tuburi din PVC.
În dozele de aparat şi de derivaţie, la conducta punte se lasă capete de
rezervă de minimum 70 mm, iar la locurile pentru legarea corpurilor de
180
iluminat, de cel puţin 150 mm.
F. Pozarea barelor electrice
Barele electrice se folosesc în general pentru curenţi mari (peste 60 A), în
clădiri de producţie şi/sau depozite, în tablouri de distribuţie, pentru
coloane ascendente în clădiri civile etc
La alegerea materialului barelor şi montare lor, trebuie respectate, pe lângă
prevederile din acest normativ STAS 7944 şi STAS 12604/5.
Folosirea barelor de oţel se admite numai pentru repararea instalaţiilor
electrice existente executate cu astfel de bare, pentru curenţi de maximum
200 A în c.a. şi orice valoarea a curentului în c.c.
G. Pozarea cablurilor electrice
La pozarea cablurilor electrice trebuie să se ţină seama de prevederile din
normativul PE 107 şi de următoarele precizări:
- cablurile electrice sunt utilizate în orice categorie, spaţiu sau loc, tipul
cablurilor şi modul de pozare stabilindu-se pe baza normativului PE 107;
- cablurile electrice cu manta de plumb nu sunt pozate în contact direct cu
cimentul sau varul în condiţii de umiditate şi nu vor fi supuse la eforturi
mai mari decât cele determinate conform normativului PE 107;
- în încăperile din clasa AE 5 (PC) şi din categoriile BE 2 (C), cablurile
nearmate cu izolaţie şi manta din material plastic trebuie pozate astfel încât
să nu poată contribui la producerea sau propagarea incendiilor;
- în încăperi din clasa AG 1, AG 2 şi AG 3 (M), cablurile nearmate pozate
trebuie să fie protejate împotriva loviturilor mecanice în zonele expuse la
lovituri;
- în încăperile din clasele AD 4 (U3), AF 2, AF 3 , AF 4 (K), cablurile
electrice cu manta de plumb şi cablurile armate fără înveliş protector
trebuie protejate împotriva coroziunii (de ex. Prin acoperire cu lac
protector, etc.).
H. Pozarea cordoanelor flexibile pentru instalaţii electrice mobile
Legarea cordoanelor electrice la aparatele de racord (prize) şi la
receptoare, trebuie să se facă astfel încât legăturile să nu fie supuse la
eforturi de tracţiune. Se prevăd lungimi suplimentare egale cu circa 5% …
10% din lungimea necesară pentru evitarea solicitării cordonului.

181
Aparate de comutaţie pentru instalaţii electrice de lumină, prize şi sonerie
Disjunctorul de branşament trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- poziţia de funcţionare indiferentă (verticală, orizontală etc.);
- posibilitatea de blocare şi sigilare pe poziţia deschis a aparatului;
- butonul de acţionare de tip “prin apăsare” astfel încât să permită o
acţionare rapidă în caz de urgenţă;
- posibilitatea de sigilare a capacelor de borne la intrarea şi ieşirea din
aparat;
- semnalizatorul poziţiei contactelor solidar cu axul contactelor mobile,
solidar fixate pe ax, astfel încât să fie exclusă o semnalizare eronată a
poziţiei reale a contactelor;
- întreruperea circuitului pe toţi polii;
- tensiunea nominală de ţinere la impuls de min. 6 kV;
- capacitatea de rupere de min. 4,5 kA;
- bornele corespunzătoare conectării neutrului sunt marcate distinct;
- prevăzute cu compensare termică;
- cu sau fără funcţie diferenţială.
Întrerupătoarele, comutatoarele şi butoanele de lumină trebuie montate
numai pe conductoarele de fază.
Întrerupătoarele, comutatoarele şi butoanele se montează la înălţimea de
0,6 … 1,5 m, măsurată de la axul aparatului până la nivelul pardoselii
finite.
Întrerupătoarele şi comutatoarele din circuitele electrice pentru alimentarea
lămpilor fluorescente se aleg pentru un curent nominal de minim 10 A. Se
admit întrerupătoare cu un curent nominal de 6 A în cazul în care circuitul
alimentează un corp de iluminat cu o singură lampă fluorescentă.
Butonul de sonerie din locuinţe se montează direct pe conductorul de fază
a circuitului de sonerie sau pe primarul transformatorului de sonerie, iar
butonul de sonerie va fi de tip corespunzător tensiunii de 220 V.
În clădirile de locuit se prevăd în fiecare încăpere de locuit cel puţin două
prize. În dependinţe (bucătărie, vestibul, culoar, oficiu, boxa etc.) se
prevăd prize după necesităţi.
Prizele trebuie montate pe pereţi la următoarele înălţimi măsurate de la
axul aparatului până la nivelul pardoselii finite:
- peste 2,0 m, la şcoli, în clase;
- peste 1,5 m în camere de copii din creşe, grădiniţe, cămine, spitale de
copii şi alte clădiri similare;
- peste 1,0 m, în alte încăperi decât grupuri sanitare, duşuri, băi, spălătorii
şi bucătării, indiferent de natura pardoselii.
182
În cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli trebuie să se
folosească fie prize în execuţie specială, omologate pentru acest scop (cu
grad de protecţie minim IP 545), fie prize în execuţie normală, protejate în
cutii speciale care asigură gradul de protecţie (la pătrunderea corpurilor
solide, a apei şi la şocurile mecanice – SR EN 60529) necesar în scopul
respectiv.
Prizele dintr-o instalaţie electrică utilizate pentru diferite tensiuni,
intensităţi de curent sau scopuri, trebuie să fie distincte ca formă sau să
aibă culori diferite sau să se marcheze distinct în mod vizibil.
Se admite instalarea prizelor în depozite de materiale combustibile cu
condiţia ca acestea să fie prevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi
de limitare a puterii, amplasate la min. 1 m de materialele combustibile.
Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protecţie în încăperi cu
pardoseală conductoare electric (mozaic, ciment, gresie, etc.), în încăperi
din clasa AE 5 (PC) şi în încăperi în care se utilizează aparatură de calcul.
La montarea aparatelor de comutaţie pe verticală, unele sub altele, (aparate
individuale sau complete de aparate), ordinea de montare începând de sus
în jos trebuie să fie următoare: întrerupător, comutator sau buton de
lumină, buton de sonerie, priză de curenţi tari, priză de curenţi slabi
(telefon, antenă, etc.), înălţimea de montare a primului aparat de sus va fi
conform celor de mai sus.

Aparate de comutaţie, de pornire şi reglaj pentru instalaţii electrice de forţă


Aparatele de comandă a conectării şi deconectării circuitelor de forţă se
aleg şi se montează astfel încât să întrerupă simultan toate conductoarele
de fază ale circuitului. Se admite şi întreruperea conductorului neutru
numai dacă întreruperea lui se realizează simultan sau după întreruperea
conductoarelor de fază.
Întrerupătoare, comutatoare şi separatoare cu pârghie se folosesc atunci
când este necesar să se asigure posibilitatea unui control vizual, direct şi
rapid al separaţiei (de ex. În organizări de şantier, la tablourile generale
etc.).
Întrerupătoarele trebuie montate astfel încât contactele lor mobile să nu
poată închide sau deschide sub efectul unor vibraţii sau datorită greutăţii
proprii a părţilor mobile sau lovirii aparatelor.
Montarea întrerupătorului trebuie să se facă astfel încât contactele mobile

183
să nu fie sub tensiune atunci când întrerupătorul este deschis.
Prizele şi fişele de tip industrial trebuie alese şi montate respectându-se
condiţiile pentru prizele şi fişele instalaţiilor electrice de lumină şi prize.

Instalaţii electrice de prize şi iluminat normal

Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de circuitele de prize.


Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize, de
comandă şi de semnalizare, dacă circuitele respective funcţionează la
aceeaşi tensiune
Circuitele şi dozele iluminatului normal trebuie să fie distincte de cele ale
iluminatului de siguranţă.
Stabilirea numărului circuitelor de iluminat normal se face respectându-se
condiţia de a nu se depăşi o putere totală instalată de 3 kW pe un circuit
monofazat şi de 8 kW pe un circuit trifazat.
Fac excepţie circuitele de lumină din locuinţe unde puterea totală instalată
pe un circuit de lumină este de 1,5 kW, în cazul în care puterea instalată pe
apartament este de până la 9 kW (conform PE 155);
Fac excepţie, de asemenea, circuitele de lumină din spaţiile comune ale
clădirilor de locuit (de ex. Holuri, scări, etc.) unde puterea totală instalată
este de 1 kW.
În clădirile de locuit trebuie să se prevadă cel puţin câte un loc de lampă în
fiecare încăpere de locuit şi dependinţă.
În subsolurile clădirilor de locuit se admite prevederea de locuri e lampă
respectându-se condiţiile din STAS 6646/1,2.
Stabilirea numărului de prize monofazate în clădirile de locuit şi social-
culturale se face considerând o putere instalată pe circuit de 2 kW.
În locuinţe, pentru receptoare cu puteri de minimum 2,5 kW (de ex. maşini
de spălat, aparate de climatizare etc.) trebuie prevăzute cât un circuit de
priză separat.
Secţiunile conductoarelor se dimensionează corespunzător puterii
receptorului respectiv dar nu vor fi mai mici decât cele din anexa 6.
Prizele cu tensiunea de 230 V sunt prevăzute cu contact de protecţie.
Alimentarea transformatorului de sonerie sau soneriei de 220 V se face
dintr-un circuit de iluminat normal, dintr-un circuit de prize sau direct din
tabloul de distribuţie
Instalaţii electrice de forţă
Alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric de forţă trebuie

184
să se facă prin circuit separat.
Se admite alimentarea mai multor receptoare electrice de forţă de aceeaşi
natură (de ex. motoare, etc.) printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună
la scurtcircuit, dacă puterea totală instalată a acestor receptoare nu
depăşeşte 15 kW.
Pornirea motoarelor electrice

În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiuni a


furnizorului, pornirea motoarelor electrice se face:
a) direct, pentru:
- motoare monofazate (cu tensiunea de 220 V) cu puteri până la 4 kW
inclusiv;
- motoare trifazate (cu tensiunea între faze de 380 V) cu puteri până la 5,5
kW inclusiv;
b) cu parate de pornire, (pentru motoare cu puteri mai mari decât cele de la
punctul a), la tensiunile respective.
La consumatorii alimentaţi din posturi de transformare proprii, puterea
celui mai mare motor care porneşte direct se determină prin calculul pe
baza verificării stabilităţii termice şi dinamice a transformatoarelor de
alimentare, dar nu va depăşi 20% din puterea transformatoarelor
respective.
La consumatorii alimentaţi cu surse proprii de energie electrică, puterea
motoarelor care pot fi pornite direct se determină pe bază de calcul,
verificându-se satisfacerea condiţiei de pierdere de tensiune admisă.

Protecţia motoarelor electrice


Motoarele electrice alimentate prin circuite separate trebuie prevăzute pe
toate fazele cu dispozitive automate de protecţie la scurtcircuit (siguranţe
fuzibile etc.) şi cu dispozitive de comandă şi detecţie automată a
suprasarcinilor (contactoare cu relee termice etc.),
Protecţia împotriva suprasarcinilor nu este obligatorie la motoarele cu
puteri mai mici de 1,1 kW, alimentate prin circuite separate, când
supraîncărcarea lor nu este posibilă (de ex. motoare de acţionare a
ventilatoarelor etc.). În aceste cazuri se prevede numai protecţia la
scurtcircuit.
Protecţia la tensiune nulă sau la tensiune minimă trebuie prevăzută:
- la motoarele electrice care pornesc prin aparate de pornire cu acţionare
manuală;
185
- la motoare electrice a căror pornire automată nu este permisă din motive
de siguranţă pentru personalul de exploatare sau datorită condiţiilor
impuse de procesul tehnologic
Protecţia la tensiune nulă sau la tensiune minimă în cazurile în care este
necesară, se prevede la fiecare motor.
Se admite utilizarea în comun a unui dispozitiv de protecţie la lipsa de
tensiune pentru mai multe motoare în următoarele condiţii:
- în cazul în care motoarele sunt cu pornire directă, dacă toate motoarele
sunt instalate în aceeaşi încăpere şi suma puterilor nominale este de
maximum 15 kW;
- în cazul în care motoarele pornesc prin dispozitive de pornire, dacă toate
motoarele sunt instalate în aceeaşi încăpere şi dispozitivele lor de pornire
sunt readuse automat în starea iniţială de pornire, în cazul lipsei de
tensiune.

17.4. Verificarea instalatiilor electrice


Verificarea instalaţiilor electrice noi se face în două etape, şi anume:
- în timpul executării instalaţiilor;
- după executarea instalatiilor, înainte de punerea lor in funcţiune,
Prin verificările ce se fac se urmăreşte ca instalaţiile să fie executare
corect, astfel incat ele să corespundă STAS-uriIor, prescnptiilor şi
normativelor tehnice referitoare la aceste instaiaţii. În general. necesitatea
verificării în timpul executării instalatiilor se stabileste de către
proiectantul instalaţiilor, potrivit cu specificul acestora. Printre altele,
controlul continuităţii electrice a conductoarelor cu izolaţie şi manta este
obligatoriu când acestea sunt în colaci, precum şi. după montare, înainte de
a fi acoperite cu tencuială, De asemenea; este obligatorie verificarea
dimensiunilor şi stării tuburilor de protecţie înainte de acoperirea acestora
(să nu fie strivite, discontinue, necorespunzător introduse în doze etc),
La terminarea executării instalatiei se verifică în principal si succesiv:
- modul de executare a instalatiei (dacă el corespunde destinaţiei
încăperilor şi scopurilor); .
- sectiunile conductoarelor şi dimensiunile tuburilor montate;
- modul de legare a conductoarelor în doze, la aparate, la tablouri etc.:
- modul de pornire al electromotoarelor şi protectia lor;
- alegerea corectă a sigurantelor (calibrate);
- realizarea instalaţiei de protectie contra electrocutării şi corecta executare
a
186
acesteia; .
- rezistenţa de izolaţie a instalatiei;
- rezistenţa prizei de pământ.
Verificarea finală trebuie să se facă cu deosebit spirit de răspundere pentru
a nu se strecura greşeli, abateri sau omisiuni in executarea instalaţiilor
electrice. Uneori, aspecte, chiar de detaliu scăpate la verificare conduc la
accidente sau greutăţi în exploatarea instalaţiilor.
Având în vedere cele de mai sus, enumerăm în continuare câteva operaţii
de detaliu.
Astfel, se verifică dacă tablourile de distribuţie corespund din punct de
vedere calitativ, dacă ele sunt montate (şi protejare) potrivit prescripţiilor,
dacă bornele de intrare şi de ieşire sunt protejate, dacă nu sunt innădiri în
spatele lor sau plecări de circuite neasigurate etc. .
Se verifică dacă s-au prevăzut coloane corect dimensionate între contoar şi
tabloul principal, ca şi între acesta şi tablourile secundare.
Se verifică dacă s-au montat pe tablourile de distribuţie sigurante (sau
întrerupătoare automate) regulamentare pentru circuite, potrivit cu
intensitatea de regim a conductoarelor, respectiva receptoarelor.
Se verifică dacă numărul şi sectiunile circuitelor corespund cu cele din
proiect.
Se verifică daca nu s-au făcut înnădiri în tuburi sau intercalări de
conductoare de slabă calitate sau de secţiune diferită. De asemenea, se
desfac capacele de la doze si se cercetează felul in care s-au făcut
legăturile (cu clerne, respectiv prin cositorire).
Se verifică dacă s-au lăsat în doze (de derivatie şi de aparare) şi la locurile
de lampi capetele de rezervă de lungimea prescrisă.
Se verifică dacă nu sunt montate întrerupătoare sau prize în băi (cu
excepţia prizelor speciale pentru maşinile de bărbierit) şi dacă în bucătării
s-au prevăzut prize speciale corespunzătoare (prize cu contact de protecţie,
in cazul pardoselilor bune conducătoare de electricitate).
La instalaţiile elecrice de forţă se va verifica dacă electromotoarele s-au
ales potrivit cu mediul ambiant în care vor lucra. De asemenea, se verifică
dacă sunt prevăzute cu dispozitive corespunzătoare de protecţie a
înfăşurărilor şi de pornire (întrerupătoare automate, respectiv comutatoare
stea- triunghi sau reostate de pornire).
Se verifică atent dacă elecromotoarele, transformatoarele etc, au carcasele
lor metalice legate sigur la instalaţia de protecţie (pământ sau nul) etc.
Măsurarea rezistenţei de izolaţie a instalaţiei se face cu megohmmetrul, la
tensiunea la care functionează instalatia, dar cel puţin la 500 de V;
187
măsurarea se face pe rând, atât la conductoarele din coloană (dintre
tablouri), cât şi la conductoarele din circuite, deterrninându-se:
a) rezistenţa de izolaţie a conductoarelor faţă de pământ;
b) rezistenţa de izolaţie a conductoarelor intre ele.
Valoarea.rezistentei de izolatie nu trebuie să fie mai mică de 500 kΩ
Inainte de verificare se scot sigurantele de la tablouri şi se controlează
lipsa tensiunii cu ajutorul indicatorului de tensiune. Pentru măsurarea
izolaţiei unui conductor se procedează ca În schema din figura 17.1 unde
fie că se deschid intrerupătoarele (toate lămpile fiind montate), fie ca se
scot lămpile, intrerupătoarele fiind, în acest caz, închise.
Verificarea se face pentru fiecare conductor în parte (1, respectiv 2).

Fig. 17.1. Masurarea rezistentei de izolatie a conductoarelor electrice


fata de pamant

Pentru măsurarea rezistenţei izolatiei intre conductoare se realizează


schema
din figura 17.2. procedandu-se cu întrerupătoarele si lămpile ca în cazul
precedent.
După terminarea operaţiilor de verificare a rezistenţei de izolaţie, instalaţia
se readuce în starea initială.
La instalaţiile electrice în functiune, consumatorii sunt obligaţi să facă
verificări periodice ale stării şi modului lor de functionare, potrivit
prevederilor Regulamentului pentru furnizarea si utilizarea energiei
electrice.

188
Fig. 17.2. Masurarea rezistentei izolatiei intre conductoare

17.5. Conditii pentru inatalatii de spatii speciale

Instalaţii de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere


În instalaţii de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere,
respectiv pentru compensarea energiei reactive absorbite de receptoarele
inductive ale consumatorului electric, se utilizează condensatoare-
derivaţie, fixe sau reglabile în trepte, după caz.
Se recomandă utilizarea condensatoarelor cu pierderi în dielectric cât mai
mici şi a condensatoarelor cu dielectric biodegradabil.
Amplasarea bateriilor de condensatoare se face astfel încât pierderile de
putere şi energie să fie cât mai mici, în unul din următoarele moduri;
- centralizat sau semicentralizat, la tablourile generale de distribuţie sau la
tablourile de distribuţie ale grupurilor de receptoare;
- local (individual) la bornele receptorului electric;
- mixt (centralizat sau semicentralizat combinat cu local).
La consumatori electrici cu regim deformat (datorită receptoarelor
producătoare de armonici de tensiune sau de curent), bateriile de
condensatoare se amplasează în puncte în care coeficientul de distorsiune
şi nivelul armonicilor nu conduc la solicitări ale instalaţiilor peste limitele
admisibile ( Umax=1,1Un; Imax= 1,3In; Qmax= 1,42Qn, unde Un, In, Qn sunt
valori nominale în regim sinusoidal).
În cazul compensării locale (individuale), la receptoarele de putere mare
(motor asincron, transformator etc.), puterea reactivă a bateriei de
condensatoare trebuie să compenseze cel mult 90% din puterea de mers în
gol a receptorului.
189
Condensatoarele unitare sau bateriile de condensatoare se aleg astfel încât
să poată suporta în funcţionare continuă o tensiune de maximum 1,1 ori
tensiunea nominală a reţelei şi un curent de maximum 1,3 ori curent
nominal. Se aleg cu precădere condensatoare cu dielectric impregnat cu
ulei electroizolant biodegradabil.
Conductele electrice ale circuitului de racordare a bateriei de
condensatoare la reţea, se aleg astfel încât să poată suporta, în funcţionare
continuă, un curent maxim admisibil egal cu de 1,4 ori curent nominal al
bateriei de condensatoare
Siguranţele fuzibile pentru protecţia bateriilor de condensatoare se
recomandă să fie cu caracteristică lentă de rupere şi se aleg astfel:
- în cazul conectării directe (fără trepte intermediare) a bateriei de
condensatoare, curent nominal al fuzibilului să fie cel puţin 1,8 ori curent
nominal al bateriei;
- în cazul conectării în trepte intermediare, curentul nominal al fuzibilului
să fie cel puţin 1,6 ori curent nominal al bateriei.
Întreruptoarele automate (disjunctoarele) pentru protecţia instalaţiilor de
condensatoare sunt de tipul cu rupere în aer. Curentul releelor maximale se
reglează la o valoare cel mult egală cu de 1,2 ori curent nominal al bateriei.
Bateriile de condensatoare se prevăd cu dispozitive de descărcare automate
sau manuale, alese astfel încât după cel mult 1 minut de la deconectarea
bateriei de reţea, tensiunea reziduală la bornele ei să scadă sub 42 V.

Instalaţii electrice pentru încăperi cu băi sau duşuri şi pentru piscine.

Pentru încăperi care conţin băi sau duşuri (fig. 17.3.) se respectă, la
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice, volumele de protecţie
definite în SR CEI 60364-7-701 astfel:
- volumul 0, este volumul interior al căzii de baie sau de duş;
- volumul 1, este situat desupra căzii de baie sau de duş şi este limitat de:
 suprafaţa cilindrică cu generatoarea verticală circumscrisă căzii de
baie sau de duş (în cazul unui duş cu tija fixă sau flexibilă şi fără
cadă se consideră o suprafaţă cilindrică verticală cu raza de 1,2 m, a
cărei axă trece prin tija duşului);
 pardoseală şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime faţă de
aceasta, iar în cazul în care fundul căzii de baie sau de duş este la mai
mult de 0,15 m deasupra pardoselii, planul orizontal luat în
considerare este cel situat la 2,25 m deasupra fundului căzii sau
duşului;
190
În cazul în care cada de baie este încastrată în pardoseală, volumul 1 este
limitat de suprafaţa verticală circumscrisă marginilor exterioare ale
acesteia ;
- volumul 2, este volumul limitat de:
 suprafaţa exterioară a volumului 1 şi o surpafaţă paralelă situată la
0,6 m de aceasta;
 pardoseală şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime deasupra
acestuia.
- volumul 3, este volumul limitat de:
 suprafaţa verticală exterioară a volumului 2 şi o suprafaţă paralelă
situată la 2,40 m de aceasta;
 pardoseală şi planul orizontal situat la 2,25 m deasupra ei.
Pentru încăperi de baie de suprafeţe mici, volumul 3 este limitat la
elementele de construcţie despărţitoare.
Pentru piscine (fig. 17.4.), se respectă la proiectare şi executarea
instalaţiilor electrice volumele de protecţie definite în SR CEI 60364-7-
702, astfel:
- volumul 0, este volumul interior al bazinului incluzând deschiderile în
pereţii sau fundul acestuia şi care sunt accesibile persoanelor care se află în
bazin.
- volumul 1, este volumul limitat pe de o parte de suprafaţa verticală
situată la 2 m de marginile bazinului şi pe de altă parte, de pardoseală (sau
suprafaţa pe care se află persoanele) şi planul situat la 2,5 m deasupra
pardoselii (sau a acestei suprafeţe).
În cazul în care piscina are trambuline, bloc-start-uri sau tobogan, volumul
1 este limitat de suprafaţa verticală situată la 1,5 m în jurul acestora şi de
planul orizontal situat la 2,5 m deasupra suprafeţei celei mai înalte pe care
se pot găsi persoane.
- volumul 2, este volumul limitat pe de o parte, de suprafaţa verticală
exterioară a volumului 1 şi suprafaţa paralelă situată la 1,5 m de aceasta şi
de pardoseală şi suprafaţa situată la 2,5 m deasupra solului, pe de altă
parte.

191
Fig. 17.3.Volume de protectie in cazul incaperilor cu bai

Fig. 17.4 Volume de protectie pentru piscine.


Încăperi cu băi sau duşuri
Toate elementele conductoare din volumele de protecţie 1, 2, 3 se unesc
printr-o legătură echipotenţială suplimentară, legată la conductoarele de
protecţie ale tuturor maselor situate în aceste volume. Nu se admit nici un
fel de legături echipotenţiale nelegate la pământ.
192
În volumele 0, 1 şi 2 se montează numai distribuţiile electrice necesare
alimentării echipamentelor electrice situate în aceste volume.
În volumele 0, 1 şi 2 nu este permisă amplasarea dozelor de legături.
În volumul 2 se admite montarea receptoarelor dacă sunt de clasă II de
protecţie (corpurilor de iluminat, corpuri de încălzire electrice) sau dacă
circuitele sunt protejate cu un dispozitiv diferenţial de cel mult 30 mA.
În volumul 3 se admite instalarea prizelor numai în una din următoarele
variante:
- alimentate individual printr-un transformator de separare;
- alimentate cu tensiune foarte joasă de protecţie;
- protejate printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual de
cel mult 30 mA.
În volumul 3 se admite montarea corpurilor de iluminat dacă au clasa I de
protecţie.
Nici un întrerupător şi nici o priză nu trebuie să se găsească la mai puţin de
0,60 m de uşa deschisă a unei cabine de duş.
Circuitele pentru alimentarea instalaţiilor jacuzzi trebuie prevăzute cu
protecţie diferenţială de cel mult 30 mA.
Piscine

Toate elementele conductoare ale volumelor 0, 1 şi 2 se conectează printr-o


legătură echipotenţială suplimentară locală racordată la conductoarele de
protecţie ale tuturor maselor situate în aceste volume.
În volumul 0, singura măsură de protecţie admisă este TFJS( tensiuni
foarte joase de securitate) cu tensiuni până la 12 V c.a. sau 30 V c.c., sursa
de alimentare fiind instalată în afara acestui volum.
Atunci când se aplică măsura de protecţie TFJS, protecţia împotriva
atingerilor directe trebuie asigurată indiferent de tensiunea nominală prin:
- bariere corespunzătoare sau învelitori care prezintă gradul de protecţie
minim IP 2X;
- o izolaţie care poate rezista la o tensiune de 500 V timp de 1 min.
Nu se admit legături echipotenţiale nelegate de pământ.
Elementele electrice de încălzire înglobate în pardoseală sunt admise în
volumele 1 şi 2 cu condiţia ca ele să fie acoperite cu o plasă metalică sau
cu un înveliş metalic conectate la legătura echipotenţială locală.
Nu se admit doze de legături în volumele 0 şi 1.
În volumul 2 se admite montarea prizelor numai dacă este respectată una
din următoarele condiţii:
- să fie alimentate individual printr-un transformator de separare;
193
- să fie alimentate dintr-un circuit de TFJS sau TFJP;
- să fie protejate printr-un dispozitiv de protecţie diferenţial de cel mult 30
mA.

Instalaţii electrice de şantier


La alimentarea cu energie electrică a şantierului se ţine seama de soluţia
stabilită pentru construcţia definitivă, evitându-se pe cât posibil,
alimentarea provizorie.
În cazul în care pentru alimentarea cu energie electrică a şantierului se
utilizează posturi de transformare provizorii, se recomandă ca acestea să
fie amplasate pe cât posibil în centrele de greutate ale receptoarelor de
energie electrică.
La alimentarea cu energie electrică cu conductoare neizolate a şantierelor
trebuie respectate şi următoarele condiţii:
- în punctele cele mai înalte ale şantierului se prevăd descărcătoare legate
la priza de pământ;
- stâlpii din beton armat al liniilor aeriene de joasă tensiune se leagă la
pământ prin continuitatea armăturilor metalice;
- la stâlpii din lemn, elementele metalice montate pe ei trebuie legate la
conductorul de protecţie numai dacă stâlpii sunt şuntaţi prin elemente
metalice (de ex. prin conductoare de coborâre, cabluri armate etc.), iar
descărcătoarele lor de supratensiune se leagă direct la pământ;
- descărcătoarele de supratensiune trebuie montate cât mai aproape de
receptoarele de
În incinta şantierului, reţelele electrice de joasă tensiune trebuie executate
pe cât posibil pe soluţia definitivă. Se recomandă executarea reţelelor de
joasă tensiune în cabluri. În cazul în care acest lucru nu este posibil,
trebuie executate aerian, cu conductoare torsadate.
Se evită utilizarea conductoarelor neizolate în incinta şantierului cu
excepţia celor pentru instalaţiile de ridicat şi transportat şi pentru
instalaţiile de protecţie împotriva şocurilor electrice
În fiecare tablou electric trebuie prevăzute, pentru toate punctele de
alimentare, ansambluri de aparate care conţin:
- un aparat general de comandă;
- dispozitive de protecţie la supracurenţi (de suprasarcină şi scurtcircuit);
- dispozitive de protecţie împotriva atingerilor indirecte.
Pozarea conductelor electrice trebuie realizată astfel încât să nu se exercite
nici un efort (solicitare) asupra conexiunilor, cu excepţia cazurilor în care

194
sunt special prevăzute pentru acest scop.
Conductele electrice nu trebuie să fie pozate în pasaje pentru pietoni sau
vehicule, pentru a evita deteriorarea lor. Dacă o asemenea pozare este
necesară se prevede o protecţie specială împotriva solicitărilor mecanice şi
a contactelor cu utilajele.
Instalaţia electrică pentru iluminatul de pază se execută conform
proiectului definitiv al construcţiei. Dacă nu este prevăzut cu un astfel de
iluminat se asigură numai o instalaţie electrică pentru iluminatul necesar
pentru paza materialelor şi valorilor importante din şantiere.
Utilajele electrice de pe şantiere trebuie alimentate direct dintr-un tablou
de distribuţie, printr-un circuit electric individual, prin instalaţie electrică
fixă şi circuit separat pentru fiecare utilaj.
Fac excepţie utilajele care îşi schimbă frecvent amplasamentul şi care se
admite să fie alimentate prin prize şi cordoane speciale pentru instalaţii
electrice mobile, în execuţie medie sau grea sau conducte electrice armate,
după caz.
Reteaua generală a conductoarelor principale de legare la pământ de
protecţie se realizează în buclată, în toate cazurile în care acest lucru este
posibil.
Prizele de pământ şi conductoarele de protecţie pentru legare la pământ de
pe şantiere se execută cu prioritate utilizându-se elementele metalice
naturale existente (structura metalică a construcţiei, conductele metalice,
armătura betonului etc.) cu respectarea condiţiilor din SR CEI 60364-4.
Receptoarele mai îndepărtate de clădirea a cărei construcţie metalică este
utilizată drept priză naturală, trebuie legate de aceasta printr-un conductor
de protecţie care însoţeşte reţeaua de alimentare, (asigurându-se astfel
continuitatea reţelei generale a conductoarelor de protecţie de pe şantier).
Carcasele şi elementele de susţinere metalice ale echipamentelor electrice
şi toate conductoarele de protecţie locale se leagă la reţeaua generală de
protecţie. Dacă există mai multe reţele generale de protecţie, acestea se
leagă între ele în cel puţin două puncte diferite.
Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ şi resitenţa conductoarelor de
protecţie până la receptor trebuie să fie de maximum 4 
Reţeaua generală de protecţie care se execută ramificat, se leagă la toate
capetele de linie şi la punctele de ramificaţie la câte o priză de pământ fixă
de 10  . Rezistenţa ansamblului trebuie să fie de maxim 4  .
Lungimea conductorului de protecţie între două prize de pământ fixe sau
de la oricare dintre receptoarele electrice până la cea mai apropiată priză,
se admite să fie de cel mult 200 m, în cazul conductoarelor de cupru şi de
195
cel mult 150 m în cazul celor din oţel.
Dacă aceste lungimi (sau distanţe) sunt mai mari, se intercalează prize de
pământ suplimentare astfel încât lungimile, respectiv distanţele specificate
mai sus să fie respectate.
La şantierele cu suprafaţă redusă de teren, unde spaţiul nu permite
executarea de prize de pământ concentrate de 4  pentru reţeaua de
protecţie, electrozii prizei se distribuie de-a lungul traseului reţelei,
numărul lor alegându-se astfel încât să se realizeze în ansamblu o
rezistenţă de maximum 4  .
Pe şantiere se admit şi prize de pământ complexe, constituite din electrozi
verticali şi orizontali. La priza de pământ orizontală din apropierea liniei
aeriene se leagă un număr suficient de electrozi verticali astfel încât
rezistenţa totală maximă să fie de 4  .
Se admite ca o priză de pământ orizontală îngropată în imediata apropiere
a stâlpilor liniei aeriene şi care urmează traseul acesteia să fie utilizată
pentru protecţie. În acest caz, la fiecare stâlp se prevede o ramificaţie la
care se leagă bornele de protecţie ale utilajelor şi cele ale tablourilor de
distribuţie.
Reţeaua conductelor principale de protecţie pe şantiere se execută cu
conductoare de oţel cu secţiunea minimă de 140 mm2. În cazuri justificate
se admite folosirea conductoarelor de cupru cu secţiunea de 25 mm2.
Derivaţiile de la reţeaua conductoarelor principale de protecţie spre părţile
metalice, pentru legarea lor la pământ, se execută până la tabloul de
distribuţie. De la tabloul de distribuţie până la partea metalică se continuă
cu legătura dublă, conectată în puncte diferite la partea metalică şi cu
secţiunea minimă de 70 mm2 OL sau, în cazurile în care conductoarele nu
se pot instala aparent, cu secţiunea minimă de 25 mm2 Cu.
La utilajele alimentate prin cordoane cu conductoare de cupru şi înveliş de
cauciuc în execuţie grea sau medie, se admite folosirea celui de al patrulea
conductor al cordonului drept conductor de legare la pământ.
Conductoarele de protecţie pentru legarea la pământ a echipamentelor
supuse la deplasări frecvente sau vibraţii, trebuie să fie conductoare
flexibile.

SECŢIUNI MINIME ADMISIBILE LA CONDUCTOARE


MONTATE ÎN EXTERIOR, PE PEREŢII CLĂDIRILOR

196
Nr. Destinatia conductoarelor Secţiuni, mm2
crt
cupru aluminiu
1 Pentru instalare pe pereţi, pe izolatoare la 4 10
distanţa de maximum 4 m între suporturi
2 Pentru interiorul corpului de iluminat 1 -
montat pe perete

SECŢIUNILE MINIME ADMISE PENTRU CONDUCTOARELE


UTILIZATE ÎN INSTALAŢIILE ELECTRICE DIN INTERIORUL
CLĂDIRILOR
Secţiunile
minime ale
conductoarel
Nr. crt Destinatia conductoarelor or
[mm2]
alumi
cupru
niu
0 1 2 3
Pentru interiorul corpurilor de iluminat:
- conductoare multifilare; 0,50 -
- conductoare unifilare. 0,75 -
2 Pentru un singur corp de iluminat, conductor de fază 1 2,5
3 Pentru o singură priză, conductor de fază 1,5 2,5
4 Pentru circuite de lumină, conductor de fază 1,5 2,5
5 Pentru circuite de priză, conductor de fază 2,5 4
6 Pentru circuitul unui receptor electrocasnic cu putere
2,5 4
cuprinsă între 2 şi 4,5 kW, conductor de fază

197
7 Pentru circuite primare ce alimentează firmele cu lămpi
2,5 4
cu descărcări în gaze
8 Pentru circuite de forţă, conductor de faza 1,5 2,5
9 Pentru circuite monofazate, conductorul neutru (N) va
- -
avea aceeaşi secţiune ca şi conductorul de fază
10 Pentru circuite trifazate cu patru conductoare, până la o
secţiune de 17 mm2 a conductoarelor de fază secţiunea
- -
conductorului neutru va fi egală cu aceea a
conductoarelor de fază
Pentru circuite trifazate cu patru conductoare,
conductorul neutru pentru secţiuni ale conductorului de
fază de:
- 25 mm2 17 25
- 35 mm2 17 25
- 50 mm2 25 25
- 70 mm2 35 35
- 95 mm2 50 50
-120 mm2 70 70
- 150 mm2 70 70
- 185 mm2 95 95
- 240 mm2 120 120
- 300 mm2 150 150
- 400 mm2 185 185
> 400 mm2 , sN = 0,5 sF
Pentru coloane din clădiri de locuit, conductorul de
protecţie (PE):
- la coloane colective; 6 (sau 100 mm2 -
OL)

198
- la coloane individuale 4 -
13 Pentru circuite din apartamente, conductorul de
2,5 -
protecţie (PE)
14 Pentru coloane, între tabloul principal şi tabloul
2,5 4
secundar, se va determinaprin calcul, dar minimum:
15 Pentru conductoare de legătura între contor şi tabloul de
distribuţie al instalaţiei interioare din locuinţe, se va 6 6
determina prin calcul, dar minimum:
Pentru conductoare de legătură din interiorul tablourilor
electrice:
- legături lipite 0,5 -
- legături cu cleme sau la borne 0,75 2,5
17 Pentru circuite secundare ale transformatoarelor de
1,5 -
curent pentru măsură
Pentru cordoane de alimentare ale receptoarelor mobile
sau portabile, secţiunea conductorului de fază va fi,
pentru un curent nominal al aparatului:
- până la 2 A 0,50 -
- până la 6 A 0,75 -
- peste 6 A până la 10 A 1,0 -
- peste 10 A până la 17 A 1,5 -
- peste 17 A până la 25 A 2,5 -
- peste 25 A până la 32 A 4 -
- peste 32 A până la 40 A 6 -
- peste 40 A pana la 63 A 10 -
Pentru cordoane de alimentare ale corpurilor de
iluminat portabile, secţiunea conductorului de fază va
fi, pentru un curent nominal al aparatului:

199
- pana la 4 A 0,5 -
- peste 4 A pana la 10 A 0,75 -
20 Pentru instalaţii de automatizare, măsura şi control
destinate unor receptoare sau instalaţii importante (vezi 1 -
an. 5.1.3.)
21 Pentru legături electrice de automatizare, măsura şi
control între aparatele montate într-un echipament şi 0,5 -
pentru legăturile dintre aceste aparate şi conectări

CURENŢI MAXIMI ADMISIBILI ÎN REGIM PERMANENT LA


CONDUCTOARE NEIZOLATE, LIBERE ÎN AER
Temperatura mediului ambiant: + 25oC
Temperatura maximă admisă pe conductor: + 70oC

Sectiunea Intensităţile curenţilor, A


nominala a Felul montajului
conuctoare
lor Cupru Aluminiu Oţel-aluminiu Oţel
( mm2) Interi Exteri Interi Exteri Interi Exteri Exteri
or or or or or or or
6 50 70 - - - - -
10 80 95 60 75 50 80 -
17 100 130 75 105 75 105 45
25 140 180 105 135 100 130 60
35 170 220 130 170 135 175 75
50 215 270 175 215 175 210 90
70 270 340 210 265 210 265 125
95 335 415 255 320 260 330 140

200
120 393 485 300 375 305 380 -
150 465 570 355 440 365 445 -
185 530 640 410 500 425 510 -
240 635 760 490 590 505 610 -
300 740 880 570 680 585 690 -
400 895 1050 690 815 715 835 -
500 - - 820 980 - - -
600 - - 930 1070 - - -

CURENŢI MAXIMI ADMISIBILI ÎN REGIM PERMANENT LA


CONDUCTOARE IZOLATE
Temperatura mediului ambiant: + 250 C
Temperatura maximă admisa pe conductor:
+ 700 C, la izolaţie de PVC
+ 600 C, la izolaţie de cauciuc
Intensităţile curenţilor, A
Sect. Conductoare de cupru Conductoare de
nomin cu izolaţie de PVC sau aluminiu cu izolaţie de
ala a de cauciuc FY, FcTi PVC sau cauciuc AFY
conuxt Montate în tub Montate în tub
oarelor Libe Liber
Nr. Nr.
re în e în
( mm2) conductoarelor conductoarelor
aer aer
în tub în tub
2 3 4 5,6 2 3 4 5,6
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 14 12 11 10 20 - - - - -

201
1,5 17 14 13 11 25 - - - - -
2,5 24 20 18 17 34 18 17 15 13 27
4 31 26 24 21 45 23 20 18 17 35
6 40 34 31 27 57 30 27 25 21 45
10 55 49 45 39 78 41 38 33 29 61
17 73 64 58 51 104 55 47 43 38 82
10
25 84 76 67 137 74 66 60 53 107
0
12 10
35 98 87 178 95 83 76 65 132
5 8
15 13 12 10 11 10
50 210 94 82 175
0 5 3 9 8 3
20 17 15 13 15 13 11 10
70 260 205
0 1 6 7 5 1 9 4
24 21 19 17 18 17 15 13
95 310 245
1 8 8 4 7 6 1 3
27 25 22 19 21 19 17 15
120 365 285
2 0 8 6 7 1 4 3
31 28 25 22 23 21 19 17
150 415 330
0 0 5 4 8 4 5 1
185 - - - - 475 - - - - 375
240 - - - - 560 - - - - 440
300 - - - - 645 - - - - 510
400 - - - - 750 - - - - 605
OBSERVAŢII:
1. Intensităţile curenţilor pentru trei conductoare în tub sunt valabile şi
pentru circuite trifazate (echilibrate sau nu) cu patru sau cinci conductoare
(3L + N, 3L + N + PE).

202
2. Pentru conducte punte cu două conductoare, respectiv trei conductoare,
se folosesc valorile intensităţilor date pentru două conducte, respectiv trei
conducte în tub.
CURENŢI MAXIMI ADMISIBILI ÎN REGIM PERMANENT LA
CORDOANE DE CUPRU CU IZOLAŢIE Şl MANTA DE PVC SAU
CAUCIUC, ÎN EXECUŢIE UŞOARĂ, MEDIE SAU GREA PENTRU
INSTALAŢII ELECTRICE MOBILE, MONTATE ÎN AER
Temperatura mediului ambiant: + 250 C
Sectiunea Intensităţile curenţilor, A
nominala a
conductoare Numărul de conductoare ale cordonului
lor
1 2 3
(mm2)
0,5 - 12 -
0,75 - 17 14
1,0 - 18 17
1,5 - 23 20
2,5 40 33 28
4 50 43 36
6 65 55 45
10 90 75 60
17 120 95 80
25 170 125 105
35 190 150 130
50 235 185 170
70 290 235 200

COEFICIENŢII DE CORECŢIE A CURENŢILOR MAXIMI

203
ADMISIBILI ÎN CONDUCTOARE, ÎN FUNCŢIE DE
TEMPERATURA MEDIULUI AMBIANT
Coeficienţi de corecţie
Temperatura
mediului ambient Temperatura admisă pe conductor
0
C o + 70oC (conductoare
+ 60 C (conductoare cu
neizolate şi conductoare
izolaţie de cauciuc)
cu izolaţie de PVC)
+5 1,250 1,200
+10 1,195 1,156
+15 1,135 1,110
+20 1,070 1,053
+25 1,0 1,0
+30 0,926 0,943
+35 0,845 0,884
+40 0,757 0,818
+45 0,655 0,745
+50 0,535 0,667
+55 - 0,577
+60 - 0,471

ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR IPEY Şl ŢEVILOR


PVC TIP 1 (PVC-U) ÎN CAZUL CONDUCTELOR FcTi SAU
SIMILARE
Sectiunea Numărul conductelor în tub
nominala
a 1 2 3 4 5 6 7
conductor Diametrul nominal (exterior) al tubului
ului [mm]

204
(mm2)
1 12 12 17 17 20 20 25
1,5 12 17 17 20 20 25 25
2,5 12 17 20 25 25 25 32
4 17 20 25 25 25 32 32
6 17 25 25 25 32 32 40
10 17 25 32 32 32 40 50
17 17 32 32 40 40 50 50
25 25 32 40 40 50 50 63
35 25 40 40 50 50 63 63
50 25 40 50 50 63 75 75
70 32 50 50 63 75 90 -
95 32 50 63 75 90 - -
120 40 63 75 90 90 - -
150 40 63 90 90 - - -
185 40 75 90 90 - - -
OBSERVAŢII:
1. Linia îngroşată din tabel separă ţevile PVC tip 1 (PVC-U).
2. În cazuri justificate, se admite înlocuirea tuburilor IPEY 50 şi 63 cu ţevi
PVC tip 1/50 sau 63.
3. Tuburile IPEY - STAS 6690, Conducte FcTi-STAS 526.
ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR IPEY Şl ŢEVILOR
PVC TIP 1 (PVC-U) ÎN CAZUL CONDUCTELOR FY, AFY SAU
SIMILARE
Sectiunea Numărul conductelor în tub

205
nominala 1 2 3 4 5 6 7
a
conductor
ului Diametrul nominal (exterior) al tubului
(mm ) 2 [mm]

1 12 12 17 17 17 17 17
1,5 12 12 17 17 17 20 20
2,5 12 17 17 20 20 25 25
4 17 17 20 25 25 25 32
6 17 17 20 25 25 25 32
10 17 25 25 32 32 40 40
17 17 25 32 40 40 50 50
25 20 32 32 40 40 50 63
35 25 40 40 50 50 63 63
50 25 40 40 50 63 75 75
70 32 50 50 63 75 75 -
95 32 50 63 63 75 - -
120 40 63 75 75 90 - -
150 40 63 75 90 - - -
185 40 75 90 90 - - -
OBSERVAŢII:
1. Idem ca la anexa 12.1.
2. Conducte FY, AFY-STAS 6865.

ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR PEL ÎN CAZUL


206
CONDUCTELOR FcTi SAU SIMILARE
Numărul conductelor în tub
Sectiunea
nominala 1 2 3 4 5 6 7
a
conductor
ului Diametrul nominal (interior) al tubului
[mm]
(mm2)

12, 12, 12, 12, 17, 17,


1 20,0
7 7 7 7 1 1
12, 12, 12, 17, 17, 20,
1,5 20,0
7 7 7 1 1 0
12, 12, 17, 17, 20, 25,
2,5 25,5
7 7 1 9 0 5
12, 17, 17, 20, 25, 25,
4 34,2
7 1 9 0 5 5
12, 17, 20, 25, 25, 34,
6 34,2
7 9 0 5 5 2
12, 20, 25, 25, 34, 34,
10 44,0
7 0 5 5 2 2
17, 25, 34, 34, 34, 44,
17 51,0
1 5 2 2 2 0
17, 34, 34, 44, 44, 51,
25 55,8
9 2 2 0 0 0
20, 34, 44, 44, 51, 55,
35 -
0 2 0 0 0 8
20, 44, 44, 51, 55,
50 - -
0 0 0 0 8
25, 44, 51, 55,
70 - - -
5 0 0 8

207
34, 51, 55,
95 - - - -
2 0 8
34, 55,
120 - - - - -
2 8
34,
150 - - - - - -
2
34,
185 - - - - - -
2

OBSERVAŢII:
Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal
(interior) din anexa 12.3. şi notarea tuburilor PEL prin filet IPE este
următoarea:
Notare
prin
12,7 17,1 17,9 20,0 25,5 34,2 44,0 51,0 55,8
diametru
nominal
Notare
prin filet 9 11 13,5 15 21 29 36 42 48
IPE
Tuburi PEL - STAS 7933

CAPITOLUL 15 NORME OBLIGATORII DE SECURITATE A


MUNCII
LA EXECUTAREA DE LUCRARI IN INSTALATIILE
ELECTRICE. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE
ELECTROCUTARE

20.1 Generalitati
Proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor electrice se face conform
prescripţiilor tehnice în vigoare, astfel încât persoanele care se află în

208
apropiere să nu vină în contact direct cu elementele care sunt sau pot fi
puse sub tensiune.
Cei care exploatează aceste instalaţii trebuie să le menţină în permanenţă
în condiţiile impuse de prescriptiile în vigoare, iar munca lor trebuie
organizată astfel încât să fie lipsită de pericole. Organizarea locurilor de
muncă trebuie să asigure deplina securitate personalului în executarea
lucrărilor de exploatare, reparaţii şi montaj.
Punctele în care pot avea loc accidente trebuie să fie prevăzute cu
dispositive de protecţie şi de avertizare. La toate locurile de muncă şi in
special la locurile periculoase trebuie să se monteze plăci avertizoare.
În cazul când lucrările se execută cu mai multe echipe, este absolut necesar
să existe un conducător unic, responsabil de lucrare, care să stabilească
măsurile generale de securitate a muncii.
Persoanele care execută lucrări într-o unitate energetică dar sunt salariate
ale altei unităţi sau întreprinderi nu pot fi admise la lucru decât după ce s-
au stabilit de către unităţile de exploatare in care urmează să lucreze
condiţii de lucru sigure, în conformitate cu normele de securitate a muncii.
In exploatare, instalaţiile electrice se consideră.tot timpul sub tensiune.
În timpul reviziilor periodice ale liniilor aeriene, dacă se descoperă un
conductor rupt, căzut la pământ sau desprins din elementele de susţinere,
după ce persoana care execută controlul se convinge că linia nu este de
înaltă tensiune,cu mănuşa electroizolantă şi cu ajutorul unui cleşte patent
izolat, taie conductorul rupt pentru a nu prezenta pericol pentru trecători.
În cazul că acest lucru nu este posibil, organizează paza conductorulai şi
anunţă echipa de întreţinere pentru a remedia defectul.
Prezenţa tensiuii în instalaţii se stabileşte numai cu ajutorul indicatorului
de tensiune sau al lămpii de probă.

20.2 Lucrări la tablourile de comandă


Lucrările la tablourile de comandă. semnalizare si măsură ,e execută numai
după ce s-a întrerupt tensiunea.s-au montat paravane si s-a delimitat cu
plăcute avertizoare locul de muncă, folosindu-se mijloacele individuale de
protectie din dotare.

20.3Lucrari la motoare si generatoare electrice


Înainte de începerea lucrărilor de reparare a motoarelor electrice. se vor lua
următoarele măsuri:
- oprirea motorului, prin intrerupator si sigurarue, si verificarea lipsei
tensiunii;
209
- întreruperea cablului de alimentare a motorului respectiv si
scurtcircuitarea acestuia la capătul dinspre motor;
- montarea placutelor avertizoare "Nu închideţi! Se lucrează!" pe
dispozitivul de actionare a intrerupătorului motorului şi pe dispozitivul
prin care s-ar putea pune sub tensiune cablul de alimentare;
- scoaterea manetei dispozitivelor de acţionare, blocarea lor cu lanţ sau cu
lacăt, aşezarea unor teci de cauciuc sau plăci de micanită pe cutitele
separatoare lor etc;
- închiderea vanelor sau ventilelor de admisie a aburului, aerului sau
gazelor la pompa sau la ventilarorul actionat de motorul respectiv, blocarea
sau legarea lor cu lanţ si aşezarea plăcuţelor avertizoare ,cu .inscripna "Nu
Inchideti! Se lucrează!":
- dacă punctul neutru al maşinii oprite pentru reparaţie are legătură cu
punctual neutru al celorlalte maşini, el va fi deconectat pe toată durata
lucrării.
Scoaterea plăcilor avenizoare si repunerea in functiune a motorului sunt
permise numai după ce in registrul de exploatare din sectia respectivă s-a
consemnat că lucrările s-au terminat şi s-a notat numele persoanei care a
comunicat aceasta.

20.4 Măsuri ce trebuie luate la,executarea branşamentelor aeriene


Inainte de urcarea pe stâlp, se controleaza stâlpul si mijloacele de
protecţie,
Când a ajuns cu capul la nivelul izolatoarelor inferioare lucratorul trebuie
să se oprească si să îmbrace mănuşile electroizolante. Executantul legăturii
se urcă mai sus, aplicand teci protectoare peste conductor şi pălării
protectoare peste izolatoare, începând cu primul conductor de jos si
repetând operaţia la toate conductoarele cu care ar putea veni în atingere în
timpul lucrului. Tecile trebuie să aibă o lungime de minimum 1 m. Este
categoric interzis ca în timpul lucrului să mai existe, în afară de
conductorul la care se face legătura, un alt conductor fără teacă de
protecţie.
Legătura propriu-zisă se execută începând cu fazele mai puţin accesibile.
După executarea legăturii, se scot tecile şi pălăriile protectoare de pe
conductoare şi izolatoare în ordinea inversă aplicării lor.
Toate lucrările menţionate se execută în mod obligatoriu cu ajutorul
mănuşilor de cuciuc, executantul lucrării fiind îmbrăcat în salopetă, cu
mânecile neridicate, şi având capul şi ceafa acoperite.

210
În timpul cât durează operaţiile de executare a branşamentelor pe stâlp,
ajutorul supraveghează de jos mersul lucrărilor.
Pe timp de ploaie, furtună, întuneric sau descărcăriatmosferice se interzice
lucrul sub tensiune (executarea branşamentului la o reţea sub tensiune).

20.5 Măsuri ce trebuie luate la executarea branşamentelor subterane


Pentru a se evita atingerea simultană a părţilor sub tensiune şi a pereţilor
gropii, dimensiunile minime ale acesteia trebuie să fie:
-lungimea (în lungul cablului), minimum 1500 mm;
- distanţa de la poziţia de lucru a executantului legăturii până la peretele
din spatele lui, minimum 500 mm,;
- distanţa de la marginea manşonului de derivaţie până la peretele opus
poziţiei de lucru a executantului legăturii, minimum 500 mm.
Dacă spaţiul disponibil nu permite respectarea dimensiunilor minime ale
gropii, se vor pune covoare de cauciuc şi pe pereţii gropii. Dimensiunile
minime ale covoarelor de cauciuc care servesc la acoperirea fundului şi a
pereţilor gropii trebuie să fie de 750 x 750 mm, iar aşezarea lor se face
astfel încât marginile să se petreacă.
Ajutorul pregăteşte toate sculele şi materialele şi le dă executantului la
cerere, având mâinile îmbrăcate în mănuşi de cauciuc.
Indepărtarea armăturii cablului, tăierea mantalei de plumb, îndepărtarea
fazalor prin pene de lemn şi montarea pieselor de distanţă trebuie
executatecu atenţie, pentru a nu se deteriora izolaţia fazelor.
După montarea pe cablu a părţii inferioare a manşonului de deriva ţie, sub
manşon
se aşazăo bucată de cauciuc dielectric, între urechile manşonului şi cablu
se introduce
un material izolant (carton sau cauciuc) şi se izolează cu bandă uleiată
mantaua de
plumb rămasă lângă urechile manşonului, pentru a nu fi atinsă.în timpul
executării
legăturii. .
După ce au fost luate aceste măsuri, se îndepărtează izolaţia de hârtie de pe
conductorul cel mai greu accesibil, pe o distanţă egală cu lăţimea clemei,
plus 2mm.
După ce se constată lipsa tensiunii în conductorul respectiv şi lipsa
legăturii cu pământul a manşonului, se leagă prima fază a branşamentului
(se aplică clema de presiune). Şuruburile clemei trebuie strânse cu o cheie
tubulară cu mâner izolat.
211
Înainte de a se trece la faza următoare, se izolează conductorul, inclusiv
clema fazei la care s-a lucrat, cu bandă uleiată.
Este interzis să existe în acelaşi timp mai mult de un conductor dezizolat,
Se repetă apoi operaţiile de mai sus la celelalte două faze şi la neutru, după
care se leagă la pământ cele trei gulere ale mantaleide plumb din manşon,
prin conductoare de cupru lipite între ele, şi se aplica jumătatea superioară
a manşonului.
În cazul în care în manşoane trebuie să se execute legături prin lipire, este
necesar ca în prealabil să se scoată totul de sub tensiune.
Se interzice lucrul sub tensiune pe timp de ploaie sau întuneric .

20.6 Mijloace individuale de protecţie


Toate mijloacele individuale de protecţie folosite de personalul de
deservire a instalaţiilor electrice trebuie să corespundă normelor de
securitate a muncii.
Mijoacele folosite pentru protejarea contra electrocutărilor, prin izolarea
omului faţă de părţile aflate sub tensiune, sunt: mijloace şi scule
electroizolante (cizme de cauciuc, mănuşi de cauciuc, prăjini
electroizolante, platforme electroizolante, covoraşe şi preşuri de cauciuc,
scule cu mânere electroizolante), indicatoare de tensiune şi dispozitive de
scurtcircuitare şi de legare la pământ.
Mijloacele de protecţie trebuie păstrate în locuri bine alese, pentru a nu fi
degradate ( de exemplu. mănuşile cizmele, covoraşele, ochelarii de
protecţie şi indicatoarele de tensiune trebuie păstrate în dulapuri).
Toate mijloacele de protectie primite în exploatare trebuie controlate
sistematic, după cum urmează:
- mijloacele de protectie electroizolante trebuie controlate în ceea ce
priveşte rigiditatea lor dielectrică, în condiţiile şi la termenele indicate de
norme; încercările mecanice ale prăjinllor şi ale platformelor
electroizolante trebuie executare numai la recepţia din fabrică.
- celelalte mijloace de protecţie trebuie supuse unei revizii exterioare
periodice şi, dacă este necesar, unor încercări mecanice indicate de
normele în vigoare referitoare la securitatea muncii în instalaţiile electrice.

20.7 Mijloace şi scule electroizolante


Cizme şi mănuşi de cauciuc. Cizmele de cauciuc constituie un mijloc
electroizolant de protecţie auxiliar în instalaţiile electrice de orice fel, iar
mănuşile de cauciuc constituie un mijloc auxiliar în instalaţiile de înaltă
tensiune şi un mijloc principal în instalaţiile de joasă tensiune.
212
În instalaţiile electrice este permis să se folosească doar cizme şi mănuşi
de cauciuc fabricate special în acest scop, după indicaţiile date de
standardele sau normele in vigoare. Cizmele şi mănuşile destinate altor
scopuri nu sunt admise ca mijloc de protecţie in instalaţiile electrice.
În timpul folosirii, mănuşile trebuie protejare împotriva acţiunii uleiurilor,
a benzinei şi a altor substanţe care distrug cauciucul.
Prăjini electroizolante. Prăjinile electroizolante sunt folosite pentru
comanda directă a separatoarelor fără acţionare mecanică, pentru aplicarea
garniturilor de scurtcircuitare şi legare la pământ mobile, precum şi pentru
măsurări sau încercări de instalaţii sub tensiune sau în locurile în care
aceasta poate să apară. Ele pot fi folosite ca mijloc principal de protecţie în
instalaţiile electrice de orice tensiune.
Prăjinile electroizolante se construiesc din "materiale electroizolante cu
caracteristică stabilă (bachelită, ebonită, pertinax etc.), în condiţiile
indicate de norme. Prăjinile destinate echipelor de teren trebuie prevăzute
în timpul transportului cu o învelitoare specială, impermeabilă. Pe partea
metalică a fiecărei prăjini trebuie să fie ştampilat numărul său de
fabricaţie.
În timpul lucrului prăjinile nu se leagă la pământ, cu excepţia cazurilor în
care
principiul lor de construcţie necesită aceasta.
Prăjinile trebuie păstrate în poziţie verticală, atărnate sau aşezate în stelaje,
fără a fi atinse de perete.
Platforme electroizolante. Platformele electroizolante sunt folosite ca
mijloace auxiliare de protecţie in instalaţiile electrice de orice tensiune.
Acestea sunt alcătuite din grătare de lemn cu picioare electroizolante
(izolatoare de porţelan) înălţimea de la podea până la suprafaţa inferioară a
platformei trebuie să fie de cel puţin 10 cm.
Platformele electroizolante nu trebuie să aibă piese metalice de fixare.
Dimensiunile platfonnelor electroizolante nu trebuie să fie mai mici de
75x75 cm, dar nici mai mari de 150x150cm. Platformele electroizolante se
încearcă în condiţiile indicate de norme,
Covoraşe şi preşuri de cauciuc. Acestea se admit ca mijloace auxiliare de
protecţie în instalaţiile electrice de orice tensiune.
Ele sunt destinate a fi întinse pe podeaua încăperilor în care nu se află
instalaţii electrice mai ales pe locurile de pe care se acţionează
separatoarele, întrerupătoarele etc. Dimensiunile minime ale covoraşelor
electroizolante trebuie să fie 75x75 cm.

213
În lipsa unor covoraşe permanente, se pot folosi in acelaşi scop covoraşe
mobile.
Scule cu mâner electroizolant. Sculele cu mânere electroizolante trebuie
păstrate în dulapuri sau rafturi speciale. În timpul transportului, sculele
trebuie neapărat protejare împotriva umezelii si murdăriei.
Atunci când se execută lucrări sub tensiune, acestea trebuie folosite
concomitent cu mănuşile şi cizmele de cauciuc, cu excepţia lucrărilor de la
tablourile de comandă, din circuitele secundare si de la alte instalaţii
similare.
Sculele cu mânere electroizolante utilizate trebuie supuse mai întâi unei
revizii exterioare.
Garnituri de scurtcircuitare si de legare la pământ. Garniturile de
scurtcircuitare şi de legare la pământ mobile constituie cel mai sigur mijloc
de protecţie impotriva aplicării din greşeală a tensiunii pe sectoare
întrerupte sau în cazul apariţiei unei tensiuni induse, în cazul executării
unor lucrări pe porţiuni intrerupte ale instalatiei. .
O garnitură de legare la pământ se compune din conductorul pentru
scurtcircuitarea fazelor, conductorul de legare la pământ şi clemele de
racordare a conductorului de legare la pământ si a cunductoarelor de
scurtcircuitare la părţile conducătoare de current. Conductoarele sunt de
cupru flexibil, neizolate, cu secnunea de cel puţin 25 mm2 Clemele pentru
racordarea conductoarelor trebuie să fie construite astfel încât să nu poată
fi smulse de eforturile dinamice şi să permită fixarea. aplicarea şi scoaterea
lor de pe bare cu ajutorul prăjinii de manevră.
Îmbinările tuturor părţilor componente ale garniturii trebuie executate
durabil şi sigur. prin sudare sau îmbinare cu buloane. Nu este permisă
folosirea numai a lipiturii.
Indicatoare de tensiune. Indicatorul de tensiune funcţionează pe baza
fenomenului de luminiscenţă a unui tub cu neon, supus unei diferenţe de
potenţial alternative. Indicatorul serveşte pentru verificarea prezenţei sau
lipsei tensiunii şi pentru determinarea fazelor, la liniile aeriene, la cabluri
si la transformatoare.
El poate fi folosit direct pe partea de înaltă tensiune. împreună cu tubul cu
rezistenţă aditională. Nu este permisă legarea indicatorului de tensiune la
pământ. Prezenţa tensiunii în instalaţiile în functiune se stabileste numai
prin apropierea indicatorului de instalatie până când incepe să lumineze.
Atingerea este necesară numai atunci când partea din instalaţie care
urmează a fi verificată nu se află sub tensiune.

214
Indicatoarele de tensiune pot fi folosire în aer liber numai pe timp uscat.
Ele trebuie păstrate în cutii etanşe, pentru protejarea lor împotriva
loviturilor, a prafului si a umezelii. Mijloace de protecţie împotriva
arsurilor. Pentru protecţia împotriva arsurilor se folosesc ochelari de
protecţie şi mănuşi electroizolante.
Ochelarii de protecţie se folosesc la înlocuirea siguranţelor, la tăierea
cablurilor, la deschiderea manşoanelor şi a cutiilor terminale din reţelele de
cabluri În exploatare la lipirea cablurilor si la turnarea masei izolante în
cutii terminale si în mansoane de cablu.
Mănuşile electroizolante se folosesc la lucrările cu metal topit şi cu masă
topită pentru cabluri etc.

20.8 Îngrădiri şi plăci avertizoare


Îngrădiri. Îngrădirile provizorii mobile sunt folosire pentru protecţia
personalului împotriva atingerii accidentale a părţilor de instalaţii aflate
sub tensiune si situate în apropierea locului de muncă. Îngrădirile
provizorii pot fi panouri (paravane), elemente electroizolante de formă
corespunzătoare si îngrădiri-celule.
Panourile se execută din lemn sau din alte materiale electroizolante
nefragile, pe care se fixează plăci avertizoare, cu inscripăţia ,,Stai! Înaltă
tensiune! Pericol de moarte!"
Ele trebuie să fie rezistente (nedeformabile), comode şi uşoare şi cu baza
suficient de mare contra răsturnării. De asemenea, trebuie să aibă înălţimea
minimă de 1,80 m, iar marginea inferioară să fie la o distanţă de 10 cm de
podea.
Panourile trebuie instalate astfel încât să nu împiedice ieşirea personalului
din incapere în caz de pericol.
Elementele electroizolante trebuie construite astfel încât să acopere
complet partea sub tensiune din apropirea locului de muncă.
În instalatiile cu tensiune de până la 10 kV inclusiv, folosirea elementelor
electroizolante este permisă numai în cazul în care nu exista posibilitatea
de a se îngrădi locul de muncă cu panouri sau paravane. Elementele
electroizolante din bachelită, textolit sau alte materiale similare pot fi
folosite în instalaţii până la 10 kV inclusiv, iar garnituri de cauciuc, în
instalatiile pană la 1000 V inclusiv.
Plăcile avertizoare. Plăcile avertizoare se folosesc:
- pentru interzicerea manevrării aparatelor prin care s-ar putea pune
instalariile sub tensiune;

215
- pentru prevenirea personalului asupra pericolului, în apropierea unei părţi
aflate sub tensiune;
- pentru a se indica personalului care este locul de muncă pregătit şi pentru
a i se aminti măsurile luate. După caz, în funcţie de situaţiile prezentate
mai sus,
plăcile avertizoare folosire sunt de prevenire, de interdicţie, de admitere si
reamintire.

20.9 Acordarea primului ajutor in caz de electrocutare

Scoaterea accidentatului de sub tensiune

Atingerea părţilor aflate sub tensiune provoacă o contractare a muşchilor şi


accidentatul nu se poate elibera de partea atinsă, aflată sub tensiune.
Atingerea lui fără să se ia măsuri de izolare prezintă pericol pentru viaţa
celui care intervine.
Prima acţiune care trebuie întreprinsă pentru salvarea accidentatului constă
în rapida deconectare a acelei părţi a instalaţiei cu care accidentatul se află
în atingere.
În aceste situaţii se iau următoarele măsuri:
- dacă accidentatul se găseşte la înălţime, astfel încât prin întreruperea
curentului ar putea să cadă se iau în prealabil măsuri pentru evitarea
căderii;
- dacă prin intreruperea curentului se întrerupe iluminatul normal, trebuie
luate în prealabil măsuri pentru a exista alte surse de iluminare (iluminatul
de siguranţă, lanterne cu baterii sau acumulatoare, torţe, lumânări etc);
- daca deconectarea instalatiei nu se poate executa suficient de repede se
iau măsuri pentru îndepărtarea accidentatului de părţile aflate sub tensiune,
măsuri care sunt diferite pentru instalatiile de joasă tensiune fată de cele
pentru instalaţiile de înaltă tensiune.
În instalaţiile cu tensiune de lucru sub 1000 V, pentru eliberarea de sub
acţiunea curentului se va folosi un obiect uscat,rău conducător de
electricitate, ca, de exemplu, o haină uscată, o frânghie, un par uscat etc.
Nu este permis a se folosi obiecte metalice sau umede. Salvatorul va purta
mănuşi de cauciuc sau, în lipsa acestora, îşi va înfăşura mâna într-o haină
uscată, ori îşi va întinde mâneca hainei proprii, sau se va folosi o şapcă de
postav. Se va folosi încălţăminte electroizolană de cauciuc sau platforme
electroizolante sau covoraşe de cauciuc elecrroizolante. Atunci când
accidentatul atinge un singur conductor, este bine să fie ridicat şi izolat fată
216
de pământ, folosindu-se scănduri de lemn uscat sau covoraşe, pentru a
întrerupe în modul acesta curentul care trece prin accidentat,
procedandu-se apoi la scoaterea lui completă de sub tensiune. La nevoie se
va tăia conductroul cu un topor cu mâner de lemn uscat sau cu o alta sculă
cu mâner electroizolant. Pentru această operaţie trebuie să se folosească
mănuşi şi încălţăminte de cauciuc electroizolantă. Fiecare conductor va fi
tăiat în parte, fără a se atinge celelalte conductoare.
În instalaţiile cu tensiune de lucru de peste 1000 V, pentru acordarea
ajutorului se folosesc mănuşi şi încălţăminte electroizolanre din cauciuc şi
se acţionează cu o prăjină sau cu cleşti electroizolanti. După întreruperea
tensiunii se scurtcircuitează şi se leagă la pământ fazele cu ajutorul
garniturilor mobile de legare la pământ, respectăndu-se măsurile necesare
pentru această operaţie. Prin scurtcircuitare şi legare la pământ se asigură
imposibilitatea reaparitiei tensiunii şi se descarcă conductoarele de o
eventuală
sarcină capacitivă.

Măsurile ce se iau după scoaterea accidentatului de sun tensiune

Aceste măsuri depind de starea in care se află accidentatul după scoaterea


lui de sub tensiune. Dacă accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, însă a fost
în nesimtire sau a stat un timp îndelungat sub actiunea curentului, trebuie
să i se asigure o linişte perfectă şi să fie chemat medicul. Dacă medicul nu
poate fi adus, accidentatul va fi transportat la un punct sanitar.
Dacă şi-a pierdut cunoştinţa, insă nu i s-a întrerupt respiraţia, accidentatul
va fi întins comod, i se vor descheia hainele, se va crea un curent de aer
proaspăt, îndepărtându-se persoanele de prisos; i se va da să miroase
amoniac şi va fi frecţionat si încălzit.
Va fi chemat imediat medicul. Dacă respiraţia este neregulată, i se va face
respiratie artificiala.

217
Fig. 20.1 Respiraţia artificială executată de o singură persoană:
expiraţie

Dacă lipsesc semnele de viaţă (respiraţia, bătăile inimii, pulsul), i se va


face imediat respiraţie artificială, deoarece, în caz contrar, accidentatul
tinde sigur spre moarte. Respiratia artificială trebuie începută chiar la locul
accidentului, fiecare secundă fiind importantă pentru salvarea
accidentatului, Respiraţia artificială nu trebuie să se întrerupă nici un
moment, ea trebuie continuată până la obtinerea unui rezultat pozitiv
(readucerea la viaţă) sau până la apariţia semnelor incontestabile de moarte
reală. Nu se va întrerupe respiratia artificială pentru a fi transportat
accidentatul la punctul sanitar. Readucerea la viata este conditionată în cea
mai mare măsură de începerea imediată a respiratiei artificiale si de
continuitatea ei. În timpul respiraţiei artificiale se va supraveghea
accidentatul. Dacă accidentatul mişcă buzele sau ploapele, sau dacă face o
mişcare de înghiţire, trebuie să se verifice cu atenţie dacă nu a revenit
respiraţia naturală.
Nu se va mai continua respiraţia artificială dacă se constata ca accidentatul
incepe să respire normal şi uniform.
Pentru aplicarea respiraţiei artificiale este necesar să fie eliberat
accidentatul de veşmintele care i-ar jena respiraţia şi să i se desclesteze
gura. Pentru aceasta se aşază degetele ambelor mâini în spatele unghiului
fălcii inferioare sprijinindu-se degetele mari de extremitatea ei şi se
descleştează falca inainte, astfel incat dintii de jos să se găsească în faţa
dinţilor de sus. Dacă în modul acesta. nu se va reusi să i se deschidă gura,
se va introduce intre măsele (nu intre dintii din faţa) o scândurică (nu o
placă meralică, o coadă de lingură sau ceva asemanator). Apoi i se curăţă
gura de sânge şi mucozităti si dacă are proteze dentare i se scot.

218
Metodele de aplicare a respiratiei artificiale depind de numărul persoanelor
care acordă primul ajutor şi de starea accidentatului.

Fig. 20.2 Respiraţia artificială executată de o singură persoană:


inspiratie

Prima metodă se aplică în cazul in care este de faţă o singură persoană.


Metoda este simplă si uşor de învăţat. Se aşază accidentatul cu spatele în
sus, cu capul pe o mână, cu faţă intr-o parte, iar cealaltă mână va fi aşezată
de-a lungul capului. Se aseaza sub obraz o cârpă curata şi i se scoate limba
afara fara a o reţine cu mana. Cel care acorda primul ajutoe se va aseza in
genunchi deasupra accidentatului cu fata in spre capul lui, cuprinzând între
genunchi, coapsele acestuia; va aşeza palmele pe spinarea accidentatului,
pe coastele inferioare, apucăndu-le lateral cu degetele apropiate.
Nurnărând: unu, doi, trei se va apleca înainte, treptat, astfel încât greutatea
corpului său să se sprijine pe mainile întinse; în modul acesta se apasă pe
coastele inferioare ale accidentatului (expiraţia, fig. 20.1). Fără a îndepărta
mâinile de pe spinarea acestuia, va reveni brusc in poziţia iniţială
(inspiraţia, fig. 20.2).După ce va număra: patru, cinci. şase,
se va apleca din nou cu toată greutatea corpului pe mâinile întinse,
repetând acest
ciclu pânăla revenirea respiratiei normale.

219
Fig. 20.3 Respiraţia artificială executată de doua persoane: expiratie

A doua metodă se aplică atunci când ajutorul este acordat de două sau mai
multe persoane. Această metodă dă rezultate mai bune. Aplicarea acestei
metode este însă obositoare şi de aceea seva prevedea personal de schimb.
Accidentatu! se aşază pe spate punându-i-se sub omoplaţi un pachet de
îmbrăcăminte, astfel încât capul să atărne înapoi. i se va scoate limba, care
va fi retinută în afară, trasă uşor spre bărbie. Cel care acordă ajutorul se va
aşeza în genunchi, lângă capul accidentatului, il va apuca mâinile de lângă
coate si i le va apăsa încetişor pe părţile laterale ale pieprulu. (expiratia
fig.20.3) numărând unu. doi, trei, ridică mâinile accidentatului şi i le duce
spre cap (inspiratia, fig. 20.4).Numărănd, parru, cinci, şase, apasă din nou
mâinile pe piept. repetând ciclul.
Dacă respiraţia artificială este corect executată. se obţine un sunet (ca un
oftat atunci când coşul pieptului se comprimă si se relaxează, provocat de
trecerea aerului prin trahee. Dacă sunetele nu se aud, înseamnă că limba
împiedica trecerea aerului şi deci trebuie scoasă şj mai mult în afară.
Metoda a doua nu poate fi aplicată dacă mâinile sau claviculele sunt
fracturate.
Trebuie evitată comprimarea excesivă a coşului pieptului. La metoda a
doua, dacă
presiunea este prea puternică (mai ales asupra abdomenului), se poate
produce presarea alimentelor din stomac şi înfundarea căilor respiratorii cu
vomismente,
Trebuie evitate deasemenea misacrile foarte bruste.

220
Fig. 20.4 Respiraţia artificială executată de doua persoane: inspiratie

Accidentatul trebuie ferit de răceală. Nu va fi aşezat, pe pământ umed, pe


pardoseală de cărămidă, pe beton sau metal. Se va aseza sub el ceva cald,
va fi acoperit şi incălzit în limita posibilităţilor. Pentru aceasta se vor pune
în jurul corpului si la picioare sticle cu apă fierbinte. cărămizi sau pietre
încălzite şi bine infăşurate in cârpe pentru a nu-i produce arsuri. Toate
aceste măsuri trebuie aplicare imediat şi fara a se opri respiratia artificială.

20.10. Trusa sanitara de prim ajutor


În intreprinderi trebuie să fie desemnate anumite persoane care să răspundă
de completarea sistematică a trusei sanitare cu materiale necesare acordării
primului ajutor. Trusele trebuie să cuprindă cel puţin următoarele materiale
şi substanţe:
- pachete aseptice individuale fără pansamente;
- pachete aseptice individuale cu pansamente;
- pansamente;
- pansamente din vată si tifon pentru pansare in caz de fracture;
- tinctură de iod in sticlute cu dop şlefuit;
- soluţie de acid boric (2 %) pentru spălarea ochilor;
- amoniac (soluţie 25 %); .
- vaselină boricată, valeriană eterată;
- hipermanganat de potasiu; .
- apă oxigenată, vaselină sulfarnidată, jecolan;
- un pahar sau un ceainic mic, care poate servi arăt pentru administrarea
medicamentelor, cât-şi pentru spălarea ochilor;.
-.garou pentru oprirea hemoragiilor;

221
-sine pliabile si placaje pentru fixarea membrelor în caz de fracturi sau
luxatii;
- săpun. prosoape;
- cizme sau galşi electroizotanţt de cauciuc;
- mănuşi electroizolantede cauciuc:
- topor cu mâner electroizolant:
-prăjină de lemn de diferite mărimi.
Este recomandat să existe si un aparat special pentru respiratie artificială.

222