10.

Isopul = "Planta Sfanta"

“Curata-ma cu isop si voi fi curat”, spune David in psalmul

51:7...

Considerat a fi planta purificatoare, isopul era folosit de

vechii egipteni in curatarea templelor, iar in timpurile lui Iisus

pentru curatarea ritualica a leprosilor. Isopului i se mai

spune si “planta sfanta” si este considerata a fi vindecatoare

inca din timpurile biblice Atunci cand Iisus a fost rastignit pe

cruce, cei din preajma s-au folosit de un lujer de isop pentru

a ridica buretele inmuiat in otet menit sa-i “stinga” setea…

Totodata, in timpul Pastelui evreiesc, isopul era utilizat spre

a picta casele israelitilor. Romanii au folosit si ei aceasta planta pentru a se proteja impotriva

ciumei.

Medical vorbind, isopul era folosit mai ales in problemele respiratorii, sub forma de ceai, dar

si in tratarea tusei si pe post de decongestionant nazal. Durerile reumatice si cele artritice,

febra, dar si ranile si taieturile erau tratate cu aceasta planta. Cercetarile moderne au

demonstrat ca, intr-adevar, isopul are proprietati antiseptice, antimicrobiene si astringente.

Uleiul esential de isop este folosit in cazul bronsitelor sau al racelilor. Un studiu efectuat in

2003 si condus de Brigham Young University a confirmat ca isopul, in concentratii mici,

inhiba dezvoltarea celulelor canceroase

Mai ales în sezonul rece, Isopul (Hyssopus officinalis) este un remediu foarte valoros pentru o varietate
de boli, printre care afecţiunile respiratorii.

Apreciat încă din Antichitate, isopul (al cărui nume de origine greacă -azob- înseamnă plantă sfântă)
este enumerat în rândul plantelor tămăduitoare, alături de cedru, de măslin, de mirt, de scorţişoară şi
de viţa de vie.
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, menţionează că, datorită
calităţilor terapeutice deosebite, isopul a fost introdus în cultură, iar pentru aplicaţiile medicinale se
foloseşte toată planta. Efectele benefice ale isopului, o plantă delicată cu flori violacee, roz sau albe,
înmănuncheate într-o inflorescenţă, sunt atribuite unui complex de substanţe active: minerale (calciu,
potasiu, fier, mangan, cupru), glucide, flavonoide, răşini şi taninuri. Studii recente menţionează că
datorită acestui rezervor cu substanţe active, isopul este recomandat în tratamentul unui număr
impresionant de afecţiuni, printre care bolile respiratorii (astmul bronşic), hepatice (inclusiv ciroza),
cardiovasculare ( hipertensiune ), psihice (schizofrenie) şi cancerul.

Cele mai importante efecte terapeutice ale isopului se datorează în special uleiului, care se regăseşte în
părţile aeriene ale plantei. În timp, cercetătorii au descoperit că această esenţă are proprietăţi
bactericide (distruge bacteriile), antiseptice, astringente, antivirale, cicatrizante, diuretice, expectorante
şi sedative. Planta se poate administra sub formă de pulbere, de macerat sau de infuzie.

Pulberea, leac pentru detoxifiere

Planta uscată ( partea aeriană a isopului) se macină cu ajutorul râşniţei de cafea (doar cantitatea de
care aveţi nevoie). După măcinare, cerneţi pulberea printr-o sită deasă. Pentru detoxificarea
organismului, se recomandă câte un vârf de cuţit cu pulbere de isop, cu o jumătate de oră înaintea
celor trei mese principale. Leacul se ţine sub limbă timp de cinci minute, după care îl înghiţiţi cu apă la
temperatura camerei.

Un remediu excelent pentru astmul alergic

Pentru bolnavii de astm, doza recomandată este de o jumătate de linguriţă, diluată în puţină apă plată,
care se administrează de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul trebuie urmat cel puţin 14 zile şi
are efecte antiinfecţioase puternice, uşurează expectoraţia, crescând imunitatea organismului.
Specialiştii în medicină alternativă apreciază că acest leac este excelent pentru astmul alergic.

Induce o stare de bună dispoziţie

Dacă se administrează un vârf de cuţit cu pulbere, cu un sfert de oră înainte de masă, de trei ori pe zi,
aceasta inhibă reflexul vomitiv. Este un fapt dovedit că acest remediu naturist stimulează pofta de
mâncare şi induce o stare de bună dispoziţie, fiind de mare ajutor în bolile grave. Pulberea astfel
administrată este un foarte bun adjuvant în boala canceroasă şi în ciroza hepatică, dar este la fel de
eficientă împotriva balonării şi a altor probleme digestive.
Maceratul, un adjuvant excelent în schizofrenie
Pentru obţinerea unui macerat de isop, se folosesc cinci fire de plantă proaspătă mărunţită cu mâna.
Peste aceasta se toarnă apă de izvor, cât să acopere planta complet şi se lasă la macerat, la
temperatura camerei, timp de 10-12 ore. După acest interval, leacul se filtrează printr-un tifon şi se
foloseşte în afecţiunile neurologice, psihice şi în cele digestive, după recomandarea specialistului.
Cercetările au dovedit că maceratul de isop este un foarte bun adjuvant în schizofrenie. În acest caz,
pentru calmarea manifestărilor imprevizibile ale bolii, se recomandă trei pahare de câte 100 ml de
macerat pe parcursul unei zile întregi. Tratamentul trebuie urmat timp de şapte zile, iar după o pauză
de o săptămână, terapia se poate repeta.

Când se consumă 300 ml de macerat de isop pe parcursul unei zile, îndulcit cu trei linguriţe cu miere,
bolnavul poate să ţină sub control afecţiuni precum: depresia, astenia şi nevroza astenică. Tratamentul
trebuie continuat, fără întrerupere, timp de 20 de zile.

Maceratul, eficient şi în calmarea gastritei

Un pahar cu macerat de isop, băut cu zece minute înaintea meselor principale, calmează durerile de
stomac, gastrita şi balonările. În astfel de situaţii, maceratul se poate consuma de câte ori este nevoie.
Isopul, un adjuvant recomandat în ciroză

Partea aeriană a plantei de isop, folosită ca ingredient principal pentru infuzie, poate fi procurată sub
formă uscată de la magazinele Plafar. Infuzia se prepară dintr-o cană cu apă clocotită şi o linguriţă cu
plantă uscată, care se lasă la infuzat cinci minute.
Infuzia aceasta este un leac foarte bun care combate hipertensiunea arterială; totodată, licoarea este
un bun adjuvant în boala canceroasă şi în ciroza hepatică. În astfel de afecţiuni, se recomandă câte trei
căni pe zi, după mesele principale, un interval de 30 de zile, sau după indicaţia specialistului.

Elimină surplusul de lichide şi toxinele

În situaţia persoanelor care, din cauza unor disfuncţii, reţin apa în organism, tratamentul cu infuzie de
isop favorizează eliminarea acesteia şi purifică ficatul. În acest caz, se administrează câte două căni cu
infuzie pe zi; efectul terapiei este foarte bun pentru că se elimină nu numai surplusul de lichide, dar şi
toxinele. Totodată, infuzia de isop este eficientă în afecţiunile aparatului respirator, în bronşite,
faringite şi în laringite. În tratamentul acestor afecţiuni, terapeuţii recomandă câte trei căni pe zi, după
mesele principale. Tratamentul durează o săptămână şi se poate repeta la nevoie.

Reţetele săptămânii
Infuzie : Două linguriţe de plantă se infuzează în 250 ml de apă clocotită , timp de 10 minute. Se
consumă două până la patru căni pe zi, în funcţie de recomandarea terapeutului.

Sirop : Punem 100 g plantă într-un litru de apă clocotită. După ce se răceşte, adăugăm 1,5 kg de miere.
Punem siropul pe foc şi-l lăsăm să clocotească doar două minute. După ce se răceşte, turnăm siropul
în sticle pe care le închidem ermetic. În stări febrile persistente şi în afecţiunile grave, se administrează
câte şase linguriţe pe zi.