Facultatea de Antreprenoriat,Ingineria si Managementul Afacerilor

TRATAREA DESEURILOR.PIROLIZA
Tratarea deseurilor

Deseurile urbane reprezinta totalitatea reziduurilor colectate din aglomerari urbane si cuprind
deseuri menajere, deseuri stradale si deseuri din locuri publice si de la ingrijirea spatiilor verzi,
deseuri industriale si medicale nepericuloase, namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti,
deseuri din constructii si demolari, alte tipuri de deseuri inerte si/sau nepericuloase.
Principalele componente ale deşeurilor municipale sunt: produse de lemn, resturi metalice,
hârtie, cartoane, materiale plastice, cauciuc, textile, piele, produse electrocasnice, resturi
alimentare, veselã spartã, sticlã şi geamuri sparte, moloz de la reparaţii interioare, frunziş,
substanţe amorfe (cenuşã) etc.
Principalele substanţe care intrã în compoziţia deşeurilor solide municipale sunt: substanţe
celulozice, substanţe albuminoide şi proteice, substanţe grase, substanţe minerale, materiale
plastice ş.a.(3)

Piroliza în valorificarea deşeurilor

Piroliza este un procedeu de transformare sau de descompunere termică a compușilor sau

a substanțelor chimice organice în condiții de temperaturi înalte și fără aer. Acest procedeu
implică schimbarea simultană a compoziției chimice și a fazei fizice a compusului, și este
ireversibilă. Cuvântul provine din grecescul, unde pyr înseamnă foc, iar lysis înseamnă separare.

(2)

Unul dintre procedeele termice uzuale de tratare a deseurilor municipale este piroliza. Aceasta
reprezinta descompunerea termica a deşeului organic, intr-o atmosfera inerta, pentru a obtine un
produs gazos continand CO2, CO, H2, CH4, C2H6, C2H4, benzen, etc., un produs lichid alcatuit
din gudron, hidrocarburi cu masa moleculara mare, apa, precum si un produs solid format din
carbune.
Trebuie precizat că :
-gazul de piroliză (sau gazele) este combustibil având în general o putere calorifică inferioară
cuprinsă între (7000 - 20 000 kJ/Nm3), sărac în oxizi de azot;
-fracţia uleioasă este combustibilă (20 000 - 32 000 kJ/kg); ea poate fi încărcată cu produse ce au
în componenţa lor sulf şi clor, fapt ce necesită o epurare înaintea combustiei;
-cocsul poate fi ars, devenind o sursă de energie (15 000 - 22 000 kJ/kg) dar în acelaşi timp
partea minerală a sa se regăseşte sub formă de zgură ce va fi eliminată şi stocată într-un depozit
controlat.
Valoarea energetică a produselor obţinute şi gradul de extracţie depind atât de condiţiile de
presiune şi temperatură create în reactor cât şi de compoziţia materiei prime utilizate (deşeurile).
Următoarele deşeuri fac obiectul procedeelor de piroliză: deşeuri plastice, cauciucuri, uleiuri
uzate, deşeuri organice din industria chimică, deşeuri menajere (fracţii organice), etc.
Din punct de vedere energetic, reacţiile de piroliză sunt în ansamblu endoterme şi au ca efect:
- eliminarea şi transformarea (neutralizarea) deşeurilor menajere şi a altor deşeuri, ţinând seama
de condiţiile mediului înconjurător
- reducerea în volum şi în greutate a deşeurilor ce se tratează
- producţia de combustibili gazoşi şi lichizi
- compoziţia şi calitatea produşilor rezultaţi în urma acestui procedeu de tratare termică depind
de calitatea deşeurilor prelucrate, dar şi de condiţiile de funcţionare şi de exploatare a instalaţiei
de piroliză
- cu instalaţii adecvate, unele produse pot fi separate şi valorificate integral drept combustibil sau
materie primă pentru industria chimică
Folosind procesul de piroliza volumul deşeurilor se reduce considerabil şi se transformă într-o
formă ce face posibilă depozitarea fără impact semnificativ asupra împrejurimilor.
Dintre principalele procedee de piroliză sunt de reţinut:
a) piroliză de temperatură joasă (400-600°C) şi de temperatură medie (600-1000° C);
b) piroliză de temperatură foarte înaltă (peste 2000°C);
c) piroliză în baie de săruri sau metale topite;
d) piroliză sub vid;
Procesul tehnologic al pirolizei se efectuează astfel încât deşeurile să fie descompuse în reactor
într-un timp relativ mare (câteva ore),la o temperatură de 500 – 1000° C.
Acest procedeu se deosebeşte net de incinerare, prin:
– prezenţa în zgură a metalelor sub formă neoxidată
– producerea unor cantităţi mai mari de deşeuri solide.
Caracteristicile procesului de piroliză
– reducerea volumului deşeurilor la 40% faţă de 10 – 30% în cazul incinerării
– proporţia gazelor de piroliză este de 10 – 20% din cantitatea gazelor care rezultă la incinerarea
deşeurilor, ceea ce este foarte important pentru epurarea gazelor
– produsele obţinute pot fi stocate, deşi combustibilii gazoşi au anumite limite de înmagazinare
În SUA şi Japonia s-au construit instalaţii de piroliză în care se încălzesc deşeurile la cca 700° C
într-un recipient ermetic pentru a obţine:
– gaz comparabil cu gazul de iluminat
– o parte condensabilă în hidrocarburi
– cărbune solid, din care pot fi extrase uleiuri
– metale şi sticlă, fără alte alterări însemnate care pot fi recuperate
Gazele formate ca urmare a procesului de piroliză sunt supuse unei spălări în atmosferă umedă,
pentru eliminarea parţială a componentelor gazelor toxice. Acestea conţin cantităţi variabile de
H2, CO, CH4 iar în cantităţi mici şi o serie de hidrocarburi saturate şi nesaturate. Cantitatea lor
este variabilă, în funcţie de procedeele aplicate (250 – 300 m3/t) cu o putere calorică de 18 – 22
MJ/kg.(3)

Primul obiectiv al Politicii Uniunii Europene în domeniul gestionării deşeurilor îl

constituie reducerea la minimum a efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor

asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului. Politica privind deşeurile urmăreşte reducerea

consumului de resurse şi favorizează aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor, care clasifică

diferitele opţiuni de gestionare a deşeurilor, de la cea mai bună, la cea mai puţin bună pentru

mediu, astfel: prevenirea, reutilizarea, reciclarea, recuperarea de energie şi eliminarea prin

incinerare sau depozitare. Conform acestei ierarhii se dă prioritate prevenirii deşeurilor,

urmată de minimizarea cantităţii de deşeuri, reutilizarea deşeurilor, reciclarea, recuperarea

de energie şi, în ultimul rând, eliminare prin incinerare sau depozitare. Cu toate că ierarhia

deşeurilor nu trebuie privită ca o regulă rigidă, scopul deplasării spre o societate a reciclării

şi recuperării înseamnă că reutilizarea şi reciclarea materialelor ar trebui să fie preferată

valorificării energetice iar aceasta eliminării prin incinerare sau depozitare. (4)

Datorită multitudinii și diversității deșeurilor, există mai multe procedee de tratare și eliminare a
acestora. Printre procedeele termice din cadrul tratării deșeurilor, se numără: incinerarea
deșeurilor, coincinerarea deșeurilor și procesul de uscare, piroliza deșeurilor. Cel mai important
process termic la ora actuală este incinerarea deșeurilor.

Incinerarea este una dintre cele mai vechi și eficiente metode pentru eliminarea deşeurilor. Pe
baza tipului de deşeuri, incinerarea poate fi: incinerare la scară mică, la scară medie şi pe scară
largă.

Incinerării îi revine sarcina de a trata deșeurile

reziduale ce nu pot fi valorificate, pentru a se ajunge la:
- distrugerea materialelor nocive organice;

- inertizarea deșeurilor reziduale, minimalizând

emisiile din aer și apă;

- reducerea masei deșeurilor de depozit;

- folosirea valorii calorice a deșeurilor

reziduale

în vederea protejării resurselor de energie;

- transformarea deșeurilor reziduale în materii

prime secundare, în vederea protejării celorlalte

resurse naturale.

Conţinutul de umiditate al deşeurilor.

- Lipsa apei blochează activitatea microorganismelor, respectiv a procesului de descompunere.

- Prea multă apă determina ca o categorie de microorganismele să nu poată supravietui.

- Umiditatea trebuie să fie în concordanţă cu conţinutul de materii organice al deşeurilor

menajere.

- 45% umiditate dacă conţinutul de materii organice este mai mic de 50%

- (50-55)% umiditate pentru un conţinut de materii organice mai mare de 50%

Categoriile de deșeuri ce se pot incinera

sunt:
- deșeuri de țesuturi vegetale și animale;

- deșeuri agrochimice;

- deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile,

pulberilor de cacao, cafelei, ceaiului Schema instalatiei de incinerare a deseurilor

și tutunului; producerea conservelor; prepararea și fermentarea drojdiei și extractului de drojdie

și melasei;

- deșeuri de ambalaje care conțin reziduri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase;

- deșeuri de cauciuc și anvelope scoase din uz;

- deșeuri cu conținut de azbest;

- ulei uzat și filtre de ulei;

- deșeuri de metale feroase și neferoase;

- deșeuri din plastic, sticlă, hârtie, carton, lemn sau textile;

- deșeuri de la echipamente electrice și electronice – DEEE;

- deșeuri de baterii și accumulatori

- deșeuri de pesticide;

- deșeuri de vopsele, adezivi și rășini conținând substanțe periculoase.

Incinerarea se poate aplica atât deșeurilor municipale colectate în amestec, cât și fracției de
deșeuri reziduale. Având în vedere că în deșeurile municipale predomină componenta
biodegradabilă, aceasta împiedică incinerarea deșeurilor municipale fără alți combustibili,
conducând astfel la creșterea costurilor de incinerare pe tona de deșeuri municipale.

În cazul deșeurilor periculoase, incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mai

ridicată decât în cazul deșeurilor nepericuloase.

O instalație de incinerare a deșeurilor constă în

următoarele domenii de funcționare:

- preluarea deșeurilor;

- alimentarea în unitatea de incinerare;

- eliminarea și tratarea cenușei reziduale;

- tratarea și valorificarea emisiilor.

Incinerarea prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje.

Avantajele incinerării :
-Cantitatea de material solid rezultat în urma arderii
(cenușa solidă)

reprezintă doar 15-20% din greutatea inițială a

deșeurilor;

-Incinerarea generează energie termică sau electrică,

asigurându-se

transformarea foarte rapidă a deșeurilor în energie, acesta

fiind

un avantaj al comunităților locale din vecinătatea

incineratorului.

-Deșeurile medicale (periculoase), nămolul din stațiile de epurare și celelalte deșeuri incinerate
sunt transformate într-o cenușă solidă, un produs final steril, inert, nepericulos, care poate fi
folosită ca material de construcție;

-Fluxurile de gaze sunt filtrate înainte de a fi dispersate în atmosferă;

-Incinerarea este rapidă, putând fi distruse cantități foarte mari de deșeuri într-un timp relativ
scurt.

Dezavantajele incinerării:
- Este o metodă controversată din cauza problemelor legate de emisia poluanților gazoși;

- Este o metodă scumpă, iar costurile investiției se amortizează în perioade lungi de timp;

- Emisiile rezultate în urma arderii conțin: CO, CO2, apă, cenușă, halogeni, sulf, fluor;
- Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz cu efect de seră – contribuie la distrugerea stratului de
ozon. Prin incinerarea unei tone de deșeuri menajere solide, se elimină în atmosferă aproximativ
o tonă de CO2;

- O parte din cenușa rezultată rămâne în incinerator, sub formă solidă, iar cealaltă parte se
elimină în atmosferă;

-Incinerarea produce particule fine, toxice, care se emit în atmosferă chiar și de la instalațiile
moderne; tehnologia modernă încă nu a dezvoltat niște metode sau filtre care să blocheze în
proporție de 100% emisia de substanțe toxice în atmosferă;

- Emisiile cu potențial toxic ridicat afectează sănătatea umană și calitatea pășunilor din
apropiere.(5)

Obiectivele specifice pentru gestionarea deşeurilor sunt:

asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul deşeurilor

municipale, în vederea unei cât mai eficiente valorificări şi eliminări a acestora, pentru

asigurarea unui management ecologic raţional;

reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea

corespunzătoare a deşeurilor din construcţii şi demolări;

prevenirea eliminării necontrolate pe soluri şi în apele de suprafaţă a nămolurilor

orăşeneşti provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate;

adoptarea şi implementarea de măsuri în vederea prevenirii generării deşeurilor de

ambalaje, asigurării valorificării şi reciclării şi minimizarea riscului determinat de

substanţele periculoase din ambalaje;

punerea în practică a obiectivelor Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor.

Piroliza (degazarea) reziduurilor menajere

Piroliza, ca si incinerarea,reprezinta un proces termic de tratare a reziduurilor menajere prin care

se obţine o descompunere termicăa produşilor chimicişi în special a produşilor organici la o
temperatură ridicată şi în absenţa oxigenului. In practică acest procedeu este denumit şi degazare.
Sub efectul temperaturii ridicate se produce o sciziune şi o structură diferită a moleculelor
organice, ceea ce face ca, după piroliza reziduurilor,acestea să se transforme în substanţe
combustibile gazoase, lichide şi solide.

Ca metodă de tratare şi valorificare a reziduurilor

menajere, piroliza este încă în faza initiala de
aplicare. În S.U.A.şi în Japonia s-au construit
instalaţii de piroliză în care se încălzesc
reziduurile menajere la cca. 700 °C într-un
recipient ermetic spre a se obţine următorii patru
compuşi:-
gaz comparabil cu gazul de iluminat;-o parte condensabilă de hidrocarburi;-
cărbune solid din care se pot extrage uleiuri;-metaleşi sticlă, care pot fi recuperate fără alterări
însemnate.
Componentele gazoase de piroliză sunt formate în principal din:H2, CO, CO2, CH4, NH3 şi au
Schema unei instalatii de piroliza a deseurilor
putere calorica mai mica de 3000 kcal/m3 N.
Gazele care se formează în timpul pirolizei
sunt supuse unei spălări în atmosfera umedă, în scopul eliberării parţiale a componentelor
gazelor toxice.
Caracteristicile procedeului de piroliză sunt următoarele:- se reduce volumul reziduurilor la 40%,
faţă de 10-20% în cazu lincinerării;-proporţia gazelor de piroliză ajunge până la 20% din
cantitatea gazelor care rezultă la incinerarea reziduurilor, ceea ce este foarte important pentru
epurarea gazelor;

-1/3 din energia conţinută în reziduurile netratate este disponibilă sub formă de gaz pentru
utilizări ulterioare;
-piroliza are avantajul că produsele obţinute pot fi stocate, deşi combustibilii găzoşi au anumite
limite de înmagazinare.(1)

Randamentul procesului de recuperare a energiei din deseuri prin piroliza

este mult mai redus decât la incinerare.
Piroliza reprezinta singura metoda de valorificare a deseurilor din material plastic care nu
presupune separarea lor în functie de compozitia chimica.

Prin piroliza unei tone de deseuri menajere se pot obtine:

• cca. 200 kg gaze de piroliza
• cca 170 kg pacura
• cca. 120 kg metale
• cca. 50 kg sticla
• 33% sunt alte reziduuri solide, care se refolosesc în reactiile ulterioare.
Procedeele de piroliza sunt mult mai putin poluante decât incinerarea,deoarece prin
procesele de epurare din produsele de piroliza sunt eliminate noxele.
Varianta de piroliza, aplicata deseurilor verzi - obtinerea de biocombustibili încalzirea
brusca si pe durate foarte scurte (de sub 2 secunde) la temperaturi între 350 si 500°C, a
deseurilor organice bine maruntite în prealabil.

Din punct de vedere energetic, reactiile de piroliza sunt in ansamblu endoterme si au ca efect:

 eliminarea si transformarea( neutralizarea) deseurilor menajere si a altor deseuri, tinand

seama de conditiile mediului inconjurator;
 reducerea in volum si in greutate a deseurilor ce se trateaza;

 productia de combustibili gazosi si lichizi.

Procesul tehnologic al pirolizei se efectueaza in asa fel incat deseurile sa fie descompuse
intr-un reactor intr-o durata de timp relativ indelungata( cateva ore), la o temperatura
cuprinsa intre 500-10000 C. In cursul acestui proces se formeaza, pe de o parte,gaze
de piroliza( cu o putere calorica mai mica de 3000 kcal/kg) ca: hidrogen, bioxid de carbon,
oxid de carbon, acid sulfuric, amoniac si alti produsi, iar pe de alta parte, zguri( cu puteri
calorice de cca. 500 kcal/kg) care contin componente nedegazabile cum este cocsul de
piroliza. Se formeaza in plus substante lichide precum apa si hidrocarburile

Acest procedeu se deosebeste net de incinerare, prin prezenta in zgura a metalelor sub forma
neoxidata si prin producerea unor cantitati mai mari de deseuri solide.

Caracteristicile procesului de piroliza:

· se reduce volumul deseurilor la 40%, fata de 10-30% in cazul incinerarii;

· proportia gazelor de piroliza este de 10%-20% din cantitatea gazelor care rezulta la
incinerarea deseurilor, ceea ce este foarte important pentru epurarea gazelor;

· din capacitatea energetica a deseurilor, 2/3( cca. 2000kcal/kg) este folosita pentru
functionarea instalatiilor, iar restul de 1/3 este disponibila pentru utilizari ulterioare.

In ceea ce priveste protectia mediului ambiant, trebuie analizate produsele obtinute, adica
zgura si gazele. In privinta deseurilor solide este necesara cunoasterea mai profunda a
compozitiei zgurii. Gazele care se formeaza in timpul pirolizei sunt supuse unei spalari in
atmosfera umeda, in scopul eliminarii partiale a componentelor gazelor toxice. In acest
scop se pot aplica tehnologiile folosite la producerea de gaze de cocserii, care nu ridica
probleme de protectia mediului inconjurator, cu exceptia probabil a mirosurilor.

Apele de spalare trebuie supuse unei tratari suplimentare. Deci, prin piroliza, ca si
prin incinerare se realizeaza un proces termic prin care se distrug reziduurile. Dar, in
timp ce prin incinerare se efectueaza o exploatare termica, utilizarea energiei
reprezentand un scop ulterior, prin piroliza se urmareste mai cu seama extractia de
combustibil gazos si lichid. Ambele procedee trebuie sa tina seama de cerintele mediului
inconjurator, ca o prima conditie.

Piroliza are avantajul ca produsele obtinute pot fi stocate, desi combustibilii

gazosi au anumite limite de inmagazinare.

Intrucat si incinerarea si piroliza prelucreaza aceleasi produse cu continut identic,

in ambele cazuri produsii finali de combustie sunt dioxidul de carbon si apa.Lantul
chimic al celor doua procedee se diferentiaza prin parcursul efectuat, datorita caruia
plecand de la un punct dat se ajunge la un scop determinat. Randamentul global al
procedeului in intregime, va trebui sa permita determinarea sistemului care prezinta cele
mai mari avantaje, tinandu-se seama si de constructia instalatiilor.

Deseurile menajere au devenit un combustibil valoros; astfel, incinerarea fara folosirea

caldurii nu mai corespunde conceptiilor energetice actuale.In cazul incinerarii cu folosirea
caldurii, este dificil de apreciat care din cele doua procedee este mai avantajos. Din cauza
nivelului diferit de dezvoltare al incinerarii si al pirolizei, este inca foarte greu sa se faca
o evaluare practica, precisa si obiectiva a celor doua procedee.

Ca metoda de valorificare a deseurilor menajere, piroliza este inca in faza initiala

de aplicare in Romania. In SUA si in Japonia s-au construit instalatii de piroliza in care se
incalzesc deseurile la cca. 7000 C intr-un recipient ermetic spre a se obtine urmatorii patru
compusi:

· gaz comparabil cu gazul de iluminat

· o parte condensabila in hidrocarburi

· carbune solid, din care se pot extrage uleiuri

· metale si sticla, fara alterari insemnate care pot fi recuperate.

 Capacitatile de absorbtie ale deseurilor fine, rezultate de la piroliza deseurilor
menajere, au fost stabilite de Institutul pentru hidraulica constructiilor si de Institutul
pentru tehnologie al Universitatii din Stuttgard-Instalatia de piroliza sistem Destrugas
din Kalundborg, Danemarca. A rezultat urmatoarea formula:

a = (k1 c)/( k2 + c) 1.

unde

a-cantitatea absorbita prin suprafata exterioara a deseurilor fine;

c- concentratia substantei care intra in absorbtie;

k1 si k2 – constante a caror marime depinde de temperatura, de natura si de

proprietatile absorbantului.

Pentru concentratii mici( c< k2 ), ecuatia devine:

a = ( k1 k2 )/2 k2 = k2 k1 /2k22 = c k1 /k2 2.

Pentru concentratii mai mari( c>k2 ), rezulta ecuatia:

a = k1 (2)

Zone critice sub aspectul poluării solurilor în România

Poluarea chimică - Zlatna, Baia Mare, Copşa Mică – zone critice din cauza prezenţei metalelor

grele, în special cupru, plumb, zinc şi cadmiu; Borzeşti, Oneşti, Ploieşti – zone critice prin
poluarea cu

petrol şi apă sărată datorată exploatărilor petroliere.

Depozitarea deşeurilor - Gorj, Vâlcea, Alba, Covasna, Hunedoara, Maramureş, Sălaj, Prahova,
Galaţi – zone critice datorate depozitării sterilului minier, deşeurilor metalice şi zgurilor; Gorj,

Hunedoara, Dolj, Bihor – zone critice datorate depozitelor de cenuşă din procese chimice;
Râmnicu

Vâlcea, Bacău, Dolj şi Constanţa – zone critice datorate depozitelor de deşeuri industriale
periculoase;

Bucureşti şi zonele aferente marilor oraşe – zone critice datorate haldelor de deşeuri menajere.

Obiective industriale a căror activitate determină frecvente depăşiri ale concentraţiilor maxim
admise la indicatorii de calitate a solului: Videle - schela petrolieră; Poieni - schela petrolieră;
Holboca - CET Holboca; Slatina - Alro; Călimani - exploatarea minieră; Doiceşti - FE Doiceşti;

Rovinari - FE Rovinari; Turceni - FE Turceni.

Oraşele puternic afectate de poluare şi zonele din imediata lor vecinătate au un aspect
caracteristic. Haldele de deşeuri menajere şi industriale erodează panta acestui deal aflat în
Subcarpaţii Getici în zona oraşului Fieni din judeţul Dâmboviţa, provocând o degradare a
peisajului.(6)

Bibliografie
1) http://ro.wikipedia.org/wiki/Piroliz%C4%83-corespunzator paragrafului (2)
2) http://www.scribd.com/doc/29221236/14/Piroliza-degazarea-reziduurilor-menajere-
corespunzator paragrafului (1)
3) http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Tratarea-termica-a-deseurilor-

547.php-corespunzator paragrafului (2)

4) http://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/cercetari-privind-piroliza-deseurilor-urbane-

178667.html-corespunzator paragrafului (3)

5) http://www.anpm.ro/upload/16104_7%20DESEURI%202009.pdf-corespunzator paragrafului (4)
6) http://greenly.ro/deseuri/procedeul-de-tratarea-a-deseurilor-incinerarea-corespunzator

paragrafului (5)
7) http://www.scribd.com/doc/29221236/14/Piroliza-degazarea-reziduurilor-menajere

corespunzator paragrafului (6)