Sunteți pe pagina 1din 2

”Opera druțiană, un izvor nesecat de omenie, bunătate și credință”

Trăim într-o eră a schimbărilor accelerate, în care omul, precum o insulă, se izolează de cei
apropiați, închizând ferestrele sufletului, preferând să rămână singur în fața problemelor sale. Suntem captivi ai
propriilor preocupări și prea rar revenim la ceea ce trebuie să însemne Viața: Binele, Adevărul, Frumosul.
Căutăm răspunsul la întrebările vieții, privind ore întregi un monitor, navigând haotic prin apele tulburi ale
internetului, fără să înțelegem încotro mergem. Iar atunci când cineva ne întreabă de unde putem savura licoarea
liniștitoare pentru sufletul nostru, prea puțini dintre noi mai cred că o putem afla în filele vreunei cărți.

Vara trecută am găsit în biblioteca personală a mamei trei volume uzate, editate prin anii 90, ale
scriitorului Ion Druță. Am întrebat-o despre ce este vorba și mamei i-au licărit ochii. ”Sunt cărțile tinereței
mele.” – mi-a răspuns, apoi a completat cu un surâs: ”Sunt păsările tinereței mele...”. A urmat o lună de vară cu
lecturi și discuții despre Trofimaș, Ruxanda, Onache Cărăbuș, timp în care m-am redescoperit dintr-o altă
perspectivă. Devenisem pasionată de opera druțiană.

L-am cunoscut pe scriitorul Ion Druță ca fiind omul cu cele mai multe doruri, un promotor al
valorilor ce cristalizează frumusețea, datinile lăsate din străbuni și existența unui popor. Prin opera sa, a creat o
panoramă a existenței spirituale, sociale, morale, politice a oamenilor acestui meleag mioritic, din cele mai
îndepărtate timpuri. Omul conceput de scriitor este o ființă profundă: e omul modest, dar ambițios, tăcut, dar
care are atâtea de istorisit, pus pe glume, dar cu atâtea tristeți în suflet... E omul care poartă cu sine, oriunde ar
merge, numele, istoria, dragostea față de neam și față de aproapele său și cele mai nobile veșminte: demnitatea,
bunătatea, mila, credința, omenia.

În viziunea lui Druță, familia este un izvor nesecat de iubire și respect, cea mai de preț valoare a
vieții. Părinții sunt două candele ce ard neîncetat, reprezentând modele umane demne de urmat: ,,mama era
harnică și silitoare ca o furnică...’’, tata ,, era plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat...” le-a insuflat copiilor săi
dragostea pentru pământul și țara în care s-au născut, demnitatea, curajul.

O altă valoare ce modelează caracterul și sufletul omului este munca. Pentru eroii druțieni, munca
reprezenta felul ideal de a fi, cea mai frumoasă activitate și formă de existență. Mama ,, iarna întreagă torcea,
țesea, cosea cârpea, iar de cu primăvară și până toamna târziu basmaua ei albă, zbura ca o pasăre...”. Moș Mihail
din nuvela ,,Sania’’, ,,cuminte ca un copil, săvârșea taina cea mai mare a omenirii- taina muncii ’’, astfel
dovedind că acest meșteșug lăsat din străbuni, munca, reprezintă gradul cel mai înalt de dăruire până la
sacrificiu pentru binele omenirii.
Cetatea nezdruncinată a demnității neamului nostru, de atâtea ori trecut prin urgiile istoriei, a fost
edificată de scriitorul Ion Druță prin nuvela ”Toiagul păstoriei”. Păstorul din vârful dealului reprezintă soarta
poporului, care, fie ploaie, fie vânt, rămâne, blând, smerit și mulțumit de toate câte i se dau, nu se amestecă cu
răul și invidia lumii, rămâne demn și credincios.

Opera druțiană este considerată, pe bună dreptate, o ”Casă Mare” a neamului, un loc unde ne
întâlnim cu valorile strămoșilor, pentru a le cinsti și a le face să perpetueze întru binele nostru. Prin slova
druțiană freamătă sufletul omului simplu, care știe de unde a plecat și unde trebuie să revină când viața îl
încearcă. Personajele din cărțile druțiene ne învață să mergem drept, să cugetăm drept, să devenim adevărate
comori ale devenirii neamului nostru.

Este actual Ion Druță? Tot mai des își pun această întrebare cei care iau un volum al scriitorului în
mâini. În viziunea mea, opera druțiană este o carte de istorie a neamului, iar istoria nu are nevoie de publicitate,
pentru a fi citită și recitită de generații.

Turtureanu Gabriela, clasa a IX-a,

Profesor – Zaharia Diana,

Liceul Teoretic ”Alexei Mateevici”, Cricova