Sunteți pe pagina 1din 2

Şcoala din Atena (Rafael)

De remarcat Platon, în centru, arătând cu degetul către cer (în aceeaşi atitudine în care
apărea şi Ioan Botezătorul în reprezentările lui Leonardo da Vinci).

Platon i se adresează de fapt lui Aristotel, care arată cu mâna spre pământ, într-o atitudine
care vrea să spună că doar ceea ce este palpabil este adevărat (doctrina de mai târziu a lui
Toma-Necredinciosul şi a întregii gândiri empiriste occidentale).

Platon pare a spune “Ieşiţi din Flatland!”. Aristotel pare a spune “Rămâneţi în Flatland!”

Când Socrate (încurcat, în stânga, în polemici) întreabă ce este Adevărul, Binele sau
Frumosul el nu ne îndeamnă a umbla cu capul prin nori, ci a ne înălţa în văz(duh) cu
mintea în cel mai înalt punct posibil din care să cuprindem ansamblul şi să înţelegem mai
profund pământul de sub picioarele noastre – pentru a ne orienta ontologic mai just în
lume.

Ideea este de a sta doar cu două picioare pe pământ, nu cu patru.

Marea tradiţie a filosofiei europene, de la Platon până la Kant, vrea să spună tocmai asta:
rămâneţi cu picioarele pe pământ, dar ridicaţi-vă privirea din ţărână şi priviţi lucrurile
într-o perspectivă mai largă!

Asta e filosofia: o scurtă privire spre orizontul propriei noastre fiinţe, pentru a nu ne
rătăci în jungla propriei noastre fiinţări.
Platon priveşte lumea în perspectivă sintetică (perspectiva păsării). Aristotel priveşte
lumea în perspectivă analitică (perspectiva cârtiţei).

A se vedea Izvoare de filosofie – emisiunea radiofonică din 22 iunie 2010, pe Radio


România Cultural, a d-lui Constantin Aslam, despre aceste două perspective
fundamentale de gândire (perspectiva păsării şi perspectiva cârtiţei), despre distincţia
noiciană infinitul înăuntru/infinitul afară şi despre actualitatea lui Kant, în contextul
noilor ştiinţe moderne, de la descoperirea teoriei relativităţii şi a mecanicii cuantice
încoace (invitat Marcel Chelba):

http://www.trilulilu.ro/kantinomus/617c9ee2df87da

S-ar putea să vă placă și