Simularea conservativa a PDES

Abordarile conservative a PDES au fost introduse la sfarsitul anilor ’70 de catre K. M. Chandy
si J. Misra []. De atunci mai multe variante, imbunatatiri si optimizari au fost dezvoltate. Totusi, toate
se bazeaza pe ideea evitarii stricte a violarii cauzalitatii. Sa discutam idei fundamentale revazand
abordarea originala mai in detaliu.
Considerand restrictia de cauzalitate prezentata mai devreme, vedem ca problema fundamentala
a unui simulator asociat unei componente este de a garanta ca este singura prelucrarea unui eveniment,
ceea ce inseamna, ca el poate garanta ca el exista si nu va fi un alt eveniment cu o valoare a timpului
mai mica decat a acelui eveniment. Un simulator asociat unei componente a modelului nu va executa
un eveniment atunci cand il primeste, dar il va stoca intr-o coada ordonata pe baza valorilor timpilor
evenimentului. In plus, el intretine o variabila tip,
 Doua modele independente

Cele doua modele pot fi simulate in ordine arbitrara. Dar, de obicei, modelele nu sunt
independente. Ele pot fi executate independent pentru o perioada de timp, dupa care apar dependentele
intre ele. Dependentele intre modelele cu evenimente discrete apar prin intermediul evenimentelor.
Cand un eveniment intr-una dintre componente influenteaza direct sau indirect evenimente ale altor
componente, atunci vom spune ca exista o dependenta de cauzalitate a evenimentelor. Pentru a garanta
corectitudinea executiei, generarea evenimentelor trebuie sa pastreze cauzalitatea, adica cauza trebuie
sa preceada efectul. Pentru un eveniment oarecare Ej toate evenimentele Ei de care el depinde trebuie sa
fie prelucrate inainte de Ej. Un eveniment Ej depinde de un eveniment Ei daca Ei il planifica pe Ej, daca
Ei modifica variabilele de stare care il afecteaza pe Ej sau Ei planifica un eveniment Ek si Ej depinde de
Ek.