Academia de Studii Economice

Facultatea de Management

POLUAREA DELTEI DUNĂRII

Proiect realizat de:

Coordonator proiect:
 Cuprins

Dunărea ............................................................................................................................. pag. 3

Delta Dunării ................................................................................................................... pag. 3
Poluarea Deltei Dunării .................................................................................................. pag. 6
Lipsa apei potabile în Deltă ............................................................................................ pag. 7
Braconajul în Delta Dunării ........................................................................................... pag. 8
Concluzii ............................................................................................................................ pag. 9
Bibliografie ..................................................................................................................... pag. 10

2
 Dunărea

Dunărea reprezintă alături de Carpați și Marea Neagră una din componentele majore
ale cadrului natural, față de care definim așezarea României pe continent.

Ea adună aproape toate râurile de pe

“cea mai mare comoară cu care natura
teritoriul țării noastre (cu excepția unor mici a înzestrat țara noastră”
râuri dobrogene), făcând ca rețeaua
(Grigore Antipa, savant)
hidrografică să fie unitară.
Mai mult de o treime din suprafața bazinului hidrografic(Grigore Antipa,
și aproape savant)din
o doime
lungimea cursului navigabil se găsesc pe teritoriul României.

Delta Dunării

La capătul unui drum ce depăşeşte 2.860 km, colectând apele unui impresionant
bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 80% din suprafaţa Europei, Dunărea,
cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea
Neagră, de mai bine de 10 000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar
din lume, cunoscută şi ca una din marile zone umede ale planetei.

Întinderile de apă şi uscat care s-au format aici conferă condiţii de viaţă bune pentru
un număr mare de specii de plante şi animale. Dintre acestea, stuful formează una dintre cele
3
mai întinse suprafeţe compacte din lume, iar pădurile Letea şi Caraorman reprezintă limita
nordică pentru două specii rare în ţara noastră de stejar, frecvent întâlnite în zonele sudice ale
peninsulei balcanice şi italice.

Alături de numărul mare de plante acvatice şi terestre se întâlnesc aici şi coloniile de

pelicani şi cormorani atât de specifice Deltei Dunării, precum şi un număr mare de alte păsări
acvatice care trăiesc sau vin aici pentru a cuibări sau ierna. Se remarcă deasemenea şi numărul
mare de specii de pești cu valoare ecologică dar şi economică ridicată.

Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care

le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al
biodiversităţii, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural
universal.
Multe specii vegetale sau animale au constituit, totodată şi importante resurse
naturale, exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi
timpuri. Aşezările omeneşti înfiinţate s-au bazat, în principal pe valorificarea resurselor
naturale dezvoltâdu-se, astfel activităţi economice tradiţionale şi relaţii sociale caracteristice.

4
 Ulterior, s-a manifestat tendinţa de supraexploatare a unor resurse naturale. Această
tendinţă, care se manifestă şi în prezent printr-o presiune crescută asupra acestor resurse şi în
special asupra peştelui şi păşunilor, precum şi tendinţa de a dezvolta unele activităţi
economice nepotrivite sistemului deltaic, aşa cum a fost situaţia investiţiei pentru exploatarea
nisipurilor de la Caraorman, au avut drept consecinţă dereglarea echilibrului natural existent
prin dispariţia unor zone de reproducere naturală a peştelui sau a altor specii, prin colmatarea
unor canale sau prin apariţia fenomenului de eutrofizare a apelor lacurilor şi bălţilor, etc.
Efectele negative generate de activitatea umană din interiorul deltei se cumulează cu
cele generate de astfel de activităţi, mult mai active, care se desfăşoară în afara deltei,
existând riscul ca aceste efecte conjugate să afecteze în continuare echilibrul ecosistemelor
naturale şi să se agraveze dacă nu vor fi luate măsuri de reducere a fenomenelor negative, de
refacere a unor zone afectate, de protejare a celor existente a căror valoare nu este afectată şi
de cooperare locală sau regională în toate aceste acţiuni.
Aceste caracteristici au constituit argumentele care au condus la declararea Deltei
Dunării, de către Guvernul României în 1990, rezervaţie a biosferei. Din septembrie
1990, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă
internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă, fiind inclusă între cele peste 600 astfel
de zone dar situându-se printre cele mai întinse dintre acestea.

5
 Poluarea Deltei Dunării

Omul a început să înţeleagă mai ales în ultimele decenii că progresul societății

umane s-a transformat treptat într-un instrument de distrugere, cu efecte dezastruoase asupra
naturii.
Odată cu apariția civilizației umane a
apărut și intervenția brutală a omului prin
exploatarea nerațională a naturii și alterarea
mediului prin poluarea produsă de activitățile
industriale, agricole, menajere. Efectul de seră,
distrugerea stratului de ozon, ploile acide au
avut consecințe din ce în ce mai dramatice în
ultimii ani.
În apele Dunării se găsesc reziduuri de pesticide (HCH si DDT) în concentraţii medii
anuale care depăşesc maximele admise, cu 30% şi respectiv 45%. Cauzele acestor depăşiri
sunt deversarea apelor industriale uzate în apa Dunării şi antrenarea pesticidelor de pe
terenurile agricole. Alte substanţe poluante cu impact toxicologic sunt metalele, în special
fier, cadmiu şi plumb. Acestea provin din deversarea în Dunăre a apelor uzate orăşenești şi
industriale.
Depozitarea gunoiului menajer creează probleme serioase de mediu. Localnicii
aruncă de multe ori gunoiul la marginea satelor, pe diguri, terenuri necultivate sau chiar în
apă. Turiștii care străbat Delta și pensiunile turistice sunt alte surse de poluare.
Alte probleme sunt creşterea alarmantă a fenomenului de eutrofizare a apei cu efecte
dramatice asupra biodiversităţii acvatice (fenomenul este cauzat de scurgerile de substanţe
folosite în agricultura intensivă ca îngrăşăminte) şi poluarea datorată navelor maritime de
mare tonaj (care circulă pe braţul Sulina), cât şi navelor de mică capacitate (folosite pentru
pescuit, transporturi, turism etc.). În perioada de exploatare normală, navele pot descărca legal
sau ilegal o mare varietate de substanţe fie direct în mediul acvatic, fie indirect prin
intermediul atmosferei. Aceşti poluanţi cuprind în special hidrocarburi şi deşeuri de
hidrocarburi, substanţe lichide nocive, care pot avea efecte imediate sau pe termen lung
asupra mediului acvatic.

6
 Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta mai notează şi lipsa infrastructurii de tratarea
apelor uzate:
”România încă nu îndeplineşte standardele pe care şi le-a asumat în tratatul de
aderare prin transpunerea în legislaţia naţională a Directivei Cadru Apă. Există aproximativ
20 de staţii de epurare a localităţilor cu ieşire la Dunăre, cele pre-existente aderării însă
majoritatea apelor uzate ajung direct în Dunăre. Este de ajuns să menţionăm faptul că
spitalul din Galaţi, al şaselea oraş din ţară, varsă, direct în Dunăre, ape uzate infectate, fără
să le trateze nici măcar cu clor”.

Lipsa apei potabile în Deltă

Soluționarea alimentării cu apă potabilă a locuitorilor Deltei Dunării este

o problemă vitală.

Delta Dunării are o problemă extrem de serioasă în ceea ce priveşte asigurarea cu apă
potabilă. Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta a dat
publicităţii câteva cifre extrem de grave, cu ocazia
Zilei Internaţionale a Apei, serbată pe 22 martie.
Este vorba, în primul rând, despre lipsa
infrastructurii de alimentare: peste 70% din
familiile cu copii nu au canalizare, apă curentă şi
adesea nici apă potabilă în gospodării.
O altă problemă este consumul de apă direct din Dunăre sau din puţuri de mică
adâncime, care expune populaţia locală la riscul îmbolnăvirii, având în vedere degradarea
continuă a calităţii apelor de suprafaţă cauzată de agricultura intensivă, traficul naval şi de
lipsa staţiilor de epurare a apelor uzate din oraşele aflate în amonte.
Folosirea apei direct din Dunăre pentru consum menajer, în condițiile în care
calitatea apei sa deteriorat foarte mult, prezintă o serie de inconveniente:

 risc mare de îmbolnăvire pentru populație;

 face imposibilă promovarea unor activități economice (brutării, cofetării etc.) care
necesită apă potabilă și care ar reprezenta o sursă de venit pentru populația locală;

7
  nu permite dezvoltarea și practicarea unor activități turistice, activități ce ar
reprezenta o importantă sursă de venit pentru populația din zonele cu potențial
turistic ridicat.

Braconajul în Delta Dunării

În Delta Dunării braconajul distruge nenumărate specii de pești

Dezorganizarea care se manifestă la nivelul industriei piscicole a făcut ca braconajul

să devină pentru unii o cale de supraviețuire, iar pentru alții, mult mai puțini, o sursă de
îmbogățire rapidă. Ceea ce e și mai grav este că degringolada atrage și infractori străini, cum
ar fi cei din Turcia, care vin fără jenă să braconeze în apele românești ale Mării Negre.
În scopul prevenirii și combaterii
braconajului piscicol, o echipă mixtă,
formată din jandarmi și inspectori ai
Agenției Naționale pentru Pescuit și
Acvacultură (ANPA), au demarat o amplă
campanie în județele Tulcea și Constanța.
Echipele mixte își concentrează atenția în
special pe lacurile Sinoie și Razelm. Fenomenul de braconaj este extrem de îngrijorător pentru
specialiști, mai ales că fiecare acțiune a jandarmilor și a inspectorilor ANPA se finalizează cu
o captură-record de pește și plase monofilament, interzise de lege. În cele mai multe dintre
cazuri, braconierii nu sunt prinși.

8
 Concluzii
Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă
efectul interferenţelor componentelor naturale - sol, aer, apă, climă, biosferă - cu activitatea
umană. Toate acestea influenţează starea naturii înconjurătoare, şi din acest “meci” între om şi
natură, din păcate, natura pierde.

De-a lungul timpului, resursele naturale şi ecosistemele Deltei Dunării au fost grav
afectate de neglijenţa şi intervenţia distructivă a oamenilor, fie că era vorba de construirea
unor canale noi pentru navigaţie, de poluarea Dunării cu ape reziduale, pesticide şi substanţe
otrăvitoare, deşeuri industriale, reducerea zonelor inundabile (care erau crescătorii naturale de
peşti) prin baraje, fie de exploatarea iraţională a resurselor Dunării prin agricultură, pescuit,
vânătoare, turism, cultivarea stufului şi defrişarea acestuia, extragerea nisipului - care s-au
făcut simţite în anii 1960-1980.

Este momentul să ne aplecăm cu mai mare grijă asupra naturii şi să cântărim cu

atenţie fiecare acţiune pe care o întreprindem, încercând să protejăm mediul înconjurător.

9
 Bibliografie

1. Antipa Gr.(1914),“Delta Dunării”, București.

2. Banu., A.C.,Rudescu.L. (1965),“Delta Dunării”,Edit. Științifică, București.
3. www.e-deltadunarii.ro
4. www.info-delta.ro
5. www.wikipedia.org

10