http://referate.wyz.

ro

Sistemul osos

Sistemul osos (scheletul) este alcătuit din 206 oase, conectate între ele prin
articulații, în majoritatea cazurilor. Rolul principal al acestuia este de a suporta
greutatea corpului, de a permite mobilitatea acestuia și de a proteja organele
interne.
În general, sistemul osos este împărțit în:

 scheletul cefalic
 scheletul axial (cavitate toracică, stern și coloana vertebrală)
 scheletul apendicular (membrele).

http://referate.wyz.ro
http://referate.wyz.ro

Țesutul osos:
Oasele sunt alcătuite din țesut osos, acesta fiind alcătuit din matrice osoasă
și osteocite, osteoblaste și osteoclaste (tipuri celulare). Țesutul osos este bogat
vascularizat și are o activitate metabolică intensă. Sistemul osos este un rezervor
de calciu fosfat și mulți alți ioni.

Există două tipuri de țesut osos:

 țesut osos primar/ imatur: acest tip de țesut este înlocuit cu țesut osos
matur, însa sunt anumite regiuni unde nu se produce schimbarea: în
vecinătatea suturilor oaselor late ale craniului, la nivelul alveolelor dentare.

Acesta este caracterizat de un număr scăzut de elemente minerale și un

număr crescut de osteocite.
 țesut osos secundar (matur): este caracteristic adultului. Acesta este bogat
în fibre de colagen.

Țesutul osos se produce prin procesul numit osteogeneza. Aceasta se produce

prin:

 osificare de membrană (endoconjunctivă): prin aceasta se formează

majoritatea oaselor late
 osificare encondrală (endocartilaginoasă): prin acest tip de osificare se
formează majoritatea oaselor lungi/scurte.

Creșterea osoasă este asociată cu resorbția parțială a țesutului deja format,

în acest fel facilitându-se menținerea morfologiei osului în timpul creșterii.

http://referate.wyz.ro
http://referate.wyz.ro

Remodelarea osoasă este mult mai intensă la copiii mici însă la adulți se
desfășoară concomitent în multe regiuni ale scheletului, fiind independent de
creșterea osoasă.

Componentele sistemului osos:

1) Craniul: este compus din opt oase (cutia craniană) și paisprezece (pentru
față).
2) Coloana vertebrală
 reprezintă scheletul axial al trunchiului, având o localizare
posterioară și mediană
 este formată din 33-34 de vertebre, dispuse metameric. Există
vertebre: cervicale (în număr de 7), toracice (12), lombare (5), sacrale
(5), coccigiene (4-5).
3) Toracele
 este alcătuit din stern, coaste și vertebre toracice
a) sternul
este localizat în partea anterioară și mediă a toracelui.
este împărțit în: manubriu sternal, corpul sternal, procesul xifoid.

b) coaste
sunt în număr de 12 perechi, care fac legătura între coloana
vertebrală și stern.
coastele sunt formate din: os costal și cartilaj costal

http://referate.wyz.ro
http://referate.wyz.ro

se diferențiază coaste adevărate (se articulează cu sternul prin

cartilaj propriu, sunt în număr de șapte) și coaste false (dintre care
primele se articulează cu sternul prin intermediul altor coaste iar
ultimele sunt flotante, nemai ajungând la stern.
4) Pelvis
 pelvisul osos (centura pelvina): forma acestuia este de trunchi de con
cu diametrul transversal mai mare, ca o consecință a ortostatismului.
Rolurile pelvisului: susținere și transmiterea greutății trunchiului în
statica și locomoția bipedă, protecția organelor pelvine, implicat în
sarcină și naștere. Există mai multe tipuri morfologice de pelvis:
a) tipuri pure
tip ginecoid (este tipul clasic feminin, cu diameterul trasversal
mai mare decât cel antero-posterior)
tip android (tipul clasic masculin, întâlnit însă și la femei)
tip antropoid (turtit latero-lateral, cu diametrul antero-
posterior mare și diametrul transversal mic, este întâlnit mai
adesea la femeile de rasă neagră)
tip platipeloid (turtit în sens antero-posterior, diametru
transversal foarte mare, întâlnit mai des la femeile de culoare
albă, însă este cel mai rar întalnit tip morfologic pelvin).

http://referate.wyz.ro
http://referate.wyz.ro

b) tipuri mixte
5) Oasele membrelor
 superioare: humerus, radius, ulna, oasele carpiene, oasele
metacarpiene, falangele.
 inferioare: femur, rotulă, tibie, fibulă, oase tarsiene, oase
metatarsiene, falange.

Structura externa a oaselor:

 diafiza (țesut osos compact)
 epifizele (lame dense de os compact care învelesc osul spongios care
conține măduva roșie)
 metafizele

Structura internă:
 periost
 os compact
 os spongios
 cartilaj hialin
 măduva roșie
 măduva galbenă

http://referate.wyz.ro
http://referate.wyz.ro

Fiziologia sistemului osos – funcții, rol, mecanisme

Scheletul concentrează cea mai mare concentrație de calciu din organism,
acesta realizând schimburi cu sângele, în acest fel concentrația sanguină și tisulară
a calciului este foarte stabilă. Acest transfer al calciului din oase în sânge se
realizează pe două căi: una rapidă și una lentă (controlată de parathormon).
Oasele au rol de suport (ancorare mușchi): susțin greutatea corpului, de protecție
(craniul protejează encefalul), de formare a globulelor roșii și albe în măduva roșie
și evident de depozitare a calciului, așa cum s-a descris anterior.

Patologie asociată

 fracturi osoase (produse cel mai adesea de accidentări dar uneori apar și ca
urmare a unor tumori maligne)
 osteopetroza (creșterea excesivă și rigidizarea oaselor, obliterându-se astfel
cavitatea medulară a oaselor, ducând la anemie și infecții frecvente)
 rahitism (apărut la copiii cu carență de calciu)
 osteomalacie (carență de calciu la adulți)
 osteoporoza (resorbția depășește rata de formare a țesutului osos) apare
cu precădere la femeile la care s-a instalat menopauza.
 tumori benigne: osteoblastom, osteoclastom
 tumori maligne: osteosarcom

http://referate.wyz.ro
http://referate.wyz.ro

Examinare- diagnostice specifice

Examen obiectiv: anamneza.

1) Examen obiectiv: anamneza

2) Investigații de laborator
3) Investigații paraclinice: imagistice: radiografie, CT, RMN, osteodensimetrie
DEXA

http://referate.wyz.ro