INJECȚIE INTRAVENOASĂ

SCOP

Administrarea unui medicament direct în sistemul vascular în scop explorator; tratarea rapidă
a problemelor medicale ale pacientului; realizarea unei concentraţii înalte în sânge a
medicamentului, într-un timp scurt.

Injecția intravenoasă constă în introducerea unor soluții medicamentoase izotone sau

hipertone direct în circulția sanguină prin puncționarea unei vene.
Soluție izotonă – soluția cu aceeași concentrație cu lichidul plasmatic.
Soluție hipertonă – soluția cu concentrație mai mare decât lichidul plasmatic.

Puncția venoasă reprezintă crearea uni căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac
de puncție.

Locuri de elecție:

- vena cefalică – are dimensiune mare, este ușor accesibilă, poate fi palpată
- poate fi mascată de tendoane, puncționarea defectuoasă poate afecta mișcarea
articulară
- vena bazilică – are dimensiune mare, poate fi ușor palpată
- acces dificil datorită localizării, alterarea mobilității articulare, greu de
supravegheat locul puncției de către pacient
- vena mediană – are dimensiune medie, este ușor accesibilă, ușor de fixat
- poate fi dificil de vizualizat și de palpat, iar puncționarea poate fi dureroasă
- venele de pe fața dorsală a mâinii – cu localizare distală, pot fi ușor vizualizate și palpate,
sunt ușor accesibile
- necesită o poziție incomodă a mâinii, sunt mai mici decât venele antebrațului,
au turgor diminuat, iar țesutul subcutanat este diminuat la vârstnici sau în exces la copii
- venele maleolare interne – sunt ușor accesibile
- necesită o poziție incomodă
- venele epicraniene – la copii și sugari sunt ușor accesibile
- necesită o bună cunoaștere a tehnicii
- rețeaua venoasă dorsală a piciorului – este ușor accesibilă
- poate să nu fie ușor palpabilă datorită vârstei sau modificărilor induse de unele
afecțiuni, regiunea este greu de imobilizat și limitează mobilitatea

PROCEDURA

Pregătirea materialelor

 Tavă medicală/cărucior;
 Prescripţia sau F.O. C.G.
 Fiolă sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipertonă in termen de valabiltate si cu
aspect nemodificat;
 Ace sterile de unică folosință cu bizoul ascuţit, dar scurt;
  Ac pentru dizolvarea/aspirarea soluției din flacon sau fiolă;
 Seringi sterile de unică folosință cu amboul excentric, de capacităţi adecvate cantităţii
de medicament prescris;
 Tampoane de vată și spirt medicinal;
 Mănuşi de examinare;
 Garou;
 Mușama și aleză
 Recipiente pentru colectarea deșeurilor;
 Tăviţă renală.

Pregătirea pacientului

a)Psihică:
 Prezentați-vă
 Identificați pacientul
 Informați pacientul despre procedură în mod explicit și pe înteles;Explicați pacientului
scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite.
 Obțineți consimtământul informat
 Verificați terenul alergen al pacientului

b) Fizică:

 Asigură intimitatea pacientului;

 Verifică locurile de elecţie, evitând zonele cu echimoze, cu pilozitate accentuată sau cu
infecţie;
 Stabilește locul pentru injecţie: venele de la plica cotului : bazilică sau cefalică; venele de
pe fața dorsală a mâinii, venele antebrațului, venele de pe partea posterioară a gambei,
venele epicraniene (la copii); venele jugulare;
 Poziţionează pacientul în siguranţă în funcţie de locul ales şi de starea sa; decubit dorsal,
poziţie semişezândă.

Efectuarea procedurii:

 Spălați mâinile, folosiți mănuşi de examinare;

 Verificați prescripţia medicală;
 Aspirați soluţia din fiolă sau flacon conform instrucțiunilor de lucru;
 Eliminați bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală;
 Schimbați acul folosit la dizolvare și aspirare cu altul steril;
 Aplicați garoul la 7-8 cm deasupra locului de puncție;
 Palpați traiectul venei;
 Dezinfectați larg zona aleasă cu tampon cu spirt medicinal folosind mişcări circulare de
la centru în afară cu câţiva cm;
 Îndepărtați teaca acului prin tracţiune;
 Fixați seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizolul în sus, în mâna dominantă,
între police şi restul degetelor;
 Cu policele mâinii nedominante fixați vena, la 4-5 cm sub locul puncției exercitând o
ușoară trecțiune în jos asupra țesuturilor vecine;
 Pătrundeți cu acul oblic, sub un unghi de 30°, treversând tegumentul, peretele venos,
până când apare senzația de gol;
 Pătrundeți (înaintați) în lumenul venei 1-2 cm
  Verificați dacă acul este în venă prin aspirare;
 Desfaceți garoul dacă acul este în venă;
 Injectați lent soluţia medicamentoasă, observând locul puncţionat şi reacţiile pacientului;
 În timpul injectării supravegheați locul puncției și starea generală (respirația, culoarea
feței);
 La terminrea administrării extrageți rapid acul adaptat la seringă;
 Comprimați locul injecţiei cu tampon cu alcool, 3 - 5 minute pentru hemostază completă,
brațul fiind în poziție verticală.

De știut
 Venele au nevoie pentu refacere de un repaus de cel puțin 24 ore, de aceea nu se vor
repeta injecțiile în aceeași venă la intervale scurte;
 Dacă pacientul are o singură venă accesibilă și injecțiile trebuie să se repete, puncțiile se
vor face întotdeauna mai central față de cele anterioare;

Avantajele injecției intravenoase sunt:

 Asigură cea mai rapidă pătrundere a medicamentelor în organism;
 Asigură cea mai rapidă instalare a efectului dorit;
 Poate fi folosită în caz de urgențe;
 Doza administrată poate fi controlată exact;
 Poate fi transformată în administrare continuă (perfuzie);
 Evită senzația de durere și iritația produsă de anumite substanțe la administrarea
intramusculară;
 Este utilizabilă la pacienții la care calea digestivă este inaccesibilă;
 Poate fi folosită în cazul substanțelor care nu se pot absorbi pe alte căi datorită
dimensiunilor lor sau a celor care se distrug prin administrare digestivă.

Dezavantajele injecției intravenoase sunt:

 Necesită stăpînirea corectă a tehnicii și o anumită manualitate;
 Toxicitatea este mare și reacțiile adverse brutale;
 Manifestările alergice (inclusiv șocul) sunt mai frecvente și mai rapide;
 Nu se poate folosi la cei cu fobie față de ace.

Îngrijirea ulterioară a pacientului

 Observați locul injecţiei pentru sângerare;

 Ajutați pacientul să ocupe o poziţie confortabilă;
 Explicați conduita ulterioară dacă medicamentul a fost administrat în scop explorator;
 Supravegheați pacientul pentru a surprinde eventualele complicaţii şi pentru a lua
măsurile corespunzătoare și în timp util, dacă acestea apar.

Reorganizarea locului de muncă

 Colectați materialele folosite în containere speciale, conform legislației în vigoare;

 Aruncați acul necapişonat în recipientul special destinat acestui scop;
 Dezinfectați, spălați și depozitați în spațiile special destinate materialele refolosibile;
 Îndepărtați deşeurile;
 Spălați mâinile după îndepărtarea mănuşilor.
Notarea procedurii

 Notați codul procedurii și numele și prenumele celui care a efectuat procedura în Fișa de
proceduri.

Evaluarea eficacității procedurii

 Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop;

 Pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop explorator;
 Flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor substanţe
iritante pentru intima vasului (ex. Soluţiile hipertone): se injectează lent soluţia;
 Injectarea soluției în țesutul perivenos, manifestată prin tumefierea țesuturilor, durere – se
încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului, continuându-se injecția sau se renunță și
se încearcă în altă parte;
 Senzaţia de uscăciune în faringe şi valul de căldură: se injecteaza soluţia foarte lent si se
comunică permanent cu pacientul;
 Hematomul prin perforarea venei sau retragerea acului fără îndepărtarea garoului: se
aplică comprese umede reci local;
 Se evită încercările de pătrundere în venă după formarea hematomului, pentru că acesta,
prin volumul său, deplasează traiectul obișnuit al venei;
 Dacă s-au revărsat în țesutul perivenos soluții hipertone (calciu clorat, calciu bromat) – se
va înștiința medicul pentru a interveni în vederea evitării necrozei țesuturilor;
 Ameţeli, lipotimie, colaps: se anunţă medicul;
 Reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator: se anunţă medicul si se
intervine de urgenţă conform protocolului.

Considerații speciale:
 Evitați puncționarea venei cu acul având bizoul în jos, manevrarea incorectă a
instrumentarului steril,
 Sunt de preferat venele de pe suprafețe întinse, cu traiect drept, nu peste articulații
 Preferați o venă care se poate palpa, uneia care doar se vede
 Atenție la persoanele vârstnice la care se văd bine, dar sunt foarte fragile
 Folosiți cu precădere venele situate distal
 Dacă după montarea garoului pacientul are senzația de rece sau prezintă frisoane, se
slăbește garoul care este fie prea strâns, fie a fost pus de prea mult timp
 Dacă între extremitatea brațului și garou apare o cianoză se slăbește garoul
 O stază venoasă prea lungă (mai mult de 3 minute) antrenează modificări ale parametrilor
biologici
 Nu efectuaţi puncţia venoasă pe un loc deja infectat
 Evitaţi vena care este dureroasă la palpare
 Nu efectuaţi puncţia venoasă, nu recoltaţi sânge dintr-o arie edematoasă, shunt
arteriovenos, locuri ale hematomului anterior, sau răniri
 Dacă pacientul are tulburări de coagulare sau primeşte terapie anticoagulantă, se menţine
o presiune fermă pe locul puncţiei venoase, minim 5' după retragerea acului din venă
pentru a preveni formarea unui hematom
 Evitați folosirea venelor de la picioare pentru puncţia venoasă, deoarece aceasta creşte
riscul de tromboflebită
 La bătrâni, dacă este posibil evitaţi venele dorsale ale mâinii la braţul dominant pentru
puncţia venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului
 Nu puncționați vena din lateral