Sunteți pe pagina 1din 4

8 tehnici pentru captarea atentiei publicului

Umorul

Motivul pentru care există milioane de site-uri, reviste sau pagini pe Facebook cu filmulețe și poze
amuzante sau cu bancuri, comedii, caricaturi și parodii este simplul fapt că umorul captivează. Atrage
atenția majorității oamenilor. Nu vi se întâmplă uneori, ca tentați fiind pe o pagină web de o poză
hazlie sau vreun banc, să pierdeți o oră, două dând din una în alta fără să simțiți trecerea timpului?

Glumele sunt o soluție la îndemână, ușor de folosit atât în introducere cât și pe parcursul seminarului.
În general ele au darul de a induce o stare de relaxare în rândul audienței, atrăgând dupa sine și
bunăvoința acesteia. De asemenea, umorul poate câștiga atenția, întrucât a începe să vorbești despre
ceva serios într-un registru neserios nu este văzut ca ceva uzual. Atunci când facem o glumă este de
dorit ca aceasta să aibă legătură cu subiectul, fără însă a fi deplasată, agresivă, discriminatoare, țintită
către public sau să intre în contradicție cu ce vom spune mai departe. Totodată umorul este bine venit
atunci când este de calitate și natural. Dacă prietenii noștrii ne privesc lung și întrebător după ce le
spunem un banc poate ar fi indicat să ne abținem și în sală.

Naturaletea

De altfel a fi natural în fața publicului este o calitate inestimabilă a unui orator, apreciată de public și
invidiată de colegii de breaslă. De multe ori, cea mai mare provocare a cursului de Formare de
Formatori constă în a-i ajuta pe participanți să redevină ei înșiși în fața unui grup de cursanți. Este
lesne de înțeles că o persoană care nu pare a fi confortabilă cu postura în care se află, care pare că a
îmbracat o haină ce nu i se potrivește, va deveni imediat neinteresantă și va pierde atenția. Reversul,
o persoană care este naturală și pare din peisaj inspiră entuziasm, încredere și competență. Exact
genul de persoană pe care te aștepți să o întâlnești în acest context. Tipicul de om carismatic și
captivant ale cărui cuvinte le soarbe toată lumea. Nu încercați să căutați uniforma de trainer întrucât
ea nu există. Veți face aceeași greșeală precum comerciantul care îmbracă haina de vânzător și uită că
și el este, deseori, client făcând greșeli pe care el însuși nu le-ar trece cu vederea altcuiva.

Curs Formare de Formatori

Limbajul non-verbal

Gesticulatul sau plimbatul prin sală nu este doar o metodă eficientă de a scăpa de emoțiile negative.
Limbajul non-verbal are un rol foarte important și în captarea și menținerea atenției. Încercați să vă
concentrați să citiți o carte în timp ce o persoană se plimbă haotic prin cameră și veți înțelege perfect
de ce. Statisticile arată că o persoană poate să își păstreze concentrarea la cote înalte cel mult 10
minute. Iar asta atunci când este odihnit, nu dupa a treia oră de curs. Dacă nu este distras cu ceva cât
mai repede va intra imediat într-o stare de letargie și își va aminti brusc de vacanța în Turcia sau de
apropierea Paștelui. Plimbatul moderat, gesturile care focalizează atenția către flipchart sau proiector
grimasele etc. nu sunt doar bine venite ci chiar indicate atât timp cât vin să susțină cele spuse nu să le
contrazică inducând astfel confuzia. Totodată, o poziție deschisă, orientată către auditoriu, fără
gesturi nervoase și ticuri non verbale, chiar daca nu va capta atenția în sine, va contribui la
menținerea ei. O postură închisă sau percepută ca amenințătoare va avea darul de capta atenția mai
eficient însă o va îndrepta, mai mult ca sigur, acolo unde nu ne dorim.

Limbajul paraverbal

Trecând din registrul subtil către cel mai puțin subtil trebuie să zăbovim și asupra formei paraverbale
a comunicării întrucât aceasta se dovedește a fi una dintre cele mai utile metode de captare a
atenției. Un orator abil trebuie să aibă în tolbă cunoștințele necesare pentru a mânui cât mai eficient:
tonul, ritmicitatea vorbirii, accentul, viteza, claritatea și volumul. Fiecare dintre acestea poate fi un
instrument de captare a atenției. În mod uzual, limbajul paraverbal trebuie calibrat la cel al
auditoriului. Dacă în sală majoritatea cursanților vorbesc la un volum mai ridicat, atunci și noi trebuie
să încercăm același lucru. Tipul acesta de acțiune contribuie la sentimentul ascultătorului de
identificare cu vorbitorul. Și cum am putea să ignorăm pe cineva care ne seamănă. Ar fi nepoliticos.
Pe de altă parte, orice iese din tiparele așteptate poate folosi, pe termen scurt, la captarea atenției
auditoriului. Nici o trecere bruscă de la un volum ridicat la șoaptă nu este chiar de ignorat, nu?!

Așa cum semnele de punctuație dau, sau schimbă, sensul unui enunț, în același mod și limbajul
paraverbal poate susține, schimba sau contrazice mesajul verbal luându-i chiar prim planul acestuia
de multe ori. Cum spui poate fi de multe ori mai atractiv decât ce spui. Vorbind cu o voce monotonă
cu participanții veți realiza o prezentare plictisitoare însă printr-o ritmicitate adecvată puteți transmite
entuziasmul vostru și cuceri audiența.

Povestea

Povestea și metafora sunt pentru formator precum nicovala și ciocanul pentru fierar. Fără aceste două
elemente eficiența trainingurilor ar scădea considerabil. Fără o poveste bună serialele ar înceta să mai
existe. Nimeni nu ar putea trece peste frustrarea creată la finalul unui episod dacă nu ar exista
curiozitatea și anticiparea unei povești bune duse la final. În mod similar trainer-ul poate folosi o
tehnică numită povestea în poveste în poveste. Se începe o poveste, înainte de punctul culminant se
trece brusc la o a doua și chiar înainte de a o duce la bun sfârșit se trece la o a treia urmând apoi să
fie terminate fiecare în ordine inversă. O tehnică ceva mai greu de stăpânit dar cu efect garantat.
Opriți-vă totuși la trei povești. Suspansul ar putea deveni anxietate și serialul nostru ar putea deveni
un soi de Tânăr și neliniștit. Iar neliniștea participanților este de evitat în training.

Intercalarea este, de fapt, o idee bună în general în training. Alternarea metodelor de expunere cu
jocuri și activități, a materialelor, a suportului media cu expunerea etc. Monotonia este dușmanul
principal al atenției.

Deasemenea introducerea unor povești legate de domeniul de interes sau de lucru al publicului sunt
tot atâtea ocazii de a atrage atenția și a menține interesul pentru prezentare. Exemplele personale
sunt de asemenea de natură să stârnească curiozitatea. La fel și datele statistice. Aparent avem o
înclinație înăscută pentru numere și semnificația lor. Pe unii îi confuzează ,iar pe alții îi incită. Ambele
variante sunt satisfăcătoare.

Intrebarile

Ce poate capta și menține atenția mai bine decât cineva care ți se adresează? E necesar un efort
supraomenesc pentru a-l ignora. Gândiți-vă cât de greu este să vă concentrați la partida de solitaire
când vă vorbește șeful. Iar totul devine insuportabil atunci când, colac peste pupăză, ni se cere și
părerea. Nimic nu menține vie atenția ca interactivitatea și nimic nu provocă interactivitate precum o
serie bună de întrebări.

Totuși această metodă, pe cât de eficientă este, pe atât de multă groază stârnește în majoritatea
trainerilor începători. Dacă am primi un leu pentru fiecare persoană care ne întrreabă “Și dacă nu mi
se răspunde la întrebare?” am ține cursurile în Bahamas. Sigur că perspectiva de a adresa o întrebare
și a primi doar propriul ecou drept răspuns este la fel de tentantă precum o plimbare prin ploaie în
noiembrie. Acest lucru este totuși foarte ușor de evitat.

Dacă nu primiți răspuns la o întrebare cauza este, de regulă, una dintre următoarele: întrebarea este
prea ambiguă, prea grea, prea ușoară sau nu ai lăsat suficient timp de gândire. Remediul pentru
ultima variantă este evident – acordă câteva secunde de gândire după fiecare întrebare. Liniștea este
lungă și apăsătoare doar pentru voi. Cursanții o vor găsi absolut utilă. Și apoi cui îi place un om care
răspunde singur la propriile întrebări.

Încercați să puneți întrebări din aproape în aproape pentru a evita o întrebare prea dificilă și oferiți
indicii atunci când ajungeți în impas. Acordați o importanță mai mare întrebărilor deschise decît celor
închise. Acestea încurajează discuția și participanții să-și exprime părerile. Nu vă descurajați dacă
primiți un răspuns greșit. Vedeți acest lucru ca pe o oportunitate de a crea mai multă interactivitate
implicând mai mulți participanți cerând păreri. Evitați deasemenea întrebările multiple! Veți primi
răspuns doar la ultima.

Curs Formare de Formatori

Privirea

Ați auzit vreodată expresia “Privirea lui/ei mă frigea”? Poate că privirea cuiva nu frige însă cu
siguranță avem abilitatea naturală de a simți când suntem observați. Astfel, de felul în care un trainer
reușește să cuprindă întreaga sală cu privirea, creând fiecăruia senzația că i se vorbește personal,
poate depinde și gradul de atenție al participanților. Contactul vizual deschide un canal de
comunicare între oameni. Ajută la stabilirea și construirea raportului cu particpanții. Timpul pentru
acest contact este de 1-3 secunde pe persoană. Încercați să nu lăsați ochii rătăcind prin sală. Încercați
să-i focalizați pe un cursant, dar nu prea mult încât să faceți acea persoană să se simtă stânjenită,
doar suficient pentru a o implica în prezentare.

Când faceți o prezentare, nu vă uitați la auditoriu ci vedeți-l. Căutați persoanele și fiți sigur că vă uitați
la ele. Dacă grupul e prea mare pentru a vă uita la fiecare individ separat, uitați-vă la persoane din
diferite părți ale sălii. Persoanele care sunt lângă cele la care vă uitați vor crede că îi vizați pe ei, astfel
mai mulți cursanți vor intra în cercul vostru vizual.

Pauzele

Un lucru ar fi bine de notat totuși. Nimeni nu poate susține un nivel ridicat de atenție pentru o
perioadă îndelungată. Nici trainer-ul, nici publicul. Este nevoie de o perioadă de ventilare oricât de
plăcută sau interesantă ar fi o prezentare. Astfel pauzele sunt mereu binevenite și utile în economia
captării și mai ales menținerii atenției. În funcție de dificultatea și de gradul de efort pe care îl vor
depune cursanții este indicat să luăm o pauză de 10-15 minute după fiecare oră, oră și jumătate de
curs.

Statisticile arată ca cel mai indicat ar fi să ne concentrăm pe supă și desert. Audiența tinde să rețină
mai bine începutul și finalul unei prezentări. Când te așezi la masă, dacă supa nu este gustoasă îți
piere pofta și vei privi cu suspiciune restul felurilor. La fel, desertul trebuie să fie delicios pentru că
acela este gustul cu care te ridici de la masă Dacă nu obținem atenția de la primele propoziții ne va fi
mai greu să o câștigăm mai târziu. Dacă nu lăsăm un gust plăcut la final, cursanții vor pleca cu ideea
că a fost o sesiune plictisitoare.

Inamicii atenției sunt, deci, plictiseala, seriozitatea extremă și rigiditatea, lipsa mișcării și a unui limbaj
non-verbal adecvat mesajului, un discurs monoton, lipsa interactivității, privirea evazivă și oboseala.
Rețeta succesului nu este complicată – ungeți tava cu câteva povești și metafore așezați un strat bun
de naturalețe, presărați umor fin, adaugați 10-15 grame de pauză la un kilogram jumătate de curs,
amestecați un limbaj al corpului echilibrat și elocvent cu un limbaj paraverbal variat și condimentați
cu întrebări deschise și închise după gust. Dați la cuptor și nu uitați să stați cu privirea pe tavă până se
coace. Poftă bună!
Urmând rețeta de mai sus vă asigurați că ochii, dar mai ales mintea, cursanților sunt ațintite spre voi.
Acum că știm cum să facem să fim ascultați mai trebuie doar să găsim acele informații care să merite
toată această atenție. Dar despre asta în episodul următor…