CAPITOLUL 12

Evaluarea Pacientului:
Examenul Fizic Detaliat
(Modulul 3-5)

163
 OBIECTIVELE

LEGENDA OBIECTIVELOR

C=Cognitiv P=Practice A=Afectiv

1 = Nivelul cunoştinţelor
2 = Nivelul aplicării
3 = Nivelul rezolvării situaţiilor de caz

OBIECTIVELE COGNITIVE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi

capabil să:

3-5.1 Discute componentele examenului fizic detaliat. (C-1)

3-5.2 Identifice regiunile corpului pentru efectuarea evaluării în timpul examenului fizic
detaliat . (C-1)
3-5.3 Explice asistenţa medicală care trebuie asigurată în timpul examenului fizic
detaliat. (C-1)
3-5.4 Diferenţieze efectuarea examenului fizic detaliat la pacienţii somatici şi
traumatizaţi. (C-3)

OBIECTIVELE AFECTIVE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi

capabil să:

3-5.5 Explice raţiunea sentimentelor pe care aceşti pacienţi le pot încerca. (A-3)

OBIECTIVELE PRACTICE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi

capabil să:

3-5.6 Demonstreze aptitudinile implicate în efectuarea unui examen fizic detaliat.

(P-1,2)

164
Examenul Fizic Detaliat
Introducere

Examenul fizic detaliat este o etapă importantă în procesul determinării cauzei şi severităţii
traumei sau bolii pacientului. Scopul primar al examinării fizice este de a descoperi patologiile
neprimejdioase pentru viaţă astfel încât acestea să fie corect asistate. Deşi nu e necesar de
efectuat examenul detaliat în toate situaţiile, el poate oferi informaţie ce nu poate fi obţinută
printr-o oricare altă cale. Spre exemplu, un pacient cu leziuni a ţesuturilor moi a degetului, fără
un mecanism semnificativ al traumatizării, nu necesită un examen fizic complet. Examenul poate
fi limitat la extremitatea afectată. Însă dacă, leziunea a survenit în timpul unui accident de
autovehicule la o viteză înaltă, lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie suspecteze traume
ce pot fi mai severe însă mai puţin evidente. În ultimul caz o examinare fizică completă este
obligatoriu necesară. Examenul fizic este vital pentru orice pacient cu un nivel al conştiinţei
alterat, traume majore, un mecanism al traumatismului prezent sau când natura bolii sau traumei
este necunoscută.

Conform priorităţii, examinarea fizică urmează după examenul primar, în cadrul căruia sunt
verificate căile respiratorii, respiraţia, circulaţia, şi nivelul conştiinţei. Examenul detaliat trebuie
să fie amânat până când toate patologiile primejdioase pentru viaţă descoperite în examinarea
primară sunt corijate. Aceste situaţii pot include obstrucţia căilor respiratorii, stopul respirator,
stopul cardiac, hemoragiile sau alte patologii grave care pot fi critice pentru viaţă. Unele
traumatisme, cum sunt fracturile extremităţilor, sunt dramatice în aspect şi au potenţialul de
sustragere a atenţiei lucrătorului asistenţei medicale urgente de la efectuarea unei examinări
primare adecvate. Trecerea la examinarea fizică detaliată anterior efectuării examinării primare
poate avea consecinţe mortale. Reţineţi, căile respiratorii sunt pe primul loc, respiraţia pe al
doilea, circulaţia pe al treilea. Orice altă traumă este neimportantă până când examenul primar nu
a fost efectuat şi toate stările cu risc potenţial pentru viaţa pacientului au fost corectate. corectate.

Timpul este critic pentru pacienţii grav traumatizaţi. După cum o să fie studiat în următoarele
capitole, pacienţii cu traume majore pot compensa aceste traume doar pentru o perioadă limitată
de timp. Acestor pacienţi lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să efectueze o evaluare
detaliată în ambulanţă pe drum spre spital. Întârzierea transportării în folosul completării unui
examen fizic sau a oricărei alte proceduri ne necesare pentru menţinerea funcţiilor vitale ale
pacientului, nu este în interesul pacientului.

Determinarea necesităţii efectuării unui examen fizic cu efectuarea altor priorităţi nu este
întotdeauna uşoară. Lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să-şi pună următoarele
întrebări pentru a facilita determinarea când şi dacă examenul detaliat trebuie să fie efectuat.

 Am efectuat examenul primar?

 Am corectat orice stare gravă pentru viaţă găsită în examenul primar?
 Este pacientul stabil?
 Am suficient timp pentru efectuarea examenului şi pentru reevaluarea căilor respiratorii,
respiraţiei, şi circulaţiei?
 Am suficient timp pentru a efectua examenul şi încă să monitorizez semnele vitale de bază?

165
Dacă răspunsul este nu la oricare din aceste întrebări, examenul fizic detailat trebuie să fie
amânat. Reevaluarea căilor respiratorii, respiraţiei, şi circulaţiei, monitorizarea semnelor vitale,
necesitatea transportării pacienţilor instabil preiau prioritatea faţă de examenul fizic complet.
Dacă este incert când trebuie efectuat examenul, el se va efectua în drum spre spital.

Tehnica de Efectuare a Examenului Fizic

Concepţiile de bază

Inspecţia, palpaţia, şi auscultaţia sunt pietrele de temelie a examinării fizice pentru lucrătorul
asistenţei medicale urgente. Lucrătorul asistenţei medicale urgente va inspecta vizual zona ce
trebuie examinată căutând deformări, contuzii, abraziuni, penetraţii, arsuri, plăgi lacerate, edeme,
şi alte neregularităţi.

Lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să observe culoarea pielii a fiecărei părţi
examinate a corpului. Este roză, sau normală pentru rasă şi tipul pielii? Este pală sau cianotică?
Sunt prezente semne de traumă ca deformări, contuzii, abraziuni, penetraţii, arsuri, edem, sau
plăgi lacerate? Este prezent un eritem, erupţie sau eliminări? Orice constatare din acestea trebuie
să fie observate.

La palparea pacientului, observaţi temperatura pielii. Este pielea caldă sau rece la atingere? Este
prezentă o crepitare, instabilitate, sau durere observată. Lucrătorul asistenţei medicale urgente
trebuie să înceapă examenul fizic de la regiunea capului şi să se deplaseze spre membrele
inferioare. Este important ca lucrătorul asistenţei medicale urgente să memorizeze succesiune
efectuării acestei proceduri în aceeaşi ordine, şi ea să fie efectuată la fel pentru fiecare pacient.
Prin efectuarea acestui lucru, examinatorul reduce şansa omiterii examinării unei părţi a corpului.

Examinarea Capului

Începeţi prin inspectarea capului căutând orice

deformare, contuzii, abraziuni, penetraţii, arsuri, plăgi
lacerate, sau edeme. Palpaţi scalpul pentru a simţi
sensibilitatea sau crepitarea oaselor. Palpaţi osul frontal
urmat de oasele temporale pe ambele părţi ale capului.
Continuaţi în spate palpând ambele oase parietale.
Finisaţi prin palparea osului occipital. Utilizaţi o
presiune gentilă cu palma mâini pentru a efectua
examenul.

Presiunea se efectuează atent pentru a evita presarea fragmentelor instabile osoase în encefal.
Dacă lucrătorul asistenţei medicale urgente simte o modificare a scalpului sub mâinile sale,
atunci examinarea trebuie întreruptă. Dacă pacientul are aplicat colierul cervical, nu-l înlăturaţi
pentru a efectua examinarea. Stabilizarea regiunii cervicale a coloanei vertebrale este mai
importantă decât examinarea detailată.

166
Examinarea Ochilor

Inspectaţi ochii pentru depistarea deformărilor,

contuziilor, penetraţiilor, arsurilor, plăgilor lacerate, sau
a edemelor. Observaţi dacă pacientul poartă ochelari
sau lentile de contact. Înlăturaţi ochelarii pentru a
completa examinarea. Lentilele de contact corect
poziţionate pot fi lăsate.

Ochiul normal are o scleră albă şi o pupilă perfect

rotundă. Îngălbenirea sclerei, numită icter, poate fi un
semn al unei boli hepatice. Trauma ochiului poate cauza
o colecţie de sânge în camera anterioară a ochiului, numită hifemă. Un corp străin sau alţi iritanţi
pot cauza un aspect general înroşit al ochiului. Aşa patologii ca: glaucomul şi neurosifilisul sau
areflexie pupilară (sindromul Argyll-Robertson) poate cauza o formă iregulată, asimetrică a
pupilei. Supradozaj cu substanţe narcotice (derivate din opium, cum este sulfatul de morfină,
hidrocodonul, şi meperidine) pot fi cauza unei pupile îngustate.

Pupilele dilatate, uni sau bilateral, pot fi cauzate de un traumatism sau o patologie gravă a
Sistemului Nervos Central în special o creştere a presiunii intracerebrale. Midriaza survine în
cazul unui stop cardiac. După inspectarea ochilor lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie
să verifice acuitatea vizuală a pacientului, ca pacientului să citească ecusonul lucrătorului
asistenţei medicale urgente sau orice alt text de mărime similară.

Ulterior se va evalua reacţia pupilelor la lumină. Pentru această procedură lucrătorul asistenţei
medicale urgente va avea nevoie de un dispozitiv de iluminat de mărimea unui pix şi o cameră
moderat întunecoasă. Se va utiliza o sursă luminoasă de intensitate moderată. Pupila normală se
va contracta atunci când e expusă la lumină. Iluminarea unui singur ochi trebuie să declanşeze
reflexul involuntar. Acest reflex va cauza şi îngustarea pupilei opuse la luminarea ochiului
celuilalt. Răspunsul pupilei la lumină trebuie să fie rapid. Areactivitatea sau reacţia încetinită
trebuie să fie considerate anormale.

În final, lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să testeze mişcările globilor oculari.
Normal ei se mişcă concomitent în toate direcţiile. Începeţi examenul prin plasarea degetului la
10-15cm în faţa pacientului. Mişcaţi degetul în jos şi în sus,la dreapta şi la stânga, şi în final într-
un cerc. Este necesar de a reexamina mişcările coordinatorii ale ochilor şi dacă un ochi se mişcă
iar altul rămâne pe loc sau se mişcă în altă direcţie atunci se va suspecta o afecţiune neurologică
sau un traumatism a orbitei.

O mişcare a globilor oculari la privirea laterală se numeşte nistagm. Acest semn apare în
intoxicaţiile cu alcool sau sedative. Se va reţine că un examen normal al ochiului relevă o
pupilă regulată, rotundă, ce e reactivă la lumină, şi mişcări a globilor oculari adecvate.

167
Examinarea Feţei

Examinarea feţei poate facilita lucrătorului asistenţei

medicale urgente în determinarea traumatismelor
oculte cu risc pentru viaţa pacientului. Inspectaţi
întreaga faţă pentru determinarea deformaţiilor,
contuziilor, abraziunilor, penetraţiilor, plăgilor
lacerate, sau a edemelor. Palpaţi pentru depistarea
durerii , instabilităţii, şi a crepitărilor. Examinaţi
maxilarul superior, mandibula, şi ambele oase
zigomatice. Se va utiliza presiunea uşoară pentru a
evita destabilizarea fracturilor de oase posibile.
Fracturile oaselor faciale pot provoca dereglări în permeabilitatea căilor respiratorii, hemoragie
abundentă, şi tumefiere rapidă. Arsurile feţei pot fi asociate cu arsurile căilor respiratorii. Se va
monitoriza orice pacient cu arsuri ale feţei ca arsuri ce compromit şi căile respiratorii .

Examinarea Urechilor

Se va inspecta urechea pentru prezenţa de eliminări,

plăgi lacerate, arsuri, hemoragii, sau abraziuni.
Hemoragia din conductul auditiv extern poate indica o
fractură la baza craniului. Inspectaţi zona în spatele
urechii pentru depistarea hematoamelor cunoscute ca
„semnele de luptă”. „Semnele de Luptă” sunt un indice
care asociază fractura la baza craniului.

În anumite cazuri de traumă a capului se poate determina

scurgerea din ureche a lichidului cerebrospinal. În aşa
situaţii se aplică un pansament în regiunea pavilionului urechii. Tamponarea conductului auditiv
este contraindicată. Dacă o faceţi aceasta poate duce la creşterea tensiunii intracraniene. Pentru
determinarea prezenţei lichidului cerebrospinal într-o scurgere din ureche este picurarea
acestuia pe un pansament de tifon 4x4. Peste 5 minute se va evalua pansamentul pentru a observa
dacă apare un inel seros în jurul picăturii de sânge de pe pansament. Prezenţa unui asemenea inel
este numită Semnul Halou şi indică prezenţa lichidului cerebrospinal în eliminările hemoragice.

Examinarea Nasului

Hemoragia în caile respiratorii este principalul risc care

apare în traumele nasului. Examinarea se va începe
prin inspectarea nasului pentru depistarea deformaţiilor,
contuziilor, abraziunilor, penetraţiilor, plăgilor lacerate,
arsurilor şi edemelor. Arsurile din jurul nărilor pot
indica o arsură severă a căilor respiratorii. Ca şi în
cazul urechilor, prin nas se poate scurge lichid
cerebrospinal, dacă pacientul a suferit o fractură la baza
craniului. În final se va inspecta septul nazal, care este

168
poziţionat pe linia mediană. Devierea septului poate obstrucţiona pasajul nazal şi face imposibilă
trecerea unei pipe nazofaringiene în caz de urgenţă. Palpaţi nasul pentru a simţi crepitaţiile,
durerea, instabilitatea osoasă.

Examinarea Cavităţii bucale

Dinţii rupţi, hemoragiile din plăgile lacerate, şi voma

pot obstrucţiona caile respiratorii. Cavitatea bucală
trebuie să fie examinată în examenul primar pentru
detectarea şi înlăturarea oricărui obiect ce poate
obstrucţiona caile respiratorii. În examinarea
detaliată sarcina principală este de a inspecta global
cavitatea bucală pentru asigurarea libertăţii căilor
respiratorii. Este util de a folosi o lanternă pentru a
asista lucrătorul asistenţei medicale urgente în
efectuarea acestei examinări.

Anterior de efectuarea examenului cavităţii bucale

este necesar de a opri aspiraţia din cavitatea bucală a
sângelui sau maselor vomitive, şi înlăturaţi dinţii
rupţi. Inspectaţi gura pentru depistarea arsurilor,
plăgilor lacerate, edemelor, dinţilor rupţi, lichidelor,
şi deformaţiilor mandibulei.

La această etapă, lucrătorul asistenţii medicale

urgente trebuie să atragă o atenţie particulară culorii
mucoasei. Mucoasele palide sunt un indice că
pacientul este în şoc (perfuzia scăzută a ţesuturilor).
Mucoasele cianotice indică că pacientul e în hipoxie.
La orice pacient cu arsuri în jurul cavităţii bucale
(arsuri periorale) trebuie de suspectat arsuri ale căilor
respiratorii. Aceşti pacienţi vor fi supravegheaţi în
dinamică, cu monitorizarea continuă la prezenţa
simptomelor de afectare a sistemului respirator şi
spitalizare de urgenţă.

169
Examinarea Gâtului

Gâtul necesită o examinare minuţioasă. Inspecţia se începe cu suprafaţa anterioară a gâtului. Se

va atrage atenţia la deformaţii, contuzii, abraziuni, plăgi lacerate, arsuri sau edeme. Observaţi
prezenţa la pacient a unui tub de traheostomie. Dacă el
este prezent, asiguraţi-vă ca acesta este liber de orice
obstrucţii, inclusiv sânge sau mucus. Este prezentă o
hemoragie majoră? În prezenţa plăgilor lacerate se va
atrage atenţia la leziunea vaselor mari, deoarece în
lumenul lor poate nimeri aer şi provoca embolie
gazoasă. Laceraţiile gâtului trebuie să fie asistate
imediat prin plasarea unui pansament ocluziv în
regiunea plăgii. Se va atrage atenţia la poziţia traheii.
Devierea traheii este un semn agravant. Această
simptomatică indică că pacientul a suferit un
pneumotorax sufocant. Pneumotorax sufocant apare
atunci cînd aerul pătrunde în cavitatea pleurală şi
crează o presiune asupra organelor toracice. Pacienţii
cu deviere traheei necesită transportare de urgenţă la
cel mai aproape departament de urgenţă. Reţineţi că
traheea va devia înspre partea sănătoasă.

Se va atrage atenţia la turgescenţa venelor jugulare. Venele jugulare în mod normal sunt pline
atunci când pacientul este culcat. Venele jugulare colabate în poziţia culcat pe spate poate indica
prezenţa hipovolemiei cauzată de deshidratare sau hemoragie. Aşezarea pacientului sub un unghi
de 45 grade va permite o evaluare mai corectă a venelor jugularei. În această poziţie venele
jugulare trebuie să fie colabate. Nu înlăturaţi imobilizarea cervicală la aşezarea pacientului sub
un unghi de 45 grade. Este mai importantă menţinerea imobilizării cervicale, decât executarea
acestui examen de către lucrătorul asistenţei medicale urgente. Venele dilatate ale gâtului pot fi
un semn al insuficienţei cardiace congestive, şi pneumotoraxului sufocant la fel ca şi în multe
alte traumatisme grave. Dilatarea venoasă jugulară la un pacient aşezat sub un unghi de 45 grade
trebuie să fie considerată ca un indice grav.

Urmează palparea gâtului. Scopul este de a palpa în regiunea gâtului a emfizemului subcutanat.
Aerul subcutanat produce o senzaţie de crepitaţie la palpare. Această situaţie rezultă atunci când
aerul nimereşte sub piele din cauza unei rupturi a traheii, bronşiilor sau esofagului. Ulterior se
va palpa porţiunea posterioară a gâtului. Dacă e prezent corsetul cervical, nu-l înlăturaţi pentru a
continua examinarea. Dacă nu e prezent un corset cervical palpaţi uşor de la baza craniului în jos
spre porţiunea cervicală a coloanei vertebrale determinând orice durere, instabilitate sau
crepitaţie. Se va nota orice deformare sau aberaţie la nivel de coloană vertebrală. Fiţi atenţi,
evitaţi mişcarea fragmentelor instabile de oase.

170
Examinarea Cutiei toracice

Se va efectua inspecţia pacientului. Prezintă pacientul

o insuficienţă respiratorie? Observaţi frecvenţa,
ritmul, adâncimea, şi efortul muscular al respiraţiei.
Utilizarea muşchilor auxiliari în actul de respiraţie, la
fel ca şi prezenţa tirajelor intercostale sau
supraclaviculare indică o insuficienţă respiratorie
severă. Administraţi pacientului un flux suplimentar
de oxigen, dacă aceste semne au fost constatate.

Inspectaţi cutia toracică pentru depistarea

deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor, asimetriei,
plăgilor lacerate, penetraţiilor sau arsurilor. Se va
atrage atenţia la prezenţa mişcării paradoxale a cutiei
toracice, determinat de fracturi multiple a coastelor.
Peretele toracic patologic mobil trebuie să fie asistat
imediat prin plasarea unui pansament compresiv
deasupra zonei afectate pentru a stabiliza trauma.
Plăgile deschise ale cutiei toracice pot cauza
dereglări a funcţiei de respiraţie. În acest tip de plăgi
se va determina prezenţa bulelor de aer în plagă sau
sunet de aspiraţie a aerului.

Aplicaţi pe plagă un pansament ocluziv fixat din trei

părţi. Palpaţi cutia toracică căutând zonele de durere, instabilitate patologică şi crepitaţie.

Palpaţi coastele şi sternul.

Plasaţi mâinile pe cutia toracică a pacientului în aşa

mod ca degetele mari să fie împreunate la linia
mediană. Dacă pacientul e conştient rugaţi-l să
respire profund.

171
Simţiţi orice crepitaţie, şi observaţi dacă cutia toracică participă simetric în actul de respiraţie.

Ulterior utilizaţi stetoscopul pentru a ausculta sunetele respiratorii. Ascultaţi deasupra părţii
anterioare a cutiei toracice pe linia medio-claviculară. Mişcaţi-vă lateral, ascultând de-a lungul
liniei axilare medii sau dea lungul spaţiului V intercostal.

Determinaţi localizarea şi calitatea sunetelor

respiratorii, în special sunetele anormale cum sunt
ralurile sibilante şi crepitante. Comparaţi sunetele
respiratorii bilateral. Sunetele respiratorii normale
sunt clare, fără raluri, şi egale pe ambele părţi ale
cutiei toracice.

Examinarea Abdomenului

Inspectaţi abdomenul pentru depistarea balonării, contuziilor, abraziunilor, penetraţiilor,

arsurilor, plăgilor lacerate, traumelor şi cicatricelor. Prezenţa cicatricelor sau striilor poate fi un
indice al unei boli precedente, care a dus la dezvoltarea acestei urgenţe. Prezenţa unui hematom
periombilical indică că pacientul prezintă o hemarogie intraperitoneală. Hematoamele situate pe
partea laterală a abdomenului pot indica prezenţa unei hemoragii retroperitoneale.

Se va începe palparea prin aplicarea unei presiuni

uşoare deasupra fiecărui cadran al abdomen.

Se va atrage atenţia la faţa pacientului pentru

depistarea durerii în timpul palpaţiei. Este important
să priviţi faţa pacientului şi nu propriile mâini ale
examinatorului. Pacientul poate indica disconfort prin
încordarea abdomenului în timpul examinării. Este
necesar de a documenta corect localizarea precisă a

172
fiecărui semn patologic în dependenţă de cele patru
cadrane a peretelui abdominal anterior.

Patologiile cutiei toracice deseori se vor manifesta

prin simptome abdominale. Uneori în prezenţa
acuzelor abdominale, este necesar de a efectua
examenul cutiei toracice. După palparea abdomenului
la prezenţa durerii, lucrătorul asistenţei medicale
urgente trebuie să efectueze o palpaţie profundă
pentru depistarea semnelor de excitare peritoneală.
Semnele de iritare peritoneală sunt prezente atunci
când peritoneul este iritat datorită hemoragiilor, infecţiilor, sau prezenţei corpilor străini în
cavitatea peritoneală. Avertizaţi pacientul despre ceea
ce doriţi să faceţi, apoi presaţi uşor abdomenul cu
mâna, urmează o pauză scurtă, apoi rapid luaţi mâna.
Observaţi faţa pacientului pentru depistarea semnelor
de durere. Dacă durerea se accentuează atunci când
este luată mâna de pe abdomen, simptomul de iritaţie
peritoneală se consideră pozitiv. În apendicita acută
simptomul de iritaţie peritoneală este pozitiv şi pe
partea opusă a abdomenului.

Trauma gravă, apendicita, sarcina extrauterină ruptă

şi multe alte cauze a unui abdomen acut reprezintă urgenţe chirurgicale care nu pot fi asistate la
etapă de prespital. Transportarea acestor categorii de pacienţi va fi de urgenţă.

Examinarea Pelvisului (bazinului)

Se va începe prin inspectarea pelvisului pentru

depistarea deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor,
penetraţiilor, arsurilor, plăgilor lacerate sau edemelor.
Palpaţi pentru depistarea durerii, instabilităţii, sau
crepitaţiilor. Plasaţi mâinile pe cristele iliace şi apăsaţi
uşor în jos şi în interior pentru a testa stabilitatea
pelvisului. Nu deplasaţi pelvisul înainte şi înapoi.

173
Examinarea Extremităţilor

Această etapă a examenului lucrătorul asistenţei

medicale urgente trebuie s-o înceapă prin inspectarea
extremităţilor inferioare.

Căutaţi deformaţiile femurului, tibiei şi fibulei.

Reţineţi că oasele tubulare lungi sunt cauza potenţială a

hemoragiilor grave. Examinaţi atent pentru a evidenţia
fracturi deschise, plăgi lacerate, arsuri şi edeme. Palpaţi
fiecare picior pentru depistarea durerii, instabilităţii sau
crepitaţiilor. Repetaţi această examinare la nivelul
extremităţilor superioare, concentrându-vă la humerus,
radius şi ulnă. Deşi aparenţa unor traume
musculoscheletale este complet dramatică, reţineţi că
majoritatea unor asemenea traume nu sunt primejdioase
pentru viaţă. Transportarea de urgenţă a pacienţilor
critici traumatizaţi preia controlul asupra imobilizării.
Nu reţineţi transportarea pentru aplicarea atelelor.

174
În final, efectuaţi o examinare succintă pentru a evalua
calitatea circulaţiei, funcţiilor motorii şi senzoriale ale
extremităţilor. Începeţi prin evaluarea pulsului şi
reumplerii capilare.

Pentru a testa reumplerea capilară apăsaţi loja unghială a

oricărui deget. Eliberaţi presiunea şi observaţi cît de
repede se recolorează loja unghială. Unghia trebuie să-şi
schimba culoarea din palidă în roz în mai puţin de 2
secunde. Reumplerea capilară mai mult de 2 secunde este
un indice a perfuziei tisulare reduse.

Testul pentru activitatea motorie necesită ca pacientul să

fie conştient şi capabil să urmeze ordinele. Rugaţi
pacientul să mişte degetele mâinilor şi picioarelor.
Observaţi orice deficit al activităţii motorii.

În final verificaţi sensibilitatea extremităţilor prin

atingerea uşoară a degetelor pacientului, mâinii,
antebraţului, piciorului, gambei, şi coapsei câte una pe
rând. Întrebaţi pacientul conştient dacă el simte care regiune o atingeţi.

Uşor pişcaţi pacientul de toate cele patru extremităţi.

Întrebaţi pacientul dacă vă poate spune de unde
provine durerea. Scopul examinării este testarea
sensibilităţii la o atingere uşoară şi durere, şi să nu
dăunaţi pacientului. La un pacient inconştient aplicaţi
stimuli dureroşi şi observaţi reacţia pacientului, dacă e
prezentă.

175
Examinarea Coloanei Vertebrale şi a Toracelui Posterior

În timp ce menţineţi pacientul într-o linie ca un tot întreg, uşor rostogoliţi pacientul pe o parte.
Inspectaţi spatele pentru depistarea oricărei deformaţii, contuzii, abraziuni, penetrări, arsuri,
plăgi lacerate sau edeme. Inspectaţi partea posterioară a toracelui folosind aceleaşi criterii.
Reţineţi că plăgile regiunii posterioare a toracelui vor trauma aceleaşi structuri ca şi cele ale
părţii anterioare a toracelui. Palpaţi regiunea posterioară a cutiei toracice, şi dea lungul coloanei
vertebrale. Observaţi orice durere, instabilitate, sau crepitaţie.

176