Sunteți pe pagina 1din 24

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 11-12 (241-242) • 2018 • 24 PAG. • 2 lei

Florin Mitroi. foto: Emilian Albu


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 11-12 ((241-242
241-242
241-242)) • 2018
2018
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Neopaºop-
tismul. Regeneraþia unui concept l 2

MIªCAREA IDEILOR
LITERATURA EXILULUI: NICOLAE
STROESCU-STÎNIªOARÃ.
Coodonator: Mihaela Albu
a vantext

Mihai NEAGU BASARAB: Nicolae


Stroescu-Stîniºoarã l 3
Mihaela ALBU: Nostalgia originilor
l3
Când vom reintra, dupã o rãtãcire de
decenii, în România noastrã genuinã?
Interviu cu Nicolae Stroescu-Stîniºoarã de
neopaºoptismul. Revista de culturã editatã de
r te

Cassian Maria Spiridon l 4


AIUS Printed

regeneraþia unui
Dan ANGHELESCU: Nicolae Stroes-
cu-Stîniºoarã – o conºtiinþã a exilului
românesc l 7
Nicolae STROESCU-STÎNIªOARÃ: DIRECTOR
În zodia exilului. Fragmente de jurnal
l8
CRONICA LITERARÃ
concept Nicolae Marinescu

REDACTOR-ªEF

C
Ion BUZERA: Picãturi l 9 olocviile Naþionale Presa Cul- formaþi în Occident ºi, în consecinþã, do- Petriºor Militaru
turalã, Avanpostul Naþunii. reau sã aducã un model nu numai admi-
BELETRISTICÃ Mozaikul/ Mozaicul – Identi- rat, dar ºi familiar, iar apartenenþa la eli-
Cristi NEDELCU: Bãtrânul, fata ºi bi- tãþi ºi Convergenþe ºi Marea Unire ºi în- ta socialã le punea la îndemânã mijloace SECRETAR DE REDACÞIE
blioteca sau ne întâlnim la girafã l 10 ceputurile avangardei româneºti orga- pentru promovarea lui. Maria Dinu
nizate pe 12-13, respectiv 23-24 noiem- Dupã 1990, vechea elitã socialã n-avea
LECTURI
brie 2018 de cãtre Biblioteca Judeþeanã înþelegerea ºi reflexele comportamentale REDACTORI
Maria DINU: Apocalipsa dupã Mihai
„Alexandru ºi Aristia Aman” Dolj, în co- pentru noul statut social ºi nici mijloacele Cosmin Dragoste
Firicã sau un nou drum cãtre centrul
laborare cu revista Mozaicul ºi Departa- pentru a se manifesta în competiþia eco-
poetic l 11 Marius Cristian Ene
Andreea STEREA: Camera 66(6) sau mentul de Jurnalism al Universitãþii din nomicã determinantã! În locul „proiectu-
Craiova, sub patronajul Consiliului Jude- lui de þarã” care sã-i mobilizeze pe mem- Daniela Micu
farmecul Cireºarilor faþã în faþã cu co- Cristi Nedelcu
media lui Caragiale l 12 þean Dolj, ºi-au propus sã aducã în dezba- brii ei, a început o cursã, pânã la un punct
Nicolae DINA: Amintirile unui dascãl tere, în pragul Centenarului Marii Uniri a legitimã, pentru îmbogãþire personalã, pen-
de þarã l 12 românilor de la 1 Decembrie 1918, rolul tru capitalizare. Interesul naþional s-a di- REDACTORI ASOCIAÞI
elitelor în promovarea culturii, contribu- zolvat rapid într-o mlaºtinã de relaþii ºi in- Denisa Crãciun
ARTE þia acesteia în afirmarea conºtiinþei naþi- terese personale sau de clan mafiot, trans-
onale, sintetizând valori spirituale crista- formând întreaga societate într-un câmp de Geo Fabian
Marius DOBRIN: „Citeºte-mi ceva de Silviu Gongonea
la poluri” l 13 lizate de-a lungul unor secole de încer- luptã fãrã reguli sau cu reguli improvizate
Geo FABIAN: Muzicianul de orches- cãri, experienþe, descopeririri ºi revela- ºi incorecte. Este motivul principal pen- Ioana Repciuc
trã - o profesie expusã riscului (psihic ºi þii. Construcþia statalã care a rezultat a dat tru care, în România, se furã ºi se distruge Mihaela Velea
fizic) l 13 corp aspiraþiilor latente de convieþuire, de 30 de ani, guvernându-se dupã legi
Mona POP: „Muzica uneºte!” – cea sub semnul trãirilor mentalitare fixate prin strâmbe sau fãrã de lege, cu oameni tot mai COLEGIUL DE REDACÞIE
mai amplã stagiune din istoria Filarmo- limbã, credinþe, obiceiuri, ce prefigurau incompetenþi ºi tranzacþionali.
viitorul dezirabil. „Neopaºoptismul” apare astfel ca un Gabriel Coºoveanu
nicii „Oltenia” l 14
Gheorghe FABIAN: CM 45 – act de Dupã 20 de ani de militantism cultu- concept inadecvat pentru ultimele trei de- Gheorghe Fabian
mare forþã artisticã l 14 ral, pus sub semnul conceptului de „neo- cenii, dar cu adevãrat dezirabil acum, când, Viorel Pîrligras
Mihaela VELEA: Ani de zile... l 15 paºoptism” de Adrian Marino în anii de chiar în condiþiile acestei acumulãri primi-
Erwin KESSLER: Florin Mitroi l 15 dupã Revoluþia din Decembrie 1989, tive, sãlbatice, de capital, s-au format, to- CONCEPTUL GRAFIC
Emilian ALBU: Perseverenþa plasticã afirmând aspiraþia aproape unanimã spre tuºi, ºi oameni de afaceri întreprinzãtori ºi Lucian Irimescu
a lui Pascu Alexandru l 15 ieºirea din sfera socialului de tip sovie- creativi, interesaþi de reglementarea me-
Magda BUCE-RÃDUÞ: Viziuni ºi va- to-oriental-despotic ºi trecerea la socie- diului social, de o justiþie onestã ºi pre-
lori în artele vizuale l 15 tatea democraticã occidentalã, suntem dictibilã, dornici sã asigure copiilor un COORDONARE DTP
obligaþi sã luãm act de transformãrile viitor demn ºi frumos într-o þarã cãreia Mihaela Chiriþã
IONEL BUªE 60 societãþii româneºti ºi sã ne reconside- nu-i lipseºte nimic pentru ca oamenii sã
Jean-Jacques WUNENBURGER: Io- rãm opþiunile în funcþie de acestea. trãiascã bine.
nel Buºe 60 l 16 Prima constatare ar fi cã majoritatea Pe de altã parte, existã deja un numãr
Jean Philippe PIERRON: Ionel Buºe, zdrobitoare a românilor, indiferent de gra- de tineri formaþi în Occident, la ºcoli, dar Revista „Mozaicul” este membrã
românul din Dijon ºi Lyon l 17 dul de instrucþie ºi poziþie socialã, intrau ºi muncind în medii mai organizate ºi mai A.R.I.E.L.
Claude KARNOOUH: Un om onest l în noua Românie cu o viziune utopicã asu- performante, care au cunoscut nemijlocit
17 pra societãþii de tip occidental, reprezen- ºi limitele acelor societãþi ºi care pot veni
Horia DULVAC: Jocurile erotice ale Partener al OEP (Observatoire
tatã ca un Paradis terestru, unde tot ce cu propria expertizã în proiectarea Româ-
thanatosului l 18 vrei e la îndemânã, fãrã efort sau discri- niei de mâine. Européen du Plurilingvisme)
Bruno PINCHARD: Ionel Buºe ºi în- minare. Efectul a fost, în timp, dezamã- Pe aceastã bazã, ºi numai aºa, se va
þelepciunea miturilor l 18 gitor ºi paralizant. Dupã entuziasmul pri- putea reconstrui un sistem de învãþãmânt
Catarina SANT’ANNA: Teatrul de re- milor ani de libertate, inevitabilele eºe- eficient ºi o viaþã culturalã care sã permitã
flecþie al lui Ionel Buºe: baroc, metalim- curi datorate lipsei de experienþã, dar ºi dezvoltarea capacitãþilor spirituale cre- Tiparul: Aius PrintEd
baj ºi carnavalesc l 19 exigenþelor competiþiei deschise, au cre- ative ale membrilor societãþii, astfel în-
Ion MILITARU: Mereu, cu un pas îna- Tiraj: 300 ex.
at dezorientare, teamã ºi abandon. cât tot mai mulþi dintre ei sã contribuie
inte l 19 Factorul agravant, dar firesc, a fost aca- ca viitorul sã fie predictibil ºi demn. ADRESA REVISTEI:
Nicolae COANDE: Ionel Buºe – un pararea rapidã a puterii de membrii elitei Anticipare generoasã ºi vizionarã a lui Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
scriitor care „vede” idei l 20 comuniste, aparþinând nomenclaturii par- Adrian Marino, „neopaºoptismul” se do-
Ion HIRGHIDUª: Dreptul de a fi al Tel: 0351 / 467.471
tidului sau aparatului de represiune com- vedeºte a fi de o actualitate imperioasã,
iubirii perpetue l 20 iar prezenþa numeroaselor personalitãþi E-mail: mozaicul98@yahoo.com
munist, într-o competiþie fãrã ºanse cu exi-
laþii întorºi în þarã din Occident sau cu prea- culturale de pe întinsul þãrii la aceste Co-
ANTHROPOS ISSN 1454-2293
Ioana REPCIUC: Hrana cea de toate vârstnicii foºti deþinuþi politici, neadaptaþi locvii confirmã nevoia de solidarã impli-
zilele ºi politicile culturale l 21 resorturilor propagandistice la care oame- care a noii elite naþionale, a intelectuali-
nii fuseserã programaþi sã reacþioneze. lor conºtienþi de importanþa misiunii lor
SERPENTINE Abia târziu s-a putut vedea consecinþa în proiectarea României de mâine, ast-
Maria TRONEA: Parisul lui Apolli- acestui fapt. Noii/ vechi lideri, formaþi fel încât potenþialul românesc de inteli-
naire l 22 într-un alt sistem axiologic, ºi-au asumat genþã ºi creativitate sã îºi gãseascã, în 9 771454 229002
Marian Victor BUCIU: Aura Christi construirea unei societãþi pe care nu o sfârºit, legitima împlinire acasã!
Responsabilitatea asupra
în abisul speranþei (I) l 23 înþelegeau ºi în absenþa mijlocele nece- Centenarul Marii Uniri a românilor conþinutului textelor revine autorilor.
sare pentru a funcþiona adecvat. Nimic poate marca deschiderea unui capitol Manuscrisele nepublicate
UNIVERSALIA comun cu „paºoptismul”! În perioada nu- nou, mai fast, pentru istoria noastrã. nu se înapoiazã.
Peter S. BEAGLE: Douã inimi (III) mitã „paºoptistã”, tinerii care-ºi asumaserã Transformând speranþa în ideal, iar pe
l 24 remodelarea societãþii feudale româneºti acesta în acþiune de fiecare zi. Depinde ºi
ºi introducerea modelului capitalist erau de fiecare dintre noi! www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n MIHAI NEAGU BASARAB
Directorul Institutului Român din Freiburg

m iºcarea ideilor
Nicolae Stroescu-
Stîniºoarã
U
n destin tipic ºi rarisim cât ºi ca atitudine moralã de evi- care a fost tipãritã în Buletinul
în acelaºi timp îi este denþiere a ceea ce este bun ºi de Bibliotecii Române din Frei-
caracteristic Domnu- criticã raþionalã, niciodatã pãti- burg din 2015, Nr. 2 (23). Tex-
lui Stroescu, personalitate de maºã, a imposturii, lenei, min- tul acestei conferinþe a fost re-
prim rang a culturii româneºti la ciunii ºi a altor neîmpliniri ca- luat în mai multe numere din
cumpãna mileniilor II - III. Îl as- re-l pândesc pe autorul român de Convorbiri literare, ca serial.
cultasem sporadic la „Europa li- conferinþe cu iz ºtiinþifico-cul- ªi Domnul Stroescu a avut bu-
berã” ºi abia mai târziu i-am aflat tural. Abia când am primit biblio- nãvoinþa sã se pronunþe asupra
biografia de excepþie. Peste 99% teca sa ca moºtenire la Bibliote- mea într-o conferinþã la Institu-
dintre deþinuþii politici români au
fost condamnaþi nevinovaþi, nu-
mai pentru cã familiile lor, în se-
ca Românã din Freiburg, am ob-
servat cã teza sa de doctorat în
filosofie la Universitatea din
tul Român din Freiburg, care mi-
a devenit prefaþã la volumul IV
din Conferinþe freiburgheze ºi
Literatura exilului:
Nicolae Stroescu-
cole, agonisiserã prea mult dupã München era, de fapt, o tezã de alte scrieri.
standardele totalitare ºi pentru cã filosofia religiei, într-un fel – o În ciuda faptului cã a trãit as-
gândeau autonom. Din cei 1% tezã de doctorat în teologie. cuns în România din 1951 ºi pânã
care, pentru activitate anticomu- Ceea ce m-a izbit din prima în 1964, deci 14 ani, într-o liberta-
nistã efectivã, ar fi trebuit sã fie
arestaþi, mulþi au scãpat, s-au as-
cuns, pentru cã inteligenþa i-a
ajutat sã se profesionalizeze ca
clipã la Domnul Stroescu a fost
rigoarea logicã, erudiþia, talen-
tul oratoric, spiritul de dreptate
ºi o anume cãldurã sufleteascã,
te mai stresantã decât viaþa în
detenþie, unde altele erau surse-
le de suferinþã, Domnul Stroescu
a supravieþuit aproape 90 de ani,
Stîniºoarã
vânat, înainte ca securiºtii sã se greu de acceptat la un filosof, un cu mintea perfect limpede ºi o Coodonator: Mihaela Albu
profesionalizeze ca vânãtori. om care ar trebui sã mânuiascã stare fizicã mulþumitoare, care-i
Aºa au scãpat ºi câþiva partizani mai întâi idei ºi abia mai la urmã permitea autonomie de miºcare ºi despre „Autografe pe cãrþile Bi- în aceastã epocã a luptei antina-
ºi poate cã ºi alþii, care or mai fi sentimente. Directorul „Europei viaþa normalã a unui recent pen- bliotecii Române din Freiburg þionale pe mapamond, în toate
trãind, dar continuã sã se þinã Libere”, dupã pensionare, îºi sionat. Explicaþia acestei vitalitãþi provenite din Biblioteca Nico- statele-gunoi: Pe urmele Revo-
deoparte, cât timp ne-or mai con- pãstra vigoarea ºi rigoarea min- de excepþie este mixtã: pe de-o lae Stroescu-Stîniºoarã” (unul luþiei, Bucureºti, 1991; În zodia
duce comuniºtii. þii, împletind ideile cu sentimen- parte era oltean din Târgu Jiu, din cele mai sublime autografe exilului. Fragmente de jurnal,
De fapt, l-am cunoscut perso- te nobile de iubirea aproapelui, localitate care a inundat Româ- aparþine succesorului sãu la di- Bucureºti, 1994; La rãscruce.
nal pe Domnul Stroescu în mo- pentru cã evita consecvent sã nia înainte ºi dupã 23 august recþia „Europei libere”, actualul Gânduri spuse la Radio Euro-
mentul în care a început, curând abordeze subiecte de pe poziþii 1944, deci indiferent de regimul Ambasador de la Berlin, Exce- pa Liberã ºi în Jurnalul literar,
dupã 1990, sã viziteze Institutul polemice, lãsând cu modestie ºi politic, cu generali, ceea ce nu-i lenþa Sa Domnul Emil Hurezea- Bucureºti, 1996; În zodia exi-
Român din Freiburg, în cele din generozitate sã se creadã cã ur- puþin lucru, ºi-apoi, era un Scor- nu), trebuie sã menþionãm, în în- lului. Întrezãriri. Fragmente de
urmã devenind chiar membru al meazã povaþa biblicã: „Sã dea cu pion de cea mai bunã calitate, cheierea acestei succinte evo- jurnal, Bucureºti, 1998; Vre-
acestei prestigioase instituþii a piatra cine n-a greºit!” fiind nãscut la 1 noiembrie 1925. cãri, cãrþile lui Nicolae Stroes- mea încercuirii, Vol. I, Urmãri-
exilului românesc anticomunist. Am scris despre religiozita- Lãsând la o parte faptul cã cu-Stîniºoarã, ziditoare de ro- rea, Bucureºti, 2001; Vremea
Aici, prestaþia sa a fost la înãlþi- tea ºi patriotismul sãu o comu- s-ar putea face o lucrare de doc- mâni, pânã nu ne-om europeni- încercuirii, Vol. II, Ancheta, Bu-
me, atât ca valoare intelectual- nicare la Sesiunea ºtiinþificã a torat onorabilã în zilele de ruºi- za, romiza, sau mai ºtiu eu ce cureºti, 2002; Vremea încercui-
ºtiinþificã a conferinþelor sale, Institutului Român din Freiburg, ne pe care-am ajuns sã le trãim, nenorocire o mai da peste noi, rii, poeme, Bucureºti, 2002.

„existã o formã de exis- n MIHAELA ALBU Credinþa în „spiritualitatea þã-


rãneascã”, aceasta bazatã pe „o
tenþã umanã, un tip de valo-
filozofie remarcabilã prin pro-
rificare culturalã a ei, care ar
dispãrea dacã nu ar mai exista
þãrani, stãpâni ºi legaþi sufle-
teºte de ogorul lor.”
nostalgia originilor funzimea intuiþiilor ºi consecven-
þã” i-a rãmas neºtirbitã, indiferent
cât de departe se afla de locurile
vendicarea din satul gorjenesc, ºi în satul Alunu, pe dealurile din natale. Pentru el, „însemnãtatea
Nicolae Stroescu- din locurile paterne este clar ex- împrejurimi, alãturi de oamenii þãrãnimii” îi apare în special în
Stîniºoarã primatã prin descrierea tradiþii- de care se simþea încã legat, planul profund: „Este vorba de o
lor ºi a legãturii tatãlui sãu cu chiar dacã timpul ºi spaþiul erau anumitã tradiþie oralã, cu sub-

N
icolae Stroescu, nãs- acestea, dar ºi a „ereditãþii spiri- acum altele, conºtient fiind cã stanþã ritualã, moralã, religioasã
cut la Târgu-Jiu, la 1 tuale” dinspre cel care „se întor- unii nu mai sunt printre cei vii, ºi lumeascã.” Cãci numai pe
noiembrie 1925, des- cea mereu în trecut (ºi) vorbea iar alþii poartã pe chip semnele aceastã tradiþie „s-au altoit mult
cendent din familii de prove- cu o încântare cvasireligioasã (nu îmbãtrânirii. Imposibilitatea ui- mai târziu formele social-cultu-
nienþã gorjeanã ºi vâlceanã1, a moralizator-didacticã) despre tãrii vine ºi din admiraþia pentru rale ºi politice” (p. 114), iar bo-
urmat liceul la Colegiul „Carol cei care au fost”2. ceea ce reprezentau ei ca pãs- ierimea micã ºi mijlocie, cu ro-
I” din Craiova, absolvind apoi Celui aflat pe pãmânt strãin, trãtori ai etosului românesc. lul important pe care l-a avut în
clasa a VIII-a la liceul „Alexan- amintirile nu-i dau pace ºi nostal- Într-un vis o vede astfel pe cea emanciparea þãrii, a fost – în opi-
dru Lahovary” din Râmnicu-Vâl- gia dupã locurile natale se trans- cu care avusese în tinereþe „o nia sa – „impregnatã pânã în strã-
cea. A urmat Dreptul ºi Filosofia lateazã în vis. Astfel, nu de puþi- poveste de dragoste”, cu un fundurile inconºtientului/…/
la Bucureºti, fãrã a-ºi finaliza stu- ne ori, notaþii de vise nocturne „profil însãsprit” acum, dar, no- dupã o singurã ierarhie a valori-
diile, continuând mai târziu ºi recurente dau dimensiunea doru- teazã la un moment dat, „aceas- lor, la care, ºtiut sau nu, românul
luându-ºi licenþa la München. lui ºi a durerii ruperii de spaþiul ta nu impieteazã asupra priete- mai aderã pânã în zilele noastre.”
Între 1952-1964 a trãit în clan- originar. Exilatul se viseazã pe niei pe care i-o pãstrez pentru (p. 115)
destinitate, fiind cãutat de Secu- „meleagurile copilãriei”, aces- totdeauna acestei femei din Satul românesc – cu alte cu-
ritate în legãturã cu apartenenþa tea par „realitate vie” („Azi noapte Gorj, de care mã lega ºi comu- vinte – se aflã la temelia statului
la o organizaþie anticomunistã. libere º.a. sunt culegeri de arti- am visat cã revenisem la Alunu na fidelitate faþã de tradiþii ºi român, exilatul trãind permanent
În septembrie 1969 a emigrat în cole, dar mai ales „fragmente de ºi urcam drumul spre Dealul evlavii, cãlcate în picioare de cu nostalgia locurilor natale.
Germania. La München (unde jurnal”. Roºu” – p. 19; „Azi noapte am duºmanii de fabricaþie strãinã, ai
ºi-a adãugat la nume pe cel de Ne vom referi în cele ce ur- avut un vis din acelea care nu nu- ei, ai mei ºi ai atâtor alþi copii ai
Stîniºoarã), a lucrat la Europa meazã la astfel de notaþii zilni- mai cã se repetã, dar pe undeva neamului românesc.”(pp. 31-32) 1
În jurnalul publicat în 1994, sub
Liberã, inclusiv ca director al ce (cu multe rememorãri, în- au devenit o a doua realitate/ …/ Iar aceastã „fidelitate faþã de titlul În zodia exilului, face referiri la
Departamentului Român, pânã toarceri în trecut), editate sub zburam prin inima patriei olte- tradiþii” a însemnat, de fapt, o „cele douã bunici, cea de viþã moºne-
în 1994. În 1983 ºi-a luat doc- titlul În zodia exilului, volum neºti” – pp. 31, 32; „Azi noapte formã de opoziþie faþã de comu- neascã din Gorj ºi cea de apartenenþã
toratul în filosofie la Universi- apãrut la editura Jurnalul literar am visat cã mã gãseam în Târgu- nism, manifestatã într-un mod moºiereascã-burghezã din Vâlcea,
tatea din München. În anul 2000, în 1994. Jiul natal” – p. 94) Întotdeauna tacit de cãtre þãranul român. amândouã necultivate, dar puternic în-
Nicolae Stroescu-Stîniºoarã a Aici, pe lângã referirile la în- visele sunt însoþite de „o bucurie Autorul, care a fost urmãrit de sufleþite de morala creºtinã ºi fidelita-
fost decorat cu Ordinul Naþio- tâmplãri zilnice, la alþi exilaþi ori imensã” (p. 20), „A fost un vis Securitate ºi a fost nevoit sã se tea faþã de Bisericã, în ciuda marilor
nal pentru Merit, în grad de co- la lecturi care îl îndeamnã la re- lung, strãbãtut de o mare bucu- ascundã ani întregi, iar apoi sã se deosebiri de caracter.” (p. 70)
2
mandor. În 2005, revista Con- flecþii asupra societãþii contem- rie” (p. 31), în vis, „noaptea inun- exileze, a înþeles cã opoziþia la „Mi-l amintesc remarcând, în timp
vorbiri Literare din Iaºi i-a porane, întâlnim adesea amintiri datã de lunã era o imensã cupã a comunism a însemnat „salvarea ce taraful gorjenesc cânta Cine-a fost
acordat premiul Opera Omnia. legate de familia din România. bucuriei” (p. 32) temeliilor”, salvarea identitãþii în o datã-n Gorj/ Fost-a Tudor ºi Ma-
Scrierile sale sunt cu precã- Nu puþine sunt ºi referirile la sa- Visul repetat devine un leit cele din urmã. Astfel îºi justificã gheru ºi-acum e Dincã Schileru, cã
dere din domeniul memorialis- gorjenii seamãnã cu grecii antici, care
tele copilãriei, la þãranul român, motiv al existenþei duble – ziua el însuºi viaþa ºi acþiunile între- ºtiau sã-ºi cânte eroii din trecut. La tatãl
tic. Volumele publicate în Ro- la valorile pe care acesta le res- îºi duce existenþa cotidianã în prinse dupã 1944: „Foarte curând meu, dragostea de trecut impregna în-
mânia, dupã 1989 – Întrezãriri. pecta ºi pentru care credinþele ºi noua patrie, noaptea – proiectat dupã 1944, viaþa mea a devenit o treaga filozofie a vieþii.” (p. 85)
Fragmente de jurnal, La cum- obiceiurile strãvechi reprezentau în vis, în locul originar, atât în aventurã ritualã întru salvarea te-
pãna apelor, Povestea Europei forma supremã de vieþuire. Re- oraºe (Craiova ºi Târgu Jiu), cât meliilor.” (p. 13)

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 3


când vom reintra, dupã o rãtãcire de
m iºcarea ideilor

decenii, în România noastrã genuinã?


– Dialog cu scriitorul Nicolae Stroescu Stîniºoarã –

foto: adevãrul
Cassian Maria Spiridon: Dreptul ºi Filozofia, ºi pendu- mãrirea I, Ancheta II)”, pe care dãinuirea ei periclitatã. mar la o întrebare despre care
Domnule Nicolae Stroescu Stî- lând, cu largi popasuri, între pro- le-aþi publicat în 2001 ºi 2002. Sunt numai câteva remarci, la noi amândoi am avea atâtea de
niºoarã, aþi avut o tinereþe ex- vincie, capitalã ºi satul Alunu din În urma acestei experienþe, care ar putea fi adãugate altele spus, fãrã a menþiona ºi câteva
trem de zbuciumatã – ca a mul- Vâlcea, la graniþa cu Gorjul, am care au fost opiniile ce s-au de acelaºi gen. Prin însãºi natura dintre tendinþele care mi se par
tora din cei care s-au opus regi- „beneficiat” de o largã ºi foarte cristalizat privind calitãþile ºi lucrurilor, puterea lor de relevan- problematice sau neprielnice.
mului comunist ce se instaura în variatã arie de recepþie, captare pãcatele naþiunii? þã depãºeºte limitele unei experi- Am vorbit despre o anumitã cãl-
acei ani cu ajutorul tancurilor ºi, totodatã, participare la dife- N.S.-S: Un prim rãspuns l-a enþe izolate sau subiective. Ele durã afectivã, cu valoroase va-
sovietice. Care era atmosfera în ritele etape ºi avataruri ale re- dat viaþa însãºi. Cãci – mai ales dau mãrturie, verificatã de-a lun- lenþe poetice. Întorsãtura nu nu-
liceu, la Râmnicul Vâlcea, dar acþiei (de la refuz pânã la rezis- þinând seama de faptul cã stra- gul a 12 ani de probã la foc, a mai neproductivã, ci ºi pericu-
la Universitatea din Bucureºti tenþã) românilor faþã de mixtu- tegia clandestinitãþii mele a unor trãsãturi sufleteºti mai loasã, se manifestã aici prin ceea
în timpul studenþei? ra de conspiraþie ºi forþare prin constat dintr-o îmbinare între adînci ale românilor. Ajutat ºi de ce am denumit în trecut „o emo-
Nicolae Stroescu Stîniºoarã: care comunismul a pus stãpîni- submersiunea conspirativã ºi o experienþa deceniilor de exil care þionalitate nestrunitã”. Cu ea are
Eu mi-am dat bacalaureatul în re pe Þara noastrã. Universita- mereu riscatã simulare a norma- a urmat, cu posibilitãþile de cu- de-a face nu numai subiectivis-
toamna lui 1944, ceea ce a coin- tea a devenit în mod spontan te- litãþii, între baricadare ºi circu- noºtere directã a altor mentalitãþi mul acceptat ca o normalitate,
cis cu intrarea trupelor sovietice ritoriul predilect al aversiunii laþie – cum aº fi putut rezista 12 ºi orizonturi culturale (prilej de ci ºi, în combinaþie cu alþi fac-
în þarã. Ultimul an de liceu l-am anticomuniste manifeste, rezer- ani, dacã, în acele împrejurãri aprofundare a autocunoaºterii ºi tori, frecventa superficialitate a
absolvit la RâmnicuVâlcea, dar vor principal al marilor demon- istorice cu adevãrat grele, me- de comparare), cred cã îmi pot analizei. Aceasta poate merge
plasma germinativã a unora din- straþii împotriva puterii, pe fun- diul uman românesc nu mi-ar fi permite sã desprind, într-o privi- mânã în mânã cu supraestimarea
tre caracteristicile personalitãþii dal fãþiº anti-sovietic ºi, treptat, oferit, în afara unor prietenii re mai cuprinzãtoare asupra firii „deºteptãciunii” (în ciuda coe-
mele viitoare ºi izvoarele priete- generatoarea unei multitudini care se nãscuserã în vremuri româneºti, unele concordanþe ºi ficientului ridicat de inteligen-
niilor care m-au însoþit de-a lun- de organizaþii de rezistenþã, bune, iar aurul nobleþei ºi l-au convergenþe de duratã ale unor þã al românilor). Poate ºi nesta-
gul fervorilor ºi traumelor, împo- printre care ºi cea din care am cernut în anii nesfârºiþi de ame- caracteristici cum ar fi o anumitã torniciei vremurilor îmi pare cã
trivirilor, dar ºi pãtimirilor noas- fãcut ºi eu parte. Sensibilitatea ninþare ºi prigoanã, multe dovezi accentuare a laturei afective, cu îi corespunde o neîndestulãtoa-
tre odatã cu intrarea în zodia co- ºi aspiraþiile morale ale studen- ale unei atitudini generale care, posibile adânci ecouri lirice, o re statornicie a fidelitãþilor.
munismului au dat-o în primul þilor (ca ºi ale celor mai mulþi departe de a fi fost contaminatã spontaneitate a comunicativitã- Existã însã perpetuarea vechiu-
rând anii petrecuþi pe bãncile dintre profesori) erau irezistibil de mentalitatea comunistã, rã- þii (autoexpunere, dar ºi recepti- lui nãrav al aplecãrii în faþa Ma-
Colegiului Carol I din Craiova. atrase ºi mobilizate de ceea ce mânea înrãdãcinatã în tradiþiile vitate), prezenþã tenace, felurit rii Porþi, aºa cum apare ea la
Confruntarea cu comunismul a istoria pãrea sã prefigureze ca o româneºti ºi creºtine. Mao spu- configuratã a simþului misterului, multele cotituri ale istoriei. Din
început pentru mine odatã cu convergenþã clarã între interesul nea cândva cã partizanii trebuie religiozitate nepermeabilã la ob- fericire totuºi nu ne-am „turcit”
timpul studenþiei, dar eu, ur- ºi demnitatea naþionalã pe de o sã se poatã simþi în sânul popo- sesia damnaþiunii, ci, dimpotrivã, în trecut, iar, pe de altã parte,
mând douã facultãþi fãrã frec- parte ºi libertatea ºi impulsul rului lor ca peºtii în apã. În toþi mai degrabã irizatã de „nostalgia supunerile succesive au avut
venþã regulatã sau obligatorie, civilizator pe de altã parte. anii urmãririi mele nu m-am paradisului”. Aceastã religiozita- corectivul neluãrii „prea în se-
Aceastã fericitã armonie a sco- simþit niciodatã ca miºcându-mã te neostentativã, pânã la forme rios” nici la vârful, nici în sânul
purilor se gãsea însã în contra- într-un mediu refractar, sau ca adeseori anonime sau criptice, se poporului.
dicþie irevocabilã cu imperialis- înotând în contra curentului. În sprijinã pe un specific conserva- Hermann von Keyserling spu-
mul sovietic (despre cedarea climatul acesta psihologic ºi torism al datinei ºi al ritualului, nea, în Analiza spectralã a Eu-
rãsãritului Europei cãtre Rusia moral am trãit în timpul acela dar porneºte de la un sâmbure ropei, cã fiecare popor trebuie
la masa tratativelor marilor pu- multe momente de ajutor, com- de evlavie, indestructibil, chiar sã fie judecat din trei puncte de
teri post-belice noi nu ºtiam plicitate tacitã sau expresã, ges- dacã înconjurat (chiar asaltat) de vedere: în raport cu Dumnezeu;
atunci ºi multã vreme vom refu- turi de simpatie, tocmai pentru efluviile relativismului istoric. în raport cu celelalte popoare;
za sã ºtim). cã se ºtia cã sunt cel puþin per- Nestrãinã de toate acestea, ne în raport cu el însuºi. ªi gândi-
C.M.S.: Ca ºi în cazul lui secutat de regim, toate percepu- întîmpinã ceea ce, critic, poate torul german reþinea din capul
Pan M. Vizirescu, aþi reuºit, te de cel hãituit ca semne ale fi vãzut ca o prea uºoarã uitare a locului cã, în raport cu Dumne-
Nicolae
Nicolae trãind în clandestinitate, între
1952-1964, sã evitaþi aresta-
apartenenþei lui la o largã comu-
nitate de valori ºi sentimente, de
nedreptãþii ºi rãului suferit, dar
care conþine una dintre distinc-
zeu, toate popoarele au greºit.
Ne rãmâne deci ºansa ºi dato-
rea de cãtre Securitate ºi, im- la o vreme invadatã, subminatã, þiile cele mai imaculate ale aces- ria de a ne judeca, senini dar fãrã
Stroescu-
Stroescu- plicit, închisoarea politicã. oprimatã, dar, în unele privinþe, tui popor de atâtea ori oropsit, pãrtinire, în raport cu noi înºine
Stau mãrturie cele douã volu- tocmai de aceea mai încãrcatã capacitatea de iertare. Nu pot în- ºi în raport cu celelalte popoare.
Stîniºoarã
Stîniºoarã me din „Vremea Încercuirii (Ur- de sensurile de care depindea ºi cheia acest rãspuns atât de su-

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


Comunismul trebuie rul noului meu cunoscut, Geor- sub care, ca într-o grãdinã de rai,
criticat ºi combãtut ge Ciorãnescu. Nu am aºteptat se ascunde Episcopia. Nu trebu-
48 de ore, ci, dis de dimineaþã, ie sã mi se vadã lacrimile. Mai

m iºcarea ideilor
ca rãu esenþial m-am dus la Noel Bernard ºi i- înainte trecusem prin Tîrgu-Jiul
C.M.S.: În 1969 aþi emigrat am spus cã m-am rãzgândit ºi cã natal ca sã mã despart de sora
în Germania. Era perioada de deocamdatã îmi voi continua mea: „ªi dacã izbucneºte un rãz-
oarecare deschidere a regimu- neabãtut studiile. Noel Bernard boi ºi te prinde acolo? Ce ai sã
lui, fapt ce a indus în eroare pe era un om destul de orgolios, faci? Aici ai fost înfrãþit cu þara
mulþi, inclusiv dintre cei vehe- care probabil cã voise ºi sã ara- ºi ai gãsit adãpost ºi ocrotire
menþi în contra comunismului. te cã îl poate înlocui repede pe chiar sub tiranie ºi urmãrirea se-
Cum de nu v-aþi lãsat sedus de Ciorãnescu. Aºa cã a insistat ºi curitãþii.”. ªtefania seamãnã cu
sirenele „schimbãrii”? am putut vedea cã menþinerea tata în sinceritatea neocolitã a
N.S.-S.: Lãsasem în urma mea refuzului meu a reuºit sã-l indis- reacþiei ºi cu toate cã o simpa-
o densã experienþã trãitã la sur- punã. Totuºi, relaþiile au conti- tiza pe Inge, soþia mea, a cãutat
se. Printre cei „vehemenþi în con- nuat ºi s-a produs treptat ºi un pânã la urmã sã mã convingã sã
tra comunismului” unii s-au lã- pas înainte în colaborarea mea nu plec. Dar, în marea ei dragos-
sat atunci seduºi, alþii au prefe- cu „Europa Liberã”, când Octa- te, nu voia sã-l întristeze pe fra-
rat sã ignore semnele oricãror di- vian Vuia, pe care l-am întâlnit ca tele mai mic în cele douã zile
vergenþe între Moscova ºi Pekin lector la Facultatea de Filosofie petrecute numai împreunã în þi-
sau apariþia oricãror indispoziþii din München, ºi cu care urma sã nutul acesta de baºtinã de care
între Kremlin ºi Bucureºti. Eu liul în Bucureºti, mi-au trebuit de muncã al lui George Ciorã- am o relaþie de bunã comunicare îi lega nu numai amintirea tatã-
consideram cã în lupta împotriva aproape doi ani pânã când am nescu, directorul lui adjunct, cu ºi respect reciproc, m-a rugat sã lui ºi familia lui, ci ºi încânta-
comunismului trebuie plecat în- obþinut, pe calea unor memorii, care intrase într-un aprig con- colaborez cu el la emisiunea „Lu- rea, mereu reînnoitã, pentru fi-
totdeauna de la stricta recunoaº- suspendarea acelei decizii de flict, ar avea nevoie „de un nou mea Creºtinã” pe care o condu- rea atât de receptivã ºi în ace-
tere a situaþiei reale, iar comunis- domiciliu obligatoriu. Abia centru atacant” ºi ar dori ca eu cea la „Europa Liberã”, unde era laºi timp independentã a oame-
mul trebuia criticat ºi combãtut atunci am putut introduce la sã fiu acela. În sensul acesta mi- redactor principal. Atunci mi-am nilor, inteligenþi ºi sensibili, iuþi
ca rãu esenþial, fãrã iluzii, dar ºi Consiliul de Stat cererea de a propus sã mã angajeze imediat. ales pseudonimul Nicolae Stîni- la minte ºi la curaj.
fãrã încrâncenãri legate de per- aprobare a cãsãtoriei cu actuala Considera cã eu pot sã-mi amân ºoarã, în amintirea Mãnãstirii Stî- Iatã cum întrebarea dvs. riscã
soane sau conjuncturi. mea soþie, Inge, cu care trecusem, studiile pentru a le relua, în pa- niºoara, îndrãgitã de mine. sã mã facã sã alunec în apele fãrã
C.M.S.: Abia în Germania aþi în secret, împreunã, prin peripe- ralel, mai târziu. Existau desigur Noel Bernard fusese contra- maluri ale amintirilor. Poate pe
reuºit sã vã finalizaþi studiile, þiile urmãririi mele ºi care emigra- deosebiri de formaþie ºi de men- riat de refuzul meu, dar relaþiile altãdatã... Dar continuând, am de
inclusiv un doctorat în filosofie se în Germania, în octombrie 1963, talitate între el ºi mine, dar Noel ºi-au regãsit echilibrul, solicitãri- spus cã „Europa Liberã” m-a aju-
la München. V-am ruga, câteva mergând la pãrinþii ei, la Bernard era o fire spontanã ºi le lui ºi ale unor redactori princi- tat foarte mult, cãci pe undele
cuvinte destre activitatea dum- München. Au durat încã patru ani necomplicatã, îmi arãtase mul- pali, cu trecut ºi distincþie inte- ei puteam spera ca ceva sã se în-
neavoastrã ºtiinþificã, mai puþin pânã când am obþinut aprobarea tã încredere ºi simpatie de-a lectualã, au dus la extinderea co- toarcã în Þarã. Iar pentru cã în
cunoscutã în þarã. cãsãtoriei ºi încã o jumãtate de lungul convorbirilor noastre, laborãrii mele ºi în alte programe, acelaºi timp eu pãtrundeam spre
N.S.-S.: Ajuns în Germania, an pânã când am primit-o ºi pe luminate de o anumitã solidari- pânã acolo încât, când în 1980 mi adâncurile culturii germane,
pânã una alta m-am înscris la Fa- cea de plecare în Germania. Aco- tate ideologicã, vocea lui de la s-a cerut din nou de Noel Ber- ceea ce implica ºi trãire zilnicã
cultatea de Filozofie, pe care am lo mã aºtepta un cãmin, dar când radio mã însoþise ani de zile în nard, împreuã cu alþii, sã devin ºi interiorizarea limbii germane,
urmat-o ca un adevãrat student, am plecat din România am plâns. þarã, aºa cã, în ciuda deciziilor redactor permanent, iar directo- intrarea în perimetrul „Europei
cu sumedenia de prelegeri ºi se- Studiile le-am început imediat mele anterioare, nu am putut rul american, James Brown, a so- Libere” însemna ºi pãstrarea re-
minarii, neinvocând ce absolvi- ºi, dupã scurt timp, Universita- sã-l refuz pe loc. Am spus deci licitat personal Consiliului de laþiei fiinþiale cu limba românã.
sem în þarã. Aºa cã am parcurs o tea din München mi-a acordat o „da”, sub rezerva unui timp de coordonare al Radioului din Sta- Îmi amintesc de prietenii mei
gamã foarte largã de teme, con- bursã. Foarte modeste ºi spora- reflecþie de 48 de ore. Aceasta tele Unite aprobarea numirii mele mai vechi din România ºi câteo-
centrându-mã însã asupra filoso- dice surse de buget iniþial au re- a fost greºeala mea, iar greºeala imediate, în ciuda unei blocãri a datã îi visez. Cei care nu trece o
fiei religiei, istoriei filosofiei ºi zultat ºi din unele contribuþii ale lui a fost cã, în timp ce mã con- angajãrilor din motive de econo- zi fãrã ca amintirea lor sã mã vi-
filosofiei politice. La care s-au mele la un Lexicon german al per- ducea spre ieºire, le spunea bu- mii bugetare, am urmat nu numai ziteze sunt foºtii mei colegi de
adãugat studii de pedagogie te- sonalitãþilor din rãsãritul Europei îndemnul lor, ci ºi vocea mea in- la Liceul Carol I din Craiova,
oreticã ºi teologie fundamentalã. sau la revista Institutului pentru terioarã ºi am intrat în redacþia împreunã cu care, ºi cu Inge, am
Preocupat mai demult de relaþia Europa de Sud-Est. „Europei Libere”. trãit cea mai durã, dar ºi cea mai
om-Dumnezeu, ca ºi de cea din- C.M.S.: În ce împrejurãri aþi George Ciorãnescu, care îmi frumoasã poveste a vieþii mele,
tre religie ºi filozofie, studiile, lec- fost angajat la postul de radio devenise între timp amic ºi parte- cea a rezistenþei ºi urmãrirea de
turile ºi dialogurile mele filosofi- „Europa Liberã” – post atât de ner în strãdaniile pentru cauza cãtre securitatea comunistã, ºi
ce m-au dus la cercetarea unei important pentru o þarã ca a româneascã, reuºise sã cîºtige, cu ajutorul cãrora am supravie-
dispute filosofico-teologicã des- noastrã aflatã sub teroare? dupã 7 ani, procesul cu „Europa þuit. Unii dintre ei nu se mai gã-
fãºuratã în cadrul înfloritoarei N.S.-S.: Cu prilejul uneia din- Liberã” ºi, la cererea lui, fusese sesc în lumea aceasta, dar îmi
ºcoli neo-platoniciene din An- tre vizitele la Bucureºti ale lui reintegrat nu în redacþie, ci ca ºef sunt cei mai prezenþi.
glia, în pragul secolului al XVIII- Inge, am rugat-o sã-i transmitã lui al secþiei româneºti de cercetare Dacã am conºtiinþa datoriei
lea, asupra iubirii. Interesul lucrã- Noel Bernard, directorul depar- a Radioului. împlinite faþã de Þarã? Rãspun-
rii care a rezultat consta, în con- tamentului românesc de la „Eu- C.M.S.: Aþi condus emisiunea sul e greu sã fie unul afirmativ.
cepþia ºi intenþiile mele, în a pune ropa Liberã”, din München, cã „Lumea Creºtinã”, mai apoi aþi Cãci este vorba de o datorie nãs-
în luminã una dintre feþele unui de Ajunul de Crãciun 1967 un fost numit director al Departa- cutã din iubire, aºa cã exigenþele
moment paradigmatic din cultu- grup de studenþi din Bucureºti mentului românesc din cadrul sunt fãrã sfârºit. Dar chiar dacã
ra europeanã, când, sub ºocul lar- luaserã o iniþiativã curajoasã de- „Europei Libere”, aici aþi rãmas datoria ar fi motivatã ceva mai
gii miºcãri de revizuire seculari- spre care mediile occidentale nu curos celor cu care ne întâlneam pânã în 1994, când postul ºi-a pragmatic sau mai prozaic, ar în-
zantã a valorilor, legatã de ascen- ºtiau nimic: merseserã, în mod pe coridor cã: „Domnul Stroes- schimbat sediul ºi aþi preferat sã semna totuºi o lipsã de obiecti-
siunea ideilor culturii burgheze, deschis ºi public cu colindul, in- cu va începe în câteva zile sã lu- rãmâneþi la München. Dupã vitate, de onestitate faþã de tine
cu respectivul corolar anticon- clusiv la Ambasada Britanicã, creze cu noi”. atâtea decenii în slujba adevã- însuþi sau ar constitui oricum o
templativ ºi antiascetic, s-au pro- unde, în momentul intervenþiei Inteligenþa lui Noel Bernard rului, care vã sunt sentimentele, supraestimare a propriei capaci-
dus, concomitent, în Franþa ºi în Miliþiei, s-a strigat „Libertate” ºi nu era deloc însoþitã de tact sau ce amintiri vã urmãresc, aveþi tãþi sã pretinzi cã þi-ai fãcut pe
Anglia, reacþii de ordin filosofic, „Vrem pâine ºi demnitate”. La trei diplomaþie. Adevãr verificat de conºtiinþa datoriei împlinite deplin datoria. Întrebarea mai
teologic ºi literar îndreptate îm- zile dupã revenirea lui Inge la mulþi, în diferite împrejurãri. De faþã de Þarã? puþin ambiþioasã la care vreau sã
potriva revendicãrii (sau provo- München, Noel Bernard a menþi- data aceasta, s-a vãzut cã fusese N.S.-S.: Amintirile se conto- pot rãspunde pozitiv acum ºi pânã
cãrii) antropocentriste sau pen- onat în editorialul lui sãptãmânal mai mult decât impurdent în ra- pesc cu sentimentele, pentru a la capãt este dacã m-am compor-
tru încercarea de constituire a acea semnificativã manifestare a port cu psihologia interlocutoru- deveni de neºters. Ca de pildã: tat sau nu în mod fidel faþã de Þarã
unei sinteze antropo-teologice. sentimentelor studenþilor români lui sã-i spunã cã el urmeazã sã Toamnã 1969. În casa aºezatã pe ºi faþã de credinþa mea.
C.M.S.: Care a fost traseul despre care nici el nu ºtiuse ni- preia locul unuia care fusese în- o stradã în pantã uºoarã, din C.M.S.: De ce n-aþi revenit
emigrãrii, cu ce v-aþi ocupat mic. Mai târziu, când am venit ºi depãrtat. Eu îl cunoscusem deja Râmnicu Vâlcea, cu o micã grã- definitiv în þarã?
pânã când v-au cooptat cei de eu la München, a vrut sã mã cu- pe George Ciorãnescu, un inte- dinã cu pomi fructiferi în faþã, N.S.-S.: Faptul de a nu fi re-
la „Europa Liberã”? noascã. În continuare, mã invita lectual polivalent ºi figurã expre- masã de despãrþire cu mama ºi venit definitiv în Þarã, ceea ce
N.S.-S.: Prin noiembrie 1964, din când în când în biroul lui (eu sivã a exilului românesc. Încã în familia. Toþi mã înconjoarã cu o
am fost eliberat din închisoarea locuiam aproape de sediul „Eu- drum spre casã am început sã-mi dragoste care vrea sã poarte
de anchetã a securitãþii din ca- ropei Libere”) ºi ne întreþineam fac reproºul cã m-am lãsat cuce- masca voioºiei. Poate cã unul
pitalã, Malmaison. Dar, odatã cu într-un spirit foarte viu ºi des- rit de surpriza ofertei, cu remi- sau doi sunt chiar voioºi, pentru
foaia de eliberare, mi s-a comu- chis despre probleme româneºti niscenþele trezite ºi rezonanþa cel care, dupã 12 ani de urmãri-
nicat cã mi s-a fixat domiciliul ºi internaþionale. Mi-a oferit ºi afectivã pe care o iscase în mine re, pe urmã anchetã la securita-
obligatoriu la RâmnicuVâlcea, sã scriu pentru Radio câteva re- perspectiva reintrãrii în luptã, te, pe urmã alþi doi ani de aºtep-
unde au ºi vrut sã mã trimitã for- cenzii sau cronici de idei care pânã la a uita ceea ce începea sã tare pentru viza de plecare la
þat, dar cei doi plutonieri de mi- credeam eu cã ar umple un gol devinã drama (care va dura 7 ani, soþie în Germania, „a învins”.
liþie nu m-au mai gãsit unde mã de informaþie sau de cunoaºte- pânã când tribunalul german îi va Încerc ºi eu sã intru în joc, dar
cãutau. Cu alte cuvinte, am in- re în România. Eu, între timp, mã da dreptate) lui George Ciorã- fiecare clipã nu e plinã decât de
trat din nou în ilegalitate, dar de angajasem din ce în ce mai mult
în programul meu de studiu la
nescu. Prietenii mei erau depar-
te, în þarã, dar mi s-a pãrut cã
un singur gând: despãrþire. Eu
trebuie sã simulez cel mai mult.
Nicolae
Nicolae
data aceasta una mult mai benig-
nã, refuzând sã mã supun „domi-
ciliului obligatoriu”. Cu toate cã
Universitatea din München. La
un moment dat, Noel Bernard
rãspunsul meu pozitiv nu fusese
numai pripit, ci riscã sã calce o
Ba chiar sã mã ascund. Cobor
pentru câteva minute în grãdinã.
Stroescu-
Stroescu-
avusesem mai înainte de urmã-
rire, ca ºi de arestare, domici-
m-a chemat la el ºi mi-a spus cã,
în urma desfacerii contractului
anumitã solidaritate umanã ºi de
exil. Nu puteam fi eu înlocuito-
Mã reazãm de un pom, cu spate-
le la terasã, cu faþa spre dealul Stîniºoarã
Stîniºoarã
, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 5
creeazã desigur o situaþie exis- mese umpleau golurile nu numai
tenþialã care meritã o întrebare, literare, ci ºi filozofice ºi de
a avut un prolog. Pe timpul cãu- gândire religioasã care ne tãia-
m iºcarea ideilor
tãrii mele de cãtre securitate, serã respiraþia sub cenzura co-
prietena mea tainicã ºi în mare munistã. Cartea invada benefic
mãsurã salvatoarea mea de-a lun- strada. Acest fenomen inedit
gul acelor ani periculoºi, Inge, pentru ochiul celui venit din oc-
nemþoaicã nãscutã în Cernãuþiul cident reprezenta o compensa-
ocupat de ruºi ºi ai cãrei pãrinþi re istoricã post-comunistã, dar
se aflau de mult la München, mi-a îmi amintea ºi de cozile din li-
spus cã ea, neurmând nãzuinþa brãrii pe care le trãisem mai îna-
dominantã a nemþilor de emigra- inte de decembrie 1989, în þarã,
re în Germania, s-a hotãrât sã rã- când apãrea o carte bunã. Cred
mânã pentru totdeauna cu mine cã se poate vorbi în orice caz de
în România. Tânjeam amândoi la o prezenþã puternicã a curiozi-
o revenire a mea la suprafaþã, tãþii ºi apetitului de lecturã în
când sã ne cãsãtorim ºi sã înte- România (desigur cu pericolul
meiem un cãmin nesecret în þara ca noul orizont de activitãþi, ten-
pe care o iubeam amândoi. Întru- taþii, distracþii, produse culturale
cât singura posibilitate de a atin- de masã, comercializarea cultu-
ge acel liman ar fi fost emiterea rii sã scadã peocuparea ºi cere-
unui decret de amnistie care, în rea calitativã). Sub comunism,
noile împrejurãri create de cultura româneascã nu ºi-a pier-
moartea lui Stalin ºi largile am- dut vioiciunea productivã ºi ta-
nistii promulgate în Rusia ºi în lentele, a trebuit însã sã-ºi re-
alte þãri socialiste, sã încadreze Dan-Radu Zãtreanu împreunã cu Nicolae Stroescu-Stîniºoarã, Mihai Rusu (comentator sportiv ducã sau sã-ºi stãpâneascã ela-
nu numai pedepsele pânã la 5 ani, Europa Liberã) ºi Preasfinþitul Pãrinte Sofian Braºoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei nul, sã respecte sau cel puþin sã
ci ºi pânã la 15 ani, am aºteptat Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei ºi Luxemburgului dea impresia cã respectã grani-
în clandestinitate, an de an, îm- þele ideologice (câteodatã chiar
plinirea acelui vis. Regimul de la categorii. De pildã, abia intra- nomenul cultural ºi literar ro- ºi în cãrþi conformiste se ascun-
Bucureºti nu a avut generozita- sem în vârsta studenþiei, nu ve- mânesc contemporan? deau mici tentative de evadare),
tea sau curajul unui asemenea dar neam dinspre dreapta nici prin N.S.-S.: Când se constatã ºi sã se concentreze în literaturã ºi
post-stalinist. Însã, spre sfârºitul influenþe de familie, nici prin se discutã despre situaþia în con- eseisticã, cu rezultate remarca-
lui 1962, securiºtii au descope- adeziuni liceale (la care trebuie tinuare grea a României post-co- bile mai ales asupra unei din ce
rit o urmã, care, chiar dacã a eºuat adãugatã ºi pasiunea anti-germa- muniste, de la ineficienþele eco- în ce mai subtile ºi inventive ci-
în prima fazã, ar fi putut, pânã la nã a adolescenþei mele din tim- nomiei pânã la criza instituþiilor zelãri a expresiei ºi aprofundãri
urmã, duce uºor la Inge, ceea ce pul alianþei noastre cu Germa- ºi de la nivelul scãzut al salariilor a limbii, de vreme ce i se refuza
ar fi însemnat un pericol ºi pen- nia), când, cu o impetuozitate a pânã la pasivitatea civicã ºi pro- dreptul la libera defriºare, de-
tru copilul ei din prima cãsãto- reacþiei care probabil cã se da- liferarea nestãvilitã a corupþiei, cantare ºi confruntare liberã a
rie. Cu inimã grea, ne-am hotã- tora ºi faptului cã eu fãcusem am avut întotdeauna nu numai o ideilor. Acum clopotul de sticlã,
rât ca cel puþin ea sã încerce sã parte dintre cei care se bucura- portiþã de consolare, ci ºi un pu- impus de discipolii lui Stalin, ºi
evite cãderea în mâinile securi- serã de victoria împotriva lui ternic temei de speranþã tocmai aºa niciodatã pe deplin etanº, e
tãþii. Cu riscuri serioase, a fãcut Hitler, m-a nãpãdit gândul peri- în bogãþia efervescenþei cultura- numai amintire (cât ar fi ea de în-
cerere de plecare în RFG, pen- colului incomensurabil al co- le româneºti. De altfel, ºi revista tunecatã). Un tablou mai cuprin-
tru reunirea cu familia ei de aco- munismului ºi sentimentul unei în care va apãrea dialogul nos- zãtor al momentului depãºeºte
lo. În octombrie 1963 a plecat în datorii de a mã opune cu orice tru1 face parte din numeroasele cadrul acestei discuþii, dar, fie cã
Germania, unde eu am ajuns abia preþ. Mai presus de o jignire a argumente care ar putea fi aduse e vãzutã de aproape sau de de-
în 1969. ªi m-am dus pentru ea. demnitãþii, a unor sentimente sau în sprijinul continuitãþii susþinu- parte, capacitatea culturii româ-
Au mai trecut 20 de ani pânã de impulsurile juvenile de luptã te ºi vitalitãþii acestei culturi. neºti se manifestã într-un larg
la evenimentele din decembrie (era mai degrabã o bruscã matu- noastrã de rezistenþã a cãzut. Am Comparaþiile cu alþii pot asigura evantai de creaþii, explorãri, apro-
1989. Între timp, cele douã pã- rizare de conºtiinþã) trãiam un reuºit, ajutat de soartã ºi de o anumitã obiectivitate în esti- fundãri hermeneutice, reflecþii ºi
sãri scãpate de lunga vânãtoare a fel de revelaþie personalã a pri- prieteni, sã mã sustrag arestãri- marea propriei situaþii. În privin- confruntãri cu propriul trecut ºi
securitãþii îºi fãcuserã un cuib la mejduirii temeliilor. Chiar dacã lor care au urmat, dar cu preþul þa numãrului ºi calitãþii reviste- cu prezentul, în cercuri concen-
München. Eu, mai ales prin acti- în clipa de faþã formulãrile aces- nu numai al suspendãrii stãrii lor literare, dacã ne comparãm trice din ce în ce mai largi ºi com-
vitatea mea la „Europa Liberã”, tea pot suna hiperbolic, ele nu civile, ci ºi al peripeþiilor salvã- cu Germania, vom constata cã prehensive. Uºurinþa de recepta-
nu m-am simþit niciodatã despãr- fac decât sã încerce sã redea rii de cãutãrile perseverente ale ne gãsim în avantaj absolut. Se re ºi integrare a noilor curente ºi
þit de România. Faþã de occiden- ceva din vibraþia afectivã ºi idea- securitãþii timp de 12 ani, când poate spune cã în Germania re- direcþii de idei din occident era
talii în mijlocul cãrora am trãit, ticã de atunci. Care, ca simplã nu mai putea fi vorba de nici o vista literarã este aproape ine- de aºteptat sã funcþioneze bine
mi-am afirmat întodeauna iden- exaltare, nu ar fi putut rezista la activitate normalã ºi cu atât mai xistentã, cu numai câteva excep- în rândurile intelectualitãþii româ-
titatea ºi opþiunea fermã româ- tenacele încercãri care au urmat. puþin de orice manifestare pu- þii, mai ales sub formã de publi- neºti. Nici apariþia unor mimetis-
neascã. Dar ar fi fost greu ºi cred Aceasta se întâmpla prin 1945. blicã. Pentru a zãdãrnici cãuta- caþii trimestriale ale unor facul- me ºi sterilitatea lor nu constitu-
nedrept faþã de Inge, sã-i cer sã Gândul rãscolitor se transforma rea întrotochiatã a ofiþerilor din tãþi specializate în literaturã. Un ie o surprizã. De altfel, acesta este
ne mutãm încã o datã cuibul aces- de la sine în fapte. La început sub echipa de urmãrire a securitãþii, motiv important este absenþa tra- un vânt uscat care bântuie ºi în
tei a doua vieþi ºi lupte a noastrã. forma unei acþiuni politice fãþi- s-a impus o severã ascezã chiar occident. Îmbucurãtor este însã
Imediat dupã decembrie 1989, ºe, legale (de fapt neacceptatã a simplei comunicãri interuma- ºi faptul cã în ultimii ani, dincolo
am început sã revin cu regulari- niciodatã ca atare de comuniºti), ne. Desigur cã de una literarã de exuberanþele receptivitãþii, se
tate în þarã. O parte a datoriei participarea pasionatã ºi cu sar- nici nu putea fi vorba. Nu mi-a înmulþesc ºi semnele facultãþii de
mele faþã de România consider cini multiple din partea Partidu- rãmas decât mirifica terapie a distanþã criticã, emancipare de
cã aº putea sã o îndeplinesc prin lui Naþional Þãrãnesc la campa- „literaturii de sertar”, însemnãri, reflexul imitãrii, judecatã indepen-
legãtura continuã cu Þara, oame- nia electoralã a anului 1946. meditaþii, jurnal de bord. Dar ºi dentã, depãºire a fascinaþiei for-
nii ºi Biserica, ºi prin cãrþile pe Apoi încercãrile de a menþine un acestea au trebuit supuse sau malismului (estetic sau filozofic),
care le public în România. Inten- nucleu ºi o structurã ascunsã jertfite durului joc. Pe unele revanºã treptatã a resurselor sti-
þia cea mai intimã este slujirea. naþional-þãrãneascã dupã dizol- le-am distrus în grabã, într-un listice ºi reflexive proprii. Ceea ce
C.M.S.: Editorial, ca scrii- varea prin decret a partidului în moment greu, ca sã ºterg urme poate preveni slãbirea impulsu-
tor, v-aþi manifestat abia dupã 1947, treaptã de trecere spre care i-ar fi periclitat pe ocroti- lui propriei originalitãþi (în absen-
1989. De ce aºa târziu? clandestinitate fãrã întoarcere a torii mei, altele s-au distrus þa cãreia nu se poate atinge nici
N.S.-S.: Sunt motive simplu rezistenþei naþionale ce se con- când apa a pãtruns pânã la urmã autenticitatea, nici profunzimea),
obiective ºi altele, ceva mai stituia dincolo de deosebirile de sub acoperiºul unde le ascunse- dincolo de încântãrile facile ºi
complicate, subiective. ªi este partid, intrarea prin 1949 în gru- se un fin al meu la Alunu, altele noile canoane, fie ele chiar ºi
o combinaþie între cele douã pul organizat din Bucureºti al s-au pierdut pur ºi simplu. post-moderniste.
unei reþele de rezistenþã, în le- Mai rãmâne perioada 1964- C.M.S.: Care vor fi urmãtoa-
gãturã cu aceasta, operaþia de 1969, când poate cã aº fi putut, rele apariþii editoriale ale eseis-
creare de mici grupuri ºi de ane- în sfârºit, sã încerc sã public diþiei unei subvenþionãri de stat, tului ºi prozatorului Nicolae
voioasã depozitare a unor arme ceva, dar nu am încercat deloc. precum ºi lipsa de interes pe Stroescu Stîniºoarã?
în zona subcarpaticã din nordul De data aceasta nu mai era din care o prezintã asemenea revis- N.S.-S.: Aº dori ca în mai pu-
Olteniei, precum ºi încercãrile rãspunderea altora, ci a mea. te, cu numãr potenþial de cititori þin de un an sã public un al doi-
neizbutite de stabilire a unor Ceea ce nu l-a împiedecat pe „fu- extrem de limitat, pentru recla- lea volum din seria intitulatã În-
contacte cu partizanii din munþi. garul Stroescu” sã se bucure de mele firmelor comerciale din trezãriri. Încolo, mã mai gândesc
Bineînþeles cã în toþi acei ani, cãrþile bune care apãreau din ce care ele s-ar fi putut, eventual, la niºte scrieri de prozã literarã,
viaþa (ºi itinerarul meu interior) în ce mai des. susþine. Nu pot uita nici încân- despre care ar fi prematur sã vor-
nu au constat numai din odiseea În occident, studiul, lucrarea tarea care m-a cuprins la prima besc mai mult acum.
Nicolae
Nicolae acelui angajament de rezistenþã
(care nu e mai puþin adevãrat cã
de filozofie, apele repezi ale „Eu-
ropei Libere” nu favorizau acti-
mea revenire în þarã, în mai
1990, când, pe strãzile Bucureº- 1
Dialogul a fost destinat Convor-
Stroescu-
Stroescu- mã însoþea pretutindeni ca o
muzicã interioarã), dar, oricum,
vitatea editorialã.
Risipire a timpului? Chemãri
tiului, am dat, la tot pasul, de
mulþimea de mese acoperite cu
birilor literare (unde a ºi apãrut iniþial
în nr. 4/100, aprilie 2004). Integrarea
(fragmentarã) în dosarul dedicat lui
Stîniºoarã
Stîniºoarã se excludea intenþia ºi de altfel
ºi posibilitatea unei activitãþi de
ale timpului? De dincolo de el?
C.M.S.: Profitînd de poziþia
cãrþi spre vânzare. ªi de câte ori
am revenit am putut urmãri ºi vi- N. Stroescu Stîniºoarã o facem cu
acordul autorului interviului.
scriitor. În 1952, organizaþia pe care o aveþi, cum vedeþi fe- teza cu care cãrþile de pe aceste

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n DAN ANGHELESCU

m iºcarea ideilor
Nicolae Stroescu-Stîniºoarã – o conºtiinþã
a exilului românesc

foto: historia.ro
P
ersonalitatea spiritualã propriilor anxietãþi/.../ sau re de asemenea”. (v. Terorismul rea (întunecarea) acelei fulgu- rector al Departamentului Ro-
ºi, implicit, scriitori chiar nimiceau propriile certi- intelectual din 1945 pânã în raþii originare din relaþia uma- mân de la RadioEuropa Liberã,
ceascã a lui Nicolae tudini ºi scãri de valori./.../ ve- prezent, Humanitas, Bucureºti, nului cu trascendenþa, constitu- a fost unul dintre cei mai avizaþi
Stroescu-Stîniºoarã poartã am- deam dezastrul rãsãritean ca 2012, p. 12) tivã pentru un orizont al liber- comentatori ai literaturii ºi ai
prenta profundã a exilului româ- o faþã a marii crize contempo- Ceea ce ne face sã înþelegem tãþii. (v. op. cit., p. 249) ideii de cunoaºtere existentã în
nesc. Fie chiar ºi dintr-o repe- rane, umane ºi culturale, dar „sursa” de la care se inspirase Printr-o asemenea trimitere, gândirea ºi, de fapt, în toatã ope-
de ochire asupra celor pe care în adâncuri religioasã.” (v. În ziarul L’Humanité atunci când Nicolae Stroescu-Stîniºoarã se ra lui Vintilã Horia1, aºa dupã
le-a scris despre literatura, exis- zodia exilului – Întrezãriri – în 1947 proclama cã Ura este o vãdeºte apropiat de sensurile ºi cum – în toate scrierile sale (jur-
tenþa ºi viaþa condeierilor din fragmente de jurnal, ed. Vre- datorie naþionalã! semnificaþiile pe care le degajã nale, eseuri, cronici ºi recenzii)
trista bejenie a românilor, el ne mea, 2015, p. 9) Pe marginea acestor realitãþi, în integralitatea lor scrierile lui el se dovedeºte o prezenþã acti-
convinge cã adevãrata – ºi mul- În orizontul anilor ’50, pen- Nicolae Stroescu-Stîniºoarã Vintilã Horia, o altã personali- vã, o conºtiinþã lucidã în viaþa
tã vreme unica – supravieþuire tru exilaþii români, dubla mito- concluziona cã „...tradiþia ne- tate complexã a exilului româ- exilului românesc, permanent
sufleteascã a þãrii a fost acolo logie a marxismului ºi a revolu- luãrii în seamã de cãtre occi- nesc. Inclasabil pe coordonate ancorat în realitatea politicã a
ºi numai acolo. þiei cunoscuse o amploare pe dentali a împilãrii ºi crimelor obiºnuite, acesta e scriitorul timpului, dar deopotrivã ºi în cea
Dupã cum se cunoaºte, la fi- care, cu ceva ani mai înainte, odioase din imperiul lui Stalin care – ºi el – iniþiase o epuizan- culturalã.
nalul celei de-a doua conflagra- românii, aflaþi în exil, cu nici un îi supravieþuise acestuia. Ori- tã ºi tulburãtoare investigaþie
þii mondiale, poziþia Occidentu- chip n-ar fi putut sã ºi-o imagi- cum, s-a putut vedea cã respon- dedicatã fenomenului Cunoaº-
1
lui faþã de þãrile din Estul euro- neze. La ordinea zilei din Franþa sabilitãþile pentru tragedia þã- terii, reunind cele mai importan- Portretul pe care i-l creioneazã
pean – oferite ca pradã Rusiei postbelicã – o spune ºi Stépha- rilor din Europa rãsãriteanã nu te centre creatoare de energii este unul dintre cele mai ample ºi
sovietice – era una de totalã ºi ne Courtois – „pânã ºi cei din se opresc la graniþele a ceea ce explicative în tentativa de a al- totodatã pãtrunzãtoare: „Fie cã vor-
cinicã indiferenþã. Politicienii, afara cadrului comunist: oameni devenise Pactul de la Varºovia.” cãtui o înþelegere totalã a omu- bea despre lucrurile ultime, fie cã
demonta mecanismele infamiei tota-
ca ºi intelighenþia apreciau cã politici, intelectuali, muncitori (op. cit., pp. 245 - 246) lui ºi, implicit, une nouvelle litare, vorbirea lui Vintilã Horia ema-
e mai profitabil sã se dezintere- militanþi ºi/ sau socialiºti ºi/ sau Dar, evident, analistul acestui possibilité d’envisager l’Etre. na liniºtea profunzimilor curgând lin
seze de tragedia care deja devas- anarhiºti erau partizani ai regi- cataclism al istoriei voia sã în- Din perspectivele împãrtãºite de ºi încãrcate de sens. /…/ Filosofic ºi
tase lumile Estului. mului sovietic ºi trãiau sub fas- cerce sã meargã mai departe cu ambii, Cunoaºterea se prefigu- existenþial, steaua cãlãuzitoare a lui
În prefaþa jurnalului sãu (lu- cinaþia lui. /…/ Foarte curând, înþelegerea acestui uriaº de-ne- ra ºi ca o strãdanie pentru ca Vintilã Horia a fost ideea cã: impor-
crare la care ne vom referi în aceastã solidaritate sentimenta- înþeles ºi îl gãsim preocupat de „...destinul omului sã tindã tant este sã ne salvãm esenþa fãrã de
continuare), N. Stroescu-Stîni- lã s-a cristalizat într-o veritabi- faptul cã acea Carte neagrã a spre mântuire, concluzie a unei care existenþa nu e posibilã” (op. cit.,
ºoarã mãrturisea la un moment lã solidaritate doctrinarã.” (v. comunismului – crime, teroare, tragedii universale pe care, pp. 153, 154)
dat: „Eu am trãit, etapã dupã „De la socialism la comunismul represiune se încheie cu un ca- cum spune Vintilã Horia, nimeni
etapã, aceastã cãdere în cap- francez: aculturaþie totalitarã ºi pitol semnat de Stéphane Cour- nu a aºezat-o în aceastã lumi-
tivitate a popoarelor din rãsã- culturi naþionale”, în vol. O tois, intitulat Pentru ce? El nã, nici mãcar Milton în al sãu
ritul Europei ºi am putut per- noapte atât de lungã – Apogeul apreciazã cã, atât Stéphane Cour- Paradisul pierdut.” (v. Crucea,
cepe, împreunã cu alþii, delã- regimurilor totalitare în Europa tois, cât ºi coautorii compactei ed. Vremea, 2017, p.12) De alt-
sãrile, diplomaþiile complica- 1935-1953, ed. Vremea, 2008, lucrãri – „îmbinând veracitatea fel, Nicolae Stroescu-Stîniºoa-
te, ignoranþele vinovate, uitã- p. 12) Aºa se face cã în edito- cu inteligenþa analiticã, dar ºi rã este cel care ºi mãrturiseºte
rile, indiferenþele sau trãdãri- rialul primului numãr al revistei cu /.../ încercarea de a se trans- existenþa unui „...larg arc de
le occidentale, iar tristeþile ºi Les Temps modernes, apãrut în pune în orizontul acelei mari consonanþe cu gândirea poe-
revoltele mele se oglindesc ne- luna octombrie 1945, Jean Paul tragedii colective”–chiar dacã tic-revelatoare ºi filosofic cu-
voalate în acest jurnal./.../ Du- Sartre publica un veritabil pro- pun în luminã pluri-cauzalitatea, prinzãtoare a luiVintilã Horia,
plicitãþile, compromisurile gram adresat intelectualilor care reperele ºi multe din explicaþii- culminând în /... / recunoaºtrea
imorale ºi chiar aprobarea ci- trebuiau sã se „implice”, sã „ade- le posibile ale acestui cataclism suprem-alinãtoare pentru om /
nicã oferitã Uniunii Svietice ºi re total” pentru cã ei, de aici istoric ºi existenþial, rãmâne to- .../ a unor semne ale Prezenþei Nicolae
regimurilor satelite din dorin- înainte urmau sã se afle„en si- tuºi surprins de lipsa a ceea ce Divine.” (op. cit., p. 145)
þa de a-ºi prezerva propria (re-
lativã) liniºte sau de a-ºi dez-
tuation”. Deloc subtil, printre
rândurile editorialului, devenea
numeºte cheia religioasã nece-
sarã unei asemenea înþelegeri.
Fie ºi numai din aceste scur-
te note din jurnalul sãu, putem
Stroescu-
Stroescu-
volta cu succes afacerile pla-
netare se combinau cu asaltul
evidentã ameninþarea: „Fiecare
vorbã are rãsunet. Fiecare tãce-
Ceea ce este ratat în sfera aces-
teia din urmã ar fi tocmai uita-
concluziona cã N. Stroescu Stî-
niºoarã, scriitor ºi totodatã di-
Stîniºoarã
Stîniºoarã
, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 7
n NICOLAE STROESCU-STÎNIªOARÃ
m iºcarea ideilor

în zodia exilului. fragmente de jurnal


„Jurnalul meu poartã pe-
cetea exilului ºi a protestului
contra abandonãrii rãsãritu-
lui Europei de cãtre lumea
occidentalã.”

30 decembrie 1978
/…/ Mai puþin de acord sunt
cu modul, dupã pãrerea mea prea
intimist în care [Vintilã Horia]
concepe relaþia lui actualã cu þara,
unde poate cãlãtori oricând cu
gândul pentru a vedea-o nu aºa
cum este, ci aºa cum a lãsat-o cu
decenii în urmã. În felul acesta,
imaginea þãrii îndeplineºte o func-
þie în direcþia „consolãrii”. /…/ În
concepþia pe care o opun (sim-
plificând puþin) aceleia din arti-
colul lui Vintilã Horia, þara, departe
de a mã aºtepta neschimbatã la
capãtul nu ºtiu cãror meandre ale
existenþei mele, mã poate surprin-
de, contraria, poate împãca, dar
ºi cere socotealã. Relaþia aceasta
este complicatã de faptul cã ea
nu se epuizeazã în structura dia-
logalã schiþatã aici, ci, pe deasu-
pra, se abate de la ea în mãsura în
care nu eu sunt partenerul privi-
legiat în iubirea sau confrunta-
rea aceasta esenþialã, ci þara, care, ungureneºte, þãrani ai locului, slaba atracþie exercitatã de aces- ricii. Îmi amintesc cum mi-a spus plin de înþelepciune naturalã, de
pe lumea aceasta, îmi preexistã. întârziaþi în noapte. /…/ te teme ºi de cristologie asupra odatã cã nu crede cã va supravie- la Colegiul Carol din Craiova,
Totul se petrecea în prezent ºi unei bune pãrþi a intelectualitã- þui dincolo de moarte, cu sufle- trezea interesul nostru, acesta
9 februarie 1979 în trecut în acelaºi timp. Dar tre- þii noastre. De altfel, nu trebuie tul lui actual, ci într-o floare sau era motivat nu de o luare de con-
Trebuie sã zugrãvesc ºi sã cutul acesta simultan cu prezen- sã merg prea departe pentru a altcumva în fãpturile naturii, pen- tact cu specificul creºtin, ci cu
aprofundez cândva trecerea pe tul ºi sesizat prin transparenþa lui, gãsi materiale de examinat, cãci tru a cãrei frumuseþe avea o sim- teologia naturalã. Mã captivau –
care am parcurs-o în tinereþe, de avea graniþe precise. El cuprin- însãºi biografia mea spiritualã se þire de-a dreptul poeticã. ºi nu eram singurul – argumen-
la un oarecare optimism revoluþi- dea perioada dominant ruralã a oferã ca mic model. Eu nu eram Unchiul meu dinspre mamã, tele raþionale ale existenþei lui
onar, la conºtiinþa supremei pri- vieþii mele, oprindu-se acolo destul de copt spiritualiceºte Costicã Sãndulescu, fiul de mo- Dumnezeu, infirmarea filoso-
mejduiri a temeliilor valorice ale unde a început faza refugiului pentru a fi recepþionat mai în ºier care nutrise idei socialiste pe fiei materialiste etc.
istoriei ºi culturii, pe plan naþio- bucureºtean ºi a dãrii la fund. ªi profunzime ºi, cu atât mai puþin, timpul studenþiei, îºi fãcea rugã- Nu mi-a rãmas în memorie o
nal ºi etico-religios. Foarte cu- totuºi, o datã sau de douã ori, acea pentru a fi putut participa la cu- ciune în fiecare searã înainte de dezbatere a unicitãþii învãþãturii
rând dupã 1944, viaþa mea a de- insulã intactã a trecutului alunean rentul gândirist, acea miºcare culcare, dar nu avea niciun con- creºtine sau a misterului cristo-
venit o aventurã ritualã întru a fost strãpunsã scurt de imagini culturalã polivalentã, dar central tact cu cultura creºtinã. logic. Îmi amintesc însã de suc-
salvarea temeliilor. ºi mesaje ale feliei ulterioare, inspiratã de valori creºtin-orto- Punctul de vedere ºi atitudi- cesul pe care l-am avut cu o lu-
mai dramatice, a trecutului. doxe. Liceanul care împlinea 19 nea nediluat creºtinã le reprezen- crare scrisã cu expunerea dove-
19 aprilie 1979 ani în 1944 nu putuse depãºi cu tau cele douã bunici ale mele, cea zii existenþei lui Dumnezeu de-
Azi-noapte, mai bine zis cã- Austria, Krumpendorf, 3 au- mult asimilarea poeticã autenti- de viþã moºneneascã din Gorj ºi dusã din perfecþiunea absolutã
tre ziuã, am visat cã revenisem gust 1980 cã a unora dintre operele aces- cea de apartenenþã moºiereascã- conþinutã în ideea de Dumnezeu,
la Craiova, prin locurile unde am Plimbându-mã dimineaþa cu tui curent. Cu toate cã însuºi fap- burghezã din Vâlcea, amândouã perfecþiune atât de ineditã în
copilãrit. Inge dinspre lac cãtre colinele tul cã nu motivele creºtine, ci „necultivate”, dar puternic însu- raport cu natura omeneascã ºi
împãdurite, pe un drum strãjuit mai degrabã modelul demiurgic fleþite de morala creºtinã ºi fideli- tot ceea ce ne înconjoarã, încât
München, 16 iunie 1980 din loc în loc de stejari seculari ºi ºi misterul ontologic estetic tatea fãþã de Bisericã, în ciuda omul nu ar fi putut niciodatã,
Azi-noapte am avut un vis, din mãrginit de pajiºti largi, m-am sim- blagian gãseau ecou în tânãrul marilor deosebiri de caracter. prin sine însuºi sau cu forþe pro-
acelea care nu numai cã se repe- þit dintr-o datã transportat la Alu- preocupat de artã ºi idei este În clasele primare ºi la liceu, prii, ajunge la ea. Curând dupã
tã, dar pe undeva au devenit o a nu. Explicaþia acestui salt înapoi grãitor pentru lipsa de contact mersul la bisericã era foarte rar acea lucrare scrisã a venit Crã-
doua realitate. Mai mult decât în spaþiu ºi în timp am avut-o în viu cu modelele creºtine. Aceas- – aº zice cã numai când eram ciunul ºi i-am trimis pãrintelui
atât: un asemenea vis se întâlneº- câteva secunde când am ajuns ta cu atât mai mult cu cât preo- duºi cu ºcoala. Lecþiile de reli- Zamfirescu o scrisoare de feli-
te cu, sau continuã, transfigu- în dreptul unui lan de porumbi cupãrile mele nu se epuizau nici- gie, la liceu, spãrgeau aceastã citare în care îmi exprimam în
rând, care s-a întâmplat aievea înalþi. Mirosul neuitat al porum- decum pe planul estetic ºi filo- banalitate compusã din uºoara puþine cuvinte recunoºtinþa pen-
pânã la un anumit punct. Deci, bilor, acest intraductibil mesaj al sofic, ci mã simþeam atras ºi de constrângere ºi reacþia glumeþ- tru înþelepciunea din care ne
am visat cã am mers cu „cursa” tulpinelor verzi, al spicului copt o scrutare a tãrâmurilor trans- ºtrengãreascã, dar ºi în punctul adãpam ºi noi.
(cum se numea autobuzul destul al porumbului, cu mireasmã dul- cendente ºi a profunzimilor ºi acesta se vãdea depãrtarea de În prima lecþie dupã vacanþã
de hodorogit) spre comuna Alu- ce, mã întâmpinase înainte de puterilor spiritului. /…/ substanþa creºtinã. Cãci, dacã s-a referit la scrisoarea primitã,
nu, însã m-am oprit la Horezu, la prezenþa vizualã (cu rãdãcini atât O explicaþie rezidã pur ºi pãrintele Zamfirescu, profeso- spunând cã „despre Stroescu se
hanul „Þapu”, de unde mi-am de adânci în amintirile mele). simplu în lipsa unei educaþii re- rul de religie foarte cultivat ºi va auzi cândva”.
continuat cãlãtoria pe jos, prin ligioase consecvente în sânul
pãduri ºi pe drumuri de þarã. A München, 31 decembrie 1981 familiei mele sau a Bisericii Cãtre cititorii revistei Mozaicul,
fost un vis lung, strãbãtut de o Ieri am vorbit la telefon cu Ortodoxe. Atitudinea dominan-
mare bucurie. /…/ Regele Mihai. Vorbeºte perfect tã la nivelul meu de percepere Vã facem cunoscut cã, începând din ianuarie 2019, revista
Pe drum întâlneam arareori româneºte. Reþin limbajul na- de atunci era un fel de tradiþio- Mozaicul se va distribui pe bazã de abonament.
oameni îmbrãcaþi olteneºte sau tural ºi mãsurat, combinat cu o nalism ritual. Religiozitatea pro- Adonamentele se fac:
tot atât de naturalã autoritate re- priu-zisã sau evlavia se desfãºu- 1) cu mandat poºtal pe adresa Aius Printed S.R.L., Str. Paº-
geascã. rau la voia întâmplãrii, gãsindu- cani, nr. 9, Craiova, jud. Dolj, cod poºtal 200151
Lucrul acesta se vede, de ºi debuºee multiple, dar de cele 2) prin virament bancar, pentru Aius Printed S.R.L. Craiova,
exemplu, cã þi se adreseazã la sin- mai multe ori heterogene, faþã jud. Dolj, CUI RO2307037, Nr. Înreg. Reg. Com. J16/2389/1991,
gular, nu la plural. Voia sã adau- de calea majorã creºtinã. cont bancar RO23RNCB0134041636180001 deschis la BCR
ge douã sau trei cuvinte la mesa- De exemplu, tatãl meu îmi Craiova.
jul de Anul Nou. Am urmãrit îm- povestise despre participarea lui 3) direct la redacþie.
preunã textul în locul unde am ca elev de liceu la un cerc spiri- Preþul abonamentului pentru cititorii din România este:
adãugat. Mi-a spus cã doreºte ca tist din Craiova (unde profesorul - pentru 6 luni - 42 lei
mesajul sã înceapã cu Români Fortunescu a desfãºurat decenii - pentru un an - 84 lei
ºi Românce! de-a rândul o activitate de înalt Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este:
Nicolae
Nicolae Seefeld, miercuri 1 iunie 1983
nivel în domeniul spiritist ºi me-
tapsihic). Departe de a fi raþio-
- pentru 6 luni - 25 euro (30 USD)
- pentru un an - 50 euro (60 USD)
Problema care mã preocupã nalist sau antireligios, tatãl meu
Stroescu-
Stroescu- este aceea a sãrãciei tematicii sau nu era ceea ce s-ar numi un „creº-
Preþul abonamentului include taxele postale.
Pentru detalii legate de adresa de expediere a revistei ºi alte
inspiraþiei creºtine în anumite tin practicant”. Respecta Biseri- informaþii ne puteþi contacta la tel. 0351 467 471, 0722 214 373 sau
Stîniºoarã
Stîniºoarã momente ºi personalitãþi ale cul-
turii române. Altfel formulat:
ca ºi pe slujitorii ei, dar nu se
conducea dupã învãþãturile Bise-
e-mail editura.aius@gmail.com

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
picãturi
dupã puþinul care îi lipseºte în þei de sine: riscul cel mai dur pe
rest, când devine persoanã publi- care-l înfruntã Robert ªerban
cã. Se comportã, mutatis mutan- este acela ca poemul sã cadã în
dis, ca un milionar neobiºnuit, derizoriul din care provine.
care are procese de conºtiinþã. Viaþa fiind alegoria ei înseºi
Dacã acela merge la shrink, po- ori chiar biniºor mai mult, rãmâ-

N
u e recomandabil sã ai etul ia loc la masa de scris. ªi ne în sarcina poetului sã se in-
mari aºteptãri de la o începe sã fie nemilos cu el în- tersecteze cum poate el mai bine
astfel de poezie, pe suºi, sã se analizeze ºi sã se psih- cu acest fluviu leneº ºi anost.
care o scrie de bunã bucatã de analizeze, mai ceva ca un specia- Unii încearcã sã-l „reproducã” ºi
vreme Robert ªerban: Tehnici de list: „aidoma unei nubile/ ce zâm- devin ei înºiºi aluvionari, „ama-
camuflaj, Tracus Arte, 2018, 87 beºte într-un fel în care/ nu ºtii zonieni”, incontinenþi. (De men-
p., cu un verosimil „text de înso- dacã e provocatoare sau tâmpã/ þionat cã tipologia în cauzã are
þire” pe coperta a patra al lui Oc- dar te uiþi la ea/ þintã/ fix ºi lung/ multe faþete: romantice, moder-
tavian Soviany. Lasã-te surprins pânã când/ nu mai rãmâne/ decât/ ne, postmodene, postcontempo-
ºi s-ar putea sã fii: depandã de un gol luminos” (Amnezia, p. rane etc. Sunt multe migraþii pe
exigenþe. Teoretic, poetul opte- 78); „pe cât sunt de vesel/ pe/ atât acest culoar, de la W. Whitman
zã pentru marginalitate autoim- de trist/ mãrul vrãjitoarei / din pânã la beatnici ºi postoptzeciº-
pusã, sotto voce ºi fasonaj deli- Albã ca Zãpada” (Personaj se- tii de azi ºi de mâine.) Alþii se
cat al expresiei. În fapt, ca pre- cundar, p. 67); „îmi vine sã urlu planteazã precum o libelulã pe
zenþã literarã fizicã, aºa cum a fãrã sã mã opresc…” (p. 31); „Vi- suprafaþa lichidã, pentru a tâºni
observat Vasile Popovici în cro- sez deseori/ fãrã sã-mi amintesc cvasi-instantaneu unde o duc
nica lui, e cvasi-ubicuu: inter- vreodatã ce…” (p. 74); „jupoi un norocul ºi instinctul. Aceºtia
viuri, festivaluri, televiziuni, edi- iepure// la un moment dat/ îmi sunt retractilii, reflexivii, dubita-
turi, strãinãtãþuri. Brevilocvenþa pare/ cã-i bate inima// mi se face tivii, ungarettienii, mazilescienii.
ar fi o terapie de ºoc pe care ºi-o fricã” (Poveste vânãtoreascã, p. Pentru ei nu e loc de siguranþã,
aplicã, o încercare de a stãvili 76) Ai zice cã heideggeriana (ºi ci numai de acostare firavã. Aºa
prin minimalism bine dresat, dar nu numai) Angst se insinueazã este (ca poet!) ºi timiºoreanul
ºi oarecum inconturnabil, eflu- mai ales atunci când nu o chemi nostru de adopþie: „treci prin via-
viile unui real care, parcã, nu-l în confortul tãu mãrunt, obþinut þã/ ca prin monetãria unei þãri/
prea atrage, deºi nici nu-l obo- cu atâta grijã, când te pregãteºti, lipsite de eroi// niciun chip/ pe
seºte. Refugiul poetic nu poate de pildã, liniºtit, de prepararea/ niciun ban/ nicio faþã/ pe nicio
fi, prin urmare, decât unul mã- savurarea unei tocãniþe. Dar po- faþã” (Anonimat, p 71) Dacã mã
runt, contrastiv, „neutru”, redus etul acesta „cuminte” ºtie foarte veþi întreba (ºi nu vãd de ce n-aþi
la, dacã se poate, esenþe. Nemi- bine cã numai când e vizitat în face-o!) pe care îi prefer, voi rãs-
zând, practic, pe nicio subrutinã acest fel poate ajunge la ceva cu punde: pe alþii. Dante, Goethe,
a inflamãrii, îºi asumã tranºant adevãrat valoros, „autentic”, de Rimbaud, Eminescu, Ezra Pound.
celelalte registre: discret-confe- neînlocuit. Teama lui realã, de aminteºti unde ai zgârietura/ zut cã vrem/ s-o pozãm în cãma- Ei sunt torenþiali ºi epigramatici,
sive, „referenþiale”, albe, de- adâncime, este tocmai aceea cã buba/ rana” (Retragerea&re- ºã de noapte/ ºi s-o punem pe fa- epici ºi hiperconcentraþi, violent-
semnificate, eventual cu câte-o nu prea are parte de aºa ceva. plierea, p. 66) Textul e contiguu cebook// mai ºtii cã mi-ai spus figurali ºi degajat-ataractici, me-
tentativã de bruscare a aluzivului Oferta insignifiantului e ine- microevenimenþialului din care sã scriu/ despre faza asta/ iar eu tatemporali ºi imediaþi, clasici ºi
metafizic. Frecvent, versurile cad puizabilã. Arta (lui Rª) constã în se hrãneºte, ar vrea sã fie, even- þi-am rãspuns cã e banal/ dar ai prea-uman-desfiguraþi.
ca niºte lame de ras pe obrazul a-l face „vandabil”, adicã valabil tual, una cu el: „mai ºtii seara insistat ºi ai zis cã pot sã mai Tratamentul cu acupuncturã
pur, „mallarméan”, al paginii. Ta- esteticeºte. Aici cred cã-i dã o când am ieºit/ în faþa blocului/ sã schimb/ câte ceva/ ca sã iasã fain/ propus de Robert ªerban este,
toneazã haiku-ul, dar nu-l forþea- mânã de ajutor partea „diurnã” a fotografiem ploaia de stele/ ºi ne- iar eu n-am schimbat decât/ pi- câteodatã, reuºit. Dar, dupã cum
zã: „s-a lãsat ceaþa/ ce micã e lu- eului sãu, aceea activã, paticipa- am trezit cu un lighean de apã în ºatul cu apa” (Nocturnã, p. 70) E bine se ºtie, nu poate fi decât al-
mea”, p. 15. Rememoreazã, de- tivã, ferventã, cãci nu sunt deloc cap/ fiindcã doamna Milena a cre- o metonimie sincerã a nesiguran- ternativ.
scrie, aºteaptã în vãdit regim de la îndemâna oricui asemenea
austeritate a formei. „Camufla- contrageri intens-semnificative
jul” ar fi textul poetic însuºi: un (totuºi!) ale celor mai terne ex-
ecran care pe de o parte îl des- perienþe. E nevoie, ºi aici, de o
parte de lume, „trebuie” sã-l izo- energie, dar de alt fel, ab-erantã
leze, pe de alta îl ajutã sã-ºi pro- în raport cu repetitivul cotidian,
iecteze versiunile, nu-i aºa?, se- care cade totdeauna (dacã e reu-
crete. Vrea sã fie „anonim”, deºi ºitã!) dintr-un punct obscur, inex-
ºtie cã nu poate, îl cam trage aþa pectat: „din palma cerºetorului/
spre celebritate, pe care chiar în- nu ciuguleºte/nicio pasãre”
cepe s-o aibã. Cum conciliazã (Fãrã milã, p. 24) Pozând în fals
aceste douã feþe ale filei sale maestru zen, se descurcã destul
existenþiale e ceea ce aº vrea sã de bine: are intuiþie clarã a exem-
detaliez în continuare. plaritãþii decupate cu grijã din
Strategia lui Robert ªerban anodin, gãseºte story-ul adecvat,
rezidã în a lua felii cât mai sub- relativ percutant ºi e atent la for-
þiri, dacã se poate (nu prea!) na- mularea cu potenþial retenibil.
nometrice, din tortul vieþii. Ca sã Koan-urile lui sunt, ca sã zic aºa,
îi rãmânã ºi pentru alte ocazii: bãnãþeano-olteneºti, traduc în la-
„tot mai mici/ ºi mai mici/ poe- pidaritate chestiuni rutiniere din
ziile pe care le scriu/ de parcã m- zonele respective: „un porc//
aº teme/ de o lege/ a compensa- trei-patru câini/ îl petrec în
þiei” (p. 79) E de o modestie fãrã moarte/ cu lãtratul lor// ninge//
seamãn, fie ºi jucatã, care are nici un regret” (Colindã, p. 10);
notele ei de ironie. (În aceastã „toatã familia ciocneºte/ ºi râde
privinþã, îmi este foarte simpa- în hohote/ râde ºi mãmãliga” (p.
tic.) Doreºte sã capteze petalele 44); „ce scriu eu/ e deja scris”
de inexprimabil, de „nonsens”, în (p. 36). De precizat: povestea
accepþia sterililor filozofi anali- subiacentã a volumaºului e enig-
tici, dar de veritabil „suprasens” maticã, de negãsit. Luciditatea, în
pentru cine poate sã-l primeas- schimb, e prezentã. ªi încã din
cã: „sã dãm drumul sângelui/ sã abundenþã. E, bunãoarã, o privire
gâlgâie ºi sã þâºneascã/ prin poe- în golul care tocmai eºti: „scrii
ziile noastre/ dacã prin venele conjunctural/ ucigaº de la distan-
noastre/ bãlteºte ºi se-mpute” þã/ (…) lingav/ cu burticã ºi per-
(Incizie, p. 65) E, aici, cea mai ciuni/ te uiþi la coala de hârtie ca
clarã captare a formulei compen- la un plasture/ pe care nu ºtii
sative a creaþiei. Poetul e ahtiat unde sã-l pui/ fiindcã nu-þi mai
Florin Mitroi. foto: Emilian Albu

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 9


C
risti Nedelcu (n. 1969) jurnalist ºi scriitor. A debutat în 1992
n CRISTI NEDELCU în revista Dilema ºi a colaborat cu mai multe reviste litera-
re – Dilema, Scrisul Românesc, Mozaicul (unde în pre-

bãtrânul, fata ºi biblioteca zent deþine cronica teatralã). În acelaºi timp a activat în televiziune,
unde a condus câteva posturi TV (Terra Sat Craiova, TVS Craiova,
Alege TV). În 2001 a obþinut la Târgoviºte premiul al II-lea la Concur-
sul Naþional de Literaturã pentru piesa De care parte a gratiilor?

sau ne întâlnim la girafã A debutat editorial în 2006 cu volumul bilingv Însemnãri despre
Shakespeare/ Essays on Shakespeare, lansat în cadrul celei de-a
b eletristicã

V-a ediþii a Festivalului Internaþional Shakespeare. În 2006 a publi-


cat volumul Canonul marginalului, carte prezentatã în cadrul edi-

B
iblioteca unei case. Bãtrânul (dã din umeri): Bãtrânul: Cum ai intrat în
Cãrþile acoperã trei Zgomotele de afarã pãtrund to- povestea asta? þiei a II-a a Conferinþei Internaþionale de Antropologie Antropoest.
pereþi de sus pânã jos. tuºi pânã aici. În seara asta a fost Fata (dã din umeri): O spui În 2006 a primit premiul Tiberiu Iliescu al revistei Mozaicul. În
În colþul din dreapta o masã joa- spre norocul tãu, nu? de parcã aº fi fost târâtã de ci- 2008 a publicat volumul de teatru Veºti proaste, iar în 2013 cartea
sã ºi un fotoliu. Bãtrânul stã pe Fata aprobã uºor din cap. neva, fãrã voia mea. (râde) Poa- Lumea-ntreagã e o scenã/ lumea-ntreagã e un show. Paradigme
fotoliu ºi citeºte. Se aud zgo- Pauzã. te chiar am fost târâtã, mai ºtii? culturale ale societãþilor. În 2016 a obþinut titlul de doctor în fi-
mote puternice, tropãituri, apoi Bãtrânul (curiozitate sea- (pauzã) lologie cu teza Semiotica bancului. Din 2010 este membru al
câteva împuºcãturi. Zgomotele cã): Ce le-ai fãcut, totuºi, de Bãtrânul (încuviinþeazã): Uniunii Scriitorilor din România, iar din acest an membru PEN
devin tot mai puternice. În cele te-au adus în halul ãsta? Nu mi-ai rãspuns, cum ai intrat Club. Cristi Nedelcu a fost invitatul lunii noiembrie la Clubul Dra-
din urmã Bãtrânul se ridicã din Fata: Nimic. Chiar dacã par în povestea asta? maturgilor Craioveni, unde actorii Nicolae Vicol ºi Costinela Un-
fotoliu ºi se apropie de uºã. Ci- aºa revoluþionarã, sã ºtii cã sunt Fata (îl priveºte lung): Mi-e gureanu (foto) au lecturat din piesa „Bãtrânul, fata ºi biblioteca sau
neva loveºte puternic în ea. Bã- destul de fricoasã. Când au venit greu sã-þi explic. Probabil tu ai Ne întâlnim la girafã”, iar autorul a intrat în dialog cu spectatorii.
trânul se uitã pe vizor, nu distin- la mine, am ridicat mâinile ºi trãit aici toatã viaþa. Între cãrþi-
ge nimic, dar, dupã ce ezitã pu- m-am oprit. Voiam sã arãt cã nu le tale, care te-au apãrat de lu-
þin, o deschide. În camerã nãvã- sunt violentã. Mi-era fricã. Chiar mea de afarã. A pãtruns vreodatã
leºte fata. Are undeva la 26 de îmi era fricã. Dar îmi era ºi ruºi- pânã la tine ceva din lumea de
ani, este tunsã scurt, machiatã ne sã fug. Când am venit în Piaþã afarã?
strident. Are o ranã la arcadã din ºtiam cã poate fi periculos, poa- Bãtrânul: Te cam grãbeºti sã
care a curs sânge. Ochii îi lãcri- te chiar aveam ceva adrenalinã în tragi concluzii. Te-ai uitat puþin
meazã, tuºeºte. Este îmbrãcatã sensul ãsta. Dar ce s-a întâmplat în jur, probabil te-au speriat toa-
într-o pereche de blugi rupþi, un a depãºit orice imaginaþie. Ve- te cãrþile astea ºi le-ai crezut un
tricou negru iar în picioare are neau peste noi, parcã ieºau din zid între mine ºi lume. Cãrþile
bocanci. Într-o mânã poartã o pãmânt. ªi ne loveau cu urã. nu te separã de lume, dimpotri-
pancardã pe care se va vedea ce M-am oprit ºi am ridicat mâini- vã te ajutã mai bine sã o înþelegi.
scrie abia dupã ce o va lãsa jos. le. Atunci au venit trei ºi au înce- Fata (râde): O spui de parcã
Intrã în camerã, închide uºa dupã put sã mã loveascã. Cu bastoane- nu am citit nimic în viaþa mea.
ea, se lipeºte cu spatele de uºã le. Peste mâini, peste picioare, (pauzã) ªtii cum am intrat în
ºi, tremurând, îi face semn Bã- peste coaste. M-am prãbuºit ºi povestea asta? De la cãrþi (pau-
trânului cu degetul la buze. Cei atunci unul a început sã strige „la zã) ªi de la un bãiat, recunosc.
doi rãmân nemiºcaþi o vreme. cap... dã-i la cap, futu-i morþii Dar una nu se exclude pe alta.
Zgomotele se îndepãrteazã. mã-sii de curvã” (se opreºte mi- Dimpotrivã. El mi-a spus cã ade-
Într-un târziu fata se desprinde ratã) De unde ºtia el cã sunt cur- vãratele revoluþii nu sunt cele din
de uºã. vã? (continuã) Atunci am primit stradã, cu cokteiluri Molotov ºi
Fata: Cred cã au plecat. ºutul ãsta aici care mi-a spart ca- bãtãi cu jandarmi. Adevãratele
Bãtrânul: (între întrebare ºi pul. Am crezut cã mor. Apoi am revoluþii pornesc de aici. (ara- cumva. Nu sunt senzaþie. pâneascã un tremur al vocii):
constatare) Eºti rãnitã. Cu ce simþit cã cineva mã ridicã „Lã- tã spre biliotecã). Fata: Pentru cã nu înþelegi Ea este?
te-au lovit? saþi-o cã o ducem la salvare” s-a Bãtrânul (sec): Poate înce- cãrþile. Tocmai pentru cã vrei Bãtrânul (fãrã sã ridice pri-
Fata (duce mâna la cap, apoi auzit o voce. Apoi am mai luat pe de aici, dar sfârºeºte tot aco- doar sã le înþelegi. (Se apropie virea): Da.
dã din umeri): Habar nu am. Cu câteva bastoane peste coaste. (se lo. (aratã spre geam) ªi tot aºa de el ºi îl atinge uºor pe piept). Fata: E frumoasã. (Mângâie
ce au apucat. Aici e de la un bo- pipãie) Nu cred cã mi le-a rupt. (aratã spre rana ei de la cap) Iar cãrþile se înþeleg în primul cu delicateþe fotografia) E
canc. (râde) L-am auzit cum (râde) Mi-a crescut respectul faþã Fata: Tu de unde ºtii despre rând aici. Inteligenþa ta se rezu- foarte frumoasã.
striga. Sparge-i capul! (îºi pipã- de corpul meu. Rezistã la atât de revoluþii? Din cãrþi? mã aici. (îi atinge tâmpla) Prea Bãtrânul (priveºte cu încã-
ie capul. Constatare) L-au multe, încât nu aº fi crezut. (reia) Bãtrânul: Nu am nimic cu puþin, sã ºtii. pãþânare în jos. Încet): Da.
spart. Nu cine ºtie ce. (râde) Nu ºtiu cine mã ridicase. M-a tâ- revoluþile voastre. Fiecare tre- Bãtrânul se retrage doi paºi Fata (pare cã nu a auzit): E
Probabil sunt tare de cap. Ori- rât câþiva metri. Eram anestezia- buie sã îºi facã propria revolu- Fata: Cine era? singura pozã a ei pe care o ai?
cum eram ameþitã de la gaze. tã. Îmi simþeam corpul amorþit. þia la vremea lui. Eu am avut re- Bãtrânul se face cã nu aude Bãtrânul: Da.
Bãtrânul (îi aratã spre stân- ªi acum tot aºa mi-l simt. M-a voluþia mea. ªi în stradã, ºi în Fata (insistã): Cine era ea? Fata: Ciudat (cautã cu înfri-
ga scenei): Acolo e baia. Mergi târât, apoi m-a întrebat dacã pot bibliotecã, ºi cu securitatea pe Bãtrânul (ezitã): O femeie gurare prin bibliotecã): Aºa e.
ºi te spalã pe faþã. Mai ales pe merge singurã. Am dat din cap cã urmele mele. ªi am pãþit mai Fata: Demult? Nimic. Ciudat.
ochi. da. Mi-a spus „Acum, fugi... ªi mult decât un cap spart ca tine. Bãtrânul: Nu mai þin minte. Bãtrânul îºi face de lucru cu
Fata (iese din scenã, ºi re- când mai vezi jandarmi ascunde- Dar nu mã plâng. ªi nici nu com- Uite, asta chiar am uitat. Da, de- ceºtile de cafea încercând sã rã-
vine dupã ceva timp cu un pro- te în primul bloc. Fereºte-te de par lupta mea de atunci, cu asta mult. mânã cât mai mult timp acolo.
sop la cap): Mulþumesc. cafenele, mai ales de cele din a voastrã de acum. Pentru cã, pur Fata: Ciudat. Credeam cã ast- Fata (cautã tot mai precipi-
Bãtrânul (vede pancarda pe centru, cã sunt pe mânã cu ei ºi ºi simplu, erau momente diferi- fel de lucruri nu se uitã. De tat): Chiar nu mai ai nicio foto-
care scrie „Mãcar sã fi scos vã livreazã ca pe colete. Dacã te. (râde) Se spune cã atunci ce-ai pierdut-o? grafie? (abandoneazã cãutarea
þara la o cafea înainte sã o fu- vezi jandarmi nu te mai duce ca când corpul e legat, spiritul e li- Bãtrânul (sâcâit): Ai dezvol- ºi se întoarce spre el) De ce nu
teþi” ºi zâmbeºte): Se pare cã proasta cu mâinile ridicate la ei, ber. Die Gedanken sind frei, tat o obsesie cu asta. Este treaba mai ai nicio fotografie a ei?
jandarmii nu au prea apreciat cã a doua oarã nu mai scapi. ú- cum spun nemþii. Aºa era la noi. mea de ce am lãsat-o sã plece. Marea ta dragoste ºi... doar o
gluma. tia te omoarã fãrã niciun regret. Acum vãd cã lucrurile stau pu- Fata: Te-a pãrãsit? fotografie ºi aia ascunsã?
Fata (îl priveºte ostil): Da. Fugi!” Am plecat. Credeam cã þin invers. Cand corpul e liber, Bãtrânul: Într-un fel. În alt Bãtrânul (dã din umeri): Mie
Nu au deloc simþul umorului. fug, dar de fapt mã clãtinam ca spiritul devine legat. Sau orb. fel, eu am pãrãsit-o pe ea. nu prea îmi plac fotografiile.
Bãtrânul: Vrei un ceai sau o un om beat. Am mers aiurea, nu Am ajuns la concluzia stranie cã Ne-am pãrãsit unul pe altul. Cul- Fata: Dar ei? Ei îi plãceau?
cafea? ºtiam unde, nu ºtiam de ce. ªi dacã vrei sa subjugi oamenii, tre- mea este cã trecusem prin atâ- Bãtrânul se face cã nu aude.
Fata (voce stridentã, uºor când credeam cã am scãpat, am buie sã îi laºi liberi. tea împreunã. Fiecare l-a salvat Fata cautã în continuare prin bi-
agresivã): Nu, mulþumesc. ªi auzit din nou strigãte. Veneau de Fata: Eºti cinic. ªi incoerent. pe celãlalt de câteva ori. Poate bliotecã ºi gãseºte un desen. Îl
aºa a fost deranjul prea mare. undeva de pe o stradã lateralã. Îmi predici revoluþia, dar stai de asta ne-am despãrþit. Trecu- priveºte lung.
Plec imediat. Mi-am recãpãtat puterile ºi am aici închis între cãrþile tale. sem prin atâtea lucruri împreu- Fata: E tot ea, aºa e?
Bãtrânul (surâde): Nu prea fugit ca de frica morþii. Când am nã, încât nu avea ce sã mai vinã. Bãtrânul dã din cap.
cred. auzit cã se trage am intrat în pri- Fata: ªi mie îmi plac cãrþi- Când ai trecut prin atât de multe Fata: Cine l-a fãcut?
De afarã se aud zgomote pu- ma scarã de bloc. ªi aºa am ajuns le. Chiar foarte mult. Dar eu le lucruri, simþi cã viaþa nu prea mai Bãtrânul: Un prieten (ezi-
ternice, þipete, apoi împuºcãturi. la tine. simt altfel. Ca pe viaþã. Nu în are ce sã îþi ofere. tã)... comun. Era pictor. De fapt
ªi deodatã liniºte. Cei doi ascul- Bãtrânul: ªtii ce mi se pare locul ei. (ia o carte din raft o Fata Sincerã sã fiu, nu înþe- mai curând grafician.
tã uºor speriaþi. ciudat? rãsfoieºte ºi o duce la nas) Mie leg. Mie mi se pare cã lucrurile Fata (examineazã îndelung
Fata (cu voce mai joasã): Fata: Ce? îmi place sã adulmesc cãrþile. Sã stau exact invers. Când treci prin desenul): Era foarte frumoasã.
Cred cã, totuºi, mi-ar prinde Bãtrânul: Cã în toatã aven- le simt. Sigur, le ºi înþeleg, dar atâtea lucruri împreunã, rãmâi ªtii ce mi-a spus odatã mama?
bine o cafea. tura asta nu ai dat drumul pan- mai întâi le simt. Tu când ai sim- legat pe viaþã.(râde uºor) Deºi Nu ai de unde sã ºtii, evident, dar
Bãtrânul iese prin dreapta. cardei. þit ultima datã o carte? nu ar trebui tocmai eu sã vor- îmi plac întrebãrile retorice. Sã
Fata rãmâne o clipã nemiºcatã. Fata(zâmbeºte): Nu ºtiu de Bãtrânul (o priveºte fix): besc despre legãturi pe viaþã. nu te îndrãgosteºti niciodatã de
Bãtrânul apare cu o tavã de ar- ce. (se gândeºte) Poate de asta Vorbeºti ca ea. ªi ea adulmeca Fata atinge în continuare cãr- un artist. Pentru el conteazã
gint pe care sunt douã ceºti de mã fãceau curvã? (râde) Cred cã mereu cãrþile. Iar pe mine mã þile. Apoi observã o fotografie doar opera lui ºi nimic altceva.
ceai. Pune tava pe mãsuþã ºi o mã þineam de ea când mã loveau, enerva teribil asta. Era unul din- ºtearsã, aºezatã cu faþa în jos. O Îþi va lua fiecare clipã din viaþa
priveºte câteva clipe pe fatã. Fata ºi ei mã loveau cã mã þineam de tre motivele pentru care ne cer- ridicã ºi o priveºte. Tresare, apoi ta, fiecare bucurie, fiecare du-
soarbe din cafea încet. ea. Ce e ãsta (râde) feed-back tam mereu. Deºi, de ce sã mint, rãmâne nemiºcatã. Mâna începe rere, fiecare tristeþe, fiecare vis.
Bãtrânul: A ieºit urât astã negativ? Acum când îþi poves- senzualitatea ei era altfel o pro- sã îi tremure uºor. Aruncã o pri- Îþi va lua totul pentru singura lui
searã. Mai urât ca de obicei. tesc, mi se pare cã e ca un vis. vocare. Dar în lumea asta, a cãr- vire pe furiº spre Bãtrân, dar mare iubire – opera lui.
Fata(îl priveºte aproape Doar trupul amorþit ºi ochii care þilor, mi se pãrea total deplasa- acesta este ocupat sã toarne ca- Bãtrânul tresare ºi o priveºte
dur): Vãd cã ºtii destul de multe mã usturã mã conving cã nu a tã. (pauzã) ªi acum mi se pare. feaua în ceºti. lung pe fatã. Fata îi înfruntã pri-
despre asta, deºi nu s-ar spune. fost un vis. Cãrþile sunt altceva, sunt alt- Fata: (încercând sã îºi stã- virea.

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n MARIA DINU poetree of life

apocalipsa dupã Mihai Firicã sau


un nou drum cãtre centrul poetic
tile senzaþionale ºi aere de mare ºi timpului. De aceea, copilãria te/ priviri în urmã aºa se aºeazã
capitalã culturalã, pe nedrept rãmâne o vârstã interiorizatã ºi praful/ straturi fine dupã straturi
Mihai Firicã, Ultimele zile ºi ignoratã. În aceste condiþii, dintr- esenþialã, nu doar punct de echi- fine/ când vezi tragi de sfoarã cã
viaþa de dupã, Editura Tracus o nevoie atavicã de autoprotec- libru, ci ºi o formã de manifes- ai ajuns la final/ doar ceva mai
Arte, Bucureºti, 2017 þie, dar ºi de intropecþie ºi inte- tare a libertãþii gândirii ºi trãi- rãmâne/ arta de a însemna locul

l ecturi
rogare a sinelui, eul se retrage în rii. Copilul din poezia lui Mihai cu ceea ce rupi din tine” (O ca-

M
ihai Firicã debuta în vizuina propriilor trãiri, simbo- Firicã este cel care hrãneºte fea cu Jose Saramago). În acest
1996 cu volumul de lizate de imaginea arhetipalã ºi energia creatoare, protejând eul, sens, idealul feminin din poezia
versuri Biografie lunarã a iepurelui. Aventura „sub confirmându-i potenþialul („aº fi lui Mihai Firicã este matern, pro-
sumarã, urmat în 1997 de Lim- o blanã de iepure uriaº” – moti- putut tinereþea s-o înalþ la cer/ tector, un izvor de luminã ºi can-
ba ºarpelui cãlãtor. Ultimele vul prezent, nu întâmplãtor, în ca un zmeu care stârneºte stro- doare, care alinã zbuciumul ase-
zile ºi viaþa de dupã este cel primul poem al volumului, Bio- pii de ploaie/ pe obrazul unui menea unei Madone creºtine
mai recent volum al sãu, publi- grafii sterpe, iubiri pe sfert –, copil/ sau aº fi putut s-o ascund (vezi poemul Iadul nu are feres-
cat în 2017, dupã un interval de se concretizeazã prin plonjarea în într-un sâmbure/ amar deschis tre zidite).
timp destul de îndelungat faþã de diverse dimensiuni ale existen- dintr-o singurã loviturã cu o pia- Sentimentul thanaticului se
cele precedente, dar fecund, þei ºi cãlãtoria în labirintul fiin- trã de râu”, Dupã-amiaza când accentueazã în ultimele poeme
având în vedere complexitatea þei, universurile strãbãtute fiind s-a sfârºit), dar acþionând ºi dis- ale volumului în cheie naumianã,
cãrþii asiguratã atât de viziunea „vârste” reevaluate din perspec- tructiv, dintr-un impuls al veri- prin simbolurile ºi imaginile pre-
maturã, cât ºi de discursul ver- tivã maturã de vocea confesivã. ficãrii de sine ºi al înnoirii re- luate din volumul Athanor
sat, chiar versatil într-un sens Infuzate de o nostalgie bine surselor interioare precum în (1968). Somnul, apa, pãrul, su-
pozitiv. Poezia se hrãneºte din temperatã, poemele înregistrea- poemul Linia de uitare ºi la fi- rorile, fratele, dar ºi insolita ima-
impresii despre sine ºi ceilalþi, zã, pe alocuri, imaginea mamei nalul poemului Decalogul feri- ºi atingerea palmei mãrunte/ gine a fierarului care, de fapt,
ironia sofisticatã e un camuflaj („aº fi vrut sã-i spun mamei/ atât cirii se opreºte la ºapte: „în to- cãldura de care nu m-am mai pu- este o ipostazã a poetului („fie-
al tragicului, pasajele descripti- de multe cuvinte care sã o îmbrã- iul nopþii prietenia este adevã- tut despãrþi// de ce scriu toate rarul îºi pierde ochiul rostogolit
ve pe alocuri suprarealiste sunt þiºeze/ în calendar fila sa a rãmas ratã/ pofta inimii gãseºte trupul acestea ºi/ de ce aºa târziu mã în- la piciorul meu/ fratele nostru de
deturnate în direcþia unei auto- fãrã pozã”, Calendar) ºi, odatã potrivit/ bucãtari locali degustã treb// în parc toamna rupe filã cu ce nu-mi vii/ sã dormim cum dor-
scopii, iar „arhitectura” întregu- cu ea, rãmãºiþele copilãriei – o ai sã pierzi mã anunþã ei/ distrug filã/ un jurnal uitat pe o bancã ” meam noi odatã/ cautã în athanor
lui volum indicã un traseu inte- poveste destrãmatã de trecerea tot ce-mi poate aminti cã am fost (Nimic de repetat). Emblematic lumina stinsã/ chipurile suprapu-
rior evolutiv. timpului. Într-un plan demitizant, copil/ decalogul fericirii se pentru modul de raportare la tre- se când mã aplec peste mal// aº
Deºi nu neapãrat centrul de o lume fantasticã apune ca într- opreºte la ºapte”. cutul ºi neîmplinirile erotice fi zis cã soarele bãtrân îmi va spã-
greutate al discursului, realitatea un act sacrificial plãtit pentru in- O altã coordonatã a volumu- este Gustav cel neiubit din poe- la limba/ rãmân zile în ºir fãrã
cotidianã devine scena unui spec- tegrarea în planul real: „eufrosi- lui scris de Mihai Firicã este mul omonim, un colecþionar al femeia galbenã/ fãrã sã scriu ni-
tacol provincial observat cu pru- na vrea sã munceascã/ sã aþâþe erosul datoritã cãruia poemele obiectelor aparent nesemnifica- mic despre mine ca despre fra-
denþã ºi cu sentimentul regizãrii focul iadului cu mãruntaiele pi- devin o arheologie a iubirii, a tive: „gustav cel neiubit trimite tele meu// strivesc strigãtul sub
nu de cãtre o providenþã anoni- ticilor/ de pe masa de disecþie” trãirilor dezgropate în straturi vederi/ cãrþi poºtale timbrate cu mãºti violete”) din poemul Billy
mã, care trage sforile în spatele (Doamna e cu e mic), iar „ulti- din nisipul memoriei. Într-o pri- unghii smulse din carne// în cu- sunt o trimitere intertextualã care
cortinei, ci de cãtre o versiune mii dragoni aurii s-au lãsat rãpuºi mã fazã, inefabilul erosului co- tia cu arome am pus pamblici ºi marcheazã tocmai o altã vârstã a
modernã a sa, integratã în propria cu sãgeþi de carton” (Decalogul respunde prospeþimii copilãriei scobitori/ inele de hârtie ºi poeziei lui Mihai Firicã ºi un salt
lume în calitate de „inginer de fericirii se opreºte la ºapte). („ieri a plouat/ pe ziduri dâre fine scoici/ ca sã-mi aminteascã de alchimic într-o nouã fazã spiri-
sunet” sau director de film. Po- Când jocul se sfârºeºte, scrisul de ciocolatã au scris/ un basm tine ºi de/ acele doamne înalte tualã ºi creatoare, finalizatã prin
ziþionat din exterior, ca ºi cum ar devine modul de a supravieþui neauzit de niciun copil/ te-am care nu ne iubeau”. devorarea inimii din ultimul
viziona un film, eul asistã la de- unei apocalipse personale („nu-i strâns la piept ºi parcã aºteptam/ Treptat, poemele dezvãluie o poem („miºcã-te fã ceva mãnân-
rularea vieþii stereotipe, golite de totul un joc pe cearºaful de mã- un înger îmbufnat sã ne citeascã vocaþie a suferinþei voluntare ºi cã-þi inima ºterge-þi numele”) ce
sens, care distruge esenþa afec- tase/ te întreb cine aruncã în vânt în ceaºca de cafea/ ne-a citit ver- un complex al iubirii din prisma aminteºte nu doar de Nastratin
tivã, iar în plan psihologic, se cenuºa atâtor zile […]/ ca sã mai suri/ ne-a mângâiat”, Te-am cãrora ipostaza hristicã se supra- Hogea al lui Ion Barbu, ci ºi de
transformã în instrument de ma- pot visa mi-ar trebui matilda cea strâns la piept ºi parcã) ºi este pune peste cea a copilului ºi a ouroboros, simbolul alchimic al
nipulare: „praf ºi pulbere pe bio- plinã de cârpe/ pãpuºa cu rochia o tentativã de recuperare a vâr- iubitului. Suferinþa purificã ºi, regenerãrii ºi transformãrii inte-
grafia stearpã/ urme adânci pe zdrenþuitã care nu spune nici/ stei paradisiace. În alte poeme, mai ales, este productivã în plan rioare în plan poetic.
ziduri/ bine gândit îþi spui/ o bu- mama nici tata”, Am scris ºi-am iubirea, reminiscenþã a erosul creator, demers asumat ºi ironi- Mizând, deci, pe o apocalip-
catã de carne în formã de inimã tãcut) din care nu lipseºte cura- medieval, reprezintã un alt joc zat în poemul Amantul perfect sã personalã pentru a inaugura
nu-i totuºi o/ inimã/ pe grupuri jul fiinþei de a se confrunta cu încheiat sau o vârstã depãºitã, sau practicat cu regularitatea unui un nou drum al poezie sale dupã
ne-au ordonat iubiþi/ ritmic/ fa- propria vulnerabilitate, în afara proiectatã într-un decor pluvial ritual în Omul cu foarfeca nea- o lungã absenþã în plan editorial,
ceþi dragoste din ce în ce mai reperelor concrete: „nu ne mai sau autumnal ºi rezultat al con- grã: „mi-am ciopârþit degetele/ volumul lui Mihai Firicã, Ulti-
mulþi/ asta ne a folosi la ceva/ sperie matilda/ o cârpã aruncatã ºtientizãrii irepetabilitãþii ges- n-am plâns mi-am muºcat buze- mele zile ºi viaþa de dupã,
aventura ne va fi de folos// tresar în foc/ pe un colþ de paginã am turilor tandre, dureros de vii: „o le pânã am simþit/ gustul sãrat/ transmite o nouã experienþã re-
de sub o blanã de iepure uriaº.”, scris ºi-am tãcut/ toate acestea ghearã în gât/ rãceala din umãr cum s-ar zice/ urc ºi cobor de pe datã cu sentimentul continuei
(Biografii sterpe, iubiri pe vor fi spuse în cele din urmã”, Am ºi gata am înþeles/ jocul s-a sfâr- cruce zâmbind”. Drumul spre metamorfoze a fiinþei, similare
sfert). Impresia de regie se acu- scris ºi-am tãcut. ºit/ nu se mai poate repeta ni- centru în sensul eliadesc al des- celei transpuse în Athanor de
tizeazã într-un alt poem, New Tensiunea ºi drama poeziei mic/ au rãmas câteva cuvinte în- coperirii sinelui, e o simbolicã Gellu Naum, care revenea la
York de pe Jiu, unde o Craiovã lui Mihai Firicã sunt generate de rãmate/ un cãlãreþ aruncat din ºa sfâºiere interioarã ºi e presãrat poetica suprarealistã în urma
dezvrãjitã – „imensul platou de cãutarea semnelor copilãriei ºi la turnir// dimineaþa frunzele tã- cu rãmãºiþele descãrnãrii ce se publicãrii câtorva volume rea-
filmare” ºi palida amintire a ra- iubirii, a tot ce e omenesc, iau razant aerul// de dupã storu- substituie firului Ariadnei: „pun- list-socialiste.
finatului oraº interbelic – îºi hrã- sublim ºi nu poate fi spulberat rile lãsate am privit amândoi// ga cu insomnii violete ºi mãrimi
neºte orgoliul de sine cu poveº- de „maºinãria infernalã” a vieþii parcul pustiu/ urmele sãrutului diferite/ nuanþe ºi cioburi mãrun-

Fata: Vrei sã ºtii ce mi-a mai ochi): Aºa, de dragul discuþiei. trebi niciodatã dacã cel pe care sat-o sã plece. Adicã nu, nu ai dã uºa asta cuiva care va avea ne-
spus mama? Nu ai spus tu cã încã nu pot ple- îl iubeºti meritã sau nu. lãsat-o sã plece. Ai gonit-o. De voie?
Bãtrânul (ezitant): Nu. ca. Tu ai crezut ceva. Ea a spus Bãtrânul: Nu ºtiu cât þi-au asta ai ajuns aºa (aratã cãrþile). Fata: Nu te amãgi prea mult.
Fata (continuã ca ºi cum nu cã ce ai crezut tu nu e adevãrat. folosit toate sfaturile astea, din Sper cã a meritat. Ea a avut o via- Nu tu mi-ai deschis, eu am dat
l-ar fi auzit): Indiferent câte Tu ai ºtiut cã e, ea a insisitat cã moment ce ai vrut sã te sinucizi. þã frumoasã, aºa mi-aº dori ºi eu nãvalã peste tine. Nici nu sunt
deziluzii vei avea, sã nu îþi pierzi nu. V-aþi certat. ªi a plecat. Tu Fata: Un sfat nu înseamnã o sã am. ªi cum o sã am, de fapt. sigurã cã am fãcut bine. (îi în-
niciodatã încrederea în oameni. nu ai oprit-o. reþetã. Totul trebuie trecut prin De afarã se aud din nou scan- tinde mâna) Vii?
Mai bine sã rãmâi naivã, decât Bãtrânul o priveºte fix. Vrea sã mintea ta. ªi, dacã nu o ai, sau dãri „Nu staþi la cãldurã/ ªi pe Bãtrânul clatinã din cap nega-
sã devii cinicã. spunã ceva, dar se rãzgândeºte. nu îþi funcþioneazã în momentul voi vã furã”, „Hoþii, hoþii!” tiv.
Bãtrânul tace încãpãþânat. Fata (priveºte îndelung ãla, da, o poþi lua razna. Oricum Fata (se ridicã de pe scaun): Fata (zâmbeºte): Nu spun cã
Fata se plimbã uºor în jurul lui. poza): A plecat, a gãsit pe cine- insiºti cam mult pe episodul ãla, ªtiam cã se vor întoarce. e ultima ºansã, dar e destul de
Fata: De ce spuneai cã v-aþi va care a iubit-o, a iubit-o mult. care a fost doar un accident de Bãtrânul: Da. S-au întors, greu sã mai aparã altele. (des-
despãrþit? Dar ea nu l-a iubit. ªi nu ºtiam fatã idioatã. Sã ºtii cã apoi dar se vor întoarce ºi ceilalþi. chide uºa. Înainte de a ieºi se
Bãtrânul: Þi-am spus. Fieca- de ce. Acum ºtiu. (îl priveºte) Nu mi-am luat revanºa faþã de viaþã. Mereu se întorc. ªi unii ºi alþii. mai întoarce odatã) Dacã vii, ne
re l-a pãrãsit pe celãlalt. Aºa a ºtiu dacã meriþi dragostea pe Trãiesc, iubesc, sunt vie, lupt ªi ce vei face atunci? Dacã nu întâlnim la girafã.
fost sã fie. care ea þi-a purtat-o. Probabil cã pentru ce cred. ªi chiar dacã vei mai gãsi o uºã deschisã unde Iese. De afarã se aud strigã-
Fata: Vrei sã îþi spun ce cred nu. Dar am mai învãþat ceva. Tot pierd, nu mã dau bãtutã. ªi, cre- sã te adãposteºti? te, þipete, împuºcãturi. Bãtrânul
eu? de la mama. Dragostea spune de-mã, nu mã voi da bãtutã nici Fata (dã din umeri): Înseam- rãmâne indecis. Zgomotele se
Bãtrânul (vrea sã evite): De mai multe despre tine decât de- când voi avea anii tãi. De altfel, nã cã nu va trebui sã mai fug. (se amplificã. Uºor cade
ce ai crede tu ceva despre ce mi spre persoana de care te-ai în- sã ºtii cã la tine nu anii sunt de îndreaptã spre uºã) Vii?
s-a întâmplat mie? drãgostit. Sã nu îþi fie fricã sau vinã. Nu vârsta te-a fãcut sã fii Bãtrânul (ezitã): Dacã plec CORTINA
Fata (insistã, privindu-l în ruºine sã iubeºti, ºi sã nu te în- ce eºti acum.Ci faptul cã ai lã- ºi nu va mai fi nimeni sã deschi-

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 11


camera 66(6) sau farmecul Cireºarilor
faþã în faþã cu comedia lui Caragiale
D
acã Ion Creangã ar fi ironie, se contrazic ºi se com- în care se întâmplã viaþa dupã noi forme de magie, unor noi
fãcut facultatea la Cluj pleteazã într-o cavalcadã de con- orele de curs. Palatul Poºetelor, aventuri care mai de care mai
în perioada întretãierii versaþii care l-ar face invidios ºi cum era cunoscut cãminul în ace- abracadabrante ºi unor noi oca-
dintre milenii ºi ar mai fi avut timp pe marele Caragiale. Pânã ºi ce- le vremuri, este unul dintre lea- zii pentru Camerã ºi locatarii ei
sã ºi scrie despre asta, atunci ar lebrii Cireºari, în cele mai aprin- gãnele celebrelor mituri clujene. sã se desfãºoare la maximum de
fi ieºit, fãrã îndoialã, o Camerã se demonstraþii de ironie ºi în- Bãtãuºa de la duºuri, televizoa- potenþial. Desigur, trolii noºtri
66(6) (Crux Publishing, Bucu- þepãturi reciproce, ar fi avut ceva rele aruncate pe geam când naþi- nu sunt scutiþi de maturizare.
reºti, 2018) povestitã în dulce grai de învãþat de la bãieþii noºtri. onala de fotbal o dãdea în barã, Sunt atât de reali, atât de palpa-
moldovenesc. Norocul nostru Mircea Iorgulescu scria în Eseu calul care a înnoptat în clãdire, bili aceºti cavaleri ai (re)naºte-
este cã în acea perioadã, student despre lumea lui Caragiale cã strigãtul care se aude în noapte, rii unei întregi culturi, încât þi-i
l ecturi

la Cluj ºi locatar al celebrului Cã- modalitatea specific de funcþi- tentativa de viol, sinuciderea, poþi uºor imagina peste ani, por-
min XVI „Hasdeu” a fost Sorin- onare a lumii marelui scriitor chefurile monstruoase, Hotel nind la drum, trãind ºi devenind.
Mihai Grad, motiv pentru care era talmeº-balmeºul. Ce pãcat cã Ciºmigiu de Cluj, pescuitul bor- Spre deosebire de Radu Mihãi-
avem în faþa ochilor o radiografie Iorgulescu nu mai poate citi Ca- canelor cu mâncare de la balcoa- leanu, Sorin-Mihai Grad nu ur-
ºi o odã contemporanã a oraºu- mera 66(6), cãci ar fi vãzut tal- nele inferioare ºi multe altele fac mãreºte fiecare pas al devenirii
lui ºi a generaþiei care a crescut meº-balmeºul însuºi, surprins parte din cultura urbanã a oraºu- bãieþilor noºtri, dar ne dã destu-
într-un deceniu cât altele într-un într-un moment de genialã ex- lui, pe lângã extratereºtrii din pã- le fire cãlãuzitoare care sã ne
secol. În dulce grai cãminist-ar- pansiune. durea Hoia ºi alte fenomene mai asigure de faptul cã cei de atunci
delenesc. Demonul absurdului ºi al exa- mult sau mai puþin paranormale sunt acum exact acolo unde tre-
La prima vedere, cei ºase lo- din care ies la grãmadã sau pe gerãrilor este la el acasã, la fel care fac parte din identitatea amu- buiau sã fie. Sigur, geniul lor bun
catari ai camerei de cãmin 66 rând eroii noºtri, mediul în care cum, în Camera 66(6) sãlãºlu- zantã a Clujului. (sau spiritul pus pe ºotii al Ca-
transformatã prin bunãvoinþa lor se nasc ºi dospesc cele mai trãs- iesc ºi îngerii buni ai inocenþei, ai Veveriþa, Satana, personajele merei 66(6)) nu îi pãrãseºte cu
în 66(6), sunt personajele prin- nite idei ºi cele mai ciudate con- tinereþii, ai acelei nevinovãþii care care intrã ºi ies din camerã nu fãrã adevãrat niciodatã, cãci sunt încã
cipale, dar poate cã nu e aºa. Fi- versaþii. Stilul autorului de a trece ca tancul peste tabuuri sau a lãsa ceva din personalitatea ºi tineri ºi vii chiar ºi la reîntâlni-
resc, de-a lungul acestui roman- reda disputele ºi pãþaniile eroi- (in)corectitudini politice. Nimic problemele lor în urmã, microbis- rea de zece ani de la absolvire.
biografie se manifestã toþi, pe lor noºtri este unul care te face nu scapã de la forfecat, supra- mul, fata care nimereºte în came- Ce se întâmplã cu Nae? Ei bine,
rând sau împreunã: Nae, Sigi, sã râzi cu lacrimi în timp ce te analizat ºi supra-dezbãtut, cu re- rã ºi crede, pe bunã dreptate, cã a cititorul va afla singur, lovitura
Hake, Epi, Cartofu ºi Klu, citi- întrebi, pe bunã dreptate, ce spi- zultate din cele mai hilare. Râsul ajuns la balamuc, Nae, irepetabi- de maestru a lui Sorin-Mihai
torul având la dispoziþie ample rite limbute îi posedã pe loca- uneori abstract, alteori dureros lul Nae, cu alergia sa la citit ºi in- Grad neîntârziind sã aparã la fi-
ocazii de a se ataºa de ei, de a tari, cãci Camera, parcã dotatã cu de concret al ironiei Cireºarilor se cultura sa ancestralã – toate aces- nalul poveºtii, un final aºa cum
râde cu ºi de ei, ºi de a lua parte puteri paranormale, transformã ºi metamorfozeazã nu de puþine ori tea reprezintã sarea ºi piperul unei nu ni l-am imaginat, dar care
la aventurile lor trup ºi suflet. La cea mai banalã observaþie despre în râsul voios, bufon al lui Cara- cãrþi ca o piesã de teatru în care este cu atât mai plauzibil cu cât
o analizã mai atentã însã, citito- fotbal într-o adevãratã piesã de giale la distanþã de câteva rân- spectatorii sunt invitaþi alãturi de citim aceastã carte acum ºi nu
rul îºi va da repede seama cã, de teatru. Bãieþii îºi ridicã replicile la duri. Cãminul XVI, loc de legen- actori sã ia parte la acþiune. atunci...
fapt, Camera este personajul fileu unul altuia, se taxeazã reci- dã, izvor al unui întreg folclor ur- Apariþia Internetului în Ca-
principal, scena în care intrã ºi proc fãrã sã rateze o secundã de ban fascinant ºi astãzi, este locul merã dã semnalul genezei unei n Andreea Sterea

amintirile unui dascãl de þarã


C
redeam cã ºtiu sufi- lumina cunoaºterii. covinei”, pe care o numeºte mintele ºi gândurile unui om
cient de multe lucruri Mai în glumã, mai în serios, „Descriptio Bucovinae”, Liviu care le trãieºte plenar în acest
despre Udeºti de la prietenul CTC îmi spunea cã Popescu, poetul convins cã „poþi spaþiu plin de legende ºi care le
prietenul meu originar din acest Udeºti este „capitala literaturii sã fii scriitor dacã ai o dozã de transfigureazã cu mãiestria ar-
sat bucovinean, dar „mãritat” în române”, cu cel mai mare numãr talent, de culturã”, Gavril Roti- tisticã a unui om binecuvântat cu
Teleormanul regãþean, scriitorul de literaþi raportat la numãrul de cã, „poet înnãscut care oficia în harul povestirii.
Constantin T. Ciubotaru, mai ales locuitori, din moment ce de aici altarele matriarhale ale continui- Literatura memorialisticã este
cã realizaserãm, împreunã, o car- „au luat cu asalt citadela litere- tãþii” (Ion Drãguºanul), Con- îmbogãþitã de scriitorul Emil Si-
te de „Convorbiri (in)discrete”, lor”, inaccesibilã pentru mulþi stantin ªtefuriuc, „adolescentul mion cu o atractivã ºi ineditã car-
în care, nolens, volens, udeºtea- dintre cei ce au bãtut la porþile fragil ºi surâzãtor de altãdatã, te, Mã cheamã amintirile…
nul mi-a fãcut multe confidenþe „gloriei” literare, reuºind sã-ºi devenit, ca poet, „simbolul exu- (Editura George Tofan, Sucea-
despre copilãria petrecutã în ace- înscrie numele în galeria celor beranþei lirice, al vitalitãþii ºi va, 2018), având ca sursã de in-
le locuri mirifice, fãrã sã mai mai apreciaþi scriitori bucovi- puritãþii adolescentine” (Ion spiraþie cei aproape douãzeci de
amintesc despre volumele sale neni (în ordine alfabeticã), Va- Beldeanu), creaþia sa fiind „ex- ani de dãscãlie, aºa cum menþi-
de amintiri referitoare la locuri- leria Boiculesi (delicata crea- presia unui spirit genuin ºi isco- oneazã însuºi în textul de debut ficative pentru a evidenþia carac-
le de unde a purces în viaþã. Tot- toare a versurilor pentru copii), ditor” („Literatura românã con- al volumului Un impuls neaº- teristicile comunitãþii rurale în
odatã, nu credeam cã voi mai avea Constantin Cãlin „cel mai avizat temporanã”) ºi, nu în ultimul teptat: „Aducerile aminte, ade- care se petrec ºi de care a rã-
prilejul de a cunoaºte ºi alte as- cercetãtor al vieþii ºi operei lui rând, prietenul meu udeºteano- sea stãruitoare ale acelor ani, mã mas legat sufleteºte pentru tot-
pecte legate de satul natal al prie- George Bacovia” (Vasile Spiri- roºiorean, Constantin T. Ciubo- însoþesc de fiecare datã când do- deauna, deoarece numai acolo a
tenului meu, pânã ce acesta nu don), remarcabil în tetralogia taru, cel pentru care „scrisul e rul zboarã spre Udeºti – a doua putut „sã guste în prag de dimi-
mi-a împrumutat o carte referi- dedicatã poetului simbolist, Va- un talent”, iar cuvintele sunt „cã- mea casã de suflet, cu poarta larg neaþã din cel mai frumos rãsãrit
toare la alte faþete ale acestei co- leriu Cimpoeº, veteranul de rãz- rãmizile din care se face o car- deschisã ºi primitoare”. de soare de dupã Oadeci sau din
munitãþi, mai ales fapte, întâm- boi, care ºi-a iubit atât de mult te”, fiindcã ele sunt niºte „pitici În rememorarea amintirilor se serile cu lunã ce au aici un far-
plãri cu ºi despre dascãlii de vo- satul prezent în toate cãrþile sale pe creier”. Desigur cã lista poa- observã, din capul locului, tonul mec aparte”.
caþie care au þinut dreaptã fãclia („Cât de drag îmi este satul te continua, dar trebuie sã re- glumeþ, umorul, uneori ironia finã Cartea lui Emil Simion, dinco-
apostolatului, ca luminãtori ai meu!”), Mircea Motrici, numit marcãm faptul cã activitatea spi- ºi chiar autoironia, asigurând, lo de partea anecdoticã, este una
pruncilor udeºtenilor încrezãtori de Alex ªtefãnescu „poet al re- ritualã a acestui sat se aflã sub astfel, o lecturã plãcutã, atracti- care invitã la reflecþie, la înþele-
în menirea acestora de a le în- portajului”, impresionat de car- semnul celor doi academicieni, vitatea cãrþii fiind asiguratã de gerea specificului procesului de
drepta mintea copiilor lor spre tea sa, „Fereastrã spre inima Bu- Haralambie Mihãescu ºi Euse- acele întâmplãri specifice mediu- învãþãmânt în mediul rural, per-
biu Camilar, acesta din urmã fi- lui didactic ºi celui rural în care sonajele putând fi modele pen-
ind scriitorul care „a divinizat se petrec ºi la care participã per- tru cadrele didactice din genera-
satul bucovinean ca sã-l poatã soanele, devenite personaje prin þiile mai noi, pentru felul în care
iubi pânã la capãt” ºi a cãrui liri- talentul cu care autorul le creio- au înþeles sã þinã sus fãclia ºtiin-
cã este „un fel de floare pe care neazã din câteva tuºe ori le þei ºi sã-ºi educe elevii în spiritul
strãluceºte polenul miturilor portretizeazã, în mod direct sau valorilor morale ca binele, frumo-
strãvechi”, mai cunoscut ca pro- indirect sesizând limbajul speci- sul, dreptatea ºi adevãrul. Mie
zator, supranumit „Everestul fic fiecãruia, comportamentul lor unuia mi-a redeºteptat nostalgic
Bucovinei” (Ion Drãguºanul). în diverse împrejurãri sau în rela- amintirile din mulþii ani petrecuþi
Calitatea de dascãl, comple- þiile cu cei din jur, verosimilitatea la catedrã, regãsindu-mã printre
tatã cu cea de scriitor având, în ºi veridicitatea faptelor fiind la „colegii” autorului ºi în multe din-
ambele ipostaze, preocupãri ele acasã. Dincolo de aceste as- tre întâmplãrile la care aceºtia au
pentru cunoaºterea vieþii sub pecte, trebuie sã remarcãm au- participat, ceea ce înseamnã cã
toate aspectele ei, se reliefeazã tenticitatea textului, din mo- scriitorul a ºtiut sã selecteze pe
în publicistica ºi în proza sa, ment ce, dincolo de nararea în- acelea cu caracter de generalita-
acestea din urmã inspirate din tâmplãrilor la persoana întâi, în- te, ºi acest lucru evidenþiind ta-
realitãþile vãzute ºi trãite în mod suºi autorul apare ca personaj al lentul sãu.
direct, scrierile sale evidenþiind aproape tuturor episoadelor sur-
Florin Mitroi. foto: Emilian Albu stãrile sale interioare, simþã- prinse, desigur, cele mai semni- n Nicolae Dina

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


T
eatrul Naþional din Cra- Bleonþ a jucat pe scaunul din faþa
iova ne oferã constant n MARIUS DOBRIN microfonului, a fãcut toate vo-
proiecte inedite, în cile personajelor din scenariu.
compensaþie, poate, pentru nu-
mãrul scãzut de premiere, proba-
bil pricina fondurilor reduse ce
rãmân pentru producþie. Atunci
„citeºte-mi ceva de la poluri” A fost o minunatã probã de mã-
iestrie artisticã, o încântare ºi
prin felurile în care a inventat
vocea unui personaj sau altul. Un
creativitatea conducerii ne pro- conþinutul lecturii. Cred cã pro- în cadenþa descoperirii fiecãrui ar merita sã fie transformatã în- profesionist desãvârºit, înca-
pune alternative ce se dovedesc ba de rezistenþã a fost a pedala- reper. Iulia Colan a avut, acum tr-un spectacol, un one woman drându-se exact în timpul de
ºi ele benefice. Astfel cã pe lân- tului continuu pe toatã durata nu mulþi ani, un one woman show show. Priveam la tinerii rãspân- emisie planificat. Amuzante au
gã proiectul ‘Reacþii urbane’, ce lecturii, o orã ºi patruzeci de bazat pe cartea lui Keyes, un diþi prin încãperile barului. Cu- fost ºi abaterile de rostire în iu-
a reuºit deja sã stimuleze afluxul minute. Romaniþa Ionescu a im- spectacol profund, emoþionant, pluri ce nu se lãsau despãrþite de reºul interpretãrii. Poate, dacã
de tineri cãtre sala de spectaco- presionat prin aceastã reuºitã, o micã bijuterie. Liniºtea pânã nimic, grupuri ce se desfãceau tot s-a ales varianta lecturii în
le, un reviriment tonic, îndelung atâta vreme cât a citit din Mura- la ºoaptã a fost amprenta lectu- spre a se reface ici ºi colo, chi- direct la radio, sã fi apelat ºi la
aºteptat, iatã cã Out of the Bo- kami, Autoportretul scriitorului rii din Justine, romanul Marchi- puri luminate de ecranul unui sunet, la muzicã ºi la câteva sem-
oks se dovedeºte un succes care ca alergãtor de cursã lungã, zului de Sade, pentru cã acea smartphone, mici replici sau pri- nale de studio.
aduce ºi câteva concluzii utile un text perfect pentru o intros- camerã de hotel (Boutique 5 viri pe care ºi le aruncau la auzul ªi aceastã lecturã deschide
pentru viitor. pecþie. Spectatorii, care nu au Continents) impunea asta prin câte unui cuvânt provocator, ade- chei noi de interpretare din lec-
ªase actori au citit din ºase avut la dispoziþie decât tot câte aspectul catifelat ºi prin lumina sea indiferenþa despre care nu tura foarte atentã a lui Claudiu
cãrþi celebre în tot atâtea locuri o bicicletã din sala de fitness, au elegantã a unui ambient rafinat putem ºti cât era de realã... toate Bleonþ. De data aceasta, benefi-
mai degrabã neobiºnuite pentru ales fie sã pedaleze la rândul lor, fãrã urmã de ostentaþie. George astea au fost parte din spectacol. ciarii nu sunt doar cei prezenþi în

a r te
întâlnirea cu sfera teatralã. Toate fie doar sã asculte. Dintre cei Costea a fost spiriduºul din mij- Finalul i-a aparþinut lui Clau- studioul de radio, ci oricine vrea
cele ºase lecturi au depãºit cu care au pedalat, s-au desprins cei locul patului larg, cu aºternut diu Bleonþ, actorul de polepo- sã caute înregistrarea pe site-ul
mult ceea ce pãrea sã anunþe ºi care au rezistat pânã la sfârºit, alb, îndemnând cu zâmbet ºi pri- sition al teatrului. Abia ce ieºi- postului. Meritã din plin!
asta nu ar fi trebuit sã fie o sur- chiar dacã, spre deosebire de vire seninã ca fiecare sã se sim- se din scena la teatru ºi a venit Out of the Books a fost un tur
prizã, având în vedere cã Bobi actriþã, au fãcut ºi pauze, dar au tã în largul sãu în orice ungher la Studioul Radio România Ol- de forþã, extrem de dens, cu pro-
Pricop, cel care a construit eve- fost ºi dintre cei care au aban- al camerei îºi va fi gãsit loc, in- tenia pentru a citi scenariul cu vocãri ºi cu certe reuºite.
nimentul, este preocupat de fie- donat deplin la un moment dat. clusiv alãturi de el, pe pat. ªi, cu care Orson Wells a surprins Dincolo de uºa grea, a acestei
care datã sã vinã cu soluþii noi, Murakami însuºi vorbeºte de- toatã inocenþa bunei credinþe, a America acum 80 de ani: Rãz- bijuterii arhitectonice, prima zã-
sã experimenteze, chiar dacã re- spre tot acest drum psihologic citit despre tarele societãþii boiul lumilor, de H.G. Wells. padã a acestei stagiuni. „ªi nin-
zultatul nu este totdeauna cel mai pe care-l are de strãbãtut cineva umane, fãcându-ne sã intrãm pe Dar nici vorbã de citit! Claudiu gã, zãpada ne-ngroape!”
bun. În principal, cred cã Out of care doreºte sã avanseze în di- nesimþite în aceasta durã criticã
the Books are meritul de a fi in- recþia alergãrilor, poveste uºor a lumii în care trãim. Sub firul
clus publicul în lumina spectaco- de transpus ºi în alte direcþii. naraþiunii captivante s-a aºezat
lului. ªi asta din mai multe moti- Suflul Romaniþei, picãturile de voalul discret al judecãþii revo-
ve: spaþiul relativ restrâns în care transpiraþie, dar ºi încordarea luþionare ce se sprijinã pe o ar-
s-au petrecut lecturile, modul în pentru a duce totul la bun sfâr- gumentaþie maniheistã. Actorul
care au fost concepute aceste ºit, au înlesnit perceperea re- a fost mereu în relaþie cu audi-
întâlniri ºi, desigur, felul în care flecþiilor despre þinte ºi efort, toriul, a uzat de priviri cu sens
s-au prezentat actriþele ºi acto- despre aºteptãri ºi ceea ce afli ca puncte de legãturã între un
rii. Astfel, în egalã mãsurã, a fost la capãtul unui asemenea drum. fragment ºi altul. Dincolo de stã-
de urmãrit reacþiile fiecãruia Cuvintele actriþei rãsunau dina- rile de moment, mai ales ale
dintre cei aproape 30 de spec- mic peste zgomotul de fond al celor surprinºi de ineditul pro-
tatori (a fost asumat acest numãr roþilor ºi toatã sala pãrea cã ºi-a iectului, lectura aceasta va pro-
mic, condiþionat de dimensiunea luat avânt. Pe un perete, un text duce efecte în timp.
fiecãrei încãperi), indiferent uriaº, mobilizator: „Persist un- ªoapta de la hotel a fost înlo-
dacã erau tot actori ºi ei (remar- til something happeness.” cuitã de zumzetul de bar la Bier-
cabilã solidaritatea de breaslã ºi La polul opus, au fost lectu- garten. Acolo ºi publicul a fost
interesul pentru creaþia celui- rile care au presupus o liniºte a eteroclit, a ºi circulat de colo-colo,
lalt) sau nu. Au fost cazuri în care unui mediu confortabil. Cã eºti ca într-o searã obiºnuitã. Lumina
cuvintele revãrsate din carte au în braþele unui fotoliu la Plane- ºi decorul au fost perfecte pentru
fost ascultate cu ochii închiºi, tariu, ori cã eºti în braþele evi- scrisorile lui Joyce cãtre iubita
ca la un teatru radiofonic, dar au dente ale vegetaþiei din sera Grã- sa, Nora. Iar muzica, plutind încã
fost ºi chipuri cu grimase, cu dinii Botanice, n-ar trebui sã te dinainte de a începe Iulia Lazãr
expresii dintre cele mai diver- mai sustragã ceva de la atenþia sã citeascã, a fost un act artistic
se, corelate cu ceea ce se auzea acordatã poveºtii. Mai ales cã nu în sine. Actriþa, aºezatã pe inedi-
ori nu. Ar fi de cercetat care e a fost vreo poveste oarecare: tul pervaz la unei foste ferestre
numãrul maxim de cuvinte pe Micul Prinþ la Planetariu, Flori dintre barul propriu-zis ºi spaþiul
care le poate asculta cineva pânã pentru Algernon la Grãdina de tranzit, a depãnat, cu un accent
sã-ºi piardã atenþia, în condiþii- Botanicã. Sorin Leoveanu are de sex-appeal, toatã sinusoida
le în care lipseºte jocul drama- harul de povestitor, ar putea spu- dragostei celor doi, aºa cum re-
tic. Asta, desigur, ºi în funcþie de ne basme cu tâlc, antrenându-te iese din scrisori. O lecturã care

muzicianul de orchestrã – o profesie expusã riscului (psihic ºi fizic)


Î
n contextul culturii muzi- poate fi activitatea orchestrei de în forma sa concertantã, este per- chiar perturbarea audibilitãþii. Se tuie în ceea ce numim „pãtimiri-
cale, rolul artistului-inter- succes, ce determinã în cea mai manent sub controlul publicului repercuteazã ºi asupra reacþiilor le” muzicianului în slujba inefa-
pret este de a tãlmãci ºi mare mãsurã calitatea producþiei ºi criticilor. Deficienþele unui psihice, cum ar fi durerea de cap, bilei arte a sunetelor. Interpreþii
însufleþi lucrarea compozitoru- muzicale, ce fel de alcãtuire a co- interpret (pregãtirea muzicalã fluieratul urechilor, somnul de- îndurã cu îngrijorare, uneori cu
lui ºi de a o transmite cãtre as- lectivului de interpreþi trebuie sã superficialã, oboseala, nepãsarea ficitar, iritarea, dureri în zona ini- stoicism, „lovituri” multiple de
cultãtor prin diferite metode de avem în vedere, în ce constã spe- la pupitru etc.) stricã munca ar- mii, slãbirea memoriei. Cu cât vi- îmbolnãvire, de îmbãtrânire.
activitate perceptivã. Nivelul teh- cificul profesiei etc.? Deºi, de-a tisticã a întregului colectiv sim- braþiile sunt mai înalte (flautul Cheia situaþiei, care, nemij-
nic ºi artistic al interpreþilor in- lungul câtorva secole, s-a cântat fonic. Încordarea maximalã ºi piccolo), cu atât auzul este mai locit, hotãrãºte calitatea execu-
tegraþi, îndeosebi, într-o orches- ºi s-a dansat, putem spune, admi- coordonarea acþiunii muzicale, periclitat. Statistica ne aratã cã, þiei muzicale a orchestrei, o re-
trã simfonicã profesionistã ne in- rabil, fãrã a apela la cunoºtinþe viteza ºi precizia contribuþiilor, dupã cinci ani, orchestranþii sunt prezintã personalitatea dirijoru-
dicã, de asemenea, maturitatea ºtiinþifice, în epoca actualã, tem- capacitatea intelectualã sunt sub- supuºi acþiunii de agravare a au- lui. Nivelul sãu artistic, cunoº-
culturalã ºi specificul artei mu- poul vieþii este mai accelerat, se ordonate cerinþelor dirijorului. zului în proporþie de 19%, dupã tinþele, comunicarea corectã cu
zicale ale fiecãrui popor. Este de accentueazã latura tehnicã ºi ar- Influenþa stresantã a bioritmului 20 de ani în procent de 62%, iar orchestra, cunoaºterea proble-
înþeles faptul cã sistemele edu- tisticã, îndeosebi în ceea ce pri- (concertele matinale, serale sau dupã 40 de ani chiar 90%. Per- maticii instrumentelor, atitudi-
caþionale, condiþiile comunitar- veºte perfecþionarea realizãrilor nocturne), durata necontrolatã a manenta imperfecþiune a climei nea omeneascã ºi sugestivã faþã
istorice, organizarea vieþii muzi- muzicale, se descoperã noi fapte repetiþiilor, a concertelor în de- din sala de concert, a aerului (in- de membrii orchestrei ºi, înain-
cale ºi conducerea ei determinã, de civilizaþie ºi îndeosebi tehni- plasare, timpul liber variabil, viaþa suficienta aerisire, praful), îm- te de toate, concepþia bine sta-
în mod direct, soluþiile specifi- ce, cu toate influenþele asupra de familie agitatã, necesitatea preunã cu momentele rezonatoa- bilitã ºi clarã asupra lucrãrii, ca-
ce, particulare ale întregului pro- relaþiilor dintre oameni; fãrã pregãtirii individuale la domici- re ºi de vibraþie, toate acestea cer pacitatea de a repeta economic
ces comunicaþional, în formele ºtiinþã, nici despre artã nu se poate liu, comportamentul aleatoriu ºi din partea orchestrei un efort ºi eficient, stilul ºi metodele
specifice ºi de conþinut, determi- vorbi. ªi astãzi întâlnim oameni igiena psihicã fac din interpret un enorm (instrumentul se dezacor- sale de lucru în timpul repetiþii-
nã valorile, normele, idealurile care nu preþuiesc personalitãþi ºi „robot” greu controlabil. Situa- deazã). Dacã adãugãm ºi condi- lor conferã, în totalitatea lor,
artistice ºi din acestea rezultã exi- acþiuni de acest fel; alþii, la rân- þie specificã este în cazul orches- þiile de spaþiu, incomoda aºeza- respectul ºi consideraþia inter-
genþele, comandamentele socia- dul lor, îi ridicã pe un fel de pie- trei de teatru (interpreþii în fosã, re pe scaun, statica activitate a preþilor orchestrei, contribuind
le. În demersul nostru de a releva destal de neatins, al excelenþei în timp ce publicul priveºte spre muºchilor, în sensul minimei am- definitoriu la edificarea celei
aspectele de sistem ºi de funcþi- nedefinite (fãrã fond). scenã), în cazul celei de jazz sau plitudini a miºcãrii, valorile cri- mai bune execuþii. Analiza struc-
onare ale unei orchestre simfo- Cercetãrile din ultimele dece- de amatori (predominã sponta- tice ale pulsaþiei (120-130 pul- turii ºtiinþei estetice a interpre-
nice, ca organism complex, nii, cu participarea medicilor, fi- neitatea). Nu reprezintã un secret saþii pe minut, pe lângã normalul þilor confirmã faptul cã mãies-
structurat pe verticalã ºi orizon- ziologilor, biochimiºtilor, psiho- faptul cã mãsurarea influenþei de 65-75), presiunea arterialã ºi tria artisticã a orchestrei depin-
talã, întâlnim o serie de proble- logilor, sociologilor ºi teoreti- acustice în timpul cântatului atin- respiraþia, constatarea medicilor, de ºi de nivelul intelectual al fie-
me metodologice ºi metodice. cienilor muzicii au reliefat, nu o ge ºi 120 dB (graniþa superioarã privind cel mai adesea simpto- cãrui muzician în parte.
Nu avem pretenþia de a elucida pe datã, urmãtoarele: activitatea de vãtãmãtoare este de 90 dB). Ur- matologia bolilor, deformaþiile
deplin ºi multilateral asemenea orchestrã este o profesie expusã mãrile naturale constau în obo- morfologicã ºi funcþionalã ale n Geo Fabian
(adeseori discutabile) întrebãri, riscului, psihic ºi fizic, o muncã seala auditivã, micºorarea sensi- spatelui, încheieturilor, degete- violonist, artist instrumentist
precum: de ce ºi în ce condiþii pretenþioasã. Execuþia muzicalã, bilitãþii auzului, pânã la urmã lor etc., toate acestea se consti- al Filarmonicii „Oltenia”

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 13


„muzica uneºte!” – cea mai amplã stagiune
din istoria Filarmonicii „Oltenia”
D
eschisã pe 6 octom- la romantism, incluzând „Impe-
brie cu „Triplul con- rialul” de Beethoven, „Concer-
cert în Do major pen- tul nr. 2 pentru doi corni” de Ha-
tru vioarã, violoncel, pian” de ydn, „Simfonia 40” de Mozart,
Beethoven, sub bagheta dirijo- „Concertul nr 1 pentru pian” de
rului Walter Attanasi, stagiunea Brahms. Lucrãri româneºti sem-
Muzica uneºte! s-a desfãºurat nate de compozitori, cum ar fi
pânã în luna iunie, având ca in- Constantin Silvestri ºi Dinu Li-
terludiu stagiunea festivalã, dupã patti, prime audiþii, tineri talen-
care a continuat pânã în luna no- taþi care au studiat în strãinãtate
iembrie cu a doua parte, pãs- ºi revin în þarã au fost câteva
trând conceptul de a prezenta puncte de atracþie ale stagiunii
câte o lucrare româneascã ºi de Muzica uneºte! (II), dedicatã
a r te

a avea un invitat – dirijor sau centenarului Marii Uniri.


solist – român la fiecare concert Stagiunea Muzica uneºte! a
sãptãmânal, de vineri seara. A Filarmonicii „Oltenia” Craiova
fost cea mai amplã stagiune a Fi- s-a încheiat vineri, 16 noiem-
larmonicii craiovene într-un an brie, ora 19:00, cu „Missa în Si
2018 unic pentru toþi cei care îl minor” – o sintezã a întregii cre-
trãim, a generaþiei care a cele- aþii a lui Johann Sebastian Bach.
brat împlinirea unui secol de la „Începutã în 1733 din motive
Proclamaþia de la Alba Iulia. «diplomatice», ea a fost înche-
Stagiunea Muzica uneºte! a iatã de Bach chiar în ultimul an
Deschiderea stagiunii. Dirijor: Walter Attanasi, soliºti - Cristina Anghelescu, Rãzvan Suma ºi al vieþii, când era aproape orb.
coincis cu sãrbãtorirea centena- Mihai Diaconescu
rului Marii Uniri, un moment de Aceastã lucrare monumentalã
excepþie în afirmarea identitãþii zica uneºte idei, oameni, men- nia ºi, bineînþeles, din România, mâni - George Enescu, Ciprian sintetizeazã tot ceea ce canto-
ºi tradiþiilor naþionale. Cu acest talitãþi, din cele mai diferite; în precum: Walter Attanasi, Gian Porumbescu, Constantin Sil- rul de la Leipzig a dãruit muzi-
prilej, în spaþiul public au fost stagiunea 2017/2018, fiecare Luigi Zampieri, Theo Wolters, vestri, Tiberiu Olah, Eduard Cau- cii, din punct de vedere stilistic
lansate dezbateri ºi polemici cu concert de vineri seara a inclus Matei Corvin, Alexandru Iosub. della, Mihail Jora – o stagiune a sau ca tehnicã de compoziþie. Ea
privire la rolul maselor ºi al per- în repertoriu o lucrare româ- Au interpretat lucrãri de refe- unitãþii româneºti în diversitatea reprezintã de asemenea cea mai
sonalitãþilor în anul plin de is- neascã. Acest fir tricolor s-a rinþã din literatura muzicalã uni- mondialã, un mesaj al Filarmo- uluitoare întâlnire spiritualã din-
torie 1918. În acest context, Fi- împletit armonios cu muzica in- versalã soliºti de talie naþionalã nicii „Oltenia” Craiova prin care tre douã lumi, glorificarea cato-
larmonica „Oltenia” Craiova a terpretatã de Orchestra simfo- ºi internaþionalã, cum sunt: vio- muzica uneºte ºi depãºeºte ba- licã ºi cultul luteran al crucii.”
readus mesajul unitãþii de gân- nicã ºi Corala academicã sub ba- loniºtii Daniel Podlovschi, Ga- rierele dintre oameni. (Laura Ana Mânzat, Radio Ro-
dire ºi exprimare, pe calea mu- gheta dirijorilor din Italia, Olan- briel Croitoru, Simina Croitoru, În mod excepþional, stagiu- mânia Muzical). La pupitrul di-
zicii, limbaj universal care se da, Coreea de Sud, Anglia, Bel- Rãzvan Stoica, trompetiºtii Ser- nea Muzica uneºte! a continuat rijoral al Orchestrei simfonice
adreseazã direct sufletului. Mu- gia, Franþa, Africa de Sud, Spa- giu Cârstea, Emil Bîzgã, pianiº- ºi în toamna anului 2018 (5 oc- ºi al Coralei Academice s-a aflat
tii Viniciu Moroianu, Vlad Di- tombrie - 9 noiembrie), inte- maestrul Gian Luigi Zampieri.
mulescu, Horia Maxim, Ana Mi- grându-se astfel în seria de ma- Iubitorii genului vocal-simfonic
rabela Dina. nifestãri dedicate centenarului au avut ocazia sã îi asculte, în
Prima parte a Stagiunii 2017/ Marii Uniri. ªapte seri de excep- ipostazã solisticã, pe soprana
2018 (6 octombrie 2017 - 29 þie, cu dirijori consacraþi ºi ti- Gina Gloria Tronel, soprana
iunie 2018) a adus în faþa publi- neri soliºti, au încântat meloma- Olga ªain, mezzosoprana Clau-
cului 34 de concerte, dintre care nii din Craiova, ºi nu numai. Sta- dia Codreanu, tenorul Mihai
3 au fost vocal-simfonice ºi 31 giunea Muzica uneºte! (partea Urzicana ºi basul Justinian Ze-
de concerte simfonice, cu diri- a II-a) a îmbinat capodopere ale tea. Pavel ªopov a fost maestrul
jori care au oferit repertorii di- muzicii universale, cum ar fi de cor al acestui veritabil eve-
versificate de la baroc, trecând „Missa în Si minor” de Bach ºi niment muzical, o ocazie ex-
prin clasicism ºi romantism, pânã „Requiem”-ul de Verdi, cu par- trem de rarã pentru publicul din
în perioada contemporanã. De tituri româneºti, realizând cone- Craiova sã audieze aceastã capo-
asemenea Muzica uneºte! este o xiuni între culturi ºi epoci dife- doperã a muzicii baroce.
stagiune care a pus în valoare cre- rite. Repertoriul a fost unul di-
aþii semnate de compozitori ro- versificat, de la perioada barocã n Mona Pop
Rãzvan Stoica

CM 45 – act de mare forþã artisticã


A
45-a ediþie a tradiþio- teni lucrãri semnate de Adrian academice a Filarmonicii „Olte- având conotaþii sonore modale domenii muzicale diverse –
nalului festival craio- Enescu (fragmente din muzica nia” (concertmaistru Gabriel de obârºie folcloricã. jazz, beatbox, ritm ºi blues, pop
vean (19-24 noiem- filmului „Mircea cel Bãtrân”), Ti- Niþã, maestru de cor Pavel Un nivel artistic remarcabil – în exprimãri acappella, fac din
brie 2018) a fost dedicatã muzi- beriu Olah (selecþiuni din cele- ªopov) le-a revenit închiderea l-au asigurat cele trei formaþii „Blue noise” un grup capabil de
cii româneºti, Centenarului Ma- brul film „Mihai Viteazul”), Dan festivalului într-un program con- camerale înscrise în agenda fes- succes, excelând în virtuozitate,
rii Uniri. ªase zile la rând simpa- Dediu (muzica la filmul mut sacrat în întregime compozitori- tivalului: duo-ul Diana Moº precizie a atacurilor, fineþe a
tizanþii ºi iubitorii muzicii clasi- „Ecaterina Teodoroiu”). A doua lor locali: Dan Ionescu (Prelu- (vioarã) – Mihai Ungureanu nuanþãrii, filaje de o subtilitate
ce au avut ocazia sã aleagã între orchestrã invitatã în festival, sub diu ºi Fugã), Gheorghe Stãnescu (pian), cvartetul de coarde Tran- îndelung exersatã. Programul
programele, de o diversitate dem- titulatura de „Camerata classica”, (Triptic simfonic), Eugen Petre silvan (Gabriel Croitoru, Nicu- oferit de cei ºase soliºti ai an-
nã de remarcat, susþinute pe sce- alcãtuitã din instrumentiºti de Sandu (cantata „Pe urmele lui ºor Silaghi, Marius Suãrãºan, samblului a parcurs un reperto-
na simfonicã craioveanã. Aria de elitã din Capitalã, în formulã Mihai Viteazul). Sub bagheta di- Vasile Jucan), sextetul vocal riu de gen pe cât de accesibil, la
cuprindere a festivalului, în an- efectiv simfonicã, a pregãtit ºi rijorului Alexandru Iosub (la rân- „Blue noise”. Într-un program de prima vedere, pe atât de preten-
samblul ei, poate fi consideratã oferit un program de o spectacu- du-i craiovean), ansamblurile au zile mari – Tiberiu Olah, Pascal þios ca structurã armonicã.
drept o incursiune în lumea artei lozitate deosebit de expansiv re- evoluat de o manierã ce a contri- Bentoiu, George Enescu – duo- Spectacolul extraordinar al ma-
sonore autohtone, festivalul ofe- levatã: Theodor Rogalski (Trei buit la punerea în valoare a parti- ul vioarã-pian a reconfirmat pre- estrului Tudor Gheorghe, intitu-
rind un cadru excelent de mani- dansuri româneºti), Marþian Ne- turilor, manifestând adeziune ºi staþia ºi prestanþa de fascinantã lat „Tot ce-i românesc nu piere!”,
festare interpreþilor de primã li- grea (Isbuc din suita „Prin Mun- convingere în direcþia înnobilã- strãlucire virtuozã pe care le pun din data de 1 decembrie 2018, a
nie, formaþii ºi soliºti, din prin- þii Retezat”), Dan Dediu (frag- rii unei muzici interpretate în pri- în tãlmãcirea cu har ºi nedezmin- fost, cu deplin temei, înscris în
cipale centre culturale ale þãrii, ment din „O scrisoare pierdutã”), mã audiþie absolutã; orchestra ºi þitã inteligenþã de cãtre cei doi agenda festivalului, ca un coro-
asigurând, prin aceastã prismã, un Constantin Dimitrescu („Dans þã- corul au cântat cu plãcere. Plu- interpreþi a unor partituri din re- lar programatic în anul ºi ziua
nivel calitativ elevat. rãnesc”), Iosif Ivanovici („Valu- sul de participare din partea diri- pertoriul de aur al muzicii româ- Centenarului, cu un program ine-
Acþiunea Filarmonicii „Olte- rile Dunãrii”), aranjamente or- jorului a canalizat discursul mu- neºti. Cvartetul Filarmonicii dit de autenticã ºi profundã sim-
nia” a fost inauguratã de Orches- chestrale pe melodii ºi jocuri tra- zical spre rezolvãri sonore de o „Transilvania” din Cluj-Napoca, þire patrioticã. Orchestra Con-
tra simfonicã Bucureºti printr-un diþionale din Muntenia ºi Olte- acurateþe evidentã, graþie comu- într-un program de bijuterii mu- certino ºi grupul coral, sub ba-
concert de excelentã facturã, re- nia. Diversitatea ºi ineditul unor nicãrii directe, simple, fireºti. zicale (Salut d‘amor, Liebesleid, gheta neostoitului muzician Ma-
alizat cu contribuþia de înalt pro- orchestraþii de folclor din pro- Cantata pentru bariton solo (Ioan Meditation, Humoresque, Por rius Hristescu, a conferit maes-
fesionalism a dirijorului Tiberiu gram au creat instrumentiºtilor Emanuel Cherata, exemplarã una cabeza... ºi, în final, mãies- trului suportul sonor necesar
Soare (înzestrat ºi performant ºef unele dificultãþi în tãlmãcirea vir- evoluþie artisticã, fior liric ºi su- trite aranjamente de folclor, cu exprimãrii nestingherite a me-
de orchestrã), a pianistului Dan tuozicã exactã, ceea ce nu a um- flu dramatic), cor mixt ºi orches- violonistul Nicuºor Silaghi, în sajului, de o fascinantã organi-
Dediu (prolific muzician, de uni- brit impresia generalã excepþio- trã, lucrare recentã a prof.univ.dr. rol principal), ne-a prilejuit sã ur- citate a împletirii textului cu
cã strãlucire în peisajul spiritu- nalã lãsatã asupra auditorilor de Eugen Petre Sandu, are la bazã un mãrim la lucru autentici magi- muzica. Festivalul „Craiova Mu-
lui naþional), a violonistului Vlad cãtre ansamblul bucureºtean bine colaj de versuri (Nichita Stãnes- cieni ai instrumentelor pe care zicalã”, ediþia 45, un act de mare
Maistorovici (maestru de necon- „strunit” de experimentatul diri- cu, Marin Sorescu), muzica do- le mânuiesc cu desãvârºitã non- forþã artisticã româneascã!
testat al arcuºului). Am ascultat jor Nicolae Moldoveanu. Or- vedindu-se de realã inspiraþie ºi ºalanþã ºi cuceritoare mãiestrie.
în versiunea artiºtilor bucureº- chestrei simfonice ºi Coralei înalt meºteºug componistic, Explorând cu realã inspiraþie n Gheorghe Fabian

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n MIHAELA VELEA

ani de zile...
reper spiritual cultura tradiþio-
nalã a Olteniei. În ciuda faptului
cã a fost profesor la Academia Florin Mitroi
de Arte Bucureºti ºi câºtigase

F
lorin Mitroi (1938-2002) este unul dintre cei mai secreþi ºi impenetrabili artiºti români contem-
premiul pentru picturã al Uniu- porani. În ciuda vizibilitãþii sale ca profesor la Institutul Nicolae Grigorescu (ulterior Acade-
nii Artiºtilor Plastici, Mitroi nu mia de Artã) din Bucureºti, din 1961 pânã în 2002, el nu a atins notorietatea în timpul vieþii,
a fost genul de artist intersat sã chiar dacã dupã 1989 a fost profesorul unora dintre cei mai cunoscuþi tineri artiºti ai ºcolii bucureºtene
ANI DE ZILE. FLORIN speculeze beneficiile funcþiei. A de artã: de la Dumitru Gorzo ºi Suzana Dan, la Alexandru Rãdvan ºi Anca Benera.
MITROI, Muzeul de Artã Craio- expus foarte puþin în timpul vie- Florin Mitroi a expus preponderent în expoziþii colective, începând cu anii 1960, dar doar atunci
va, 12 octombrie- 9 decembrie þii, având o singurã expoziþie cînd i s-au cerut lucrãri. Ideea de a expune public nu fãcea parte din programul artistic al lui Florin
2018, curator: Erwin Kessler personalã, în 1993, la Galeria Mitroi. În 1993 a avut singura expoziþie personalã antumã, la Galeria Catacomba. Aceasta a revelat
Catacomba. Ezita sau mai degra- un artist cu o operã perfect împlinitã. Un artist complet ca mijloace de expresie ºi complex ca

D
e ani de zile, ne do- bã evita sã expunã ºi cred cã cele tematicã ºi iconografie, dar opac pentru public, din punctul de vedere al þintelor artei sale. Pur
ream sã organizãm o câteva gânduri, consemnate de

a r te
estetice, spirituale, politice, intelectuale, mitologice, etice, fiecare dintre aceste determinaþii pu-
expoziþie a lui Florin Florin Mitroi în 1982, descriu tea sã dea o direcþie de abordare, dar reunirea lor nu putea da seama despre un demers unitar.
Mitroi la Muzeul de Artã, ºi foarte clar trãirile artistului: Reþinerea de a (se) expune ºi puþinãtatea lucrãrilor prezentate puteau lãsa impresia unei opere
printr-un concurs al întâmplãrii, „29.III.1982 restrînse. Abia dupã dispariþia lui Florin Mitroi opera sa a putut fi apreciatã nu doar la justa ei valoare,
Erwin Kessler a intitulat aceas- Din nou predare la expozi- ci ºi la justa ei dimensiune. Sute de lucrãri ºi mii de desene ne relevã astãzi un artist pasional, de un
tã expoziþie chiar: Ani de zile. þie – Din nou nehotãrâre, dez- intens tragism, ce emanã din lucrãri de o brutalitate, vehemenþã ºi exigenþã artisticã fãrã egal.
Florin Mitroi. Expoziþia de la nãdejde – Din nou descoperit, Expoziþia Ani de zile. Florin Mitroi de la Muzeul de Artã din Craiova îl prezintã, dar, totodatã, îl
Craiova este cea mai amplã ex- din nou disperare – ºi nu mai configureazã ºi îl interpreteazã pe artist din perspectiva unui sui generis jurnal al operei sale, a cãrei
poziþie a lui Mitroi realizatã în pot sã mai suport starea asta, particularitate constã în datarea atentã ºi completã a fiecarei lucrãri. Un adevãrat poligon subteran al
România, fãrã a avea neapãrat ºi inima mã doare tot mai rãu exploziilor psihice, desenele lui Florin Mitroi, dintre care care vor fi prezentate la Craiova, pentru prima
coordonatele unei retrospecti- – ºi din nou mai cobor niºte datã de la dispariþia artistului, cîteva suite reprezentative, se constituie într-o confesiune fãrã oprire a
ve; eu aº numi-o expoziþie re- trepte, mã afund, mã afund, ºi artistului despre sine, care oferã totodatã o oglindã crudã ºi concomitent extaticã a epocii sale. Dese-
cuperatoare în sensul în care mi-e tot mai ruºine sã mã uit nul a reprezentat pentru Florin Mitroi retorta în care a fost distilatã o creaþie freneticã, marcatã de
demersul este menit sã punã, în ochii oamenilor – ªi nu mai violenþã, erotism, suicid, criticã socialã impenitentã ºi nesupunere politicã, totul atins de o aspiraþie
efectiv, în luminã opera unui au- pot, nu mai pot, nu mai pot”. permanentã spre perfecþiune formalã. Contemplarea acestei naturi polare ºi contradictorii va fi posibi-
tor singular, dar prea puþin cu- Am extras acest citat din vo- lã în expoziþia de la Craiova, unde vor fi prezentate ºi seriile de piesaje abstracte, împreunã cu o selecþie
noscut, precum Florin Mitroi. lumul ZILE, autor Erwin Kessler, din semne geometrice, simbolice-mistice-erotice, dar ºi o întreagã grupare din cele mai evocatoare
Florin Mitroi s-a nãscut în apãrut în acest an la Editura Hu- Securi ale artistului, în care, sub aparenþa unor naturi moarte, se desfãºoarã un întreg teatru caracte-
1938 la Craiova ºi a rãmas pro- manitas, care reprezintã suportul rologic al puterii, agresivitãþii ºi resemnãrii.
fund legat sufleteºte de oraºul teoretic al acestei expoziþii ºi se
sãu natal. Artistului îi plãcea sã dovedeºte a fi, pânã la acest mo- n Erwin Kessler
fotografieze troiþe, fiind intere- ment, cel mai aprofundat studiu curator
sat de tot ceea ce putea oferi ca dedicat operei lui Florin Mitroi.

perseverenþa plasticã viziuni ºi valori în artele vizuale


a lui Alexandru Pascu S
ub genericul VI- mentelor stradale,
ZIUNI, Uniunea pânã în contempora-
Artiºtilor Plas- neitate, la biciclete-
tici din România - Filia- le sprijinite pe zid

Î
n urmã cu 52 de ani, la se- Cea mai recentã expoziþie de la Craiova, anunþã o noua lângã vitrina unui
diul revistei „Ramuri”, Pas- graficã, semnatã de Pascu Alexan- expoziþie organizatã la magazin. În compo-
cu Alexandru deschidea dru, se remarcã prin siguranþa li- Galeria UAPR „Arta”, a ziþiile cu personaje,
prima sa expoziþie de graficã. Pro- niei ºi forþa sentimentului, o con- artistului Adrian Bãnicã planurile succesive
venit dintr-o familie cu legãturi în tinuã relatare, ce devine poliva- ºi a invitaþilor sãi, cunos- sau perspectivale
viaþa cultural-artisticã a Craiovei, lentã atunci când sunt deschise cuþii artiºti craioveni Ga- trãiesc în luminã ºi
domnul Pascu Alexandru face par- mai multor „porþi” de interpretare, briel Giodea ºi Lucian culoare, paradoxal,
te din generaþia „greilor”, a peda- toate învãluite în aerul familial, in- Irimescu, „care propun umbra fiind ea însãºi
gogilor de educaþie plasticã (Po- tim. Grafica sa este sinuoasã, ra- publicului craiovean vi- o aspiraþie cãtre lu-
pescu Vasile, Ovidiu Bãrbulescu, reori ruptã de iregularitãþi, punc- ziuni artistice ºi manie- minã. De o facturã
Vasile Buz, Eustaþiu Gregorian, tatã deseori cu accente con- re de expresie vizualã di- aparte sunt naturile
Viorel Peniºoarã sau Victor Pâr- trastante. Alege deliberat calea ferite, îndemnând la me- statice, cu obiecte
lac). În perioada anilor ’80, a co- exprimãrii concise, a cãrei arie sen- ditaþie asupra artei ºi a simple, care în tra-
ordonat unul din cele mai bune, sibilã îmbinã armonic forþa ºi liris- formelor ei actuale”. nistul expoziþiei, aduce armonia, tarea picturalã hiperrealistã ºi în
complete ºi active cabinete de mul. Dincolo de orice caracteriza- LUCIAN IRIMESCU ne-a liniºtea ºi echilibrul. Format ca viziunea compoziþionalã a artis-
desen din þarã, fapt cãruia i se da- re, posibil incompletã sau unilate- obiºnuit cu dinamica ºi forþa pictor monumentalist, ca deco- tului se deplaseazã din clarob-
toreazã modelarea esteticã ºi spi- ralã, grafica lui Pascu Alexandru expresivã a elementelor de lim- rator sau restaurator al monu- scurul fondurilor, devenind cen-
ritualã a mai multor generaþii de se remarcã prin transpunerea ei baj care compun structura com- mentelor arhitecturale de patri- trele de interes, eroinele tablou-
elevi. ªi, poate, cea mai mare cali- afectivã, integratã în lumea de for- poziþionalã, acea „geometrie se- moniu, transpune regulile ºi exi- rilor: portocalele, perele, mãrul,
tate a omului Pascu Alexandru me a imaginarului, reuºind sã cre- cretã” a tablourilor. Suprapune- gentele reprezentãrii murale în usturoiul sau mojarul. Indiferent
este aceea cã întotdeauna a fost eze un spaþiu personal în care îºi rea, succesiunea ºi sinuozitãþi- pictura de ºevalet. Temele pe daca reprezintã scene de gen sau
apropiat de elevii sãi, le-a fost în introduce privitorul. Din lucrãrile le liniilor înalþã formele, le pro- care le regãsim în lucrãrile din mitologice, peisaje sau naturi sta-
acelaºi timp profesor ºi prieten. prezentate în aceastã expoziþie se iecteazã în imponderabilitate, le expoziþie sunt gândite ºi tratate tice, pictura lui Adrian Bãnicã
Acum, ajuns la o maturitate degajã o împãcatã tristeþe luminoa- detaºeazã de terestru, de uman, în funcþie de subiect, dimensi- este figurativã, realistã, realizatã
artisticã deplinã, ne prezintã, ca sã, o melancolicã îngândurare, un printr-o miºcare de manierã fu- uni sau tehnica diferitã de reali- într-o tehnicã desãvârºitã, într-o
o încununare a activitãþii sale, un soi de sfialã a seninãtãþii. Imagini- turistã. Creativ, analitic ºi raþio- zare artisticã. Sunt reprezenta- viziune plasticã originalã, de o
desen plin de învolburare ºi dra- le fãrã patos exterior se nasc din nal, descoperã o lume instabilã, tive pentru diferitele perioade mare mãiestrie ºi frumuseþe.
matism, cu o sinceritate a senti- combustii interioare, care se ex- de plutire într-o noua realitate, din creaþia artistului, rãmânând Criticul de arta Pavel Suºarã
mentului, cu o bucurie ce se sim- primã în surdinã, acestea oferind coloratã de sfere cereºti. O alt- unitare prin cunoaºterea ºi apli- considera creaþia artisticã „pre-
te în trasarea liniei care transmite senzaþii pe care le putem privi fãrã fel de stare, o existenþã parale- carea morfologiei ºi sintaxei text pentru un alt fel de lecturã
o forþã spiritualã. Atmosfera Cra- sã ne uimeascã sau sã ne brus- lã, artisticã, suprarealistã. imaginii plastice. Dacã prin depãºind proximitatea, pentru
iovei fiind un subiect de inspira- cheze, ele ne câºtigã încet, încet, GABRIEL GIODEA cucereº- morfologia tabloului înþelegem imaginarea de modele de înþe-
þie pentru numeroºi artiºti plas- se întipãresc undeva în colþurile te spaþiul printr-un original concepþia ºi viziunea analiticã ºi legere ºi prefigurare a universu-
tici, iatã cã o regãsim ºi în grafica memoriei. „Compendio de la Historia Uni- interpretativã a imaginii, sinta- lui”. Lucrãrile expuse sunt un
lui Pascu Alexandru. Evoluþia versal”, construit prin sensuri ºi xa înseamnã folosirea regulilor arc peste timp, o incursiune în
creaþiei lui are ca punct de pleca- n Emilian Albu forme labirintice, desfãºurate în ºi a mijloacelor de limbaj ºi ex- valorile universale, fiecare artist
re Facultatea de Arte plan sau evadând în tridimensi- presie: compunere, elemente de rãmânând unic, aducând propria
Plastice Cluj-Napoca, onalitate. Porneºte de la mo- exprimare vizualã, perspectiva, viziune, tehnici de exprimare
dar, în timp, a devenit mentul iniþial „zero” – punctul cromatica, eclerajul, execuþia racordate ºi adaptate la tema ºi
ataºat de spaþiul oltean care poate sã însemne „eul”, în- º.a. Receptãm aceasta „gramati- mesajul lucrãrii ºi propria expe-
ce s-a potrivit cu struc- toarcerea în sine. Sau poate sã cã” a operei de artã în toate lu- rienþã artisticã. Este o expozi-
tura sa interioarã specia- se transforme în labirintul vie- crãrile artistului. Descoperim þie a libertãþii de exprimare, a
lã, înclinatã spre visare þii, trecând prin griurile neutre personalitatea creatoare ºi ori- adevãratelor creaþii artistice,
ºi afectivitate. Universul de alb-negru ale microuniversu- ginalitatea, implicarea lucidã în care îþi rãmân în memorie ca
sãu artistic este oarecum lui pânã la infinitul cosmic. Într- actul de creaþie. repere valorice ºi simbolice ale
ciclic, revenind la ace- o viziune regizoralã, creeazã o O tema prezentã în expoziþie artelor vizuale, pentru cã arta
leaºi subiecte, sub dife- adevãratã „punere în scena” sin- este peisajul urban, cu imagini înseamnã creaþie.
rite forme de expresie, cã- teticã, a propriei concepþii artis- cotidiene, care ne plimbã prin
utând mereu noi cãi de a tice ºi a mesajului transmis pri- diverse momente istorice – de n Magda Buce Rãduþ
se aºeza în memoria pri- vitorului. la renascentismul palatelor flo-
vitorului. ADRIAN BANICÃ, protago- rentine sau neobarocul orna-

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 15


n JEAN-JACQUES WUNENBURGER
Universitatea Jean Moulin, Lyon 3, preºedinte al Centrului
Internaþional de Studii asupra Imaginarului CRI2i
6060

Ionel Buºe 60
60

A
cum aproape treizeci ginarului, antrenat fiind în reþea- de sfârºit al istoriei, care au con-
Buºe
uºe

de ani, ca profesor de ua internaþionalã care-l purta în dus atât de mult la înfundãturi.


filosofie la Universita- Franþa, Italia, Spania, Portugalia, Ionel, hrãnit cu experienþa tra-
uºe
onelBuºe
uºe

tea Bourgogne din Dijon ºi di- Belgia, Brazilia, Mexic etc. fãcând gicã a totalitarismului, ca toþi eu-
rector al CRIR „Gaston Bache- ca auditoriul sã profite de cultu- ropenii din ex-URSS, a devenit
lard”, primeam un tânãr român, ra sa dublã, franco-românã, în conºtient, mai mult decât noi oc-
profesor de filosofie din Gorj, particular în domeniul antropo- cidentalii, de mãsura travaliului
care dorea sã pregãteascã un logiei ºi metafizicii, la antipozii gândirii care trebuie dus la înde-
DEA (urmat mai târziu de un al modelor occidentale (decon- plinire. Prin experienþa ºi cãlãto-
doilea doctorat), în limba france- structivism, filosofie analiticã, riile regulate în Occident, el de-
onel
Ionel

zã. Tinerii cercetãtori din Estul pragmatism etc.). Ionel Buºe re- mistificã foarte repede societãþi-
Europei erau rari în universitãþile dacteazã ºi publicã la Lyon o fru- le neoliberale, consumeriste, care
noastre înainte de cãderea comu- moasã reprezentare a gândirii ro- nu se pot prezenta, pânã la urmã,
nismului. Mai mult decât alþii, Io- mâneºti (Introduction a la pen- ca alternativã la modelul comu-

Ionel Buºe
nel Buºe ne-a stârnit de la înce- sée roumaine), fondeazã revista nist. Sãtul de toate promisiuni-
put admiraþia ºi respectul pentru Symbolon, cu sediul la Lyon, dar le tuturor genurilor de politicã,
curajul, determinarea ºi ambiþia sa editatã la Craiova. De curând a în România ºi în Occident, Io-
de a accede la limba, cultura ºi devenit un pilon important al lu- nel a înþeles cã singurul rãspuns
filosofia francezã. Elev al lui Noi- crãrii „Dictionnaire des pensées la criza de sens din zilele noas-
ca, format academic la Universi- et des penseurs de l’Europe de tre trece printr-o reconstrucþie
tatea din Bucureºti, el se angaja
pe o cale singularã, directã, a unei
raþionalitãþi critice alimentate de
existenþã, imaginaþie ºi poeticã.
Apropiat de Mircea Eliade, al cã-
Centre-Est” de sub egida Acade-
miei de ªtiinþe Moral Politice
de la Paris, prevãzutã sã aparã la
Editura Robert Laffont în 2020.
De mai multe ori profesor invitat
a antropologiei ºi a metafizicii,
pe bazele comune ale tuturor tra-
diþiilor europene ale lui „homo
symbolicus”. Forþa sa singularã
este de a îmbogãþii aceste pro-
60
rui nume îl va da viitorului Cen- la universitãþi din Franþa, Ionel blematici prin înrãdãcinarea în adevãr, fãrã a cãdea în sloganele pentru o bunã aºezare a români-
tru pe care îl va creea la Universi- Buºe devine referent al Asociaþi- cultura veche româneascã, aºa mediatice ale ideologiilor. lor, francezilor, dar ºi a tuturor
tatea din Craiova, sub egida cã- lor Bachelard ºi Durand, apoi al cum a fãcut Brâncuºi, prin ca- Ionel Buºe, care are deja un celorlalþi.
ruia va edita diverse publicaþii Centrului Internaþional de Studii pacitatea de a þine cont de satul dificil, dar frumos parcurs, va
(Cahiers Mircea Eliade, O her- asupra Imaginarului, CRI2i, dez- global care este acum planeta avea, fãrã îndoialã, încã mult timp Traducere din francezã
meneuticã a basmului fantastic voltând numeroase proiecte de mondializatã, spre a apãra exi- de acum încolo, sã-ºi dezvãluie de Lazãr Popescu
românesc, Cluj-Napoca, 2000, cercetare cu privire la opera lui gentele idealuri de libertate ºi inteligenþa sensibilã ºi lucidã,
Mythes populaires dans la pro- Eliade, ce permit continuarea ºi
se fantastique de Mircea Elia- aprofundarea cooperãrii cu prie-
de, L’Harmattan, Paris, 2013 etc.), tenii sãi francezi, italieni, portu-
el gãseºte, împreunã cu mine, noi ghezi, brazilieni, mexicani etc.
drumuri în gândire spre Bache- Ionel m-a impresionat, de la
lard, Durand, Jung ºi teoriile fran- început, prin calmul ºi solidita-
ceze ale imaginarului, apropiate tea sa, prin modestia ºi umorul
de romanticii germani. Dijon de- sãu, prin simþul ospitalitãþii ºi al
vine, astfel, punctul de ataºament convivialitãþii hedoniste. Sub
al cercetãrilor sale din strãinãta- aceastã figurã familiarã ºi protec-
te, dar ºi locul de prietenie ºi de toare se ascundea o puternicã
întreþinere a unei cooperãri pluri- personalitate intelectualã, strãi-
disciplinare parafate de conven- nã modelor, care a ºtiut sã gã-
þia de cooperare dintre Universi- seascã în anumite filosofii ºi an-
tatea din Dijon ºi Universitatea tropologii, resursele ºi resorturi-
din Craiova, mediatã de el însuºi. le care dau sens propriei sale con-
Foarte repede, Ionel ne ajutã cepþii asupra vieþii, culturii, spiri-
cu generozitate sã descoperim tului. Noi datorãm, între altele,
regiunea sa, Oltenia, Carpaþii, în prietenia noastrã, convingerii cã
toate anotimpurile, fãcând sã se raþionalismul occidental domi-
nascã în noi o nostalgie româ- nant, chiar dacã a fãcut posibilã
neascã, ca pentru o a doua pa- apariþia ºtiinþei emancipatoare de
trie. Începând cu anul 2000, oda- obscurantism ºi politica moder-
tã cu transferul meu la Universi- nã democraticã, a sãrãcit, în fi-
tatea Lyon 3, Ionel mã va însoþi nal, omul, reducând sau devalo-
ºi va dezvolta relaþiile ºi proiec- rizând imaginaþia, limbajele sim-
tele facultãþii noastre de filoso- bolice ºi mitice, operele de artã
fie, ce relansa cercetãrile pe ur- (roman ºi poezie), teze dezvolta-
mele lui Bachelard, Durand, Cail- te în publicaþiile sale apãrute la
lois, Corbin, Ricoeur, cu foºti Paris în francezã (Du logos au Ionel Buºe ºi Jean-Jacques Wunenburger la Château Cerisy la Salle (Franþa), Colocviul
elevi care ne deveniserã de acum mythos, L’Harmattan, Paris, internaþional „Gaston Bachelard”, iulie-august 2012
colegi. 2008). Convingerea pe care o îm-
Treptat, Ionel contribuie la pãrtãºim, este cã trebuie sã ur-
aprofundarea teoriilor imaginaru- mãm ceea ce anumite filosofii din
lui ºi raþionalitãþii pe care ºtie sã secolul XX au început sã facã din
le susþinã ºi sã le facã astfel cu- hermeneuticã ºi fenomenologie,
noscute prin cursurile ºi cãrþile dezvoltând instanþele complexe
sale (Logica pharmakon-ului, ale creaþiei sensului în om, dez-
Bucureºti, 2003, Filosofia ºi me- voltând operele spiritului dinco-
todologia imaginarului, Craio- lo de formulãrile lor abstracte,
va, 2005, Introduction a la pen- incluzînd scriitura (ºi Ionel prac-
sée roumaine, Lyon, 2006, Une ticã el însuºi, cu fecunditate ºi
poétique de la réverie, L’Harmat- bunã aºezare, arta de a scrie, prin
tan, Paris, 2014, Intelocraþi, filo- nuvelele ºi piesele sale de tea-
sofi, ironiºti, Craiova, 2014). tru), artele, povestile, folclorul,
Ionel Buºe are de asemenea riturile religioase etc. Iar aceastã
iniþiativa de a traduce ºi de a co- dualitate a modurilor de a gândi
ordona traduceri în românã ale (diurnã ºi nocturnã, cum spune
unor lucrãri din reþeaua filosofi- Bachelard), familiarã culturii ro-
cã francezã, participând, astfel, la mâne, se impune azi mai mult ca
asigurarea unei preþioase circu- niciodatã, datã fiind amploarea
laþii a ideilor, care permitea dez- problemelor, întrebãrilor, crizelor
voltarea unor noi relaþii amicale. cu care ne confruntãm în zilele Ionel Buºe la o reuniune CRI2i cu Jean-Jacques Wunenburger (Franþa, preºedinte CRI2i),
El participã în mod regulat la co- noastre, departe de ideologiile Ana Tais Barros Portanova (Porto Alegre, Brazilia), Filipe Araujo (Braga, Portugalia),
locvii ºi congrese dedicate ima- totalitare, de iluziile de progres ºi Blanca Solares (Mexic) ºi Corin Braga (Cluj, România)

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n JEAN-PHILIPPE PIERRON
Universitatea Jean Moulin, Lyon 3

Ionel Buºe, românul din Dijon ºi Lyon

6060
S
e vorbea în anii ’50-’60 anterioare despre prezenþa cãre- tre-deux care din obscur face

60
despre trei români din ia depune mãrturie ºi care per- sens ºi culturã.
Paris: Eugene Ionesco în mite unei comunitãþi sã se re- Acelaºi travaliu de trecere se

Buºe
uºe
teatru, Mircea Eliade în sfera is- gãseascã pe sine. Symbolon-ul regãseºte în traducerile pe care
toriei religiilor ºi Emil Cioran în face ca aceastã dimensiune co- le-a fãcut. Traducãtor ºi coordo-

Buºe
uºe
onelBuºe
uºe
domeniul filosofiei. Ionel Buºe munitarã sã existe, ea nefiind doar nator al multor cãrþi traduse, an-
este, de asemenea, un filosof, dar în cadrul unei apartenenþe comu- gajamentul sãu relevã o încerca-
care nu are amãrãciunea celui din ne, ci care se gãseºte de-o mani- re generoasã de a-l transpune pe
urmã, ci el cultivã mai degrabã erã vie ºi vizibilã în divizarea unei celãlalt, la care se angajeazã pen-
umorul ºi bunãtatea. El iubeºte lumi comune. Acest lucru ne spu- tru a-l putea prezenta ºi a depu-
teatrul ºi este dramaturg, iar în ne ceva despre proiectul lui Io- ne mãrturie în limba sa.
vocaþia sa pedagogicã predominã nel Buºe, care încearcã, de ase- Aceastã calitate de a transpu-

onel
Ionel
tendinþa spre absurd sau satirã. În menea, sã facã o legãturã pe fun- ne se regãseºte, de asemenea, în
ceea ce priveºte moºtenirea lui dalul separãrii, între raþionalitate talentul sãu organizatoric. Ionel
Eliade, cel care îi este fãrã îndo- ºi imaginar, între Europa Centra- Buºe este un om cãruia îi pasã de
ialã cel mai aproape de suflet din- lã ºi cea de Vest, între prietenii de destinul instituþiilor. De obicei,
tre cei trei, Ionel o transpune în aici ºi cei din afara þãrii. acest lucru nu este un motiv de
filosofie într-o lucrare asupra A spune cã Ionel Buºe este laudã în cercurile noastre acade-
structurilor antropologice ale un român din Dijon este, desigur, mice. Aceastã preocupare pentru
imaginarului. În acest caz, el este Cu Jean-Philippe Pierron, decan al Facultatii de Filosofie, nedrept. Este un român care a instituþie, totuºi, nu poate fi con-
mai puþin apropiat de Paris decât Universitatea Jean Moulin Lyon 3, poposit la Dijon ºi care, din acest fundatã cu tristeþea celui care se
iluºtrii sãi precedesori, fiind mai la Colocviul „Mircea Eliade”, mai 2016 la Craiova. spaþiu, atât de prietenos, dacã ne îneacã, se epuizeazã ºi devine om
aproape de Dijon, unde ºi-a susþi- dezvoltarea interogaþiilor asupra Raþionalitãþii „Mircea Eliade”, gândim la legãturile sale cu Ma- mecanic! Instituþiile au ºi o expre-
nut teza de doctorat ºi de Lyon, imaginarului ºi naturii sale on- pe care Ionel Buºe l-a înfiinþat ryvonne Perrot ºi Jean-Jacques sivitate simbolicã. A fi perseverent
unde vine ºi acum în mod regulat. tologice, este o exigenþã care acum douãzeci de ani la Univer- Wunenburger, a fãcut apoi o is- pe termen lung aratã dorinþa de a
Aceste douã oraºe ºi centre uni- traverseazã întreaga operã a lui sitatea din Craiova ºi pe care îl torie, o cãlãtorie intelectualã. face sã vibreze, în timp, ceea ce
versitare au stimulat dorinþa de a Ionel Buºe. Opera sa s-a dezvol- conduce ºi astãzi. Nu este ne- Ionel este în mod fundamen- noi deþinem. Aceastã forþã mode-
merge în adâncime cu cercetarea, tat în mod natural prin dorinþa de semnificativ nici faptul cã revis- tal un luntraº. El se aflã între douã latoare a instituþiei serveºte aici o
hrãnind o preocupare constantã a înfiinþa un centru de cercetare ta pe care a înfiinþat-o poartã maluri, între douã lumi, între acþi- tradiþie intelectualã aflatã în cen-
pentru acest domeniu, în care ra- dedicat acestor întrebãri, fiind un numele de Symbolon, ceea ce une ºi contemplare. Acest trava- trul gândirii româneºti. Iar Ionel
þionalitatea încearcã sã rãspundã ecou fratern, în România, al Cen- ne aminteºte de expresivitatea liu de trecere îl studiazã cu aten- Buºe este cel care dã un viitor
relaþiilor sale cu alteritatea, cu trului de Cercetare asupra Imagi- simbolului, unde, mult mai mult þie ºi îl teoretizeazã în cercetãrile acestei forþe modelatoare.
imaginarul. narului ºi Raþionalitãþii din Dijon, decât într-un simplu semn, se sale filosofice. În sfera ontologi-
A menþine deschis un spaþiu „Gaston Bachelard”. Mã gân- gãseºte funcþia sa de substitui- cã a imaginii ºi în expresivitatea Traducere
de gândire, atât interior cât ºi in- desc, bineînþeles, la Centrul de re. Simbolul, tessera hospita- cunoaºterii simbolice gãseºte din limba francezã
stituþional, unde este posibilã Cercetare asupra Imaginarului ºi lis, este o urmã, o parte a vieþii meditaþia ºi investirea, acel en- de Petriºor Militaru

practicã ºi aceastã fidelitate faþã

L
-am cunoscut pe Ionel
Buºe printr-o coinci- n CLAUDE KARNOOUH de cunoaºterea antecesorilor, el
denþã fericitã, o întâlni- ºtie cã filosofii noºtri anteriori,
re academicã de circumstanþe. O
CNRS et INALCO, Paris, Universitatea Babeº-Bolyai, sociologii anteriori, pe scurt
tânãrã colegã de la Facultatea de Cluj-Napoca, Universitatea de Arte, Bucureºti gânditorii noºtri mai vechi ºi
Litere din Craiova mi l-a recoman- mai moderni, au spus multe lu-
dat sã prezinte la biblioteca re-
gionalã, una dintre cãrþile mele, o
culegere de eseuri despre genea-
un om onest cruri fundamentale care sunt încã
de actualitate.
Îi putem asocia lui Ionel Buºe
o cugetare pe care unul dintre pro-
logia globalizãrii ºi alte subiecte marea plãcere sã întâlnesc un aibã nu-ºtiu-ce origini sau pur si zenta lumii ca apãrând din nimic,
conexe. Ceea ce m-a surprins, în coleg francez, filosoful Jean- simplu rãmân în apofaza trecutu- ca ºi cum totul ar fi fost desco- fesorii mei de la Universitatea din
prezentarea lui Ionel Buºe asu- Jacques Wunenburger, specialist lui, obliterând trecutul lor fami- perit în acest moment. Trãim Nanterre ne-a spus-o în 1967:
pra modestei mele contribuþii, a în imagologie, pe care îl ºtiam foar- lial... Fidelitatea faþã de pãrinþii sãi într-o societate a prezentului, „Vã vorbesc despre origine pen-
fost libertatea sa de gândire cu te bine, dar cu care nu avusesem nu înseamnã o identificare totalã „prezentismul”, despre care vor- tru ca elevii elevului sã ºtie cine
privire la textele mele. El a dez- ocazia sã vorbesc niciodatã di- cu strãmoºii, dar recunoaºterea beºte Jacques Ranciere, în cea este cu adevãrat profesorul”.
voltat o criticã elegantã, dar fer- rect. Iatã o întâlnire care a fost originii, devenitã la el o trãsãturã mai recentã lucrare publicatã
mã, din care ar putea fi extrase foarte fructuoasã. culturalã, este ºtersã în lumea este considerat ca fiind o ino- Bucureºti, 2 noiembrie 2018
sfaturi pentru o viitoare reedita- În plus, nu putem vorbi despre post-umanistã în care noi trãim. vaþie, când el este doar o repe-
re. Acesta este un lucru foarte rar Ionel fãrã a ne aminti de activita- Împãrtãºesc astãzi cu Ionel tare mediocrã a ideilor deja scri- Traducere
în România, unde critica oscilea- tea pedagogicã nu numai în filo- aceastã criticã a trãsãturii speci- se, citite, digerate de cãtre pre- din limba francezã
zã între spiritul colocvial ºi lau- sofie, ci ºi în teatrologie, iar aici fice noilor generaþii, de a se pre- decesori. Din acest motiv, Ionel de Petriºor Militaru
dele excesive ori insultele ad ho- putem vedea pedagogul admirat
minem cu elucubraþiile cele mai de studenþii sãi într-un raport de
aberante. simplitate cordialã, dar fãrã famili-
Dupã aceastã primã întâlnire aritatea facilã ºi promiscuitatea
foarte caldã, ne-am întâlnit din comportamentelor care sunt des-
nou în mai multe rânduri. În ca- tul de deranjante în România.
drul simpozioanelor organizate de O altã trãsãturã de caracter a
colegii sãi profesori stomatologi, lui Ionel, pe care o admir poate
care au dorit, alãturi de comuni- cel mai mult, dincolo de calitãþile
cãrile lor tehnice, sã primeascã sale universitare evidente, este
informaþii despre ceea ce rãmã- fidelitatea faþã de originea sa ru-
sese încã din tradiþiile populare ralã fãrã nici un fel de ruºine,
din România. Un exerciþiu intere- umilinþã sau aroganþã. Aceasta
sant în faþa neofiþilor, puþin sur- este încã o calitate moralã rarã
prinºi de afirmaþiile mele despre de pe tãrâmul de pe malurile Du-
postmodernitate. Dar cea mai in- nãrii ºi Someºului. A-ºi asuma ori-
teresantã a fost întâlnirea de la ginile fãrã a le cosmetiza, dar si-
începutul verii lui 2018, înainte de multan fãrã a le subestima într-
premiera piesei sale la Teatrul un mod ruºinos, aratã un senti-
Naþional din Craiova. Cu acest ment de fidelitate faþã de strãmo-
prilej, Ionel a organizat un sim- ºii lui, o identitate care nu este
pozion pe tema teatrului, imagi- un simulacru. Pentru cã aici,
nii, ritualului, iniþierii ºi manifes- unde astãzi majoritatea covârºi-
tarea a stârnit interesul, aºa cã toare a corpului profesoral este
am putut observa, pentru a nu compusã din fii ai þãranilor, cel
ºtiu câta oarã, cã în postmoder- mai adesea din þãrani sãraci, în
nitatea noastrã viziunea regizo- conformitate cu cerinþele ideolo- La Colocviul Internaþional „Jeu, theatre, existence”, Universitatea din Craiova-Eselniþa (23-26
ralã este mai importantã decât gice ale regimului comunist, foar- iunie 2018) Ionel Buºe alãturi de Claude Karnoouh (Franþa), de Jean-Jacques Wunenburger
textul ºi decât intenþia piesei. În te puþini colegi îºi asumã origi- (Franþa), Pierre Lebecq (Belgia), Robert Girolami (Franþa), Diana Drãghici (Belgia), Adriana
cadrul simpozionului am avut nea, pentru cã mulþi doresc sã Regulska (Polonia), Marian Buºe, Dana Osiac ºi studenþi de la Departamentul de Teatru.

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 17


n HORIA DULVAC
jocurile erotice ale thanatosului
6060

Cum se deruleazã de fapt an- familiei tradiþionale, se bucurã principalã a piesei: identitatea titãþi. Dar libertãþile individuale nu
trenanta poveste? Locusul geo- de o puternicã recunoaºtere din erosului cu thanatosul. Eutana- sunt dogmatizate, cãci în ciuda
grafic este unul familiar. O þarã est- partea publicului. D-l P este me- sierul – care se anunþa în debu- victoriei (precare) a prezentului
europeanã, în care spectatorul ro- sagerul cel mai eficace al ulti- tul piesei a fi un personaj înde- cu soluþiile sale relative, sacrul
60

mân se recunoaºte, cu întreaga sa melor resurse identitare. Fost lung aºteptat, ca un fel de Pro- nu este înfrânt. Apãrãtorii ordinii
Buºe
uºe

încãrcãturã de închideri, cliºee ºi personaj comunist, convertit la fet ce va vida întreaga epicã – se se repliazã în dosul vechilor prin-
reflexe de autoritate. Ritualul eu- creºtinism, conservator dogma- dovedeºte a fi un personaj real, cipii – ei au garanþia verificabili-
uºe
onelBuºe
uºe

tanasierii se va fi producând în tic. Pledoaria lui, susþinutã de care va umple golul acestei aº- tãþii ºi resusciteazã spaimele ata-
prezenþa unui procuror robespier- jocul actoricesc, e vie ºi credi- teptãri – este vorba de Hieroni- vice de schimbare. Vidul îºi rea-
rian care vegheazã asupra îndepli- bilã. În aceste momente, spec- mus (actorul Shey woo Kiba- firmã potenþialitatea, erosul subli-
nirii formelor legale. Nu sunt rata- tacolul pare cã funcþioneazã la Ahri), un boy friend al fiicei D- meazã în thanantos ºi lumea se
te polemicile consacrate ºi deve- maximum ºi degajã întreaga sa lui P, Cezara (Alina Mangra). reaºeazã în eterna sa stare – capa-

P
retextul epic al piesei nite oarecum clasice: limitele liber- secreþie exorcizatoare. Regizo- Eutanasierul este aºadar demis- bilã de un nou început. În mijlo-
Bãtrânul ºi eutanasie- tãþii individuale, dreptul de suicid rul (Vlad Drãgulescu) sesizeazã tificat ºi introdus în schema fi- cul acestor dispute – publicul:
onel
Ionel

rul* este pseudo-po- în numele nedemnitãþii suferinþei, cu instinct estetic aceastã opor- inþelor reale – ba mai mult de- care se simte ca un suveran jude-
vestea unei familii din Europa de alte dezbateri ºi argumente teolo- tunitate hermeneuticã ºi induce cât atât, este bagatelizat prin ace- cãtor, dar tulburat (asta face tea-
Est, aflatã în plina crizã a tranzi- gice din cele mai radicale. Autori- actorilor libertatea exprimãrii, ea cã acþiunea lui este mutatã trul, tulburã existenþele) de posi-
þiei. Personajul principal Bãtrânul, tatea religioasã joacã consacratul într-un construct detaºat, în an- într-un erotic dans provocator bila lui condiþie în acest etern joc.
supravieþuitor simbol al vechii re- rol tare, într-un soi de submersã samblul lui. Actorii preiau su- (executat ca o Salomee de Tâ- Poate cã aceastã metempsihoticã
þele patriarhale, îi cere familiei sã complicitate cu Procurorul, alimen- gestia cu entuziasm ºi o dezvol- nãra jucatã de Costinela Ungu- recunoaºtere e cel mai puternic
fie eutanasiat în cadrul unui ritual tând savuroase scene de bigotism. tã cu professionalism. Bãtrînul reanu), pentru a fi apoi resacra- mesaj pe care ni-l livreazã teatrul
excentric, în Noaptea de Crãciun. Umorul, cliºeele lingvistice ºi (Eugen Titu, cu o energie ºi pos- lizat prin acea înlocuire simbo- în genere ºi aceastã piesã în spe-
În jurul acestui pretext, sunt con- comportamentale, sunt manipula- turã încãrcatã de mister, amin- licã a erosului cu thanatosul. cial: publicul, înghesuit în scau-
struite situaþii, istorii, stãri. Ele te cu siguranþã ºi eficacitate. Ele tind la prima vedere de Anthony Ceea ce la început se anunþa ca ne, nedumerit, neliniºtit, se vede
ascund adevãratul subiect – care sunt preluate imediat de public, cu Hopkins) este simultan agent fiind un soi de ritual epifanic pe sine, aparent spectator anonim
este libertatea, vãzutã într-un ca- recunoaºtere ºi efect. declanºator ºi parte activã în este înlocuit cu un spectacol ºi ferit de riscuri, devenit deodatã
leidoscop de situaþii ºi ipostaze. Cu toate aceste ironice distan- declanºarea crizei. carnavalesc al vieþii ºi un dans actant periculos. Dacã aceastã
O mulþime de alte teme (moartea, þãri, autorul ºi regizorul practicã În cele din urmã, eutanasie- al cliºeelor ºi prejudecãþilor. piesã, la care mergeam ca la un
erosul, paricidul) se organizeazã o detaºatã rãcealã. Aºa se face rea se dovedeºte a fi o moarte Sacrul se retrage – lumea rã- inofensiv loisir, este de fapt oglin-
în jurul acestor premise, iar instru- cã D-na P (în intensa interpretare naturalã (dupã verdictul Procu- masã este marcatã de cãderile în da propriei mele condiþii? se va fi
mental predilect al autorului tex- a Gabrielei Baciu) ºi D-l P (Con- rorului), injecþia letalã fiind în- alteritatea nu numai biologicã ci întrebând alarmat.
tului dramatic (preluat de regizor stantin Cicort, care a recreat un locuitã de o pastilã pentru exa- ºi a discursurilor de diverse tipuri, *Bãtrânul ºi eutanasierul – text
cu entuziasm) este acela al legiti- personaj dincolo de marginile cerbarea pornirilor sexuale. Ast- incapabile sã comunice între ele, dramatic Ionel Buºe, regia Vlad Drã-
mitãþii schimbãrii ºi alteritãþii. textului dramatic), simboluri ale fel se complineºte simbolistica încapsulate în propriile lor iden- gulescu, Teatrul Naþional din Craio-
va, 20 iunie 2018

n BRUNO PINCHARD
Universitatea Jean Moulin, Lyon 3

Ionel Buºe ºi înþelepciunea miturilor


(fragment)

V
olumul pe care Ionel Se ºtie cã raþiunea occidenta- le sale variaþiuni, slujeºte funda- România sã devinã un concept
Buºe îl oferã publicu lã a cunoscut începând cu Jung, mental aceastã idee, valabilã atât posibil în gândirea contempora-
lui francez (Du logos Bachelard ºi succesorii acestora pentru trecut cât ºi pentru pre- nã. Este, în orice caz, un mod de
au mythos, L’Harmattan, Paris, o serie de revizuiri, în cadrul cã- zent. ªi astfel, operele lui Eliade, lecturã a acestor maeºtri, care se
2008) poate fi citit în douã feluri. rora Suprarealismul îºi are locul dar ºi cele ale lui M. Florian, chiar regãsesc încãrcaþi de semnifica-
Promotor neobosit al relaþiilor sãu. Aceastã crizã a raþiunii do- ºi ale lui C. Noica sau ale lui A. þii a cãror iminenþã au presimþit-
franco-române, autorul ne oferã, minatoare este identificatã de Dragomir se aflã mai bine plasate o, cu siguranþã, dar despre care
înainte de toate, o analizã preci- cãtre Ionel Buºe drept o oportu- în aceastã perspectivã a unei nu ar fi putut ghici cã vor cãpãta
sã a modului în care gândirea ro- nitate pentru o Românie pe cât complexificãri a raþiunii decât în acest chip particular la frontiere-
mâneascã de ieri ºi de azi contri- de originarã pe atât de obscurã. parti pris-ul patetic în favoarea le Europei ºi în contextul cãderii cel despre Brâncuºi, este chiar
buie cu specificitatea sa incon- Se dedicã cu toatã hotãrârea filosofiei existenþei. comunismului. aceea de a conduce la aceastã
fundabilã la formarea spiritului acestei problematici ºi bazându- Se poate, aºadar, formula ipo- Cartea aceasta ne prezintã, ast- nouã etapã de reflecþie.
european. Pe cât de instructivã, se pe lucrãri recente privitoare la teza conform cãreia lucrarea în fel, cãile unei noi antropologii, dar, În fond, între elaborãrile com-
aceastã lucrare este, în acelaºi întâlnirile succesive dintre toþi discuþie porneºte de la „critica sã nu ne lãsãm înºelaþi, aceastã plicate, dar neterminate, ale lui
timp, un fel de Bildungsroman aceºti autori, unde îi regãsim pe raþiunii impure” în numele imagi- antropologie nu are nimic dintr-o Mircea Florian ºi sculptura de
în care cercetãtorul, format atât M. Eliade, H. Corbin sau G. Du- narului mai puþin dintr-un elan ipotezã pur teoreticã, în ea tre- universalã recunoaºtere a lui
în România cât ºi în Franþa, în rand, el avanseazã o adevãratã pur teoretic cât din spiritul cãu- buind descifrate simptomele unei Brâncuºi existã aceeaºi distanþã
zona de interferenþã a acestor ipotezã de lucru: gândirea româ- tãrii neliniºtite a unei ieºiri posi- neliniºti ºi semnele unui efort is- ca între o Românie genialã, dar
douã lumi, ºi purtând amprenta neascã nu ar avea decât de câºti- bile, capabilã a face sã se audã toric, mai mult, trebuie sã obser- provincialã, ºi o puritate formalã
unei epoci marcate de sfârºitul gat prin alãturarea sa corului cri- vocea protestului românesc. Într- vãm aici evenimentul unei rostiri a cãrei putere extaticã se impune
comunismului ºi de evoluþia Fran- ticii raþionalitãþilor unilaterale, un anume fel, trebuia ca Gilbert ale cãrui efecte nu le cunoaºtem ca o revoluþie în lumea simbolicã
þei postbelice, cautã sã surprin- propunând un stil mixt de gândi- Durand ori Jean-Jacques Wunen- încã, aºa cum nu cunoaºtem încã a modernitãþii.
dã ceea ce este specific propriei re capabil a rãspunde unor cerin- burger sã dovedeascã legitimita- efectele politice ale intrãrii Româ- În finalul acestor câteva rân-
fiinþe, dar ºi spiritualitãþii þãrii sale þe noi. Întreaga carte, în diverse- tea demersurilor lor pentru ca niei în Europa politicã. duri dedicate prietenului meu Io-
în zorii unei perioade ce se sperã Cartea lui Ionel Buºe, prin cla- nel Buºe, îmi place sã cred cã o
a fi ºi mai bogatã în împliniri. ritatea sa, reclamã aºadar o aten- carte ca a sa, da, exact ca a sa,
Veritabilã Atlantidã a Estului þie deosebitã, dezvãluindu-ne un atât de atentã, de izbutitã în fina-
sortitã pieirii sub valurile invazii- om al scrisului care, în cursul stu- litãþile sale, atât de oportunã când
lor succesive, România va fi tânjit diilor sale sau chiar în mijlocul a România s-a alãturat concertului
dupã toate Atenele Occidentului. ceea ce ar putea pãrea izolarea european, ar putea servi drept
Volumul se deschide cu aceastã sa, se dezvãluie încetul cu înce- introducere la misterele întâlnite
figurã a gâdirii insulare, cu imagi- tul a fi purtãtorul de cuvânt al de Coppola lecturâdu-l pe Eliade
nea forþei ei mitice, cu dispariþia unei lumi uitate sau excluse a cã- ºi ar putea aduce un plus de jus-
sa programatã. Putem spune cã rei profunzime nu poate fi pusã tificare plinã de greutate cercetã-
optând sã se adreseze cititorului la îndoialã odatã evaluatã, de pil- rilor profunde ºi savante între-
pornind de la o asemenea provo- dã, forþa poeziei romantice româ- prinse în domeniul miturilor ºi
care adresatã filosofiei în rãdãci- neºti ori mitologiile lui Zalmoxis. credinþelor.
nile sale platoniciene, Ionel Buºe În aceeaºi mãsurã, însã, Ionel Nu noi suntem cei care cautã
dã tonul evidenþiind latura cava- Buºe este conºtient de faptul cã inconºtientul, el ne cautã pe noi ºi
lereascã a apelului sãu la miturile nu este suficient sã impui realita- e bine ca o voce din afarã sã ne
ºi înþelepciunea popoarelor învin- tea româneascã cu toate elemen- spunã cã el ne poate veni în întam-
se. Ceea ce rezultã este de o indis- tele sale de prestigiu, mai trebuie pinare prin rostire româneascã.
cutabilã seducþie, încurajându-ne sã le asiguri ºi metamorfoza ºi sã
sã mergem mai departe în cerceta- le faci sã acceadã la un statut de Traducere din francezã
rea lucrãrii, în cãutarea argumen- Bruno Pinchard ºi Ionel Buºe la lansarea traducerii în limba universalitate. Funcþia funda- de Dorin Ciontescu-
telor sale profunde. românã, „Meditaþii mito-logice”, Craiova, septembrie, 2010. mentalã a ultimului eseu al cãrþii, Samfireag

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n CATARINA SANT’ANNA
Universitatea Federalã din Bahia, Brazilia ºi ILCML- UP/Portugalia

teatrul de reflecþie al lui Ionel Buºe:

6060
baroc, metalimbaj ºi carnavalesc

Buºe
uºe60
(fragment)

uºe
onelBuºe
uºe
P
utem spune, mai întâi, cã prezenþi pe scenã – el schimbã senin, sã-i dea o mânã de ajutor
noul dramaturg, Ionel uneori cuvintele din text, poate sã Eutanasierului ca sã-ºi ducã la
Buºe, profesor remarca- creeze ºi sã-ºi omoare persona- bun sfârºit misiunea. Totul e fre-
bil de filosofie, urmeazã paºii lui jele. Din theatrum mundi, de fapt. netic ºi derutant pentru momen-
Mircea Eliade care, la rândul sãu, Poate cuvântul însusi de eu- tul tragic ºi râsul te pufneste, pre-
s-a exersat în teatru, asemenea lui tanasie (gr. Euthanasia, „moarte siunile se dezlãnþuie în mod freu-
Luigi Pirandello (format în filoso- blândã”) l-a fãcut sã viseze pe dian ca niºte copii teribili, ce se

onel
Ionel
fie) ºi în atâtea altele, fãcând uz Ionel Buºe la construirea unei joacã, într-adevar, pe scenã, dar
de metalimbajul teatral pentru a tragi-comedii în ton „carnava- într-un alt sens de „a se juca”.
reflecta asupra „teatrului lumii” lesc”. Pentru cã e vorba aici de- In tragi-comedia lui Ionel Buºe
sau asupra „lumii ca teatru”, thea- spre „râs carnavalesc”, despre un nu e vorba de a înfrunta moartea,
trum mundi. proces de „carnaval” generalizat, ba dimpotriva de a combate fal-
În Bãtranul si Eutanasierul, pentru a relativiza adevãrurile în sitãþile ºi ipocriziile de tot felul
Ionel Buºe se aratã destul de abil circulaþie, pentru a ridiculiza spec- din relaþiile interpersonale ale lu-
în construirea dialogurilor ºi a trul Morþii, devenitã o seducãtoa- mii celor vii. Moartea (aceastã
situaþiilor, care nu înceteazã sã ne re prostituatã ce omoarã asigu- „Intrusã” din teatru symbolic a
surprindã ºi sã ne alimenteze Ionel Buºe, Catarina Sant’Anna (dreapta), Chaoying Durand rat, ºi rolul doctorului care nu îºi lui Maurice Maeterlink) se pune
suspansul pânã la capãt, impli- (soþia lui Gilbert Durand cu fiica, Marie Durand) ºi Jean-Jacques stãpâneºte meseria ºi care pare aici la dispoziþia unor jocuri im-
cand o remarcabilã bogãþie de Wunenburger la inaugurarea Centrului „Amis de Gaston Bache- un fel de marionetã dezorientatã probabile, psihodramatice, im-
conþinuturi de ordin politic, isto- lard”, Universitatea din Savoia, Chambery, iunie 2014. al cãrei fir se rupe chiar în mo- pregnate de un umor negru plin
ric, social, religios, cultural, psi- de actualitate ca ceilalþi mem- rã, referinþa metafizicã a Timpu- mentul în care ar trebui sã strãlu- de beþie ºi de vertij, care vizeazã
hologic etc. Ionel Buºe ºtie sã brii ai familiei sale? E vorba de- lui care se scurge, la sosirea mor- ceascã singurã pe scenã. E chiar mai degrabã critica moravurilor,
abordeze teme de actualitate, ca spre simpla încãpãþânare a unui þii care joacã ºi râde de toatã lu- reþeta care trebuia, pentru a face fãrã sã ascundã, cu toate aces-
feminismul, punerea sub semnul bãtrân, care e, de aceastã datã, mea, prin urgenþa luãrii poziþiei sã alunece tot ansamblul spre o tea, deriziunea unui oarecare
întrebãrii a eticii medicale, eter- fatalã pentru el? Pe scurt, acest clare a suicidului Bãtrânului. Au- farsã fãrã reþinere, pe fondul me- gust de melancolie. Rolul meta-
nul conflict între generaþii, criza text tragi-comic lasã personajul- torul este un demiurg cu puteri lancolic al celui mai mare umor limbajului în utilizarea antiiluzio-
cãsãtoriei, rolul social al mass- eponim în recul strategic pentru asupra destinului tuturor celor negru: toþi sunt preocupaþi, din nistã pe care o face Ionel Buºe
mediei, educaþia copiilor, banali- motive ce se vor dezvãlui la final. din „lumea ca teatru”, pare sã ur-
tatea violenþei, prejudecãþile ra- E ca ºi cum Bãtrânul s-ar com- meze un trend contemporan, vi-
sei, ale etniei, ale statutului so- porta ca un fel de element chimic ziunea barocului lumii care opu-
cial ºi profesional, pierderea au- introdus în mod expres într-un fla- ne mutabilitatea ºi falsul aparen-
toritãþii reprezentanþilor religioºi con dintr-un laborator pentru a þelor, pe o parte, ºi inalterabilita-
sau ai justiþiei, punerea sub sem- provoca reacþii într-o materie þinu- tea eternului, al lui Dumnezeu, pe
nul întrebãrii a marilor sisteme tã sub observaþie, altfel spus, pen- de altã parte. Ionel Buºe pare sã
politice ºi a discursurilor lor pli- tru a face sã reacþioneze ºi sã dez- urmeze mai degrabã traseele tea-
ne de cliºee; de fapt, nimic nu stã vãluie elemente ascunse, poate un trului brechtian, în tentativa sa
în picioare în acest text rãvãºitor. „virus” otrãvitor dintr-o materie de a provoca publicului o con-
Totodatã, nu e vorba de a scan- bolnavã – materia societãþii însãºi, ºtiinþã criticã indispensabilã
daliza, ba mai degrabã de a in- începând cu propria-i familie. Este schimbãrii de status quo. Pe scurt,
strui, de a te face sã reflectezi. o adevaratã „comedie de mora- tragi-comedia sa þine pariul
Pentru cã moartea este în centrul vuri”. Ca ºi Bãtrânul, celalalt per- „funcþiunii pedagogice”, pe care
atenþiei, nu moartea „naturalã” a sonaj-eponim este menþinut în ace- Montaigne o atribuie teatrului, în
unui bãtrân în sânul familiei sale, eaºi mãsurã în recul ºi practic fãrã sensul de a ne arãta „multiplici-
ci moartea doritã de acest om voce: Eutanasierul negru care vor- tatea” noastrã, „aptitudinea la ilu-
devenit sinucigaº pentru motive beºte limba francezã, logodit cu zie, la eroare, la himere, la visuri,
aparent nu tocmai autentice: sã nepoata progresistã impertinentã ºi la nebunie”, pentru a ne face
fi vãzut un film care sã-l fi con- a Bãtrânului. Al treila personaj Ionel Buºe, Catarina Sant’Anna, Katiane Fernandez Nóbrega, conºtienþi de „obscuritatea fun-
vins? Se simte el plictisit în sânul cheie, dublul autorului, este, în fi- Martine Xiberras (în picioare), Danielle Perin Rocha Pitta, damentalã” pe care o avem (a se
unei familii, într-o oarecare ma- nal, însuºi Autorul care iritã pe toatã Tania Rocha Pitta ºi Michel Maffesoli (jos), Colocviul vedea FUMAROLI, 1972, p. 97).
surã haoticã, de prea mult „mo- lumea pe scenã cu ajutorul unui Internaþional asupra Imaginarului, Recife, Universitatea din
dernism”? Se simte în plus? Are orologiu. Acest element de meta- Pernambuco, Brazilia, septembrie 2008 Traducere de Andreea
el nevoie sã se arate „modern” ºi limbaj înlocuieºte, în egalã mãsu- Alina Buºe

n ION MILITARU
N
u l-am perceput astfel domeniu de sine stãtãtor, era una
decât într-un târziu, dintre cele mai rele facultãþi de
atunci când eu însumi
am alunecat din ipostaza unui
idealism de revoltã, strategie de
subversiune a unui fals realism,
mereu, cu un pas înainte
totalul lucrãrilor de licenþã nici- drum pentru cã, din prejudeca- Când, la începutul anilor 90,
cunoaºtere. Situându-mã de par-
tea serioasã ºi solidã a lucrurilor
– aºa consideram atunci! – evi-
dent cã mã înºelam. De atunci, el
într-una de sens opus. În anii ’80 una nu era de marxism, de isto- tã, pentru noi, ceilalþi, drumul ºi drumurile noastre au pãrut sã se a rãmas fidel imaginarului, fãrã
ai studenþiei noastre, când filo- rie a sa, de concepte ori teme de capãtul erau undeva departe de intersecteze din nou, aveam sã în- sã mai schimbe nimic în orizon-
sofia care se practica în Româ- origine marxistã. Orice student orice vecinatate cu o astfel de cerc acelaºi sentiment de uimire. tul preocupãrilor sale.
nia fusese complet secularizatã al Facultãþii de filosofie fugea, opþiune. Prietenul meu îmi pã- Noile sale preocupãri erau orien- Astãzi, când preocupãrile ºi
ºi cãzutã în cel mai prost ateism, pe acea vreme, ca dracul de tã- rea un personaj defazat. tate intr-o direcþie similarã celor pasiunile sale s-au impus, con-
orice era binevenit pentru a eva- mâie de tot ce ar fi putut veni ªi totusi, cel care fãcea cu ade- din studenþie: imaginarul. ªtiam stituind ele însele o modã, am
da din universul concentraþionar dintr-o astfel de direcþie. Profe- vãrat frondã abãtându-se de la de la Hegel, mult prea obedient înþeles cã a fost mereu în avans,
al unei gândiri de rutinã. Gestul sorul nostru de marxism, Radu drumul cel larg al tuturor, nu eram acestuia ºi prea puþin dispus sã mereu cu un pas înaintea noas-
de frondã era binevenit, indife- Florian, ºoma efectiv în perioa- eu, ci el. Noi, eu, pentru a vorbi acord credit noului curent la trã. Acum el este pe scenã iar
rent de unde ar fi venit ºi indife- da susþinerii licenþelor. strict despre mine, fãceam fron- modã, cã o astfel de facultate, îna- obiectul pasiunii sale este aplau-
rent de mijloacele susþinerii sale. Ei bine, într-un astfel de climat, dã la ceva mort, o ideologie deja inte de a se transforma într-un dat. La mulþi ani!
Prea multe nu erau de fãcut în în care opþiunile studenþilor erau muribundã. Vãzutã acum, satis-
acest sens. Ceea ce se putea face dictate de spiritul de frondã al is- facþia acelei fronde era ea însãºi
la nivelul minimal al eliminãrii toriei, Ionel Buºe a optat pentru puþin morbidã. Ionel Buºe fãcea
riscurilor era promovarea unor cursul de istoria ºi filosofia reli- însã o frondã la fronda noastrã,
teme care, prin natura lor, pro- giilor, echivalat direct cursului de singura vie, cu adevãrat actualã
movau diferenþa. Nu trebuia sã fi ateism. Fãrã niciun fel de opozi- ºi originalã. A fost primul pas prin
pe linie, sã promovezi marxis- þie, de frondã sau de teribilism. care a ieºit din rând, luându-ne-o,
mul, sã întocmesti monografii Era o înscriere cuminte, la locul nouã, tuturor, înainte.
ale acestuia ºi nici sã susþii logi- ei ºi feritã de orice primejdii. Inutil de spus cã lucrarea de
ca de fier a revoluþiei. Cel mai Fãrã sã intre în niciun fel de licenþã ºi-a luat-o din acelaºi do-
straniu lucru în ordinea oficialã polemicã, nici mãcar sã-ºi justifi- meniu al istoriei ºi filosofiei reli-
a unei astfel de ºcoli, perceputã ce opþiunea care, oricum, era stra- giilor, ceva despre Tertullian ºi
la acea datã ca una de marxism- nie, Ionel ºi-a vãzut de drum. Nu pãrinþii bisericii (Premise ale
leninism, era datã de faptul cã din vedeam nici-un capãt acestui originii creºtinismului). Ion Militaru, Ionel Buºe ºi Horia Dulvac,
Hotel Jiul, Centenarul „Ramuri”, dec. 2005

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 19


n NICOLAE COANDE
Ionel Buºe – un scriitor care „vede” idei
C
u Ionel Buºe am o rela- Ionel este omul conjecturii scriam, „unele dintre prozele sale lui Mamet: oamenii vin la spec- care eram acolo, ºi o facem ºi
6060

þie amicalã îndeosebi intelectuale, nu al sistemelor romantic-fantastice par adevãra- tacol sã se simtã bine. Ionel ºtie în paginile unei reviste care îºi
dupã 1990 (e curios cã edificate, deºi s-a format la te parabole hrãnite de o imagina- acest lucru, ca unul care frecven- face un titlu de glorie din a ce-
majoritatea cunoscuþilor mei din ºcoala dispozitivului (G. Agam- þie saturatã de lecturi consacrate.” teazã teatrul de multã vreme. lebra oameni valoroºi ai lumii
60

literaturã ies din „sertarul” memo- ben) filosofic. Un dispozitiv Buºe e un scriitor care vine Însã, ca ºi Camil, el a „vãzut idei”. scrisului craiovean la împlinirea
Buºe
uºe

riei abia dupã Scandalul din 1989, este un ansamblu conceptual dintr-o bibliotecã de referinþe, nu Cezara, din Bãtrânul ºi eutanasie- unei vârste simbolizante. 60 de
dictatura þinea oamenii la cutie). care include „practici ºi meca- de iluzii, chiar ºi atunci când une- rul, piesã jucatã la Teatrul Naþio- ani e o vârstã încã tânãrã, la care
Cu toate astea, numele sãu îmi nisme discursive, juridice, teh- le dintre prozele sale au un refe- nal din Craiova, se întreabã: „Ce îþi poþi face autostradã sau poþi
uºe
onelBuºe
uºe

este cunoscut din ceauºism, îi ve- nice menite sã facã faþã unei ur- renþial existenþial (i s-a întâmplat fel de Dumnezeu este acela care nimeri într-o fundãturã. Mã in-
deam semnãtura în „Ramuri”, genþe”, cu caracter de orienta- autorului). Nu spun prin asta cã pe lumea aceasta nu ne poate tereseazã Buºe cel de la 70 sau
unde publica eseuri docte de fi- re, modelare a unor fiinþe sau scrisul lui Buºe e scrobit, ci doar proteja de rãu?” La care, Preotul 80 de ani, întrucât atunci se vede
losofie. Un neajuns al epocii îl discursuri. Ionel modeleazã stu- cã e încheiat la toþi nasturii, ela- (fãrã nume) rãspunde: „Planul lui ce a proiectat omul încã din ti-
constituia lipsa de coeziune a denþi (nu ºtiu cum e sã fii pro- borat, didascalic, uneori pedant, Dumnezeu nu-l putem ºti noi” nereþe: forþã fizicã sau spiritua-
minþilor care gândeau pe cont fesor ºi sã ai ucenici), manevrea- în acord cu discursul encratic al etc. Spectatorul, fie ºi ateu, ºtie lã. Atunci se culeg roadele, cum
onel

propriu, sistemul reuºise sã izo- zã discursuri (l-am auzit ºi ad- puterii critic-intelectuale (oare ºi el acest lucru, iar când te chea- spunea Noica (preluând ºi el de
Ionel

leze (în parte ºi din vina noastrã) mit cã are voce bunã ºi orienta- existã aºa ceva?). Barthes ne mã Cezara nu ar trebui sã pui ast- undeva). Unde mai pui cã Jidve-
capacitãþile care ar fi putut schim- re decisã) ºi dozeazã recursuri avertizeazã însã cã nu doar pute- fel de întrebãri-enigmã. iul se matureazã ºi produce fer-
ba ordinea ilogicã a lucrurilor. (admite variante de atac în câm- rea susþine acest discurs; el de- Acum, Ionel a împlinit 60 de menþi savuroºi în cerul gurii,
Inteligenþa la purtãtor era sus- pul ideatic). Însã, în momentul vine doxa masificatã, angajatã ani ºi a apucat sã ofere un pahar exact ca la 20 de ani, când lu-
pectã, chestiune care vãd cã a când profesorul Buºe iese din marxist, infuzatã de sporii unui de coniac Jidvei la Roata, când mea toatã era o picãturã de lite-
revenit în actualitate în aceºti ani dispozitiv, el devine scriitorul limbaj devenit sociolect, animat cu conferinþa lui Ion Militaru la raturã pe limba celui care o visa.
consacraþi de dominaþia post- de care am cel mai bine habar. ideologic ºi sperând el însuºi sã Naþional. L-am sãrbãtorit, cei La mulþi ani, Ionele!
comuniºtilor abili în a confisca Când era doar filosof, mã inte- devinã putere. În Democraþie în
iarãºi dispozitivul statului. De resa cu prudenþã, dar atunci când rouge caviar (am scris ºi despre
fapt, ei sunt profitorii propriului calitãþile lui de prozator ºi, mai cartea asta), Ionel Buºe este pe
lor mecanism de funcþionare, recent, de dramaturg, au ieºit la urmele lui John Rawls: „Drepta-
acela de fura de douã ori acelaºi ivealã, interesul meu a crescut. tea nu permite ca avantajele de
lucru. Societatea deschisã ne-a Un scriitor este un om care a ie- care beneficiazã o majoritate sã
apropiat ºi ne potrivim, cred, în ºit din dispozitiv (dacã a intrat existe cu preþul sacrificiilor impu-
câteva chestiuni de naturã socia- vreodatã), apt sã creeze propriul se unei minoritãþi... adevãrul ºi
lã ºi intelectualã. Amândoi cre- sãu câmp orientativ. Nu are gra- dreptatea nu admit compromi-
dem în libertatea de expresie, anu- niþe precise, nici puncte cardi- suri.” (O teorie a dreptãþii). Cum
me în cea inteligent exprimatã, nale (nu spun cã se învârte în la noi e invers, Ionel Buºe con-
chiar paradoxal, chiar violent. Io- cerc), dar posedã darul de a rã- statã anomia ºi uzurparea legali-
nel este un individualist mode- tãci infinit (ajunge cu definiþii- tãþii. Hoþii fac azi legi pe care le
rat, de facturã rousseauistã le castratoare!). Ionel Buºe a aplicã drepþilor (inocenþi). Ce
(omul, oricât de animal, poate fi publicat prozã (Ultima varã cu avem în acest caz (disperat)?
corijat), dar sceptic cu bãtaie lun- Enikö ºi alte... povestiri, am Democraþie de lux pentru lei ºi
gã: nu va fi doar insul cel care, scris despre carte în revista Cul- sãrãcie crasã pentru cãþei. Ionel Buºe, Nicolae Coande, Ion Munteanu, Mihai Ene ºi
vorba unui iniþiat, va putea tura) ºi a fãcut-o, suprinzãtor Când scrie teatru, Ionel anga- Cãtãlin Ghiþã, Universitatea din Craiova (iunie 2018);
schimba lumea, ci cu puþin ajutor pentru mine, la un nivel foarte jeazã idei cu bãtaie lungã. În tea- la lansarea volumului de teatru „Bãtrânul ºi eutansaierul”,
din afara lumii. bun. Cartea mi-a plãcut pentru cã, tru, ideal e sã scrii scurt, vorba Ed. Eikon, Bucureºti, 2018.

n ION HIRGHIDUª

dreptul de a fi al iubirii perpetue


C
artea de debut în prozã Ionel Buºe nu sunt însã noi pen- pretenþioasele sale cunoºtinþe de ºi care sã fie suportabile trebu- anumit limbaj. Aceasta este însã
a lui Ionel Buºe, intitu- tru cã acestea dateazã din anii de filosofie. Dincolo de aceastã ob- ie sã devinã literaturã. Nu ori- doar o capcanã. Trebuie sã tre-
latã Ultima varã cu liceu ºi se manifestã puternic în servaþie, fiind un eseist de primã cum se întâmplã acest fapt pen- cem dincolo de limbajul conjunc-
Enikö ºi alte… povestiri, Edi- timpul facultãþii, când a publicat mânã, fapt demonstrat cu priso- tru cã este nevoie de suferinþa tural spre ideea generoasã a unei
tura Fundaþiei Alfa, Cluj, 2010, prozã literarã în mai toate revis- sinþã de cãrþile sale de eseuri fi- ºi de bucuria care, împreunã, al- cãutãri perpetue. Iubirea este cã-
nu este o carte obiºnuitã a unui tele de literaturã din România. Am losofice publicate pânã acum, este cãtuiesc otrava ºi mierea aces- utarea perpetuã care, în plan filo-
debutant care de-abia îºi cautã putea spune cã primul traseu in- posibil ca anumite subtilitãþi lite- tui vis al creaþiei. sofic, reprezintã o dimensiune
locul în literaturã. Cel puþin douã telectual este dinspre literaturã rare sã fi primit o oarecare influ- Prozele scriitorului Ionel Buºe esenþialã a omului ºi nu numai.
aspecte reþin atenþia: a. aceastã spre filosofie, pentru a da, mai enþã din partea versatului cunos- au în ele un sâmbure al realitãþii, Iubirea din lumea omului este
carte este maturã din punctul de apoi, vigoare literaturii printr-o cãtor în filosofia imaginarului. dar în desfãºurarea lor devin cu parte din infinitul Eros zidit la te-
vedere al scriiturii, demonstrând întoarcere dinspre filozofie spre Ultima varã cu Enikö ºi alte totul altceva, fiind posibile explo- meliile întregii realitãþi. În lumea
cã avem de a face cu un prozator literaturã. De altfel, cele douã mari … povestiri cuprinde 18 poves- rãri ale unei imagini de sine. Scri- omului diferitele forme de iubire
format ºi de certã valoare; b. au- domenii spirituale nu sunt nicio- tiri, împãrþite în douã pãrþi egale itorul are tendinþa de a ieºi în câ- sunt florile care se trag dintr-o
torul este un cunoscut profesor datã cu totul separate. Deºi exis- (Naufragiul ºi C’est ¾amour qui teva din acestea spre o zonã a tulpinã viguroasã. A face din
de filosofie, cotat atât în Româ- tã un principiu al vaselor comu- passe). Prima povestire, Naufra- fantasticului. Influenþele sunt acestea portrete literare reprezin-
nia cât ºi în strãinãtate. Poate cele nicante între literaturã ºi filoso- giul, dateazã din martie 1984, anul greu vizibile, dar presupunem cã tã o aplicaþie care pune în miºca-
douã aspecte nu sunt chiar atât fie, acest lucru nu este supãrãtor când autorul a absolvit Faculta- acestea vin dinspre literatura re visul, imaginaþia, reveria. Este
de neobiºnuite, dar aº putea face de pronunþat în cazul de faþã. Io- tea de istorie-filosofie de la Bu- consacratã în domeniu: Kafka, o întreprindere grea de eliberare
o comparaþie cu debutul tardiv nel Buºe demonstreazã prin car- cureºti. Ca urmare, prozele au fost Dino Buzzati, E. A. Poe, Mircea din închisorile pe care singuri le
în literaturã al lui Umberto Eco. tea sa cã are capacitate literarã, scrise într-o perioadã de cel pu- Eliade, Borges etc. Totuºi, latura zidim în fiecare zi în jurul nostru.
Îndeletnicirile literare ale lui fãrã a face apel în mod direct la þin 26 de ani. Se observã pe par- fantasticã nu este predominantã Ionel Buºe dispune de tehni-
cursul cãrþii o anumitã evoluþie deoarece realitatea este mereu ca cea mai adecvatã pentru a des-
a scrisului, fãrã ca primele po- prezentã chiar dacã, la un mo- fãºura propriile-i naraþiuni. Stilul
vestiri sã aibã cumva de suferit ment da, misterul este cotidian. sãu este în aparenþã simplu, dar
din punct de vedere al valorii. Inegale ca ºi întindere, textele rezultatele la care ajunge repre-
Dimpotrivã, toate povestirile de- prozelor abordeazã tema iubirii zintã efortul de ºlefuire asemãnã-
monstreazã calitãþi literare incon- care a jucat un rol extrem de im- tor cu cel în cazul unui bijutier.
testabile. portant în întreaga literaturã a Existã, evident, diferenþe între
Dincolo de talentul literar na- lumii. Universalitatea iubirii este prozele mai vechi ºi cele scrise în
tiv al scriitorului Ionel Buºe se pusã în balans cu fragilitatea ei. ultimii ani. Se poate aprecia o
aflã în mod evident experienþa sa Formele iubirii sunt formele unei creºtere a complexitãþii în timp.
de viaþã ºi experienþa sa de cãr- umanitãþi dinamice, pervertite fi- Spaþiul de desfãºurare al poves-
turar. Cred cã ºi pentru prozatori ind de la puritate ºi naivitate. Un tirilor este în cea mai mare parte
este valabil ceea ce a spus Rai- portret literar al iubirii poate sã românesc, dar ultimele trei proze
ner Maria Rilke cu referire la po- vrea imortalizarea unor trãiri au- ne trimit pe alte meleaguri. Aces-
eþi, undeva în al sãu Malte Lau- tentice sau a unor dorinþe care tea sunt un fel de „probe de la-
rids Brigge: ca sã scrii un singur niciodatã nu au devenit act. borator” obþinute în alte condiþii
vers e nevoie de multã suferinþã, Unele elemente din cadrul cãr- decât cele obiºnuite. Cupola care
de nopþi pierdute ºi de iubire. þii lui Ionel Buºe ar putea sã ne le leagã este capacitatea poves-
Carte pe care o avem în vedere îndemne sã credem cã avem de a titorului de a transforma fapte-
Ionel Buºe, Ion Hirghiduº ºi ªtefan Melancu la lansarea cãrþii este ea înseºi un poem al iubirii face cu o literaturã eroticã, acest le banale în artã literarã.
„Ultima varã cu Enikö...”, Librãria C’Arte, Craiova, alcãtuit din experienþe de viaþã fapt putând fi nuanþat ºi de un
septembrie, 2010.

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n IOANA REPCIUC
hrana cea de toate zilele ºi politicile culturale
D
upã depãºirea excese- tradiþionale britanice de atribu- mai mult pe alimente agricole suma câini, aºa-numita „hranã a
lor naþionalismului în- tele lor geografice – cârnaþii de produse local, incluzând, de pil- lui Confucius”, este privit ca o
cheiate nefericit în se- Cumberland, untul din Cornish dã, urechile de porc, supa de sa- deprindere barbarã de populaþii-
colul trecut, ne aflãm astãzi în sau crabul pescuit în Devonshi- latã ºi mãmãliga, sperând sã des- le europene (p. 137). Pentru ex-
epoca variantei îmblânzite, „ba- re – se dovedeºte, pentru aface- curajeze astfel pasiunea excesi- plicarea acestei situaþii se face
nale” a ataºamentului la naþiune, rile de catering din Anglia, o cale vã pentru pastele fãinoase, a cã- apel la conceptul de „gastronaþi-

opos
dupã cunoscutul concept mono- eficientã de a spori credibilita- ror producþie clama un import onalism”, propus de Michaela

nthropos
a nthropos
grafiat de Michael Billig. Printre tea ºi autenticitatea acestora în susþinut de grâu (p. 92). În re- DeSoucey, care vedea în acest
aceste manifestãri nedãunãtoare, ochii consumatorilor (p. 70). Pe staurantele din Australia ultime- comportament o reacþie împotri-
pacifiste ale identificãrii naþiona- o piaþã globalã aparent din ce în lor decenii, revine în forþã car- va unor influenþe sau valori ex-
le sau etnice, se numãrã preferin- ce mai dominatã de omogenita- nea de cangur, ca reacþie la dez- terne ameninþând propriile obi-
þele alimentare. Cartea lui Atsu- te, creºte cererea pentru bucate avantajul ecologic al creºterii ceiuri alimentare. Un puternic
ko Ichijo ºi Ronald Ranta, Mân- exotice, provenite nu doar din animalelor domestice, zooteh- atac lansat de miºcarea de pro-

nthr
care, identitate naþionalã ºi na- deja clasica bucãtãrie francezã, nia fiind o influenþã târzie adusã tecþie a animalelor pune în peri-
þionalism. De la experienþa co- chinezeascã sau italianã, ci de la Antipozi de coloniºtii euro- col de pildã producþia de foie-
tidianã la politicile globale1, asemenea din Coreea, Malaiezia peni (p. 104). gras a Franþei (p. 141). În defini-
aduce în atenþie rolul exponenþi- sau Maroc. Promovarea intensã Ultimul actor care impune re- tiv, protejarea propriei identitãþi
al pe care îl joacã un element apa- a propriei bucãtãrii în economia gulile jocului în gastrodiploma- culinare este vãzutã în termenii
rent derizoriu ºi lipsit de relevan- alimentarã internaþionalã se ma- þie sunt organizaþiile internaþio- unei demne rezistenþe la imperia-
þã în comparaþie cu serioasele Cei doi profesori londonezi terializeazã într-o veritabilã nale – structuri suprastatale a lismul cultural global, la influen-
probleme politice ale lumii con- sondeazã mai întâi evidenþa cu- „gastrodiplomaþie” (p. 71). cãror menire ar fi protejarea pa- þe alimentare ale altor culturi, la
temporane. tumelor alimentare care solidi- În partea a doua a cãrþii, autorii trimoniului alimentar al statelor, ideologii sau pur ºi simplu la une-
Cercetãtoarea japonezã Atsu- ficã legãturile etnice, mâncarea se concentreazã asupra unei te- dar care uneori ajung sã arbitre- le campanii de marketing sau cu-
ko Ichijo a realizat un doctorat în fiind vãzutã ca un cod estetic, matici de nelipsit într-o astfel de ze mai mult sau mai puþin obiec- rente de opinie.
sociologie cu celebrul profesor cultural ºi semiotic pentru defi- cercetare, ºi anume eforturile sta- tiv disputele alimentare dintre Prin aceastã abordare necon-
Anthony Smith la Londra, o tezã nirea membrilor grupului (p. 22). telor-naþiune de a impune, din ra- acestea. Obiºnuinþele culinare, venþionalã a sentimentelui de
despre naþionalismul scoþian în Artefactele culinare redundante þiuni politice sau socio-economi- susþinute de credinþe, valori ºi apartenenþã la naþiune, realizatã
epoca integrãrii europene, dar de reprezintã astfel un tip de discurs ce, o anumitã dietã propriilor ce- obiceiuri tradiþionale ale unor prin apelul la numeroase studii
asemenea este interesatã de ana- care conþine referinþe la identita- tãþeni. Un interesant caz discu- naþiuni, se ciocnesc uneori cu ale de caz ºi variate metode ºi per-
liza modernitãþii ºi a expresiilor tea colectivã. Primul studiu de tat aici este neaºteptata introdu- altora, creându-se conflicte di- spective, autorii reuºesc sã ex-
identitãþii naþionale în Japonia. caz din prima parte a volumului cere a cãrnii în meniul zilnic al plomatice. Un exemplu grãitor plice cum ceea ce este prezentat
Ronald Ranta este specializat în explicã apariþia pastelor tipic ja- japonezilor la sfârºitul secolu- oferit aici de Ichijo ºi Ranta este îndeobºte în faþa strãinilor drept
studiul conflictului israelo-arab ºi poneze într-o culturã alimentarã lui al XIX-lea, când liderii niponi conflictul de lungã duratã dintre „bucãtãrie naþionalã” nu este
construcþia identitãþii naþionale al cãrei specific a fost recunos- au constatat lipsa calitãþilor Japonia, care promoveazã consu- doar un rezultat logic al preferin-
israelite în relaþie cu identitatea cut oficial de UNESCO în 2013. atletice ale membrilor armatei mul balenelor, un aspect tradiþio- þelor alimentare manifestate de-a
ºi cultura palestinianã, dar este Pastele consumate astãzi de ni- lor în comparaþie cu cele occi- nal al hranei din aceastã þarã, ºi lungul timpului de cetãþenii unei
ºi fost bucãtar, capabil sã înþe- poni cu credinþa cã acestea re- dentale (p. 88). Consumul de statele care atenþioneazã asupra naþiuni sau de membrii unui grup
leagã din interior de ce ºi cum prezintã un element exponenþial carne va deveni însã cu greu po- efectului nociv pe care constan- etnic, ci din ce în ce mai mult as-
anume mâncarea devine repre- al culturii lor au fost de fapt im- pular în rândul pasionaþilor de þa mamiferelor în dieta japonezi- tãzi o construcþie politico-econo-
zentativã pentru o naþiune. portate din Italia în perioada in- orez, în condiþiile unor puterni- lor o poate avea asupra ecosis- micã la care contribuie mecanis-
Ambii autori, actualmente co- terbelicã. Abia în anii ’60, când ce interdicþii religioase care i- temului. Desigur, nici apãrãtorii me oficiale din administraþia sta-
legi, profesori la Kingston Univer- apar la scarã largã ºi maºinile ita- au þinut pe niponi departe de balenelor nu sunt mânaþi eclusiv tului, organizaþii internaþionale ºi
sity din Londra, au înþeles cã hra- liene de produs paste, ele devin acest aliment ºi au inculcat un de raþiuni ecologice. În Austra- interese comerciale private.
na este una dintre cele mai con- un reper al identitãþii culinare ni- vegetarianism înverºunat. lia, una dintre cele mai puternice
crete ºi mai populare expresii ale pone. Cert este cã identitatea ja- În mod evident, mai mult de- voci în aceastã disputã, popula-
1
apartenenþei la un grup etnic. Pe ponezã a produsului de origine cât în administraþiile democrati- þia indigenã concepe acest ma- Atsuko Ichijo, Ronald Ranta,
lângã necesarul inventar teoretic italianã este asiguratã de sosul ce, regimurile autoritare au dorit mifer ca pe un animal sacru din Food, National Identity and Natio-
al lui Michael Billig, cu al sãu „na- sã controleze hrana destinatã ma- sistemul sãu totemic (p. 127-136). nalism. From Everyday to Global
de soia sau miso cu care acestea
þionalism banal”, aceºtia apelea- selor. În Italia fascistã, Musso- Obiceiul unor popoare din Politics, Basingstoke, Palgrave Mac-
sunt îndeobºte gãtite în arhipe- millan, 2016.
zã ºi la propunerile teoretice ale leag, determinând consumatorii lini a promovat o dietã bazatã Asia de est ºi sud-est de a con-
lui Tim Edensor, care a vorbit de- sã ignore provenienþa lor în defi-
spre natura rutinantã a identitãþii nitiv strãinã (p. 30).
naþionale. Volumul de faþã poate Un alt exemplu grãitor, menit
fi citit ºi ca o pledoarie convingã- sã evidenþieze consacrarea de jos
toare pentru luarea în considera- în sus a unor feluri de mâncare
þie a faptelor cotidiene în analiza capabile sã satisfacã gusturile
naþionalismului. Deºi suntem fa- unei întregi naþiuni, este cel al tra-
miliari astãzi cu etichetele etnice diþionalei cine scoþiene închina-
ale unor alimente legate prin tra- te poetului Robert Burns, orga-
diþie de o þarã sau alta, cum ar fi nizatã în fiecare an pe 25 ianua-
porumbul mexican, cafeaua tur- rie, când este sãrbãtoritã ziua de
ceascã sau siropul de arþar cana- naºtere a celui mai important
dian, Ichijo ºi Ranta apeleazã la erou cultural al Scoþiei (p. 47). Nu
studii de caz mai puþin cunoscute poate lipsi de la acest eveniment
ºi care lãmuresc relaþia dintre hra- solemn, o îmbinare sui generis de
nã ºi identitãþile colective. hranã materialã ºi recitarea poe-
Trei sunt perspectivele din melor lui Burns, celebrul Haggis,
care autorii îºi propun sã analize- mâncarea tradiþionalã din aceas-
ze tematica volumului. Prima per- tã parte a teritoriului britanic, dar
spectivã este cea neoficialã sau puþin apetisantã pentru non-
de jos în sus, ºi anume impactul scoþieni întrucât reprezintã un
publicului consumator în impu- cârnat supradimensionat din fi-
nerea la scarã naþionalã a unor cat, inimã ºi plãmân de oaie, cea-
preferinþe alimentare. Este studiat pã ºi ovãz. Al treilea studiu de
apoi efectul opus, al presiunii caz încearcã sã explice comple-
exercitate de administraþia statu- xul rãzboi culinar inter-etnic din
lui asupra dietei cotidiene a po- statul Israel, unde palestinienii
pulaþiei pe care o guverneazã arabi ºi israelienii îºi disputã drep-
prin încurajarea unor politici turile etno-culturale asupra unor
agro-industriale sau, din contrã, de altfel generice bucate tradiþi-
Florin Mitroi. foto: Emilian Albu

prin restricþionarea unor alimen- onale de multe secole mai tutu-


te. Cel de-al treilea nivel de anali- ror popoarelor din Orientul Mij-
zã este dedicat rãzboaielor culi- lociu, cum ar fi humusul (p. 58).
nare ºi culturale care apar între Confirmarea caracterului naþi-
naþiuni. Sunt de asemenea de- onal cu care sunt înzestrate anu-
scrise segmente ale pieþei globa- mite feluri de mâncare nu rãmâne
le asaltate de alimente de prove- la nivelul acþiunilor propagãrii
nienþã etnicã ºi de implicarea organice a preferinþei maselor, ci
unor organisme internaþionale este promovatã ºi prin strategiile
chemate sã certifice unele alimen- comerciale ale unor companii pri-
te sau sã interzicã altele. vate. A însoþi diferitele produse

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 21


N
ãscut la Roma, la 26 este aceea a „arlechinului trisme-
august 1880, ca fiu na-
tural al ofiþerului ita-
lian Francesco Flugi d¼Asper-
Parisul lui Apollinaire gist”, ce trimite atât spre tentaþia
alchimiei, cât ºi spre imaginarul
cubist. Acestui simbol i se alãtu-
mont ºi al polonezei Angelica de De-ar trece grabnic aceastã sãp- turbare/ Precum odinioarã împo- rã „saltimbancul” (Saltimban-
Kostrowitzky, Guillaume Apol- tãmânã”. O „suferinþã delicioasã”, triva lui Lucifer/ Arhanghelul cu cii), prezent ºi în tablourile lui
linaire are scurte contacte cu grefatã pe fundalul muzicii de aripi radioase”. Nãscut sub sem- Picasso, prietenul sãu, în Fami-
Parisul, în 1887, apoi în 1889, sfere: „Iar muzica e-atât de-nde- nul lirei, Apollinaire percepe lie de saltimbanci (1905), de
cu ocazia Expoziþiei universale, pãrtatã/ Încât pare-a veni din ce- „cântecul Parisului”: „Priveºte exemplu.
urmându-ºi mama în peregrinã- ruri”. Spaþiul orfic este o emana- câtã armonie este-n jur/ Asemeni Poemul Mica maºinã, din
þie a eului liric, „arzândã lirã”. El unei tinere fete/ Parisul se tre-
s er pentine

rile sale aventuroase. Revine la Calligrammes, evocã întoarce-


Paris în 1898, când este înregis- reapare ºi în alte poeme. În Cale zeºte languros/ κi scuturã plete- rea lui Apollinaire de la Deau-
trat la Prefectura de Poliþie ca lactee o sorã luminoasã, de le lungi/ ªi îºi înalþã frumosu-i ville la Paris, ca urmare a anun-
strãin. Situaþia financiarã preca- exemplu, unde este un element de cântec”. Profet ºi magician, poe- þului de mobilizare generalã (1
rã îl obligã sã presteze servicii contrast în raport cu muzica ames- tul instaureazã prin apelul la „si- august 1914). În decembrie
prost plãtite. În ciuda lipsei unor tecatã a Parisului în plinã varã: multaneism” ºi prin valorizarea 1914, cererea poetului de anga-
diplome de studii care sã-i asi- „Duminicile sunt eterne aici/ ªi lirismului o suprarealitate care jare în armatã este acceptatã. În-
gure un anumit statut, Apollinai- flaºnetele/ Hohotesc de plâns în poate fi circumscrisã „cubismu- regimentat la Nîmes, proaspãtul
re se remarcã totuºi prin cunoº- curþi cenuºii...” Spaþiul marcat lui orfic”. Spaþializarea pe verti- soldat îºi îndreaptã gândurile spre
tinþe solide ºi chiar prin erudi- negativ este în consens cu dra- calã conoteazã elevaþia spiritua- Parisul iubit ºi spre râul fetiº,
þie în unele domenii, fruct al gostea care moare. Parisul soli- lã, „colinele” apolinariene fiind, Sena (La Nîmes). Nostalgia va fi
eforturilor sale de autodidact. tudinii îndrãgostitului fãrã noroc asemenea „farurilor” baudelairi- resimþitã acut pe front. Întors
Dupã perioada petrecutã în Rhe- are ca pandant Parisul aglomerã- ene, simbolul artistului care per- într-o permisie, în 1916, este
nania (1901-1902), marcatã de rii ºi al triumfului maºinist, beþia cepe „corespondenþele”, având neplãcut surprins de atmosfera
un eºec în dragoste, care îi insu- trãirii intense inundând decorul, acces la limbajul misterios al na- care dominã oraºul: „Am vãzut
flã sentimentul de „rãu iubit”, re- în conformitate cu titlul volumu- turii. Iubind înãlþimile, precum Parisul în umbrã/ Hipogeu în
vine la Paris, unde îºi câºtigã un lui, Alcools: „Seri pariziene bete „Ader aerianul”, Apollinaire pri- care se râdea prea mult”. Tabloul
loc al sãu în lumea literarã ºi ar- de gin/ Strãlucind de electricita- forei filate „via”: „Ce frumos era vilegiazã imaginea Parisului „a vol este impregnat de reverie ºi re-
tisticã a vremii. Publicã versuri, te/ Tramvaiele cu lumini verzi pe Parisul la sfârºit de septembrie/ d¼oiseau”. În viaþa realã, el este, pulsie: „Umbra statuii lui Shake-
criticã de artã, fondeazã reviste. spinare/Punând pe note de ºinã/ Fiecare noapte devenea o vie în de altfel, ataºat de mica sa locuin- speare pe Bulevardul Haussman/
Fire solarã, îºi face numeroºi Nebunia lor de maºinã”. Nu lip- care viþele/ κi revãrsau lumina þã din Bulevardul Saint-Germain, Urâþenia costumelor civile ale
prieteni: Salmon, Picasso, Max sesc din decor nici „cafenelele asupra oraºului ºi-acolo sus/ As- „porumbarul” sãu. „Sumbrul Pa- celor care nu au plecat ”.
Jacob, Jarry, Derain, Vlminck, pline de fum”, rãsunând de cân- trele coapte ciugulite de pãsãri- ris” contemplat de Baudelaire de Parisul lui Apollinaire este ce-
Douanier Rousseau, Brâncuºi, tece de inimã albastrã: „Pentru le bete/ Aºteptau culesul din zori la înãlþimea mansardei sale este tatea lui Orfeu, spaþiu „arhiliric”,
Cendrars ºi mulþi alþii. Revista tine tu cea multã iubitã”. al gloriei mele”. Noua erã, anun- înlocuit la Apollinaire de pictura dar ºi capitala progresului tehnic
„Les Soirées de Paris”, condu- Cea mai eclatantã viziune a þatã de poet („Oameni de mâine în miºcare a metropolei, în spiri- ºi artistic, spaþiu reflectând „spi-
sã de Apollinaire dupã 1912, re- Parisului apare însã în poemul amintiþi-vã de mine:/ Trãiam în tul artei noi, ca în tablourile lui ritul nou” ºi „estetica surprizei”.
flectã sinteza artelor din Euro- Zone, plasat în deschiderea vo- vremea când regii dispãreau”), Survage, inventatorul „ritmului Imaginea Turnului Eiffel, pãstor
pa acelei epoci, locul de întâl- lumului Alcools, publicat în 1913. este plasatã sub semnul unani- colorat”. al podurilor pariziene, are ca pan-
nire privilegiat fiind Montpar- Turnul Eiffel, imagine agreatã de mismului. Provinciile Franþei Precum Baudelaire, Apollinai- dant imaginea Podului Mirabeau
nasse, cu ale sale cafenele re- pictorii cubiºti, dominã peisajul, urmeazã capitala, prinse ºi ele în re rãtãceºte pe strãzile Parisului, ºi a Senei, decor al dragostei ne-
numite: le Dôme, Rotonde. Na- efectul de surprizã fiind creat de vârtejul prefacerilor industriale, cufundându-se în mulþime: „Cânt fericite. Ebrietatea sentimentalã
turã melancolicã, poetul se metafora insoltã: „Pânã la urmã al maºinismului. Parisul, spaþiu bucuria de a rãtãci ºi plãcerea de transformã Parisul în spaþiu ero-
plimbã adesea pe cheiurile Se- te saturi de lumea asta veche/ al miºcãrii centripete, pare sã în- a muri astfel”. Rãtãcirea ia uneori tizat, în „alambic” al „dorinþei”,
nei („flâneur des Deux Rives”), Pãstorule o turn Eiffel turma po- globeze întreg universul, entu- forma transei, anticipând imagi- cuvânt-cheie al imaginarului apo-
dar frecventeazã, alãturi de cu- durilor behãie în dimineaþa aceas- ziasmul maselor generând im- narul bretonian al deambulãrii, ca linarian. În tabloul „mulþimii” ce
biºti, ºi faimosul Bateau – La- ta”. Sub semnul simultaneismu- presia de ebrietate, stare asuma- în poemul Muzicantul din Saint- invadeazã strãzile pariziene, pe
voir din Montmartre ºi mediul lui, decorul se schimbã, elemen- tã ºi de eul liric metamorfozat în Merry. Prezenþa numelui Ariane fondul zgomotelor stridente sau
artistic din strada Ravignan. tul unificator al balansului între Dionysos: „Ascultaþi-mã sunt semnaleazã valoarea iniþiaticã a al sunetului elegiac de corn, se
Un loc aparte în topografia prezent ºi trecut fiind suferinþa gâtlejul Parisului/ ªi voi bea de rãtãcirii în labirintul urban. Cân- identificã un „punct de fugã”, „ar-
sentimentalã a Parisului apolinai- din dragoste. Imaginarul parizian mi-este voia întreg universul”. tãreþul din flaut se dovedeºte a fi lechinul trismegist” sau tristul „ar-
rian îl ocupã cartierul Auteuil, apolinairian oferã o viziune sin- O viziune avangardistã a Pari- un alter ego al eului liric: „El se lechin albastru” simbolizând me-
leagãn al iubirii pentru pictoriþa teticã a cotidianului, evidenþiind sului (vãzut de la înãlþimea avio- opri în colþul strãzii Saint-Mar- lancolia sfâºietoare ºi solitudinea
Marie Laurencin, cunoscutã în industrializarea ºi sclavia umanu- nului) oferã poemul Coline: tin/ Cântând aria pe care eu o cânt poetului. Cu luciditate, acesta îºi
iulie 1907, graþie lui Picasso. lui condamnat la o muncã alie- „Deasupra Parisului într-o zi/ Se ºi-am inventat-o”. Orfeu în ceta- asumã destinul „azurat” de geniu,
Poetul se mutã la Auteuil în oc- nantã („Directorii muncitorii ºi luptau douã mari avioane/ Unul te, cântãreþul este urmat de cor- sugerat de imaginea „stâlpnicu-
tombrie 1909, rãmânând aici stenodactilografele nurlii/ De roºu celãlalt negru/ În timp ce la tegiul femeilor ce inundã strãzi- lui”: „Dar viaþa mea rãmâne înãl-
pânã în august 1912, an al des- luni dimineaþa pânã sâmbãtã sea- zenit strãlucea/ Eternul avion so- le, simbol al bacantelor care îl þatã pe un soclu ca un stilit”.
pãrþirii de Marie. Va închiria în ra de patru ori zilnic trec pe aci/ lar.// Unul era tinereþea mea/ Iar vor sfâºia. O altã mascã din mul-
luna octombrie a aceluiaºi an un Sirena geme de trei ori în fieca- celãlalt era viitorul/ Se luptau cu þime pe care ºi-o asumã poetul n Maria Tronea
mic apartament (a cãrui terasã re dimineaþã”), dar ºi explozia
domina Parisul), situat în Bule- publicitarã: „Inscripþiile de pe
vardul Saint-Germain, nr. 202,
unde va rãmâne pânã la moartea
sa, în noiembrie 1918. Într-o
firme ºi ziduri/ Plãcuþele avize-
le asemenea papagalilor þipã”.
Fundalul sonor conoteazã ºi el
ocheanul întors
scrisoare adresatã criticului agresivitatea: „Un clopot turbat
Henri Martineau, referindu-se la latrã la amiazã”. Printre spaþiile
geneza poemelor sale, Apollinai- care evocã diverse momente au-
re face urmãtoarea mãrturisire: tobiografice figureazã ºi spaþiul
„fiecare poem al meu este come- carceral Santé („Eºti la Paris în Chelaru despre opera poetului Leo Butnaru, George Volceanov,
morarea unui eveniment din via- faþa judecãtorului de instruc- chinez Wang Jiaxin („Darkenin Radu Vancu, Veronica D. Nicu-
þa mea ºi cel mai adesea este vor- þie”). Solitudinea lui Baudelai- Mirror”). Poezia este reprezenta- lescu („Eu nu sunt traducãtor”),
ba de tristeþe”. Poemul Le Pont re în mijlocul „mulþimii” se re- Revista „Convorbiri litera- tã de Gellu Dorian („[...] am plu- Angela Martin, Kocsis Francis-
Mirabeau, având Auteuil ca de- gãseºte la Apollinaire: „Acum re” nr. 10 (274)/ 2018 se deschi- tit/ pânã când peste pânza de ko, Horia Gârbea etc. Al. Cistele-
cor, ilustreazã aserþiunea. Spaþiul mergi prin Paris singur în mul- de cu un editorial al lui Cassian beton peste care femeia stãtea/ can scrie despre volumul de ver-
poetic este dominat de imaginea þime/ Turme de autobuze mugi- Maria Spiridon, „un scurt excurs firicelul de iarbã reteza gâtul mor- suri „Arme grãitoare” al lui Emi-
Podului Mirabeau, metonim al toare trec pe lângã tine/ Angoa- asupra ceea ce a însemnat cul- þii…”) ºi Valeriu Valegvi, iar pro- lian Galaicu-Pãun („inserþiile bru-
eului liric, plasat sub semnul sta- sa dragostei îþi încleºteazã gâ- tura ºi unde se aflã acum sub za de Vasile Popa-Homiceanu ºi tale de real ºi inflamaþiile sarcas-
torniciei, al memoriei afective, tlejul/ De parcã niciodatã nu þi- cupola fragilã a divertismentu- Constantin Gherasim. (P.M.) tice exprimã la el o condiþie de
care sfideazã curgerea timpului: ar mai fi dat sã fii iubit”. Tablou- lui”. La secþiunea „Maiorescu febrã profeticã”), Poeþii de la ru-
„Sub podul Mirabeau curge Sena/ lui existenþial i se alãturã ima- integral în premierã”, continuã brica „Chintã roialã” sunt Liviu
ªi dragostea noastrã/ Ar trebui ginea stereotipiei cotidiene: seria cu „Jurnal no. 18 (VII), iar Antonesei („[...] eu sunt acum cel
oare sã-mi aminteascã/ De bucu- „Lãptarii fac zgomot cu bidoa- academicianul Basarab Nicoles- translucid, spectral, eu strig –/
ria ce urma tristeþii// Sã batã cea- nele pe strãzi”. cu scrie despre Marguerite Po- ºi poate acum strigãtul se va
sul nopþii stãpân/ Zilele curg eu Un alt poem în care spaþiali- rete, autoarea lucrãrii Oglinda Revista „Vatra” nr. 8-9 (569- auzi…”), Monica Rohan („[...]
rãmân”. (t.n.) tatea stã sub semnul „simulta- sufletelor simple, lucrare aparþi- 570)/ 2018 are un amplu dosar este chiar inima ta/ ai cea mai cla-
Sena, cronotop al crizei senti- neismului” este Vendemiar. Ti- nând misticismului creºtin tim- dedicat traducerii, traducãtorilor rã dovadã/ cã împãrãþeºti/ în cor-
mentale apolinairiene, este pre- tlul trimite spre prima lunã a ca- puriu din secolul XIV, în care ea ºi traductologiei, prinre semnatari pul unui vis veritabil/ de carne ºi
zentã ºi în Marie, poem descris lendarului republican (22 sep- descrie cele douãsprezece nume fiind nume avizate precum Bog- sânge”), Nicolae Coande („[...]
de autor în corespondenþa sa cu tembrie – 21 octombrie), lunã a ale sufletului ºi cele ºapte stãri dan Ghiu („[...] Azi, traducãtorul Nu eu am scris acest poem fãþar-
Madeleine Pages (Tendre souve- culesului viei. Tabloul Parisului de graþie ale acestuia. Ne-au devine un pe cât de precis, pe atât nic/ Fantoma mea l-a scris./ Un
nir) drept „cel mai sfâºietor”, evo- din aceastã perioadã ilustreazã atras atenþia ºi interviul cu poe- de incert autor de sine stãtãtor, docetist blând”), Liviu Ofileanu
când suferinþa provocatã de neîn- fascinaþia lui Apollinaire pentru tul Gellu Dorian („În curând îmi dar mai mult în sens administra- („[...] în anu’ morþii trãieºti ºi te
þelegerile grave cu Marie Lauren- picturã ºi darul poeþilor de a crea va apãrea un nou roman ºi o tiv decât filosofico-teoretic ºi faci cã lucrezi ca mircea”), Roxa-
cin: „Pe malul Senei rãtãceam/ o nouã cosmogonie, fondatã sti- nouã carte de poezie.”), eseul lui larg-practic, social-practicabil. na Cotruº („[...] Trage zãbrele ºi
Purtând o carte veche-n mânã/ listic pe contiguitatea metonimi- Ovidiu Pecican („Eliade despre Autorul cãrþii devine colectiv ºi hai sã trãim. De aici se trãieº-
Fluviul în suferinþã-mi e pereche/ cã pãmânt/cer ºi pe grefa meta- Noica”) ºi cronica lui Marius colaborativ.”), Dinu Flãmând, te.”). (P.M.)

22 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018


n MARIAN VICTOR BUCIU
Aura Christi în abisul speranþei (I)
de a iubi ºi de a fi iubitã într-o nepedagogice ºi chiar necritice Defineºte identificatoriu gene- ironicã: „Nu exclud faptul cã
lume care semãna tot mai mult (de la nivelul ridicat, prin gust au- raþia ei: „Suntem niºte epave ce- sunt ridicolã.” Lucreazã cu o
cu un infern”. Scrisul este mij- tentic selectiv, probabil cã poe- ºi doresc un destin unic.” Elogia- semanticã personalizatã, parale-
locul, iubirea este scopul. Scri- zia se dispenseazã ºi de criticã!). zã liceul româno-francez exce- lã, evident poetic-paradoxalã. Iar
sul literar, de bunã seamã: „Eu am De la Marina Þvetaieva se „înva- lent din Chiºinãu. Se întoarce metoda re-semnificãrii îi des-

s er pentine
pariat totul pe o singurã carte: li- þã” cã nu existã nimic banal. (Gra- mult în timp la strãmoºii „chia- chide calea dreaptã ºi îndreptã-
teratura.” Pentru care îºi afirmã, þie unghiului de contemplare buri”, persecutaþi ideologic. Se þitã sã afirme cã patetismul (re-
împotriva oricãror obstrucþii (fie mereu deschis, desigur.) Când reapropie înspre „decenii trãite proºat) este perfectã exactitate.
ele ºi critice) o „vocaþie puterni- scrie despre viaþa ºi poezia Emi- în minciunã”. Se exaltã, pe acest Tot în discurs patetic îºi enume-
cã”. Într-o anume atitudine (e lyei Dickinson, nu se dã în lãturi grav fundament, de „românism”. rã, senin, aspru, cu mare putere
termenul poate cel mai potrivit sã facã ceea ce i s-a reproºat: Marea poetã rusã Marina Þveta- de judecare, chiar dincolo de
al publicisticii ºi eseisticii Au- metafore ºi nu definiþii ale poe- ieva o (pre)ocupã ºi aici, de ase- acuzare, multe vini, pe câteva
rei Christi). O atitudine funda- ziei: „Poemele Emilyei sunt ai- menea. Poate trece lejer spre pagini (496-498). κi asumã
mental eticã, întrucât, aduce ea doma cuiburilor de lãstuni din absolvita, de ea, Facultate de jur- multe vini sau, poate, o multiplã
1.Aura Christi alãturã 46 de motivarea, vocaþiei puternice, ei copilãria mea.” La rigoare, prin nalism (într-un moment de tre- vinã: bolile, faptul cã e „contra-
texte (Din infern, cu dragoste, ºi numai ei, îi este datoare. comparaþia complexã, prin me- cere spre alt regim politic). Nici dictorie, strãinã, veneticã, pro-
Ed. Contemporanul, Bucureºti, Aura Christi se apreciazã mai taforã, avem un soi de compara- Cehov ºi gândul sãu despre sim- scrisã, excesivã”, „confuziile,
2017), de lungimi medii ºi mari, ales ca poetã. E firesc sã se re- tism al lecturii poetice. Atrasã, plitate nu rãmâne nerepetat. În eºecurile, erorile ºi dramele
într-un cuprins compozit, nesis- fere la poezie, a sa (aici primeº- la George Bacovia, de obscuri- fine, dacã este vorba de o confe- mele”, „firea mea dificilã, întor-
tematizat, dupã principiul recu- te cu gravã emoþie propria poe- tatea fiinþei, de faptul cã (portre- rinþã a traducãtorilor, aflãm cã, tocheatã, inegalã, pierdutã în
renþei ca „eternã reîntoarcere”, zie tradusã în italianã) ori a alto- tizare metaforicã definitorie!), dar ºi cum, a tradus 60 de poeme vise fãrã înþeles”, însã într-o
tematic-obsesionalã. Epigrafele, ra, a celor mai apropiaþi dintre „un geniu atât de viclean”, acest din Anna Ahmatova. Textul titu- expiatoare finalitate propedeu-
care par ultra-critice, prin pesi- poeþii de departe, în spaþiu ca ºi „Hamlet al poeziei române”, lar, aºadar, dã oarecum seama de ticã: „învãþ sã iubesc lumea aºa
mism (teza), himerã (antiteza), în timp. Face, desigur, elogiul „N-a miºcat toatã viaþa din sub- temele nu doar ale cãrþii, dar ale cum este ea”. O eticã echivalentã
capãtã (în sintezã) un efect încre- poeziei, în general ºi în particu- terana lui”, Aura Christi scrie cãrþilor scriitoarei aºa-zicând a rãsplãþii fixeazã destinele. „To-
zãtor înalt spiritual, artistic ºi re- lar, aici, de pildã, pe când se aflã acum în transã impresionistã. plurigenerice. tul se plãteºte când eºti preaiu-
ligios. Aura Christi ne poartã în în China. Numeºte poezia un Subteranele vizitate sunt din ªi în notele de cãlãtorie, prin bit: cu sânge.” Sunt de folos ºi
abisul speranþei, nicidecum pe „rãu” necesar al fiinþei, dar ºtim Dostoievski, dar ºi din Gogol, Italia sau China, temele se reîn- valorile negative, dupã Fr. Nietz-
culmile disperãrii. Epigrafele vin cã gândeºte în sensul cã tot rãul Tolstoi (subterana sau cuºca tâlnesc, ca ºi modurile de expre- sche, „minciunã, trãdare, rãtãci-
din Gogol („Pustiu ºi groazã se merge spre – se pierde în – bine. acestuia), Nietzsche, Schopenha- sie. Citim aici chiar ºi unele frag- re, eroare, dispreþ etc.” Viaþa e
face în lumea ta.”, text mai lung Ca timp ºi spaþiu, astfel aproxi- uer. E reluatã, adâncitã, subtera- mente psaltice, despre iubire ºi acceptatã în sensul suprem sen-
citat ºi la p. 319), ºi Fr. Nietzsche meazã poezia ori poeticul. Poe- na lui Bacovia (numit fãrã reþi- nevoia de Dumnezeu. Repetãri timental. Imperios e sã iubeºti
(„Certitudinea de a exista într-o zia nu e înþeleasã ca un fel de lim- nere, ºocant, „oligofren superi- principiale personale: „Intensita- viaþa fãrã sã o înþelegi.
oarecare, întâmplãtoare, realita- baj, el, intraductibil (natura lite- or”, ca sã nu mai spun cã apare ºi tea e totul, aproape totul.”, „De Dar ce ne spune cartea aceas-
te.” Epigrafele sunt teme inten- rarã fiind în mod obiºnuit aflatã formula „omul-cârtiþã”), desco- acord, poezia e tehnicã, tehnicã ta, plecând de la titlu: infern? ce
siv ºi extensiv reiterate ºi în noul pe suportul unei limbi), dar exis- perit ca „subteranist de geniu”. ºi iarãºi tehnicã. Dar nu exclusiv infern? Vedem cã întrebarea po-
volum. Pustiul ºi groza nu cople- tã, pentru ea, dincolo, dacã nu mai (Fac precizarea cã termenul atât!”. Sau: „realitatea nu e decât trivitã este alta: care infern, pen-
ºesc. Rãul dã nãvalã spre bine, mai curând dincoace de limbaj, ca ata- echivalent pentru subteranã, o proiecþie a himerelor”. Aflãm tru cã nu este vorba deloc despre
mult chiar, spre iubire. Aura re: este (în) sufletul intraducti- subpãmântã, nu este al exege- modul de a scrie (a scris deja cel biblic. Nu e vorba nici mã-
Christi scrie în enunþuri cu un bil. (De la Emerson, poate ºi el tului Nicolae Balotã, ci al auto- 7000 de pagini): „Scriu aºa cum car de unul, ci de douã infernuri.
contur de litanie, stilistic remo- un poet, în sens larg, preia un alt rului Urmuz, din Pâlnia ºi Sta- respir...”. Cum a scris o carte sau Act de deplasare pe teren meta-
delatoare. De cele mai multe ori termen: suprasufletul.) Adevã- mate – roman în patru pãrþi). alta, de pildã, între ultimele, ro- foric. Deci, care, cu ce diferen-
se aºazã sub gândirea autoritarã, ratã, totalã, existenþã: fãrã poe- Subteranele devin semnul certi- manul în versuri Geniul inimii. þe? Le aflãm numaidecât, doar
rezistentã. Realitatea? A scris zie nu existã nimic. În poezie, tim- tudinii realitãþii (estetice, dar ºi Ne reaminteºte de frigul infer- pe nume, nu ºi prin „fiinþã”; no-
Hegel cã principiul face ºi supu- pul totalizeazã memoria, poezia naturale), împreunã cu mirarea. nal întâlnit la Dante. ªi, din nou, minal, nu real (analitic-descrip-
ne realitatea. De aceea, ceea ce exprimã veºnicia ca amintire. În acest volum, subterana are o scrisul pe o temã anume, dar din tiv). În coajã, nu în miez. Iar mie-
existã este proiecþia noastrã asu- Într-o formã de vizionarism po- vizibilã recurenþã. ªtim cã la Aura noi unghiuri. zul este unul, cel puþin este unul
pra realitãþii. Cunoaºtem doar fan- etic, de maximã intensitate sau Christi (ucenicã, într-o altã ge- Cartea aceasta se încheie cu comun. „Cert este cã unul din-
tasmele lumii ºi realitãþii. Ce tre- combustie, poezia este suprau- neraþie, a maestrului Breban), Poveºti de iubire: nu specia epi- tre elementele caracteristice
buie reþinut din viaþã este cã viaþa manã, exterioarã omenescului, temele nu sunt adunate, dar „risi- cã numitã poveste, dar un lung celor douã tipuri de infern –
adevãratã e artã, e punere ºi rã- celestã, „respiraþie a îngerilor”. pite”, par pierdute, dar se întorc. eseu, cu fapte din cãrþi ºi din via- bolºevic ºi globalist – este fap-
mânere în operã. Sau, ºi mai di- Ca spaþiu, „Poezia e o casã, o casã În eseul Subterana mea, citim cã þã. Totul e pregãtit cu numeroa- tul cã cerberii lor se împiedicã
rect ori restrâns, viaþa e artã, ceea a fiinþei, ºi, ca ºi subterana, o al- „iadul lãuntric este ascuns”, iar se citate (de altfel o marotã a au- în valorile reale, în credinþã,
ce se poate formula ºi înþelege bie a fiinþei.” Heidegger (casa subterana este spaþiul dedublaþi- toarei, care face ºi ea o reveren- identitate, istorie, mit, limbã,
deopotrivã cã arta e viaþã. Asta fiinþei, pentru limba genericã) lor. E descoperitã ºi schiþa unei þã criticã) din mulþi teoreticieni, tradiþie, unitate culturalã, unita-
într-o gândire a identitãþilor sau este adoptat prin adaptare la Dos- tipologii a dedublãrii. Scriitoarea filosofi, psihanaliºti, teologi, te naþionalã.” Au acelaºi miez
substituirilor majore. Repet: sub toievski (subterana). Totul este cãlãtoreºte prin viaþã ºi artã (fer- scriitori. Nu se uitã subterana ori axiologic. Identitate de esenþã.
acoperire autoritarã. Un alt privit însã în extensie, într-un fel til confundate) cu „Argonauþii sufletul veºnic ºi netemãtor. Se Ne poate mira faptul, dacã nu
exemplu, între altele: Trepte spre generalizat. Aura Christi nu rãmâ- subteranei”, doar în tãria lor se definesc omul, sufletul, abia din acceptãm unghiul contemplativ
cer, unde urcuºul este iniþiat prin ne doar la subterana lui Dosto- încrede. Se descoperã ea însãºi colþul gurii. Alãturi de alþi prie- (indirect descriptiv, analitic),
Confucius, Sf. Augustin, Erich ievski (cum nu rãmâne doar în ca fiinþa subteranã, necunoscutã, teni apropiaþi, Balotã, Ianoºi, so- metoda variaþiei ºi a substituþiei,
Auerbach, Albert Einstein, Fr. casa fiinþei lui Heidegger), ea din copilãrie, de la primele lec- þiile lor, e cuprins aici ºi un Bre- anunþatã (dacã nu ºi teoretizatã)
Nietzsche, E. Canetti etc. umblã, ca cititor ºi scriitor, cum turi, ascunsã în podul casei. Ca ban plângând, dar ºi impresia sa ºi mai cu seamã practicatã de
Scrisul zilnic (în mãcar douã ne previne, prin subterana mari- pe o strãinã o vede, într-o anu- de lecturã, nu fãrã o rezervã la Aura Christi. Dar sã aibã meto-
pagini), deºi nu e lucru de cãpe- lor scriitori. Cãrora, tematic, li mitã circumstanþã definitorie, tematica ideologicã-politicã, da rol, chiar ºi rost, de panaceu?
tenie, nu este aºezat în capãtul se înseriazã, întrucât adoptã/ mama, iar tatãl, îºi aduce aminte, despre Geniul inimii: o „capo- Imposibil de oprit revolta ideo-
vieþii active, apãrând secundar, adapteazã „o temã imposibilã: i-a cerut sã se ascundã. Ea simte doperã”. logicã disociativã. Dar pentru
este ºi el o puternicã obsesie. O subterana”. O temã înaltã, aº spu- protecþia nu doar a unei subtera- Aura Christi îºi ia precauþii scriitoare eul nu este un altul
temã, de ce nu? Ce este ºi ce nu ne, dar nu existã aici, în sensul ne a artei, a literaturii, dar înþe- metodice, deopotrivã pentru a (decât în raport cu tatãl). Tulbu-
este scrisul pentru Aura Christi? obiºnuit, un jos ºi un sus. Ori- lege cã trãieºte cu adevãrat într-o se apãra ºi defini, printr-o ofen- rarea conceptualã se intensificã
Scrisul nu este pentru ea ceea ce cum, ceea ce pare a fi de subsol, subteranã a culturii sau cultura- sivã modestie autocriticã. Biza- dacã bolºevismul nu este comu-
este mãcar pentru unii, devreme subterana, ridicã pe culmi crea- lã. Elitistã declaratã, Aura Christi rã este, continuã sã fie, ºi în nism, iar comunismul – altã cer-
ce noteazã intens iluzia scrisului þia literarã, chiar ºi pânã la intan- e, literar, estetic, filosofic, poa- acest mod. Rãspunde unei cri- titudine, ºi nu o simplã ipotezã
ca înþelegere. Nu raþional, dar in- gibilitatea/neinteligibilitatea cri- te ºi ideologic, ºi o „egalitaris- tici prin acceptarea ei numaide- a autoarei – n-a avut vreme sã se
tuitiv, nu logic, dar contemplativ, ticã. Autoarea are în vedere o li- tã”, la cel mai cuprinzãtor nivel: cât rãsucitã, prin acelaºi unchi nascã, istoria n-ar fi fost vred-
iatã termenii din recurs la meto- teraturã, s-ar spune, mai mult de aici propriul cuvânt compus contemplator. E simultan (auto) nicã sã-i dea existenþã
dã. Boalã, sau mãcar extensie a decât antologicã, de capodopere, (valizã): „viaþãmoarte”.
bolii fiziologic-spirituale, se re- dar alcãtuitã din „texte de neatins, 2.Titlul masivului tom, Din in-
cunoaºte, deci, maladia scrisului texte sacre”. Poeþii sunt primii fern, cu dragoste, este al unei Câºtigãtorul Concursului Naþional
ca salvare de la sinucidere. Tera- în ordinea reprezentãrii acestei conferinþe de la un festival al tra-
pia scrisului, iatã ce poate pãs- literaturi. De aceea le este acor- ducãtorilor derulat la Moscova. de Poezie „Constantin Nisipeanu” –
tra de la Aristotel, în marginea ca- datã legitimitatea celor mai mari Deloc academicã ori de specia- ediþia 2018
tharsis-ului moral-artistic. Actul mutaþii. Aura Christi propagã ast- litate, comunicarea, profund ati-

C
el de-al patrulea laure-
în sine al scrisului nu e singurul fel o revoluþie a poeþilor. Ea rî- picã, este extrem de puternic per-
care þine de insolitul deplin. „Ne- at al Concursului Na-
mîne, în felul sãu, izolat, o pa- sonalizatã. Cuprinde date disper-
firescul” de a scrie, ca ºi de a citi, seistã, o nostalgicã a vremii când sate. Reþin câteva. Unele, biogra- þional de Poezie „Con-
ori de a asculta muzicã, este afir- „scriitorii erau consideraþi semi- fice, grãitoare, ca cele despre stantin Nisipeanu” organizat de
mat ºi îndurat. O dublã aºteptare zei”. Din orice timp, chiar ºi din limba ºi literatura românã în Editura Aius pentru debutanþi
apare prin mijlocirea scrisului: 1. acel mai apropiat, regretabil acum R.S.S. Moldoveneascã. κi (re)- este Daniela Stãnescu (Drãgã-
dacã nu îndepãrtarea infernului, de îndepãrtat, de pe când ea citea gãseºte locul gândul lui Fr. Nietz- ºani) pentru volumul „Furnici de
mãcar o mai bunã traversare a lui, în biblioteca din Chiºinãu litera- sche, evident nu prima oarã citat, hârtie”. Lansarea volumului, ca
2. o cale (metodã) de a produce tura din România, cu litere chiri- ca poporul sã-ºi recunoascã oa- de fiecare datã, va avea loc la sfâr-
sau provoca iubirea (a nega infer- lice, prin forþa lucrurilor, ca o li- menii mari, care nu existã doar ºitul lunii februarie 2019, în foa-
nul, ca loc neiubit, dar fatalmen- teraturã strãinã. pentru ei înºiºi. Evocã biografia ierul Teatrului Naþional „Marin
te al iubirii): „scrisul rãmânea, în Poeþii îi prilejuiesc lecþii po- secvenþial petrecutã în mediu Sorescu” în cadrul Caravanei
esenþã, manifestarea nevoii mele etice simple, directe, naturale, multirasial ºi multilingvistic. Gaudeamus la Craiova. Constantin Nisipeanu

, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018 23


„Da,” spuse Molly, însã rosti „ªi-apoi tu îi aminteai mereu cã
totul atât de suav, încât de-abia n PETER S. BEAGLE era un unicorn.”
am auzit-o. Mã bãtu uºor pe braþ, În aceeaºi clipã, apãru o
apoi se ridicã ºi se îndepãrtã pen-
tru a se aºeza lângã foc. Pãrea cã
aþâþã focul, deºi nu o fãcea.
douã inimi (III) schimbare ºi în ceea ce îl pri-
veºte pe rege. Deodatã, ochii sãi
erau limpezi ºi simþãmintele se
zbãteau în ei, precum ochii lui
Am pornit dis-de-dimineaþã. se vedeau pe nicãieri, în vreme fi încãput trei vaci puse la pro- Molly, iar el ne vãzu pentru în-
Am cãlãrit în faþa lui Molly, pe ce doar un singur stindard era þap! – trecând de bucãtãrii, în- tâia oarã. Rosti suav: „Oh, prie-
calul acesteia, pentru o vreme, agãþat pe pereþi. Albastru, cu cãperea unde se spãlau vase ºi tenii mei!” ºi se ridicã în picioa-
u niver salia

însã în curând Schmendrick mã imaginea unui unicorn alb. Ni- spãlãtorie, ajungând într-o altã re, îndreptându-se cãtre noi ºi îºi
urcã pe al sãu, pentru a menaja mic altceva. încãpere aflatã sub o altã scarã. puse braþele în jurul umerilor lui
piciorul rãnit al celuilalt. Era mult Eram dezamãgitã. Am încer- Acolo era întuneric. Þi-ar fi fost Schmendrick ºi Molly. Atunci
mai plãcut sã te sprijini de el de- cat sã nu permit sã rãzbatã, însã imposibil sã o descoperi dacã nu mi-am dat seama cã fusese ºi era
cât îmi imaginasem – cu oase ie- Molly a observat. „Ai vrut o for- ºtiai unde se aflã. Schmendrick încã un erou ºi mi-a trecut prin
ºite în relief pe alocuri, cu trãsã- tãreaþã,” îmi spuse blând. „Te nu bãtu la uºã ºi nu rosti niciun minte cã totul s-ar putea sã fie
turi delicate ºi maleabile. Nu vor- aºteptai sã vezi turnuri din piatrã cuvânt magic pentru a o deschi- în regulã, pânã la urmã. Poate
bea prea mult, însã îngâna multe întunecatã, stindarde, tunuri ºi de. Stãtu dinaintea ei ºi aºteptã lucrurile chiar vor fi în ordine.
cântecele ce ne însoþeau, uneori rãºi cu ochiul. „Nu ar putea re- cavaleri, trâmbiþaºi sunând de pe pânã când se deschise la scurt „ªi cine este aceastã prinþe-
în limbi din care nu înþelegeam o zista când este vorba despre do- crestele zidurilor. Îmi pare rãu. timp, iar noi îi pãºirãm pragul. sã?”, întrebã el, þintuindu-mã cu
iotã, alteori inventând cântecele rinþa unei domniþe aflate la anan- Pentru cã este primul castel pe Regele se afla înãuntru. Sin- privirea. Avea o voce demnã de
lipsite de sens pentru a mã face ghie, cu cât este mai dificilã ºi care îl vezi ºi pentru tot.” gur-singurel, regele se afla înã- un rege, gravã ºi puternicã, însã
sã râd, precum acesta: primejdioasã sarcina, cu atât mai „Nu, este un castel frumuºel,” untru. deloc înspãimântãtoare sau ma-
bine. Dacã nu s-a grãbit sã vinã am rostit. ªi chiar era frumuºel, Era aºezat pe un scaun obiº- leficã. Am încercat sã îi spun nu-
Soozli, Soozli, dragã fatã, în ajutorul satului tãu încã de la aºezat tihnit pe creasta colinei, nuit din lemn, nu pe un tron. Ne mele meu, însã nu am putut scoa-
Ca s-o spun pe-a dreaptã, prima chemare, a fost cãci cu si- scãldat în lumina soarelui ºi tolã- aflam într-o încãpere cu adevãrat te niciun sunet, astfel cã el se
mi-ai intrat cu forþa-n viaþã. guranþã se afla într-o altã aven- nit în mijlocul acelor flori sãlbati- micã, de aceeaºi mãrime ca ºi ca- lãsã sã cadã într-un genunchi di-
Soozli, Soozli, turã plinã de eroism. Sunt cât se ce. Era un târguºor, dupã cum mera de þesut a mamei, poate de naintea mea ºi îmi luã mâna într-a
n-ai vrea oare poate de convins cã, de îndatã puteam observa acum, cu cãsuþe aceea regele pãrea atât de mare. lui. Spuse: „Am ajutat de multe
sã îmi fii pe drum însoþitoare? ce îþi va auzi rugãmintea – amin- precum ale noastre, înghesuite ºi Era de statura lui Schmendrick, ori prinþese aflate la ananghie.
teºte-þi sã faci o plecãciune cum lipite de zidurile castelului, astfel însã pãrea mult mai împlinit. Porunciþi-mi.”
Nu a fãcut vreo vrãjitorie, poa- se cuvine – va înºfãca mãreaþa încât oamenii sã se poatã strecu- Mi-l imaginasem ca având o bar- „Nu sunt o prinþesã, sunt
te doar o datã, pe când un corb lui sabie ºi lance, te va ridica în ra înãuntru pentru a fi ocrotiþi la bã lungã inundându-i pieptul, dar Sooz,” am spus, „ºi vin dintr-un
cobora în picaj spre cal – din purã ºa ºi va zbura ca vântul cãtre lo- nevoie. Am spus: „Doar aruncân- aceasta era scurtã, întocmai ca a sãtuc al cãrui nume nu ai avea de
rãutate; doar atât, nu se vedea cul unde se aflã grifonul tãu, ridi- du-þi o privire asupra lui, îþi poþi tatãlui meu, însã încãrunþitã. Purta unde sã îl ºtii, unde este un gri-
niciun cuib pe nicãieri – fãcând când praful în urma sa. În floarea da seama cã regele este un om o mantie roºie ºi aurie, iar pe ca- fon ce înhaþã copiii.” Totul nã-
biata fiinþã sã dãnþuiascã, sã tre- vieþii sau în vremurile senectuþii, cumsecade.” pul sãu cãrunt se odihnea o co- vãli afarã dintr-o singurã rãsufla-
sarã ºi sã se încline aproape- întotdeauna a procedat astfel.” Molly mã privi cu capul puþin roanã din aur realã, nu cu mult re, dar el nu râse ºi nici nu mã
aproape sã mã doboare. Schmen- Îmi ciufuli pãrul. „Molly îºi face aplecat într-o parte. Spuse: „Este mai mare decât cununele pe care privi diferit. Se interesã de nume-
drick se întoarse în cele din urmã prea multe griji. Aºa este ea. Sun- un erou, Sooz. Þine minte lucrul le aºezãm pe capul berbecilor le sãtucului de unde veneam, pe
în ºa ºi o þintui cu privirea, iar în tem cei care suntem.” acesta, indiferent la ce vei fi mar- noºtri care ies învingãtori la sfâr- care i l-am spus, iar el rãspunse:
clipa imediat urmãtoare un ºoim „Ce este o plecãciune?” l-am torã, orice gânduri þi-ar rãsãri în ºitul anului. Avea un chip blând, „Cu siguranþã îl ºtiu, domniþã.
se prãvãli de nicãieri pe urmele întrebat. Acum ºtiu, cãci Molly minte. Lír este un erou.” cu un nas mare ºi bãtrân, cu ochi Am fost acolo. Iar acum voi avea
corbului, care þipã ºi se fãcu ne- mi-a arãtat, însã pe atunci nu „Ei bine, ºtiu acest lucru,” am mari, albaºtri, ca un bãieþaº. Însã plãcerea de a mã reîntoarce.”
vãzut într-un stufãriº, unde ºoi- aveam habar. Nu râse, doar ochii spus. „Cu siguranþã mã va ajuta. ochii lui erau atât de osteniþi ºi Aruncându-mi privirea peste
mul nu l-ar fi putut urma. Cred ca îi jucau, apoi îmi fãcu semn sã mã Sunt convinsã.” de grei, încât nu îmi pot imagina umãrul sãu, i-am vãzut pe
a fost ceva magic. întorc spre faþã, iar el continuã Însã nu eram. Din clipa în care cum îi rãmâneau deschiºi. Câteo- Schmendrick ºi pe Molly zgâin-
Þinutul pe care îl strãbãteam sã îngâne cântecele. am zãrit acel castel plãcut privirii, datã, îi închidea. Nu mai era ni- du-se unul la celãlalt. Schmen-
era unul plãcut, pânã am ajuns la agreabil, convingerea mi-a pierit. meni altcineva în micuþa încãpe- drick voia sã spunã ceva, însã
drumul cel adevãrat. Copaci, zã- Soozli, Soozli, Nu am întâmpinat probleme la re, iar el ne cerceta pe toþi trei amândoi se întoarserã spre uºã,
voaie, vãi înguste ºi line, coline Cum mã-nveseleºti tu oare intrare. Poarta se dãdu pur ºi sim- de parcã ar fi ºtiut cã ne cunoº- când o femeie mãrunþicã, cu pie-
acoperite de flori sãlbatice pe Din cap pânã-n picioare. plu în lãturi de îndatã ce Schmen- tea, însã nu ºi motivul. A schiþat lea închisã la culoare, cam de vâr-
care nu le cunoºteam. Se vedea Soozli, Soozli, drick bãtu o datã, iar el, Molly ºi un zâmbet. sta mamei mele ºi purtând o tuni-
cã aici ploua mai mult decât aco- Aduc veºti – eu intrarãm, strãbãtând târguºo- Schmendrick rosti cu o blân- cã, pantaloni în carouri, din lânã
lo de unde vin eu. Ce bine cã oile Cu mine marþi de-ai vrea sã rul, unde oamenii vindeau tot deþe ieºitã din comun: „Maiesta- ºi cizme precum Molly, tocmai îºi
nu au nevoie de pãºuni precum te cãsãtoreºti. soiul de fructe ºi legume, oale ºi te, suntem Schmendrick ºi Mol- fãcu apariþia. Rosti, cu o voce
vacile. Ele urmeazã caprele, iar tingiri, îmbrãcãminte ºi alte ob- ly, Molly Grue.” Regele clipi. scãzutã ºi îngrijoratã: „Îmi pare
caprele se duc oriunde. Aºa stau Aflasem cã regele locuise în- iecte, aºa cum fac ºi în sãtucul „Molly, cea cu pisica,” ºopti rãu cã nu am fost prezentã pen-
lucrurile în sãtucul meu, n-avem tr-un castel aflat pe o stâncã în nostru. Ne strigau din toate zãri- Molly. „Îþi aminteºti de pisicã, tru a-i întâmpina pe vechii tova-
de ales. Însã acest þinut mã atrã- apropierea mãrii în tinereþe, la le sã ne apropiem de tarabele lor Lír.” rãºi ai Maiestãþii Sale. Nu este
gea mai mult. mai puþin de o zi de Hahsgate, însã ºi sã cumpãrãm ceea ce vindeau, „Da,” spuse regele. Pãrea cã nevoie sã îmi spuneþi vestitele
Schmendrick îmi spuse cã nu acesta s-a prãbuºit – Schmendrick însã nimeni nu încerca sã ne îm- ar fi avut nevoie de o veºnicie voastre nume – eu sunt Lisene,
a fost aºa dintotdeauna. „Înainte nu mi-a spus în ce mod – astfel cã piedice intrarea în castel. Doi bãr- pentru a rosti acel singur cuvânt. secretarul regal, tãlmãcitor ºi pro-
de încoronarea lui Lír, acest þi- a ridicat unul nou într-un loc di- baþi pãzeau cele douã porþi uria- „Pisica, da, bineînþeles.” Nu adã- tector.” Luã braþul Regelui Lír cu
nut era un pustiu sterp unde nu ferit. Mi-a pãrut rãu sã aud acest ºe ºi au vrut sã afle numele ºi ugã nimic, am stat ºi am aºteptat, foarte multã blândeþe ºi bunã-
creºtea nimic – nimic, Sooz. Se lucru, fiindcã nu vãzusem nicio- motivul vizitei noastre la Regele iar regele continua sã îi zâmbeas- cuviinþã ºi îl conduse pe acesta
spune cã asupra þãrii se abãtuse datã marea ºi îmi dorisem dintot- Lír. În clipa în care Schmendrick cã unui lucru nevãzut. înapoi la scaunul sãu.
un blestem, iar, într-o oarecare deauna ºi încã nu o vãzusem. Dar le-a împãrtãºit numele sãu, au fã- Schmendrick îi spuse lui Schmendrick avu nevoie de o
mãsura, era adevãrat, însã îþi voi niciodatã nu vãzusem nici vreun cut de îndatã un pas înapoi ºi ne- Molly: „Ea era cea care uita de clipã pentru a-ºi trage rãsuflarea.
povesti altãdatã.” Oamenii mari castel, asta era. M-am sprijinit de au permis sã trecem, astfel cã am ea astfel.” Era o schimbare în
întotdeauna spun lucrul acesta pieptul sãu ºi am adormit. început sã mã gândesc cã poate vocea lui, întocmai ca atunci
atunci când eºti un copil ºi urãsc Cãlãtoria se desfãºura încet, chiar era un mare vrãjitor, cu toa- când vorbise despre cum fusese Traducere din limba
atunci când se întâmplã asta. astfel încât calul lui Molly sã se te cã nu îl vãzusem niciodatã fã- þinutul în vremuri apuse. Spuse: englezã de Roxana ILIE
„Însã Lír a adus schimbarea pes- vindece, însã de îndatã ce copi- când altceva în afarã de mici tru-
te tot. Þara era atât de bucuroa- ta sa a fost în ordine, am mers curi ºi îngânând cântecele scur-
sã sã îl vadã, încât a început sã în galop tot restul drumului. Caii te. Bãrbaþii nu s-au oferit sã îl
înfloreascã ºi progresele erau lor nu pãreau a avea nimic ma- conducã în faþa regelui, însã nici
vizibile din clipa când el a deve- gic ori special, însã puteau ga- el nu i-a rugat.
nit rege ºi a continuat astfel de lopa vreme îndelungatã fãrã a Molly avea dreptate. Îmi ima-
atunci încoace. Cu excepþia bie- obosi, iar eu i-am periat ºi þesã- ginasem castelul ca fiind rece ºi
tului Hagsgate, dar aceasta este lat, sudoarea lor de-abia se sim- învãluit de tenebre, cu regine ce
altã poveste.” Tonul vocii sale þea. Dormeau pe o parte, pre- ne priveau pieziº ºi bãrbaþi ma-
scãdea ºi a devenea mai grav cum oamenii, nu în picioare, aºa sivi în armuri zãngãnitoare ce tre-
atunci când vorbea despre Hag- cum dorm caii. ceau pe lângã noi. Însã coridoa-
sgate, de parcã nu mi s-ar fi adre- Chiar ºi aºa, ne-au trebuit trei rele prin care îl urmam pe Schmen-
sat mie. zile întregi pentru a ajunge la Re- drick erau scãldate în lumina soa-
Mi-am rãsucit gâtul pentru a-l gele Lír. Molly a spus cã amintiri- relui ce pãtrundea prin ferestrele
privi. „Crezi cã regele Lír se va le castelului care se prãbuºise îl late ºi înalte, iar oamenii pe lângã
întoarce cu mine ºi va ucide gri- chinuiau, acesta fiind motivul care treceam ne salutau cu o miº-
fonul acela? Cred cã Molly crede pentru care cel în care locuia în care a capului, zâmbindu-ne. Am
cã nu o va face pentru cã este prezent era pe cât de departe de depãºit o scarã din piatrã ce se
atât de bãtrân.” Nu îmi dãdusem mare era posibil ºi extrem de dife- arcuia ieºind din câmpul nostru
seama cã fusesem atât de îngri- rit faþã de cel anterior. Se afla pe vizual ºi am fost convinsã cã re-
joratã pânã când nu rostisem un deal, astfel cã regele avea po- gele locuieºte în capãtul ei, însã
aceastã frazã. sibilitatea de a vedea orice dru- Schmendrick a trecut-o cu vede-
„Dar bineînþeles cã o va face, meþ se ivea pe drum, însã ºanþul rea. Ne-a condus prin sala cea
fetiþo.” Schmendrick îmi fãcu ia- lipsea, iar strãjile în armurã nu mare – aveau un cãmin unde ar

24 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018

S-ar putea să vă placă și