Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 9 (239) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

Olimpia Zdrenghea Edou – Simbolurile vieþii

Ilustraþia numãrului cuprinde lucrãri din Salonul de varã al Asociaþiei Senior Art Craiova. Expoziþie (picturã, sculpturã) de grup dedicatã Centenarului Unirii
n NICOLAE MARINESCU
Nr. 9 ((239
239
239)) • 2018
2018
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Aºa vorbeºte

aºa vorbeºte
Mozaikul l 2

MIªCAREA IDEILOR
Mira Simian Baciu – 40 de ani de la
moarte
Dosar coordonat de Mihaela Albu
Mozaikul
a rvantext

Mihaela ALBU: Mira Simian Baciu –


scriitor ºi profesor român în exil l 3
Ioan St. LAZÃR: Mira Simian (1920-
1978) – 40 de ani în nemurire l 4

Î
George ALEXE: Houla Macoumba n urmã cu exact 180 de ani, pe 3 sunt în stare a vorbi destul de lãmurit, ba
Hora l 6 octombrie 1838, Constantin Lecca încã ºi în pildã, încã socotesc cã mã va Revista de culturã editatã de
Alexandru BUICAN: Mira Simian: fãcea sã vadã lumina tiparului, în pricepe acela ce va voi. O putere deosebi-
te

Farmece, editura „Mele”, 1979 l 6 tipografia proprie, Mozaikul, primul perio- tã mã tot silea (vorbeºte Mozaikul), mã AIUS Printed
Epistolar Nicholas Catanoy - Mira Si- dic cultural din Oltenia, cu apariþie sãptã- tot îmboldea, nu ca sã mã fãlesc cã poci
mian Baciu (Steluþa Pestrea Suciu) l 7 mânalã, în fiecare zi de luni, timp de exact vorbi în vârstã de ºase luni ºi cã sunt o Apare sub egida Uniunii
Mira SIMIAN BACIU: Interplaneta- un an, pânã la 25 septembrie 1839. Publica- raritate, - fereascã Dumnezeu! – ci ca sã
rii l 7 þia era de format in octavo, fiecare numãr spun cã astãzi sunt de ºase luni ºi mai cu Scriitorilor din România
dintr-o coalã de tipar, cu o numerotare con- seamã ca sã mai îndemn prin rugãciuni pe
tinuã, totalizând un numãr de 832 pagini. puþini, cã pe mulþi crez cã n-o sã poci ( aºa
De la cel dintâi numãr, este inseratã voi sã zic, fiindcã ºtiu cã totdeauna se în-
caseta tipograficã, precedatã de o Înºtiin- tâmplã dimpotrivã de ceea ce zice omul) a DIRECTOR
þare adresatã publicului cititor, ce vor fi mã primi supt aripile lor, mãcar de nu mã Nicolae Marinescu
reluate numãr de numãr ºi pe care le re- vor citi, tatãlui meu numai sã i se plãteas-
producem mai jos pentru simplitatea can- cã regulat plata de peste an, ºi eu voi gãsi
didã cu care se adreseazã publicului sãu pe altul sau alta din coprinsul plãtitorului REDACTOR-ªEF
potenþial: cu care mi-oi voi petrece – nu cred sã mã Petriºor Militaru
Înºtiinþare lase sã mor de tot de urât. Almintrelea mi-
Redactorul, acestei foi, fiindcã este ºi e fricã sã nu mã bolnãvesc (vorbeºte Mo- SECRETAR DE REDACÞIE
Mira Simian
Mira Simian proprietarul Tipografiei, încunoºtiinþea-
zã cinstitului Public, cã este gata a sluji
zaikul) cã ºi doctorul vãzându-mã cam
slãbuþ m-a încredinþat: cã în starea în care Maria Dinu
Baciu –– 40
Baciu 40 oricui, ce va voi sã publicheze prin glasul
acestei Gazete, sau prin deosãbitã foaie,
mã aflu, de mã voi bolnãvi, abia s-o pot
duce pânã voi împlini anul (mãcar cã eu REDACTORI
de ani
de de la
ani de la vr-o înºtiinþare de vânzare, cumpãrãtoa-
re, arenduire ºi orice alte publicaþii.
destulã dietã fac ºi aº vrea bucuros sã
scoþ pe doctorul de minciunã) ºi atunci cu
Cosmin Dragoste
Marius Cristian Ene
moarte
moarte Aceastã foaie ese odatã pe sãptãmâ-
nã, luni, câte o coalã în octav. Preþul pre-
hapurile lui Morizon nu mai scap.” „La
mulþi ani Sfintele Paºti!!!” ªi aº vrea sã mã Daniela Micu
Cristi Nedelcu
numeraþiei pe an este de 2 galbeni împã- însãnãtoºez bine, ha, ca sã ajung mai multe
rãteºti. Abonaþia se face în Bucureºti la Sfinte Paºti, ºi totdeauna sã strig: La mulþi
D. Medelnicer Iordache Pop în Sf. Sava, ani Sfânta înviere s-ajungeþi cu sãnãtate REDACTORI ASOCIAÞI
BELETRISTICÃ ºi la D. Zaharie Carcalechi ºeful Canto- ºi bucurie! (aºa vorbeºte Mozaikul)” Denisa Crãciun
Mãdãlin Teodor ROªIORU: Sleepless rului de Avis; în judeþe la D. D. Profesori; N-a fost sã fie! A rezistat, cum anticipa,
(II) l 8 Geo Fabian
în Craiova la Redacþie, în casele mare- jertfelnic, exact pânã a încheiat anul de Silviu Gongonea
lui clucer Iordache Oteteliºanu. apariþie, adicã pânã la Mozaikul No 52,
CRONICA LITERARÃ Redactor ºi Editor Constantin Leca. din 25 sept. 1839. Numãr care se încheie Ioana Repciuc
Ion BUZERA: Neosuprarealismul cu un anunþ: Mihaela Velea
rezistenþei noastre: minimal, virtuos ºi Dupã ºase luni, în martie 27, 1839, Lec-
ca simte nevoia sã îºi motiveze publicul „Cãtre Domnii Abonaþi
postmodern l 9 Cu numãrul acesta se sfârºaºte anul
ºi, în Mozaikul No 26, include douã texte COLEGIUL DE REDACÞIE
premonitorii. Mozaikului, ºi pentru cã ºi cu începerea Gabriel Coºoveanu
LECTURI Dupã o naraþiune istoricã: Stuart cele pe viitorului An Nou nãdãjduiesc a-i da o
Maria DINU: Lumea din cartier sub formã nouã, coprinzãtoare, pe lângã cele Gheorghe Fabian
urmã (povestite din anul 1746), o notã –
soarele sudic l 10 Ceva despre gazete semnaleazã, subtil, citi- de acum, ºi de alte noutãþi, va înceta deo- Viorel Pîrligras
Marian Victor BUCIU: Un roman „to- torilor sãi ascendentul cultural al Europei: camdatã tipãrirea lui pân-atunci.
tal” poetic (III) l 11 „Cele dintâi gazete scrise s-au dat afa- Pe lângã aceste însã, viu a arãta cea mai CONCEPTUL GRAFIC
Eleanor MIRCEA: Omar ºi diavolii rã în Veneþia în anul 1536; cele dintâi tipã- mare mulþumitã ºi recunoºtinþã Domnilor Lucian Irimescu
noºtri cei de toate zilele l 11 rite a fost Jurnalul de Francfurt de E. Er- abonaþi ce au binevoit a sprijini aceastã
Dan IONESCU: O liricã investigativã nel, anul 1615. Doftorul franþez Renudot lucrare a mea, rugându-i totodatã, ca la în-
l 12 ceputul anului viitor, când Mozaikul îºi va COORDONARE DTP
spun cã a fost cel dintâi scriitor de gazete
Tatiana JILAVU: Despre Cagliostro l în Franþa în al 30-lea an al 17 veac. In En- lua, de iznoavã, cursul, sã binevoiascã iar Mihaela Chiriþã
12 glitera se ivi cea dintâi foaie de Gazetã re- a-l patrona atât dumnealor cât ºi alþi iubi-
ªtefan VLÃDUÞESCU: „Quaderni di gulatã în anul 1616 ºi pânã în anul 1792 se tori de noutãþi ºi lecturã, fãgãduindu-mã ºi
Studi Italiani e Romeni”: relevanþã ºi ei din parte-mi, pe lângã adaosul novitate- Revista „Mozaicul” este membrã
urcaserã numerii gazetelor ce ieºea în Lon-
altitudine intelectualã l 13 dra ºi în toatã Englitera la 15. 004.760. – În lor, ce va coprinde, încã o coalã pe toatã A.R.I.E.L.
Mario ªERBAN: Jurnalul Rãului sau Ungaria se ivi cea dintâi Gazetã latineascã sãptãmâna; adicã va ieºi de douã ori pe
despre ego contra mundum l 13 în 1721, iar cea dintâi nemþeascã, în 1730. sãptãmânã câte o coalã odatã. Partener al OEP (Observatoire
Cea dintâi ungurescã tocma în anul 1780.” Puind doar toatã încrederea mea asu-
ARTE pra bunei voinþi a scumpilor Patroþi ºi aº- Européen du Plurilingvisme)
Cine avea urechi de auzit ºi ochi pen-
Geo FABIAN: Viori celebre – secrete tru citit constata cã „Gazeta” nu era un teptând cu nerãbdare acea zi a reînceperii,
de sonoritate (II) l 14 cu supunere mã recomand. Tiparul: Aius PrintEd
simplu moft al unor „ciudaþi”, ci un instru-
Mihai MACEª: Poeme l 14 ment al civilizaþiei spre care aspirau, e 1839 septemvrie 20, Tiraj: 500 ex.
drept, perceputã mai ales prin bunurile Craiova Constantin Leca”
UNIVERSALIA materiale pe care le vedeau ºi le doreau Dar minunile existã ºi þin de puterea spi- ADRESA REVISTEI:
Sarbãtoarea poeziei (II). Traducere de mai mulþi. Uvertura, un adevãrat captatio ritului. Dupã 160 de ani, alþi doi profesori Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Bianca Teodorescu l 15 pentru tema gravã ce urma sã fie atacatã, din Craiova, Constantin M. Popa ºi sub- Tel: 0351 / 467.471
este aparent abandonatã în favoarea unui semnatul, îndemnaþi de Editorul Ilarie Hi-
SERPENTINE intermezzo alcãtuit din douã scurte para- noveanu, împreunã cu alþi intelectuali ai E-mail: mozaicul98@yahoo.com
Ion MILITARU: Om deplin al culturii bole: Un proþes ºi Mortul mincinos, pen- locului, cei mai mulþi ºi ei profesori, susþi-
(I) l 16 tru a reveni, în final, cu un strigãt dramatic nuþi de marele cãrturar Adrian Marino, ISSN 1454-2293
Ioan Cristian ALEXANDRU, Tony a cãrui formã alegoricã era destinatã sã aveau sã preia Proiectul europenist Mo-
BOLD, Ion DEACONESCU: Semnificaþia conserve demnitatea – zaikul – sub semnul „neopaºotismului” ºi
studiului ºi cercetãrii (II) l 17 sã-l ducã încã douã decenii, mai departe!
„Vorbeºte Mozaikul:
El ureazã: La mulþi ani Sfânta înviere! ªi Cu Voia Domnului, lucrarea începutã va
UNIVERSALIA continua, cu noi sau cu alþii, cãci sunt încã
Marcello CAPRARELLA: Cursul des- celor ce nu s-au abonat la dânsul. Unii 9 771454 229002
copii (vorbeºte Mozaikul) încep la un an multe de fãcut! Credinþa noastrã este cã Responsabilitatea asupra
tinelor încruciºate. Traducere de Elena dupã Mozaicul urmeazã Mozaicul! (aºa conþinutului textelor revine autorilor.
Pîrvu l 18 a rupe la cuvinte lesne de pronunþat, mã-
car cã atunci ca sã-i înþelegi bine trebuie vorbeºte Mozaicul) Manuscrisele nepublicate
sã cunoºti dialectul întrebuinþat în acel La mulþi ani, Cititori, Colaboratori ºi nu se înapoiazã.
ARHIVA „SAªA PANÔ Prieteni ai Mozaicului!
Corespondenþã Mira Simian Baciu – cuprins unde el creºte; eu însã mã simþ
Saºa Panã (Petriºor Militaru) l 20 (vorbeºte Mozaikul) cã de la ºase luni, Al dumneavoastrã, www.revista-mozaicul.ro
Nicolae Marinescu

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


n MIHAELA ALBU

m iºcarea ideilor
Mira Simian Baciu –
scriitor ºi profesor român
în exil
O restituire necesarã
I
ntelectualii români care au semna în Memoriile sale – în ca- pie. Romanul Cartea Râmnicu-
reuºit sã emigreze în þãrile pitolul Jurnal hawaiian (12 ia- lui, rãmas în manuscris, precum
libere de comunism au fost nuarie 1971) aflãm o informaþie ºi prozele sale scurte dau mãrtu-
cei care au realizat în mod auten- preþioasã despre înaltul nivel in- rie a nostalgiei, dupã cum, ca în
tic o permanentizare în plan cul- telectual al Mirei, cultura temei- cazul multor altor scriitori români
tural, reînnodând în alt teritoriu nicã pe care o acumulase în timp: din exil, continuitatea exprimãrii
firele înfloritoarei perioade inter- „Într-o pauzã, Mira a þinut o pre- lingvistice în limba maternã, fru-
belice de acasã. Ne referim aºa- legere de zece minute despre da- museþea limbii transpusã în ima-
dar la exilul propriu-zis, cel de daism ºi suprarealism, într-o ex- gini poetice3 nu este decât una
dupã 1945 ºi pânã la revoluþia din celentã francezã ºi la un elegant dintre modalitãþile supreme de
1989, când cei aflaþi departe de nivel academic..” afirmare identitarã.
þarã ajunseserã, în ciuda diferen- Astfel, nu e de neglijat – în
þelor de pãreri, sã înfãptuiascã în
plan politic ºi cultural „un exil
aproape unitar ºi solidar”, dupã D
ar predarea limbilor
strãine, precum ºi a li-
teraturilor braziliene
identificarea ºi integrarea operei
Mirei Simian în ansamblul poeziei
româneºti – aprecierea unuia din-
Mira Simian
cum îl caracteriza Virgil Ierunca
într-o convorbire cu Octavian
Paler, publicatã de cãtre editori
în continuarea paginilor din jur-
ori franceze, nu au impietat în
niciun caz dragostea sa pentru
limba ºi cultura românã, iar amin-
tirea þãrii ºi a oraºului în care s-a
tre cei mai importanþi poeþi ro-
mâni, aflat el însuºi în exil, Horia
Stamatu, care considera poezia
Mirei drept „una dintre cele mai
Baciu – 40 de
nalul sãu, intitulat Trecut-au anii,
apãrut în România abia în 2000 la
editura Humanitas.
nãscut îi vor determina multe
dintre activitãþile în plan literar
(cultural în general). Un volum de
poeme, Farmece, publicat în lim-
nobile, mai sincere poezii româ-
neºti de azi”, pentru cã exilul „nu
se vede nicãieri în limbã, limba ei
româneascã nu este deloc o «lim-
ani de la moarte
P
rintre aceºti intelectuali ba românã la Paris, este o dova- bã moartã», adicã rãmasã în loc,
s-a numãrat ºi Mira Si- dã a legãturii sale sufleteºti cu ci în subiacenta jale de nelecuit Dosar coordonat de Mihaela Albu
mian Baciu, al cãrei des- þara care a format-o spiritual, iar care peste tot este la fel de acutã”.
tin nu poate fi separat de cel al alt volum, publicat tot la Paris – În plus, chiar volumul de schiþe ci rugând-o sã expedieze alte colabo- ºi-l revedea de nenumãrate ori, înainte
soþului sãu, poetul ªtefan Baciu. Houla, Macumba, Hora – , chiar Fata lui Temelie îl considerã reu- rãri, care deseori se lãsau aºteptate, sã-i afle forma care, peste câtva timp,
Deºi numele Mirei este mult dacã în limba francezã, aduce nind „pagini de prozã poeticã”. pentru cã Mira avea o adevãratã pa- tot nu era cea din urmã” (p.202)
mai puþin cunoscut, nu este mai aproape spiritul cunoscutului Fie ºi numai aceste aprecieri siune a cuvântului, pe care-l întorcea
puþin important datoritã anvergu- dans românesc de cel al unor din partea unui mare scriitor ro-
rii realizãrilor, precum ºi a activi- embleme identitare pentru Brazi- mân impun ca necesitate inte-
tãþii sale neobosite în promova- lia ºi Hawaii. grarea ºi cunoaºterea operei (ºi
rea culturii române în spaþii geo- Amintirile celor care au cunos- activitãþii culturale) a Mirei Si-
grafice îndepãrtate. cut-o reveleazã adesea iubirea ºi mian Baciu.
Existenþa ei artisticã o indivi- dorul ei pentru locurile natale pe La 40 de ani de la stingerea
dualizeazã faþã de ceilalþi scrii- care, de altfel, nu le-a mai vãzut vieþii ei (2 iulie 1978), se cuvine
tori români din exil în primul rând niciodatã. Astfel, din revista „adusã acasã”, cunoscutã ºi re-
prin faptul cã abia acolo, depar- Drum, sub iniþialele G.B., selec- cunoscutã.
te de þarã, ºi-a putut realiza vi- tãm un fragment dintr-o evocare
sul de tinereþe – acela de a se a personalitãþii Mirei: „Aºezatã
1
dedica laturii artistice, de a stu- într-un fotoliu, în camera hotelu- Permanent în tandem intelec-
dia literele, de a susþine un doc- lui unde o vizitam, îºi arcuia de- tual – poetic ºi publicistic – cu ªte-
torat în filologie, de a scrie ºi a getele în simboluri, iar cuvintele fan Baciu, Mira va colabora în revis-
publica volume în limba românã sunau încet, melodios, cântau. tele exilului, de la Mele la Limite (Pa-
ris), Drum (Mexico), Apoziþia
ºi francezã, de a colabora la re- Cântau copilãria ºi þara pierdutã, (München), Micron ºi Revista scri-
viste literare1, de a preda limbi ºi pe care i-o aduceam, prin prezen- itorilor români (München), unde
literaturi strãine. þa mea, dupã atâta timp. Deodatã publica Ibrahim, un fragment din
În þarã, la îndemnul pãrinþilor, se opreºte: Sã te întreb ceva, ce romanul Povestea Râmnicului.
Mira Simian urmase facultatea de mai este prin Râmnic, ai mai fost 2
În Memoriile sale, Bartolomeu
farmacie, lucrând apoi în acest pe acolo? Ce mai este prin par- Valeriu Anania, proaspãt sosit în
domeniu alãturi de pãrinþii sãi în cul oraºului?Fãrã sã-mi aºtepte Hawaii, va descrie împrejurãrile în
Râmnicu Vâlcea, oraºul în care s- rãspunsul, în fraze fãrã punct ºi care a cunoscut-o pe Mira, sublini-
a nãscut (în 16 mai 1920) ºi cãruia virgulã, eliminând formele, culo- ind adesea dragostea ei pentru locu-
îi va duce apoi dorul2, la fel cum rile ºi miresmele anilor ºi locuri- rile natale: „Cred cã în mai puþin de o
jumãtate de orã un Volswagen se
se va întâmpla, de la Paris, cu lor au inundat camera, iar obiec- oprea în parcarea din faþã ºi de la
concitadinul sãu, Virgil Ierunca. tele ºi arborii din faþa ferestrelor volan s-a desprins o doamnã de sta-
Dar la începutul exilului, tocmai ºi florile de pe masã mi-au pãrut turã mijlocie, corpolentã, chiar gra-
aceastã profesiune practicã îi va altele, animate de spiritul poetei, sã, dar cu mersul sprinten ºi faþa jo-
salva pe ea ºi pe soþul sãu, ea de neastâmpãrul ei lãuntric. Inti- vialã. Aºa am cunoscut-o pe Mira,
gãsindu-ºi astfel mai uºor servi- midat de tumult, fascinat de mo- cu care am stat de vorbã vreo douã
ciu ºi lucrând pentru un timp într- bilitatea ºi inteligenþa ei, o ascul- ceasuri la o cafea în holul hotelului.
o farmacie în Rio de Janeiro. tam la adãpostul amintirilor unor Când a aflat cã sunt vâlcean, a
De îndatã ce a învãþat portu- timpuri cu care Mira Simian te cuprins-o o vervã nemaipomenitã ºi
mi-a povestit multe din viaþa ei ºi a
gheza ºi spaniola, existenþa Mi- copleºea.” lui ªtefan.” (s.n.)
rei a luat un nou fãgaº, iar dupã Nostalgia locurilor natale, do- 3
Primul care îi va înþelege talen-
câþiva ani, însoþindu-l pe ªtefan rul de patrie, de familie, de prie- tul ºi îi va populariza scrierile a fost,
Baciu în Seattle (Washington) ºi teni au fost ºi în cazul Mirei Si- firesc, poetul ªtefan Baciu. Astfel,
apoi în Honolulu (Hawaii), a pu- mian, ca la toþi cei „desþãraþi”, în mãrturiile sale publicate în volumul
tut preda cele douã limbi la uni- sfâºietoare. ªi ea, ca ºi alþi exilaþi, Mira, el scrie la un moment dat:
versitãþile din zonele respective. în tot ceea ce a scris, în tot ce a „Ceea ce mi-a cetit în noaptea aceea
Susþinerea în 1969, la Universita- înfãptuit cultural în exil ºi-a ex- a fost pentru mine semnalul defini-
tea din Strasbourg, a tezei de primat acest dor, fie direct, în vers tiv al unor incontestabile vocaþii
doctorat cu un subiect legat de sau prozã, fie indirect, prin acþi- literare care avea sã se afirme din zi
în zi ºi pe care oameni ca
opera ionescianã – „L’expressi- uni de promovare a culturii þãrii G. Racoveanu care, în anii aceia edi-
on du sentiment de la mort dans natale. Nu rareori dorul de þarã ta «Cuvântul», Horia Tãnãsescu ºi
l’oeuvre de Ionesco” – i-a dat se concretizeazã în rememorarea Nicolae Petra, care în Mexico înce-
posibilitatea de a preda în Hawaii unor locuri specifice, a tradiþiilor puse sã publice prima serie din
literaturã francezã. Dintr-o notã legate de acel loc, a amintirilor «Drum», au confirmat-o imediat, nu
Crucea soþilor Baciu de la Cimitirul din Honolulu (Hawaii) –
pe care Valeriu Anania o va con- învãluite în aburi de fireascã uto- numai publicându-i tot ce trimetea,
se poate observa locul urnei cu cenuºa Mirei.

, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 3


n IOAN ST. LAZÃR
m iºcarea ideilor

Mira Simian (1920-1978) – 40 de ani


în nemurire
M
ira Simian – poetã, citea în original pe Rainer Maria Juscelino Kubitschek, care a ce- spre activitãþi strict culturale ºi lia reunitã, unul crucial. La reco-
prozatoare, eseistã, Rilke ºi literatura francezã, i-a sti- rut-o de la autoritãþile române, în artistice. A predat limba ºi litera- mandarea oamenilor de litere bra-
pictoriþã. A mai sem- mulat registrul cult al sensibilitã- 1962. tura francezã, însuºindu-ºi toto- zilieni, ªtefan Baciu este numit
nat ºi Mira Simian-Baciu sau Mira þii artistice. Cei 13 ani sub Crucea Sudu- datã foarte bine limbile literare din profesor de literaturã brazilianã
Baciu, fiind cãsãtoritã, din 1945, Trãind copilãria în micul sãu lui (1949-1962) au reprezentat aceastã regiune: portugheza ºi la Universitatea din Washington
cu poetul de avangardã ºi publi- univers râmnicean, care cuprin- pentru soþii Baciu nu doar do- spaniola; traducãtoare din limba – filiala Seattle. Nu se vor mai în-
cistul ªtefan Baciu. Trãind în exil, dea farmacia, biserica domneas- bândirea cetãþeniei braziliene, ci francezã la numeroase reuniuni toarce sã locuiascã în Brazilia,
cei doi soþi au fost ºi traducãtori cã (Sfânta Parascheva), librãria ºi naturalizarea în viaþa cultu- internaþionale, a fãcut parte din unde ªtefan Baciu era urmãrit de
ºi cadre universitare de prestigiu. (abonatã la publicaþii pariziene), ralã a Braziliei ºi a altor þãri his- echipa de translatori de la Came- cãtre regimul lui Fidel Castro, pe
Cele mai multe mãrturii privind Piaþa de Jos, Grãdina Publicã Zã- pano-americane, prin colabora- ra Deputaþilor din Rio de Janeiro, care îl criticase. Vor rãmâne pe
viaþa Mirei Simian se aflã în ro- voi, Mira ºi-a fixat în suflet locuri rea la reviste ºi reuniuni cultu- ajungând sã organizeze ea însãºi pãmânt american. Din þinutul plo-
manul memorialistic Mira (Bucu- ºi oameni pe care i-a evocat apoi ral-artistice, editarea de reviste multe conferinþe internaþionale, ios al zonei Seattle, nesuportat
reºti, 1998), scris de soþul ei, un cu melancolie în Cartea Râmni- (chiar ºi în limba românã); i-a între care aceea a Pen-Clubului, de firea solarã a Mirei, soþii Ba-
roman „dublu autobiografic”, in- cului, în volumul de proze scurte caracterizat de asemenea dorin- în 1960. A avut postul de secre- ciu vor face frecvente cãlãtorii la
cluzând în bunã mãsurã ºi pro- Fata lui Temelie, ca ºi în multe þa de a lega ºi întreþine legãturi tar executiv al Congresului pen- prietenii americani ºi români din
pria biografie a autorului (de când din versurile sale. Alte elemente de prietenie cu mari artiºti ºi tru Libertatea Culturii – secþiu- þãrile hispano-americane, contex-
a cunoscut-o pe cea care i-a fost ale universului natal – râul Olt, jurnaliºti, mulþi dintre ei membri nea Brazilia ºi a funcþionat, îm- te în care Mira va condensa în
apoi soþie). Episcopia, „toaca de la Cozia”, ai corpului diplomatic din acea preunã cu ªtefan Baciu, în redac- sufletul sãu noi impresii interfe-
Mira Simian s-a nãscut la 16 munþii ºi, din nou, oamenii locu- parte de lume: Carlos Lacerda, þia publicaþiei oficiale a acestuia, rând cu acelea, de neuitat, româ-
mai 1920, în Râmnicu -Vâlcea, ca lui – apar ca adevãrate leit-moti- Cecilia Meirellis, Manuel Ban- Cadernos Brasileiroas. Tot îm- neºti. Astfel, cum scria ªtefan
descendentã a unei ilustre familii ve ale poeziei sale. deira, Rafael Borraza Monterro- preunã, soþii Mira ºi ªtefan Ba- Baciu: În câteva poeme ºi proze
de industriaºi ºi politicieni. Me- Deloc întâmplãtor, Mira Si- sa, Juan Bosch, Carlos Drum- ciu au fost aleºi drept colabora- ale Mirei, Antiqua (Guatemala –
diul în care ea s-a format a fost în mian a dorit sã studieze Literele mond de Andrade, Jorge Carre- tori apropiaþi de cãtre Rafael Bar- n. n.) trãieºte ºi, ciudat, farme-
acelaºi timp cultural ºi politic. la Sorbona (a ºi parcurs o datã, ra Andrade º.a. Însuºindu-ºi raza Monterrosa, ambasador al cul ei este atât de aproape de
Tatãl sãu, Dinu Simian, era un cu mama sa, drumul pânã acolo cultura hispano-americanã, so- republicii El Salvador ºi fondator acela al copilãriei de la Râmni-
fruntaº al Partidului Naþional Li- ca sã se înscrie), dar din cauza þii Baciu au fãcut, în acelaºi al Cercului cultural Peòa diplo- cu-Vâlcea (p. 248).
beral, care a trecut, dupã o „disi- rãzboiului ºi pentru a nu-ºi îngri- timp, cunoscute valorile folclo- matica Ruy Barbosa, care reu- De la Seattle, unde Mira Simian
denþã” faþã de I. Gh. Duca, la Par- jora pãrinþii, a urmat cursurile rului ºi ale literaturii române nea „crema” oamenilor de litere a predat cursuri în specialitatea
tidul Naþional Þãrãnesc, condus Facultãþii de Farmacie din Bucu- culte, îndeosebi acelea ale lite- ºi a artiºtilor din þãrile hispano- limbii spaniole, ºi unde au stat
de Iuliu Maniu ºi Ion Mihalache; reºti (promoþia 1942), dupã care raturii de avangardã. americane; organizator al reuniu- doi ani universitari, soþii Baciu au
în casa lui se organizau reuniuni a lucrat ca farmacistã la Râmnic. Mira Simian, practicând la în- nilor acestora a fost, de cele mai plecat în Hawaii, la nou-fondata
ale elitei culturale ºi politice. Din- În timpul studiilor, l-a cunoscut ceput activitatea farmaceuticã, a multe ori, Mira Simian. (în 1964) Universitate din Hono-
tre acestea, cele ale revistei Gân- pe poetul ºi jurnalistul ªtefan reuºit treptat sã se emancipeze Anul 1962 a fost pentru fami- lulu, care avea nevoie de profe-
direa, în 1923, au fost evocate, Baciu (premiat de Societatea Scri-
în anii ’50, în pagini suculente itorilor Români pentru debut în
scrise de Pamfil ªeicaru ºi publi- poezie, în 1933); cu el se va cãsã-
cate în prima revistã literarã ro- tori la sfârºitul rãzboiului ºi din
mânã din exil în America Latinã, acest moment viaþa lor se va îm-
Înºir’te mãrgãrite (Rio de Janei- pleti pânã la sfârºit.
ro). ªtefan Baciu evocã în mod Trimis ca ataºat de presã la
pitoresc, dupã amintirile Mirei, Legaþia Românã de la Berna, în
câteva dintre personalitãþile care 1946, ªtefan Baciu, adept al so-
veneau la Râmnicu-Vâlcea, în cial-democraþiei româneºti (aripa
casa lui Dinu Simian: Alexandru Titel Petrescu), realizeazã curând
Vaida-Voievod, Iuliu Maniu, ªte- incompatibilitatea cu puterea
fan Cicio-Pop, Ion Mihalache (cu nouã din România, aservitã stali-
soþia), Grigore Iunian, Ion Petro- nismului (care l-a obligat pe re-
vici (cu soþia), dintre oamenii gele Mihai sã abdice) ºi decide
politici, urmaþi de preotul-scriitor sã demisioneze, preferând (împre-
Petru Partenie, preotul Ion Mari- unã cu soþia lui) sã trãiascã în exil,
na – viitorul patriarh Justinian, dar în lumea liberã.
scriitorii Nicolae Budurescu, Vic- Dupã doi ani petrecuþi în El-
tor Ciocâlteu. Gib I. Mihãescu, veþia, unde Mira a lucrat ca far-
Radu Gyr, ªtefan Ion George. macistã (la Zytglogge Apotheke
Mira Simian, de asemenea, a scris din Berna), soþii Baciu au reuºit
despre toþi aceºtia în volumul sãu sã convingã Organizaþia Interna-
Cartea Râmnicului, rãmas neter- þionalã a Refugiaþilor (Internaþi-
minat, în manuscris. onal Refugee Organization) de
Mama Mirei, Constanþa Bejan, neimplicarea lor în misiuni secre-
era fiica lui Iosif Paslawsky-Be- te ºi astfel au obþinut dreptul de
jan, un polonez cãsãtorit în Ro- azilanþã în Brazilia, unde au so-
mânia, „farmacistul cu suflet de sit, la Rio de Janeiro, în 15 martie
artist” (cf. ªtefan Baciu); farma- 1949 (dupã un dificil voiaj cu tre-
cia lui – cea mai veche din Olte- nul în Europa ºi cu vaporul peste
nia, situatã în centrul Râmnicu- Oceanul Atlantic).
lui, o numise „La Coroana Rega- În România, la puþinã vreme
lã”; în aceastã casã, „un muzeu de când soþii Baciu au refuzat sã
în miniaturã”, la etaj, s-a nãscut se întoarcã în þarã (în 1948), pã-
Mira. Mama ei, care cânta la pian, rinþii Mirei au suferit detenþie.
Tatãl ei, pentru care depusese
delaþiune Mihai Roºianu, altãda-
tã oaspete în casa Simian, a murit
torturat în închisoarea de la Si-
ghet ºi a fost aruncat în groapa
comunã; mama ei, dupã elibera-
re, lipsitã de toate drepturile,
ajunsese într-o acutã sãrãcie.
Aceste evenimente familiale (ca
ºi dorul de acasã) vor marca su-
Mira Simian
Mira Simian fletul Mirei cu o tristeþe destrã-
mantã. Poezia sa, îndeosebi, re-
prezintã suspinul neîncetat al
Baciu –– 40
Baciu 40 unui „copil mare”, iremediabil
frustrat. Mira nu a avut liniºte
de ani
de de la
ani de la pânã când nu a reuºit sã o aducã
pe mama sa în Brazilia, cu ajuto-
moarte
moarte rul preºedintelui acestei þãri,
Coperta plachetei „Casa ªtefan Baciu” (de la Braºov), cu ªtefan Baciu ºi Mira pe fotolii

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


sori poligloþi. Aici, integratã în nr. 116, p. 6. 5. Eugene Ionesco,
viaþa universitarã ca lector de lim- écrivain de l’absurde a l’Acad-
ba spaniolã (1964-1977), apoi ca émie Française/Eugene Ionesco,

m iºcarea ideilor
profesor de literaturã francezã, scriitor al absurdului, la Acade-
precum ºi în multe activitãþi ex- mia Francezã, în: Conjonction,
tradidactice cu studenþii sãi pro- Port-au-Prince, Haiti, Iuly,1972,
veniþi din întreaga regiune a Pa- nr. 118, p. 84-88. 6. Eugene Iones-
cificului, cãrora le vorbea adesea co a la guete de l’authenticité/
despre þara ei natalã, Mira Simian Eugene Ionesco la ora autentici-
a cunoscut o nouã satisfacþie a tãþii, în: Présence Francophone,
vieþii sale. Ea a continuat, împre- Quebec, no. 6, Spring, 1973, p.
unã cu ªtefan Baciu, sã polarize- 44-54. 7. The Romanian Debut of
ze elita creatoare din spaþiul his- Eugene Ionesco/Debutul româ-
pano-american, cel european ºi nesc al lui Eugene Ionesco, în:
cel oriental în paginile revistei The Institute of International
internaþionale de poezie „Mele” Studies of the Office of Educa-
(în hawaiianã: cântec, poezie), în tion. Department of Slavic and
paginile cãreia semneazã curent prezent. Articolele ºi lucrãrile gra- European Languages and Litera-
ilustraþiile grafice. Ca rezultat al fice publicate în presa hispano- ture, University of Washington,
afecþiunii pentru marele pictor americanã, în revistele diasporei Seattle, May, 1975, p. 1-17.
muralist Jean Charlot, care locuia româneºti, ca ºi în revista hawai- b) despre Paul Claudel: 1. Paul
în Hawaii, Mira Simian a fondat ianã „Mele” vor forma, sperãm, Claudel a Honolulu, în: Bulletin
Société Paul Claudel au Pacifi- obiectul de interes al vreunui tâ- de la Société Paul Claudel, Paris,
que ºi a susþinut cu tenacitate nãr care-ºi va propune mai mult France, 1972, no. 50, p.13-14. 2.
activitatea ei. decât am putut reliefa noi în pa- Paul Claudel en Hawaii, în:
În sfârºit, Mira Simian s-a ocu- ginile de faþã. Rencontres Internationales Clau-
pat ºi de sine. A urmat cursuri de deliennes, Branques, France,
filologie la Facultatea de Litere ºi 1972, July, p.1-5. 3. Paul Claudel
ªtiinþe Umane de la Universitatea et la Macumba, în: Bulletin de la
din Strassbourg (1965-1970), Bibliografie selectivã Société Paul Claudel, Paris,
studii finalizate cu teza de doctorat France, 4-eme trimestre, 1973, no.
despre Sentimentul morþii în Crochiu de Jean Charlot I.Volume proprii: 1. Farmece, 52, p. 20. 4. Documents inédits
opera lui Eugene Ionesco (1970). Paris, Fundaþia Regalã Universi- Paul Claudel - Jean Charlot con-
Soarele puternic, briza ocea- la Sãrbãtoarea de 10 mai, mãnãs- colica tensiune de a transforma tarã „Carol I”, 1966, 40 p.; ibidem, cernant l’Apocalypse/ Docu-
nului, vegetaþia luxuriantã ºi um- tirea Cozia), realizate în Hawaii, departele (natal) în aproapele (di- a doua ediþie, cu prefaþã de Ma- mente inedite Paul Claudel - Jean
broasã, eforturile excesive în re- dar ºi în Grecia ºi Franþa, i-au asporic) ºi invers. tei Cãlinescu. Honolulu: MELE, Charlot privitoare la Apocalipsã,
laþiile culturale ºi unele tensiuni nãscut pasiunea excesivã de a În plan eseistic, Mira Simian 1979, 55 p., cu ilustraþii de Jean în: Paul Claudel in Pacific, Hono-
profesionale din ultimii ani i-au transmite, prin desen ºi culoare, s-a ilustrat ca o ferventã promo- Charlot, Jacques Hérold, ªtefan lulu, Hawaii, May, 1975, no. 1, p.
tulburat sufletul ºi corpul – de dragostea ei de viaþã ºi nostalgia toare a recunoaºterii operei lui Eleutheriades, ªtefan Munteanu, 40-51.
mai mult timp încercate prin sem- ei nemãsuratã. Urmuz, precursor al avangardei Juan Ortega Leytón. 2. Le senti- c) despre Urmuz: 1. Actualita-
nele maladiei fatale care îi va rãpi Acest exces, asociat cu sufe- ºi al teatrului absurd, ca o subtilã ment de la mort dans l’œuvre tea lui Urmuz, în: România, New
din viaþã o serie de mari prieteni rinþele sufletului, i-au declanºat exploratoare a operei lui Eugene d’Eugene Ionesco/ Sentimentul York, october, 1968, p. 4. 2. More
din America Latinã, ca ºi pe în- rãul fãrã leac al cancerului, care Ionesco, de la debutul sãu româ- morþii în opera lui Eugene Io- on Urmuz/ Încã ceva despre Ur-
sãºi mama ei (decedatã în Hawaii, va rãpune – la 2 iulie 1978 – o nesc pânã la primele capodopere nesco. Faculté de Lettres et de muz, în: Adam, London, Spring
în 1971). Aceastã maladie se va fiinþã admirabilã: Mira Simian a dramaturgice, ca o cercetãtoare Sciences Humaines de l’Univer- 1968, no.10/6, p. 2. 3. La prophétie
declanºa nãprasnic ºi asupra ei lãsat prin testament ca din vân- originalã a literaturii franceze, de sité de Strassbourg, 1970 (Tezã urmuzienne/Profeþia urmuzianã,
ºi o rãpune în numai ºase luni. zarea bunurilor ei sã se facã o la Charles d’Orleans ºi Pierre de doctorat); ibidem, în: Acta în: Mele, Honolulu, Hawaii, No-
În Hawaii, Mira Simian va de- bursã destinatã studenþilor din Ronsard (vãzuþi ca poeþi de avan- Philologica, revista Societãþii vember 1970, no.15, p. 4. 4. Le
cide sã aºeze între coperþi de car- Universitate care urmau sã stu- gardã!), pânã la marele poet creº- Academice Române, vol. V, Mythe et la Prophétie d’Urmuz/
te versurile „bolbo-rosite” pe ori- dieze «influenþe româneºti în li- tin Paul Claudel. Roma, Italia (Congresul al X-lea, Mitul ºi profeþia lui Urmuz, în:
unde se dusese ºi asupra cãrora teratura ºi cultura francezã» Numãrul din 1979 al revistei cu tema Romanitate, Hispanita- Gradiva, Brussels, Belgium, 1972,
lucra fãrã încetare pentru a le face (apud ªtefan Baciu). „Mele” este dedicat în întregi- te, Românitate). 3. Houla, Ma- no. 3, p. 12-15. 5. Urmuz, il
mai sugestive ºi mai muzicale. În Ca poetã, Mira Simian a lãsat, me Mirei Simian, cuprinzând cumba, Hora – versuri, prefaþã Propheta/ Urmuz, profetul, în:
1966, publicã la Paris, în limba prin intermediul unei bogate jux- peste 75 de opinii ale unor per- de Jacques Borel, ilustraþii de Quinta Parete, Milano, Italy,
românã, volumul de versuri Far- tapuneri de imagini provenind din Jacques Hérold. Paris, Ed. Saint- 1972, no. 4, p. 5-10.
mece (care va cunoaºte o nouã regiuni diverse ale lumii (Româ- Germain de Pres, 1973, 88 p. 4. d) despre alte subiecte: 1. Jac-
ediþie, postum, în 1979, prin grija nia, Brazilia, Hawaii, Franþa) o Fata lui Temelie, schiþe, Paris, ques Borel, L’Adoration, în: Ha-
soþului ei) – o carte plinã de dor atmosferã suprarealistã (Jacques Ed. Urmuz, 1974, ilustraþii de Lud- waii Language Teacher, Hawaii,
pentru mirajul copilãriei, dor pur- Borel), compensând în plan poe- wig Zeller, 33 p. 5. Cântec din Vol. 8, no.4, December 1966. 2. La
tat pe meleaguri strãine ºi inter- tic uzura cuvintelor cotidiene; ea frunzã. San Francisco, 1976. lumiere, le mouvement et la mu-
sectat deopotrivã cu impresii fine probeazã dorinþa obsesivã de a II. Opere în manuscris: 1. sique, éléments de l’unité dans
din lumea acestora. În 1973, din articula visul sãu recuperator (o a Povestea/ Cartea Râmnicului, la poésie de Ronsard/ Lumina,
nou la Paris, dar de aceastã datã doua emigraþie!) printr-un „mélan- roman. miºcarea ºi muzica, elemente de
în limba francezã, publicã, cu pre- ge” de amintiri ºi imagini noi, de III. Studii ºi articole: unitate în poezia lui Ronsard, în:
faþa profesorului ei Jacques Bo- bucurii (simple ºi totale) de a le a) despre Eugene Ionesco: 1. Acta Philologica, Roma, Italy,
rel ºi cu ilustraþiile prietenului numi ºi, astfel, de a ºi le reapropia. La naissance des obsessions 1967, 20 p. 3. Proust en Amérique
Jacques Hérold, al doilea volum Aceasta a fost propria sa modali- fondamentales d’Eugene Iones- Latine, în: Bulettin de Rencontres
de versuri, intitulat Houla, Ma- tate de a transcende experienþa co/ Naºterea obsesiilor funda- Proustienne de l’été 1971, Insti-
cumba, Hora – carte în care fu- traumatizantã de a se detaºa mentale ale lui Eugene Ionesco, tut Collégial Européen, p. 8-9. 4.
zioneazã trei universuri naturale pentru totdeauna de þara nata- în: Proceedings of the Pacific Report of the Grant from the
ºi umane în care destinul a fãcut- lã, angoasa de a-ºi pierde para- Northwest Conference in Fo- American Philosophical Society/
o pe autoare ca sã trãiascã: ro- disul (Matei Cãlinescu). reign Languages, XXII, 1971; Raportul de finanþare la Societa-
mân, brazilian ºi hawaiian, fiecare De o aceeaºi facturã, dar cu Annual Meeting, Oregon State tea Americanã de Filosofie, în:
dintre ele fiind reprezentate, în ti- alte mijloace specifice, poate fi University Press, vol.XXII. Ore- Year-Book of the American Phi-
tlu, printr-un dans popular speci- definitã ºi pictura Mirei Simian, sonalitãþi din lumea hispano- gon, U.S.A., p.1-11. 2. Il y a qua- losophical Society, 1974, p. 563.
fic. Un alt ciclu de versuri, Cântec care cunoaºte, într-un mod parti- americanã ori europeanã, care au rante ans Eugene Ionesco débu-
de frunzã, i-a apãrut în 1976, la San cular, corespondenþa cu poeme- cunoscut-o ºi apreciat-o nu nu- tait comme poete/ Sunt patruzeci
Francisco, fiind inclus, în 1979, în le din „Farmece”, printr-o dublã mai ca om, ci ºi ca un creator ori- de ani de când Eugene Ionesco
a doua ediþie a Farmecelor. semanticã: pe de o parte, eufori- ginal. Reþinem pentru caracterul debuta ca poet, în : Proceedings
Din aprilie pânã în noiembrie cã (eclatând insulele de fericire ei estetic obiectiv, opinia lui N. of the Pacific Northwest Confe-
1977, Mira Simian, care semnase de pe traseul destinului), iar, de Carandino, care, þinând seama rence in Foreign Languages,
în revistele hispano-americane altã parte, maladivã (prin tuºele de timpul relativ târziu când Mira XXIII, 1972; Annual Meeting,
numeroase cronici de artã plasti- dure ale unui rãu sufletesc, ce-i Simian s-a decis pentru exerci- Oregon State University Press,
cã, ºi-a descoperit, irepresibil, cel va deveni, în curând, ºi trupesc). þiul artistic, remarcã faptul cã vol.XXIII. Oregon, U.S.A., p.145-
de al doilea registru artistic de Prozele scurte ale Mirei Simian, nimic din ce a scris ºi publicat, 149; idem, Acum 40 de ani Eugen
exprimare: pictura, de predilecþie preponderent memorialistice, im- oricât de valoros ar fi, nu o re- Ionescu debuta ca poet – Mira
cea peisagisticã. Imagini ale unei plicã, în derularea lor epicã, un prezintã efectiv; posibilitãþile Simian despre debutul lui Eugen
inspiraþii directe, hawaiiene ritm mai lent, în aparenþã calm, cu ei, mult mai mari, lãsau loc li- Ionescu, în: Forum V, revistã de
(casa, vegetaþia, erupþia vulcanu- inerenta bucurie a evocãrii, dar ber celor mai neaºteptate sur- culturã. Râmnicu-Vâlcea, Româ-
lui Kilauea), dar, mai ales, de in-
spiraþie indirectã, prin intermediul
ºi cu suspinul provocat de rava-
giile destinului uman, în nefastul
prize ºi celor mai depline între-
giri. Dar oricât ar fi trãit, Mira
nia, nr. 3-4(12-13), trim. III-IV/
2009, p. 1-3. 3. Eugen Ionescu ºi
Mira Simian
Mira Simian
amintirilor (de o precizie stupe-
fiantã!) din Brazilia (îndeosebi
context istoric trãit.
În ansamblu, poetica Mirei Si-
Simian ar fi rãmas, desigur, o
promisiune. Fiindcã toate rea-
întâlnirea cu moartea, dans: Des-
tin, Madrid, Spain, 1972, nr. 24- Baciu
Baciu –– 40
40
Tereséopolis) ºi din România
(Râmnicu-Vâlcea, cu parcul Zã-
mian este una a frustrãrii ºi a en-
tropiei individului, luptând în exil
lizãrile ei erau trepte . . .
Mira Simian nu a beneficiat în
25, p.185-193. 4. Ionesco et le
Paradis perdu/ Ionesco ºi para- de ani
de de la
ani de la
voi, dealul Capela, podul peste
Olt, casa bunicii, la vie, primãria
pentru a-ºi trãi existenþa într-un
echilibru mereu clãtinat de melan-
þara sa de o cercetare biobiblio-
graficã mai consistentã pânã în
disul pierdut, în: Conjonction,
Port-au-Prince, Haiti, May,1972, moarte
moarte
, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 5
n GEORGE ALEXE n ALEXANDRU BUICAN
m iºcarea ideilor

Houla Macoumba Hora Mira Simian:


Î
mperecherea ciudatã a
acestor cuvinte aparþine
poetesei Mira Simian din
Honolulu, Hawaii, ºi formeazã ti-
Farmece, editura
tlul, în aparenþã, al unui volum
de versuri care a apãrut anul 1973
la Paris, la editura Saint Germain-
des-Pres, cu o prefaþã de Jacques
„Mele”, 1979
C
adrul psihic în care se foarte rar ºi niciodatã aproape cu
Borel ºi cu o ilustraþie de Jacques
desfãºoarã poezia Mi- rezultate valoroase. Iar atunci
Hérold.
rei Simian este o stare când transplantul se face, fãrã
„Farmecele” poetice ale Mirei
de grabã caracteristicã celor ne- îndoialã cã scriitorul respectiv,
Simian, date la ivealã în 1966 ºi
satisfãcuþi. La prima impresie ci- prin pãrãsirea unei limbi, a pãrã-
tot la Paris, într-o plachetã de
titorul ar putea crede cã are de-a sit o iubire pentru o alta. Când
versuri româneºti cu acest nume,
face cu o poezie turisticã. Într-a- românii, care ºi-au fãcut un mo-
ne fãceau cunoºtinþã cu o sensi-
devãr, numãrul de nume geogra- tiv de mândrie din perioada ro-
bilitate liricã viguroasã, care nu
fice din texte fiind probabil un re- mâneascã a unui Eugene Iones-
se lãsa intimidatã de emoþia de-
cord în acest sens printre poeþi: co, artist valabil, sunt contrariaþi
butului. De data aceasta, poeta
Cozia, Doi Mai, Honolulu, Ber- cã acesta se exprimã în limba fran-
ne oferã un adevãrat volum de
na, Guatemala, Seattle, Bucureºti, cezã chiar ºi în relaþiile cu Româ-
poezii, în limba francezã, îmbiin-
Vancouver, Pacific, Bujoreni, Tur- nia, tocmai acest lucru îl pierd din
du-ne sã urmãrim mai de aproape
nul Eiffel, Tahia, Mãldãreºti, Ol- vedere, anume cã E. Ionesco este
filonul de aur al creaþiei sale.
tul, Drãgãºani, Râmnic, Ostro- scriitor francez, iubitor de limbã
Autorul „Prefeþei” laudã pe
veni, Jiul, Rio, Versailles, Atlan- francezã.
românii care ºi-au fãcut din limba
tic, Corcovado, Paris, Franþa, În general însã avem de-a face,
francezã a doua lor limbã natalã,
Portland, Polul Nord, Mangalia, în cazul poetului exilat, cu pier-
dar, subliniazã, i se pare prea in-
SUA, Europa, Notre-Dame, Sena, derea unicei sale iubiri, patria sa.
sistentã accentuarea condiþiei de
Ploieºti... ªi tot aici el poate gãsi posibilitã-
exilatã a poetei ºi a rolului exilu-
Este însã cu totul absentã vo- þile salvãrii sale artistice, în func-
lui în fãurirea poeziei sale.
luptatea meditativã a celor por- þie de intensitatea ºi întinderea
Dacã nu ne-ar fi spus-o
niþi sã batã cu pasul locuri cu re- în timp a iubirii sale.
Jacques Borel, cu greu ar fi putut
zonanþã în istorie. De la un timp Mira Simian, poetã românã,
bãnui cineva cã Mira Simian este
aglomerarea de geografie stre- debuteazã în reviste româneºti
sau se considerã o exilatã, amã-
coarã cititorului bãnuiala unei din exil, acolo îºi publicã în între-
nunt biografic personal, care poa-
sau din niºte frãmântãri metafizi- Încolo, noul volum înscrie prin absenþe. ªi poeta nu face ascun- gime creaþia, ºi tot departe de
te fi relevant într-un anumit fel,
ce. Se vede cât de acolo cã poeta Mira Simian o nouã prezenþã ro- sã marea sa obsesie care e Ro- patrie îºi încheie arcul existenþei
dar care nu trebuie sã influenþe-
este prea puþin interesatã sã cre- mâneascã, remarcabilã, în lirica mânia, ori poate Râmnicu Vâlcea. sale. ªi poate cã ea este aceea
ze aprecierea criticã a poeziei sale,
eze un spaþiu interior poeziei sale, francezã contemporanã, precum Tocmai repetarea ºi aglomerarea care dã Românilor o poezie a exi-
sau, ºi mai grav, sã ne sugereze
sã-i descopere un sens, o trans- ºi saltul uriaº pe care poeta îl în- de elemente geografice le deva- lului. Poezia ei face demonstraþia
circumstanþe atenuante. Poezia,
cendere, depãºind faza consem- cearcã, ambiþioasã, cãtre marea lorizeazã creând un vid de ima- cã spaþiul etnic existã pentru po-
dacã este poezie cu adevãrat, se
nãrilor empirice, prin transforma- poezie. Laudelor deºarte am pre- gini, dând semnificaþie deschide- eþi ºi pentru poezie cu aceeaºi
impune de la sine, indiferent de
rea lor într-o confesiune liricã au- ferat aceste creionãri critice por- rilor oltene în trecut, în vârtejul intensitate ca absenþa. Pornind
condiþia biograficã sau politicã a
tenticã. nite dintr-o admiraþie sincerã, stâr- imaginilor exotice, de pe mapa- de la reuºitele Mirei Simian, poe-
celui care a creat-o.
ªi totuºi. Pe lângã rafinamen- nitã de aceastã carte, care ne în- mond. þii izgoniþi din þarã vor medita la
Houla, Macoumba Hora cu-
tul aristocratic înnãscut, Mira Si- credinþeazã cã, într-un viitor apro- Poezia e nostalgicã, discretã condiþia exilului ºi nu vor dispe-
prinde trei cicluri, intitulate cu
mian are sensibilitate ºi har. Îi lip- piat, poeta Mira Simian ar putea însã. Fãcând notaþie purã, poe- ra la ideea unei eventuale, pen-
aceste nume: Macoumba, Hou-
seºte doar contemplaþia, marea sã înscrie, în vãzduhul universali- ta lasã loc cititorului pentru re- tru ei, epurãri din etnic.
la, Hora ºi care dau într-un fel
însingurare ºi transfigurarea poe- tãþii creatoare, fulgerele adevãra- velaþie: Smulsã din cadrul etnic mai
tonalitatea cãrþii prin ceea ce ex-
ticã a existenþei sale, spre a renunþa tei sale poezii, care acum, promi- restrâns, Mira Simian poate tre-
primã fiecare cuvânt în parte: des-
la imagistica, impresionantã desi- þãtoare, par doar îndrãzneþe jocuri Pustiul unei strãzi. Singurul ce în simþire în cercul mai larg
cântecul brazilian, dansul hawa-
gur, dar prea abundentã, care, sclipitoare de artificii feminine. sunet geologic ºi biologic ºi demon-
ian ºi hora româneascã.
uneori, îi ucide fiorul poetic. (Comuniunea româneascã, La cinci: ziarul asvâlit pe terasã. streazã resurse de esenþializare a
Fãrã sã meargã la esenþe, Mira
Detroit, an I, nr. 2/ 1973) Singurul foºnet în apus eului, contopirea sa cu natura ele-
Simian cultivã o poezie agreabi-
Sbor de pescãruºi în tufiºul mentarã, locul cel mai poetic al
lã. De notaþii exotice, de simple
Verde, galben, alb. sãu descriindu-se cu mijloace po-
transcripþii, mai bine zis de exer-
etice autentice:
ciþii caligrafice literare, uneori
Nostalgia are gravitate, este
aproape ºcolãreºti, cu ingeniozi-
rãnitã, definitiv cenzuratã de tre- Facerea lumii o voi cãuta
tatea unei eleve de liceu, sau de
cut: Pietre negre, rotunde, egale
evocãri fugare, interesante, de-
Ouã de pãsãri, de broascã
sigur, foarte frumos ºi inteligent
Morcovul putred furat în grabã. þestoasã.
scrise în limba francezã, dar toa-
Târâº. În zori, Frigul. Pescãruºi vor alerga
te strãbãtute de un fluid dulce-
Ultimul strigãt de revoltã Lilieci sau pãienjeni.
amar de melancolie, de o durere
Dimineaþa la cinci
ascunsã, netãmãduitã încã, însã
În curtea pãtratã a închisorii. Trunchiuri voi ridica
departe de ceea ce s-ar putea
Rãdãcini aduse de ocean
numi o adevãratã aventurã inte-
S-a vorbit adeseori de faptul Pe plãji secate de lacuri alpine
rioarã a spiritului, o ardere inten-
cã o îndelungã exilare a artistului Uriaºe schelete de animale
sã, o mare explozie liricã sau un
de spaþiul sãu etnic ar duce în polare.
eveniment poetic excepþional.
mod fatal la o secãtuire a posibi- ªerpi voi omorî. Foºnet.
Asta pentru cã poezia Mirei este
litãþilor sale creatoare, la ratare. ªerpi galbeni ºi verzi.
prea cuminte, prea înþeleaptã ºi
Fãrã îndoialã cã s-a avut mereu Ochi încremeniþi, limbi
nu irupe dintr-o crizã sufleteascã
în vedere pierderea acelui mediu despicate
de efervescenþã a vieþii sufleteºti Fluierând înspre soare.
ºi a celei intelectuale, cadrul în Veninul îl voi pãstra
care se nasc ºi se rezolvã ecuaþii- În sticle de þuicã de trestie de
le de viaþã ale artistului ca parte a zahãr.
unei naþiuni. Bãutura lunii.
Într-adevãr, lipsa spaþiului et-
nic poate duce la o astfel de se- Stilistic poeta nu fabuleazã cu
cãtuire a forþelor de creaþie, pen- vorbele, semn cã are idee înaltã
tru cã duce mai întâi la secãtuirea de poezie.
Mira Simian posibilitãþilor de a simþi. Excepþi-
onal de rare sunt acele cazuri de
Lipseºte însã construcþia de
idei care sã înalþe lirismul.
replantare a vieþii psihice creati-
Baciu –– 40
Baciu 40 ve de artã, în condiþii de înstrãi- (Acþiunea Româneascã, An 10,
nare. În literaturã mai ales, trans- Nr. 32, Februarie-Aprilie 1981)
de ani de
de ani de la
la plantul artistic în condiþiile altor
modalitãþi de expresie dintre care
moarte
moarte mai importantã este limba este

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


epistolar

m iºcarea ideilor
Nicholas Catanoy – Mira Simian Baciu
Nicholas Catanoy Ivar Ivask.) Pe curând cu restul

I
15 octombrie 1976 nteresatã de fenomenul literar românesc din exil, Mira publicã la „French Review” (SUA) o „menþiunilor critice” referitor la
cronicã la volumul de debut al lui Nicholas Catanoy, Hic et Nunc. Semnatara intuieºte nouta- Fata lui Temelie ºi la Claudel.
tea textelor scrise în românã, spaniolã, francezã ºi germanã: „Poetul a depãºit limita limbii ºi a

M
ult stimatã Doamnã Cu alese sentimente de
Simian, limbilor ºi a spart bariera sonorã a cuvântului”. Ca mai departe sã afirme cã „arta lui N. Catanoy, preþuire,
Mii de mulþumiri viziunea viitorului este în acelaºi timp rãspuns la toate cercetãrile asupra limbajului (…). Poetul semnãtura ºi adresa
pentru Charles d’Orleans et Ron- canadian-român, prin aceastã culegere, se înscrie în curentul scrierilor care îºi au rãdãcina în cultura
sard care a sosit în dimineaþa românã ºi transcendental”. O scrisoare adresatã mie de cãtre Nicholas Catanoy conþine o referinþã P.S. Doriþi sã vã adresez aceas-
aceasta, la numai 24 de ore dupã plinã de cãldurã, pe care o reproduc: tã epistolã în l. englezã pentru cei
sosirea noastrã în Teutonia. De „Mira fiind jumãtatea liricã a lui ªtefan Baciu este un ghid literar unic. Ne-am cunoscut la Hono- de la Universitate? Please let me
câteva luni am fost tot pe dru- lulu unde ambii, Mira ºi ªtefan erau profesori universitari. Schimbul de idei început la Honolulu l-am know. [scrisoare dactilografiatã]
muri în lungul ºi în latul Canadei, continuat pe cale epistolarã, fiind legaþi de constanta preocupare a soartei literare a românilor din
pentru a cãuta un „adãpost”. exil. Mira mi-a fãcut o surprizã neaºteptatã, o cronicã literarã a volumului meu de debut Hic et Nunc
Motive: o mie dar în special unul, apãrut în „French Review” (SUA), care m-a lansat în lumea literarã a diasporei ºi a literaþilor cana- Mira Simian
teama ºi coºmarele pe care ni le dieni. Un botez strãlucit”. 23 II 977
creeazã „vecinii” din est, care Prima piesã a schimbului epistolar, care acum este publicat, aparþine lui Nicholas Catanoy, iar
ultima Mirei Simian. Sunt mulþumiri pentru schimburile de cãrþi ºi recenzii, multe angoase, dar ºi

D
sunt numai la 40 de kilometri de ragã prietene,
Bad Wildungen. Vã invidiem mult mãrturii de prietenie ºi apreciere. Iatã ºi o veste bunã.
pentru „depãrtarea pacificã” ºi n Steluþa Pestrea Suciu Dacã vrei, poþi, te in-
evident, mereu, pentru deosebi- spir ºi traduci în englezeºte ceva
ta activitate beletristicã. Voi re- (cât mai multe, cu atât mai bine)
veni în curând cu cronica pentru trecut câþiva ani. În sfârºit, în din poemele mele despre Hawaii,
„Books Abroad” dupã lectura lui 1973, revista „Prism” (între timp e o posibilitate sã le plasez aici,
Ronsard. Din nou mii de mulþu- devenisem contributing-editorul într-o nouã revistã a Universitã-
miri. Cu constante urãri de bine ei) mi-a publicat cele trei poeme þii. Nu se pot cere aceste lucruri,
ºi de prosperitate, al dumnea- asumându-ºi toatã responsabili- se pot numai inspira.
voastrã. tatea de-a publica fãrã o autori- De asculþi Free Europe (pos-
Semnãtura [scrisoare zaþie prealabilã. Un quasi-happy- tul de radio Europa liberã, n.n),
dactilografiatã] end, pentru cã am abandonat vor transmite un program Mira
definitiv restul traducerilor. Atât Simian – ªtefan Baciu, despre
Mira Simian despre acest mic „cancan” (Gos- Traian Lalescu, marele ºi scum-
Honolulu, 5 noiembrie 1976 sip is literature too...). O noutate pul nostru prieten dus, vor urma
mai optimistã ºi actualã. Editura ºi altele... Ce zici de Goma? Mã

D
ragã Prietene, Mosaic (Toronto) îmi va publica rog în fiecare searã pentru ei...
Încã o datã îþi mulþu- Mica Antologie a poeziei moder- Oare ce vor face cu el? Noi lu-
mesc pentru recenzie. ne române (Poeþi din þarã ºi în crãm!? Am scris într-o sãptãmâ-
În nebunia în care trãim a fost o exil) în traducere englezã. O lu- nã 50 de poeme... Acum le relu-
razã de luminã. Dar aceºti „apu- crare laborioasã. Includ 2 poeme crez. A fost un vis frumos, o tran-
caþi” din comisia de avansare mã semnate de dumneavoastrã. Mai sã, o reîntoarcere la Delas. Sper
întreabã dacã aº putea avea o multe poeme în Antologia auto- sã le scot la varã. Lucruri bune
„probã” cã va fi publicatã... etc.... rilor români în exil (încã nu am duci Catanoy. Scrie-mi ce gân-
etc. De poþi sã-mi trimiþi „proba” gãsit un Mecena care sã o finan- deºti. Eu ºi ªtefan te îmbrãþiºãm.
îþi mulþumesc dinainte. De nu, nu þeze), care sper sã aparã cândva. Semnãtura
e nimic. Adevãrul e altul. E greu Fata lui Temelie ºi Claudel sunt [scrisoare olografã]
sã rãmâi pe aceeaºi cale antico- rezervate lecturii acestui week-
munistã. Nu e prima datã cã mi se end. Voi reveni în curând pe ace- MIRA SIMIAN BACIU
fac dificultãþi. Pe de o parte e bine eaºi undã. Pânã atunci urãri de
cãci m-am decis sã nu mai îmi dau bine ºi numai succese, dorindu-
sufletul pentru aceastã universi- vã din toatã inima.
Interplanetarii
tate ºi sã mã aºez sã scriu pentru Cu alese sentimente de Murim în fiecare stea
mine serios. Sper cã la varã sã ne preþuire, Lãsãm sãmânþa în fiecare
putem cunoaºte într-un punct în Semnãtura vulcan
Europa. cruce ruptã, troiþa Pacificului …
Cu bine Mira Simian P.S. La capitolul bilanþ negativ Cenuºa aruncatã-n vânt
[scrisoare olografã] un alt manuscris (Orpheé et la în ocean pentru peºtii arãmii
Crochiu de Marcel Iancu machine) interviuri cu 25 de scrii- sau stele cãzãtoare ascunse-n
tori francezi zace în sertarul meu mãrgean.
Nicholas Catanoy întotdeauna veºtile proaspete (plecarea de la La Chapelle An- de doi ani. Casele comerciale fran-
15 nov, 76 din inima Pacificului. Le-am par- thenaise) ºi universul populat de ceze ºi teutone, consultate pânã Mâine vom fi ulcele cu laptele
curs pe îndelete reþinând multe marionete, în special în teatrul lui în prezent, sunt preocupate mai privighetorilor

M
ult stimatã Doamnã detalii legate de labirintul „iones- (Traversãrile parcului Jardin du mult de beletristica Parno ºi Cri- Sau a ciocârliei oprite-n soare…
Simian, cian”. Numai în urma acestor lec- Luxemburg) aºa ca ºi obsesia mo. Jean Cayral mi-a sugerat una pietriº dens,
Eseurile au sosit turi am înþeles unele conexiuni morþii (dupã demenajarea în pia- din casele editoriale universitare oasele munþilor
într-un timp record: 3 zile. O pun- bio-literare. Clare îmi sunt acum þa Vangirard). Studiul genezei ob- americane. O ºansã cumva în ini- sfãrâmate de inkaºi ca sã
te aerianã perfectã care mi-aduce substratul biografic din Ruga sesiilor „ionesciene” are ceva ma Pacificului? Sã încerc? Alte creascã porumbul
aproape psihanalitic, iar comen- sugestii? Anticipat mulþumind. mâine vom fi trestia de zahãr
tariile privind activitatea lui criti- lângã þeposul ananas
cã din þarã sunt contribuþii impor- sau tictacul ºopârlei în noapte
tante ºi indispensabile tuturor ex- Nicholas Catanoy dialogul pãsãrii, cioc roºu…
perþilor „ionescieni”. Paralel. Un 16 nov, 76 Toaca de la Cozia
episod bizar. Cu ani în urmã am atârnând soarele

M
fost solicitat de poetul Ted Hu- ult stimatã Doamnã în fiecare picãturã de rouã
ghes sã traduc ceva (sau chiar Simian,
totul) din Elegii ºi Nu. Ceea ce Includ în plicul pre-
am ºi realizat parþial. Cele trei po- zent un carbon-copy al cronicii
eme traduse (Prayer, The Girl trimise de „Books Abroad” ºi rãs-
Who Saw Angels ºi Elegy) ur- punsul (confirmarea) revistei.
mau sã fie publicate în revista lui Articolul va apãrea mai mult ca
Hughes – „Modern Literature in sigur în vara sau în toamna anu-
Translation”, dupã o aprobare lui viitor. În principiu, cãrþile care
formalã a „maestrului”. Am scris apar în acest an sunt publicate
nenumãrate epistole, oficiale ºi de BA un an mai târziu. Cred cã
neoficiale (în limba românã, fran-
cezã, englezã), cu ºi fãrã interven-
aceasta a fost dorinþa Dumnea-
voastrã. Sau m-am înºelat? Exis-
Mira Simian
þii, dar „maestrul” nu mi-a rãspuns
niciodatã. Neavând autorizaþia
tã cumva un „credibility gap?”
(Sunt colaboratorul revistei BA Baciu –– 40
Baciu 40
autorului, poemele nu au fost pu-
blicate. Din þarã, de la vechea edi-
din 1968 ºi acest fapt poate fi
confirmat de cronicile apãrute de ani de la
Scrisoare a lui Marcel Iancu cãtre ªtefan Baciu
la aflarea morþii Mirei
turã defunctã, evident nu am aº-
teptat niciun semn de viaþã. Au
între 68 ºi 75 ºi evident de ºeful
redactor al revistei – profesorul moarte
moarte
, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 7
n MÃDÃLIN TEODOR ROªIORU

sleepless (II)
J’en vois de toutes des villes, les feuilles des arbres, Apoi, la naiba cu toate astea,
les couleurs les billets de banque, les voitu- cu tot delirul adolescentin, cu
b eletristicã

res de police, les contrats, les familiile împrãºtiate, cu trãirile

D
ans mes vies antérieu- satellites, les codes de barres, les praºtie, cu cetãþenia universalã,
res, depuis le(s) dé- bibliotheques, les discotheques, cu armatele ºi administraþiile în
but(s) des temps, j’ai les éveques, les filles repletes, derutã, cu economiile date peste
du bruler une quantité immense les omelettes, l’étiquette, les ti- cap, cu zãpãceala globalã, de glob
de livres. Ou bien effacer, a grands ckets, les bêtes, les anges, les din sticlã transparentã în care se
coups de marteau, des inscrip- fetes, les losanges, les serviet- tot agitã o fãcãturã de ninsoare,
tions, des fresques, voire des pein- tes serviables des serveurs des cu cei ºapte ani apocaliptici (nu
tures rupestres. O mon Dieu, pour- services des vices des restau- durase mai mult, dar presupun cã
vu que j’y pense, ce que ma rage rants restaurés. Mes chers ºapte luni ar fi avut acelaºi efect),
pouvait etre immense! Quel écu- amours, comme je vous hais!… cunoscuþi ºi drept „cei ºapte ani
reuil cornu et nu m’aura mordu? Dehors, s’il vous plait ! de ne-acasã”, savanþii vor fi ex-
La bibliotheque d’Alexandrie, tirpat, poate la bere sau la nervi,
c’est assurément de ma faute. * într-o clipã favorabilã, gena som-
Tout comme la Comédie d’Aris- Îmi propusesem sã þin un jur- nului, cu toate metehnele ei re-
tote. (Malheur, ça rime encore.) nal. Mi-a mai trecut. Nu se întâm- cente. Caz în care n-aº fi decât o
L’infortune aura voulu que les plã mare lucru. Mã obiºnuiesc cu variantã intermediarã salvatã, o
lettres ou les images détruites, noua lume, mã adâncesc în dez- versiune alfa sau beta, un cobai
que je voulais anéantir, se soient nãdejde ºi neputinþã1. de laborator pus la criogenat
refugiées en moi, d’ou elles ne Apoi adorm, mã trezesc – ºi iar pentru mai târziu, lasã cã mai ve-
cessent de me hanter: en reve, adorm – ºi nici cã mã mai deºtept… dem noi, mai încolo, mai e timp,
sur le blanc de mes yeux, sur ma Mai straniu e cã în noua dimi- cu siguranþã mai e.
peau, comme des tatouages ou neaþã m-am trezit într-o nouã parte Berea… În ea poate fi dezle-
des scarifications qui paraissent a lumii: la Paris. ªtiu, rimeazã cu garea… Sau nu. Mã scald în ipo- Bine mãcar cã omenirea n-a zanþii erau de ceva vreme la mare
tous seuls, sur mes ongles, dans vis. Nu e. Am scris fragmentul de teze peste ipoteze, nu mai pricep ajuns pe cine ºtie ce alte planete. cãutare, Victor Noir se trezise (!)
mon sang, sur les parois préhis- mai sus într-un soi de transã, ime- nimic, o iau razna de tot. Sau poa- Mãcar mi-e limpede cã existã o un simbol al lumii noi – , cu buze-
toriques de mon coeur, non loin diat dupã trezire. Mai rãu, n-am te de la mine a pornit totul: încer- legãturã între mine ºi omenire, în le lustruite de la flãcãii care în-
du petit feu ou je laisse couver nicio explicaþie pentru asta. Mai când sã-mi repare meteahna, mu- întregul ei. O menire? cercau s-o trezeascã, sau poate
ma vie, ou comme des noeds inca mult, sunt chiar îngrozit: dacã te- taþia, poate spontanã, au ajuns E chiar plãcut când revin în sã-i soarbã somnul veºniciei de
sur les veines de ma principale leportatul meu nocturn ºi transa- sã dea peste cap genomul între- câte un loc pe unde-am mai fost. pe buze, într-un sãrut disperat ºi
turgescence, excepté le cerveau. tlantic e vreun efect secundar al gii specii. Te pomeneºti cã sunt Împletesc poveºti paralele, lipsit de efect care sã-i adoarmã
Et dans mes anévrismes, aussi! somnului profund? Sunt oare vreun Mesia pe dos, eliptico- uneori le încurc între ele, sunt în locul ei.
Ou dans les coups de (mon) co- condamnat pentru tot restul vie- apocaliptic, prin care s-a nãpus- deja prea multe, bine cã mã mai Nu era întâmplãtor, în lumea
eur. «Sur le fond de mes nuits [et þii la picotealã? Sau sã-mi trãiesc tit smintirea peste lume, de s-au recunoaºte lumea, memoria mea tatuajelor digitale, mitul lumii de
de mes jours, aussi], Dieu, de son într-una visul? Omenirea viseazã spãimântat oºtirile hipstereºti. e destul de selectivã. Când simt dincolo, rostogolit cu naturaleþe
doigt savant, dessine un cauche- prin mine. ªi, Dumnezeule mare, Aºa grãit-a Ma’Shrimp, profetul cã dau de câte-un fir care mi se prin presã ori prin filme, la con-
mar multiforme et sans trêve.» ce mai exagereazã. Cu ce-am gre- din bayou! pare important, refuz sã adorm, curenþã cu mitul baziliscului sau
Elles me squattent, comme les ºit, de se rãzbunã, prin mine, pen- Mã smulg din mrejele somnu- sã vãd cum se terminã: la fel mi al alergãtorului de cursã lungã,
fourmis prennent possession tru toate neputinþele ei? Doamne, lui cu o cafea ºi un jurnal în faþã, se întâmplã când dau peste câte tãrâmul improbabil unde fiecare
d’un tronc pourri, ou, enfin, com- ce-ºi mai bate joc de mintea mea. scriind aproape spasmodic ce-mi o carte bunã. Reflexe vechi, greu, pãmântean are un dublu care
me les tziganes qui dorment a la Dacã genomul alterat al spe- trece prin cap: prin fereastra des- poate imposibil de extirpat. Învãþ doarme ºi care trebuie trezit, prin
belle étoile sous la grande pyra- ciei mele încerca, de fapt, sã re- chisã, aer curat, atât de curat, ºi sã dorm pe apucate, superficial, ritualuri, încât tot somnul lui sã i
mide de verre du Louvre. Elles pare o eroare anterioarã, care în- silueta neverosimilã a unul turn ca-n studenþie, sã evit somnul se transfere pãmânteanului. Pã-
paraissent de nulle part, comme cepuse sã teleporteze oamenii Eiffel vopsit în mai multe culori. profund, teleportarea forþatã la rerile legate de elementele ritua-
des cunéiformes de girofle dans de-aiurea, în timpul somnului pro- Nu le-o fi ajuns vopseaua, tim- dracu-n praznic. lului de trezire, ori de transfer al
le vin que je bois, comme des hié- fund? Ce aiurea: azi te cãsãto- pul, rãbdarea, s-or fi plictisit, s- Douã destinaþii revin cu insis- somnului, difereau copios: în
roglyphes dans le marc de ma reºti, dupã o relaþie intensã ºi fas- or fi sucit, s-or fi rãsucit, ºi-or fi tenþã: New York ºi Paris. Pe ur- unele, mai solemne, apãrea un
tasse renversée de café ou com- cinantã de aproape o zi, iar dupã celebrat diversitatea. Sau indeci- mele Statuii Libertãþii, acum van- clopot tibetan, sau un gong, ori
me des chinoiseries sur les éti- noaptea nunþii te trezeºti la dra- zia. Sau orice, nu mai conteazã. dalizatã, cu ochii arºi de flacãra mãcar o toacã din lemn de arcã,
quettes de mes vêtements. (Mais, cu-n praznic. Iar la tine-n pat sau insomniei. Încã nu ºtiu de ce, dar parcã, în altele, mai macabre, un
si je prends le temps a réfléchir pe canapea se trezeºte de dimi- sunt convins cã nu degeaba: în coºciug pe post de cutie de rezo-
un peu, les derniers doivent etre neaþã altcineva. Cãlãtorii neîntre- Razna, dupã o menire cartea vieþii mele, niciun detaliu nanþã, în care se bãtea începutul
la pour des raisons plus con- rupte prin toatã lumea, planuri Nici în prea scurtul meu po- nu e lãsat la voia întâmplãrii, iar Simfoniei destinului cu un femur
crètes et plus explicables.) diluate de distanþã, posesiuni pas parizian ºi nici în urmãtoare- cititorul ºtie deja asta ºi ghiceºte de moroi, în multe (se putea alt-
Et, dans la tempete de mon abstracte, automatizare unde se le n-am descoperit nimic. Expli- chiar mai multe. fel?) doar o aramã sunãtoare sau
sang, pompées par mon coeur, poate, o melasã online care nu caþiile confuze pe care le primesc Nu era întâmplãtor câmpul de un chimval zãngãnitor, când nu
dans les convulsions et la tristes- mai þine pasul cu viaþa, nici mã- la fiecare nouã trezire dintr-un fil- maci în roua cãruia m-am trezit venea vorba, de-a dreptul, de un
se de mes muscles, elles se fray- car cu globalizarea vieþii, un vis muleþ depixelat vechi de un se- într-o dimineaþã, înainte de rãsã- ceas deºteptãtor, japonez, cu afi-
ent un chemin vers la vie qu’el- comun al omenirii, încâlcit, numai col, activat de simpla mea prezen- rit, cu hainele ude. Sãltându-mã ºaj digital (dar poate era doar o
les ont perdue a grand jamais. pãienjeniºuri ºi provizorat, cu- þã, nu mã ajutã; au importanþa lor, în capul oaselor, privind peste publicitate mascatã, nu ºtiu, zãu,
Dans une fureur aussi inepte que noscut drept Marea Recreaþie, altfel nu mi-ar fi furnizate de fie- capetele roºii ale florilor, am re- nu prea mã pricep).
celle de la destruction, je me mets sau Recreaþia Mare, distopic ºi care datã. marcat o procesiune lentã. Fete
a les faire sortir. «Comme un vol off topic, plin de sentimente chi- Totul e important, totul trebuie cu coroniþe de mac pe cap, în ro- Lumea îmi furnizeazã indicii
de gerfauts hors du charnier na- sãliþã, vraiºte, dezrãdãcinare, cli- tradus, interpretat2. Îmi va cãdea chii albe, pãºeau hipnotic cãtre peste indicii, în prostie, iar eu, în
tal.» Dehors, chéries, sur les murs curi ºi declicuri. fisa, la un moment dat? Cu vârsta, un tei din mijlocul unui câmp. La prostia mea, nimic! Încã nu-mi
se presupune cã devii ceva mai umbra teiului ºedea un copil în picã fisa, încã nu-mi pricep ros-
înþelept. Sau cã noaptea-i sfetnic haine albe, ras în cap, cu ochii tul, de va fi existând vreunul (deºi
Concursul Naþional de Poezie bun, mai ales dacã te umfli de
somn, dacã dormi pe sãturate.
închiºi, cu o figurã chinuitã, stra-
nie... Fetele s-au rânduit într-o
am stabilit cã existã, mã încãpã-
þânez sã cred în continuare cã da,
„Constantin Nisipeanu”, Cel mai ciudat a fost când
m-am trezit pe staþia spaþialã, în-
spiralã strânsã din jurul teiului,
þinându-se de mânã. Copilul a
undeva „între etic ºi noetic”, dar
vai, ce preþios, ce pretenþios am
ediþia a IV-a (2018) tr-o liniºte de mormânt, de-mi þi-
uiau urechile. Sau în Tibet, dâr-
atins-o pe cea dintâi, care s-a prã-
buºit lent, în iarbã, antrenându-
devenit).
În toatã povestea asta, în toa-

C
oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este dâind pe acoperiºul lumii, cu un le pe urmãtoarele în cãderea ei, te poveºtile pesemne întreþesute
organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nu ditamai solenoidul în mânã (l-am ca într-un domino al somnului; pe care le întretai, prosteºte, sunt,
au publicat pânã acum un volum de versuri. aruncat cât colo, ce naiba era sã când ultima fatã a adormit, hai- se vede treaba, singura întâmpla-
Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem- fac cu el?). Sau într-o iesle (e tare nele copilului pãreau portocalii, re neconcludentã.
plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un ciudat sã-þi reiei viaþa, vai de stea- de la razele soarelui abia apãrut
plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ua ta, cu un cap de mãgar deasu- peste buza zãrii, iar ochii i s-au
1
ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de pra, care te urmãreºte oarecum deschis brusc, ca un þipãt de jale (Toatã povestea, prãbuºitã din
telefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã este curios, în timp ce roade paie). al unei pãsãri de la celãlalt capãt mansarda unui zgârie-nori într-un
al lumii. subsol îndoielnic, din prima, ca îm-
cazul). Sau într-un parlament. Sau piedicatã de fraza-prag, pare nãsco-
Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018, într-un bordel argentinian. Sau Nu erau întâmplãtoare rãzboa-
citã, recunosc, cu scopul de a vinde-
pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj, într-o bibliotecã. Sau pe terasa iele fratricide între Puchinoºi ºi ca insomniile autorului. Sau ale citi-
200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie unui bloc turn care urma sã fie Urduroºi. torului din ce în cer mai improbabil
2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro demolat (din fericire peste ºap- Nu era întâmplãtoare poves- ºi mai inconsistent...)
Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” tesprezece zile) ori, Doamne apã- tea Frumoasei din Pãdurea Ador- 2
(Dacã totuºi s-ar ticlui vreun film
este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi- rã ºi pãzeºte, într-o mãnãstire de mitã, în realitate monumentul fu- sau joc dupã scenariul total neverosi-
turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi cuvioase împletitoare de ciorapi nerar realist al unei foste Miss mil al vieþii mele, sigur ar însemna ceva,
Maria Dinu – critic literar. de lânã, cu firul ºi puterea rugã- Univers, în poziþie de somn – vre- n-ar fi nicidecum lãsate la întâmplare.
ciunii. Sau… mea oranþilor trecuse de mult, gi- Ce anume, încã nu se-aratã…)

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
neosuprarealismul rezistenþei noastre:
minimal, virtuos ºi postmodern
odihnitã a vieþii tuturor. (Unde (Atâtea modalitãþi de a-mi ieºi
ne-au adus dumnealor.) Atâta din fire, p. 24) Mãcar sã o facã
timp cât mai poate cugeta, nu se (pe ea, nimicnicia!) cunoscutã, în
lasã: nu acceptã nenorocirea cât mai multe feluri. ªi o face. Tex-

N
oua cãrticicã a lui Con- care, hic et nunc, vrea sã ne co- tul poetic al lui Constantin Abã-
stantin Abãluþã vine la pleºeascã, sã ne aducã la nivelul luþã ajunge la un nivel consistent,
þanc: Mai sincer ca ei de sub-vieþuire vermiculã. sofisticat, rareori atins în poezia
Himalaya. Poeme politice, Casa Dintr-o datã, totul devine citabil: noastrã, al refuzului de-a con-
de Editurã Max Blecher, 2018, 67 „Cine poate distruge o þarã/ câþi- simþi, de a se „adapta”, de a aº-
p. Nu-i vorbã, s-ar fi sincronizat va oameni în cãrucioare cu roti- tepta. Complicitãþile cu absenþa
cu lumea româneascã oricând în le/ faraoni cu minþi bandajate// ei sunt frecvente, dar ºi îndepãrtã-
intervalul 1990-2040, cu ameste- râvnesc sã facã o lume nouã/ mi- rile absolute îºi scandeazã pre-
cul ei „inefabil” (pentru orice ob- lioane de supuºi în cãrucioare cu zenþa: „cãci niciodatã nu ne-am
servator strãin) de inteligenþã rotile/ toþi cu minþi bandajate// vai bucurat prea mult/ de sângele
maximã ºi cretinism epustuflant, de noi cã toþi ne bandajeazã/ toþi nostru mai lung decât oricare stra-
de moralitate cvasi-asceticã ºi ne vând cauciucuri pentru rotile/ dã a oraºului/ de craterul nostru
lãcomie bezmeticã, multilateral- ne ieftinesc pernele pentru cãru- mai vertiginos decât orice casca-
dezumanizantã, de profesionism cioare// domnu de acolo/ unde dã/ aºa cã acum e momentul sã
acut ºi imposturã grotescã, de þi-e cãrucioru/ unde þi-s bandaje- juisãm sub carapacea/ þestoasei
fervoare a operei reuºite ºi rictus le// de ce mergi pe picioarele tale/ scufundatã adânc în pãmânt” (p.
al neputinþei de a articula o frazã de ce-þi arãþi faþa celorlalþi/ unde 29) Eul îºi transfigureazã starea
în vreo limbã cunoscutã. Etc. te crezi// Vai de inimile noastre/ de a fi stingher în iniþiativã a de-
Echilibrul e cel mai fragil, dar de Vai de prieteniile bandajate/ Vai lirului rece, acela care recompen-
neclintit: „în þara mea fluctuantã de aceastã înserare// aplaudatã seazã orice efort estetic. (O ºtiau,
ca apele Nilului…” (p. 24) Acest de cãrucioarele pãmântului/ pier- puþin, ºi romanticii!) E mereu la
„gnosticism” societal nu are cum dut în spaþiu/ ca o greºealã” marginea afacerilor lumeºti, dar:
sã nu se infiltreze în operele ce- (Poem politic, pp. 10-11) Pasivi- „E trecut de miezul nopþii sunt în
lor mai buni scriitori români con- tatea aparentã (trãitã ca triumf, miezul lumii” (p. 24) ªtie cu halu-
temporani, sideraþi de imposibi- necunoscut de cãtre ceilalþi, al cinantã precizie ce scrie. E dis-
lul misiunii lor ºi virusaþi de o dis- componentei zen a suprarealis- cret, dar are ceva de ins pentru
perare pe care nu o pot înþelege: mului) se transformã în urgenþã care umanitatea ar putea, când-
„Ar trebui sã mã culc dar vreau a reactivitãþii. Principiul indivi- va, sã conteze, deoarece, deo-
sã scriu” (p. 24) Marea temã a li- duaþiei se trezeºte ºi spune ce are camdatã, nu putem vorbi decât
teraturii române de azi este, poa- de spus: nu e absentã (deºi nici de „planeta asta de imbecili” (p.
te, urmãtoarea: cum reuºesc aceºti pe departe provocatã) o discretã 61) E mai implicat decât Cioran în
oameni excepþionali sã traverseze temã teologicã, legatã de persoa- destinul „þãriºoarei” ºi (în relaþie
cea mai crâncenã servitute „inob- nã ca unicitate de neconstrâns: directã?), uneori, chiar îl depãºeº-
servabilã”, cea mai urâtã formã de „Cine îmi spune mie ºi de ce/ sã te în sarcasm, în autoironie, în
ancoraj „democratic” al indivi- nu sparg geamurile negre/ dim- dispreþ negru: Þipãtul meu cas-
dualului? („toþi câinii poartã potrivã eu scot din þâþâni uºile ºi trat din faºã, p. 60. Dar nu face
nume ruseºti toþi papagalii nume ferestrele/ putrede care-mput ae- din asta un þel. Radicalizeazã,
româneºti”, p. 61) Ei sunt, pânã rul planetei// Am fost înþãrcat de cumva, în poezie, ceea ce alþii nu
una-alta, niºte tragic-heisenber- o furtunã/ limba mi-a fost cresta- mort, Sã ºtii de la mine, Plimba- ge decât dacã te aºtepþi la ele, pot face în viaþa curentã.
giene personaje, iar cei care reu- tã cu toporul/ porcãiesc morala rea (reportaj pãmântean). E un dar fãrã sã-þi pese prea mult, pen- Anorexia lui cognitivã nu e în
ºesc sã surmonteze ineluctabilul voastrã de caimacani/ proprietari fel de metonimie „filatã”, ca sã-l tru cã ºtii cã fluxul nu-þi aparþine, niciun fel contrafãcutã, dar nici
conflict interior/exterior au sãrit ai insulelor coprofage// Acade- parafrazez pe Riffaterrre. Directe- ci trece prin tine. (Sau invers, eºti þipetele de durere pe care chiar le
deja în bãrcuþa universalitãþii. micieni din zeamã de urzici/ arhi- þea se alimenteazã, însã, din adân- un caiac pe Amazon.) Suprarea- simte/emite nu aparþin altui su-
În poezia de acum a lui Con- tecþi ai morgii de apartament/ care curi sumbre-atlantice, din Groen- lismul e „îndulcit” prin rotirea pri- prarealist. Îmi place cã refuzã ori-
stantin Abãluþã e consemnatã pa- se poate achita în rate// Nu parti- landa ºi Antile, din Vezuviu ºi virii-camerã, verificarea cutiei de ce transfuzie. Disperãrile lui sunt
tina unei glorii inexistente, dar ºi cip la sindrofiile voastre/ cu bas- Termopile, cu ajutorul multor ace poºtã, prin reciclarea internã a ale unui unui Iov al zilelor noas-
satisfacþia (deloc perversã) a mo- tonul meu bacterian vã-nsemn în înfipte cu mãiestrie în epiderma câtorva topoi, calibrarea dorin- tre: figurã arhetipalã care îi „uneº-
dicitãþii celor ce-i rãmân în urmã. miezul frunþii/ cioflingari ai tur- inconºtientului colectiv. (Numai þei scripturale (ceea ce, mãcar ca te” pe cei doi: moralist ºi poet. (V.
Refrigeraþia blândã (acceptatã) a bãriei guvernamentale” (Amena- cine e golit de sine are ºanse sã intenþie, ar fi chiar „antisuprarea- ºi cronica lui Octavian Soviany
minþii induce prezenþa unui ima- jaþi-vã o morgã de apartament, câºtige la aceastã loterie; iatã lo- list”) ºi prin punerea în miºcare a Chipul lui Iov, în Obs. cultural,
ginar conectat la descompunere: p. 9) Viteza cu care îºi recuperea- cul geometric al poeziei lui Con- câtorva miniobsesii („statuia care nr. 928, p. 10.) Constantin Abãlu-
„Liftul nu mai coboarã/ Se-aºter- zã teritoriile poeticitãþii nu-i ex- stantin Abãluþã: te scufunzi în- vomitã”, „brotacul”, „þestoasa” þã relaxeazã, ca sã zic aºa (prin
ne tãcerea/ Urc încet treptele blo- clude pe Arghezi, Lautréamont, tr-un orgiastic din afara ta, pen- etc.), care fractureazã aleatoriul postmodernismul cordial al sor-
cului/ în portmoneu douã mãsli- Celan, fãrã a-i pune la socotealã tru a-þi înþelege spuma zilei.) Cu ºi-l împacheteazã cum vrea auto- didului, printr-o participare ne-
ne uscate” (Poem politic de apar- pe stricþii congeneri suprarealiºti. toate cã pare doar un suprarea- rul. Concilierea pe care o reuºeº- crispatã, familiarã la regimul pu-
tament, p. 12); „sunt poetul total Nu-i „reactualizeazã”, ca postmo- list „de apartament”, nimic din ce te, nu totdeauna, e uimitoare: „Pi- trefact al „polis-ului”, prin capta-
al clipei care moare sub umbra li- dernii cuminþi, ci îi grefeazã pe ar putea þine de transa în cestiu- cioare ºi mâini în jilþ de argilã./ rea degenerescenþei mãrunte ºi a
terelor” (p. 61); „ultimul þipãt al angoasele, pe „direcþiile (lui) con- ne nu-i e strãin: nici ticãitul dic- Aplauze îngheþate. Stalactite,/ deboleþei vieþii înseºi), ceea ce
unui poet suprarealist va fi tur- tradictorii” (p. 60). Poemul nu are teului, nici dezagregarea „ino- sunaþi la soneria palmierului al- suprarealiºtii „clasici” nu puteau,
nat în cearã roºie” (p. 64); „în forþa de captare a cisternei su- cent”-savantã a formei, nici rã- bastru” (Echer, p. 36) Discursul, nu înþelegeau sau/ºi nu voiau:
bezna eclipsei statuia care vomi- prarealiste-tip, dar nici nu se îm- pãitul insolitului, nici tentaculi- aici, regreseazã ºi, simultan, se „atunci statuia care vomitã ºi-a
tã îºi promite a mia oarã/ sã nu-ºi piedicã în ceea ce nu-i stã la în- zarea extremelor ºi nici recupera- barbianizeazã. Câte un „cãci” (p. întins umbra peste autostrada/ cu
mai extrãdeze nimãnui utopia” (p. demânã: „ºi sunt deja hulit de-un rea lor, dincolo de orice conjunc- 52, 60, 61 etc.) introduce forma- ºase benzi ºi ºi-a zis nu meritã
47); „Am vãzut grâul disperat” (p. continent întreg de tãrtãcuþe go- turi: „Am vãzut legile cum spin- tul în aparenþã frumos-aliniat, de nici mãcar sã mai vomit/ destul
37) O „mecanicitate” slabã, ne- lite/ de orice substanþã/ în locul tecã oamenii” (p. 37); „tot felul fapt, hibrid, al unei cauzalitãþi cã pe stânci însorite din bojogii
forþatã pare cã regleazã conturu- creierului de-ar avea mãcar lapte de ipochimeni/ îºi înalþã columne scurte, efemere. lui pãmântii/ un vultur mort eli-
rile unei atmosfere care s-a des- ºi tot ar fi bine…” (p. 61) Nu „ia”, din excremente de caracatiþã” (p. Se poate refugia, compensa- minã nori albi” (p. 46) Ne invitã,
trãmat deja, cam ca în poezia cea cu alte cuvinte, din suprarealism 62); „Vieþuim/ în marja de eroare toriu, à la Emil Brumaru, în con- generos, la cea mai subtilã formã
mai puternicã a lui Bacovia. ceea ce (i)-a rãmas, ci numai ce-i a regelui protozoarelor” (p. 37); versaþii tihnite cu alte forme de de alunecare în afara oricãrei tem-
(Care, în treacãt fie zis, era cvasi- convine, adaptându-l mereu la „o clipã doar ºi-apoi totul moare existenþã: „Dimineaþã/ ceai/ me- poralitãþi nãuce. Face din poezie
suprarealistã.) Nu e surprinsã starea de spirit: febrilã, de cele pe masa bancherilor cu/ minþi su- dicamente/ norii alunecã pe masa un instrument de explorare a pu-
procesualitatea extincþiei, ci ceea mai multe ori. personice” (p. 61); „mã dor oase- de cristal/ casele preºedintelui tregaiului exterior ºi a diamantu-
ce urmeazã. Un gol care se întin- Dezlãnþuit, poetul e capabil de le de-atâtea amintiri mai nocive gonesc pe câmpiile þãrii/ Eu sunt lui interior. (ªi invers, dacã e ca-
de ºi pe care numai cuvintele îl scenarii extrem de dure. Supra- decât/ osteoporoza” (p. 65); „un- un intrus am 77/ de ani ºi un bas- zul, dar nu prea.) Deasupra cui-
mai pot umple. Gândul se pierde, realistul „hard” din el iese la îna- ghiile mele de la picioare sunt ton/ vorbesc pe unde scurte cu barului conºtient-inconºtient-
bucuros, în neantul eliberator, iar intare ºi-ºi depãºeºte genealogia. lupe/ ºi vã aratã aºa cum sunteþi un brotac/ am vãzut multe case conºtient zace soarele celei mai
fapta nu mai conteazã decât ca Schijele inconºtientului se plia- cu adevãrat/ Apoi se trag în pã- surpându-se/ am fãcut fapte vechi înþelepciuni. Atât cât poa-
amintire neplãcutã. E o ataraxie zã, cuminþi, pe imageria sufocã- mânt/ spre continentele scufun- bune ºi rele/ am scris poezii bune te, o transcrie, dar nu are cum s-o
falsã, dar nu prefãcutã. rii. (Îl enerveazã degradarea ro- date” (p 56); „Cultivaþi-mi priete- ºi proaste/ merit sau nu sã mai facã mereu transmisibilã. A te re-
Asta în primã instanþã, ca pri- mâneascã, dar, cum se vede, nici nia cârtiþe ºi veþi atinge soarele trãiesc/ pe unde scurte brotacul/ gãsi în poezia acestui foarte tâ-
vire de suprafaþã. Cãci, din start, planeta nu-i convine prea mult!) cândva” (p. 24); „poate cã ne o sã-i ºopteascã bastonului meu/ nãr octogenar e mai mult decât
textele îºi dezvãluie ºi potenþia- Cruzimea imbecilitãþii pe care tre- pregãtim pentru stele ºi uleiul ceva ce eu n-o sã mai apuc/ sã reconfortant: aproape iniþiatic.
lul „exploziv”, vitalitatea nega- buie sã o suportãm zi de zi îºi cosmic al/ înaintãrii ne afecteazã ºtiu niciodatã” (Vorbesc cu un Constantin Abãluþã: un poet
toare. „Politic” înseamnã cã poe- gãseºte un analogon în sãlbãti- buricul” (p. 61): „drog alb injec- brotac, p. 19) ªi asta întrucât: important al suprarealismului
tul reacþioneazã, vrea sã reacþio- cia „canibalã” a rostirii: Testa- tat în ceafa piramidelor” (p. 53) „Puterile mele izvorãsc din cre- etern, nonrezidual.
neze de aici, din postumitatea mentul anarhistului, Nãscut La astfel de „rezultate” nu se ajun- dinþa în nimicnicia rasei umane”

, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 9


n MARIA DINU

lumea din cartier sub soarele sudic


Italie devenitã tãrâmul tuturor mici „mafioþi” de cartier reprezin- tueazã în Turcia, Germania, Ita-
posibilitãþilor aºa cum, mai târziu, tã persoajele centrale ale cãrþii, lia, iar gaºca lui Edi se bate ºi ea
va fi America. La acestea se adau- fiindcã Augustin Cupºa rãstoar- crunt cu alta din „Energetic”. Prin-
gã singurãtatea, nebunia, înstrãi- nã orizontul de aºteptãri creat de tre reglãrile de conturi ºi hoþiile
narea, cãutarea de sine, toate ali- el însuºi cititorului, aducând în bine evidenþiate de Augustin
mentate de o anumitã candoare prim-plan grupul de puºtani din Cupºa ºi printr-un limbaj cu nuan-
Augustin Cupºa, Aºa sã specificã vârstei adolescentine a care face parte Pisicã – Edi, Tobã, þe argotice, o oazã de liniºte este
creascã iarba pe noi, Editura personajului principal, Pisicã. cei doi fraþi gemeni numiþi Mân- Lunca Jiului, cadrul întregii acþi-
Humanitas, Bucureºti, 2017 Identitatea sa prinde contur pe jii, Tomi –, unii dintre ei viitoarele uni, de fapt, în ciuda buclelor ei
parcurs, cãci la începutul roma- „autoritãþi” ale Catargiului care îi temporale ºi numeroasele paran-
l ecturi

R
omanul Aºa sã creas- nului, Pisicã este deocamdatã vor înlocui pe cei din generaþia tezele explicative, reunind gaºca
cã iarba pe noi este vocea narativã care analizeazã o lui Tuicã. aflatã în cãutarea unei pãsãri de
cea de-a patra carte de fotografie a unui grup aflat la În mare parte, firul epic înre- pradã pentru care ar fi primit o
prozã a lui Augustin Cupºa, unul vânãtoare, iarna, artificiu compo- gistreazã regresiuni temporale sumã consistentã. Paginile sur-
dintre cei mai valoroºi scriitori ziþional cu care debuteazã cartea compuse din rememorãrile lui Pi- prind imagini pitoreºti ale unor
contemporani, originar din Cra- lui Augustin Cupºa. Descrierea sicã, vizând fie imaginea lui Edi, dupã-amieze cãlduroase ºi chi-
iova, care debuta în 2006 cu ro- celor din fotografie este însoþitã liderul gãºtii din care va face par- nuitoare din cauza aºteptãrii, de-
manul Perforatorii (pentru care de o micã „poveste” sau detaliu te bãiatul, fie fragmente autenti- talii privind prinderea pãsãrilor,
obþinea premiul revistelor Mozai- despre fiecare, dar fiecare redat ce din viaþa de cartier, cu obiceiu- dar ºi tensiunile dintre adoles-
cul ºi Ramuri), urmat de volumul într-un regim zvonistic, adicã „din rile, concepþiile, idealurile ºi pre- „Iar Larisa, ce-a fãcut ºi ea pe- cenþi, sâcâiala lui Tobã, inocenþa
de prozã scurtã Profesorul Bumb auzite”, fiindcã prozatorul ape- ocupãrile specifice anilor ’90. acolo ºi de ce nu l-a mai vrut pe lui Tomi care dã drumul unor pã-
ºi macii suedezi (2011), Marile leazã frecvent la o tehnicã elipti- Personajele trãiesc mirajului îm- Edi nici asta n-am aflat, doar ºtiu sãri prinse ºi spune o rugãciune
bucurii ºi marile tristeþi (2014). cã, a „umplerii” treptate a goluri- bogãþirii nu prin muncã onestã, cã într-o searã s-a întors ºi ea. când descoperã una moartã, dis-
Localizat în spaþiul craiovean, lor în firul narativ. Dar chiar ºi ci de pe urma unor afaceri obscu- […] am vãzut cum de pe banche- tanþarea dintre Edi ºi Pisicã, din
dar periferic al unor cartiere pes- atunci când dezãluie mai mult, re, adesea ilegale, mult mai profi- ta din spate o scot pe Larisa care, cauza plecãrii celui dintâi ºi refu-
triþe (Catargiu, Romaneºti) – o autorul are grijã sã învãluie per- tabile într-o þarã cu un nivel de deºi era întuneric, purta ochelari zului de a discuta despre cele în-
lume cu propriile reguli –, unde- sonajele ºi întâmplãrile într-o trai ridicat precum Italia. Cum de soare, aºa cã n-am putut sã-i tâmplate. Tot aici, Edi îl înfruntã,
va dupã 1995, Aºa sã creascã umbrã de mister ºi incertitudine personajele devin victimele pro- prind privirea, mi s-a pãrut beatã, lovindu-l pe Tuicã, cel care, pânã
iarba pe noi este un roman care specificã lumii cartierului, în care priilor vise, se întorc acasã cu un nici nu se þinea bine pe picioare atunci îi fusese mentor, gest prin
poartã amprenta solarã a Sudu- veºtile rostite la colþul strãzii sunt sentiment ºi mai acut al ratãrii, ire- […] Câteva zile a umblat vorba care tânãrul nu doar îºi confirmã
lui, o stare de spirit, de fapt, nu un amalgam de adevãr, exagerare mediabil transformate interior, pe stradã cã de la droguri I s-a autoritatea, dar îi preia, totodatã,
doar un topos rememorat afec- ºi secret, unii cunoscând întot- trecând sub tãcere întreaga ex- tras, cã s-a combinat la Milano locul în ierarhia „liderilor” din
tiv, dupã cum mãrturiseºte auto- deauna mai mult decât alþii. Se perienþã care ar fi trebuit sã le facã cu un mafiot ºi ãsta a bãgat-o ºi cartier. Confruntarea îi apropie pe
rul însuºi: „Acum sunt departe desprinde, deci, din fotografie, bogate, renumite ºi invidiate în pe ea în boalã, apoi s-au calmat Pisicã ºi Edi prin jurãmântul lor –
de casã, dar ºi acolo m-am simþit Tuicã, bãtrânul oarecum respec- cartier. Carismaticul Edi, un fel de apele, isr maicã-mea s-a încãpã- „Aºa sã creascã iarba pe noi”–
de multe ori înstrãinat, nefiind tat în Catargiu, fiindcã acesta îi vedetã a ªcolii nr. 19 din Catar- þânat sã nu-mi scap un cuvânt, de a nu spune despre bãtaia cu
tocmai de-al locului. Craiova a „iniþiase” pe amicii lui Pisicã, dar giu pentru driblele sale cu min- oricât m-am þinut de capul ei ºi- Tuicã, semnificând regenerarea
rãmas unde am lãsat-o, pãrãsitã ºi pe alþii înainte lor, sã prindã gea, renunþã la studii ºi pleacã am încercat s-o trag de limbã.” prieteniei lor în spaþiul vegetal ºi
în mijlocul câmpiilor cu buruieni pãsãri în Lunca Jiului, ulterior, dupã Larisa, iubita lui, în Italia. Martor la astfel de întâmplãri acvatic, al cãutãrii libertãþii în care
ºi mãrãcini, cu drumuri prãfuite, vândute unor unor traficanþi ºi Acolo, Edi are, însã, un accident nefericite, Pisicã viseazã ºi el sã pândeºte primejdia captivitãþii.
cu ºine de tren care slipesc în consumate în restaurantele de ºi nu va mai putea juca fotbal, meargã în Italia ºi încearcã sã-ºi Pe scurt, romanul Aºa sã
soarele ucigãtor, iar timpul ei stã lux din Italia. Apoi apar fratele lui totul devenind o enigmã pentru dezvolte, în acest sens, o filoso- creascã iarba pe noi al lui Au-
odatã cu lucrurile deja trãite. Am Zgardã, care ar fi fost împuºcat Pisicã cu atât mai mult cu cât fie de viaþã, a neimplicãrii în acþi- gustin Cupºa poate fi incitant
scris despre Sud pentru cã Su- mai mult sau mai puþin acciden- mama sa ºi Vãru’ – care aranja uni pozitive ºi negative pentru a prin tehnica narativã, detalii ºi
dul e o stare, ºi chiar dacã pleci tal de Tuicã, Tavi, fiul acestuia plecãrile în Italia – nu vor sã di- nu culege ulterior orice efecte ar prospeþimea experienþelor ado-
de acolo, Sudul vine cu tine ori- din urmã, între timp mort, se pare vulge nimic, la întoarcerea tânã- putea decurge de aici, sub influ- lescentine pentru uniii, dar deo-
unde te-ai duce.” Oarecum simi- aruncat de Zgardã în faþa unui rulului în þarã. La fel de intrigantã enþa Vãrului ºi a lecþiei oferite de potrivã nostalgic pentru foºtii
lar, personajele sunt marcate, în tren, în Italia, pentru a-ºi rãzbuna este starea Larisei despre care legile nescrise ale cartierul: „Sã- rebeli ºi lideri ai gãºtilor din car-
linii mari, de sentimentul inadap- fratele ºi tatãl lui Pisicã, personaj nimeni nu vorbeºte, doar se zvo- þi þii gura ºi sã mergi cu atenþie pe tier ºi savuros pentru cei care
tãrii, Craiova fiind locul din care absent care nu are o relaþia apro- neºte cã nebunia ei ar fi tot o con- o linie subþire între bine ºi rãu, sã au trãit anii ’90 cu speranþa unui
vrei sã scapi, dar nu poþi, spre o piatã cu acesta. Însã nu aceºti secinþã a ceea ce pãþise în Italia: nu faci nici una, nici alta, pentru nou început, familiarizaþi, toto-
cã astea oricum se întâmplã ºi fãrã datã, cu târgul din Romaneºti,
tine, tu sã mergi tot aºa înainte, Pelendava, 1 Mai, Catargiu sau
sã-þi þii echilibrul, sã stai bine pe chiar cu hamburgerii de la „De-
sârmã pânã ajungi în partea cea- nis” ºi serialul „Edera” (exemple-
laltã. ºi dacã faci aºa, atunci n-o le sunt din carte).
sã fugã careva dupã tine. Pentru
cã tu ai furat cel mai puþin dintre
toþi.” De altfel, nu toþi sunt pre-
gãtiþi de a pãrãsi o lume ºi a intra
în alta, dupã cum reiese din ame-
ninþãrile Vãrului, când aflã dorin-
þa lui Pisicã ºi îl obligã sã nu re-
pete greºelile lui Edi, oricare ar fi
fost ele, devenite subiect tabu:
„– Nu sunt fraier, am repetat. – O
sã faci ca Edi? – Nu ºtiu ce-a fã-
cut Edi. –Nu asta te-am întrebat.
O sã faci ca Edi? –Nu, n-o sã fac
ca Edi.”
Toate aceste drame se consu-
mã într-un mediu craiovean cu
pericolele ºi capcanele sale, gata
sã prindã oricând adolescenþii
rebeli, asemenea plaselor de pe
Lunca Jiului întinse de ei înºiºi
pãsãrilor care, paradoxal, odatã
capturate, urmau acelaºi traseu
cu cel dorit de ei, dar anticipau,
prin soarta lor, tristeþia, vidul ºi
chiar pervertirea care îi aºteptau
pe naivi ºi visãtori acolo. În timp
ce în târg, la Romaneºti „se vin-
de numai pe ºeºtache” tot ce hoþii
furã într-o noapte din depozitele
de maºini din strãinãtate, în cã-
minele de la Medicinã arabii „fac
legea”, „ruleazã cuie ºi fac bile,
îþi dau fatala în staniol ºi-þi mai
cer ºi bani pe ea”, fetele se prosti- Eugen Rada – Oglindire
Maria Dulhan – Abstract ecologic cromaticã

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


M
arcu devine comu-
nist dintr-un ames- n MARIAN VICTOR BUCIU
tec de naivitate ºi
adaptare oportunistã. În fondul
sãu e un plezirist ordinar, cu in-
stinct lucid: în apãrare, întâiul lui
un roman „total” poetic (III)
instinct e sã se punã la adãpost line trebuia sã se cãsãtoreascã cu þiile cresc) politic, ºi când se ajun- tarea întâiului soþ, prin cunoaºte-
ºi sã se salveze de vremurile care un viitor chirurg, când apare ge în timp la miºcarea studenþeas- rea limbii franceze ºi se remãritã
apasã mereu pe om. Caz comun Marcu, cel care i-a „distrus via- cã din 1956 influenþatã de revo- cu un belgian. Meschinul rãzbu-
în epocã, pânã la un punct. Prin þa”. Dar dacã, prin Marcu, Pauli- luþia din Ungaria. Memorabil este nãtor Marcu a admis divorþul cu
fratele de sânge, Nestor, el are ne se mutã ca medic la Cluj, cre- ºi episodul rememorat duminicã, condiþia de a pãstra fiica deodatã
„dosar politic” prost, dar ascuns de cã avusese drept soþ un secu- deja situat nesigur în timp. Me- cu toatã pensia alimentarã pânã
de declaraþiile autobiografice. E rist. Todora, care nu este acuza- moria se altereazã vãdit, ficþional, la vârsta ei de 18 ani. De a doua
aproape sã o pãþeascã atunci toare maniacalã precum Pauline, în cele cinci zile ale bolnavei fe- zi, sâmbãtã, o aflãm pe Todora în
când e luat drept ins cu origine îl disculpã cu de la sine voinþã pe mei. În toamna lui 1972 sau 1973, cãutarea trecutului presãrat cu
de jos aºa-zis sãnãtoasã ºi pe Marcu ºi crede cã rusul alb Ale- elevii sunt aduºi în întâmpinarea greºeli. Aceeaºi cãutare o va re-
punctul de a fi activat în sistem. xei a fost informator. Hazul e cã „Tovarãºului”. Majuscula þine cunoaºte ºi Marcu. În fapt, în ro-

l ecturi
Nestor e închis politic ca legio- Marcu suspectase în Alexei un loc de nume ºi orice calificare. man, el o face cel dintâi. (Narato-
nar, în 1946, cu lotul Anania. Iatã amant al celei de-a doua soþii. Subtilã ironie istoricã. Dar, în de- logic, de semnalat faptul cã Mar-
ºi o laturã istoricã fie ºi de anca- Atmosferã de suspiciune gene- finitiv, aºa impusese el însuºi sã cu e, ca ºi alte personaje înscrise viseazã cã arde biserica din satul
drament arhitectural a romanului. ralizatã, tipic totalitarã. Politicul fie numit de cele mai largi ºi dife- în discurs, ori vorbit de Todora, natal, are vise apocaliptice repro-
Pauline îl ºtie pe Nestor manist, e-n toate, evident prin Partidul rite pãrþi ale populaþiei. ori vorbind el prin ea!) Todora, duse în picturã, recunoaºte doar
adept al lui Iuliu Maniu, politic care dicteazã ºi Securitatea care Nu lipseºte din roman judeca- dincolo de înrâurirea moralã a un Dumnezeu rãu ºi pedepsitor.
naþional-þãrãnist. Un medic secu- împlineºte. Romanul e ºi direct ta moralã. Fiica oierului, Polina mamei supuse suferinþei, e o na- Tatãl ei, Onisei, religios ºi moral,
rist se amestecã atunci când Pau- (nu mai spun cã indirect propor- Mocanu, parvine, dupã consta- turã dominant eticã. Reflecteazã anticipa viitorul, în contrast cu
mai presus de orice la un tragism fiica, aflatã în cãutarea timpului
înrãdãcinat în milã. La maturitate, pierdut ºi greºit. Morala tatãlui a
Todora e obsedatã de rara auten- trecut asupra Carolinei, fiica lui
ticitate a vieþii, de esenþa din ome- dintr-o altã cãsãtorie, nu ºi a fra-
nesc ºi artistic. Descoperã pânã telui bun al Todorei, Trãianucu.
la sfârºit într-un mod silit puterea Nestor rãmâne o piatrã de gât
nepãsãrii în cuplu. Sinceritatea i- pentru adaptatul sãu frate Mar-
a fost mereu pedepsitã la fel de cu. „Iezuitul” este un credincios
toþi. Durerea ºi vinovãþia îi deter- cu nume nereligios, de înþelept
minã o memorie aproximativã. Trã- revenit acasã. Dupã o detenþie
ieºte foarte intens vina mãrturisi- politicã de 15 ani. Aproape un
tã cã i-a dezamãgit pe toþi. Todo- sfânt, iar ca sfânt el vede în To-
ra se crede, ea, anormalã, iar pe dora o sfântã: autoproiecþie prin
Marcu îl considerã normal, biet autoproiecþia Todorei în toþi cei
om sub vremuri, de bunã seamã cãrora ea le dã cuvântul (al ei, apoi
politice (în cel mai rãu înþeles). ºi al lor) în roman.
Citim o justificare în sprijinul ce- Ireductibil la psihologic, ceea
lui care, nici el, nu îºi neagã gre- ce în acest caz înseamnã la su-
ºelile, ºi în abstract, ºi fãrã a cere prafaþã, romanul este unul rami-
iertare. N-au Dumnezeu, oricum ficat ºi adâncit poetic. De aceea
nu unul bun, în pofida numelor, l-am descoperit, referenþial ºi ar-
Mariana Montegaza - Calea viselor Marcu ºi Todora. Todora, care tistic, „total” poetic.

Omar ºi diavolii noºtri cei de toate zilele


P
rintre reuºitele prozei gãºtile, sau înfiriparea primei iu- care spune poveºti despre Dum- zi, aºa cã îþi voi spune Omar de
româneºti din 2017 se biri, non-conformiste ºi ea, dar nezeu ºi Satana ( „ªi Satana a ple- acum încolo”, Ian are probabil
numãrã ºi romanul lui care îl va însoþi pe Ian ºi îl va aju- cat de mult pe Lumea Cealaltã cu tãria sã îºi învingã boala.
Dan Ciupureanu, „Omar ºi dia- ta sã scape de diavoli. soþia lui Dumnezeu, cu blonda de În acest sens, textul capãtã o
volii”, apãrut în colecþia Ego. Scrise magistral într-un limbaj la fereastrã, cã aºa spune, a avut altã profunzime, iar lectura roma-
Prozã a editurii Polirom. colocvial, aceste scene targetea- o femeie nebunã care ºi-a fãcut nului lui Dan Ciupureanu este una
Reflectatã subiectiv prin pris- zã un public ce variazã ca vârstã, chipul meu”), însã pentru Ian, cu valenþe curative ºi catharctice.
ma eroului-narator Ian, povestea pornind chiar din rândurile ado- boala reprezintã o purificare, o „Omar ºi diavolii” este, cu si-
ne surprinde prin puternica notã lescenþilor care se regãsesc cel probã pe care el o poate trece, guranþã, o carte pentru toate vâr-
autobiograficã, fapt ce îi oferã ci- puþin în prima parte a cãrþii, ºi pentru a alunga demonii. Aºa cum stele, dar, mai ales, o poveste
titorului chiar filonul de autenti- pânã la cititorul adult ce îºi amin- spune o altã pacientã despre el, despre gãsirea forþei înterioare în
citate ca mizã esenþialã pentru a teºte propriile tribulaþii adoles- „Omar era fratele profetului ºi, de fiecare dintre noi pentru a ne ani-
capta interesul. Dan Ciupureanu centine: „Porcule! strigã Ramo- câte ori mergea pe stradã, diavo- hila demonii.
are tãria de a se fi inspirat din pro- na ºi îi sparge sticla de bere în lul se þinea la câteva strãzi de el,
priul destin în paginile dure pe cap. Piticu îi trage un pumn ºi se îmi spunea Nadia la masã a doua n Eleanor Mircea
care le scrie, fãrã a da în acest pune cu bocancii pe ea – e beat.
mod o turnurã de frondã sau ªi ea e muci. Marius ºi Vali încear-
epatare atât de des întâlnitã în cã sã arunce televizorul color pe
scrisul actual. fereastrã. Se-nghesuie-n pervaz,
Aceasta deoarece nu este vor- a eradicãrii conºtiinþei, sau proli- apoi se bulucesc spre uºã. Bum!”
ba despre o poveste de succes, ferãrii acesteia în schizoida de- Partea finalã a romanului tri-
ci una despre un personaj care dublare Ian-Omar. mite cititorul într-un dramatism al
pleacã din tumultul agresiv al vie- Stãrile delirante de la limita stãrilor-limitã, fie prin episoadele
þii de cartier din România pentru conºtiinþei sau a coºmarului sunt tensionate care premerg moartea
a-ºi câºtiga existenþa în Europa redate printr-un limbaj de o poe- fratelui, fie prin alternarea parti-
de Vest (Italia, Spania ºi în cele ticitate aparte: „Am plesnit o turilor coºmareºti – scrise în ita-
din urmã în Franþa), asemenea babã peste ceafã ºi i-a sãrit o min- lice, cu altele, tot atât de puterni-
atâtor tineri ai acestei generaþii ge mov din gurã”, care ar putea ce emoþional, în care intrãm în
post-nouãzeciste nevoite sã facã foarte bine sã constituie o colec- universul personajelor imagina-
faþã exilului economic. Interesea- þie de poeme suprarealiste. Scrii- re din boala psihicã a mamei.
zã însã prea puþin cunoscutul fe- torul reuºeºte magistral sã vali- Coºmarurile sunt poetice, dar
nomen în scrisul lui Dan Ciupu- deze estetic delirul ºi totodatã sã ºi simbolice, întrucât în ele se în-
reanu, întrucât personajul este îi confere un sens simbolic: „O tâmplã un agonizant periplu al
centrat ºi concentrat pe trãirile bilã uriaºã cade din apartament morþilor din familia lui Ian, care
proprii, pe interiorul sãu bântuit în apartament. Mã uit prin gaura invadeazã spaþiul subconºtientu-
de tot felul de fantasme, preluate din podea – îmi vãd ceafa cu un lui, anunþând astfel o nouã moar-
din boala mamei, ulterior alimen- etaj mai jos, cu un etaj mai jos, cu te: „De-a lungul malului, mamaie,
tate de moartea fratelui. Tocmai un etaj mai jos, cu un etaj mai jos, tataie, Vera, Rodica ºi doamna
aceastã perspectivã dinãuntru – cu un etaj mai jos, cu un etaj mai Vevi pescuiesc ºi ei. Prin apa lim-
despre care s-a observat pe bunã jos... Prin gaura dintre etaje plo- pede zãresc un peºte mare, ne-
dreptate cã transformã povestea uã cu nisip.” miºcat, cu mustãþile lungi, verzui
într-un bildungsroman – are for- Fireºte, astfel de trãiri alternea- [...] Rudele moarte sunt invidioa-
þã ºi profunzime, prin stãrile abi- zã cu povestea în sine, care se se pe captura mea”.
sale, coºmarurile, delirurile sau deruleazã fãrã ambiguitãþi ºi sur- Stãrile bolii psihice în care
proba de foc a depresiei tratatã prinde scene cu adolescenþi teri- cade ºi Ian se amalgameazã cu
clinic, fiindcã ne duc în acea zonã biliºti, punkiºti care se bat cu trãirile din schizofrenia mamei, Nicoleta Bulgaru - Roze

, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 11


C
u o liricã oscilând între
curentele tradiþiona- n DAN IONESCU
lism ºi modernism,
Monica Larisa Manafu lanseazã
întrebãri fundamentale, la care
aºteaptã niºte rãspunsuri fie de
o liricã investigativã
la oamenii pe care-i ºtie în viaþa vis în vis). Dubitaþia secundã vi- voi plãti la rându-mi vamã” (Cre- zã sectoare anatomice, suscep-
realã, fie de la divinitate, precum zeazã valabilitatea drumului pe dinþã). Versurile insinueazã, de tibile cã întreþin „starea mea de
Arghezi, în Psalmi. Cu toate aces- care deja autoarea, dedublatã în asemenea, sacrificiul permanent Vis ºi Necuprins”. Câtã vreme
tea, primul poem al volumului eu liric, a pornit în viaþã: „Aºa cã al femeii, în triplã calitate (menþi- nu poate explora necuprinsul –
Nevoia de rãspunsuri (Ed. Con- nu-mi rãmâne decât/ sã mã las onatã mai sus). Este modul ei cu sens de cosmos –, poeta în-
trafort, Craiova, 2018) este con- târâtã de drum necunoscut”. sublim de a-ºi rãscumpãra par- cearcã întreprinderi interioare,
sacrat propriei naºteri, care coin- Destinul nu este vãzut ca o for- tea-i de vinã. de înþelegere a cosmosului, emi-
cide cu a genezei universului. mã de a rezolva viaþa. Conceptul platonic, potrivit þând noema situãrii acestuia, la
Increatul este vãzut ca un ou, în O întrebare implicitã e dacã cãruia fiinþa umanã este o umbrã scarã minorã, ca marcã a originii
conformitate cu optica lui Con- într-adevãr s-a meritat, pentru a ideii zeilor despre ea, e ilustrat noastre astrale, între encefal ºi
l ecturi

stantin Brâncuºi: „Nu-mi plâng de omenirea de astãzi ºi în diacro- în poemul De necuprins: „Flacã- frunte: „Dacã ar putea exista/
milã,/ când tocmai cred cã ies/ din nie, ca Adam sã fi avut încredere ra focului umple odaia/ De um- Puþinã concentrare ºi risc/ S-ar Al oului uitat pe þãrm”.
coaja oului de Început” (Cum oarbã în Eva, în acel moment care bre jucãuºe ca niºte/ Presupuse putea pune semnul egal/ Între Esenþa acestui nou volum,
stau ascunsã-n zborul ne-ncer- a dus la izgonirea lor din Eden, fãpturi prin care am trecut,/ Când creierul mare, creierul mic”. Ima- semnat de Monica Larisa Mana-
cat). Aspiraþia congenitalã este când, ispititã, aceasta l-a îndem- flacãra se stinge, pe-ntuneric,/ ginea regresivã a zborului unei fu, este cã visul, mai puternic
sã zboare. De la acest imbold pri- nat sã guste din fructul oprit. Revin la chipu-mi de acum”. La pãsãri, exemplar temerar care decât alte simþuri afectate de vâr-
mar, îngreunat în manifestare de Evident, rãspunsul ºi-l dã fiecare fel ca în Noapte de decembrie, scruteazã realitatea: „un cioc de stã: „Auzul mi-a rãmas mult în
cãtre gravitaþia problemelor coti- soþ în parte. Ceea ce a rãmas bun de Al. Macedonski, iluzia reve- pasãre/ bate toaca într-un pom urmã/ Vãzul e atât de departe”
diene, apar îndoieli diverse. Pri- din tot acest episod biblic este derii aparenþelor anterioare dis- uscat” (Incerta Realitate), atra- (Din nevoia de rãspunsuri), re-
ma dintre ele este despre existen- unitatea în cuplu, cel puþin pre- pare odatã cu stingerea focului ge atenþia, încã o datã, asupra prezintã, pentru oricine a ajuns
þa ori nu a pruncului Iisus, pen- tinsã de preot la cununie, deºi din vatrã. În general, oglinda importanþei pe care o are lumea la un prag de trecut în viaþã, o
tru a cãrui suferinþã pãmânteanã, bãrbatul, printr-un reproº, etalea- amplificã iluzia, însã, de aceastã interioarã, în concepþia autoarei: cale de aflare a unor rãspunsuri
i se pare cã divinitatea varsã în zã o memorie vie a circumstanþei datã, o reprimã: „Rãmân numai „Dar pasãrea luând zborul in- despre universul criptic, precum
continuare lacrimi: „Dar stropii pãcatului originar: „Nimic fãrã de atât/ Cât nu cresc, nu descresc,/ vers/ Trãgându-ºi aripile înlãun- ºi Lucian Blaga susþinea în poe-
grei de ploaie, cãzând pe acelaºi tine, edenicã Femeie,/ Din minte În faþa Oglinzii”. tru,/ Sub zorii arãmii, brumaþi,/ mul filosofic, artã poeticã moder-
Prunc,/ Sunt lacrimile Tale din n-ar þâºni nicio scânteie,/ Cã-mi Lirica pe care o propune Mo- κi uitã cântecul, se ghemuieº- nã, Eu nu strivesc corola de mi-
norii ce se duc” (Hoinãrind din eºti soþie, sorã, mamã,/ Prin tine nica Larisa Manafu investighea- te/ În gãlbenuºul tot mai vâscos/ nuni a lumii.

F
ãrã sã pot afirma cã este
o lecturã de aeroport
sau de plajã, deºi mulþi
despre Cagliostro dincolo de clipa delectabilã a cre-
aþiei ºi dincolo de moarte, întâl-
neºte nesfârºite legiuni de sufle-
o pot încadra uºor în aceastã ca- pretezi ºi sã observi e de-o impor- trã. Suntem ºi vom fi mereu în- te fraterne.” Nostalgia eternitãþii
tegorie doar pentru faptul cã se tanþã crucialã adesea. Animalele conjuraþi de mistere sau enigme, se confundã în felul acesta cu
citeºte uºor în orele calde ale practicã arta disimulãrii, a camu- ºi asta pentru cã suntem imper- pasiunea pentru oameni.
amiezilor de varã, romanul Auro- flajului. Omul în lipsã de afecþiune fecþi ºi singuri ne generãm enig- Cartea Cagliostro nu este un
rei Dumitrescu e dedicat îndeo- e supus multor rãni, când a avut mele prin ignoranþã sau doar prin eseu istoric, deºi multe din aspec-
sebi autoarei manuscrisului „is- experienþa unui amor instabil. E ca superficialitate. Câte o micã che- tele conþinute s-au depãnat în
toric-literar bazat pe acte, docu- ºi cum ai stinge focul cu gaz de ie de la „poarta cunoaºterii” sã- spirala timpului de-a lungul seco-
mente ºi corespondenþã ale epo- fiecare datã. Ochii sãi strãlucitori lãºuieºte în fiecare dintre noi, în lelor. Nu e nici o lucrare sentimen-
cii, cu titlul Contele Cagliostro”. ºtiau sau pretindeau cã vãd din- sufletul ºi-n mintea noastrã, în talã, deºi se accentueazã necesi-
Astfel, mi-am amintit cã, ime- colo de aparenþe, debordând de puterea de creaþie a iubirii ºi fru- tatea ideilor nobile de prietenie,
diat dupã anii ’90, în România cir- imaginaþie poeticã. mosului. Important e sã contri- altruism, armonie ºi iubire. Sub-
culau manuscrise traduse, comu- Aºa am perceput-o pe autoa- buim cât de puþin la consolida- iectul acestei lucrãri poate fi ase-
nicãri din ºedinþele de spiritism re, cu ocazia prezentãrii unei scur- rea a tot ce am dobândit pânã-n muit uºor cu cele oculte ce þin de
ºi cãrþi ce þineau de parapsiholo- te lecturi din noul sãu roman. prezent ºi la dezvoltarea relaþiilor spiritism, paranormal, dacã nu am
gie, astrologie sau civilizaþii anti- Contrar aparenþelor, nu-i uºor în cu Universul. Într-o simbolicã al- þine în cont scopul acestor ºtiinþe
ce. A fost ºi perioada când au- naturã, nici în viaþã. Aceºti rebeli cãtuire a tablourilor, autoarea ne nonconvenþionale ºi încadrarea
zeam de scandaluri legate de sec- în suflet fac totul pentru a nu muri relevã istoria sufletului ºi mã gân- acestora în tabloul general al va-
te, de iluminaþi, de masoni, loje, de foame, necesitã fericire, cãci dupã capriciile memoriei, deºi are desc cã uneori nu trãim doar prin lorilor umanitãþii. Romanul are un
toate îmbinându-se cu frenezía oamenii suferã teribil când nu pot incursiuni intempestive în timp ºi noi, trãim ºi prin alþii. Corabia fie- fin substrat filozofic, motiv pen-
pentru libertatea cunoaºterii. Dar avea o experienþã în sensul iubi- în destinele conexe ale persona- cãruia se miºcã însã mereu, dusã tru care trebuie sã dispunem de o
mai ales era o foame dupã o nouã rii, în ciuda faptului cã am primit jelor, cu poveºti ºi lecþii de viaþã. de vântul-timpul, spre þãrmul vi- stare psihicã adecvatã pentru a
spiritualitate, cãci, sãtui de ateism, cu toþii mesajul „iubeºte ºi fii iu- Unde e timpul lui Cagliostro? sat, destinat. face faþã ºtiinþelor antichitãþii, sã
de constrângeri religioase ºi de bit!”. E contribuþia pe care bise- E fum. Dar mitul sãu a rezistat ºi Soarele amiezii face sã-mi las o înþelegem ºi eventual sã o dez-
altã naturã ce nu þineau doar de rica o poate aduce încã omenirii, documentele atestã existenþa ºi gândurile vagabonde. Deasupra voltãm pe cât posibil la rândul
îngrãdirea gândirii cât ºi de cea a deºi legile azi sunt adesea con- destinul sãu, redescoperit ºi bine albastrul infinit, împrejur gardul nostru, azi. Dacã ne-am privi cri-
drepturilor omului ºi a sexualitã- trare iubirii. speculat literar de autoarea Au- mare de pini, iederã, jazmin ºi flori tic, ne-am da seama cã avem mul-
þii acestuia, oamenii au fost fas- Culpabilitatea e un sentiment rora Dumitrescu. Ne adâncim banale, câþiva portocali ºi bugan- te de învãþat de la istoria antichi-
cinaþi de tot ce era ocult sau ine- inutil. Se poate întâmpla oricui, puternic în timp, revedem oameni vile. Forme plastice se dilatã pre- tãþii tibetane sau egiptene. Multe
dit. Inclusiv de descoperirea a dar totul este sã nu recidivãm în ºi întâmplãri, vieþi ºi speranþe pe cum în vis. Cântã greierii, fluxul din ideile lor împletesc generozi-
câte ceva din secretele vechilor pãcat-greºealã. E greu sã gãseºti mãsurã ce ne afundãm în tunelul muzical din suflet se prelungeºte tatea, flexibilitatea, dorinþa de re-
civilizaþii. Egiptul ºi Nepalul au drumul ce te scoate din cercul timpului, în amintiri ºi trecut. Un dupã lectura cãrþii ce mi-a amintit naºtere ºi împrospãtare a ideilor
devenit punctul de interes pen- vicios, ºtiind cã „mizeria” nu duce film în care scenaristul prozator de alchimistul ce prepara metalul ºi spiritului uman. De aceea acest
tru mulþi ce-ºi cãutau originile decât la „mizerie”. Sã revedem pare sã se fi amuzat cu imagina- nobil. De chinul sãu ºi al scriito- gen de cunoaºtere ºi divulgare se
sau erau doar avizi de nou. ordinea prioritãþilor în viaþã! þia, în ciuda regizorului care face rului, despre care mulþi cred cã încadreazã cu dificultate în tipare-
Nu e o surprizã faptul cã Auro- Suntem populaþi de toatã lite- sã ne recunoaºtem în multe exem- munca lor e o iluminare de-o cli- le cunoscute sau în domeniile cu-
ra Dumitrescu abordeazã tema iu- ratura cititã. Autoarea foloseºte plare, fiecare cu tarele, slãbiciu- pã ºi atât. Strunele sufletului dor- noaºterii consacrate.
birii prin prisma sufletelor pereche scrisul pentru a trãi alãturi dar tri- nile ºi calitãþile respective. Privim nic de armonie ºi frumoasa închi- Cititorii vor descoperi în carte
ce se cautã în mai multe vieþi, tre- umfãtoare în faþa meschinãriei co- ºi parcã ne este teamã. De ce tea- puire a perfecþiunii, fac sã trãim o nu „adevãrul” pe care-l cautã
când prin purgatoriul experienþã tidiene. Continuã sã poarte su- mã? Pentru cã ne putem identifi- viaþã atemporalã. Cu ochii închiºi omenirea de milenii, ci mai degra-
al diverselor epoci. Liviu Rebrea- fletul boem la purtãtor, ascultând ca uºor cu aceste personaje ºi imaginez vibraþia intimã a sufle- bã li se va deschide sau redeschi-
nu scrisese deja romanul Adam ºi simþurile, ºtiind cã prin moarte ieºim din carte copleºiþi de senti- tului încercat ºi devoalat nouã. de acea cale ascunsã (din subcon-
Eva, povestea aceea frumoasã ce poþi câºtiga, precum personajele mentul cã avem nevoie de isto- Sub mãºtile grosolane afiºate zil- ºtientul fiecãruia) spre devenire,
ne-a înlãcrimat nopþile adolescen- sale. Elisa, eroina zilelor noastre, ria-biografia noastrã ºi a tuturor nic, se poate însã citi divinul in- armonie ºi echilibru cu sine însuºi
þei prin frumuseþea subiectului, avusese o copilãrie complicatã ºi oamenilor cunoscuþi, dar mai ales terior. Aurul e frumuseþea idealã ºi cu semenii sãi. Iubirile vin ºi se
aflând atunci de transcendenþã, o tinereþe mai degrabã agitatã, þi- de suflet. purtatã-n suflet de om. Timpul duc într-un dans în care trãim aie-
de reîncarnarea sufletului, de iu- nând cont de rãdãcinile româ- Yin ºi Yang stau la baza echili- trece atât de repede! Uit de saga vea un tablou al regenerãrii prin
birea nemuritoare. Muzica cuplu- neºti ºi viaþa printre strãini. Nu brului atribuit vieþii. Sunt cele violentã a zilei, cu incendii ºi tra- moarte. Nu o sã înþeleg nicioda-
lui ºi amintirile rãmase ascunse în corpul, nici originea, nici etiche- douã elemente interdependente gedii mediatizate. Timpul pare tã poveºtile voastre de dragoste,
suflet se contopesc în personajul ta unei profesii nu-s definitorii. (energia negativã ºi pozitivã) ce oprit, face corp cu natura, cu gân- afirma o asiaticã referindu-se la
feminin din romanul Aurorei Du- Important e sã vezi oamenii „pe stau la baza filozofiei chinezeºti. durile mele. Aspiraþia cãtre eter- pasiunile amoroase ale europeni-
mitrescu. Autoarea converteºte dinãuntru”. Fiecare are o viziune Toate acþiunile noastre sunt sub- nitate nu constã doar în dorinþa lor. Ele seamãnã cu poveºtile
sensibilitatea ºi fragilitatea în for- subiectivã asupra lucrurilor ºi a ordonate unei periodicitãþi, iar arzãtoare de supravieþuire, dar ºi noastre de rãzboi, completa
þã proprie, pãrând a duce multe oamenilor, iar oglinda aparenþe- pentru evoluþia sau involuþia în nevoia de intensã comunicare aceasta…
vieþi în corpul sãu. Istoriile trans- lor e tocmai bunã de înºelat igno- noastrã suntem în parte respon- cu oamenii. Nu degeaba se spu-
gene sunt la modã. A ºti sã inter- ranþa. Cartea cititã nu e scrisã sabili prin însãºi existenþa noas- ne cã „acel ce îºi trimite gândul n Tatiana Jilavu

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


n ªTEFAN VLÃDUÞESCU
„Quaderni di Studi Italiani e Romeni”:
relevanþã ºi altitudine intelectualã
V
olumul „Quaderni di gvisticã contrastivã italiano-ro- În articolul „La ‘Scuola di Ri- to make sense of one’s life and
Studi Italiani e Ro- mânã (Elena Pîrvu), douã de vo- vara’ e la pittura paesaggista olan- the construction of gender roles”.
meni”, 7, 2016, îngrijit cabular românesc (Iustina Burci; dese del Seicento: echi e riman- Profesoara Daniela Cacia (în
de profesorii Roberto Merlo (Uni- Daniela Dincã, Mihaela Popescu, di”,profesoara Anna Ciotta pro- articolul „Riflessi endogeni
versità degli Studi di Torino, Ita- Gabriela Scurtu), unul de sintaxã pune o perspectivã profitabilã de nell’onomastica italiana: il caso
lia) ºi Elena Pîrvu (Universitatea englezã (Mãdãlina Cerban) ºi înþelegere a operelor pictorilor din del Piemonte”) examineazã in-
din Craiova, România) a apãrut unul de sintaxã românã (Anama- „Scuola di Rivara” care sã permi- ducþiile contextual-endogene în

l ecturi
în2017, în condiþii grafice deose- ria Preda). tã o reevaluare a aportului aces- onomastica italianã, luând drept
bite, la Edizioni dell’Orso, Ales- Studiul profesorului Roberto tora la dezvoltarea înnoitoare a caz de lucru materiale din zona
sandria, Italia. Merlo („Il corpo della medusa: tehnicii de peisaj din secolul al Piemont.
Contributorii sunt cu toþii cer- incursione nell’immaginario po- XIX-lea. La rândul sãu, profesoara Ele-
cetãtori cu statut universitar ºi etico di M. Blecher”) este unul Profesoara Irene De Angelis, na Pîrvu (în studiul „I pronomi
academic recunoscut, din Italia dintre cele mai bune, dacã nu în studiul „Aldous Huxley’s gre- relativi italiani e il oro corrispon-
ºi România. Cele mai multe studii chiar cel mai bun studiu despre en universe” radiografiazã în gri- denti romeni”) realizeazã o anali-
sunt elaborate în limba italianã; poezia lui Max Blecher. Ca arti- lã ecocriticã motivele ecologice zã contrastivã italiano-românã a
unele sunt elaborate în românã, culare interioarã, cercetarea se din „Brave New World”. pronumelor relative.
englezã, spaniolã ºi francezã. Fãrã fundamenteazã pe o excelentã ºi Profesoara Paola Della Valle (în Per ansamblu, volumul este
excepþie, lucrãrile includ un rezu- salutarã idee criticã: amprenta articolul „W. S. Maugham’s The- unul relevant pentru globalizarea
mat în limba englezã. modelatoare a imaginarului lui Moon and Sixpence: a reflexion cercetãrii literare ºi lingvistice,
Volumul este structurat în Max Blecher o reprezintã imagi- zintã „the deconstruction of the on genius, gender roles and ma- pentru extensia tematicilor de
douã secþiuni. Prima secþiune nea meduzei. Acest studiu se or- literary norm”. ªi cã „such decon- king sense of one’s life”) realizea- cercetare, ca ºi pentru altitudinea
(pp. 1-83) este intitulatã „Scrin” ganizeazã ca o introducere în structive instances are subjected zã o analizã tematicã a romanului progresiv mai ridicatã a volume-
ºi cuprinde douã lucrãri ale pro- poetica implicitã a acestui scrii- to the requierements of synthe- menþionat ºi pune în evidenþã cã lor din seria „Quaderni di Studi
fesorului Roberto Merlo; una re- tor cunoscut în primul rând ca sis and pregnancy” (p. 101). cele mai semnificative teme ale Italiani e Romeni”.
prezintã traducerea în limba ita- romancier. Analizând, pe de o cãrþii sunt „the basic human need
lianã a celor mai relevante poezii parte, mãrturisirile ºi corespon-
din placheta „Corp transparent” denþa lui Max Blecher, iar pe de
(1934) a lui Max Blecher, iar cea- alta placheta de versuri „Corp
laltã este un studiu critic de de transparent”, profesorul Rober-
mare profunzime despre imagina- to Merlo identificã în acest vo-
rul poetic ºi poetica implicitã a lum „a first stage of the poetics
plachetei. A doua secþiune (pp. that characterizes Blecher’s sub-
87-327) este împãrþitã în douã. O secvent novels”. Drept „crucial
subsecþiune, denumitã „Arte vi- elements of Blecher’s poetics”
zuale ºi literaturã” subsumeazã 10 sunt evidenþiate în mod argu-
studii: unul despre literatura ita- mentat „the self’s loss of solida-
lianã (Luca Bellone), unul despre riry and its diffusion in the brow-
ºcoala de picturã „di Rivara” nian flow of things” (p.37).
(Anna Ciotta), trei despre litera- Articolul profesorului Luca
tura anglo-americanã (Florentina Bellone („Tu a me non mi canti.
Anghel, Irene De Angelis, Paola Mi faccio cantare dal de André”:
Della Valle), trei despre literatura deconstruzione del canone lette-
românã (Gabriela Gheorghiºor, rario e altre „Provocazioni” ne Le
Gabriel Nedelea, Sorina Sorescu) Beatrici di Stefano Benni”) con-
ºi câte unul despre literatura spa- stituie o analizã a primelor douã
niolã ºi literatura latinã (Lavinia „monologues of Stefano Benni’s
Similaru, Ioana-Rucsandra Das- Le Beatrici (2011)”. Investigând
cãlu). Subsecþiunea secundã mecanismele lingvistice ºi struc-
(„Lingvisticã”) este formatã din tura celor douã texte, cercetãtorul
6 studii: unul de lingvisticã ita- ajunge la concluzia cã principala
lianã (Daniela Cacia), unul de lin- caracteristicã a acestora o repre- Benoni Mogoºanu – Abstract I-VI

Jurnalul Rãului sau despre ego contra mundum


Lucian Mareº, Jurnalul rãu- societate, un strigãt care sã te sca- Anarhia în formã brutã se bazea- sine creând un monstru din punct
lui, Editura Herg Benet, Bucu- pe de povara de a fi nevoit sã as- zã pe un principiu simplu: Distru- de vedere social. Un proscris al
reºti, 2011 culþi nemulþumirile tuturor incapa- ge, ca sã ai ce construi! Ce vrea legilor morale care se situeazã
bililor, dar cel mai important, o pal- acesta sã ne transmitã este cã într-un spaþiu vag, undeva între

U
n ghid al mizantropiei, mã care sã te trezeascã la realitate. numai ucigând o parte din tine ºi nevoia de a fi fericit ºi refuzarea
un manual al snopirii Aceastã palmã este aplicatã aplicând un cinism sadic, poþi de- sub orice formã a acesteia. Sã fii
în bãtaie, ºi pe lângã printr-o tehnicã ineditã, astfel lip- veni ceea ce eºti cu adevãrat. Ni- fericit poate fi periculos, aceasta
acestea, un tratat între o stare sa de inhibiþii, informalul ºi limba- meni nu te poate salva de tine în- implicã vise ºi dorinþe, acestea
generalã a plãcerilor carnale ºi jul acid împreunã cu modul repug- suþi, nici chiar inteligenþa. Numai fiind „cancerul fericirii umane”.
nevoia de dezobedienþã absolu- nant de impunere a unui punct de tãria de caracter o poate face. Portretizând imaginea unui
tã. Aceºtia sunt parametrii între vedere, contureazã imaginea unui Desigur, tãria de caracter de mizantrop conºtient de propria sa
care se claseazã romanul Jurna- tânãr sigur pe el, cu vanitatea cur- care acesta dã dovadã este dis- putere de convingere ºi inteli-
lul Rãului, loc unde Lucian gându-i prin vene, mereu gata sã cutabilã, de la pumni aplicaþi în genþã, Jurnalul Rãului se parti-
Mareº construieºte imaginea te claseze între „zvârcolirile pros- cele mai inedite situaþii la cele mai cularizeazã într-un amalgam lite-
unui personaj misterios ºi ambi- tiei ºi insistenþele limitãrii”. Dis- josnice metode de persuasiune rar ce încurajeazã perspectiva fa-
guu, pe care dorinþele sale îl trã- preþul sãu faþã de normalitate ºi de a obþine o partidã de sex. Ti- talistã, erotismul ºi conceptul de
deazã în cel mai simplu mod cu ordine se asociazã perfect cu ne- pologia machiavelicã ce i se apli- ego contra mundum. Astfel, lu-
putinþã. Complexitatea ºi instabi- cesitatea sa de avântare într-un cã, joacã un rol esenþial în proce- crarea lui Lucian Mareº, tinde sã
litatea acestuia ajutã la formarea proces de alienare generalã faþã sul de alienare faþã de orice tip limiteze numãrul cititorilor prin
unui nucleu, în jurul cãruia orbi- de tot ceea ce se poate defini drept de virtute sau urmã moralã, aces- des întâlnitele momente de trivia-
teazã atât teme de actualitate abor- unui cuþit prin carne, structurân- banal. Nevoia sa de eliberare in- ta culminând cu scopul impus de litate ºi mult prea descriptivele
date indirect, precum feminitatea, du-se, astfel, acþiunea romanului. terioarã se manifestã exterior prin el. În viziunea sa, femeia nu în- pasaje erotice. O carte care pare
erotismul, cât ºi aspecte care fac Protagonistul, care se descrie dezgustul provocat de braþul lung seamnã nimic mai mult decât un la prima vedere o reflecþie perso-
parte din tematica fundamentalã drept un ticãlos încã din incipit, al legii, acesta având o pasiune vid. Un vid în care sã se afunde nalã banalã, al cãrei obiect, lumea
a condiþiei umane, anume nevoia reuºeºte printr-o manierã brutalã pentru umilirea poliþiºtilor ºi chiar tot mai mult, ca în cele din urmã în care trãieºti, devine o imagine
de libertate ºi instinctul de sfida- sã ne deschidã minþile cãtre o inculparea acestora, în momente- sã o ia de la capãt dupã ce aceas- tot mai nedigerabilã, sfârºind prin
re. În urma acestora, iubitul nos- nouã perspectivã, un tãrâm unde le animalice prin care acesta dã o ta nu mai constituie o prioritate a se clarifica datoritã impresiei pe
tru mizantrop purcede spre un nu ar trebui sã existe „gabori, cur- dovadã clarã de anarho-primiti- pentru el, orientându-se cãtre altã care ºi-o formeazã fiecare cititor.
stil de viaþã dezordonat atribuin- ve sau tâmpiþi”. Un nou orizont vism. Haosul generat de acesta „proastã”. Acest misoginism vine
du-se un caracter dur ºi obiectiv, care sã-þi ia ochii de la incandes- produs în urma faptelor sale ates- în sprijinul trufiei sale, împreunã n Mario ªerban
trecând prin probleme asemenea cenþa inculturii manifestatã prin tã dorinþa sa de anarhie generalã. cu o confidenþã ºi siguranþã pe

, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 13


viori celebre – n MIHAI MÃCEª

secrete de sonoritate (II) poeme


...mã aºteptam ca tu sã fugi

D
upã repetate audiþii ale rã poate fi comparatã cu cãsãto- cuºului asupra corzilor, problema cum fug furnicile din nuci strecoarã vag în aer izvoare de
„discului comparativ”, ria – nu este uºoarã, este sensi- ar putea fi rezolvatã, însã, se pare ori sinele de sine însuºi nesomn
specialistul constatã bilã, solicitã sã dea ºi sã primeas- cã este vorba de mult mai mult iubita mea dar n-ai mai plânsu-ºi laguna cãrui strigãt amiezile
cã nicio vioarã nu corespunde cã. Artistul ºtie cã vioara nu i se despre un lucru ce priveºte en- destramã
dorinþei fiecãruia. În fine, multe poate adapta. Ar trebui, de ase- tuziasmul ºi temperamentul inte- nu mã gândesc decât la tine cortegiile verii renasc din fum ºi
dintre instrumentele celebre nu menea, sã ºtie cã sunetul „ideal” rior. Cine în timpul unui concert ca la un timp care nu vine fluturi
sunt ideale nici chiar pentru mulþi de vioarã nu existã. Existã doar observã cum artistul se concen- ºi parcã tac ºi parcã strig cum lotca noastrã poate din
violoniºti celebri. „Artistul nu cel mai bun sunet pentru un vio- treazã asupra cântatului sãu, în noaptea mea se face frig dragoste ºi teamã
poate face nimic mai înþelept de- lonist concret. Trãsãturile de su- aude cum treptat creºte volumul
cât sã caute acel instrument care net ale viorii depind de 3 factori: ºi intensitatea sunetului. Solistul iubita mea ce sã-þi mai cer prin lujerii de ploaie la tine-n
corespunde cel mai mult tempe- frumuseþea sunetului, susþinerea experimentat, acompaniat de or- poate doar steaua de pe cer suflet urcã
ramentului personal”, spune lui, care uneori se numeºte vo- chestrã, niciodatã nu stã foarte dar nici aceea nu se poate nemãrginitã setea cãderii în
a r te

Ricci, iar Wurlitzer adaugã: „Va- lum ºi articulaþie, adicã deja amin- aproape de orchestrã, ca sã nu c-am veºnici-n eternitate uitare
loarea viorilor pretenþioase nu titei uºurinþe ºi rapiditatea cu care audã ecoul animat. Sunetul in- cât ne mai doare apa unor
constã doar în sunet, dar ºi din reacþioneazã în timpul cântatului strumentelor de percuþie rãmâne ca fabuloase artefacte fântâni curate
multe trãsãturi subtile care sunt violonistic. Volumul ºi articulaþia într-o clipã „suspendat”, iar in- iubita mea dinspre departe mã-ntorc la ninsa iarbã cãmaºã
pentru artiºti fapte importante, pot fi aflate, cu uºurinþã, însã fru- strumentele de suflat din lemn se suntem de fapt în timpul sferic de rãbdare...
chiar ºi când ascultãtorul cu greu museþea sunetului este întot- aud mai târziu decât cele cu coar- luminã-nvãluitã-n întuneric...
observã; de exemplu, rapiditatea deauna problematicã. Frumos de. Însã, când violonistul cântã
cu care instrumentul reacþionea- sunãtoarele viori sunt foarte uºor sonate cu pianist, se „aºeazã” cât *
zã la fiecare notã, capacitatea în de recunoscut de cele care nu mai aproape de pian. Ambele in-
articulaþii, întinderea dinamicã ºi sunã, însã violoniºtii arareori se strumente posedã evidente dife- *
calitatea sunetului în diferite hotãrãsc care dintre mai multe renþe de sunet ºi de aceea nu se ...þipãt repetat de pasãre ºi
nuanþe. Egalitatea sonorã pe toa- viori sunã cel mai frumos. Sune- „deranjeazã” unul pe celãlalt. vântul
te corzile, în toate poziþiile, ran- tul trebuie simþit instinctiv, expli- Adevãrat, este dificil sã armoni- ...luna întâi sãptãmâna întâi ziua nãvãlind în herghelii peste orele
damentul final, forþa energiei vio- caþia raþionalã nu existã. zezi fiecare sunet. Se reuºeºte întâi zilei
lonistice pe care trebuie sã o fo- Vorbind despre viori, majori- numai atunci când pianistul cân- de dimineaþa pânã seara scârþâie poarta prelung
loseascã pentru a obþine rezulta- tatea violoniºtilor lucreazã pe tã pe instrumentul sãu ca pe o copleºitoare fu imensitatea ºi-n ochiul oglinzii
te dorite”. pãreri ºi senzaþii. Nu o datã le pla- vioarã, cu maxima sa acomodare Timpului s-aratã semn c-ai sã vii
Aceastã încercare n-a fost din ce sunetul unei viori, dar nu îi ºi finã simþire. Acest lucru nu îl copleºitoare fu vastitatea altfel de unde iubito adânca
punct de vedere ºtiinþific foarte mulþumeºte volumul lor. „Nu ºtiu mulþi dintre pianiºtii remar- Spaþiului neliniºte care tulburã aceastã
exactã în înþelesul dorit, deºi este transmit sunetul destul de depar- cabili; sunt ºi rãmân doar pianiºti. trecere a mea prin golful luminii
pânã în prezent cea mai bunã ana- te”, afirmã. Alteori, le place su- Pentru un violonist bun, calita- urmã ordonarea Haosului nu ºtiu de câte ori ai strigat
lizã practicã a sunetului viorii. netul ºi intensitatea lui, însã nu tea sunetului sãu este cea mai un punct un singur punct mai în noapte iubito
Analiza pur ºtiinþificã n-a izbutit sunt mulþumiþi cu ecoul lui. Cine importantã, deºi acest lucru nu întâi lângã somn aprinsesem o lampã
sã lãmureascã acest miser. Au poate plãti pentru instrument o poate fi învãþat, sunetul este o în jurul cãruia se roti Veºnicia izgonind întunericul din pletele
fost analizate din perspectiva sumã mai mare, cu uºurinþa devi- chestiune înnãscutã, poate fi odatã cu Viaþa între Genezã ºi tale...
electronicã vibraþiile, înãlþimea ºi ne foarte critic ºi cautã, cu acri- doar îmbunãtãþit prin studiu co- Geneticã
energia tonurilor alicote; s-a ana- bie, neajunsurile ascunse ale rect. Violonistul trebuie sã înve- *
lizat calitatea sonorã ºi intensita- acestuia. Uneori, reuºeºte sã þe sã se asculte pe el însuºi. Ca- apoi toate devenirã lucruri
tea Stradivari, constatându-se cã descopere îndelungcãutatul in- litatea sunetului depinde în pri- comune
numãrul vibraþiilor s-a situat în- strument, pentru ca apoi sã afle mul rând de farmecul ºi frumuse- timpul spaþiul haosul veºnicia ...când te-am vãzut pe aleea
tre 3200 ºi 5200 Hertz. „Desigur, cã nu este de vânzare. Desigur, þea tonului. De asemenea, de ap- viaþa marelui oraº
acest lucru încã nu explicã în ce este doar un om, iar compromi- titudinea de a cânta sunete þinu- între genezã ºi geneticã pãºind (alãturi de umbra ta)
mãsurã este acordat” lemnul sul face parte din viaþã! Dacã este te, lungi ºi de a lega impercepti- de dimineaþa pânã seara enigmatic unduitor ca o ceaþã
moale al plãcii superioare al cor- un artist adevãrat, nu scapã oca- bil aceste sunete. În sfârºit, de ºãgalnic
pului viorii cu lemnul tare al plã- zia ca ºi din acest instrument sã prelungirea duratei fiecãrei note, de seara pânã dimineaþa miratã de ce se-ntâmplã
cii dorsale, dacã de-a lungul se- creeze pentru el cea mai bunã de la prelungirea valorii exacte de curgând ca aerul pe sub aripa cu un surâs mai frumos ca
colelor nu se schimbã raportul vioarã. sunet. Reputaþia violonistului nu unei pãsãri care nu mai ºtie sã surâsul prãpastiei
reciproc al diferitelor tipuri de Marii maeºtri-lutieri au cunos- este determinatã de înzestrarea sa zboare mi-am scos din piept inima
lemn rezonator, nici cât influen- cut aceste preferinþe individua- în ceea ce priveºte „parcurgerea” într-o ordine purã într-o ºi
þeazã lacul mai moale sau mai tare le. Stradivari ºtia cã „investito- într-un timp cât mai scurt a cât ordine... ca un cavaler medieval am
asupra culorii sunetului. rii” domeniului preferã sunetul mai multor note, reprezentând ºoptit
Cum ar suna o vioarã de fabri- „feminin” al modelului viorilor virtuozitatea autoeducatã, mai e a ta
cã în mâinile unui violonist? Mai Amati, deºi dupã anul 1710 a degrabã tonul sãu cald, larg can- * e singura mea bogãþie naturalã
mult sau mai puþin dupã sunetul apreciat alte modele proprii ca fi- tabil, adecvat interpretãrii de ade- atunci
propriu al violonistului, aºa cã s- ind mai bune. De exemplu, în vãrat muzician. Cele mai dificile timpul a îngheþat copacii care
ar putea sã-l recunoascã. Sune- 1716, în anul creãrii viorii „Mes- probleme privesc neauzibila tre- ...calea mântuirii e îngustã strãjuiau aleea au zâmbit
tul sãu, asemeni culorii vocii cân- sia”, a terminat ºi o vioarã cu lun- cere a arcuºului între corzi libere e îngustã calea cãtre tine cum ºtiu ei sã zâmbeascã în
tãreþului, n-ar rãmâne necunos- gimea corpului de 35,5 cm, un sau neauzibila aºezare a arcuºu- viaþa e o pustã astfel de clipe
cut. Însã viorile extraordinare fil- sunet nu prea mare. lui în pianissimo. între rãu ºi bine am vãzut parcã
treazã, înfrumuseþeazã ºi mãresc Stradivari ºi alþi mari lutieri ºi umbra ta ºi umbrele copacilor
timbrul marelui violonist. Heifetz ºtiau, de asemenea, cã un violo- n Geo Fabian calea iertãrii e cum e zâmbind
rãmâne cu oricare din viori Hei- nist bun preferã calitatea înainte la fel calea iubirii cu tâlc
(continuare în numãrul
fetz. Dar, dacã Heifetz, Oistrah, de cantitatea (volumul) sunetu- spune-mi iubito de ce apoi nu mai ºtiu nimic din acea
Milstein sau Menuhin ar cânta lui. Marii violoniºti au devenit urmãtor al revistei)
rãmânem mirii întâmplare
pe aceleaºi viori, viorile ar suna celebri prin frumuseþea ºi nu prin parcã ne pierdusem în neant
întotdeauna altfel, dupã subiec- forþa sunetului lor (Nardini, Sa- întâmplãrii aceleia parcã ne spânzurasem de-un
tivitatea trãsãturilor sonore ale rasate, Vieuxtemps, Kreisler). Nu de demult nebunã vis...
fiecãrui violonist. Nu vioara îl doar unul dintre artiºtii consa- pânã vine sã ne ia
face pe om. Dacã ar fi aºa, din craþi posedã un sunet mai mic uitarea de mânã
pãcate, mulþi gândesc astfel, ar decât colegii lor mai puþin cunos- *
conferi unui violonist începãtor cuþi, care se „luptã” atât de mult ce sã vorbesc ºi ce sã tac
care cântã pe un Stradivari sau pentru a dobândi un sunet mare, ascultând veºnicia
Guarneri calitãþi de primã linie. Cu neprecupeþind chiar elementare- eu devenii copac ...viaþa asta ºi viaþa de apoi
toþii ºtim cã, acest lucru nu poate le cunoºtinþe despre estetica su- tu patima pustia... ferestre ale imaginarului
exista. Influenþa unui instrument netului. Cum se naºte un sunet lumea asta ºi lumea cealaltã
bun nu avem voie sã-l subesti- mai mare de vioarã nu ºtiu nici ferestre ale realului
mãm, dar nici sã-l supraapreciem. cei mai buni pedagogi ai viorii. *
Marii artiºti, care instinctiv cu- Aceastã problemã nu depinde de prin cele douã ferestre
nosc trãsãturile sunetului pro- construcþia fizicã a violonistului; o singurã razã de soare
priu, cautã printre viorile celebre pentru mult mai scunzi, mai de- ...iar mã surprinde ora plecat pe luminã-nvãluitã-n întuneric
acele despre care sperã cã pot grabã mai puþin dotaþi dobân- stampa rarã aprinde veºnicia tãcerii
deveni personificaþia instrumen- desc pe instrumentele lor un su- tu dincolo iubito priveºti orasul
tului lor. Unii se gândesc cã le-au net rotund, puternic, pe când sumbrã în care mã zbat uimit cã exist
gãsit deja, pentru ca apoi sã le bãrbaþii robuºti au adesea un prin vagile vitralii de brumã sau rugã-nãlþând de tainã
schimbe. Unii sunt mulþumiþi cu sunet mic. Dacã rãspunsul la de viscol icoanei tale de lacrime udatã
vioara pe care cântã ani îndelun- aceastã întrebare s-ar afla în fac- adânc chenar de taine din ochii cântec fãrã rost plecãri într-una...
gaþi. Legãtura dintre artist ºi vioa- torul determinant, presiunea ar- tãi ce umbrã

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


sãrbãtoarea poeziei (II)
pe munte
n RADOMIR ANDRIÆ accesibil pãzitorului sfânt
însemnat cu valori pentru
Radomir Andriæ a fost premiat cu nume- demonstreazã
fiul care se îndreaptã spre el
roase de premii, atât naþionale, cât ºi inter- pe o masã largã în faþa
un pãrinte necunoscut vine
naþionale pentru realizãrile sale literare ºi Celui care produce în mod constant
ºi încã se încrede în seminþe

u niver salia
pentru contribuþia sa la difuzarea culturii în bãuturile din hanurile de dupã-amiazã
nefertilizate de limba
europene. timpul problemelor rãvãºind
atât de cunoscutã.
slujitorii curioºi
astfel încât sã se poatã executa în final
Excepþie un singur lucru ecourile pierdute Labirintul - locul de
idealurile tinereþii. naºtere
Se pare Mã întorc la Borges
Cã totul este în al sãu loc, [Ce mai este de spus] locul naºterii inexistenþei mele.
S-a nãscut în 1944 în Ljubanje, în Exceptând un singur lucru Am o oglindã.
apropiere de Uzhice. A absolvit Facultatea Gãsit din întâmplare în interiorul casei Ce mai este de spus
Nu-mi vãd imaginea
de Filologie din Belgrad. Este membru al Construitã, mai cu seamã, cu suspine cã ar fi cu adevãrat
în ea.
Academiei ASLA (Oradea, România), al Simulate seara ºi dimineaþa în comparaþie cu
Oare speranþa
Academiei de Literaturã ºi Artã (Varna, În forme neaºteptate acele cuvinte mãrturisite
Va strãluci mai puþin
Bulgaria), al Academiei Mediteraneene În cãi variate totul a fost redenumit în grabã
Dacã schimb subiectul?
„Fraþii Miladinovci” (Struga, Macedonia) ºi Totul fiind explicat de mult timp cu excepþia unui lucru fãrã început
Oare în palatul meu
membru de onoare al multor asociaþii literare ªi nu este niciodatã de înþeles în mare ºi cu sfârºitul neprevãzut
albit de ºederea dureroasã
din întreaga lume. Radomir Andriæ este mãsurã defileu între copilãrii
ºi de orice altceva
preºedintele Asociaþiei Scriitorilor Sârbi. Cu excepþia unei singure mâini dorind cu greu
va face amestecul magic
Opera sa literarã a fost tradusã în limbile Gura însetatã ºi înflãcãratele vocale tot ce se vede în ochiul
despre care Dumnezeu spune:
englezã, rusã, francezã, românã, macedo- lângã miezul celor nespuse pentru totdeauna adormit,
reveniþi la locul de naºtere
neanã, spaniolã, italianã, cehã, polonezã, devreme ºi nemilos expuse ce sã mai spunem mai înainte
în labirint,
azerã, greacã, bulgarã, slovacã ºi în alte limbi. goliciunea nesãþioasã a totului de sosirea întunericului
la Borges.

n KHALID RAISSOUNI
me
Secrete de albire Secretele ruinelor

oe Secretele pietrei

p
Cuvântul este secretul lui Dumnezeu, În Córdoba, am citit o carte, O miºcare învinsã,
albul, goliciunea, plânsul ºi absenþa, Am mers printre ruine o suliþã care nu ajunge în cerc.
o altã întrebare despre o carte ascunsã meditând despre eternitate Cercul tãcerii,
în labirint, Depãrtându-se de cerneala mea, muzeu al profeþilor
nu cereþi rãspunsul, Soarele mi-a arãtat ignoranþa, care cãlãtoreau în toamna aceasta
o bibliotecã circularã tãcutã Respiram aerul greu pierzând numere,
unde se pune întrebarea orbitã de Borges, care îmi împãrtãºea secretul cuvinte parfumate
albeaþã în eternitate, ºi m-a încurajat cu ambiguitatea dulce ºi scrisorile care se lipesc pe mâna mea
o faþã care nu se proiecteazã în cernealã, ºi cu tentaþia de a înghiþi cuvântul. alunecând în vidul dorit,
oglindã un vid sau un ecou, În Cordoba, cartea era deschisã hemoragia nopþilor ºi a chipurilor
Ecou sau goliciune? ºi dintr-o datã m-am trezit în afara cernite în strigãtul culorilor, Poet ºi traducãtor. A obþinut diploma
Cartea este un spirit rãtãcitor, spaþiului sãu, Îmi doresc sã poþi ridica acele urme în literatura arabã la Facultatea de Arte ºi
o ranã care contemplã distanþa, purtând firul unei glorii de praf, confuze ªtiinþe Umaniste din Tetuan, în 1988, fiind
un cer ce stã în limitele întunericului, Am vãzut Guadalquivirul plângând în ultimul tãu exil profesor de limbã ºi culturã arabã la
o cale ducând la nonsens. ªi arcurile care se prãbuºeau Pândeºte regatul albastru de labirinturi, Institutul Severo Ochoa de Tánger.
Suntem întârziaþi fãrã noimã deasupra unei marmure strãlucitoare ºi tu, ca mine, fãrã rost, Creaþia literarã a lui Khalid Raissouni
revoltaþi împotriva limbii, ºi ornamentele arabescului ce mã captiv la rãscrucea de cuvinte. este plurivalentã: poezie, articole, studii
noi suntem tãcerea semnelor, batjocoreau, Printre murmurul lacurilor critice ºi literare, traduceri, eseuri etc.
visurile fãrã ieºire L-am vãzut pe Ibn Hazm dându-mi ºi a razelor unei zile tãcute
care se topesc între buzele întredeschise, Cartea pasiunii sale acolo, cartea ta doarme sub un soare
nimic scris de o cernealã umilitã ... sfãtuindu-mã sã descifrez codul cernelei îndepãrtat În izvoarele sufletului sfârtecat,
Cine deþine secretul acestui alb? secrete scandând versuri ale rãnii invizibile, Nu era oare un cãlãreþ înfrânt care plângea
Cuvântul este secretul lui Dumnezeu, poate gãsesc în dragoste un punct de Mã scufund în razele uitate, Într-o carte îndepãrtatã
nevinovãþia este goliciunea noastrã sprijin pentru piciorul meu în întunericul apei, cãutând o oazã sau o umbrã de copac
veºnicã pentru a ilumina ruinele ºi în apropierea aprinsã a înfrângerii cu ramurile întinse?
ºi strigãtul este semnul absenþei. ºi secretele unei cãrþi care reînvie. ce vã aduce mai aproape de hotarele morþii.

certitudini de dat, zboruri de prins care pãstreaza fapte elementare?


n LUCA BENASSI Dacã lucrurile au mers aºa, va exista un Cine va vedea
motiv Cerul vertical? Nimeni
[Somonii trebuie sã fie...] veþi vedea: o carte va sãri Nu ºtie rezultatul, înþelegerile fãcute
papetãrie plutind pe un râu galben convenþiile care guverneazã
Somonii trebuie sã fie pur ºi simplu o hotãrâre judecãtoreascã, bibliografii. structurile complexe
la gura râului, ªi cineva va fi luat deja o decizie. ºi fructele trecute care par mizerabile
când sunt speriaþi, înghesuiesc apa; grilaje subþiri care deþin catedrale
trebuie sã întinzi plasa acolo unde
suprafaþa se învârte cu înotãtoare,
[Suntem precum niºte neacoperite.

branhiile pulseazã acea dorinþã cutii line] [Mereu mã înºel]


care dubleazã trecerea de noi Suntem precum niºte cutii line
generaþii. Atunci este timpul de condimente în bucãtãrie Mereu mã înºel
sã arunce plasa, sã se întindã cu ceaiuri atent selecþionate, ºi poate cã ar trebui sã port un semn
la gât dantela, harponul îndreptat. suntem urzica, lãmâia ºi balsamul. un far aprins în carnea mea
La ieºirea din metrou suntem Este nevoie de rãbdarea legumelor gravat în mânã, o cruce
Somoni obiºnuiþi, spre grãtar. care umple munca balcoanelor o scrisoare indescifrabilã
sã fii iubitor de sticlã finã din alfabetul durerii
S-a nãscut la Roma, în 1976.
Este jurnalist ºi responsabil al paginii [Nu ne întrebaþi] praful, mirosul indiferent
al esenþelor.
se va spune cã este timpul
pentru greºelile mele:
dedicate poeziei feminine a publicaþiei Pune în infuzie intenstinele noastre ºtii asta, mã pierd
„Noi donne“, iar împreunã cu Manuel Nu ne întrebaþi
doar asta ºtim: cine suntem ºi ce vrem fierte ca pe peºte sau ca pe cartofi (sau amândoi suntem pierduþi
Cohen ºi Salvatore Ritrovato conduce una ºi apoi toarnã sucul roºu - toti ne pierdem)
din colecþiile Editurii Puntoacapo. pentru restul va exista un motiv
o cale bazatã pe o normã care se coace în partea de jos a paharului. rãtãcind calea
A tradus din creaþia lui Germain la liniºte
Droogenbroodt, Ibrahim Nasraelah etc. o lege fermã care sã nu fie interpretatã.
A fost onorat cu Premiul Naþional de Dacã lucrurile sunt aºa, [Cine va purta torþa care duce la sãrutul moale
este pentru cã s-au întâlnit al drumului înapoi.
Poezie Don Milani (2012),
în hârtii, diagrame, obiective
pânã la vârf]
în jurul mesei, noaptea târziu Cine va purta torþa pânã la vârf
au fãcut o înþelegere ºi au semnat armistiþiul. ºi de la acea înãlþime se va uita la
În româneºte de
Trebuie sã fi fost ceºti de ceai deºertul deltei Bianca Teodorescu

, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 15


n ION MILITARU tractual de afaceri. Onest, în ipos-
taza din Faust – cãci îºi þine cu-

om deplin al culturii (I)


vântul, fãrã excepþie, reprezintã,
totodatã exponentul puterii, pe
un segment oarecare al timpului.
Nici mãcar în expresiile sale po-
...nu doar poet! nu este în primul rând aºa. El nu acela cã subiectul ca atare nu pulare (Dãnilã Prepeleac, de
s-a nãscut dintr-o defulare a spi- poate fi înþeles. Dacã nimic din exemplu) – cele mai ample ºi su-
Pe la mijlocul anilor optzeci, ritului poetic, excesiv supus pro- ceea ce se povesteºte aici nu are gestive, diavolul nu este parte-
cultura naþionalã a fost luatã prin priei necesitãþi. Nicio istorie lite- rezonanþã în propriul suflet, cum ner de contract epistemologic ºi
s er pentine

surprindere de o traducere majo- rarã, admiþând cã aceasta este în poate fi el digerat? ªi, mai ales, nici de beneficiar al pãcatului. Iar
rã: Faust al lui Goethe, în tradu- mãsurã sã-i descrie genealogia, cum poate fi acceptat? descrierea þinutului sãu de baºti-
cerea lui ªtefan Augustin Doi- nu vorbeºte despre geneza sa Ca experienþã gratuitã a unei nã, infernul, nu a beneficiat nici
naº. Era a treia traducere din poeticã. Faust aparþine sensibi- simple poveºti lipsitã de orice pe departe de descrierea precisã,
Faust, dupã cea a lui Blaga de la litãþii religioase ºi teribilelor sale corespondenþã în realitatea su- profundã ºi detaliatã de care be-
Înainte de toate... mijlocul anilor ºaizeci, ºi dupã una avataruri. El este însoþirea aces- fleteascã datã. Pur ºi simplu ca neficiazã în catolicism, la Dante,
mai veche, datând din perioada teia cu ideea cã credinþa este su- poveste lipsitã de orice altã im- de exemplu, cu Infernul.
...a fost poet. Unul dintre cei interbelicã. pusã ispitei, iar cunoaºterea, de- plicaþie. Dacã un astfel de consi- Nimic din realitãþile complexe
mai hãrãziþi ai culturii naþionale. Un poet traduce un alt poet, spre care credinþa preferã adesea, derent nu este acceptat, nimic din ale mitului ca atare nu s-a impus
Versul sãu continuã sã ne bântu- aºadar nimic surprinzãtor într-un sã uite o poate pierde. drama lui Faust nu poate fi ac- criticii literare, astfel încât reali-
ie, ºi dacã manulale ºcolare, în astfel de gest. Totuºi, gestul era Faust este piesa despre fun- ceptat. Aºadar, pãtrunderea lui tatea subiectului sã câºtige pre-
momentele de actualã uitare, îl surprinzãtor. Faust reprezintã o damentul credinþei ºi al riscurilor Faust în cultura naþionalã este eminenþã în faþa artei literare. Cãci
omit, nu o face ºi conºtiinþa po- scriere majorã, de covârºitoare acesteia. Tot ce se poate spune condiþionatã de acceptarea dis- arta literarã- ºi pe urmele ei, criti-
pularã. Aici este mai prezent, mai importanþã pentru cultura univer- ºi închipui despre credinþã, îºi are ponibilitãþii sale de a fi trecut din ca, nu se epuizeazã în exclusivi-
viu ca nimeni altul: Un prinþ din salã. Tãlmãcirea lui, în indiferent în aceastã tragedie – aºa îºi nu- planul ideii raþionale a unui su- tatea formulei literare în riscanta
Levant îndrãgind vânãtoarea/ care limbã, avea ceva temerar. Era meºte Goethe piesa! – comenta- flet ºi a realitãþii sale categorice, formulã a înlãturãrii interesului
prin inimã neagrã de codru tre- o traducere cu pretenþii, care nu riul. Mai mult, Faust vorbeºte în cel al gratuitãþii. Pentru a trece pentru subiectul în sine. Orice
cea./ Croindu-ºi cu greu prin putea fi fãcutã oricum, cu atât mai despre naºterea ideii, a dorinþei în planul culturii române, Faust artã înfloreºte printr-un subiect,
haþiºuri cãrarea,/ cânta dintr-un mult cu cât, în operaþia ca atare, ca idee epistemologicã ºi înfrun- trebuia, aºadar, exorcizat de ceea iar neglijarea acestuia o face, la
flaut de os ºi zicea:/ – Veniþi sã se cerea pregãtire ºi competenþã. tarea acesteia de cãtre credinþã. ce era însãºi demonia subiectu- rândul ei, inutilã ca artã.
vânãm în pãduri nepãtrunse/ Cunoaºterea limbii germane nu Indiferent însã cum am rezu- lui. El trebuia sã spunã o poves- Astfel de probleme ridicã
mistreþul cu colþi de argint, fio- era suficientã, adicã nu era limba ma piesa dramaticã a lui Goethe, te, nimic mai mult. Aºa a ºi fost! Faust, iar atunci când Doinaº în-
ros,/ ce zilnic îºi schimbã în germanã obiºnuitã, ci limba ger- pentru noi apare o întrebare sim- Nefiind un personaj organic, treprinde actul traducerii sale, el
scorburi ascunse / copita ºi bla- manã trecutã prin toatã istoria ei, plã, care lipseºte din recuzita cu natural în cultura naþionalã, Faust încetase sã fie doar poet. Dacã
na ºi ochiul sticlos...1 prin toate adaptãrile ºi inflexiuni- care Doinaº ºi-a însoþit faimoasa nu avea cum sã fie sau sã devinã nu ar fi încetat sã fie doar poet,
Versuri populare, de început, le la care o supusese Goethe în traducere. Poate fi Faust o piesã un personaj popular în aceastã interesul pentru o astfel de tra-
conforme cu sensibilitatea ob- intenþia atingerii feluritelor sale de rezonanþã pentru cultura ro- culturã. Necunoscut ca tipologie gedie nu avea cum sã se nascã.
ºteascã din care ºi le-a hrãnit, scopuri. Pentru Doinaº, traduce- mânã?2 În multele note cu care îºi a spiritului sau ca erezie, un astfel Pe de altã parte, dacã ar fi încetat
rea din Faust nu a fost ceva te- însoþeºte traducerea, o astfel de de ins, care sã pactizeze cu dia- complet sã fie poet, nu ar fi tra-
pentru cã, la început, poetul îºi
merar. Era pregãtit sã o facã! întrebare nu se pune. Doinaº se volul, sã-ºi ofere sufletul în schim- dus capodopera lui Goethe care,
descoperea sensibilitatea proprie
Ceva similar, mutatis-mutandis, mulþumeºte sã atragã atenþia asu- bul cunoaºterii, era o curiozitate. evident, nu este nici teologie
în acceptarea acelui imens ocean
se petrece cu traducerea Bibliei. pra faptului cã limba nu este in- Coordonatele poveºtii sale, purã, ºi nici filosofie. Dar ceea ce
care este sensibilitatea generalã.
Nici traducerea Sfintei Scripturi diferentã la culturã, iar stadiul ei cunoaºterea în varianta dobân- trebuie spus nu este nici altceva,
Aici, balada era vie, întocmitã
nu se poate face oricum, de cãtre prezent este ºi unul cultural, aºa dirii sale absolute, sufletul ca adicã lipsã a acestora!
dupã ritmul mareelor, al fluxului încât actul traducerii se complicã obiect de schimb, supus pierza-
oricine. De aceea, ultima tãlmãci- Pentru cã vorbim mai mult de-
ºi refluxului care hrãnea valurile prin distribuirea atenþiei spre fa- niei sau scos la mezat, marfa de
re a acesteia de cãtre Valeriu Ana- cât despre un poet, un spirit po-
în ofensiva ºi retragerea lor per- þeta sincroniei ºi diacroniei lim- piaþã ºi negoþ nocturn, negusto-
nia – mai nou, Cristian Bãdiliþã, etic sau chiar o biografie a sa, este
petuã. A fost perioada în care bi- bii. O traducere dintr-un veac tre- rul dispus la comerþ metafizic, nevoie de o fenomenologie a lor,
pentru Noul Testament – a fost
ografii aratã cã poetul scria bala- cut are de înfruntat dubla dificul- erau ceva necunoscut culturii o coborâre în adâncurile în care
primitã cum se cuvine.
de aproape exclusiv, satisfãcut de tatea ca fidelitate faþã de propria noastre. Alfa ºi omega, în niciu- strict ideea purã rãmâne, desco-
A tradus însã ªtefan Augus-
tot ceea ce acest gen suprem era epocã, ºi ca realitate a regãsirii na dintre expresiile spiritului nos- torositã de adaosurile formei ma-
tin Doinaº ca poet? Este noua
în stare sã arãte. Ei îi aparþine acea traducere din Faust cea a unui sale în toate epocile care urmea- tru nu a fost cunoaºterea – ab- teriale palpabile.
capodoperã desãvârºitã a liricii poet? Anii 80 sunt, pentru Doi- zã (epoci care, evident, vorbesc solutul dorinþei.
româneºti Mistreþul cu colþii de naº, ani în care eclipsa poeziei era o limbã diferitã, faþã de care lim- Mai familiar spiritului catolic
argint. evidentã. Deja, de ceva vreme, ba lui Faust va trebui sã se ra- (polonezii îºi au propriul Faust – 1
Dacã astfel de versuri au rãmas
Odatã cu acest exemplar de spiritul sãu descoperise drumuri porteze prin ajustare!). Josef Ignacy Kraszewski, Meºte- în memoria noastrã sensibilã, versuri
desãvârºire poeticã, interesul care nu pãreau neinteresante. În istoria spiritului românesc rul Tardovski, ungurii, unul pro- ale perioadei de început ºi nu ale
pentru balade a început sã dis- Proza, cu un termen generic, în- nu existã un Faust ca ins gata sã priu, prin D. Tibor), decât celui perioadei târzii, este pentru cã ulti-
parã în faþa eului poetic. Propria încheie pact cu diavolul în nu- ortodox, nu am avut o apropiere mele, receptate în formula uzualã de
cepuse sã-l atragã. Eseul, comen- poezie cerebralã, este pentru cã pu-
sa maturitate pe tãrâmul artei liri- tariul critic ºi gândirea comple- mele cunoaºterii, cu preþul pier- uºoarã de subiect. De aceea, pro-
ce se desãvârºise, astfel încât rã- blicul nostru, în bunã mãsurã, nu a
tau ºi complementau manifesta- derii sufletului. Pãtrunderea unui babil, lipsa de interes arãtatã. fost format în canonul acestui gen,
mânerea pe terenul unei sensibi- rea eului poetic. Pentru cã, în astfel de subiect într-o culturã Nici diavolul nu a reprezentat iar restanþa lui în privinþa recuperãrii
litãþi moºtenite devenea inutilã. aceºti ani, continua sã scrie poe- care nu împãrtãºeºte nimic din un interes pe linia ipostazei din acestei variante nu pare a fi prea
Propria sensibilitate fusese atin- zie, iar atunci când se prezenta în ideea originarã are, din start, un Faust. El nu a fost privit, în cul- apropiatã!
sã, iar ea îi cerea ieºirea de sub fiºa profesionalã, o fãcea ca poet! handicap enorm. Primul risc ar fi tura ortodoxã, ca partener con- 2
Goethe, Faust, Editura pentru
tutela celei generale. De aici îna- Faust nu este însã o operã literaturã, 1957, traducere ªtefan
inte, ªtefan Augustin Doinaº poeticã. Sau, pentru exactitate, Augustin Doinaº.
este el însuºi. Dacã ºi înainte
putuse fi vorba despre aºa ceva,
despre autenticitatea sa ca poet,
ocheanul întors
trebuie spus cã o astfel de admi- Schwartz, Mircea Moþ, Dumitru
tere se petrecuse sub flamura Cerna ºi Gellu Dorian. Eseul este
unei puteri strãine. De acum, in- reprezentat de Constantina Rave-
trã în scenã propria sa forþã, poe- ca Buleu ºi M.V. Buciu, cu „Cy-
tul se impune ca sine poetic. pescu relateazã despre prima ei Ciocârlie (în curs de apariþie la ber-nemurire” ºi, respectiv, „Boli-
De acum înainte, Doinaº a pã- Având ca tematicã „Scriitorii întâlnire cu Bucureºtiul, imagini- Editura Humanitas). Revista Dis- le din lumile literare”. La rubrica
rut sã scrie o poezie strict pentru în cartier”, numãrul 2 (iulie-au- le pe care le vede de la fereastrã trict 40 este un exemplu perfect dedicatã cronicii de carte gãsim
esteþi, adicã pentru acea catego- gust) 2018 al revistei District 40 când scrie, traseul plimbãrii sale de ”unconventional media”, fiind semnãtura lui Constantin Cuble-
se deschide cu editorialul Sve- ideale prin cartier. Alte texte poar- o creaþie POETICJUSTICE, reali- ºan, ªtefan Bolea, Cristian Vasile,
rie de public care înþelege marea
tlanei Cârstean despre piaþa ca tã semnãtura Cristinei ªtefan, zatã în parteneriat cu BRD Société Dan Gulea, Iulian Boldea, Oliviu
artã nu exclusiv ca afectare ge-
spaþiu cel mai viu al oraºului ºi Andreei Rãsuceanu, Anei Maria Générale, în cadrul platformei cul- Crâznic ºi Mircea Moþ. Nu în ulti-
nuinã. Din aceastã poezie, mare- loc al întâlnirii dintre oameni. În Sandu, iar la finalul revistei regã- turale District 40. (Maria Dinu) mul rând, ne sunt prezentate trei
le public a pãrut sã nu reþinã mai articolul Tarnip, Mihnea Mihala- sim un fragment din jurnalul lui interviuri captivant-instructive:
nimic. Poate cã nici nu mai era che-Fiastru rememoreazã priete- Radu Petrescu, Ocheanul întors, Marta Petreu intrã în dialog cu
nevoie, el deja fusese satisfãcut nia sa cu Miºa ºi plimbãrile în despre Bucureºtiul anilor ’50. Carmen Elena Andrei, cea care a
în gustul sãu de oferta poeticã a dupã-amiezile cãlduroase, iar în Aspectul grafic al revistei este îngrijit volumul Abisul luminat de
baladei întocmite la cea mai înal- textul Cartierul ºi ciudãþeniile absolut remarcabil ºi asta datori- Revista Apostrof (nr.7/2018) Nicolae Balotã, Mircea Mihãeº
tã cotã a poeticului. lui semnat de Mihai ªora identi- tã lui Martin Balint. (cel care îi dã propune un dosar consistent, co- decupeazã un fragment din dis-
Nu voi urmãri evoluþia acestei tatea cartierului este modelatã de identitatea vizualã) ºi Liviei Fãl- ordonat de Marta Petreu, despre cuþia purtatã cu muzicianul Ilie
epoci din istoria poetului pânã specificul fiecãrei perioade, au- caru, care ilustreazã acest numãr „Promisiunile generaþiei Unirii”. Stepan, iar Alice Valeria Micu îl
acolo unde, dupã toate aparen- torul amintindu-ºi vizitele la prie- al revistei cu o graficã ce înso- Semneazã Ioan-Aurel Pop, Ale- descoase pe poetul Viorel Mure-
þele, poezia pãrea sã iasã din joc tenii sãi din tinereþe (Eliade, Al. þeºte un fragment de articol din xander Baumgarten, Iulian Boldea, ºan. De reþinut, de asemenea, cã
fãcând loc altor potenþialitãþi ale Dragomir, Ov. Crohmãlniceanu). viitorul dicþionar de locuri bucu- Marian Victor Buciu, Oliviu Crâz- ancheta dedicatã generaþiei Uni-
spiritului sãu. In interviul Puf-Bucureºti ºi un reºtene la care lucreazã în prezent nic, Alexandra Medaru, Dan Gu- rii se continuã în numãrul urmã-
traseu cu bicicleta, Simona Po- Andreea Rãsuceanu ºi Corina lea, Ion Urcan, Gheorghe tor. (Silviu Gongonea)

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


semnificaþia studiului ºi cercetãrii (II)
A
vând în vedere impor- completã, pe de altã parte, are special în ceea ce priveºte isto- o analizã bine studiatã ºi simpati- uºurinþã în aceastã privinþã dacã
tanþa „studiului” ºi a urmãtoarele caracteristici: în pri- riile lãsate, proeminenþii masoni, cã a implicãrii în Francmasonerie fraþii ar dona cãrþi de rezervã sau
„cercetãrii” ca activi- mul rând, trebuie sã existe o pro- ocaziile masonice semnificative ºi a unuia dintre cei mai renumiþi fii deja studiate la Ordin. Publica-
tãþi în loji, ar fi util sã clarificãm sem- blemã care trebuie rezolvatã; în aºa mai departe. Alþii vor avea o ai sãi. Arta ºi arhitectura franc- rea unui buletin informativ sau,
nificaþia acestor doi termeni strâns al doilea rând, necesitã un corp viziune mai largã, deoarece vor masoneriei de James S. Curl este mai bine, a lucrãrilor citite la în-
legaþi. Cuvântul „studio” este de- de dovezi – fapte demonstrabile lua în considerare ºi aspecte pre- o investigaþie ºtiinþificã a influen- tâlniri ar fi o modalitate utilã de a
finit în dicþionar: acumulare de cu- ºi opiniile experþilor; în al treilea cum jurisprudenþa masonicã, þelor Ordinului asupra artelor. disemina educaþia masonicã în

s er pentine
noºtinþe sau abilitãþi; examinarea rând, analizarea acestor dovezi ºi simbolismul ºi anti-masoneria, 5. Anti-Masoneria: studiul lu- rândul Fraþilor. În al doilea rând,
unei probleme, a unui fenomen... testarea lor în ceea ce priveºte existînd cercetãtori care îºi vor crãrilor grupurilor sau indivizilor atelierele de cercetare ar trebui sã
Lucrãrile unei Loji de cerceta- problema; al patrulea, aranjarea concentra atenþia asupra filoso- care s-au opus sau au criticat ofere serviciile lor lojilor obiºnui-
re vor acoperi toate aceste acti- dovezilor în argumente logice fiei Ordinului. Francmasoneria. Norul de preju- te prin desfãºurarea de prelegeri
vitãþi ºi multe altele. Dar terme- astfel încât sã conducã la rezol- Dupã cum s-a sugerat mai de- decãþi, un studiu în domeniu re- sau teste masonice la întâlniri.
nul „studio”, derivat din latinã „a varea problemei; ºi al cincilea, un vreme, studiul sistematic ºi rigu- alizat de Art Dehoyos, oferã o
fi zelos”, se referã la atitudinea rãspuns clar sau o concluzie care ros nu ar trebui sã se limiteze la strãlucitã rãsturnare punctualã a Concluzii
care trebuie adoptatã faþã de sub- rezolvã problema. aspectele sale istorice. Masone- principalelor obiecþii la Ordin ri-
iectul în discuþie. Nu indicã nea- Cercetarea implicã întotdeau- ria conþine o gamã largã de mate- dicate de anumiþi critici. O Lojã de cercetare masonicã
pãrat nici o metodologie specifi- na o analizã a relaþiilor dintre ca- rii, dar cercetãrile masonice au 6. Ritual: Studiul etichetei, poate avea o varietate de funcþii,
cã. În orice caz, cerinþele de bazã uze ºi efecte care implicã posibi- tendinþa de a fi împãrþite în douã practicii ºi ceremoniei – Harry dar, mai presus de toate, ar trebui
ale oricãrei cercetãri sunt integri- litãþile de testare empiricã. Anu- tabere diferite: „ºcoala autenticã Carr; Francmasonul la locul de sã fie preocupatã de explorarea
tatea ºi rigurozitatea. mite probleme interesante nu se (sau istoricã)” ºi „ºcoala non- muncã ºi Comentariul despre ri- Francmasoneriei ºi de încuraja-
Abordarea trebuie sã fie aten- supun procedurilor de cercetare autenticã (sau ezotericã)”. tualul francmasonic al lui E. H. rea Fraþilor pentru cunoaºtere.
tã, fãrã prejudecãþi, sistematicã ºi deoarece sunt metafizice; ele nu Primul grup este condus de Cartwright oferã îndrumãri infor- Preocuparea sa nu constã în creº-
sã producã rezultate sub formã pot fi testate empiric. Cercetarea Quator Coronati Lodge nr. 2076, mative cu privire la chestiunile terea cantitãþii de oameni în Or-
de lucrãri care îndeplinesc crite- respinge revelaþia ºi dogma ca Anglia. Aºa cum eticheta suge- procedurale. din, ci mai degrabã în îmbunãtã-
riile ºtiinþifice stabilite: de acura- metodã de a obþine cunoºtinþe reazã cã acest grup se concen- 7. Probleme contemporane: þirea calitãþii lor prin încurajare,
teþe, coerenþã, criticã, imparþiali- fiabile ºi acceptã numai ceea ce treazã pe o analizã atentã a fun- Studiul locului ºi rolului Franc- îndrumare ºi instruire.
tate, legitimitate, originalitate, li- poate fi verificat prin observare. dalului, originilor ºi dezvoltãrii masoneriei în societatea contem- Prin urmare, scopul unei Loji de
zibilitate, relevanþã ºi veridicita- Cercetãtorul se strãduieºte sã Ordinului. Fãrã îndoialã, calitatea poranã de J. J. Robinson. cercetare, în opinia noastrã, este
te. Plagiatul, verbozitatea, specu- elimine sentimentele ºi pãrtinirea lucrãrilor ºtiinþifice stabilite de În mod ideal, atelierele de cer- de a promova educaþia masonicã
laþiile, pãrtinirea nejustificatã, afir- personalã. Accentul este pus mai membrii Quator Coronati (QC) cetare ar trebui sã încerce sã rãs- ºi de a-ºi inspira membrii sã înveþe
maþiile nesemnate ºi alte vicii li- degrabã pe testare decât pe do- este exemplarã ºi este acum stan- pundã nevoilor educaþionale ale mai multe despre principiile subli-
terare trebuie desigur evitate. vedirea ipotezei. Prin urmare, cer- dardul prin care pot fi mãsurate tuturor membrilor lor, indiferent me ale francmasoneriei. Aceste
Francmasoneria, strâns lega- cetarea trebuie sã fie un proces adevãrate cercetãri istorice ma- de ºcoala în cauzã sau de sub- douã obiective nu se exclud reci-
tã de filosofie ºi literaturã, poate de testare, mai degrabã decât de sonice. Concluziile principalelor iectul în cauzã. Acest lucru se proc. Dimpotrivã, ele sunt interde-
totuºi sã se ocupe de idei mai a dovedi, implicând o obiectivi- lucrãri publicate în ARS Corona- poate face fãrã diluarea standar- pendente. Astfel de obiective
mult decât de fapte. O astfel de tate care sã permitã ca datele sã torum, sunt supuse rigorilor de delor academice acceptate. sunt, de obicei, realizate prin gãz-
cercetare poate consta intr-o in- conducã. judecatã ºi criticã ale membrilor Cu alte cuvinte, ideea studiu- duirea de prelegeri sau de discuþii
terpretare criticã a acestor idei. Din cele de mai sus, este evi- Lojii este una dintre cele mai lãu- lui masonic nu înseamnã neapã- pe o varietate de subiecte. Sesiu-
Probabil, o metodã de aborda- dent cã Cercetãrile complete im- dabile tradiþii academice. rat cã este vorba despre o activi- nile de întrebãri ºi rãspunsuri pot
re ar fi o analizã, o clasificare a pun cerinþe mari cercetãtorului, Deºi nu existã ateliere eviden- tate limitatã la masoni cu „dra- urma astfel de prezentãri ca o mo-
opiniilor exprimate ºi o interpre- deoarece necesitã o cãutare per- te sau explicit declarate în ultima goste de carte” sau cu o mare dalitate de a clarifica problemele ºi
tare criticã a acestora, arãtând manentã ºi minuþioasã a dovezi- ºcoalã, Loja Living Stones nr. cantitate de educaþie formalã. Tot de a sublinia dezacordurile.
într-un mod logic puterea ºi slã- lor faptice, investigaþii complete 4957, de asemenea în Anglia, ar ceea ce este cu adevãrat necesar Nu existã nici o îndoialã cã
biciunea, rezonabilitatea sau ne- ale literaturii disponibile ºi cân- putea fi consideratã ca fiind una este o dorinþã sincerã de a învã- avansarea învãþãmântului masonic
rezonabilitatea fiecãrui rãspuns tãrirea rezultatelor cercetãrilor dintre cele mai bune exemple. Ea þa, de a schimba idei ºi de a se ar fi în beneficiul tuturor, în ansam-
gãsit. Apoi, gãsind rãspunsul lo- anterioare fãcute de alþii. a produs peste patruzeci de lu- aplica în mod asiduu atingerii blu. Aceasta ar stimula un interes
gic ºi acceptabil la întrebare, cer- Din nefericire, în zilele noas- crãri care se ocupã de o varietate acestui obiectiv. Dupã ce a înce- mai mare pentru Francmasonerie ºi
cetãtorul ar putea sã declare tre termenul „cercetare masoni- de aspecte ezoterice ale Ordinu- put, este surprinzãtor cum creºte acest lucru ar putea fi semnalat într-
acest rãspuns drept opinia sa cã” a avut tendinþa de a se aso- lui pentru folosul membrilor sãi. interesul pentru studiul masonic. o creºtere a prezenþei.
proprie. Acest lucru ar duce la un cia în principal cu studii istorice ªcoala autenticã a cercetãrii Beneficiile acestui tip de acti- Cel mai potrivit rezumat al sco-
eseu mai degrabã, decât la un ra- ale francmasoneriei. Acest lucru masonice trateazã aproape exclu- vitate sunt multe. Studiul Maso- pului final al unei adevãrate co-
port de cercetare. este regretabil, deoarece cuvân- siv aspecte obiective ale originii neriei face evident un Mason mai loane speculative de cercetare a
În primul rând, ne ocupãm de tul are menirea de a avea o cono- Francmasoneriei, unde se cer bun. Niciun Frate nu poate fi en- Masonilor a fost fãcut de W. L
constatarea faptelor ºi de raporta- taþie puþin mai restrânsã decât dovezi care pot fi apoi testate ºi tuziast cu privire la o organizaþie Wilmshurst, Maestrul Fondator
rea acestora; în a doilea rând con- cea datã de unii scriitori din Or- verificate sau respinse. Unii mem- pe care nu o înþelege ºi despre care al Lojii Living Stones nr. 4957:
cluziile se bazeazã în principal pe din. Tânãrul J. Mason Allan, unul bri ai acestei ºcoli au fost extrem nu ºtie prea multe. Istoria, filoso- Scopul nostru este de a stu-
logicã ºi pe avizul motivat, abor- dintre cei mai cunoscuþi masoni de critici, dacã nu sunt ostili, ºco- fia ºi simbolismul Ordinului sunt dia ºi, sper, de a pune în practicã
dându-se interpretarea criticã. esoterici din Scoþia, a fãcut acest lii ezoterice. Acest lucru se dato- surse inepuizabile de informare ºi scopul vital al unei ordini de ini-
Hillway menþioneazã trei ca- lucru foarte clar atunci când a reazã parþial faptului cã, concen- inspiraþie pentru fiecare student þiere aºa cum a fost cunoscut ºi
racteristici particulare care trebu- oferit o definiþie mai precisã ºi mai trându-se asupra aspectelor mai serios. Prin studiul masonic urmã- practicat de adevãraþii iniþiaþi ai
ie sã fie prezente în interpretarea utilã a termenului „cercetare”: speculative ale francmasoneriei, rit cu sârguinþã de-a lungul anilor, ºtiinþei secrete tradiþionale. Spe-
criticã. În primul rând, argumen- Cercetarea are un sens mult ºcoala neautenticã ia în conside- cel interesat este obligat sã obþi- rãm prin cercetãri în multe dome-
tul trebuie sã fie în acord cu fap- mai larg decât simpla investiga- rare aspectele subiective. O ast- nã informaþii suplimentare care se nii de cunoaºtere tributarã, prin
te ºi principii cunoscute în do- re istoricã. În termenii Shorter fel de cercetare implicã judecãþi vor dovedi utile atât în afara, cât discuþii ºi relaþii intelectuale, ºi
meniul investigat; în al doilea Oxford Dictionary se defineºte ca: care inevitabil tind sã fie norma- ºi în interiorul fraternitãþii. Direc- mai ales prin identificarea vieþii
rând, argumentele sã fie clare, 1) actul cãutãrii (îndeaproape tive sau încãrcate cu valori ºi, þiile de dezvoltare personalã ºi nu personale cu astfel de adevãruri
rezonabile ºi sã urmeze logica; sau cu atenþie) pentru sau dupã astfel, mai greu de validat. numai sunt: pe care ajungem sã le învãþãm,
paºii din raþionamentul care a un anumit lucru sau persoanã; În ciuda dihotomiei simpliste a. acþioneazã ca forum pentru pentru a traduce lucrarea Ordi-
condus la concluzii sã fie bine 2) o investigaþie îndreptatã spre de mai sus a ºcolilor de cerceta- cei care vor sã facã schimb de nului din stadiul formalitãþii ºi
demonstraþi ºi întregul raþiona- descoperirea unui fapt printr-o re, obiectul cercetãrii masonice constatãri valoroase ale cercetã- rutinei sociale în nivelul de efi-
ment sã fie atât de onest ºi com- cercetare atentã sau ºtiinþificã. poate fi clasificat în ºapte dome- rilor ºi ideilor de francmasonerie; cienþã iniþialã de iniþiere ºi o agen-
plet încât cititorul sã fie impulsi- În conformitate cu ultima parte nii principale: b. stimularea sau re-trezirea þie spiritualã de vitalizare. Sã nu
onat sã accepte concluziile sa- a acestei definiþii, cercetarea 1. Istorie: studiul originii ºi interesului pentru Ordin; realizãm nicio ceremonie mecani-
vantului. În al treilea rând, argu- masonicã include cu siguranþã dezvoltãrii francmasoneriei. Car- c. ajutã la dezvoltarea abilitã- cã sau fãrã înþelegerea prealabilã
mentul e necesar sã aibã un re- un curs de cercetare atentã sau tea lui John Hamill – The Order þilor scrise ale Fraþilor prin pre- a ceea ce înseamnã atât în ceea
zultat care sã reprezinte avizul ºtiinþificã asupra sensului ºi sco- este o introducere bunã a sub- gãtirea, compilarea ºi prezentarea ce ne priveºte pe noi înºine, cât
motivat al cercetãtorului, un aviz pului Francmasoneriei, în sem- iectului dintr-o perspectivã en- lucrãrilor; ºi pe cei în beneficiul cãruia este
bazat pe fapte ºi principii accep- nificaþia simbolurilor ºi a legi- glezeascã, în timp ce lucrarea Pri- d. oferã membrilor o oportuni- administratã. ªi când aceste ob-
tate ºi susþinut de logicã ºi de lor sale, precum ºi o anchetã în- mii masoni de David Stevenson tate de a-ºi dezvolta exprimarea iective au fost realizate în ori-
toate dovezile disponibile. În dreptatã spre descoperirea fap- reprezintã o relatare ºtiinþificã a prin prezentarea documentelor la ce mãsurã, putem presupune cã
acest context, Hillway avertizea- telor din istoria sa. Cu alte cu- lojilor timpurii ale Scoþiei ºi a ºedinþe; ne oferim ca slujire misionarã de
zã împotriva concluziilor care se vinte, termenul poate fi aplicat membrilor lor. e. inspirã membrii sã înveþe mai ajutor altor fraþi care cautã ace-
bazeazã pe impresiile intuitive sau în mod legitim unei cercetãri 2. Jurisprudenþã: studiul legi- multe despre Ordin ºi despre fi- eaºi direcþie ca noi.
generale ale cercetatorului mai atente ºi ºtiinþifice îndreptate lor, constituþiilor ºi regulamente- lozofia sa; Nimeni nu trebuie sã pretindã
degrabã decât pe un argument spre o mai bunã înþelegere a lor francmasoneriei. Jurispru- f. ajutã membrii sã înþeleagã cã munca unei Loji de cercetare
specific ºi argumentat. Francmasoneriei ca o forþã vie denþa masonicã a lui Albert G. geneza Ordinului ºi sã-i aprecie- este uºoarã. Dimpotrivã, aceasta
Cel de-al treilea tip de cerceta- în prezent, la o cunoaºtere a mo- Mackey este textul standard al ze istoria; necesitã atât angajamentul, cât ºi
re al lui Hillway, pe care el îl nu- dului în care principiile sale ne acestui subiect important. g. introducerea unor evenimen- competenþa de a pregãti prelegeri
meºte Cercetare completã, folo- pot ajuta, individual ºi corpora- 3. Filozofia ºi simbolismul: stu- te noi sau variate în întâlniri care ar ºi discursuri. Rãsplata însã depã-
seºte atât procesul de constata- tiv, în problemele practice ale diul ºi contemplarea sensului ºi a putea oferi o diversitate de bun ºeºte cu mult eforturile. Ordinul
re a faptelor, cât ºi raþionamen- vieþii ºi o înþelegere mai clarã a emblemelor Ordinului. Semnifica- augur ºi fructuoasã, monotoniei are nevoie de astfel de Loji pentru
tul. Faptul istoric singur nu re- acelor scopuri ºi idealuri care þia Zidãriei de W. L. Wilmshurst obiºnuite. ca sunt cele mai bune mijloace de
zolvã de obicei problema, iar in- pot fi obþinute prin aplicarea rãmâne textul clasic în acest do- Pentru a atinge aceste obiec- comunicare pentru promovarea
terpretarea criticã, deseori meni- principiilor inerente sistemului meniu. tive, fiecare consiliu de cercetare educaþiei masonice la nivel local.
tã sã rezolve o problemã, nu poa- masonic. 4. Literatura ºi arta: studiul ar trebui sã ia în considerare cre-
te fi întotdeauna bazatã pe do- Unele ateliere, de exemplu, vor operelor ºi a francmasoneriei. area unei biblioteci proprii pen- n Ioan Cristian Alexandroiu,
vezi faptice, uneori se bazeazã pe fi dedicate exclusiv studiului de- Lucrarea lui K. Thomsons The tru utilizarea membrilor sãi. Un Tony Bold,
simple speculaþii. C e r c e t a r e a spre originea Francmasoneriei, în Thread Masonic in Mozart oferã început modest poate fi fãcut cu Ion Deaconescu

, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 17


n MARCELLO CAPRARELLA
cursul destinelor încruciºate
E
ra greu. Era greu pen- nada de la Juventud Inclusiva cu iniþiale majuscule) pe toþi cei
tru Lorenzo sã vinã la 7. Diverse ºi eventuale care se împotriveau exterminãrii
ºcoalã ºi sã dea peste conºtiinþelor. Aceea era adevãra-
indiferenþa colegilor, sã-i vadã Sã lupte împotriva Zeitgeist, ta toxicitate. Era o aparenþã de
u niver salia

dându-se la o parte la trecerea sa, cum îl numea el; sã înoate împo- bunãvoinþã ºi de condescenden-
sã fie invizibil în ochii lor, sã fie triva curentului, sã se otrãveas- þã autoabsolutorie ºi ostentativã,
ignorat pe coridor sau în cance- cã, sã se întoarcã acasã ºi sã nu sub care se urzeau interese inu-
larie. Era greu în clasã, când unii poatã dormi din cauza supãrãrii mane ºi un plan perfect conce-
elevi nu-i arãtau respect ºi râdeau ºi a deprimãrii care urmau dupã put, rezumat ambiguu ºi mirabil
de notele mici pe care le primeau, acele discuþii grosolan alambica- de punctul al cincilea al ordinii
ºtiind cã respectivele note urmau te ºi minuþios arbitrare despre de zi a Consiliului Profesoral care
sã fie modificate ºi mãrite într-un metodologie; sã se opunã necla- îl aºtepta: un sistem ºcolar în mod
examen integrator sau substitu- relor ºi omniprezentelor Proiecte interesat protector care îi devora
tiv care urma sã se þinã cu Orien- Didactice pe care Orientador, cu pe fiii sãi cei mai fragili ºi îi sacri-
tador ºi cu complicii sãi binevoi- susþinerea entuziastã a directo- fica pe altarul Întreprinderii (cu
tori. De câteva zile, Lorenzo se rului, le propunea ºi le impunea „Δ majuscul, clar), cu surâsul
hotãrâse sã-ºi cearã transferul la neîncetat... Nu! Ajunge! Toate implicit pe buzele murdare de
o altã ºcoalã. Era conºtient de po- acestea nu mai aveau sens. Ter- sânge. O filierã care, de pe bãnci-
sibilitatea de a fi aruncat într-un minase cu satisfacþiile. Încerca sã le ºcolii, îi conducea pe tineri în
Instituto de Enseñanza Secunda- le recapituleze mental. κi expri- câmpul muncii subplãtite, preca-
ria ºi mai îndepãrtat de casã, în- mase tot dispreþul pe care îl sim- re ºi puþin calificate, aºa cum sunt
tr-o zonã ºi mai degradatã din toa- þea pentru acele lucruri ºi pentru duse animalele la abator.
te punctele de vedere, cu elevi ºi acei oameni. Primise laude de la Lorenzo a teminat orele la ora
mai puþin receptivi ºi motivaþi. Cu inspectoarea chematã sã-l distru- douã. Nici mãcar nu-i era foame.
colegi ºi conducãtori ºcolari ºi gã. Aproape toþi elevii sãi þineau Un ghem de nervi îi contracta
mai… „Ei bine, asta nu!”, gândea cu adevãrat la el: îºi fãceau griji stomacul. A traversat curtea pli-
el. Colegi ºi conducãtori ºcolari când îl vedeau descurajat, îi mãr- nã de colegi care se aºezau sã Marcello Caprarella (Foggia, 1969), licenþiat cum laude în Istorie
ºi mai de rahat era dificil sã gã- turiseau temerile lor, speranþele mãnânce în grup, la soare. Fieca- Contemporanã la Universitatea din Pisa, locuieºte, din 1995, la Ma-
seascã în altã parte. Ziua de ºi visurile puse într-un viitor in- re cu propriu-i tupperware un- drid. Este Doctor de Cercetare al Universitãþii Autonome din Madrid
marþi, 14 februarie, sfântul Valen- cert, întunecat. Se gândea la ei, suros, încãlzit la microunde în ºi a fost Visiting Profesor la New York University. În prezent condu-
tin, pe care trebuia s-o petreacã profesorul Lorenzo Salcedo Hu- cancelarie. S-a simþit bine numai ce o firmã de traduceri tehnice.
fãrã Carmen [...], i se întindea în ertas. Pe ei, pe copii simþea cã era dupã ce a traversat lungul bule- În Spania a publicat diverse studii despre istoria economicã ºi
faþã descurajantã. La patru dupã- pe punctul de a-i lãsa în voia unei vard care separa Pinto Innova de socialã a Madridului din timpul franchismului ºi al tranziþiei demo-
amiazã, Claustro, cu alte cuvin- sorþi deja pecetluite, cerând un grup de fabrici pestilenþiale. cratice. De ani de zile þine un jurnal care în 2016 a fost finalist al
te, Consiliu Profesoral. Ordinea transferul. Oricum, era decis sã A pãtruns în acel coridor meta- premiului Saverio Tutino, organizat de Archivio Diaristico Nazionale
de zi era o sintezã a tot ceea ce îl nu plece ca un înfrânt. În capul lurgic ºi a rãtãcit la întâmplare, di Pieve Santo Stefano. Il corso dei destini incrociati (‘Cursul des-
scârbea, îl îndurera ºi îl fãcea sã sãu se agitau schiþe neclare de sã-ºi omoare timpul. La patru fãrã tinelor încruciºate’, Editura Catartica, Sassari, 2018) este primul sãu
se înfurie la Pinto Innova: cereri de depus la Consejería de cinci s-a prezentat în aula mag- roman. O primã versiune a manuscrisului a fost finalistã a premiului
Educación de la Comunidad de na, pentru începerea Consiliului Genio segreto – ediþia 2017, dedicat memoriei lui Guido Morselli ºi
1. Citirea ºi aprobarea procesu- Madrid ºi de scriere a unui stu- Profesoral. Alejandro Machín de organizat cu patronajul ºi colaborarea a Fondazione Comunitaria del
lui-verbal al ºedinþei precedente diu despre situaþia din sectorul las Cuevas s-a aºezat la masa Varesotto, din localitãþile Varese ºi Gavirate.
2. Raportul financiar educativ public din Spania. La conducerii împreunã cu Orienta- În romanul Il corso dei destini incrociati, Marcello Caprarella
3. Analiza rezultatelor examene- serviciu, el, Lorenzo, era adesea dor ºi cu Saturnino Zarrías Calle- utilizeazã pretextul unui curs de germanã ca sã demonstreze cã, la o
lor din Primul Trimestru ºi organi- acuzat, cu o expresie insuporta- ja, secretarul liceului Pinto Inno- sutã de ani dupã Kafka, alienarea societãþii se numeºte coaching.
zarea activitãþilor de recuperare bil de rãspânditã, cã este o per- va ºi responsabilul casieriei ºco- Personajele caricaturale îl obligã pe cititor sã-ºi punã întrebãri tulbu-
4. Realizarea unui scurtmetraj soanã toxicã. ªi numai pentru cã lii. Profesorii care admirau cu en- rãtoare despre societatea contemporanã ºi sã descopere cã feminis-
cu titlul: Rap…resentación de la nu voia sã se plece în faþa acelei tuziasm metodele lui Orientador mul radical ºi fascismul continuã sã infecteze lumea modernã, conta-
Didáctica Inclusiva dictaturi a mediocritãþii, care nu ºi-au disputat primele douã sau minând învãþãmântul ºi alte sectoare de activitate. „Orfanii de punc-
5. Proyecto FICEE (Flujos de avea nimic cu inclusivul ºi care, trei rânduri de scaune din salã. te de referinþã” sunt victime sigure ale acestei retorici pompoase,
Intercambios Colaborativos Es- dimpotrivã, urmãrea sã-i izoleze Cei mai slabi, în toate sensurile, confuze ºi lipsite de conþinut, care ascunde adesea interese oculte ºi
cuela-Empresa) ºi sã-i eticheteze drept duºmani s-au mulþumit cu locurile cuprin- deloc nobile. Il corso dei destini incrociati este în acelaºi timp un
6. Propuneri pentru organiza- ai Umanitãþii, ai Societãþii ºi ai se între al patrulea ºi al ºaselea roman în care abundã citatele ºi aluziile literare, oferind nenumãrate
rea ºi desfãºurarea activitãþii Jor- Frumuseþii (toate ºi întotdeauna rând. Lorenzo a ocupat un rând surprize iubitorilor de literaturã.
Fragmentul publicat în prezentul numãr al revistei „Mozaicul” re-
prezintã traducerea în limba românã a paginilor 197-204 din partea a
treia (Terza parte. Le carte mischiate, ‘Partea a treia. Cãrþile ameste-
cate’) a romanului Il corso dei destini incrociati ºi descrie desfãºu-
rarea unui Consiliu Profesoral „democratic” ambientat, în roman, la
Instituto de Enseñanza Secundaria Pinto Innova din Madrid. Un
consiliu condus de Orientador, adicã de profesorul Gonzalo Cascos
Cases, mâna dreaptã a directorului liceului Pinto Innova.

întreg, cel de-al zecelea, singur. perare. Era teritoriul lui Orienta-
ªedinþa a fost declaratã deschi- dor. Dintre cei aproximativ 60 de
sã. A fost citit ºi aprobat proce- profesori prezenþi în aula magna,
sul-verbal al Consiliului Profeso- în timp ce repeta obiºnuitul dis-
ral precedent. Lorenzo s-a abþi- curs despre didactica inclusivã,
nut. Nu-l interesa nimic; erau lu- Gonzalo Cascos Cases l-a privit
cruri trecute, între care, printre fix aproape numai pe Lorenzo,
altele, se numãra ºi anularea pro- vorbind pe un ton liniºtit. La fie-
gramului de interschimb cu Gym- care douãzeci de secunde (Loren-
nasium Theodor Mommsen din zo îl cronometrase) îºi îndrepta
Osnabrück. I-a amintit-o, cu cru- privirea ºi cãtre restul profesori-
dã insensibilitate birocraticã, se- lor. Numai atunci surâdea: „Me-
cretarul Zarrías Calleja: „Punctul dia generalã a notelor este mare,
2. Dispunem de un excedent de printre cele mai bune din toatã
casã de 2.000 de euro…”. Direc- Aria Metropolitanã a Madridu-
torul l-a întrerupt: „Vom destina lui. Scade foarte mult numai în
acest excedent de casã iniþiative- cazul claselor la care predã ºi al
lor care trebuie programate în materiilor predate de domnul pro-
cadrul activitãþii Jornada de la fesor Salcedo Huertas. Lorenzo,
Juventud Inclusiva, fapt pentru nu te supãra, dar trebuie sã-þi
care îmi voi permite sã iau din nou spunem acest lucru: nu te-ai gân-
cuvântul când va fi discutat dit niciodatã cã poate nu lumea
punctul 6 de pe ordinea de zi.” are o problemã cu tine, ci tu ai o
Pulsul lui Lorenzo a crescut de problemã cu lumea?”.
la 110 la 125 pe minut, cu vârfuri Lorenzo a avut prezenþa de
de 132, când a fost abordat punc- spirit sã recurgã la ironie: „Da,
tul referitor la analiza randamen- Gonzalo! Cred cã ai dreptate!”.
tului trimestrial al elevilor ºi la Orientador a dat din cap ºi apoi
Cléopatre Endou-Guema – Simbolurile bateke organizarea activitãþilor de recu- a trecut la prezentarea câtorva pro-

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018


aprobatã o propunere pentru re- care va avea loc sâmbãtã, 25 fe- dor. S-a strigat de multe ori „Fas- tre ei”. Lorenzo era foarte atent,
dactarea unui manifest care sã fie bruarie, în aceastã ºcoalã, am cistule!” ºi „Trebuie scos din încordat. Orientador ºi-a dat sea-
trimis celor mai importante mijloa- decis sã destinãm cei 2.000 de salã!”. Gonzalo Cascos Cases a ma: „Probabil, tu, Lorenzo, le cu-
ce de comunicare ºi sã fie intitu- euro din excedentul de casã de la aplaudat ironic ºi a cerut cuvân- noºti? Am trimis ieri dimineaþã o
lat La Escuela enseña, la Empre- punctul 2 (Raportul financiar) tul: „Dragã Lorenzo, apreciem toþi invitaþie “care a fost acceptatã”
sa forma. Y viceversa. Aplauzele plãþii unei conferinþe cu titlul metodologia ºi spiritul tãu de to- unuia din cei mai mari experþi in-
cele mai entuziaste au fost ale lui Managing the Youth Internal- leranþã. Felicitãri! Vreau sã adaug ternaþionali ai jocului ºi ai limba-
James Hernández Smith, batjocu- &External Change, cu durata de doar un detaliu, pentru a clarifi- jului Infinitum ca sã vinã sã le
ra elevilor care studiau engleza. o orã, care va fi þinutã de Alan ca: cu cei 2.000 de euro ai tãi nu vorbeascã despre asta elevilor ºi
Nu numai cã nu ºi-a plecat capul Bermúdez Illarramendi, respon- vom plãti decât o treime din con- elevelor de la Pinto Innova. Ilus-

u niver salia
când l-a privit Lorenzo, dar i-a ºi sabil al firmei CEI, acronimul lui ferinþa lui Alan Bermúdez, care se trul nostru oaspete este un tânãr
susþinut privirea. Lorenzo nici Color de la Estética Interior”. bucurã de stima întregii comuni- pasionat de heavy metal. Se îm-
mãcar nu ºi-a controlat pulsul Lorenzo a strigat: „Am decis? tãþi ºtiinþifice ºi este un cercetã- bracã la fel ca atâþia dintre elevii
înainte de a exploda: „Dar se poate Cine a decis?” tor de faimã mondialã!” ºi elevele noastre. Va conferen-
sã ºtim de ce ne convocaþi, dacã Directorul ºi-a scos ochelarii, „Cercetãtor a ce?”, a urlat Lo- þia în cadrul unui laborator “cu
totul e deja decis, nu se voteazã ca ºi cum ar fi vrut sã se ridice ºi renzo. participarea inclusivã a profeso-
nimic ºi nu se explicã nimic?”. sã-l loveascã pe Lorenzo: „Dacã Orientador s-a prefãcut cã nu rilor interesaþi, a elevilor ºi a ele-
puneri pentru adaptarea obiecti- „Ei! Înceteazã!”. Era chiar Ja- cineva nu este de acord cu aceas- l-a auzit: „Conferinþa va costa velor de la Pinto Innova” pentru
velor curriculare. Erau examenele mes Hernández Smith cel care îl tã imensã oportunitate de creaþie 6.000 de euro. Ceilalþi 4.000 de analiza lexicului specific al cãrþi-
concepute pentru a fi promovaþi dojenea. Lorenzo nu a mai vãzut de Valoare cu „V” majuscul, sã euro din cachet-ul orar al lui Alan lor de Infinitum. Sunt sigur cã
toþi. Lorenzo cunoºtea pe de rost nimic în faþa ochilor. Simþea cã ridice mâna ºi sã-ºi motiveze dez- vor fi donaþi de Electrostandard iniþiativa le va plãcea mult bãieþi-
protocolul (aºa era definitã farsa vena gâtului, jugulara externã, era acordul. E incorect sã întrerupi United and Co. ºi de o altã mare lor noºtri ºi fetelor noastre. Doam-
deºãnþatã): elevilor li se dãdea pe punctul sã explodeze: „Liniº- în acest fel!”. multinaþionalã al cãrei nume nu nelor ºi domnilor: Didactica In-
textul verificãrii cu o sãptãmânã te, idiotule! Îi superi pe toþi! Eºti Lorenzo a ridicat mâna, dar i-a vi-l spun: îl veþi descoperi în tim- clusivã cu majusculã este ºi
înainte ca verificarea sã aibã loc. o marionetã laºã!”. James a rã- luat-o înainte Arístides Cuatrero pul activitãþii Jornada de la Ju- aceasta!”.
Profesorii de sprijin, aleºi de Ori- mas aºezat, dar mulþi profesori Jordán, colegul sãu de limbã ºi ventud Inclusiva, graþie unei sur- Cu foarte puþinele energii fizi-
entador, înlocuiau întrebãrile prea din primele rânduri s-au ridicat literaturã: „Nu poþi sã întrerupi în prize pe care o avem pentru toþi ce ºi mentale care îi rãmâneau,
dificile cu altele stabilite împreu- pentru a merge sã-l scoatã pe continuu! Este aproape ºapte ºi cei prezenþi ºi pentru toate cele Lorenzo a aruncat o întrebare:
nã cu candidaþii. Treceau toþi ºi Lorenzo din spatele frontului. Cel suntem încã aici! Dacã nu îþi pla- prezente. Rezumând, douã mari „Expertul pe care l-ai invitat se
toate, e de prisos sã mai spunem. mai impulsiv ºi mai pus pe încãie- ce democraþia, denunþã-ne pe companii care au aderat la un numeºte Tiberio?”
În concluzie, nu era important sã rare a fost Rodrigo Alcázar For- toþi! Oricum ºtim cã obiºnuieºti Proiect printre ai cãrui promotori Orientador a pãrut fentat, dar
înveþi ceva, ci sã fii promovat. moso, profesorul de biologie ºi sã mergi la poliþie, nenorocitule!”. se numãrã cel care vã vorbeºte. a reacþionat ca strãin: „De necre-
Lorenzo a cerut cuvântul: „Mã geologie, discipolul preferat al lui Lorenzo a decis sã nu-i rãs- Un Proiect cu «P» majuscul. Un zut! Dupã cum vedeþi, Tiberio
opun ºi voi continua sã-i exami- Orientador. Lorenzo, în picioare pundã deloc. A þinut mâna ridi- Proiect susþinut de societãþi in- Acero González este atât de fai-
nez pe elevi aºa cum am fãcut-o ºi în gardã, îl aºtepta. Alejandro catã, printre strigãtele de indig- clusive care se considerã mode- mos încât este cunoscut ºi de un
pânã acum! Toþi trebuie sã fie egali Machín de las Cuevas, amintin- nare ale tuturor colegilor ºi cole- le de organizare de tip Outward foarte rafinat intelectual snob
la plecare, dar mai departe trebuie du-ºi frumoasele vremuri de bã- gelor, pânã când i s-a acordat Mindset”. În acel moment, Loren- precum al nostru Lorenzo Salce-
sã meargã doar cine meritã!”. tãuº fascist ºi prevalându-se de cuvântul. A zis: „Eu nu sunt de zo s-a prãbuºit ºi ºi-a prins faþa do Huertas!”
Directorul a dat din umeri: fizicul sãu foarte robust, s-a ridi- acord! ªi vreau sã se noteze în între mâini, nevenindu-i sã crea- A fost un râset general. Ori-
„Bine! Fiecare sã-ºi asume pro- cat de la masa conducerii ºi s-a procesul-verbal motivul, care dã. Era gata sã plece, dar directo- entador câºtigase ºi a vrut sã pro-
priile responsabilitãþi didactice! interpus, cu braþele ºi cu amenin- merge dincolo de risipa de resur- rul, când încã nu se potoliserã fite de victorie: „Rãmâneþi aºezaþi!
Nimeni nu e un bun profesor doar þãri de mãsuri disciplinare. A reu- se economice. Alan Bermúdez aplauzele, i-a cerut lui Orientador Nu e totul, doamnelor ºi domni-
pentru cã se aratã mai sever la ºit sã restabileascã o aparenþã de Illarramendi este o canalie, acþio- sã aplice lovitura de graþie: „Gon- lor! Tiberio ne va oferi ºi un con-
evaluãrile elevilor ºi ale elevelor!” ordine, dupã douã minute de ur- nar la un centru care se numeºte zalo a avut o altã idee genialã a cert al formaþiei sale heavy me-
Lorenzo a ridicat mâna, dar nu i lete, pumni strânºi agitaþi amenin- Econocimiento ºi în care se pro- lui pentru Jornada de la Juven- tal, Satanic Bloody Circle. Bãie-
s-a dat cuvântul. S-a trecut la þãtor ºi insulte irepetabile. mit vindecãri miraculoase dispe- tud Inclusiva. E pe punctul sã þii ºi fetele vor înnebuni de ferici-
punctul 4. Orientador a cerut sã Odatã potolitã ºi opritã furtu- raþilor. Este o ruºi…”. lanseze o iniþiativã care are de-a re! Ah, un ultim lucru: Tiberio va
se facã liniºte. Omul de serviciu na, directorul a intervenit din Rodrigo Alcázar Formoso, Ar- face cu noile limbaje ale tinerilor. vorbi ºi va cânta pe gratis. El ºi al
Faustino a introdus-o în aula nou, cum avertizase, când au ístides Cuatrero Jordán ºi alþi doi Lorenzo, þi-o spun fãrã sarcasm: sãu band se vor mulþumi cu o
magna pe Bárbara Recio Bouso- ajuns la punctul 6, despre pro- profesori s-au ridicat din nou. este un lucru care pe tine ºi pe toþi simplã rambursare a cheltuielilor.
ño, îmbrãcatã ca Miley Cyrus din punerile pentru organizarea ºi Directorul nu a reuºit sã se inter- profesorii de literaturã ºi de ºtiin- Spun asta pentru Lorenzo, întot-
târg ºi urmatã de douã sclave ºi desfãºurarea activitãþii Jornada punã la timp. Lorenzo a putut sã-i þe umane ºi sociale de la Pinto In- deauna atent la budget!”
de un alt plurirepetent. În faþa de la Juventud Inclusiva. Prima tragã o palmã sonorã lui Arísti- nova ar trebui sã vã intereseze. Îi La chestiuni diverse ºi even-
mesei conducerii a fost pus un bombã l-a lãsat fãrã suflare pe des Cuatrero Jordán, fãcând sã-i dau cuvântul lui Gonzalo!” tuale nu a fost ridicatã nicio pro-
casetofon portabil enorm ºi, pe Lorenzo. Alejandro Machín de sarã ochelarii de pe nas. Colegul Orientador ºi-a limpezit vocea: blemã. La opt fãrã 20 de minute,
un chinuit fond de hip hop, miº- las Cuevas ºi-a pus ochelarii pe sãu s-a dat înapoi de parcã nu „Aþi auzit cumva vorbindu-se directorul a declarat încheiat Con-
cându-ºi degetele ºi braþele, cum nas ºi a lansat-o în mod imperso- s-ar fi aºteptat la asta; împreunã despre cãrþile de Infinitum? Nu, siliul Profesoral.
vedeau cã fac la televizor sau pe nal, citind-o de pe o foicicã: „În cu el, s-au întors la locurile lor ºi aºa este? ªi totuºi, mulþi ºi multe
cadrul organizãrii activitãþii Jor- Rodrigo Alcázar Formoso ºi cei- dintre elevii ºi elevele voastre se Traducere ºi prezentare
YouTube cei mai buni reprezen-
tanþi ai gangsta rap, cei patru nada de la Juventud Inclusiva, lalþi doi nemernici ai lui Orienta- joacã cu acestea, le schimbã în- Elena Pîrvu
elevi s-au lansat în Rap de la In-
novación Inclusiva: „ Me gus-
!
tan los proyectos del Orienta-
!
dor! Gonzalo Cascos Cases
!
siempre es el mejor! Me gusta
la escuela, si es innovadora! !
!
Baila el rap conmigo! Baila
ahora!”. Aplauze la scenã des-
chisã. Unii profesori, pentru a
respecta adevãrul, îºi stãpâneau
râsetele. Era un spectacol atât de
slab ºi de involuntar ridicol încât
pulsul lui Lorenzo s-a stabilizat
între 95 ºi 108 pe minut. A urcat la
129 numai când, dupã ce au ieºit
rappers-ºii ºi dupã ce s-a pricop-
sit cu cuvenita dozã de felicitãri,
Orientador a spus cã acela era
doar un mic eºantion din activi-
tatea care era în desfãºurare ºi
care ar fi culminat cu producerea
unui video despre Didactica In-
clusivã, finanþat de Consejería de
Educación de la Comunidad de
Madrid. Iniþiativa a fost aproba-
tã cu aclamaþii.
Despre punctul 5, adicã de-
spre Proyecto FICEE (Flujos de
Intercambios Colaborativos Es-
cuela-Empresa), a vorbit fãrã oco-
liºuri directorul Alejandro Machín
de las Cuevas ºi a fãcut-o cu o
vanã pasiune: era o idee fixã a sa.
Orientador a adãugat cã dinami-
ca fluxurilor bidirecþionale dintre
ªcoalã ºi Întreprindere era nu vi-
itorul, ci prezentul; a cerut sã fie Daniel Guþã – Piaþa de peºte

, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018 19


„Saºa Panã”

corespondenþã
Mira Simian Baciu – Saºa Panã
P
rin amabilitatea domni- care înconjoarã jumãtate de glob, un clasic, un mare clasic care abea teatru al absurdului s’a plãmãdit mite fotocopia lucrãrii mele de
lor Vladimir Panã ºi Cos- pentru a te întreba ceva foarte sin- acum începe sã fie discutat. Cri- în România, iar atât generaþia acum þie amic care eºti numai un
min Panã, am ales din cer ºi mai ales foarte foarte impor- ticii literari au scris despre Anti- dumitale cât ºi generaþia mea grãunte în ceea ce fac acum? La
Arhiva „Saºa Panã” douã scrisori tant pentru mine ºi cred cã pentru proza urmuzianã, despre comicul n-au fãcut decât sã vorbim cu Eu- 4 mai vor vorbi aici despre „Io-
adresate de Mira Baciu autorului cercetãrile româneºti. absurdului la Urmuz º.a. Regret gen, sã gândim ca el… nesco par lui-même” ºi voi atin-
Prozopoemelor, dar ºi o scrisoa- Mã poþi ajuta în cunoaºterea cã revistele ºi cãrþile în care au Acest lucru mã roade de mult. ge doar problema Urmuz. În
re de rãspuns a lui Saºa Panã vieþii lui Urmuz, personalitãþii, apãrut asemenea pagini sînt azi Din 1956 la Rio de Janeiro, când schimb în septembrie la Roma voi
fiindcã liderul de la revista unu amintirile dumitale, aprecierile, epuizate (aproape tot ce se tipã- Eugen îmi povestea cum vede face o comunicare de un ceas de-
avea bunul obicei de a pãstra cior- punctele de vedere, în fine orice reºte dispare repede de tot din „Scaunele” mã frige din 1963 spre Urmuz + Ionesco. Îmi dai
a rrhiva

ne la o mare parte din scrisorile rând al dumitale va fi un izvor care librãrii). De curînd a apãrut ºi a când la Univ. din Middlebury – voie sã citez fragmentul Dtale ºi
pe care le trimitea ºi, în acest fel, va întregi cele aproape o mie de dispãrut într-o singurã zi cartea Cambridgeul american – unde fragmentul lui Geo?
avem parte de perspectiva com- pagini de material comentat ce-l mea Poeme ºi poezii din cãrþi ºi începusem sã îmi fac doctoratul Lucrarea va fi publicatã în fran-
te

pletã a celor doi corespondenþi am gata. din sertar (1925-1965). Dar urmea- (Cum nu ºtii nimic despre mine, cezã în Acta Philologica. Am co-
asupra celor discutate de ei. De multe ori în viaþã oamenii zã sã aparã în Gazeta literarã o þin sã-þi spun cã în þara româneas- mandate încã douã articole: unul
(Petriºor Militaru) care pot deveni puncte esenþiale schiþã ineditã a lui Urmuz aflatã cã am fost nevoitã de familie sã aici la „Drama” ºi altul la RMLA,
în creaþia artisticã îi cunoºti doar în arhiva mea; va fi însoþitã de fac farmacia pe care am practi- revista tuturor prof. de limbi strãi-
din scris, de pe alte meridiane, când ceva evocãri. Voi trimite un exem- cat-o apoi prin diferite þãri, fãrã ne de aici. Îmi dai voie sã citez
Prof. Mira Baciu-Simian puteai sã-i vezi zilnic, acasã… plar în depãrtatul Honolulu (de entuziasm ca sã câºtig necesarul aceste materiale sau vrei numai
Honolulu Iartã îndrãzneala acestei scri- unde am primit luna trecutã o in- „meritata compensaþie” pentru a sã le trec comentându-le fãrã ghi-
sori. teresantã antologie a tinerii poe- nu muri de foame). limele? ªi acum spune-mi dum-
University of Hawaii 96822 USA Poate nu va deveni un mit io- zii haitiene. Bãnuiesc în amabilul Deci împreunã cu 400 de profi neata care stai pe aceeaºi stradã
Departament of European Languages
252 The Hall, Webster 301
nescian sau urmuzian… Eu îþi expeditor pe fostul colaborator din aceastã þarã urmam cursurile pe acum din întâmplare spune-
mulþumesc din inimã pentru ori- de la Orizont, ªtefan Baciu. E altor profi de la Sorbona, veniþi mi poþi sã-mi rãspunzi la aceste
8 aprilie 1967 ce fel de rãspuns. soþul Mirei?...) ªi voi trimite tot- aici cu mari sacrificii ºi mare en- întrebãri:
odatã ºi un numãr al revistei bã- tuziasm. Paul Vernois1, unul din- 1. De ce Arghezi i-a dat pseu-
Stimate domnule Saºa Panã, Mira Baciu-Simian cãuane Ateneu, de anul trecut, tre marii cunoscãtori ai lui Iones- donimul Urmuz? Ce înseamnã?
cerut azi redacþiei cu material bo- co îºi dãdea cursul de teatru con- (oare are legãturã cu Ornous?)
N’am avut plãcerea sã te cu- * gat despre Urmuz. temporan. El ºi ceilalþi nu fãceau 2. ªtii oare dacã îi iubea pe
nosc, însã te-am citit regulat, Avangarda literarã românã altceva decât sã pregãteascã zi Proust, Gide sau poate l-a citit pe
þi-am urmãrit activitatea ºi pen- 15 aprilie 1967 dintre cele douã rãzboaie azi la de zi câte cinci ore intensive de Kafka? (imposibil aºa-i?!)
tru mine, aflarea numelui dumita- ordinea de zi. De curînd am pre- predat, atmosfera, demonstraþia 3. Ce s’a întâmplat cu bucãþile
le prin slovele ce le citesc este o Stimatã doamna Mira Baciu- dat manuscrisul de 500 de foi al genialitãþii lui Ionesco. muzicale? Oare muzica lui nu o fi
bucurie, este regãsirea unei at- Simian, unei antologii din poezia ºi proza I-am cunoscut, ne-am împrie- fost premergãtoare muzicii dode-
mosfere, unei vieþi, unei fericiri la acele epoci. tenit ºi le-am vorbit despre… Ur- cafonice?
care nu se poate renunþa. Rãmâ- Nu vreau sã las prea multe zile Îþi ureazã spor în munca între- muz. Lucrarea pe care trebuie sã 4. Ce s’a întâmplat cu picturi-
ne acum sã-þi spun cine sunt. fãrã rãspuns scrisoarea d-tale din prinsã ºi i-ar plãcea sã primeascã o i-o prezint lui Paul Vernois a fost le lui de care vorbeºte Ciprian în
Inutil sã vorbim de trecut… 8 crt. – mai ales cã e vorba de a confirmare de primirea prezentei, despre aceastã influenþã româ- Mãscãrici ºi Mâzgãlici?
Cred în prezent ºi câteodatã sprijini reactivarea amintirii ope- neascã foarte foarte puþin cunos- 5. Oare Ciprian nu ar putea fi
vreau sã cred ºi în viitor. În mo- rii (de mici dimensiuni dar de foar- Saºa Panã cutã. Premiul întâi (Cununa ºi pus în faþa unui magnetofon sã
mentul de faþã locuiesc în Hono- te mare importanþã) lui Urmuz. muzica militarã cu „Trãiascã!” le povesteascã ce îºi mai aduce
lulu, Hawaii. Sunt profesoarã la Alãturata Biografie a apãrut în P.S. Volumul Dtale antologic pierdusem pe malul Oltului în aminte?
aceastã universitate, de francezã unu, o datã cu difuzarea în librã- nu existã în librãrii la Buc. dar este vâlvã) aºa de mare încât deasu- 6. Oare din Grupul de la Lazãr
ºi spaniolã. Îmi pregãtesc un doc- rii a cãrþii atunci editate. Dar dacã în biblioteca fostului colaborator pra m-a poftit la catedrã sã þin eu nu mai existã nici unul care sã
torat cu urmãtoarea, cutezãtoarea, în urmã cu decenii, ºi cartea ºi la Orizont, îl cunosc ºi îl admir. unul despre Ionescu. Lucru pe poatã povesti? Dacã s-ar putea
obraznica temã: „Elemente româ- editorul au fost priviþi cel puþin Poþi sã-mi trimiþi Antologia care nu l-am acceptat. obþine mai multe portrete parale-
neºti în teatrul ionescian”. cu nedumerire, azi – cînd tot mai cândva 1 ex? De atunci toatã lumea vreau le, mãrturii, crîmpeie?
Primul element îl consider pe clar se contureazã prioritatea ei sã spun, profii ºi colegii, m-au 7. Ai putea sã-mi procuri toatã
Urmuz pe care dumneata l-ai pu- faþã de curentul futurist – ºi de * împins pe acest drum. Lipsa de copia faptelor diverse din jurna-
blicat în revista Unu, l-ai înþeles ºi explozia dadaistã – premergãto- material, de informaþii, în sfârºit le din 24 noiembrie nov. 1923,
l-ai divulgat pe vremea când erau rul Urmuz (aºa cum noi de la unu University of Hawaii 96822 USA alte lucrãri pe care le-am publicat constatarea morþii lui?
numai câþiva „aleºi” care-i ºtiam l-am considerat din clipa desco- Departament of European Languages (Charles D’Orleans, Nerval, Ca- ªi acum sã opresc acest flu-
peririi lui) ºi cele cîteva schiþe pa- 252 The Hall, Webster 301 mus etc.) lucru intensiv de prof viu de întrebãri ca sã nu te obo-
puþinele pasiuni pe de rost: Alecu 06 mai 1967 [data poºtei]
Paleologu, Traian Lalescu, Dom- ralogice formeazã obiectul a nu- de douã limbi. (Predau franceza sesc, al doilea pentru cã vreau sã
niþa Gherghinescu… Deoarece meroase articole, eseuri. Nu e ex- 21 aprilie 1967
ºi spaniolã.) te rog ceva. Pot sã trimit o sumã
îndrãznesc astãzi în timp ºi spaþiu clus – ar fi timpul – sã aparã în Poezia care îmi umblã în cap ºi de bani care sã îþi serveascã du-
sã întind, sã arunc acest nãvod ãst an o ediþie criticã. Urmuz e azi Dragã Domnule Saºa Panã, pe care am aºternut-o pe hartie mitale pentru cumpãrarea de ma-
(volumul a apãrut anul trecut la teriale pentru lucrarea mea? Cãrþi,
Ca sã-þi mulþumesc pentru ma- Paris – FARMECE) alte poezii în reviste, fotocopii ºi bande de în-
rea fericire care mi-ai pricinuit-o ar francezã precum ºi începutul unui registrare.
fi ridicol ºi imposibil… Am citit roman care are deja contractul 8. Ai putea sã îmi povesteºti
scrisoarea ºi splendidele pagini gata la Gallimard (stimate Dosto- pe bandã întrevederea cu mama
dintr-o zi într-o suflare de vânt ieski). În fine plus faptul cã tre- lui, amintirile dumitale, cum l-ai
hawaian ºi n-am avut altã soluþie buie sã urmez cursurile pentru un descoperit, cum îl interpretezi,
decât sã grãbesc pasul spre bi- doctorat în francezã-spaniolã-ro- cum explici aceastã nouã creaþie
roul meu, unde zãvorând uºa am mânã etc. Totul m-a copleºit, m-a literarã… ªi acum voi tãcea cãci
plâns. De emoþie, de aceastã ome- încântat ºi de douã luni iar m-am voi aºtepta.
neascã înþelegere ºi de splendoa- aºezat la masa mea nu de stejar ci Între studenþii mei sunt fete ºi
rea cuvintelor dumitale, de simpli- de bambus ºi am pus lupa pe bãieþi veniþi din toate pãrþile lu-
tatea tropicã a lui Geo B. aºa cum Urmuz. Îþi povestesc toate aces- mii, cochiligii agitându-ne.
l-am cunoscut – purtându-mi san- tea ca sã îþi explic ce nevoie am În mirarea unui val marin ve-
dalele pe umãr, desculþ, fãcând ºi de informaþiile dumitale. Eºti getal, dar sigur doar eu aºtept
negând tot (în 1946 la Mangalia) singurul care are materiale de- printre aceste valuri care indicã,
într-o indiferenþã vroitã devenitã spre Urmuz. Nu ºtiu cum sã-þi aratã un soare care pe strada Do-
oglindã prin care reflectã acea mulþumesc ºi nu pot spune de- garilor e lunã.
mare sãlbatecã ºi briza ultimelor cât „Dumnezeu sã te binecuvân- Aºtept ºi cred. Cred în dum-
mele zile „acasã”. teze!”. Þi-am trimis azi „Mele” neata, cred în Urmuz ºi ºtiu cã
Apoi, am arãtat strãinilor pen- revista pe care ªtefan ºi cu mine voi putea rãspunde lui Gabriel
tru care scriu ºi teza doctoratului încercãm sã o facem din econo- Marcel cã d-acum un an, aici,
meu ºi conferinþele ºi viitoarea miile noastre aici. Ai ghicit: e vor- spunea cã Eugen nu existã; „son
carte (cred cã va fi Jarry-Urmuz- ba de fostul colaborator la Ori- théâtre n’a pas de racines” ºi lui
Ionesco) le-am arãtat strãinilor zont ºi de nevasta lui, Mira Si- Jean Anouilh „et Ionesco sort ses
care nu ºtiu româneºte dar ºtiu mian, care acum s-a pus ºi ea pe choses ont ne sait ou…”. ªtiu cã
cã de câþiva ani nu fac ºi nu cred scris. De asemenea, „Farmece” ºi le voi face demonstraþia cea mare,
altceva decât cã teatrul absurdu- vreau sã te întreb dacã-þi pot tri- acum, foarte curând. Îl aºtept pe
lui îºi are o rãdãcinã bine stabili- Saºa Panã, prietenul meu într-un
1
Întreaga poveste a doctoratu- mit urmuzian real.
tã în Urmuz, Caragiale, atmosfera lui Mirei cu Paul Vernois de la Uni-
generaþiei dintre anii 1930-1940, versitatea din Strasbourg apare de-
în sfârºit ca sã fac o modestã con- Mira Baciu-Simian
taliat în cartea omonimã a lui ªtefan
statare absurdã, în acest faimos Baciu, apãrutã la Editura Albatros
din Bucureºti, în 1998, pp.284-285.

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018