Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 6-7 (236-237) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

Cãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu


n NICOLAE MARINESCU
N r. 6-7 ((236-237
236-237
236-237)) l 20 18
2018
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Mozaicul liberal
Mozaicul
liberal
l2

MIªCAREA IDEILOR
René Daumal 110 ani de la naºtere
Dosar coordonat de Marius Cristian Ene tate, care nu au publicat în revistã. Am
Marius Cristian ENE: Revista Marele rãspuns, când am avut prilejul, sau doar
a rvantext

Joc, suprarealismul ºi istoria cataclis- am respectat principiul cã tocmai libera


melor l 3 asociere, dupã nevoile personale de a se
René DAUMAL: Muntele analog – exprima, stimuleazã activitatea de creaþie
fragment l 4 printr-un climat favorabil, cã diversitatea

Î
René DAUMAL: Marele Magician l 4 n curând se vor împlini 20 de ani de de programe ºi proiecte editoriale favori-
Petriºor MILITARU: René Daumal ºi la apariþia, în octombrie 1998, a pri- zeazã prin competiþia constructivã, loialã, Revista de culturã editatã de
te

învãþãtura lui G.I. Gurdjieff l 5 mului numãr din noua serie a revis- performanþa artisticã. AIUS Printed
Marius Cristian ENE: Poarta strâm- tei noastre, Mozaicul, prilej pentru o fi- Instituþiile de drept public sau privat
tã: douã experiene spirituale determi- reascã reflecþie asupra prezenþei sale în au, într-o societate democraticã, tocmai
peisajul cultural local ºi naþional. Necesa- responsabilitatea de a identifica ºi susþi- Apare sub egida Uniunii
nante l 6
René DAUMAL: Poeme l 7 rã, în opinia mea, atât pentru configurarea ne proiectele individuale sau colective Scriitorilor din România
cât mai clarã a identitãþii sale dupã un rãs- care permit individualitãþilor creatoare sã
BELETRISTICÃ timp semnificativ, dar ºi pentru înþelege- exprime substanþa sufletului colectiv. Ast-
Constantin OPRICÃ: Poeme l 8 rea contextului sociocultural în care s-a fel, în concordanþã cu programul enunþat
Adrian BODNARU: UNIVversuri l 8 manifestat. Din acest punct de vedere, li- chiar de la primul numãr, în funcþie de co- DIRECTOR
nii de contur au fost schiþate în cartea mea laboratorii valoroºi, am cãutat sã susþinem
„Revista Mozaicul. Modernitatea tradi- deopotrivã opþiuni tradiþionale româneºti Nicolae Marinescu
CRONICA LITERARÃ þiei” (Craiova, Aius, 2009), asupra cãreia ºi deschideri spre lume ºi contemporanei-
Marian Victor BUCIU: Un roman sper sã revin într-un viitor apropiat, adu- tate. Prezenþa tinerilor în compania unor REDACTOR-ªEF
„total” poetic (I) l 9 când-o la zi. personalitãþi de mare autoritate culturalã Petriºor Militaru
Prima constatare obligatorie este cã, ºi artisticã a fost o preocupare constantã,
LECTURI deºi o revistã „particularã”, susþinutã prin determinatã de convingerea cã forþa unei
Corneliu VASILE: O lucrare monu- resursele limitate ale unei edituri private culturi vine deopotrivã din vigoarea for- SECRETAR DE REDACÞIE
mentalã dedicatã scriitorului Marin înfiinþatã în 1991, „Aius”, sub impactul þei creatoare a celor mai reprezentativi Maria Dinu
Preda l 10 climatului de liberalizare a vieþii economi- membri ai comunitãþii, cât ºi din capacita-
Maria DINU: Despre poetica fãrâmi- ce ºi sociale generat mai ales de reformele tea acestora de a prelua ºi îmbogãþi valo- REDACTORI
þãrii l 11 profunde ºi decise ale Guvernelor Roman, rile consacrate de-a lungul timpului de via- Cosmin Dragoste
Eleanor MIRCEA: Unicornii sufletu- Mozaicul a reuºit performanþa apariþiei þa comunitãþii.
lui nostru l 11 constante timp de douã decenii, graþie ºi Semnalãm în ultimul deceniu deschide- Marius Cristian Ene
Daniela MICU: „Ce mai ceartã de cu- susþinerii de care s-a bucurat din parte unor rea Mozaicului spre transdiciplinaritate – Daniela Micu
vinte” l 12 firme private, conduse de întreprinzãtori recunoscând mentoratul domnului Basa- Cristi Nedelcu
Viorel PÎRLIGRAS: Un pisoi la mar- instruiþi ºi educaþi, iar uneori ºi de cãtre rab Nicolescu, prin discipoli direcþi – spre
ginea lumii l 12 Ministerul Culturii. valorizarea exilului românesc postbelic ºi REDACTORI ASOCIAÞI
Felix NICOLAU: Incredibila istorie a Cele douã elemente menþionate, carac- avangardei, ca punþi de comunicare a spi-
terul privat ºi continuitatea prezenþei în ritualitãþii româneºti cu universalitatea. Denisa Crãciun
unei comune maramureºene l 13 Geo Fabian
Ion HAINEª: Aspirantul la gloria spaþiul public, au fost determinante pentru Recent, Mozaicul s-a preocupat sã
literarã a devenit un scriitor adevãrat asigurarea consecvenþei publicaþiei în sus- valorifice prezenþele cultural-artistice ro- Silviu Gongonea
þinerea programului editorial, asumat de la mâneºti din diaspora actualã, atât prin în- Ioana Repciuc
l 13
început sub semnul „neopaºoptismului”, curajarea românilor sã publice în þarã, cât Mihaela Velea
în sensul conceptului liberal promovat de ºi prin prezenþa unor membri ºi colabora-
ARTE mentorul asumat, Adrian Marino. tori ai redacþiei la manifestãri cultural-ar-
Gheorghe MANOLEA: Despre albu- Chiar dacã astãzi, dupã 20 de ani, con- tistice româneºti din þãrile de reºedinþã COLEGIUL DE REDACÞIE
mul Trecutul în Craiova de astãzi l 14 ceptul de „neopaºoptism” ar trebui corec- actualã. În acelaºi sens am semnala cola- Gabriel Coºoveanu
Ovidiu BÃRBULESCU: Nicolae tat ºi nuanþat în unele privinþe, afirmarea borarea cu revistele Carmina balcanica Gheorghe Fabian
Predescu – 80 l 14 ideii de liberalism în anii 90 a fost determi- ºi Antilethe, publicaþii private de asemeni, Viorel Pîrligras
Cristi NEDELCU: Stage dogs – straw nantã pentru schimbarea cursului societã- apãrute prin strãdania prof. univ. dr. Mi-
dogs l 15 þii româneºti de la autoritarism la libertate. haela Albu, sub mentoratul distins ºi ge-
Magda Buce RÃDUÞ: Dan Vivian Transpunerea în practica editorialã a neros al acad. Basarab Nicolescu. CONCEPTUL GRAFIC
Dorobanþu – artistul vizionar al picturii conceptului a însemnat respectarea ne- În contextul sociopolitic ºi economic Lucian Irimescu
craiovene l 15 condiþionatã a libertãþii de gândire ºi ex- actual din România, condiþia revistelor de
Mona POP: De la patru mâini la douã presie a autorilor invitaþi ºi selectaþi ex- culturã rãmâne extrem de precarã, deºi, în COORDONARE DTP
piane ºi orchestrã – Ana Mirabela Dina, clusiv pe criterii valorice, talentul ºi cultu- ciuda prejudecãþilor recente, existenþa lor Mihaela Chiriþã
Clovis Alessandri ºi Matei Corvin l 15 ra autorilor publicaþi în Mozaicul fiind rãmâne un catalizator necesar pentru afir-
singurele criterii de promovare. marea competitivã în lumea globalizatã a
UNIVERSALIA Nu o datã s-a putut auzi reproºul cã spiritualitãþii româneºti. Revista „Mozaicul” este membrã
Florina UNGUREANU: Românii din sunt scriitori, unii consacraþi, cu notorie- Dar despre aceasta în numãrul viitor! A.R.I.E.L.
Italia participã cu sufletul la evenimen-
tele literare l 16 Partener al OEP (Observatoire
Florina UNGUREANU: Poeme. În ita-
lianã de Carmen Fãgeþeanu l 16 Européen du Plurilingvisme)
Valeriu BÃDULESCU: Odiseea amo-
ruluil 16 Tiparul: Aius PrintEd
Tiraj: 500 ex.
INTERVIU
ªtefan POPA-POPA’S: „Lucrez la un ADRESA REVISTEI:
proiect dedicat Unirii, Testamentul Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
meu faþã de România”. Interviu de Ion Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
Jianu l 17
E-mail: mozaicul98@yahoo.com
SERPENTINE ISSN 1454-2293
Florin COLONAª: Jos pãlãria! l 18

UNIVERSALIA
Valentina DI CESARE: Marta, croito-
reasa. Traducere din limba italianã de
Carmen Teodora Fãgãþeanu l 19 9 771454 229002

Responsabilitatea asupra
ARTE conþinutului textelor revine autorilor.
Ruxandra DEMETRESCU: Rostul Manuscrisele nepublicate
picturii: ceea ce se vede, ceea ce se as- nu se înapoiazã.
cunde l 20 www.revista-mozaicul.ro
Cãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


n MARIUS CRISTIAN ENE

m iºcarea ideilor
revista Marele Joc,
suprarealismul ºi
istoria cataclismelor
M
arele Joc1 este revis- dumneavoastrã ne-a umplut me-
ta publicatã între reu de uimire? Nouã zecimi din
1927 ºi 1932 de mem- cei care se reclamã de la sau sunt
brii fostului grup al „Fraþilor sim- numiþi cu titlul de suprarealiºti nu
pliºti”, care legaserã o strânsã au fãcut decât sã aplice o tehni-
prietenie în anii liceului, petrecuþi cã pe care dumneavoastrã aþi
la Reims. Principalii animatori ai gãsit-o; procedând astfel, nu au
revistei – René Daumal, Roger- putut crea altceva decât ponci-
Gilbert-Lecomte, Roger Vailland furi care o fac inutilizabilã5.” În
ºi Robert Meyrat – au urmat, prin opoziþie cu aceastã imitaþie sear-
Marele Joc, scopurile anunþate bãdã, Daumal enumerã preocu-
încã de la întemeierea grupului din pãrile generale ale membrilor
adolescenþã: regãsirea simplitã- Marelui Joc: i) studiul tuturor
þii copilãriei ºi a posibilitãþilor sale procedeelor de depersonalizare,
de cunoaºtere intuitivã ºi spon- de transpoziþie a conºtiinþei, de
tanã. Între perioada liceului ºi cea viziune ºi mediumnitate; ii) câm-
a „Marelui Joc”, avusese loc, pul nelimitat – în toate direcþiile
însã, o întâlnire decisivã pentru mentale posibile – al tehnicilor
destinul lor artistic ulterior: în toare: „Ar fi de o ineficacitate cel hinduse de yoga; iii) confrunta-
1925, la Paris, descoperiserã su-
prarealismul, miºcare ce le atrã-
sese atenþia prin caracterul sãu
revoluþionar ºi prin unele cerce-
puþin ridicolã, pentru cã, în timp
ce aº îngroºa gruparea voastrã,
în acelaºi timp aº diminua-o pe a
noastrã. Dar, mai mult, mã tem cã,
rea sistematicã a faptului liric ºi a
faptului oniric cu învãþãturile tra-
diþiei oculte ºi cu cele ale menta-
litãþii aºa-zise primitivã.
René Daumal
110
tãri comune, precum cele privind astãzi, activitatea suprarealistã În continuare, sunt expuse ºi
somnul ºi visele. În plus, între nu e altceva decât confuzie, în- cercetãrile particulare ale fiecãru-
timp, celor patru vechi foºti co- ºelãtorie ºi stângãcie, atât în sar- ia dintre membrii grupului din ju-
legi de liceu li se alãturaserã noi cina sa de a combate, cât ºi în rul revistei Le Grand Jeu: Roland
membri: pictorul Joseph Sima, opera sa de creaþie”4. de Renéville lucreazã pentru sta-
desenatorul Artur Harfaux, criti- Într-un stil de o concizie de- bilirea coordonatelor multiple ale
cul literar André Rolland de
Renéville, poeþii Maurice Henry,
Pierre Audard ºi André Delons.
sãvârºitã, esenþialul fusese spus
încã din prima paginã a „Scriso-
rii deschise”. Restul documen-
creaþiei poetice, iar în aceastã
muncã a obþinut deja rezultate
concrete; de exemplu, eseul pu-
ani de la naºtere
Textul fundamental pentru tului reprezintã explicaþia detalia- blicat chiar în numãrul al treilea
precizarea atitudinii lui René Dau- tã a acestei poziþii. al revistei reprezintã un fragment Dosar coordonat de Marius Cristian Ene
mal faþã de gruparea suprarealis- Mai întâi, se insistã asupra din lucrarea pe aceastã temã; Gil-
tã condusã de André Breton este, faptului cã suprarealiºtii nu au bert-Lecomte lucreazã la o viziu-
fãrã îndoialã, „Lettre ouverte a nimic de oferit sau mãcar de pro- ne prin epifizã; în acest sens, el vitate suficient de precis ºi o aceea de a fi înscriºi pentru pos-
André Breton sur les rapports pus în domeniul acþiunii revolu- „construieºte arhitectura focului ideologie completã, nu a realizat teritate în istoria cataclisme-
du surrealisme et du Grand þionare propriu-zise, în timp ce, gândirii mistice ºi a spiritului de încã decât primele puncte ale pro- lor8”.
Jeu2”, apãrutã în al treilea numãr la una din întâlnirile anterioare, participare”; René Daumal însuºi, gramului sãu; aceastã dublã raþi- În concluzie, se pot desprin-
al revistei Marele Joc, drept rãs- Roger Gilbert-Lecomte adusese împreunã cu acelaºi Gilbert-Le- une ar face o colaborare prezen- de douã coordonate fundamen-
puns la cererea publicã a lui Bre- un plan amãnunþit ºi practic de comte, pregãtesc expunerea unei tã între noi cel puþin prematurã6". tale ale atitudinii lui René Dau-
ton ca Daumal sã îºi exprime po- acþiune în comun, care presupu- metafizici experimentale. Odatã Spre finalul scrisorii sale, Dau- mal faþã de suprarealism ºi faþã
ziþia faþã de miºcarea pe care o nea: întemeierea unei reviste de oferite aceste explicaþii, René mal alege sã rãspundã chemãrii de André Breton, aºa cum se des-
conducea. Încã de la începutul satirã ºi polemicã de mare tiraj; Daumal revine asupra ideii prin- anterioare adresate membrilor prind din aceastã scrisoare des-
scrisorii, Daumal þine sã facã o crearea unei reviste de doctrinã cipale, a inoportunitãþi unei co- Marelui Joc de cãtre Breton cu chisã: a) acceptarea existenþei
precizare referitoare la propria ºi de cercetare; organizarea unor laborãri între cele douã grupãri, o chemare adresatã de Marele unor intuiþii comune, a unor ad-
grupare, pentru a-i arãta lui Bre- anchete; folosirea calitãþilor sub- cel puþin pentru respectivul mo- Joc lui André Breton. „Pentru a versari comuni ºi a unui scop
ton cã se înºalã atunci când tin- versive ale fiecãruia, în special a ment. Iatã concluziile sale: „În evita sã se piardã”, acesta e invi- comun – revoluþia – cu André
de sã creadã cã Marele Joc ar fi mai mulþi suprarealiºti, a cãror mod ideal deci, ºi în rezumat, dacã tat sã se alãture Marelui Joc. In- Breton; acesta e considerat demn
o grupare de acelaºi tip cu cea a valoare în acest domeniu era apre- voi considera cã apelul dumnea- vitaþia e mai degrabã retoricã, de a deveni membru al grupului
liderului miºcãrii suprarealiste. ciatã de membrii Marelui Joc. Ori, voastrã se adreseazã Marelui Joc, deoarece este recunoscutã impo- Marelui Joc – dovadã invitaþia
Dimpotrivã, spune el, natura Ma- niciunul din aceste proiecte nu a constat cã între noi ar fi posibil sibilitatea unei astfel de acþiuni. adresatã în acest sens, în ciuda
relui joc este diferitã: „Marele Joc putut fi transpus în practicã, din un acord de principiu asupra unui Dupã ce a subliniat toate diferen- caracterului ei pur formal, reto-
este o comunitate într-o oareca- moment ce suprarealiºtii nu s-au program minim ºi cã o colaborare þele existente, René Daumal adu- ric; b) lipsa aproape totalã de res-
re mãsurã iniþiaticã: fiecare mem- arãtat interesaþi cel puþin sã le ar fi de dorit; dar, pe de o parte, ce în discuþie principalul punct pect pentru persoanele din jurul
bru al sãu, orice ar face, o face cu discute. Iar motivul acestei inca- confuzia pe care o vãd domnind de legãturã între cele douã gru- lui André Breton, considerate
voinþa de a menþine unitatea spi- pacitãþi de a colabora este clar, în suprarealism, insuficienþa pro- pãri, pe lângã revoluþie: „Astfel, capabile doar sã imite o metodã
ritualã a grupului”. Concluzia lo- pentru René Daumal: „Ce aþi fã- gramului sãu; pe de altã parte, atunci când scrieþi «Totul ne în- descoperitã de acesta ºi total in-
gicã este cã nu are rost ca cineva cut, înconjurat de o mulþime de faptul cã Marele Joc însuºi, deºi deamnã sã credem cã existã un eficace în ceea ce priveºte posi-
sã încerce sã îl atragã doar pe indivizi a cãror prezenþã alãturi de posedã de acum un plan de acti- anumit punct al spiritului înce- bilitatea nu atât a înfãptuirii unor
unul din grup sau doar pe o par- pând de la care viaþa ºi moar- activitãþi concrete, cât a fãuririi
te a membrilor grupului, deoare- tea, realul ºi imaginarul, trecu- cel puþin a unui plan de acþiune.
ce ei nu acþioneazã decât în mod tul ºi viitorul, comunicabilul ºi Aceastã problemã, a raporturilor
solidar ºi în comun. incomunicabilul, susul ºi josul dintre poeþii Marelui Joc ºi poe-
Odatã subliniatã diferenþa na- înceteazã sã mai fie percepute þii suprarealiºti a fost abordatã de
turii celor douã grupãri, René în mod contradictoriu», este René Daumal – dintr-o altã per-
Daumal vorbeºte despre princi- vorba de punctul spre care se spectivã, artisticã ºi profund iro-
pala asemãnare dintre ele: sco- îndreaptã eforturile noastre, nicã – ºi în romanul La Grande
pul comun. Acest scop comun – despre acel punct în care, într- Beuverie (Marea Beþie).
revoluþia – presupune inamici un final, vã dãm întâlnire, ºi pe
1
comuni, împotriva cãrora e nevoie drumul spre care lãsãm în spa- Le Grand Jeu. Collection com-
de luptã ºi de coeziune a celor tele nostru, asasinate, toate spe- plete, Editions Jean-Michel Place,
puþini care nu au fost învinºi de ranþele posibile ce ne apar în Paris, 1977.
2
faþã7”. Apoi, René Daumal emite René Daumal, Lettre ouverte a
„laºitate, prostie, lene spiritualã, Andre Breton sur les rapports du
cretinism, necredinþã”. o frazã profeticã, citatã de toþi surrealisme et du Grand Jeu, în Le
René Daumal pune întrebarea autorii, în ceea ce priveºte legã- Grand Jeu, L’Herne, pp. 191-195.
fundamentalã, pentru care întrea- turile sale cu suprarealismul ºi cu 3
Ibid., p. 193.
ga scrisoare constituie un rãs- André Breton: „Ai grijã, André 4
Ibid., loc.cit.
puns: „Aº contribui la aceastã Breton, sã nu apari mai târziu 5
Ibid., p. 192.
coeziune dacã m-aº alãtura în manualele de istorie literarã, 6
Ibid., p. 194;
7
suprarealismului?3” Iar rãspunsul în timp ce, dacã nãzuim la vreo Ibid., loc.cit.
8
este oferit în fraza imediat urmã- onoare, aceasta nu e alta decât Ibid., p. 195.
René Daumal ºi Roger Gilbert-Lecomte

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 3


Legenda n RENÉ DAUMAL tele sãu Mo, forma sa scobitã
care fuge, ºi mii de oameni-nu-
oamenilor-numai-
m iºcarea ideilor
mai-coajã îl urmãresc, dar le e fri-
coajã ºi a
Trandafirului amar muntele analog cã de luminã. Forma lui Mo fuge
spre luminã, urcã spre suprafaþa
strãvezie, albastrã a gheþarului ºi
se întoarce spre sine însãºi, ca
(fragment)
O
amenii-numai-coajã lo- pentru a cãuta o ieºire.
cuiesc în piatrã, prin Ho se avântã, în ciuda sânge-
care circulã ca niºte sã îl ai, ºi el dispare imediat. zut Trandafirul amar, iar mâine voi lui sãu, care se încheagã ºi în ciu-
caverne cãlãtoare. Prin gheaþã ei Dacã vrei sã vorbeºti despre merge sã îl caut.” da inimii sale, care se sfâºie – îi
se plimbã ca niºte bule în formã o acþiune imposibilã sau despre Bãtrânul Kissé s-a posomorât. spune sângelui, îi spune inimii:
de oameni. Dar în aer nu se aven- o întreprindere absurdã, spui cã Vedea în depãrtare cum nenoro- „nu-þi fie fricã sã omori un mort”
tureazã, pentru cã ar fi luaþi de vânt. „încerci sã vezi noaptea în plinã cirile înainteazã în marº. Spuse: – ºi loveºte în cap, spãrgând
Au case în piatrã, ai cãror pe- zi”, cã „vrei sã luminezi soarele „Pãzeºte-te de oamenii-numai- gheaþa. Forma lui Mo rãmâne
reþi sunt fãcuþi din gãuri, ºi cor- ca sã-l vezi mai bine” sau cã „în- coajã. Vor vrea sã îi rãzbune moar- nemiºcatã, Ho despicã gheaþa ºi
turi de gheaþã, a cãror pânzã este cerci sã culegi Trandafirul amar.” tea. Ei nu pot intra în lumea noas- intrã în forma fratelui sãu, ca o
fãcutã din bule. Ziua ei rãmân în Mo ºi-a luat coardele, cioca- trã. Dar pot veni pânã la suprafa- sabie în propria teacã, ca un pi-
piatrã, iar noaptea hoinãresc prin nul, toporul ºi cârligele de fier. þa lucrurilor. Fereºte-te de supra- cior în propria amprentã. Dã din
gheaþã, unde danseazã pe lunã Rãsãritul soarelui l-a gãsit pe faþa lucrurilor” coate ºi se scuturã, apoi îºi trage
plinã. Dar nu vãd niciodatã soa- coasta vârfului Îngãureºte-nori. În zorii zilei urmãtoare Hulé- picioarele din mulajul de gheaþã.
rele, pentru cã acesta i-ar face sã Uneori ca o ºopârlã, alteori ca un hulé, mama, a scos un þipãt sfâ- ªi se aude spunând cuvinte într-o
explodeze. pãianjen, el s-a cãþãrat pe pereþii ºietor, s-a ridicat ºi a alergat spre limbã pe care nu o mai vorbise
Ei nu mãnâncã decât vid, se de stâncã roºii, printre albul zã- munte. La poalele marelui perete niciodatã. Simte cã este Ho ºi cã
hrãnesc cu forma cadavrelor, se pezilor ºi griul închis al cerului. roºu de stâncã se odihneau hai- este Mo în acelaºi timp. Toate
îmbatã cu cuvinte goale, cu toa- Nori mici ºi grãbiþi îl încercuiau nele lui Mo, coardele, ciocanul ºi amintirile lui Mo au pãtruns în
te vorbele goale pe care noi le din când în când, apoi îl lãsau medalionul sãu cu crucea. Dar memoria lui, inclusiv drumul pe
pronunþãm. deodatã în plinã luminã. ªi iatã corpul sãu nu mai era acolo. vârful Îngãureºte-nori ºi locul
Unii oameni spun cã ei au La vârsta adolescenþei, Mo ºi cã imediat deasupra lui a vãzut „Ho, fiule, începu ea sã strige, unde se gãseºte Trandafirul amar.
existat dintotdeauna ºi cã vor Ho erau oameni de munte desã- Trandafirul amar, strãlucind în fiule, l-au ucis pe fratele tãu!” La gât cu inelul ºi cu crucea, el
exista mereu. Alþii spun cã ei sunt vârºiþi. Li se spunea „cei doi care niºte culori care nu sunt cele Ho se ridicã, cu dinþii încleº- vine lângã Hulé-hulé: „Mamã, nu
morþi. Iar alþii zic cã fiecare om pot ajunge oriunde”. Într-o zi, ºapte culori. κi repetã fãrã înce- taþi, simþind cum i se strânge pie- îþi va mai fi greu sã ne recunoºti,
viu are în munþi propriul sãu om- tatãl lor le-a zis: „Îi voi transmite tare vraja învãþatã de la tatãl sãu, lea de pe cap. κi ia toporul ºi vrea Mo ºi Ho sunt în acelaºi corp, eu
numai-coajã, aºa cum sabia îºi are cunoaºterea cea mai înaltã ace- care îl apãra de fricã. sã plece. Tatãl sãu îi spune: „Mai sunt singurul tãu fiu, Moho.”
teaca ºi piciorul îºi are amprenta, luia dintre voi care o sã-mi aducã Mai trebuia un piton aici, cu întâi ascultã. Iatã ce trebuie fã- Bãtrânul Kissé a lãsat sã îi
iar la moarte se regãsesc. Trandafirul amar”. o scarã de coardã, pentru a în- cut. Oamenii-numai-coajã l-au curgã douã lacrimi, apoi faþa i s-a
În Satul celor o sutã de case, Trandafirul amar creºte pe cãleca acest cal de piatrã cabrat. furat pe fratele tãu. L-au trans- luminat. I-a spus lui Moho: „Eºti
locuiau bãtrânul preot magician vârfurile celor mai înalþi munþi. Loveºte cu ciocanul ºi mâna i se format în om-numai-coajã. El va singurul meu fiu, Ho ºi Mo nu se
Kissé ºi soþia sa Hulé-hulé. Ei Odatã ce ai mâncat din el, în mo- înfundã într-o gaurã. Este o sco- dori sã scape. Va merge sã caute mai deosebesc.”
aveau doi fii, doi gemeni care se- mentul în care eºti pe punctul de biturã în piatrã. Mo sparge mar- luminã la suprafaþa Gheþarului Dar Moho îi spune, sigur pe
mãnau întru totul, pe care îi che- a spune o minciunã oarecare, lim- ginea stâncii ºi vede cã aceastã limpede. Pune-þi la gât medalia ta el: „Acum pot sã culeg Tranda-
ma Mo ºi Ho. Însãºi mama lor îi ba începe sã te ardã. Poþi sã spui scobiturã are forma unui om: un ºi a lui. Mergi spre el ºi loveºte-l firul amar. Mo ºtie drumul, Ho
confunda. Pentru a-i recunoaº- în continuare minciuni, dar eºti trunchi, picioare, mâini ºi scobi- în cap. Intrã în forma corpului ºtie ce este de fãcut. Stãpân al
te, în ziua în care îi botezase, îi avertizat de fiecare datã. Puþine turi în formã de degete îndepãr- sãu. ªi Mo o sã trãiascã din nou fricii, voi avea floarea discernã-
dãduse lui Mo un colier de care persoane au reuºit sã vadã Tran- tate ca de fricã, iar ceea ce crã- printre noi. Nu-þi fie fricã sã omori mântului.”
era agãþatã o cruciuliþã, iar lui Ho dafirul amar; dupã cum spun ei, pase el cu o loviturã de ciocan un mort.” A cules floarea, a obþinut
un colier de care era agãþat un acesta seamãnã cu un fel de li- era capul. Ho privea cu cea mai mare cunoaºterea ºi bãtrânul Kissé a
mic inel. chen multicolor mai mare sau cu Un vânt îngheþat mãturã pã- atenþie gheaþa albãstruie a Ghe- putut sã pãrãseascã aceastã lume.”
Bãtrânului Kissé nu-i dãdea un roi de fluturi. Dar nimeni nu mântul. Mo a ucis un om-numai- þarului limpede. Oare e lumina
pace un gând. Dupã obicei, tre- l-a putut culege, pentru cã cea coajã. A tremurat, iar Trandafirul care se joacã, ochii sãi care obo- Traducere
buia sã îl lase succesor pe pri- mai micã urmã de teamã resimþitã amar a intrat în stâncã. sesc sau chiar vede ceea ce vede? din limba francezã
mul sãu fiu nãscut. Dar care era în apropierea sa îl face sã disparã Mo se întoarse în sat ºi merge Vede forme argintii, ca niºte sca-
acesta? De fapt, avea el un fiu în interiorul stâncii. Ori, chiar sã îi spunã tatãlui sãu: „Am ucis fandri alunecând prin apã, cu de Marius Cristian Ene
mai mare? dacã îl vrei, mereu þi-e puþin fricã un om-numai-coajã. Dar am vã- mâini ºi picioare. ªi iatã-l pe fra-

Î
ntr-o mansardã de pe stra-
da Paupere locuia un ma-
gician puternic. Trãia aco-
marele magician
lo sub aparenþa unui simplu an-
gajat bãtrânicios, curãþel ºi punc- pus-o la carul sãu magic, sau Ajuns în stradã, îºi scutura cu dã obiceiul de a folosi limba
tual. Lucra la o sucursalã a Cre- într-un ou fiert moale, sau într-o mâna vestonul din alpaca, având popularã, datoritã cãreia
ditului Mistic, de pe Calea Umili- buburuzã, sau într-un autobuz, grijã sã nu pronunþe formulele putea, la ora gustãrii, sã comu-
lor. Ar fi putut, dintr-o loviturã dar acest lucru ar fi contrar prin- care l-ar fi schimbat imediat nice cu semenii sãi în aparenþã,
de scobitoare magicã, sã prefacã cipiilor familiale sãnãtoase, fun- într-un patrafir de brocart, ceea ºi sã-i ghideze pe calea binelui.
în lingouri de aur toate þiglele aco- dament al societãþii ºi al moralei. ce ar fi sãdit o îndoialã pericu- La ora opt începea rãzuirea
periºului. Dar ar fi fost imoral, cãci De aceea, el se culca pe rogojinã, loasã în inimile trecãtorilor, atât hârtiei, ºi dacã ar fi comis
munca îl înnobileazã pe bãrbat. trezindu-se la ºase dimineaþa ca de fericiþi în naiva lor credinþã în câteodatã vreo neglijenþã, ar fi
ªi chiar pe femeie, într-o anumitã sã-i pregãteascã mãtuºii Ursula permanenþa legilor naturale. fost pentru ca mustrarea ºefului
mãsurã, adãuga el. cafeaua ºi sã meargã sã-i ia cor- κi lua masa la tejgheaua unui de serviciu sã fie justificatã;
Când mãtuºa Ursula, o scor- nuri; dupã care asculta cu rãb- bistro, cu o cafea ºi un colþ de altfel, fãcându-i o mustrare
pie bãtrânã, care tocmai fusese dare ocara zilnicã, deoarece cafea- pâine mucegãitã; ah! dacã ar fi nemeritatã, ºeful sãu ar fi comis
ruinatã de cãderea titlurilor vira- ua mirosea a sãpun, într-unul din vrut!… Dar ca sã se împiedice un mare pãcat. ªi toatã ziua
goneze, a venit sã se instaleze la cornuri era un gândac copt, iar el sã-ºi foloseascã puterile supra- marele magician, sub aspectul
el ºi sã-i cearã protecþia, nimic nu era un nepot nedemn, care va fi naturale, el înghiþea în vitezã cinci modest al unui simplu angajat,
l-ar fi împiedicat sã o transforme dezmoºtenit, ne întrebãm de ce pahare de coniac, pentru cã al- îºi continua opera de îndru-
într-o prinþesã tânãrã ºi drãguþã, anume? ªi el o lãsa sã spunã, coolul, îngreunându-i facultãþile mare a umanitãþii.
sau într-o lebãdã pe care ar fi ºtiind cã, dacã ar fi vrut…dar magice, îl întorcea la o sfântã Biata mãtuºã Ursula! Atunci
mãtuºa Ursula nu trebuia sã bã- umilinþã ºi la sentimentul cã toþi când se întorcea acasã la prânz,
nuiascã cã el era un magician oamenii, chiar ºi el, erau fraþi, ºi uitând sã cumpere pãtrunjel, în
René puternic. Acest lucru i-ar fi putut
da naºtere la idei de profit, lucru
dacã cumva era refuzat în mod
grosolan din cauza ciocului sãu
loc sã-i spargã ligheanul în
cap, dacã ar fi ºtiut ea cu adevã-
Daumal care i-ar fi închis pentru totdea-
una porþile Raiului.
murdar, atunci când voia sã sã-
rute casiera, acest lucru se întâm-
rat cine era nepotul ei, ar fi
acþionat cu totul altfel, desigur,
colegilor sãi, el ar fi putut fi paºã,
alchimist, mag, privighetoare sau
Apoi marele magician cobora pla deoarece aceasta nu avea ini- ºi nu ar fi avut niciodatã ocazia cedru din Liban. Nimeni nu a þi-
cele ºase etaje ºi îºi spãrgea câ- mã ºi nu înþelegea nimic din cu- sã constate în ce mãsurã este nut nici un discurs la mormântul
teodatã faþa pe scara ucigãtoare vintele Scripturii. adevãrat cã furia este o scurtã sãu. Nimeni nu bãnuise cine era
ºi plinã de grãsime, dar se ridica La opt fãrã un sfert, el era la nebunie. el. ªi, cine ºtie? Poate, nici el.
cu un surâs fin, gândindu-se cã, birou, cu mânecile suflecate ºi cu Dacã el ar fi vrut!…În loc sã ªi, cu toate astea, era un prea
dacã ar fi vrut, s-ar fi transformat pana la ureche, ºi îºi citea ziarul. moarã la spital, de o boalã anoni- puternic magician.
într-o rândunicã ºi ºi-ar fi luat Ar fi putut, printr-un simplu efort mã ºi de o moarte aproape deloc

110 zborul prin lucarnã, însã vecinii


l-ar fi putut vedea ºi o asemenea
minune ar fi zdruncinat în aceste
suflete simple fundamentele unei
credinþe naive, dar salvatoare.
de concentrare, sã cunoascã pe
loc tot prezentul, trecutul ºi vii-
torul întregii lumi, dar se abþinea
sã profite de darul sãu. El trebuia
sã citeascã ziarul, ca sã nu-ºi piar-
creºtinã, fãrã sã lase alte urme pe
pãmânt în afarã de o jachetã
zdrenþuroasã în garderobã, o pe-
riuþã de dinþi veche ºi amintiri
maliþioase în inimile ingrate ale
Traducere
din limba francezã
de Gabriela Nica

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


n PETRIªOR MILITARU

m iºcarea ideilor
René Daumal ºi învãþãtura lui G.I. Gurdjieff
Je vois que le «savoir prin mijloace non-literare sau un
caché» dont j’avais revé teatru fãrã cuvinte, altfel spus o
existe dans le monde et pantomimã în care întotdeauna
qu’un jour je pourrai, si je se întreabã de ce oamenii nu vor-
le mérite, y accéder. Je besc...”
commence a réviser mes Prezentul volum reface legã-
valeurs et a remettre de turile spirituale care s-au stabilit
l’ordre dans ma vie. sub figura tutelarã a lui Gurdjieff,
René Daumal iar, astfel, vom afla numai o parte
din consecinþele artistic-creatoa-

Î
ntr-o zi a anului 1930, poe- re pe care le-a produs asupra
tul francez René Daumal1 unora dintre discipolii sãi em-
(1908-1944) întâlneºte, la blematici: cuplul Alexandre ºi
Paris, „un derviº strãbun, un be- Jeanne de Salzmann sau René
nedectin autentic, un desãvârºit Daumal. „Aceastã carte nu este
maestru de jiu-jitsu, un vindecã- apologeticã, subliniazã Basarab
tor”, „un om formidabil”, pe nu- Nicolescu. Ambiþia noastrã a fost
mele sãu Alexandre de Salzmann. sã stabilim faptele pe baza res-
Cunoscut ca pictor ºi ca inven- pectãrii stricte a mai multor do-
tator al unei metode revoluþiona- lui Daumal în zona teatrului ºi a cumente pe care le avem la dis-
re de iluminare scenicã, Alexan- alfabetului pe care l-a creat, car- poziþie. Sperãm cã am adus o con-
dre de Salzmann a devenit trep- netul în care poetul îºi nota tribuþie modestã la istoria litera-
tat unul din cei mai buni prieteni propriile reflecþii despre învãþãtu- turii franceze ºi, de asemenea, la
ai tânãrului poet ºi indianist. De ra lui G.I. Gurdjieff, scrisorile pe istoria uneia dintre miºcãrile spi-
fapt, pictorul modernist Joseph G.I. Gurdjieff care le-a schimbat cu Jeanne de rituale care au marcat secolul al
Sima (1891–1971) era cel care îi Salzmann (referitor la „munca cu XX-lea.”
fãcuse cunoºtinþã lui René Dau- toriul din Savoie, va coresponda sine” aºa cum era ea înþeleasã în Poetul ºi filosoful Michel Ca-
mal cu Alexandre de Salzmann în cu Daumal ºi îi va cere un dicþio- grupurile de lucru create de mus, un fin cunoscãtor al operei
1930, moment în care acesta din nar francez-persan pentru a tra- Gurdjieff), precum ºi câteva eseuri. lui Daumal, afirmã cã: „Nu putem
urmã tocmai se instalase la Paris, duce catrenele lui Omar Khayam. Deosebit de important este ºi reduce opera lui Daumal la învã-
dupã mai multe încercãri nereu- În 1934, artistul de origine ger- faptul cã volumul René Daumal þãtura lui Gurdjieff. În acelaºi timp,
ºite la Tiflis, München, Hellerau, manã se va stinge din viaþa, iar et l’enseignement de Gurdjieff nu o putem separa de efortul de
Moscova ºi iar Tiflis, unde îl în- René Daumal ºi Vera Milanova, cuprinde câteva scrieri foarte rare transformare de sine care carac-
tâlnise pe Gurdjieff pentru prima consoarta sa, se vor îndrepta ale lui Alexander de Salzmann terizeazã a doua jumãtate a vieþii
datã în 1917. Alexander de Salz- spre Jeanne de Salzmann pentru despre arta luminilor în teatru ale sale. [...] Ea este traversatã. Rã-
mann, la rândul sãu, fusese in- a continua practica spiritualã cãrei principii sunt aplicate ºi as- mâne ca «le feu du travail», dupã
trodus de compozitorul Thomas începutã cu soþul acesteia din tãzi ºi care, cu siguranþã, l-au în- cum numeºte Luc Dietrich învã-
de Hartmann în grupul lui Gurd- urmã. Nu peste mult timp, Dau- cântat pe indianistul René Dau- þãtura, sã îi deschidã porþile, dupã
jieff ºi, împreunã, vor fonda In- mal însuºi se va îmbolnãvi de tu- mal: „Lumina noastrã scenicã marea cotiturã din 1930, pe care
stitutul pentru Dezvoltarea Armo- berculozã... În ceea ce îl priveºte vine din aceastã cavitate întune- fãrã îndoialã nu le-ar fi putut des-
nioasã a Omului (la Château du pe Daumal, el se va întâlni în mod catã menitã sã creeze iluzia soa- coperi de unul singur.” Volumul
Prieuré de la Fontainebleau, lân- direct cu Gurdjieff numai de câte- relui prin contrastul dintre sala coordonat de Basarab Nicoles-
gã Paris). Aici Jeanne de Salz- va ori, dar Doamna de Salzmann întunecatã ºi scena luminatã… cu ºi dedicat operei lui Daumal
mann va învãþa de la Gurdjieff (care va duce mai departe contrastul violent estompeazã ne invitã sã descoperim tocmai
faimoasele dansuri sacre menite învãþãtura sa) îl va ghida pe Dau- detaliile ce þin de formã ºi culoa- ceea ce este ascuns dincolo de
sã armonizeze corpul uman cu rit- mal pânã la sfârºitul zilelor, el fiind re… Lumina difuzã – lumina zilei aceste porþi.
murile cosmice. Prin Alexandre de în acelaºi grup de lucru cu alþi doi fãrã sã fie soare – sporeºte in-
Salzmann va face Daumal cunoº- prieteni cunoscuþi în lumea lite- tensitatea culorii ºi întãreºte con-
1
tinþã cu învãþãtura lui G.I. Gurd- relor pariziene: scriitorul Luc tururile (face conturul sã fie ex- Deocamdatã sigura carte tra-
jieff, maestrul spiritual caucazian. Dietrich ºi poetul Lanza del Vasto. presiv, elocvent)… Acesta este dusã în româneºte din René Daumal
Astfel, în momentul în care Salz- În intervalul 6-16 martie 2008, principiul luminãrii camerei noas- este Muntele Analog. Roman de aven-
mann se va îmbolnãvi de tuber- cu ocazia celebrãrii centenarului Alexandre de Salzmann tre… Aºa cã proiectoarele – ra- turi alpine, non-euclidiene ºi simbo-
lic autentice, Traducere din limba
culozã ºi se va interna la sana- naºterii lui René Daumal, Marti- zele nostre artificiale de soare – francezã de Marius-Cristian Ene,
ne Lusardy a permis desfãºura- sunt folosite numai când vizibili- Prefaþã de Basarab Nicolescu, Notã
rea, la Halle Saint Pierre din Pa- tatea lucrurilor necesitã accente biobliograficã de Petriºor Militaru,
ris, a simpozionului internaþional puternice – în termeni muzicali: Editura Niculescu, Bucureºti, 2009.
pe care Basarab Nicolescu l-a accente patetice... Lumina se re- 2
A se vedea ºi volumul publicat
organizat împreunã cu Jean-Phi- gleazã dupã muzicã, doar pe mu- cu ocazia centenarului naºterii
lippe de Tonnac ºi la care au par- zicã… Dacã lumina trebuie sã se lui René Daumal: Basarab Nicoles-
ticipat o serie de oameni pasio- dezvolte conform calitãþii sale cu ºi Jean-Philippe de Tonnac (ed.),
naþi de viaþa ºi opera lui Daumal. muzicale, nu este necesar ca sur- René Daumal ou le perpétuel incan-
descent, Éditions Le bois d’Orion,
Cu aceastã ocazie, participanþii au sa luminii sã fie evidentã... Aºa Paris, 2008.
descoperit cu interes cã, în ciuda cã în loc sã avem o camerã lumi- 3
Basarab Nicolescu în colabora-
multor texte care îi sunt dedicate natã, vom avea o camerã lumi- re cu Ana Maria Wangeman, Claude
(articole, cãrþi, disertaþii, lucrãri de noasã... Chiar ºi contrastul came- Auger, Patrick Decant ºi Jean Pian,
doctorat etc.), o întrebare rãmâ- rã întunecatã/ camerã luminatã René Daumal et l’enseignement de
nea nerezolvatã: relaþia lui René dispare/ condiþie primordialã Gurdjieff, Éditions Le bois d’Orion,
Daumal cu învãþãtura lui Gurd- când vine vorba de valori relati- Paris, 2015.
jieff. Prin urmare, acest aspect mai ve de culoare, de formã, de miº-
puþin cunoscut a fost obiectul de care – toate inspirate de muzicã.
cercetare al autorilor, din prezen- Miºcarea este muzicã care a de-
tul volum, pe care ei au dorit sã-l venit vizibilã în gimnastica ritmi-
exploreze ºi sã-l lãmureascã. În cã. Nici mai mult, nici mai puþin...”
Aceastã perspectivã nu l-a împie-
acest context, volumul coordonat
de Basarab Nicolescu2, în colabo- dicat pe Salzmann sã-l frecven- René
rare cu Ana Maria Wangeman, teze pe Vasili Kandinsky la
Claude Auger, Patrick Decant ºi München, în 1901, sau sã fie re-
ceptiv la învãþãtura ezotericã a lui
Daumal
Jean Pian3, vine sã acopere un
gol bibliografic, oferindu-ne atât Gurdjieff, care în loc sã influen-
o serie de studii despre opera ºi þeze opera lui Salzmann, ea devi-
biografia lui René Daumal, cât ºi ne o modalitate de confirmare. În
scrisori ºi documente de arhivã schimb, Daumal, în urma întâlni-
inedite, bine conservate la Biblio- rii cu Gurdjieff, îºi va direcþiona
theque Litteraire Jacques Doucet. atenþia spre studiul retoricii, tea-

110
Mai precis, vom gãsi în carte trului ºi poeticii hinduse. În ace-
scrisorile lui Alexandre de Salz- eaºi ordine de idei, Alexander de
mann cãtre Rene Daumal (din Salzmann adaugã: „Mai mult ºi,
martie 1933 pânã în aprilie 1934), totuºi, mai puþin decât un tablou
documente rare privind studiile viu, adicã o literaturã exprimatã
René Daumal ºi Vera Milanova

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 5


n MARIUS CRISTIAN ENE
m iºcarea ideilor

poarta strâmtã:
douã experienþe spirituale determinante
Î
n evoluþia spiritualã a lui În eseul din 1943, René Dau-
René Daumal, au existat mal descria în felul urmãtor mo-
douã momente decisive. dul în care aceastã experienþã
Primul este „experienþa determi- determinantã a influenþat dezvol-
nantã” din perioada adolescen- tarea sa ulterioarã: „… am înce-
þei, iar al doilea este întâlnirea cu put încetul cu încetul sã filoso-
Alexandre de Salzmann, care are fez în legãturã cu amintirea aces-
loc în 1930 ºi care îl pune pe René tei experienþe. ªi m-aº fi scufun-
Daumal în contact cu miºcarea dat în propria mea filosofie dacã,
spiritualã cunoscutã sub numele la momentul potrivit, în calea mea
de A patra cale. nu ar fi existat cineva care sã îmi
Între 1922 ºi 1924, în timp ce spunã: Iatã, existã o poartã des-
îºi fãcea studiile secundare la chisã; strâmtã ºi greu de strãbã-
Reims, René Daumal a fãcut par- tut, dar o poartã, care este singu-
te dintr-un fel de „comunitate ini- ra pentru tine”7.
þiaticã” numitã Les Simplistes, La o distanþã de aproape un
cadru în care a experimentat dife- deceniu, are loc cealaltã experi-
rite droguri, precum ºi dedubla- enþã determinantã: întâlnirea cu
rea catalepticã nocturnã. Textul artistul de origine germanã Ale-
fundamental pentru înþelegerea xandre de Salzmann ºi, prin aces- grafician ºi regizor pe care l-a
acestei perioade din viaþa lui ta, cu calea spiritualã cunoscutã cunoscut prin intermediul picto-
René Daumal este cel intitulat Le sub numele de A Patra Cale. În rului ceh Ioseph Sima, colabora-
souvenir determinant, datând 1930, René Daumal se simþea pe tor al lui Daumal la Marele Joc.
din anul 1943, cu numai un an sine ca omul ars, omul care a cã- Salzmann a jucat, în viaþa lui
înainte de moartea poetului1. utat cu febrilitate ºi nu a gãsit Daumal, rolul de mediator. Prin
René Daumal vorbeºte aici nimic. Experienþe fundamentale, intermediul sãu, René a desco-
despre o experienþã spiritualã dar distructive, îi ºubreziserã perit învãþãtura spiritualã a lui
avutã la vârsta de ºaisprezece sau deja sãnãtatea, fãrã a-i oferi ni- Georges Ivanovitch Gurdjieff, li-
ºaptesprezece ani, pe care o con- mic altceva decât intuiþii ºi licã- der spiritual ce întemeiase, în
siderã fundamentalã din cel pu- riri ale unor stãri superioare – apropiere de Paris, la castelul
þin douã perspective: în primul imposibil de pãstrat. Deºi înþele- Prieuré de la Fontainebleu, aºa-
rând, ea reprezintã o încununare gea o serie de adevãruri despre numitul Institut pentru Dezvol-
a eforturilor sale de pânã atunci, care vorbesc toate marile religii, tarea Armonioasã a Omului. Timp
care au mers în direcþia cercetãrii nu putea simþi efectul acestora de trei ani, pânã cînd moare în
naturii morþii ºi a existenþei unei în propria viaþã ºi asupra stãrii 1934, Alexandre de Salzmann îi
lumi inaccesibile percepþiei obiº- sale de conºtiinþã. Ori simpla acu- deschide „uºa strâmtã” a acestei
nuite. În al doilea rând, odatã ce mulare de cunoºtinþe cu care nu învãþãturi.
a putut accede în mod direct la putea sã opereze nu era conside- Importanþa acestei întâlniri în
percepþia unei alte lumi, superi- ratã mulþumitoare, iar acest lucru viaþa lui René Daumal nu este
oarã celei în care îºi petrece omul Asemenea unui om de ºtiinþã, cea a unui cerc originar, perfect, îl aduce în pragul disperãrii. constatã de poet numai în pasa-
obiºnuit cea mai mare parte a exis- René Daumal noteazã minuþios pur ºi omogen, cu excepþia unui Dacã „experienþa determinan- jele autobiografice din anumite
tenþei, René Daumal a cãutat, în fiecare senzaþie resimþitã în aces- singur punct, care treptat se lãr- tã” este evenimentul care i-a mar- eseuri, ci este mãrturisitã ºi în
permanenþã, sã îºi asigure un ac- te momente. La început, interve- gea într-un cerc a cãrui circumfe- cat începuturile vieþii spirituale, operã, prin crearea a douã dintre
ces permanent la aceastã altã re- neau fenomenele obiºnuite în rinþã este împinsã, printr-o miºca- întâlnirea cu Alexandre de Salz- personajele principale ale roma-
alitate, dar altfel decât prin inter- cazul asfixierii: zgomote de pom- re perpetuã, la infinit, ajungând sã mann reprezintã un nou început, nelor La Grande Beuverie, res-
mediul unei substanþe chimice pã în ureche, un bâzâit continuu, cuprindã întreg spaþiul, cu excep- o adevãratã re-naºtere8, regãsi- pectiv Muntele Analog.
care îi punea în pericol viaþa ºi licãriri de luminã, perceperea du- þia unui punct, care începe din rea speranþei cã o evoluþie este Atît personajul Totochabo din
dãuna grav ºi iremediabil sãnã- reroasã a oricãrui sunet exterior. nou sã se lãrgeascã ºi aºa mai de- într-adevãr posibilã, aici ºi acum, La grande beuverie10 cât ºi per-
tãþii sale. Apoi, avea loc o rapidã trece- parte. Fundamentale rãmân însã, cu integralitatea fiinþei sale. sonajul Pierre Sogol, profesorul
Experienþa avea loc în modul re în revistã a întregii sale vieþi, pentru subiect, impresiile de Impactul acestei întâlniri este de alpinism din Le Mont analo-
urmãtor: René ducea la nas o ba- dupã care se instala o stare cor- certitudine ºi de identitate, în ju- descris într-un text din 1935, inti- gue11, îl au drept model pe Ale-
tistã înmuiatã într-o cantitate poralã de rãu, concomitent însã rul cãrora se construieºte întrea- tulat „La vie des Basiles”: „Tre- xandre de Salzmann. Fiecare din-
considerabilã de tetraclorurã de cu o gândire mult mai rapidã de- ga experienþã. René Daumal insis- buia deci sã curãþ Basilica, sã tre ei este înfãþiºat ca un maes-
carbon, substanþã pe care o fo- cât cea obiºnuitã, care nu opera tã asupra caracterului experimen- arunc cãrþile nefolositoare ºi sã tru, ca un personaj care schimbã
losea pentru a ucide diferitele in- cu cuvinte, deoarece „gândirea tal ºi nu pur ºi simplu introspec- încerc sã o amenajez. Dar cum? concepþia despre viaþã a narato-
secte pe care obiºnuia sã le co- era mult prea rapidã pentru a mai tiv, al experienþei sale, subliniind Cu acest… trebuie sã… trebuie rului. În plus, Muntele analog
lecþioneze. Aceastã substanþã duce cuvinte cu ea”2. cã ea se baza pe observaþie direc- sã… aº fi putut sã rãmân pentru i-a fost chiar dedicat lui Alexan-
face parte din aceeaºi categorie Conºtient cã „faptul este im- tã ºi cã poate fi refãcutã în orice mai mulþi ani, pentru întreaga dre de Salzmann, iar romanul în
cu cloroformul, dar este mai toxi- posibil de povestit”, René Dau- moment, obþinându-se exact ace- viaþã, o viaþã inutilã, o viaþã de integralitatea sa reprezintã reda-
cã decât acesta. mal încearcã totuºi sã redea câ- leaºi rezultate. „dacã…” ºi de „mâine…”, o rea experienþei spirituale a lui
Diferenþa faþã de un leºin au- teva impresii resimþite cu acea De altfel, extinzându-ºi cerce- viaþã la viitor ºi la condiþional. René Daumal pe A Patra Cale.
toprovocat consta în faptul cã ocazie: „Tot ceea ce, în starea mea tãrile, René Daumal a descoperit Am întâlnit o fiinþã umanã. Nu În studiul sãu despre René
subiectul reuºea sã înregistreze obiºnuitã, reprezenta pentru mine cã experienþa sa nu este singula- aº fi crezut cã este posibil. ªi Daumal, Jean Bies12 a realizat un
în mod conºtient percepþiile care «lumea» era tot acolo, dar ca ºi rã. Existã, în textele literare, dar ºi totuºi a trebuit sã abandonez inventar convingãtor al elemen-
îl invadau. Alãturi de el se aflau cum ar fi fost brusc golitã de sub- în cele mistice, numeroase mãr- disperãrile comode. Speranþa telor din A patra cale ce se regã-
prietenii din grupul Les Phreres stanþã; nu mai era decât o fan- turii identice cu a sa, începând este mult mai greu de purtat9”. sesc în Muntele Analog. Specia-
simplistes, gata oricând sã îi vinã tasmagorie în acelaºi timp vidã, de la viziunea avutã de Blaise Aceastã „fiinþã umanã” este listul francez începe prin reamin-
în ajutor, în cazul în care viaþa i-ar absurdã, precisã ºi necesarã. Iar Pascal în seara zilei de 23 noiem- Alexandre de Salzmann, pictor, tirea principalelor caracteristici
fi fost în pericol. aceastã «lume» apãrea astfel în brie 1654 ºi încheind cu poetul ale lucrului desfãºurat de Dau-
irealitatea sa deoarece brusc in- lituanian de limbã francezã mal în grupul condus de doamna
trasem în altã lume, intens mai Oscar Venceslas de Lubicz- de Salzmann:
realã, o lume instantanee, eternã, Milosz sau cu experienþele des- „Din 1934 ºi pânã la începutul
René o vâlvãtaie a realitãþii ºi a eviden- crise de psihologul ºi filosoful rãzboiului, René Daumal a fãcut
þei, în care fusesem aruncat ca american William James5. parte dintr-un grup care se reu-
Daumal într-un vârtej, la fel cum un flutu-
re este atras de flacãrã. În acel
Cele mai numeroase mãrturii de
acest fel existã, însã, în textele
nea în fiecare searã la Sévres, sub
conducerea doamnei de Sal-
moment, aveam certitudinea, iar sacre, aparþinând marilor religii. zmann. Lucrul efectuat în cadrul
în faþa sa cuvintele nu pot decât René Daumal enumerã cele mai acestui grup încerca sã ducã, îna-
sã se învârtã în cerc3”. importante exemple, în finalul inte de orice altceva, la un mai
Imaginile ºi conceptele existau eseului sãu: „Mã gândesc, de bun control al corpului fizic, la
încã, dar nu în aceastã zonã, ci la exemplu, la revelaþia Fiinþei divi- operarea unei deconexiuni a si-
ceea ce chiar Daumal numeºte „un ne din Bhagavad-Gita, la viziuni- metriilor musculare, la o recâºti-

110
nivel de realitate intermediar între le lui Ezechiel ºi ale Sfântului Ioan gare a conºtiinþei intime a meca-
aparenþa lumii exterioare cotidiene de Pathmos, la anumite descrieri nismului corporal, la un control
ºi însãºi certitudinea4”. din Cartea tibetanã a Morþilor efectiv al diferiþilor centri ºi al
Astfel, imaginea centralã per- (Bardo thodol), la un pasaj din gândirii. El consta în special într-
ceputã în timpul experienþei este Lankavatara-Sutra…”6. un studiu al respiraþiei conºtien-

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


D
te ºi dirijate, în exerciþii de relaxare, de „Nimic nu-i aratã mai bine pe oameni eºi a vãzut lumina tiparului abia
contrariere a reflexelor, foarte asemãnãtoa- decât atitudinea lor faþã de bani. Ei sunt n RENÉ DAUMAL în 1936 (René Daumal, Le Con-
re cu Hatha Yoga, în diferite exerciþii gata sã cheltuiascã oricât pentru fantezii- tre-Ciel, Université de Paris,

m iºcarea ideilor
ritmice, însoþite de muzicã, printre care se le lor personale, dar nu apreciazã deloc Cahiers Jacques Doucet, 1936), volumul
aflau ºi acele dansuri ale derviºilor rotitori munca altuia. Poate cã ar trebui sã mun- de versuri Le Contre-Ciel cuprinde poe-
„spunând eterna reîntoarcere” ºi imitând cesc ºi sã le dau gratis tot ceea ce ei ar me scrise înainte de 1930, fiind definitoriu
dansul lumilor, sau exerciþiul Stop!, care binevoi sã ia de la mine? «Cum poþi face pentru prima etapã de creaþie din opera lui
imobiliza elevii în chiar poziþia în care erau comerþ cu cunoaºterea? aceasta trebuie René Daumal. Iniþial, volumul ar fi trebuit
surprinºi atunci când auzeau acest sem- sã fie gratuitã!» spun ei. Tocmai pentru sã aparã la editura Simon Kra, apoi la Édi-
nal. Alte exerciþii, de concentrare ºi dis- acest motiv cererea de a plãti este necesa- tions du Sagittaire, însã niciunul dintre
cernãmânt, amintind dhyana hindusã, con- rã. Existã mulþi care nu vor trece niciodatã aceste proiecte nu s-a materializat. În 1935,
stau în fixarea mentalului pe o parte a pro- de aceastã barierã. Iar dacã ei n-o trec pe René Daumal a primit, pentru acest vo-
priului corp – nas, ureche, mânã sau pi- aceasta, înseamnã cã ei nu le vor depãºi lum, Premiul „Jacques Doucet”, câºtigat
cior –, pe dobândirea senzaþiei propriului niciodatã pe celelalte14”. de-a lungul timpului ºi de Andre Gide, Paul
braþ, sau a gambei, pentru cât mai mult Pe lângã acest roman, regãsim idei spe- Valéry sau Jean Giraudoux, iar în anul ur-
timp posibil, fãrã nici un fel de distragere, cifice pentru A patra cale ºi în alte creaþii mãtor volumul a fost publicat. Ulterior, o
fãrã identificare exterioarã; trebuia nu nu- ale lui René Daumal. De pildã, monstrul ediþie definitivã avea sã aparã la Gallimard,
mai sã percepi un anumit lucru, ci ºi sã te fragmentat despre care vorbeºte Daumal în 1990: Le Contre-Ciel. Suivi de Les der-
observi în timp ce îl percepi, nu numai sã în La Vie de Basiles, format din fiinþe cu nieres paroles du poete. Préface de Clau-
vezi ºi sã auzi, ci sã te vezi vãzând, sã te aspect semi-uman, incapabile sã se coor- dio Rugafiori. Édition définitive en 1990,
auzi auzind, sã fii propriul tãu spectator”. doneze, aminteºte de afirmaþiile lui Gurd- Collection Poésie/Gallimard. Este singu-
Apoi, Jean Bies gãseºte mai multe echi- jieff cã puþini oameni au o individualitate rul volum de poezie al lui René Daumal
valenþe între personajele din roman ºi proprie ºi cã, de fapt, sunt formaþi din mici publicat antum (cealaltã carte publicatã în
membrii grupului de la Sévres, condus de „euri”, fãrã legãturã între ele15. În acelaºi timpul vieþii fiind romanul La Grande Beu-
doamna de Salzmann, la ale cãrui reuniri a eseu, existã conexiuni evidente între verie, apãrut în 1938). Volumul Le Contre
participat René în a doua jumãtate a anilor tipurile de basili despre care vorbeºte au- Ciel cuprinde trei secþiuni: Claviculele
’30: „Navigatorii analogi îi încarneazã pur torul ºi cei trei centri care compun fiinþa unui mare joc poetic, Moartea ºi omul
ºi simplu pe membrii grupului: dacã o co-
respondenþã stabilitã între Pãrintele So-
gol ºi Alexandre de Salzmann este eviden-
tã, la fel par ºi cele stabilite între „soþia
umanã, conform lui Gurdjieff: instinctiv-
motor, emoþional sau afectiv ºi intelectual.
Toate acestea sunt dovezi grãitoare ale
influenþei pe care A patra cale a exercitat-
poeme sãu ºi Cerul este convex ºi este construit
pornind de la ideea negãrii, care începe cu
propria individualitate ºi se extinde trep-
tat, ajungând sã cuprindã întregul univers:
mea” ºi Vera Daumal ºi, printr-o simplã o nu numai asupra evoluþiei interioare, spi- „Poetul devine conºtient de el însuºi fã-
permutare a literelor – imitând poate No- rituale, a lui René Daumal, cât ºi asupra Dupã când sã aparã formele pe care le neagã ºi
tarikon-ul kabbaliºtilor – între lingvistul operei sale literare. care astfel devin simboluri, aspecte sen-
Ivan Lapse ºi Lavastin, între Emile Gorge Vreau sã renasc fãrã inimã, sibile ale ascezei sale; el se exprimã prin
ºi Roger Gil (-bert Lecomte)”. mereu în acelaºi univers, ceea ce respinge ºi aruncã de la sine, ºi
Un alt exemplu, scos în evidenþã, de 1
René Daumal, Le souvenir determinant mereu cu acelaºi cap, dacã numim demne de admiraþie imaginile
asemenea, de Jean Bies: ºobolanul din ale- în Les Pouvoirs de la parole, Essais et Notes, aceleaºi mâini, pe care ni le propune, în spatele lor se
goria cu care se încheie partea din roman II (1933 – 1943), Edition etablie par Cludio poate de o culoare diferitã, ascunde mereu un «NU» spre care merge
pe care autorul a apucat sã o scrie repre- Rugafiori, Gallimard, 1981, pp. 112-122; dar nici asta nu m-ar consola cu ceva. admiraþia noastrã”.
2
Ibid., p. 113; Voi fi neiertãtor ºi singur
zintã o aºa-numitã „trãsãturã interioarã” 3
Ibid., p. 114;
din sistemul lui Gurdjieff. Sã vrei sã su- 4
Ibid., p. 117.
ºi voi mânca nãpârci
primi un astfel de viciu este extrem de pe- 5
Ibid., p. 119; ºi insecte crude.
riculos dacã nu ai în vedere efectele aces- 6
Ibid., p. 120; Nu voi vorbi cu nimeni,
tei acþiuni asupra întregului organism. 7
Ibid., loc.cit.; poate doar în cuvinte de insecte
Graba lipsitã de discernãmânt poate avea 8
Remarcãm, cu aceastã ocazie, strania coin- sau de nãpârci goale,
cele mai neaºteptate ºi mai grave conse- cidenþã reprezentatã de prenumele autorului: în cuvinte ce vor trãi ºi vor râde în ciuda
cinþe asupra vieþii spirituale, aºa cum uci- René poate fi interpretat ca Ré-né = renãscut. mea.
9
derea unui aparent neînsemnat ºobolan René Daumal, La vie des Basiles, în Les
pune în pericol însãºi posibilitatea perso- Pouvoirs de la parole, Essais et Notes, II (1933
– 1943), Edition etablie par Cludio Rugafiori,
najului din roman de a mai urca vreodatã Gallimard, 1981, pp. 33-43. Pielea fantomei
pe munte. În acest sens spune Gurdjieff 10
René Daumal, La Grande Beuverie, Î
cã „dacã atingi un lucru, este îndatã atins nouvelle edition etablie par Claudio Rugafiori, mi trag speranþa cu sacul de cuie,
ºi un altul”. Astfel, personajul Bernard îl Gallimard, 1980. îmi trag speranþa sugrumatã la picioarele
reprezintã pe cel care, dupã ce a fãcut o 11
René Daumal, Le Mont Analogue, ro- tale,
astfel de eroare, a cãzut din nou sub influ- man d’aventures alpines, non euclidiennes et
symboliquement authentiques, Gallimard, tu care încã nu eºti,
enþa vieþii obiºnuite ºi are apoi mari difi- eu care nu mai sunt.
cultãþi de a reîncepe sã revinã pe cale. 2003.
12
Dorim sã ilustrãm, de asemenea, modul Jean Bies, Rene Daumal, une etude de...
avec un choix de texts, une bibliographie, des Trag un sac de cuie pe nisipuri de foc
în care conceptul de „peradam” – termen illustrations, Editions Seghers, 1973. cântând toate numele pe care þi le voi da
care desemneazã moneda cu ajutorul cãreia 13
René Daumal, Muntele Analog, prefaþã ºi pe cele pe care nu le mai am.
plãteºti tot ceea ce primeºti pe Muntele de Basarab Nicolescu, traducere de Marius În barcã, putrezeºte epava
Analog – aminteºte importanþa acordatã Cristian Ene, Editura Niculescu, Bucureºti, În care viaþa mea palpita altãdat;
pe A Patra Cale principiului „cunoaºterea 2009; scândurile au fost bãtute în cuie,
se plãteºte”13. Ca ºi în Institutul organizat 14
P. D. Ouspenski, În cãutarea miraculo-
a putrezit pe rogojina sa
de Gurdjieff, cunoaºterea se plãteºte într- sului – fragmente dintr-o învãþãturã necunos-
cutã, Editura Prior Pages, 2000, pp. 204-205. cu ochii sãi care nu puteau sã te vadã,
un mod concret, material. Iatã justificãrile 15 urechile surde la vocea ta,
întemeietorului Institutului, aºa cum sunt René Daumal, Les Pouvoirs de la paro- ºi strigând în scandalul fulgerului.
le, Essais et Notes, II (1933 – 1943), Edition pielea prea groasã ca sã te simtã, Poate sã strige, poate sã crape, poate sã
redate de unul dintre cei mai cunoscuþi atunci când atingeai,
etablie par Cludio Rugafiori, Gallimard, 1981, ºtie,
colaboratori ai sãi, P. D. Ouspenski: pp. 33-43. când treceai în vânt de boalã. o pasãre neagrã izbucneºte în râs,
sângele-mi dã în clocot, asta este.
Iar acum am despuiat putreziciunea,
ºi vin la tine alb cu totul, Poemele fac parte din volumul
noua mea piele de fantomã Le Contre-Ciel
deja îþi cutremurã aerul.
Traducere din limba francezã de
Gabriela Nica
Mereu în zadar
Cea care-mi vorbeºte-i o pasãre fãrã cap,
Flacãra asta ºi pasãrea asta, René
aceste trei þipete în furtunã,
þipãtul ce cade destrãmând cerul,
þipãtul ce zboarã înãlþând marea,
Daumal
ºi þipãtul þipetelor care se lovesc,
sunt cântecul unei cãpãþâni tãiate,
iar pumnii-mi sunt pietre
linse de foc.

Zâmbet de fulger, mâini de ocean


întunecat,

Luc Dietrich, Vera ºi René Daumal pe iarbã la Montredon (Pâques), 1941


eu sunt victima voastrã absurdã,
eu torc mãtasea crudã,
ah! ochiul nu se mai stãpâneºte,
iatã-l nebun, alergând în lãturi,
dar ºtiind cã-i absurd,
110
, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 7
UNIVversuri n CONSTANTIN OPRICÃ
n ADRIAN BODNARU
poeme
Paradisul din jur aºa cum e basmul
cuvântului fãrã hotare,
b eletristicã

Paradisul e locul în care trãiesc, al vieþii mele separate de mine.


camera cãptuºitã cu scrieri
ºi un trotuar amãrât
pe care mã plimb noaptea Ieºirea din timp
netulburat. Trecutul, prezentul ºi viitorul
sunt deodatã în mine totuna.
N-am nici o grabã, O luminã fãrã-de-luminã
sunt fericit, curge prin arterele gândurilor,
încã nu mi s-a împrejmuit vãd prin clãdiri ºi copaci,
timpul... vãd prin oameni,
Voi fi o întrerupere, credeam,
în TVR, a lipsei de program, prin suflete vechi ºi suflete tinere.
doar aºteptând, cu Dacia, sã tremur Când aerul a vibrat
peste fundaº ca lustra la cutremur, Nemiºcat, fãrã trup,
Cel care a atins întreaga Cunoaºtere stau într-un templu oniric.
se odihnea netulburat O voce de pretutindeni îmi spune:
pe care-acasã o vãzuse („– Eºti?...”, precum apele din adâncuri. „Cel ce a cunoscut nemãrginirea
în uºã-o auzisem la Piteºti) cuvântului Om
ºi-n ºapteºapte mama, înainte Nu l-am întrebat, nu mai are nimic de cunoscut.” altã generaþie îºi danseazã prezentul,
de-a ni se sparge una din oglinde, dar ºtiam cã îºi þine trecutul altfel se râde, se tace,
ferecat în trecut, Aºadar, mã întorc pe fondul democraþiei avansate...
minutul duãºopt ca Vrancea – iar prezentul ºi viitorul lunecând pe razele naºterii.
era, în vara lungã-acelui an, cea în sãlaºul unei fericiri Descopãr clipa din faþã. Nu, nu trebuie sã cedãm
de pe urmã dintre zile, trei- ce nu poate fi întreruptã. Iar ºi iar chiar dacã ducem în lesã
zeci ºi-unu august, fãrã de alei îmi place umilinþa de-a fi... cãþelul de rasã al singurãtãþii
Uitasem sã respir, sau creºtem papagali vorbitori,
pe partea stângã de teren a lor, când deodatã aerul a vibrat chiar dacã purtãm
vestind sosirea cuvintelor aceeaºi cãmaºã politicã
s-am timp sã mã gândesc cum or
din depãrtãri... Tata decoloratã de transpiraþie.
fi fost, de se plimbase singur-cuc
pe douã, la Craiova, Iaremciuk, De vânturi ars ºi de soare
„Am închis casa corpului meu tata a crescut printre rãzboaie, Tragem istoria la edec,
în toamna ce trecuse pentru a-l pentru a nu risipi strãfulgerãrile cu unul la dreapta, împingem zarea cu sufletul
ºi trebuie sã-þi spun cu celãlalt la stânga, în altã stare de lucruri,
uita pe Lobanovski,(-n) general.
acum pentru totdeauna: parcã-nvãþa sã pãºeascã. în altã patrie mai înfometatã
ªi-atunci: „Hai sã turnãm piper ºi ºi mai grãbitã
sare, Aspirantul în desãvârºire pãzim nepoþii sã nu-i calce maºinile,
ba chiar ºi mult parfum în Erau atâtea arme pe dealuri
nu va cunoaºte decãderea, cã obosit punea capul pe ele învãþãm mersul pe jos,
aspersoare, nici îmbãtrânirea, nici moartea. liniºtea, frica
ºi privea cerul,
El este precum apoi fãcea un mic rãzboi cu copacii, ºi þinem sub cheie amintirile
sã mingea fie-un pandativ al ghetei flacãra neclintitã a unei lãmpi sã nu disparã ceva...
cu inamicii pe care-i împuºca,
alb-astre, ca pe pieptul Violetei feritã de vânt. imaginar, în tulpinã.
Andrei, medalionul cel mai scump
ºi drag dintre safirele de câmp!” – Când tristeþea îþi va fi cu totul strãinã, De vânturi, de frig, de soare, Unu ºi cu unu
când vei fi atotcunoscãtor de istorie ars,
eu iar visam „nel mezzo del în scripturile sacre din el s-a ridicat un aspru bãrbat, Tata n-a iubit poezia,
cammin…” ºi ºtiinþele divinatorii, trãgea cu ochii închiºi rãmãsese aºa din rãzboi
(uitând numãrul 4 sã mi-l þin vei înþelege cã existenþa materialã în inima soldaþilor puþin aplecat într-o parte
ºi linia de ofsaid pe sub pat) ºi subtilã a universului de carton, a sufletului
„di nostra vita” de juniorat, Îl reprezintã doar pe Cel dobora munþi de primejdii unde-l nimerise o schijã.
perfect liniºtit ºi plin de strãlucire. iubind patria cât se poate de simplu:
în deplasãri, ca-n mânãstiri de pe viaþã ºi pe moarte. Râdea de mine când tãiam
munte, Numai în El îþi vei gãsi împlinirea. Dar pentru cã toate însemnau prea puþin, frunze la câini
cu iarba rece-a gazdelor pe frunte. Acum, du-te ºi taci! tata m-a crescut repede, ºi mã punea sã-i citesc
Oricum, creºteam a pagubã-n Apa care oglindeºte nu este agitatã...” mi-a lãsat amintirile cum ar fi ordonat alinierea.
ciuperci, ºi-a plecat sã se facã
chiar de-i „cãlcasem” ghetele lui strãmoº... Dar tata ºtia sã vorbeascã,
Terci, ªoapta conºtiinþei parcã muºca dintr-o pâine de casã
ºi-i era foame,
Nu-þi fie teamã de puterile
sau dacã-i înãlþasem ca un cric ascuþite ale întunericului! O stea îmi þine lumina ºtia sã râdã ºi râdea zdravãn –
înfloreau merii-n grãdinã.
un colþ de masã pentru loz în plic Tu ai un sâmbure de luminã Cade noaptea în camera mea
la kilogram lui („Amaral”) Turcitu, vajnic început de eternitate. cum ºi-ar desface o femeie pãrul Poezia n-a putut sã iubeascã,
ca pe seminþe sã le spargã nitul ºi mi-ar întuneca ochii. pentru cã unu ºi cu unu fac doi,
De moartea ta sã ai grijã
iar eu niciodatã n-am spus
brelocurilor de maºini la Curtea, ca de un prunc, Nu se mai vede în mine, de ce sunt trist
când parcã mi-a strigat: „– Gazonul cãci nimeni nu se mântuieºte e fum de lume, ºi fãrã de trup
sur te-a prin altcineva, o stea îmi þine lumina sã visez, când viaþa e atât de frumoasã...
julit aºa de rãu c-un Argimix ºi nimeni nu te poate trãi sã mã sfârºesc în câteva cuvinte
c-ai început, dupã o bere, fix tocmai atunci ºi într-o semnãturã...
pe tine.
sã mã priveºti cum cei doi fraþi
Poezia ca o venã
«Plachiu» De moartea ta sã ai grijã
ca de o comoarã.
Clipe deschisã
îl cântãrirã pe arbitru-n viu, Am ajuns atât de departe...
Nimeni nu se va prãpãdi Copilul a intrat în matur,
sau ca Vlãduþ, cu Licã-ntr-o în locul tãu, oriunde aº vrea sã privesc
suveicã, apoi a trecut în bãtrânul
ºi nimeni nu va cânta de bucurie care-a zâmbit îndepãrtat; cercul zãrii închide trecutul.
în loc de ªoarece, acum cu Teicã, cã moare. Nu ºtiu ce pãrþi din viaþã sã scot
în bãtrânul care-adormise sã fac loc viitorului.
demult, în ochi, pe Stanciu sau Tu sã ai grijã!...
Preduþ; tocmai când bãrbatul
dintr-o toamnã de trup Dar iatã, poezia zvâcneºte
hai, mai ia una, dã-i cu Brifcor, nu-þi ca o venã deschisã,
se pregãtea sã-i spunã ceva...
mai fie teamã de Dumitru Staicu – În hãþiºul iluziei parcã altcineva îmi este izvorul
e nea Dorel al nostru doar – ºi hai cu, ºi tot el însetarea.
Prin mine trec subþiindu-mã, Amurg
bãiete, repede, o baterie eu însumi drumul, lumina, Zilele urmãtoare încap
ºi c-o fripturã dublã, cine ºtie nemiºcãtoarea clipã. Viitorul trece prin urechile acului în buzunarul de ceas,
ce-o fi la anu’, dacã vom fi scoºi Neclintit mã continui, ºi umbrele noastre se alungesc. iar dragostea alunecã la piept,
iar din producþie — obraji-s groºi!”. neclintit mã înalþ, Nu mai ocupãm centrul universului, uºor, ca ispita...

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


n MARIAN VICTOR BUCIU

c ronica l iterarã
un roman „total” poetic (I)
Î
n romanul Martei Petreu, ral(ist), al Todorei. De reþinut ºi
Supa de la miezul nopþii faptul cã fiica, Olga, a lui Marcu 1
(Polirom, 2017), existã ºi a primei soþii, Pauline (prenu- Supa este într-adevãr concretã,
dar Prolog în cer ºi pe pãmânt, în
notaþii metatextuale, explicaþii psi- me occidentalizat în Belgia), dupã locul unui epilog, permite sã notez
hologice, morale, chiar ºi artisti- mãrturisirea acesteia, avusese o cã Octavio Paz (Dubla flacãrã. Dra-
ce, literare.1 Nu totul e contradic- sora geamãnã, moartã la naºtere. goste ºi erotism, traducere de Cor-
toriu, ambiguu, nedezlegat, eºuat. Moartea este în acest timp isto- nelia Rãdulescu, Humanitas, 2018)
La instanþa narativã pluralã, în ro- ric un fapt social. Iar boala tran- citeazã o teorie a savantului suedez
manul românesc, la care se referã zitorie nu are obstacole. Pauline, S. A. Arrhenius despre apariþia vieþii
pe pãmânt, din afara acestuia, în sta-
N. Manolescu în recenzia sa ful- dar ºi alþi colegi ai sãi, medici, se diul de „supã primordialã” (p. 164).
gurant-elogioasã, se cade adãu- mãrturisesc dezarmaþi ºi asistând Timpul, miezul nopþii, unul frecven-
gat romanul Iarna Fimbul (1968) moartea pacienþilor lor, din lipsa tat nu numai într-o singurã artã, per-
de Alice Botez. Numai cã acum medicamentelor. Nu din acest mite, dacã nu impune, o anume in-
nu doar se multiplicã perspecti- motiv moare Marcu, suferind de tertextualitate, primordial poeticã.
O. Paz examineazã poemul lui Bau-
va psihologicã. Todora joacã, sindromul Menière, boalã chinui-
delaire, L‘Examen de minuit/ Exame-
imagineazã, rolurile personajelor, toare a urechilor, cu grave afec- nul de la miezul nopþii, de unde pu-
deopotrivã cu acela propriu. Psi- tãri asupra creierului. Iar Todora tem desprinde remuºcarea de a fi „In-
hologia nu e tocmai „inextricabi- are tãria de a rezista bolii creieru- sulté ce que nous aimons” (p. 96),
lã”. Supa... e ºi un roman eveni- lui ei, care-i produce distrofii, dupã ce, tot despre poezia aceluiaºi,
menþial, plin de evenimente, fie pentru care Marcu, iniþial atras notase o stare pe deplin adecvatã celei
a Todorei:
ºi enigmatice (doar un exemplu: de formele ei fragile, dar plãcute, „Nu e lesne de aflat dacã imagi-
fotografiile nefaste fãcute de un o repudiazã. Todora este oricum nile acestea sunt produse ale unui
anume, abia numit, Negrea) ori o rezistentã, din raþiune mai mult spirit bolnav sau forme ale remuºcã-
absurde, dar nu fãrã sensul lor, moralã decât psihologicã. Altfel rii.” (p. 64) Din poezia româneascã,
biografic, uman ºi istoric. Dacã spus, psihologia ei are cauzalita- puternic rezonantã e Se bate miezul
Marcu nu e „mitizat” la modul te moralã. Morala moºtenitã nu nopþii... de M. Eminescu, iar prin
unele versuri chiar ºi lunga Miezul
profan, în chip de Don Juan, cum este a tatãlui. Fusese transmisã nopþii a lui Grigore Alexandrescu.
scrie Ion Vartic, contrazis în po- sorei ei doar dupã tatã, Carolina. Posibil de alãturat încã alte titluri.
menita recenzie, el nu rãmâne nici Todora a preluat morala mamei, Nu mai extind exemplele, pentru a
doar „un sexist violent”.2 Fie ºi cu care are ºi cele mai dese neîn- nu întinde ºi mai mult argumentarea
pentru cã preia ºi susþine o si- þelegeri. Asta ºi pentru cã mama ori verificarea.
2
mili-teorie justificatoare în cir- supravieþuieºte soþului, destin re- „Don Juan este subversiv ºi,
mai mult decât dragostea femeilor, îl
cumstanþe istorice ºi politice an- petat de Todora însãºi. Ca atare, inspirã orgoliul, tentaþia de a-l sfida
tiumane.3 Todora, care-i acordã ºi Todora are un comportament pe Dumnezeu.” (Op. cit., p. 45)
aceste circumstanþe, nu e doar mazochist (în cãutarea sadicului, Marcu este opusul fratelui sãu
nefericitã ºi fãrã noroc, mizantro- fapt tipic), precum mama ei. În Nestor, credinciosul, numit de el în
pã. E grav bolnavã, nu vede sen- fapt, dupã cum explicã chiar ea, ºi priapicului ei tatã? Todora o sibilã.6 Sexual se alãturã multor text „iezuitul”, dar ºi victima politi-
sul bolii, cât e de meritatã boala sunt suportate nesfârºite ofen- viziteazã la Bruxelles pe Pauline, bãrbaþi. Nimfomania ei rãspunde cã, fiind adept al lui Iuliu Maniu.
3
„Politica este cel mai mare duº-
de cãtre bolnavi. Dar nu acuzã se. Iar când nicio ofensã nu este care se mãrturiseºte nesenzualã ori corespunde priapismului lui man al dragostei.” (Op. cit., p. 112)
total experienþa. Existã salvare prea puternicã, ofensatul devine, ºi sociabilã, fiind ºi cam snoabã Marcu: „teribil ce mi-au plãcut în- Erotismul o substituie sau mai bine
pentru ea, nu doar artisticã, dar el, puternic. (epateazã cu abonamentul perma- totdeauna bãrbaþii”, se mãrturi- zis le substituie.
ºi larg omeneascã. Se stãpâneº- În absenþa dragostei, existã nent la operã). „Distrusa”, afec- seºte femeia bolnavã ºi mizan- 4
Todora, care-ºi doreºte la un
te finalmente, stãpâneºte lumea proliferarea bolnavã a eroticii tiv, popositã în noua, recea fami- tropã. Parteneri de sex numiþi anumit timp puteri vrãjitoreºti, de-
ei mai strâmtã sau mai largã, care (de)compensatoare. Din pano- lie belgianã, are acum 64 de ani, sunt doi pictori, acceptaþi de adul- vine asemenea femeii din poemul lui
Teocrit, Vrãjitoarea (sec. 3 î. H.), Si-
coincide ºi cu lumea romanului, plia sa femeiascã, Marcu se refe- dar fizic aratã mai tânãrã chiar de- terina torturatã cu o insatisfacþie metha, pãrãsit de Delfis, comentat
pentru care în definitiv, în imagi- rã la început, aºezându-le gospo- cât mai tânãra Todora. accentuatã. Unul e Manfred, care de Paz: „ea nu poate trãi fãrã acest
nar, ea este demiurgul. Reiau ºi dãros în timp, la Nana, Maria, Todora, dedatã amintirilor din o atrage, despre care ulterior aflã bãrbat dorit ºi detestat”, reflectã
completez mai departe aceste Pauline, Ildikó. Supra-naratoa- postura de femeie maturã, bolna- cã o alterna cu consãteanca ei „amestecul inextricabil dintre urã ºi
observaþii. rea Todora o pune în vorbire pe vã, mizantropã, fusese o naturã Monica. Altul este Roman Pinti- dragoste, dintre ranchiunã ºi dorin-
Supa... e ºi, însã nu doar, un Pauline. Gelos pe Pauline Moca- de la început senzualã. Þine min- can, atras de ea, adus în sat, spre þã”. (Op. cit., p. 48)
5
„Grecii antici nu fãceau o dis-
roman psihologic, reflectând ºi nu (medic, fiicã de cioban arde- te sãruturile primilor bãieþi. A vrut, scandalizarea mamei, care o asea- tincþie clarã între trup ºi suflet.” (p.
narând niveluri sufleteºti circum- lean ajuns la Brãila), el crede ca e ca fatã, sã i se dãruiascã lui Clau- mãnã pe fiica ei, pictoriþã de vise 39) Originea ruralã, din satul transil-
scrise inteligenþei, sensibilitãþii ºi înºelat cu psihiatrul Alexei Can- diu, într-un fel de senzualitate oarecum afirmatã în Cluj, cu vãnean cu nume paradigmatic, Locul
voinþei. Când Todora nu (se) mai cirov, un rus... alb, ºi o bãnuieºte misticã, precum în Cântarea cân- Doina, fiica primarului din Locul cu Grâu, trebuie luatã ca atare într-o
înþelege, se pricepe numai sã de avort. Instinctul patern (al lui tãrilor. Despre care îi va vorbi ºi cu Grâu, care îºi aduce la vedere ordine vetero-arhetipalã.
6
aducã elogiu ierbii negânditoa- „a avea”) i se împlineºte. O iu- amantului sedus ºi abandonat amanþii în casã. Un tablou dintre Cu o mare rezervã: „Dragostea
filialã, cea paternã ºi cea maternã nu
re. Elogiu, într-un sens, ciora- beºte pãtimaº ºi siropos pe fiica Roman. Negricioasa i se aseamã- cele pictate de Todora înfãþiºea- sunt dragoste: sunt pietate, în sensul
nian... Propriu Todorei, în chiar lor, Olga, care-l pãrãseºte de la nã cu mireasa din poemul vete- zã un bãrbat împlântat pânã la cel mai vechi ºi religios al cuvântu-
înþelegerea ei, este – psihologic prima ei vizitã la mama româno- rotestamentar ºi uºuraticului brâu în coapsele unei femei. lui.” (Op. cit., p. 100)
– ceea ce am putea numi incon- belgianã. Marcu e gelos ºi pe egoist Marcu. La revederea lui
ºtientul corporal. Îl lãmureºte: „gracila”, „negricioasa” ºi „iste- Claudiu, dupã 7 ani, ea aflã cã nu
„Inconºtientul nu este decât cor- rica” Todora. Orice femeie i se fusese doritã de virtualul socru.
pul nostru viu, care ne vorbeºte pare a întruchipa viclenia însãºi. Tinerii dormiserã goi, inocenþi,
pe limba lui ºi când sîntem bine,
ºi când ne dereglãm. Mai ales
Afemeiat ºi mincinos, Marcu re-
duce femeia la sex, practicat li-
dar Claudiu, în prezent de profe-
sie echivocã, psiholog-antropo- Concursul Naþional de Poezie
când ne dereglãm.” Iatã o limbã
care îi este cunoscutã. Ceea ce
ber, fortuit ori forþat, dar din voin-
þã extremã se însoarã a treia oarã.
zof, nu putuse face proba bãrbã-
þiei. Cãsãtoria cu Marcu începe
„Constantin Nisipeanu”,
nu o doboarã o întãreºte, dupã
constatarea altui filosof ajunsã
Prima oarã, în studenþie, cu pro-
fesoara de muzicã (sfera artei e
prin experienþa unui viol, repetat
mai târziu de insul care, dintr-un
ediþia a IV-a (2018)
C
aproape butadã. Todora îºi dez- largã în roman) Maria, numitã de larg instinct de conservare, e mai oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este
vãluie, aº spune cã îºi arogã, „un el, hipocoristic, Mãriuca. Pãrãsi- presus de tot o voinþã posesivã organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nu
fantastic instinct, al morþii ºi al tã ca inaptã de a-l face tatã, de a-i abuzivã. Dar dependenþa ei de el au publicat pânã acum un volum de versuri.
este definitivã, aureolatã exem- Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-
supravieþuirii, într-un singur pa- asigura putere deopotrivã realã
plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un
chet”. E, în felul ei, o învingãtoa- ºi simbolicã. A doua soþie, medi- plar, mitologic.4 Duminicã e reme-
plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele
re. Iar sfârºitul, al romanului cel cul Pauline Mocanu, cea mai re- morat momentul când soþul gelos ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de
puþin, o gãseºte nu doar împãca- sentimentarã, vede în el un dis- aleargã umil dupã soþia, acum, în telefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã este
tã, dar într-un fel de sãrbãtoare a trugãtor de femei în general, de niciun fel posedatã. Todora cu- cazul).
raporturilor cu toþi ºi cu toate. soþii în special, ba chiar al pro- noaºte ambivalenþa dragostei. E Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018,
Obsedat de moartea prematu- priei fiice, Olga, întru totul leitã. tandrã ºi rãzbunãtoare cu mama. pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj,
rã, aproape de postura de sinuci- Fiica lor profeseazã cercetarea Suflet ºi trup pe deplin confun- 200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie
gaº, este soþul ei, Marcu. El a dis- vietãþilor acvatice. Opþiunea pare date5 în sine, ea se descoperã 2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro
pãrut într-un accident de maºi- bizarã mamei ei. O simplã fugã de insignifiantã pentru ceilalþi, cu Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”
nã, exact cum îºi prevãzuse. Ghi- oameni, o anume formã de miz- certitudinea cã „iubirea îmi este este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi-
ceºte ºi el în viitor, ca Onisei, ta- antropie, spre deosebire de stra- pe viaþã opritã”. Aceea pentru turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi
tãl în totul opus, religios ºi mo- niul misoginism al coureur-ului mamã, târzie, îi este totuºi acce- Maria Dinu – critic literar.

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 9


o lucrare monumentalã dedicatã
scriitorului Marin Preda
I
mpunãtoare este ultima cu publicarea romanului „Moro- care privesc opera ºi 9763 recep- Abrud, dupã ce fusese respins
carte publicatã de Stan V. meþii” (vol. I, 1955), urmat de „Fe- tarea acesteia. Deplânge faptul cã la Câmpulung-Muscel, din cau-
Cristea, Marin Preda. restre întunecate”, „Risipitorii”, multe periodice sau alte lucrãri nu za miopiei, dar trecuse examenul
Repere biobibliografice (ed. a „Friguri”, „Moromeþii” (vol. II, pot fi gãsite nici mãcar acolo unde de admitere la gimnaziul indus-
doua, rev. ºi adãug., Craiova, Edi- 1967); 4) 1968-1975, cu romanele se pãstreazã depozitul legal, su- trial din Miroºi. La Cristur, este
tura Aius, 2017, 792 p.). Ea reflec- „Intrusul”, „Marele singuratic”, gereazã înfiinþarea unui „Centru elev la ªcoala Normalã, în 1938-
tã continuarea cercetãrilor auto- drama „Martin Borman” ºi volu- de studii Marin Preda” cu o pu- 1940, face parte din societatea de
rului, în legãturã cu Marin Preda, mul de eseuri „Imposibila întoar- blicaþie periodicã proprie ºi men- lecturã a ºcolii ºi îºi continuã pre-
în presa din þarã ºi din strãinãtate, cere”; 5) 1975-1980, cu romanele þioneazã inexistenþa unor lucrãri ocupãrile literare începute la
l ecturi

în volumele marelui prozator, în ar- „Delirul”, „Viaþa ca o pradã”, „Cel bibliografice dedicate marelui Abrud. Unele persoane întâlnite
hivele ºi colecþiile pãstrate de in- mai iubit dintre pãmânteni”; 6) prozator dupã anul 1989, cu douã la Abrud ºi la Cristor au devenit
stituþii administrative ºi ºcolare, perioada postumã (1980-1989), excepþii. Sunt precizate bibliote- ulterior surse de inspiraþie pen- cã „Dacã reintroduceþi realismul
consemnând amintirile contempo- cu volumele „Albastra zare a cile, cataloagele online ºi site-urile tru personajele sale literare. La socialist, eu mã sinucid!” A de-
ranilor scriitorului, ale rudelor ºi morþii”, „Scrieri din tinereþe”, unor reviste româneºti ºi strãine Bucureºti, este elev normalist în venit membru corespondent al
consãtenilor, ale colegilor de stu- „Creaþie ºi moralã”, apoi (dupã consultate pentru întocmirea lu- 1940-1941, ca urmare a desfiinþã- Academiei (1974). Romanul „De-
dii ºi de redacþie ºi folosind multe 1989), cu volumele „Scrisori cã- crãrii. Opera lui Marin Preda, un rii ºcolii din Ardeal, în urma Dik- lirul” (1975) a provocat un larg
alte surse, unele aflate de multã tre Aurora”, „Opere” (vol. I-IV, clasic al literaturii române con- tatului de la Viena. Aici îi întâl- ecou, fiind lãudat, dar ºi criticat,
vreme necercetate, la marile biblio- 2002-2003), „Jurnal intim. Carne- temporane, are fundamentul va- neºte pe Vladimir Streinu, profe- în þarã ºi în strãinãtate. „Viaþa ca
teci: Biblioteca Academiei Româ- te de atelier” (2004). lorilor etice, integreazã libertatea sor, pe Nae Antonescu, coleg, o pradã”, roman autobiografic
ne, Biblioteca Naþionalã a Româ- Interesante observaþii aduce spiritului, având ca dimensiuni viitorul istoric literar, ºi citeºte aprobat de ºefii cenzurii comu-
niei, Biblioteca Centralã Univer- Stan V. Cristea despre receptarea spirituale omul ºi istoria, conchi- marea literaturã, care, probabil, îi niste, „diriguitorii propagandei
sitarã „Carol I” din Bucureºti, în operei lui Marin Preda, atât de de Stan V. Cristea, precizând tot- va influenþa scrisul: Jonathan de partid” Cornel Burticã ºi Du-
alte arhive ºi biblioteci universi- dinainte, cât ºi de dupã anul odatã cã Marin Preda este apre- Swift, N.V. Gogol, F.M. Dostoev- mitru Popescu, apare în 1977. Iar
tare ºi judeþene. 1989, când mulþi critici ºi-au ciat nu numai drept cel mai mare ski, Lev Tolstoi, Liviu Rebreanu, romanul „Cel mai iubit dintre pã-
Preocupãrile lui Stan V. Cris- schimbat opiniile, uneori radical. scriitor al sudului românesc, al Hortensia Papadat-Bengescu, mânteni” (1980) a fost pregãtit de
tea includ ºi alte lucrãri de istorie Astfel, receptarea antumã cuprin- Teleormanului, dar ºi drept unul Camil Petrescu, Mircea Eliade, Marin Preda cu câþiva ani mai îna-
literarã, între care „Dicþionarul de etapa afirmãrii (1948-1955), dintre cei mai mari scriitori români Mihail Sadoveanu. Cunoaºte inte, la palatul Mogoºoaia.
scriitorilor ºi publiciºtilor teleor- etapa consacrãrii (1955-1975) ºi din perioada postbelicã. grupul tinerilor de la revista „Al- Sunt trecute în revistã afilieri-
mãneni” (2005), unde lui Marin etapa decisivã, a apogeului (1975- Capitolul Reperele biografiei batros” (1941), pe Geo Dumitres- le ºi funcþiile deþinute de scriitor:
Preda i se acordã un spaþiu con- 1980). Au comentat pozitiv proza conþine importante informaþii, cu ºi Dimitrie Stelaru, dar, deºi vicepreºedinte al Uniunii Scriito-
sistent, apoi „Fotografii la peri- lui Marin Preda, între alþii, criticii bazate pe documentele cerceta- primul îi promite cã îl va publica, rilor din România, membru al
scop. Secvenþe de istorie litera- literari Eugen Simion, Nicolae te. Astfel, prozatorul s-a nãscut acest lucru nu se întâmplã. Sus- PEN-Club-ului român, academi-
rã” (2013), cu patru articole dedi- Manolescu, Dumitru Micu, Con- la 22 iulie 1922, dar naºterea a fost þine examenul de capacitate, în- cian, deputat, apoi premiile obþi-
cate prozatorului, „Marin Preda. stantin Cubleºan, Dan Cristea, înregistratã la 5 august. Tatãl, cheindu-ºi aici studiile normale. nute: Premiul de Stat (1952 ºi
Portret între oglinzi” (2015), „Ma- Nicolae Oprea, iar negativ, dupã Tudor Cãlãraºu, poreclit Paþac, ºi În 1941-1943, Marin Preda lu- 1955) ºi premiile Uniunii Scriito-
rin Preda. Anii formãrii intelectua- anul 1989, S. Damian, Gheorghe mama, Joiþa Preda, avuseserã ºi creazã pe unde poate ºi încearcã rilor. Sunt, de asemenea, enume-
le (1929-1948)” (2016), aceste ul- Grigurcu ºi Al. George. Au fost ºi cãsãtorii anterioare, iar pãrinþii, sã se afirme în presa culturalã, rate busturile ºi ºcolile ºi biblio-
time douã cãrþi având bogate critici care au susþinut revizuirea fraþii ºi surorile viitorului scriitor debutând în ianuarie 1942 cu o tecile care poartã numele lui Ma-
anexe de documente, facsimile ºi receptãrii, precum Marian Victor sunt modelele personajelor din schiþã, apoi publicã o recenzie ºi rin Preda. În final, sunt reprodu-
fotografii. Volumul „Marin Preda. Buciu, George Geacãr ºi alþii, dar romanul „Moromeþii”. Elevul Cã- alte proze. Scriitorul va conside- se opiniile exprimate de criticul
Repere biobibliografie”, de care ºi unele contestãri, cu argumen- lãraºu T. Marin, cum a fost înre- ra cã adevãratul sãu debut literar literar Nicolae Manolescu despre
ne ocupãm în rândurile de faþã, tul compromisurilor faþã de regi- gistrat în foaia matricolã, este este cel cu schiþa „Pârlitu’”, apã- importanþa contextului în care s-
reia ediþia din 2012 ºi o dezvoltã, mul politic, valoarea operei rãmâ- declarat repetent în clasa I, dupã rutã la 15 ºi 16 aprilie 1942 în zia- a afirmat Marin Preda ºi despre
dupã noi cercetãri minuþioase. nând însã apreciatã la un nivel ce tatãl nu-l trimite la ºcoalã. rul „Timpul”, fiind sprijinit de necesitatea reevaluãrii estetice a
Prima secvenþã a cãrþii, intitu- înalt: „o conºtiinþã a veacului” Marin Preda este elev la ºcoala Miron Radu Paraschivescu. Sunt operei acestuia.
latã Marin Preda. Portret între (Eugen Simion), „un prozator ex- din Siliºtea-Gumeºti în perioada menþionate aici alte iubiri ale pro- Partea a doua cãrþii, Reperele
oglinzi, stabileºte etapele crea- cepþional” (Nicolae Manolescu). 1929-1937, fiind înregistraþi învã- zatorului, care, încetul cu încetul, operei, consemneazã opera lui
þiei literare a lui Marin Preda: 1) Într-o Notã asupra ediþiei, þãtorii Ionel Teodorescu, Anghel ajunge sã fie cunoscut ºi frec- Marin Preda, cronologic, din vo-
1942-1948, de la debutul în presã Stan V. Cristea aratã cã volumul Crivãþ ºi Ionel Georgescu, apoi venteazã cenaclul „Sburãtorul” al lume ºi din periodice, inclusiv tra-
(1942) la cel editorial, cu „Întâlni- este structurat astfel: biografia, colegii de clasã, ca ºi rezultatele lui Eugen Lovinescu. De aseme- ducerile, articolele, interviurile,
rea din pãmânturi” (1948), cu pu- opera ºi receptarea operei ºi pre- ºcolare, primele iubiri juvenile ºi nea, în 1943-1945, Marin Preda cugetãrile, corespondenþa. Iar
blicarea schiþelor ºi nuvelelor în cizeazã faptul cã a utilizat crite- o cãlãtorie, cu pãrinþii, în cãruþã, este militar, fiind dislocat în mai partea a treia, Reperele receptã-
periodicele vremii; 2) 1949-1955, riul analitic ºi criteriul cronologic, în Oltenia, la Maglavit, sã vadã multe zone, de la Cernãuþi pânã rii, cuprinde referinþele în volu-
cu nuvelele inspirate din viaþa iar, faþã de ediþia din anul 2012, a minunile lui Petrache Lupu. la Olteniþa, de unde le trimite prie- me (bibliografii, dicþionare, isto-
socialã ºi ideologia impusã de îmbogãþit cuprinsul cu date noi, Din 1937 pânã în 1938, Marin tenilor scrisori. rii literare, studii ºi evocãri, inter-
noul regim politic; 3) 1955-1968, ajungând acum la 1492 poziþii Preda este elev normalist la În continuare, sunt înregistra- viuri, corespondenþã) ºi în perio-
te evenimentele importante din dice (cel mai extins capitol). Aces-
viaþa socialã ºi literarã a lui Ma- te douã pãrþi ale cãrþii cuprind nu
rin Preda, cum sunt noile proze doar menþionãrile bibliografice
publicate în presã, debutul cu aferente, ci ºi importante preci-
volumul de nuvele „Întâlnirea din zãri suplimentare, menite a spri-
pãmânturi” (1948), angajarea la jini cercetãrile ulterioare.
Ministerul Artelor ºi Informaþii- Cartea se încheie cu indicii
lor, la Direcþia literarã, prezenþa volumelor, prozelor scurte, frag-
în Uniunea Scriitorilor, cu carne- mentelor de roman, poeziilor, pie-
tul nr. 49, semnat de preºedintele selor de teatru, articolelor, frag-
uniunii, Mihai Beniuc, trimiterea mentelor de jurnal, interviurilor ºi
într-un sat din Vaslui ºi la Cãldã- corespondenþei, cu indicii de
rãºti, în judeþul Buzãu, pentru nume: personaje, prefaþatori, in-
documentare, publicarea unei tervievatori, corespondenþi, co-
nuvele „pe linie”, „Desfãºurarea” mentatori, precum ºi cu indicele
(1952), sub ameninþarea unor general de nume ºi de denumiri.
acuzaþii de deviaþiune ideologi- Istoricul literar Stan V. Cristea
cã, relaþiile autorului cu numeroa- s-a angajat, cu acribie ºi profesi-
sele lui iubiri: Stela, Nadia, Auro- onalism, la o întreprindere de an-
ra Cornu, Eta Vexler. În anul 1956 vergurã, conºtient fiind, aºa cum
dã primul interviu ºi obþine a o declarã, cã activitatea de cer-
doua oarã Premiul de Stat, în cetare biobibliograficã a lui Ma-
1957, pentru romanul „Morome- rin Preda nu poate fi epuizatã,
þii”. În 1958, se îmbolnãveºte de atâta timp cât mai apar documen-
nevrozã, care va recidiva. Cãlã- te, mãrturii, declaraþii, opinii, co-
toreºte la Siliºtea-Gumeºti, în þarã, mentarii critice sau evocãri, iar
dar ºi în Europa, în Franþa, Italia, scriitorul continuã sã fie un re-
Austria. În 1970 devine directo- per solid al literaturii române
rul Editurii Cartea Româneascã a postbelice. Puþini cercetãtori se
Uniunii Scriitorilor. În timpul pri- încumetã sã studieze un subiect
mirii de cãtre Nicolae Ceauºes- atât de vast, aspirând la o operã
cu, mijlocitã de Adrian Pãunes- care tinde spre a fi exhaustivã.
cu, în 1972, Marin Preda a afirmat
n Corneliu Vasile
Cãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


n MARIA DINU poetree of life

despre poetica fãrâmiþãrii


ambulanþelor, mereu se constru- frumoasã pentru Adela Efrim –, iectate pe un alt nivel. Reprezen-
ieºte, se demoleazã, se renovea- sunt spulberate de forþa prezen- tativ mi se pare, în acest sens,
zã câte ceva, în scânteierile apu- tului: „halate albe în schimbul poemul o secundã în plus – „clo-
surilor reflectate în asfalt ºi miro- poveºtii salcâmului galben/ aici coteºte satul cãldare pusã la foc
Adela Efrim, Limonagiul din sul smoalei încinse care „se pre- ºi acum/ pastile în schimbul unei iarna/ cãruþa cu lemne nu poate
mahalaua salcâmului galben, linge în oase”. În acest labirint nopþi de dragoste/aici ºi acum/ sã ducã atâta muget/ derdeluºul
Editura Aius, Craiova, 2018 de betoane, fiinþa poeticã trãieº- tãceri prelungi în schimbul cuvin- musteºte de sânge/ copilul orfan

l ecturi
te într-o continuã ameninþare ºi telor nebãnuite/ aici ºi acum/ pune ochi omului de zãpadã,/

M
ai amplu ºi mai hete- recurge frecvent la autodefinire, nervi sciatici în schimbul unui gloanþe scoase din inima tatãlui,/
rogen decât volumul ca ºi cum exteriorul îi reconfigu- pumn de cuie/ aici ºi acum/ o via- ºterge cu dosul palmei þãrâna/
de debut, ªi moar- reazã interiorul. Femeia din poe- þã murdarã în schimbul unei morþi ºotronul are semnul crucii/ muº-
tea scrie uneori poeme (Editura mele Adelei Efrim cautã susþine- curate/” (aici ºi acum). Întâlnit cã dintr-un codru de pâine muia-
Paralela 45, Piteºti, 2016), cel de-al rea din afarã, cãci fragilitatea ei ºi în alte poeme (asfaltul mistuie tã în lacrimi/ uliþa are miros de
doilea volum al Adelei Efrim, Li- are nevoie de susþinerea ziduri- asfinþitul, nu fost altfel ca în alte tãmâie/ lumânãrile din brad ard
monagiul din mahalaua salcâ- lor, a pietrei, a mineralului – defi- dãþi), salcâmul galben este du- în seara de Crãciun/ o secundã
mului galben, propune un uni- nitorii volumului sãu: „odatã cu blul vegetal care îi alimenteazã în plus.” – prin rafinarea viziunii,
vers amalgamat, în care îºi dis- femeia fragilã din mine/ absentã a reparãrii ceramicii sparte prin forþa interioarã, amintirea ºi sim- care intensificã sentimentul mor-
putã supremaþia douã lumi: una plec prin ganguri pietruite/ sub lipirea bucãþilor cu metale preþioa- bolul unui timp candid „când erai þii ºi al absenþei. De altfel, copilul
a cotidianului angoasant, cealal- paºi cimentul devine fluid/ se se topite, rãnile fac parte din tre- despletirea salcâmului galben”, ºi ideea orbirii mai apar în câteva
tã a evaziunii, sublimãrii ºi a unui caramelizeazã pe tãlpi/ imediat ce cutul personal ºi trebuie accep- nealterat de artificialul din jur. poeme, desemnând ipostaze si-
anumite spiritualizãri cu tentã ne- prima razã de soare îmi atinge tate nu ca defecte, ci ca semne Paradoxal e cã salcâmul, prin pu- milare care trimit la posibila ex-
oexpresionistã. De altfel, impre- palmele/ îngheþ privirea primului ale frumuseþii interioare în urma ritatea pe care o transmite în po- plorare a sinelui. Una este imagi-
sia de existenþã a poeziei în uni- trecãtor/ mã fixa insistent /sunt dificultãþilor învinse. Ipostaza ezia Adelei Efrim, se opune limo- nea copilului „cu catargul în spa-
versuri paralele e accentuatã chiar femeia care împlineºte ziduri/ mã femininã din poezia Adelei Efrim nagiului, adicã exact falsului ºi te” din poemul omonin, care are
din titlul în care limonagiul ºi sal- veþi recunoaºte uºor/ port o bu- nu e privatã de experienþa tulbu- inautenticul pe care ea le accep- îndrãzneala sondãrii interioare
câmul galben sunt motive conto- catã din molozul de demult/ ºi rãrilor ºi insomniilor, fiindcã noap- tã, fiindcã definesc lumea con- printre stânci ºi „furtunile clan-
pite din poeme diferite, fãrã legã- asta mã face extrem de/ PUTER- tea nu înseamnã explorarea in- temporanã în care, adesea, con- destine”, alta a orbului ce „îºi lipi
turã unul cu celãlalt, la fel cum spa- NICÔ (bannerul). conºtientului ºi plonjare într-o sumãm „praf de sare de lãmâie/ pe ochi cu scoci ziare” (poemul
þiul mahalalei e inexistent ºi nu ar Dar fãrâmiþarea interioarã sim- suprarealitate, ci o sinucidere, un dizolvat în apã de la robinet pe orbul), semn al ruperii oricãrei
genera vreo posibilã lume margi- bolizatã de bucãþile de moloz þipãt mut, frãmântãri din cauza post de limonadã” (limonagiul). legãturi cu lumea exterioarã ºi al
nalã postarghezianã, spaþiu upda- poate fi convertitã în elemente ale unor întrebãri fãrã rãspuns. Pe Atunci când nu se lasã cu to- cãderii într-o contemplare de
tat al celui din Flori de mucigai. forþei ºi ale posibilitãþii de vinde- alocuri apar prezenþele înfricoºã- tul absorbitã de acest univers, sine. Dar poate cã aici se aflã ger-
În orice caz, în poezia Adelei care – „fii teama care învinge fri- toare reprezentate de halatele poezia Adelei Efrim construieºte menii unor alte „poveºti” dintr-
Efrim e o „vreme de douã stãri ca”, este un vers dintr-un alt albe, decorul citadin se schimbã scenarii uºor spiritualizate, inso- un volum viitor sau metalul pre-
sufleteºti”, specificã peisajului poem – prin acceptarea propriei cu cel al spitalului, iar tot ce þine lite ºi de o tensiune dramaticã, þios care va înnobila rãnile poeti-
citadin în care rãsunã zgomotul fragilitãþi, aºa cum, conform filo- de sublim, diafan ºi pur, adesea replicã la cotidian ºi formã de ce din versurile Adelei Efrim.
betonierelor, claxoanele, sirenele sofiei japoneze din arta kintsugi în relaþie cu trecutul – o poveste evaziune în care trãirile sunt pro-

unicornii sufletului nostru


P
rofesoarã de limba fran- mul de debut, cu valoare de artã Uneori, poemele abordeazã o într-o elegantã formã de sonet: „În
cezã la Colegiul Naþio- poeticã: „Ce va fi va fi, glob de temã socialã, inspiratã din prezen- ora de graþie sunt acum eu,/ Ace-
nal „Traian” din Drobe- cristal curat,/ Soarele sus va fi ºi tul românesc al revoltelor atât de eaºi sau nu ca ºi altãdatã,/ Ocroti-
ta Turnu-Severin, unde a format fãrã tine,/ Luna intrã-n nori ºi fãrã dramatic exprimate în piaþa publi- tã suprem de un zeu al meu.” („În
numeroase generaþii de elevi, tra- mine,/ Nu te mira în van: ce e dat cã ºi susþinute de mediul virtual oglindã”) Cu dexteritatea lecturi-
ducãtoare ºi poetã, Emanuela e dat” („Ce va fi, va fi”). („Satul planetar”), însã cel mai lor erudite, poeta ne poartã mai
Buºoi este o cunoscutã ambasa- Universul poetic al acestui adesea se simt confortabil în ca- apoi în mântuitul azur al lui Ion
doare a educaþiei ºi culturii me- volum este populat de figuri le- ruselul nostalgiei dupã copilãrie, Barbu, trasând astfel o linie de foc
hedinþene. Cel mai recent volum gendare, precum Lorelay, sau de sau al jocului („Zboarã, peºtiºo- între simboluri ºi formule ale poe-
al sãu, „Caii roz”, reitereazã o pre- chipuri medievale ce rãsar din rule, zboarã”). Nu lipsesc nici re- þilor români ºi strãini pentru a scoa-
ocupare de a intra în dialog cu umbrele vechilor castele apuse- verenþe cãtre marii scriitori ai lu- te în relief trãsãturi inedite, dar ºi
publicul printr-o complexitate de ne, surprinse în momente cum- mii, nu dintr-un reflex postmodern, etern-viabile. Reflexul cãlãtoriilor
formule poetice care trimit spre plite ale existenþei, întrucât ele nu ci pentru cã poeta rezoneazã or- naºte în mod natural o meditaþie
spaþii dintre cele mai variate, vor- fac altceva decât sã vorbeascã ganic cu aceºtia ºi intrã astfel într- asupra zeilor, sau asupra figurilor
bind, cel mai adesea de fragilita- despre mersul continuu al ome- un dialog firesc: Pe deget, secun- Antichitãþii romane, precum Cae-
tea omului în faþa istoriei, dar ºi nirii prin istorie, de-a lungul se- dã cu secundã,/ Timpul în albia sar („Felix Romuliana”), poeta
despre puterea sa de autodepã- colelor, la infinit. Când aceastã lui m-afundã.(Nu torc, nu urzesc, identificându-se cu simbolurile curs din viitor/ aºteaptã/ sã se
ºire, prin forþa actului creator. abordare filosoficã îºi micºorea- nu împletesc” -lui Esenin). Alteori materne venerate în vechime. smulgã/ din încleºtarea/ zidului/
Volumul, bilingv, tradus chiar de zã lentila cãtre planul personal, simþim muzicile rondelurilor mace- Însã cel mai pregnant apar în de moarã veche./ Aºteaptã sã rein-
Emanuela Buºoi, este structurat descoperim o meditaþie asupra donskiene („Liliac alb, liliac lila”) poemele Emanuelei Buºoi trimite- tre/ în visul/ ultimului Poet cava-
într-o alternanþã elegantã ºi inci- curgerii timpului din propria via- Emanuela Buºoi scrie o poezie rile cãtre oraºul secret, interzis ler/ nebun dupã Elsa. („Calul din
tantã în acelaºi timp. Titlul intri- þã: „Cele o mie de feþe/ Ale tinere- solarã, nobilã, în care autocontem- muritorului de rând, transpuse în bucãtãrie”)
gã cititorul, care va descoperi o þii/ κi fluturã una câte una batis- plarea e un prilej de regãsire a ener- formule de ars poetica. Acestea Volumul Emanuelei Buºoi cre-
lume a perisabilului cãreia poeta tele/ Înnodând regrete acolo în giilor tainice, amintind însã de vorbesc cititorului despre ideal, eazã cititorului o multitudine de
îi opune catharsis-ul creator. tãrie”. („Te duci”) pulsul dionisiac blagian, transpus despre locul intim în care eul se senzaþii, desprinse din varietatea
Caii roz aleargã neîncetat pe refugiazã pentru a scãpa de învol- spaþiilor culturale pe care poeta le
tãrâmul imaginaþiei. Sunt unicor- buratul „colb comun” („Nu-mi frecventeazã cu familiaritate, dia-
nii care ne poartã în vis ºi ne dau atingeþi cercul, nu-l atingeþi,/ Este logând cu zeii, împãraþii antici, con-
speranþa de mai bine. Ei sunt sim- singurul zid de apãrare/ Al oraºu- tesele sau prinþii medievali, ori cu
bol al Cãlãtoriei cu majusculã. lui meu interzis,/ Secret, unic ºi poeþii din toate timpurile, dar mai
Emanuela Buºoi cãlãtoreºte în personal.”-„Noli tangere”). Sim- ales ne face sã meditãm asupra exis-
spaþii exotice, dar ºi în timpuri bolul calului – roz, în cazul poetei tenþei, atât cea vãzutã la scarã isto-
apuse, fie din Antichitatea gre- – este unul evident, de forþã ºi li- ricã, dar ºi cea personalã.
co-latinã, fie din tumultul medie- bertate a artei creatoare, ce uneº- Lipsite de pesimismul Ecle-
val. Însã aceste itinerarii nu re- te poeþii tuturor timpurilor ºi le siastului, versurile induc o stare
prezintã un simplu prilej de ob- aduce acestora nemurirea, ieºind de speranþã în mai bine, cãci po-
servaþie sau contemplare, ci pro- din forma perisabilã a unei bucãþi eta crede în puterea izbãvitoare a
duc o incursiune interioarã, în de faianþã, pentru a atinge eterni- artei ºi crede, mai ales, în izbânda
care eul se identificã cu persona- tatea: „Calul de faianþã/ pe jumã- spiritului asupra morþii: „Cade
je legendare sau istorice, pentru tate roz/ pe jumãtate alb/ din bu- zãpada newtonian, roi,/ Peste gri-
ca mai apoi sã atingã o stare de cãtãria poetului/ Louis Aragon/ ºi jile ºi visele noastre,/ Cade zãpa-
echilibru ºi iluminare. Acest echi- a Elsei Triolet/ fostã Maiakovski/ da în hãul din noi,/ S-or ivi acolo
libru se observã în multe poeme Fixat/ acolo sus pe perete/ cu ochi mici flori, albastre.”
prin forma clasicã a sonetului, pe de cal/ îndreptaþi/ spre mobila
care o descoperim chiar din poe- poleitã/ de anii ce de multiºor/ au n Eleanor Mircea
Cãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 11


n DANIELA MICU

„ce mai ceartã de cuvinte”


culturale existente chiar în „inte- terpretate, rescrise, fabricate la madã, într-o direcþie de neînþeles”
rioritatea noastrã” (p.31). Prin „in- nevoie, sub auspiciile antropolo- (p. 5). Fragmentul rezumã atitudi-
terioritate” se referã la un cumul giei, ºtiinþã modernizatã, care a cã- nea criticã a autorului faþã de
cultural naþional, pe care îl con- pãtat o poziþie privilegiatã în gân- aceastã ºtiinþã tânãrã ºi îi repro-
siderã autosuficient. Este con- direa contemporanã” (p.69). Aces- ºeazã incapacitatea de a face, aºa
ºtient cã „întoarcerea” nu poate ta este categoric faþã de potenþia- cum ar pretinde, luminã ºi un ta-
fi simplã ºi cã necesitã o reorga- lele probleme iscate de nou-veni- blou general asupra aspectelor ce
Petru Ursache, Antropologia, nizare temeinicã a metodelor de tã. Antropologia devine, în viziu- definesc evoluþia umanã. Ba dim-
o ºtiinþã neocolonialã, Eikon, cercetare. Condamnã descripti- nea sa, outsiderul de neînþeles potrivã.
Cluj-Napoca, 2014 vismul care ar merge mânã în care încearcã sã reorganizeze cu- Atmosfera generalã a volumu-
l ecturi

mânã cu naivitatea ºi credinþa în tumele vechi de sute de ani: „Nu lui este, aºadar, una predispusã la

S
pecialist în folcloristicã, absolut ºi în totalitate sau relaþia puteam sã-mi imaginez, cu ani în pesimism în ceea ce priveºte dez-
etnolog, estetician ºi is- cu terenul intermediatã de perso- urmã, când începeau sã mã preo- voltarea actualã antropologiei
toric literar, Petru Ursa- nal autohton remunerat, însã cupe probleme de folcloristicã, de culturale, iar autorul se aratã con-
che este profesor emerit al Uni- pune pe primul loc rigurozitatea etnologie, de filosofie a culturii, servator faþã de noile tendinþe ale
versitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi. metodologicã prin care sã se ex- cã antropologia, materie strict de- gândirii contemporane. În acelaºi
Prolific ca autor, acesta a realizat tragã în primul rând informaþia scriptivã la origine ºi restrânsã ca timp, volumul este menit sã ofere
ºi publicat numeroase studii în istoricã, geograficã, etnograficã domeniu (cu antropos la bazã, în o perspectivã asupra preocupãri-
domeniile amintite, în funcþie de ºi demograficã. Dar oare (numai) rãdãcinã ºi în tulpinã), ar fi în sta- lor sale de-a lungul timpului ºi sã
contextele socio-istorice în care acesta sã fie subiectul antropo- re sã detroneze toate ºtiinþele conducã, prin aceste mostre, la
s-a aflat, suportând uneori ºi con- logiei? Petru Ursache rãmâne umanului, de la paleografie la mu- bine delimitate ºi inconfundabile, volume sale care aprofundeazã
secinþe critice pentru alegerile captat în interiorul unei etnologii zicologie, de la medicinã la esteti- pentru a prelua comanda în chip aspectele ce þin de etnoesteticã,
sale, pe care le justificã pertinent naþionaliste, care ar avea ca re- cã; sã le acapareze teoriile, în fond dictatorial, îndreptându-le, la grã- folcloristicã sau istorie literarã.
în interviul acordat lui Cassian zultat o cunoaºtere segmentatã
Maria Spiridon, la finalul volu- ºi destul de precarã a unei cul-
mului discutat aici. Pe lângã pa- turi. Se propune în bibliografia de
siunea sa pentru estetica maio- specialitate sã rãmânã etnogra-
rescianã ºi folclor, acesta inves- fiei spaþiul local, iar antropologiei
teºte multã energie în ceea ce cel exotic. În acelaºi timp, cea din
numeºte etnoesteticã, o formã ce urmã a suferit modificãri nenumã-
prinde contur în timpul activitãþii rate în ceea ce priveºte terenul
de predare a Esteticii în paralel de cercetare, reorientându-se
cu Etnologia. spre interior, deoarece aºa cum
Volumul de faþã însumeazã tex- observã ºi autorul „niciun dome-
te publicate între anii 2000-2006, niu nu rãmâne indiferent faþã de
în revista „Convorbiri literare”, rezultatele teoretice ale domeniu-
organizate pe schema unui curs lui învecinat” (p.18).
universitar: I. Surse, instrumente Dacã antropologia pare sã lupte
de lucru; II. Discipline, III. Desti- cu etnografia pentru delimitãri
Cãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

ne ºi martiri, IV. Capodopere ºi V. spaþiale sau temporale, de fapt,


Teme, motive, specii, arte. În ciu- pentru chiar obiectul cercetãrii
da titlului, propriu-zis antropolo- sale, excluderea uneia în detrimen-
giei îi este acordat puþin spaþiu. tul celeilalte nu este fructuoasã.
De aceea, de cele mai multe ori Diversitatea a generat întotdeau-
este necesarã o lecturã printre na deschideri ºi o înþelegere mult
rânduri, pentru a înþelege modul mai amplã a diferitelor aspecte
în care Petru Ursache se rapor- culturale. Pretenþia antropologiei
teazã la mai tânãra ºtiinþã. de a îngloba etnografia este înþe-
Profesorul se exprimã critic în leasã ca un afront la tradiþie ºi na-
special faþã de antropologia ro- þionalism. Petru Ursache adoptã
mâneascã actualã, acuzând-o de o poziþie etnocentristã, în timp ce
mimetism ºi sãrãcie tematicã, fi- antropologia este vãzutã în ter-
ind într-o prea mare grabã de rea- meni maiorescieni o „ceartã de
lizare, instigatã de societatea de cuvinte”, pentru cã „realitatea
consum. Încearcã sã propunã, în socio-umanã era ieri în atenþia et-
schimb, „întoarcerea la Gusti”, cu nografiei, sociologiei, etnologiei;
intenþia identificãrii unor repere astãzi, aceleaºi probleme sunt rein-

n VIOREL PÎRLIGRAS

un pisoi la marginea lumii


Sergiu Someºan, Atacul sfere- fectã, iar explicaþia finalã propu- îl numisem Catifea. Avea numai uita nedumerirea ºi uimirea din
lor, Editura Datagroup, 2018 sã de autor prin vocea persona- câteva luni ºi dacã stãtea cumva ochii lui. M-am tot gândit cum
jelor sale dã naºtere unei tulbu- pe un fotoliu de culoare neagrã sã-i spun scenei la care am

L
ansat la recentul Book- rãtoare meditaþii asupra evoluþiei ºi þinea ochii închiºi, iar în came- asistat, însã era doar un pisoi la
fest, ultimul roman al lui ºi activitãþii umane în galaxie. Nu rã era semiîntuneric, nici nu-l pu- marginea lumii. La marginea ne-
Sergiu Someºan, Ata- lipsesc referirile la literatura SF, teai descoperi. S-a întâmplat sã cunoscutã a lumii.”
cul sferelor, continuã în stilul sãu mai precis la volumul Un miliard mã duc cu el pe verandã în dimi- Sergiu Someºan nu este un
narativ seria romanelor de acþiu- de ani pânã la sfârºitul lumii de neaþa când a nins ºi sã vãd cum a nume nou în segmentul de crea-
ne cu care ne-a obiºnuit deja – Arkadi ºi Boris Strugaþki, o nuan- reacþionat când a dat cu ochii de þie SF naþional, având în biblio-
Apocalipsa dupã Ceauºescu, þã postmodernã în conceptul alt- imensitatea albã din faþa lui. grafie multe volume de gen apã-
URSSA, O primãvara nord co- fel clasic. Dincolo de atmosfera Pentru cã tãcerea secretarului rute de-a lungul anilor, ºi doar
reeanã. De data aceasta, socie- de blockbuster pe care o degajã de stat ameninþa sã se prelun- neºansa editurilor de a avea vizi-
tatea umanã se confruntã cu o volumul, autorul adaugã compo- geascã, preºedintele îl îmbrobodi bilitate pe piaþa de carte l-a ºtir-
ploaie de sfere extraterestre care ziþiei un lirism care face melanjul sã vorbeascã. bit de un succes popular precum
înghit orice obiect intrã în con- agreabil ºi care dã adevãrata di- - Ei, cum a reacþionat? îl între- cel al lui George Arion în segmen-
tact cu ele. Cititorul se lasã con- mensiune literarã a talentului lui bã el în cele din urmã. tul policier. Probabil cã autorul
dus de acþiunile politice ale celor Sergiu Someºan: „În Montana, Secretarul de stat tresãri ºi a intuit popularitatea în creºtere
douã puteri mondiale – SUA ºi mai ales în zona în care locuiau ai continuã. a literaturii poliþiste, cãci a coche-
Rusia – aflate în încercarea de mei, iarna venea destul de repe- - S-a oprit în locul unde înce- tat cu ea acum doi ani prin volu-
înþelege ºi a profita de pe urma de, astfel cã într-o dimineaþã de pea zãpada ºi a privit imensitatea mul Justiþiarul, primul dintr-o
virtualelor arme, dar ºi de inge- octombrie, când ne-am trezit, to- albã din faþa lui. Niciodatã n-am serie care promite ºi care proba-
niozitatea societãþii civile de a culoase privind acþiuni militare, tul în jurul nostru era învãluit în crezut cã ochii unui animal pot bil cã a neliniºtit viaþa parlamen-
gãsi aplicaþii pragmatice anoma- practici de radiestezie, ºtiinþã apli- alb de la zãpada care cãzuse toa- exprima atâta… nedumerire, nu tarã prin soluþiile propuse. Evi-
liei care ameninþã lumea. Compo- catã, toate foarte bine documen- tã noaptea. Aveam pe vremea aia ºtiu cum sã-i spun altfel. Dar uite dent, doar ficþionale.
ziþia cuprinde episoade specta- tate ºi într-o analizã logicã per- un pisoi negru ca noaptea pe care cã dupã zeci de ani încã nu pot

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


D
rumul lui Ionel Costin
(Editura Mirador, n FELIX NICOLAU
2018) este un roman
curajos datoritã registrului lexi-
cal, mai ales: o limbã senzaþiona-
lã, înþesatã cu regionalisme arde-
leneºti, moþeºti ºi bãnãþene. Pe
incredibila istorie a unei
lângã acest aspect, un alt plus
este dat de înregistrarea diverse-
lor tradiþii ºi de reproducerea de
comune maramureºene
zicãtori ºi fragmente de cântece ce o interesantã problematicã so- consecinþã, personajelor li se simpli pioni pe o tablã de ºah ce
folclorice. Romanul ardelenesc e cial-economicã, precum ºi o exce- descrie cu atenþie spiþa ºi istoria nu le aparþine defel. În Sahinlar,
tradiþional ºi el, cu personaje bine lentã dramatizare a dialogurilor ºi personalã; descrise minuþios comuna unde fuseserã mutate
conturate ºi fir narativ viguros, a comunicãrii non-verbale. sunt ºi obiceiurile, tradiþiile, reli- opt familii maramureºene, nelã-
totul sculptat în ronde-bosse. Literatura astfel produsã e tra- giile ºi modul de interacþiune din- muririle sunt multe, în pofida con-
Primul capitol ne aterizeazã diþional ardeleneascã, cu dialo- tre oameni. Timpurile sunt tul- lucrãrii profitabile la treburile zil-
direct în lumea satului la moment guri limpezi, intrigã bine definitã, buri, cu plecare din ajunul celui nice. Necesitãþile apropie oame-

l ecturi
festiv. În Apºa de Mijloc sunt clase sociale clar conturate, im- de-al Doilea Rãzboi Mondial. nii, dar religiile ºi tradiþiile îi pot tului. Liniºtea finalã din Aradul
evrei „cu pãrul creþ ºi galben ca presia generalã fiind de construc- Maramureºul a fost rupt în douã, îndepãrta. De exemplu, tinerele Nou e parcã ºi ironicã, ei fiind
ºuºorca cucuruzului”, muzican- þie ordonatã. Limbajul savuros doar o treime mai revenind româ- musulmane trebuie sã poarte bur- inseraþi în colonia ºvãbeascã, de
þii îºi acordeazã ceterile ºi zongo- surprinde perfect atmosfera epo- nilor, parte dintre sãteni vor fi strã- ka ºi nu au voie sã interacþioneze unde se recutaserã membri în tru-
rile cu „uiaga de horincã” lângã cii ºi a locurilor, scriitorul demon- mutaþi tocmai în Cadrilater ºi mul- cu „necredincioºii” creºtini. pele SS.
ei, cãci nu-i de ºagã, un bogãtoi streazã o acuitate excepþionalã a te alte experienþe traumatizante. ªase familii de maramureºeni În final, romanul conþine un
îi ameninþã de pe prispa fãgãdã- urechii ºi o memorie fabuloasã a Cartea devine o monografie a vor reuºi în final sã fie acceptate Glosar ºi o rubricã de Note, unde
ului: „Sã mereþi în sãrãcoaie, cu vocabulelor. El nu inventeazã zi- spiritului maramureºean. în comuna Aradul Nou (acum sunt oferite ºi explicaþii privitoa-
mâna mea vã briºcãlesc dacã nu ceri, ci le reconstituie (gorduniºti, Tot în linia unei evocãri ºi re- parte a oraºului Arad) cu statu- re la unele cântece transcrise ca
zâceþi ca lumea!”. Sãtenii „ºed zongoraºi, domnucã, nu-i modru constituiri istorice sunt introdu- tul de coloniºti. Tot în Aradul Nou atare. O lecturã puternicã, boga-
modru” la „botejune” iar prima- sã nu gãtãm, punar, piroºte, se în scriere ºi documente auten- ºi-a scris romanul ºi Ionel Cos- tã în informaþii istorice, dar ºi cu
rul le ureazã la mãnãstire: „Dum- nealcoº, haptine). tice, cum ar fi recunoaºterea ofi- tin. Atât de încercaþii locuitori din impact narativ. Personal, mã bu-
nezãu vã-mburde-n rai!” Pe lângã literaturã, mai existã cialã de cãtre mareºalul Antones- Apºa de Mijloc, localitate cu un cur cã mai existã scriitori serioºi
În afarã de învierea zicerilor ºi ambiþia de a crea o monografie cu a cedãrii Cadrilaterului cãtre prestigiu aparte în istoria Româ- care sã producã astfel de scrieri
a unei lumi la zenit, romanul adu- literaturizatã a Maramureºului. În regatul bulgar. Oamenii devin niei, vor înfrunta ºi vitregiile fron- muncite ºi adânc trãite.

aspirantul la gloria literarã


a devenit un scriitor adevãrat
V
olumul de versuri al lui Tudor Postelnicu, întors acasã cã, despre moarte, furt, despre fe- le se îmbracã în haine cernite,
Constantin Pãdurea- seara târziu („Era pentru prima meia care-ºi înºealã bãrbatul, de- merg la cimitir, dar nu se mai je-
nu, Focuri de Aoleo datã când/ el nu participa la obi- spre bârfã, despre satul contem- lesc ca înainte, vremurile s-au
Mãrie, Editura Macedoneanul ceiul/ Dãnacilor cu focuri aprin- poran ºi „deranjul din 1989”. schimbat, oamenii îºi fac cavouri
2017, nu este o surprizã pentru se/ În rãscruciul Cucu ºi pe dea- Eroii sãi sunt oameni simpli, ºi cruci din marmurã albã sau nea-
mine. Îl cunosc pe autor ºi sunt lul ªolomonului”), aude frânturi anonimi, iar viziunea este una re- grã, îºi fac tron din timpul vieþii,
martor la debutul sãu literar încã de strigãturi ce rãzbãteau pânã la alistã. Majoritatea poeziilor sunt cãci aºa e moda, îºi construiesc
din perioada anilor 1980-1984, el: „– Aoleo-leo-leo-leoooo, Mã- despre dragoste, trãdare, femeia locuri de veci moderne. (Sâmbã-
când era student la Facultatea de rieeee, Mãrieeee/ Ce þi-a venit pãtimaºã. La o nuntã, la Vasile ta morþilor). Este doar una dintre
Ziaristicã, unde conduceam un þie?/ Chef de cununie!/ A trimis Cocoroaþã, în rãscruci, la Cucu, schimbãrile satului contemporan.
cenaclu literar ºi unde s-au afir- vorbã/ Cine bãããã?” ºi înþelege Ion Bobocel, cel înºelat de ne- Într-un poem, moartea apare
mat de pe atunci viitori scriitori ca cã mesajul erotic este al lui, o îm- vastã-sa cu ºoferul ei de la aba- ca un eveniment tragi-comic, de
Aurelian Titu Dumitrescu, Radu binare între liric ºi epic: „Pe un fir torul de porci, comandã lãutari- un absurd demn de Urmuz. Vitea-
Vida, Marin Constantin, Ana Ma- de aþã/ Ca sã o ia în braþã./ La lor sã cânte pentru ei, pentru „fa- zul satului, bãtãuº, hoþ, beþivan,
ria Pop, Nicolae Þone, Laurenþiu cine, bãããã?/ La fata lui Ilie Ro- milia regalã”, în râsul tuturor care curvar, face pariu cã în noaptea
Cârstean, Gheorghe Pârja, Ion manaþi./ Pe un fir de mãtasã,/ La ºtiau povestea, conform zicalei de Înviere, la miezul nopþii, va
Marin, Florin Dochia ºi alþii. Georgeta în casã...” „Nu ºtie bãrbatul ce ºtie tot sa- merge în cimitir ºi va înfige cuþi-
Recunosc ºi de astã-datã mo- Ultimul poem, Gelozie, înche- tul”. „În murmurul câmpiei”, în tul într-o cruce, dar, din greºealã,
dul sãu de a fi, spiritul oltenesc, matic, volumul ne familiarizeazã ie simetric volumul prin reîntoar- Rudarii Olteniei, o femeie tânãrã, îºi prinde ºuba în crucea cãzutã,
gluma ºi ironia, într-o carte care îl cu lumea pitorescã a satului olte- cerea la erotic, la gelozia Elenei care avea „trup de nevãstuicã/ ºi omul moare de spaimã, crezând
reprezintã pe de-a-ntregul. Con- nesc, cu datinile ºi tradiþiile spe- lui Barbu Drugã, care aude stri- Lunecoasã de baltã,/Cu perii lu- cã cineva îl trage ºi nu-l lasã sã
stat, cu bucurie, cã, în toþi aceºti cifice, cum este, de exemplu, obi- gãtul dãnacilor: „Aoleo-leo-leo- cioºi/ ªi cu ochii ca licuricii”, mã- plece. (Pariul).
ani, aspirantul la gloria literarã a ceiul prilejuit de Sãrbãtoarea Lã- leoooo, Mãrieeee, Mãrieeee,/ Ce ritatã cu un „butuc cu mustãþi”, Constantin Pãdureanu, credin-
devenit un scriitor adevãrat, autor sata Secului de brânzã de dinain- þi-a venit þie?/ Chef de cununie!/ fuge de Sânziene cu un bãrbat cios el însuºi, descrie atitudinea
a numeroase volume de prozã, tea Paºtelui. E descris un întreg Cine, bãããã?” ºi viseazã cã s-a mai tânãr, sãtulã de viaþa ei care pelerinilor olteni la Zidul Plânge-
poezie, teatru, de interviuri, de carnaval, în care ochiul de repor- împãcat cu iubitul Iulian Ureche, nu mai avea „niciun chichirez”. rii, rugându-se pentru iertarea pã-
însemnãri de cãlãtorie, apreciate ter surprinde aspecte comice, asaltat de profesoara de istorie, (A fugit de Sânziene). Alta, „fire catelor (La Zidul Plângerii).
de critica de specialitate pentru într-o manierã baladescã, de ob- noua lui colegã, ºi de foarte mul- blândã ºi darnicã/ Ce nu se lãsa O menþiune specialã meritã
originalitatea scrierilor sale, pen- servator obiectiv, care înregis- te alte femei. prea mult rugatã”, se desparte de talentul lui Constantin Pãdurea-
tru noutatea lor tematicã ºi stilis- treazã evenimentele cu un aer Oralitatea povestirii, simplita- soþul ei susþinând cã era beþivan nu de a creiona personaje ºi prin
ticã. Gazetar de profesie cu activi- grav, serios, umorul reieºind din tea, hazul scenelor, culoarea lo- ºi o bãtea. Una, rea de muscã, numele lor. Inventivitatea auto-
tate îndelungatã, membru al limbaj ºi din comportamentele calã a limbajului, pitorescul lor fac rãmâne gravidã ºi apeleazã la o rului e fãrã limite: Vasile Zgaibã,
Uniunii Scriitorilor din România ºi împricinaþilor: „Era în seara de lã- din poezia lui Constantin Pãdu- babã care a fãcut puºcãrie pen- Tudor Scrobealã, Nicolae Cercel,
al unor asociaþii culturale ºi ziaris- satul secului de brânzã,/ În rãs- reanu o lecturã agreabilã. Dinco- tru avortul ilegal. (Borþoasa). Pe Ilie Vrãjitoru, Vasile Cãpãþânã,
tice, Constantin Pãdureanu s-a cruci, la Cucu, copiii învârteau,/ lo de aspectul aparent prozaic aceeaºi temã, Avortul. Iatã cã, Vasile Mozgoavã, Dinu Cârcãia-
afirmat ca un scriitor activ, dina- Deasupra capului, mãtãuze aprin- (voit prozaic), totul se înscrie în dupã treizeci de ani, dragostea lã, Polina Scrobealã, Tãnase Cor-
mic, cu un profil inconfundabil, se/ ªi fãceau de mãscarã fetele sfera poeticului, nimic nu sunã adevãratã rezistã, iar omul care coaþã, Marin Brotac, Ilie Guºatu,
care ne propune o lume numai a din sat/ cu vorbe deºucheate din fals, nimic nu deranjeazã. Auto- se reîntoarce la iubirea din tine- Ilie Cârcel, Ioniþã Burlan, Ion Bi-
lui, lumea satului oltenesc contem- partea/ Dãnacilor care cãlcau pe rul cunoaºte bine aceastã lume, reþe este luat în braþe de aceasta, ciuºcã etc. Verbele la perfectul
poran, într-o viziune proprie, nos- alãturi”. Apoi, „În rãscruci, ve- tipologia ei, ºi îi surprinde cu ne- pupat „pe gurã”, fãcându-i pe simplu oltenesc dau o savoare
talgic-umoristicã. neau bãrbaþi/ ªi femei cu oale de disimulatã plãcere trãsãturile, amândoi fericiþi. (Dupã treizeci deosebitã stilului. S-a spus cã
Însuºi titlul acestui volum, ati- vin,/ Cozonac, prãjituri ºi furse- comportamentele, limbajul. de ani). Unii poartã pe suflet o poetul e un epigon al lui Marin
pic, ne sugereazã un univers pa- curi,/ Porneau o petrecere de zile Într-un fel, cartea lui Constan- povarã grea, o tainã pe care nu o Sorescu din La Lilieci. E adevã-
tetico-umoristic, într-un limbaj mari,/ cântând sau spunând glu- tin Pãdureanu este un document poate descifra nimeni, o durere rat, lumea e aceeaºi, personajele
folcloric, uºor ºocant pentru un me nesãrate”. „Dãnacii aprindeau liric al satului oltenesc, cu datini, ascunsã. (Suflet greu ca piatra de asemenea, dar nota de origi-
volum de poezie. Focurile sunt de focuri pe Dealul ªolomonului/ ªi tradiþii, obiceiuri. E un document de moarã). nalitate a lui Constantin Pãdurea-
naturã eroticã, iar aceasta este ºi rostogoleau spre pârâul Prodila/ sufletesc, mai curând. Oltean fi- În viaþa satului, existã, desi- nu este în afara oricãrei discuþii.
tema centralã a cãrþii. Poetul este Anvelope sau camere de cauciuc ind, recunosc modul anecdotic gur, ºi prejudecãþi. Iatã, de exem- Plonjarea în real, demitizarea, lim-
obsedat de ideea acestor focuri, mari/ De tractor sau de Dacia ar- de a povesti, istorioarele cu tâlc, plu, povestea celor doi vecini bajul frust, umoristic, ironic,
din moment ce a mai publicat ºi zând în flãcãri./ Fãceau, pe loc, cu umor ºi ironie. Este o ironie care ciocnesc ouã albe, deºi nu anecdotica, tâlcul povestirilor,
alte volume de versuri pe aceeaºi strigãturi despre/ Întâlnirile de nerãutãcioasã, compasionalã, este Paºtele, iar avertismentul stilul îi sunt specifice autorului
temã: Focuri mocnite (2012), Fo- dragoste ale bãieþilor/ Cu fetele lipsitã de tonul moralizator. , unuia dintre ei se confirmã: „Dacã craiovean, de la care ne mai pu-
curi arzând (2013), Focuri pe dea- mari din Rudarii Olteniei,/ Sau Poetul scrie despre dragoste, ciocnim douã ouã albe,/Ne apare tem aºtepta ºi la alte surprize.
luri (2014), Focuri pe colnic despre bãrbaþii însuraþi/ Care nuntã, gelozie, avort, preoþie, sâm- albeaþã în ochi/ªi cu timpul fa-
(2015), Focuri pe câmpii (2016). preacurveau cu vãduve/ ªi cu bãta morþilor, credinþã, prejudecãþi, cem apã neagrã” (Albeaþã în n Ion Haineº
Poemul care deschide, progra- muierile celor plecaþi/ În armatã”. beþie, munca la câmp sau în fabri- ochi). De Sâmbãta morþilor, femei-

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 13


L
a sfârºitul lunii februa- un cal falnic. Doar ce s-a închis
rie ºi începutul lunii
martie 2018, a fost lan-
satã, la Târgul de carte Gaudea-
despre Albumul Trecutul poarta Castelului ºi s-a pornit o
furtunã cum nu s-a mai pomenit.
Câteva clipe au trecut ºi Castelul

în Craiova de astãzi
mus Craiova, a doua ediþie a Craiului Iov a fost acoperit de ape.
albumului Trecutul în Craiova de A doua zi , oamenii din jur au
astãzi. Am folosit prima ediþie a venit, ca de obicei, la Castel. În
acestei cãrþi ca sã mã documentez locul lui au gãsit un lac, iar pe
pentru emisiunile prezentate liu Sabetay, unul dintre vorbitori. luciul liniºtit al apei plutea vãlul
câtãva vreme la Radio Craiova Am vorbit despre carte ºi de- de mireasã al fetei.
sub genericul Strãzile Craiovei spre autoare. În esenþã, ce-am În amintirea bunãtãþii ºi frumu-
ºi numele lor. Pentru mine a fost o scris mai sus. Apoi m-am întrebat: seþii fetei, oamenii l-au numit la-
carte document utilã ºi consultatã Oare de unde are Magda Buce cul Crai Ioviþa, iar aºezãrii de lân-
adesea. Mai mult, le-am oferit Rãduþ atâta har ºi atâta putere gã lac i-au zis Crai Iova.
aceastã carte multora dintre pentru a scrie despre clãdirile Apoi s-au aºezat pe marginea
invitaþii mei, veniþi la Craiova, din Craiovei? Lacului Craioviþa ºi fiecare po-
þarã sau mai de departe, pentru a Ca sã rãspund, am adaptat o vestea despre bunãtatea fetei,
participa la evenimente ºtiinþifice veche legendã ... numitã de ei Crai Ioviþa. Au po-
din domeniul ingineriei. Prima vestit trei zile ºi trei nopþi. În di-

D
ediþie a fost tipãritã atât în limba e mult, tare de mult, mineaþa celei de a treia zi, Ursi-
a r te

românã cât ºi în limba englezã, în prin locurile astea trã- toarea, cea de-a treia, a venit
tiraj limitat. Aºadar ºtiam bine ia un om bogat ºi pu- printre ei ºi le-a zis:
cartea ºi aº fi vrut sã rãsfoiesc ºi ternic, un Crai. Craiul Iov. Deºi – Oameni buni, ascultând po-
ediþia a II-a dar, fiind plecat din era bogat ºi avea un Castel mare veºtile voastre, îmi dau seama cã
þarã, nu mi-a rãmas decât sã-i trimit ºi frumos, era neferict pentru cã blestemul meu a fost prea aspru,
un mesaj electronic autoarei nu avea copii. Spre bãtrâneþe dar nu-l mai pot întoarce. Totuºi
Magda Buce Rãduþ, prin care îmi nevasta lui i-a dãruit o fatã. A fost am ursit ca prin aceste locuri sã
exprimam punctul de vedere, dar atât de bucuros încât a uitat sã se nascã mulþi alþi oameni care
mai ales speranþa cã, prin noua dea celor trei ursitori ceea ce tra- vor construi Castele mai frumoa-
ediþie, voi putea continua obiceiul diþia cerea. Douã dintre ursitori se decât ale Craiului Iov.
de a oferi aceastã carte prietenilor câtãva vreme într-o frumoasã casã nu departe de casa în care a po- nu s-au supãrat, dar a treia tare Oamenii au ascultat dar nu
veniþi în urbea noastrã. situatã în capãtul strãzii Unirii, fi- posit, pentru câteva zile Alexan- s-a mâniat ºi a aruncat un bles- s-au ridicat sã plece, iar Ursitoa-
O cunoscusem pe Magda ind adesea „salã de clasã” ºi „ago- dru Ioan Cuza, ºi el contributor tem cumplit. Castelul Craiului Iov rea, cea de-a treia, le-a zis:
Buce Rãduþ la Târgul de carte ra” pentru erudita profesoarã. Cro- la apariþia învãþãmântului supe- sã se nãruie când fata lui va pã- – Am mai ursit sã se nascã o
Gaudeamus din 2016. Atunci am nicar al evenimentelor din zona rior din România, a fermecat rãsi Castelul. fatã care, cu har ºi vorbã iscusi-
participat la lansarea altei cãrþi artelor vizuale, ºi-a fãcut simþitã auditoriul cu informaþii meºte- Craiul Iov a aflat de bleste- tã, sã scrie cãrþi despre Castelele
scrisã de autoare: Ion Þuculescu prezenþa în presa scrisã, la Radio ºugit înºiruite despre clãdirile mul care s-a abãtut asupra lui ºi ce se vor fi construit, iar faima
la Craiova. Dupã lansare am dis- sau pur ºi simplu vorbindu-le vi- Craiovei. Ajutorul domniei sale la nu o lãsa pe fatã sã iasã din Cas- despre mãreþia ºi frumuseþea lor
cutat mult despre Ion Þucules- zitatorilor. reuºita SINGRO 2016 a fost de tel. Oamenii din jur veneau ade- sã dãinuiascã peste veacuri.
cu, pictorul pe care îl descoperi- În septembrie 2016 am organi- necontestat. sea la Castelul Craiului Iov unde Era vorba despre cea care
sem în vremea liceului, dar ºi de- zat la Craiova o „întâlnire a ingi- Într-o searã, spre sfârºitul lu- gãseau la frumoasa ºi buna lui acum se numeºte Magda Buce
spre domnia sa. nerilor români de pretutindeni” la nii martie, m-a sunat la telefon o copilã o vorbã bunã, o alinare a Rãduþ.
A absolvit Institutul de Arte care ºi-au anunþat participarea veche cunoºtinþã, inginerul Cristi durerilor lor. Eu vã îndemn sã citiþi Trecu-
Plastice „Nicolae Grigorescu” din români din toate colþurile Româ- Voicu. M-a invitat la o întâlnire, Vestea despre frumuseþea ºi tul în Craiova de astãzi, scrisã
Bucureºti, secþia Muzeologie. niei, dar ºi mai de departe. Aveam organizatã peste câteva zile la bunãtatea fiicei Craiului Iov s-a cu har de Magda Buce Rãduþ, ºi
Deºi s-a dedicat mult studiului nevoie de cineva care sã le pre- Galeria „Arta” din Craiova, situa- rãspândit peste mãri ºi þãri aºa cã, sã vã plimbaþi prin Craiova. Veþi
valorilor artistice din Craiova, zinte invitaþilor mei Craiova cea tã pe colþul dintre strada Unirii ºi la vremea mãritiºului, au început citi, pe puþinele plãcuþe cu denu-
Þuculescu ºi Brâncuºi ocupând mãreaþã, Craiova care a fost ºi strada Popa ªapcã. Invitaþia, ver- sã curgã flãcãi sã o peþeascã. Nu- mirea strãzii, numele oamenilor
un loc important, a „întors pe toa- care este. balã, a fost laborioasã, dar eu am mai cã tatãl fetei, Craiul Iov, nu-i din trecutul Craiovei. Veþi întâlni
te feþele” monumentele de patri- Magda Buce Rãduþ a rãspuns, reþinut doar cã se va discuta ºi lãsa sã ajungã la fiica lui. Unul din- oamenii buni de azi, cei care lo-
moniu din Oltenia, monumentul fãrã ezitare, solicitãrii mele ºi, în despre Trecutul în Craiova de tre flãcãi a pândit-o pe fatã pânã a cuiesc pe strãzile asfaltate sau cu
feudal de la Jitianu fiind adus în seara premergãtoare deschiderii astãzi, cã va fi prezentã ºi doam- ieºit la fereastra Castelului ºi s-au gropi gata sã adune apele potoa-
prim plan. Învãþãmântul a fost alt „Simpozionului ªtiinþific al Ingi- na Magda Buce Rãduþ. înþeles sã fugã în lume. pelor ce se abat, uneori, peste
spaþiu în care s-a simþit ca acasã. nerilor Români de Pretutindeni Am acceptat fãrã rezerve. Zis-ºi-fãcut! La miezul nopþii, Castelele Crai Iovenilor.
Ca profesoarã de Istoria Artei la SINGRO 2016”, în Aula „Alexan- În ziua ºi la ora convenitã eram fata, îmbrãcatã în rochie de
Liceul de Artã din Craiova i-a adus dru Buia”, din clãdirea în care a la Galeria „Arta”. Surprizã. Eram, mireasã, cu un buchet de flori în n Gheorghe Manolea
pe elevi în muzeele Craiovei, Co- început Istoria învãþãmântului alãturi de arhitectul Paul Popes- mânã, a ieºit la poarta Castelului
lecþia Ion Þuculescu, adãpostitã superior ingineresc din Craiova, cu ºi de profesorul medic Corne- unde o aºtepta flãcãul cãlare pe

Podul suspendat etc.

N
icolae Predescu, unul
dintre cei mai cunos- n OVIDIU BÃRBULESCU Artistul Nicolae Predescu pre-
cuþi ºi apreciaþi pictori zintã în aceastã expoziþie ºi 10 ta-
blouri – naturi statice cu flori de

Nicolae Predescu – 80
craioveni, a sãrbãtorit împlinirea
a 80 de ani de viaþã ºi a 60 de ani mãr, de mac, crizanteme, compozi-
de activitate artisticã, printr-o þii cu vase ºi flori – toate realizate
expoziþie de picturã dedicatã prin folosirea unei vopsele sinte-
Anului european al patrimoniu- tice numite ACRYL, solubilã în
lui cultural – 2018, inspiratã de apã, dar ireversibilã la orice lichid,
oraºele Sibiu ºi Craiova. dupã uscare, rezistentã la luminã
Din anul 1966 a participat la ºi cu aderenþã la orice fel de suport.
toate expoziþiile anuale, regiona- Spre deosebire de acuarelã, ea are
le sau interjudeþene, la expoziþii- un registru de soluþii tehnologice
le Salonului Anual al Artiºtilor mai larg, mergând pânã la împãs-
Plastici Olteni, organizate la Mu- tãri specifice picturii în ulei.
zeul de Artã din Craiova, la expo- Cele 25 de acuarele ridicã va-
ziþiile Grupului de Artiºti Plastici loarea de ansamblu a expoziþiei.
Craioveni „Grup 6+1” ºi Peisajele din Sibiu: Catedrala
„Aquarelle Groupe”, unde, de Ortodoxã, Turnul Breslelor,
altfel, este ºi membru fondator. Case vechi, Zidul Cetãþii sau cele
De asemenea, a participat la ex- craiovene: Parcul Romanescu,
poziþiile internaþionale de acua- Dealurile Craiovei, Iarna la
relã de la Roma ºi Bruxelles ºi are marginea Craiovei ne conving
lucrãri în colecþii de stat ºi parti- încã o datã cã artistul plastic Ni-
culare din þarã ºi strãinãtate: Fran- colae Predescu exceleazã în teh-
þa, Belgia, Germania, Canada etc. nica acuarelei pe umed, petele
În aceastã expoziþie de pictu- suprapuse fuzionând între ele, iar
rã documentar-artisticã Craiova- transparenþa inducând efecte
Sibiu sunt prezentate 24 de lu- catifelate, vaporoase,de o deose-
crãri valoroase în ulei pe pânzã: bitã calitate.
peisaje din oraºul vechi Sibiu – Pe drept cuvânt, s-a spus cã
Biserica Evanghelicã, Biserica Nicolae Predescu este unul din-
parohialã, Iarnã sibianã, cât ºi tre cei mai reprezentativi artiºti
peisaje din Craiova: Biserica din Oltenia ºi ai þãrii noastre, pic-
Madona Dudu, Mitropolia Ol- tura lui fiind studiu, studiu amã-
teniei ºi Casa Bãniei, Craiova nunþit de desen, de culoare ºi de
istoricã, Lacul din Parcul Ro- compoziþie.
manescu, Castelul fermecat ºi La mulþi ani, maestre!

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


M
inistagiunea teatru- jul lui Florin Piersic jr. este mai
lui ACT de la Craio- n CRISTI NEDELCU complex, evolueazã mai mult. De
va a adus pe scena la adoraþia de la început, la izbuc-
Teatrului Colibri unul dintre
spectacolele vedetã – „Stage
Dogs”, dupã piesa lui David
Mamet, în regia lui Florin Piersic
stage dogs – straw dogs nirile de revoltã din a doua jumã-
tate a piesei (un alt fel de despãr-
þire de maestru), Florin Piersic jr.
parcurge un traseu aproape ini-
Jr., cu el ºi cu Marcel Iureº în problemã a textului. Axat prea mult þiatic, în care teatrul i se dezvãluie
distribuþie. Un spectacol despre pe poveºtile de culise, pe canca- la început ca o lume miraculoasã
lumea teatrului, mai exact despre nurile din interiorul lumii actorilor, ºi sfârºeºte prin a-l înghiþi cu to-
condiþia actorului. pe frustrãrile ºi bucuriile lor, textul tul. Florin Piersic jr. furnizeazã ºi
Titlul piesei, „Stage dogs”, m- rateazã transformarea experienþei cel mai puternic moment al spec-
a dus cu gândul la „Straw dogs” de pe scenã ºi din culise într-una tacolului, monologul hamletian „A
ºi nu doar din raþiuni eufonice. În cu valoarea general-umanã. Din- fi sau a nu fi” rostit într-o atmo-
tradiþia chinezã, existã în ceremo- colo de relaþia dintre cei doi, altã sferã de cafenea. Este ºi clipa în
niile religioase obiceiul de a reali- experienþã nu putem generaliza, ºi care înþelegem cã rolurile dintre el
za câini din paie, ce îndeplinesc acesta este principalul motiv pen- ºi maestru s-au inversat, iar per-
rolul de idoli, care dupã aceea sunt tru care spectacolul pare a nu se sonajul lui Marcel Iureº, care asis-
aruncaþi la gunoi. Într-unul dintre duce spre un final convingãtor. tã aproape fraudulos la moment,
capitolele „Cãrþii lui Tao” se scrie: Spectatorul aºteaptã sã se întâm- simte ºi el acest lucru.

a r te
„Cerul ºi pãmântul nu au inimã/ ple ceva care nu mai vine. „Stage dogs” este povestea a
trateazã fiinþele ca pe niºte câini Evident, spectacolul se bazea- doi actori cãrora scena le înghite
de paie”. Condiþia actorilor, aºa zã pe evoluþia celor doi actori. întreaga existenþã, ca un monstru
cum reiese din spectacol, este ace- în care debutantul se comportã ca prapun cu cele de pe scenã. De Marcel Iureº este, ca de obicei, care se hrãneºte cu vieþi. ªi aºa
ea a unor „Straw dogs”. un adevãrat învãþãcel în faþa ma- altfel, spectacolul este despre lu- impecabil. Personajul sãu este un mi-am adus aminte de finalul ro-
Piesa urmãreºte relaþia dintre estrului – îi soarbe cuvintele, vrea mea teatrului, care se doreºte o actor aflat în vârful carierei, de manului „Sânge în arenã” al lui
doi actori – unul aproape debu- sã afle cât mai mult din lumea în reflectare a lumii exterioare. Un alt- unde nu poate veni decât decli- Blasco Ibanez: „Deodatã, arena
tant (personajul interpretat de Flo- care tocmai a pãtruns. Evoluþia fel de a interpreta celebra replicã nul. Iar acest declin, Marcel Iureº zgomotoasã lansã un urlet salu-
rin Piersic), altul (Marcel Iureº) – relaþiei este apoi una sinuoasã, cu shakespeareanã „Lumea-ntreagã îl surprinde cu fineþe, în gesturi tând continuarea spectacolului
aflat la apogeul carierei. Previzi- certuri ºi împãcãri, cu poveºti de e o scenã, ºi toþi oamenii-s actori”. uneori mãrunte, în izbucniri puter- (...) Rãgea fiara: adevãrata, unica.”
bil, relaþia porneºte dintr-un punct viaþã care se împletesc ºi se su- Numai cã aici intervine principala nice, în momente lirice. Persona-

Dan Vivian Dorobanþu – artistul vizionar al picturii craiovene


S
ub egida Primãriei Mu- strument de comunicare”. existenþialist, amintesc obsesiile mite în trecut, dar ne proiecteazã
nicipiului Craiova, Con- Este o expoziþie ideaticã, o pictorului Wassily Kandinsky într-o multitudine de existenþe
siliului Local Municipal confruntare amplã, plinã de forþã „orice tablou se naºte, ca ºi cos- viitoare, rãspândite în pluridi-
ºi a Casei de Culturã Traian De- artisticã, între elementele limba- mosul, prin catastrofe, prin mu- mensionalitatea spaþialã. Plecând
metrescu, la Galeria de Artã „Vol- jului plastic – forme ºi culori, getul haotic al instrumentelor de la formulele artistice moderne
lard”, în luna mai, a fost vernisa- transformate în simboluri, în sen- care alcãtuiesc pânã la urmã o ale secolului XX: expresionismul,
tã expoziþia personalã de picturã zaþii ºi emoþii. Mesajul expoziþiei simfonie numitã muzica sferelor”. suprarealismul, fovismul ºi cubis-
„Albastru”, a artistului Dan Vi- este exprimat de artistul însuºi: În tablourile expuse pe simeze, mul, apropiindu-se de nonfigu-
vian Dorobanþu, care completea- „Albastru este o expoziþie ajun- armonia pãtratului este continua- rativ, peisajele întregesc demer-
zã fericit spaþiul spiritual al ora- sã la maturitate, dincolo de con- tã de miºcarea cercului, de evo- sul artistic al autorului într-o vi-
ºului alãturi de alte evenimente trastele de culoare predominã luþia formelor reprezentând celu- ziune proprie, monumentalã, am-
culturale valoroase: teatrale, mu- culorile cereºti în care omul se la originarã, embrionul – începu- plã ºi echilibratã a „jocului viu-
zicale, muzeale, stradale. Dupã simte aproape de divinitate. Ide- tul lumii. „Din haos Doamne-am lui”, a „jocului vieþii ºi a morþii în
mai multe expoziþii personale ºi ea simezei este cã orice culoare apãrut ºi m-aº întoarce-n ha- deºertul de cenuºã”: „Nud”, „Pei-
de grup, Dan Vivian Dorobanþu poate fi considerata dominantã os...”, pentru cã lumea creatã de saj”, „Nocturnã”. Cromatica este
ne aduce, în aceastã primãvarã, în spaþiul spectacolului plastic artist este dominatã de compozi- un reper important al decodificã-
o interesantã viziune a locului încercând în lucrãrile mele sã þiile care redau puterea nesfârºitã rii mesajului, al decriptãrii com-
omului ºi a creaþiei sale în siste- aduc diversitatea nuanþelor”, a creatorului: „Demiurg”, „Scena poziþiei plastice si a formelor ge- unicitate – sunt câteva elemente
mul valorilor artistice eterne, dar spunea Dan Vivian Dorobanþu. biblicã” ºi forþa minþii ºi a perso- neroase, ample, rafinat colorate. care pot defini lucrãrile artistului
ºi în propriul univers care devine Expoziþia se deschide cu sim- nalitãþii umane, „Sens”, „Auto- La vernisaj s-a spus cã „Albas- Dan Vivian Dorobanþu, care tre-
universal. Vizionarul, spunea bolul grafic al stabilitãþii ºi dura- portret”, într-o relaþie spiritualã tru” este una din cele mai intere- buie privite, descifrate ºi înþele-
criticul de artã Victor Ieronim bilitãþii – pãtratul, susþinut cro- a omului cu divinitatea. Inevita- sante ºi valoroase expoziþii de se, aºa cum spunea Brâncuºi:
Stoichiþã, experimenteazã „repre- matic de cele patru elemente pri- bil pentru accepþia noastrã uma- picturã deschise în ultimul timp „priviþi-le pânã le vedeþi”.
zentarea nereprezentabilului, mordiale: apa, aerul, focul ºi pã- nã, în pictura artistului este su- la Craiova. Forþã, noutate, talent,
imaginea pictatã devenind un in- mântul. Într-un echilibru cosmic, gerat timpul, clepsidra care ne tri- inspiraþie, valoare, originalitate ºi n Magda Buce Rãduþ

de la patru mâini la douã piane ºi orchestrã –


Ana Mirabela Dina, Clovis Alessandri ºi Matei Corvin
Sãptãmânã ineditã pentru dã, specificã marilor profesori tonalitãþi – este potrivit pentru lui muzical, Ana Mirabela Dina ºi þã în timp foarte scurt, a solicitat
melomanii din Craiova, scena preocupaþi sã transmitã mai de- ilustrarea ironiei în muzicã pe care Clovis Alessandri au apelat la concentrarea pianiºtilor ºi a or-
Filarmonicii „Oltenia” a gãz- parte experienþa proprie, de sce- o regãsim din plin în fantezia ci- abordarea modernã de prezenta- chestrei care au rãspuns foarte
duit trei muzicieni de recunoaº- nã. Deºi au un stil de predare nematograficã „Boul pe aco- re a lucrãrilor interpretate. bine sub bagheta dirijorului Ma-
tere internaþionalã – pianiºtii comun, manierele diferite de in- periº”, o suitã de dansuri ºi me- Dupã ce au împãrþit un pian la tei Corvin, atent la detalii, explo-
Ana Mirabela Dina (nãscutã în terpretare se completeazã, se lodii populare sud-americane. patru mâini, cei doi artiºti au fã- rând lejer toate zonele de expri-
Craiova ºi stabilitã în muleazã una pe alta ºi creeazã o Jean Cocteau a scris libretul ba- cut vineri seara încã un pas în mare emoþionalã, de la tristeþe ºi
Germania) ºi Clovis Alessandri senzaþie de unitate. letului-pantomimã al cãrui titlu demonstrarea virtuozitãþii ºi ex- melancolie la bucurie ºi exuberan-
(Brazilia), precum ºi dirijorul Repertoriul, francez ºi brazi- provine din cel similar al unui presivitãþii, de data aceasta cu þã. „Concertul pentru douã pia-
Matei Corvin (Africa de Sud). lian, având ca element comun cântec popular brazilian ºi a dat douã piane (Concertul în Re mi- ne” de Poulenc a fost încadrat ca
Preambulul a fost recitalul de fondul latin al celor douã culturi numele unui local parizian de nor de Francis Poulenc), o lecþie o ramã de „Menuet lent ºi Finale
marþi (22 mai 2018) al celor de apartenenþã, a fost conceput prestigiu, unde se întâlneau în de sincronizare tehnicã ºi inter- din Suita I în Do major pentru
doi pianiºti, urmând ca publicul special pentru publicul din Cra- anii ’20 mulþi dintre intelectualii pretativã. Poulenc, compozitor orchestrã” de George Enescu ºi
sã fie „luat cu asalt” vineri iova, oraºul natal al Anei Mira- perioadei interbelice. Pentru o modern, recognoscibil prin tre- „Images” (3 piese pentru orches-
seara (25 mai 2018) când celor bela Dina. Programul atractiv ºi receptare adecvatã a programu- ceri rapide ºi schimbãri de nuan- trã) de Claude Debussy.
doi soliºti li s-au alãturat dificil din punct de vedere tehnic În cele douã seri, de recital ºi
Orchestra Simfonicã ºi repu- ºi interpretativ a inclus „Sonata” concert, cei trei invitaþi au rele-
tatul dirijor Matei Corvin. de Francis Poulenc, „ªase in- vat conexiunea dintre muzica
scripþii antice” de Claude Debu- brazilianã ºi cea francezã, dar ºi

Î
n prima searã au fost pe ssy, „Congada” de Francisco puntea artisticã dintre cele trei
scenã un pian, patru mâini Mignone, „Seresta” de Ayrton continente reprezentate de cãtre
ºi o sincronizare excelentã Escobar ºi Suita „Boul pe aco- cei trei artiºti – Europa, America
a celor doi pianiºti, Ana Mirabe- periº” de Darius Milhaud. Fãrã de Sud ºi Africa – demonstrând
la Dina ºi Clovis Alessandri, îndoialã, piesa de rezistenþã a cã Muzica uneºte, ceea ce este
ambii, pe lângã carierea solisticã, serii a fost ultima lucrare, con- în perfect acord cu tematica sta-
desfãºurând o intensã activitate struitã politonal, pasaje întregi giunii Filarmonicii „Oltenia” Cra-
didacticã la Conservatorul din fiind cântate în tonalitãþi diferite. iova, dedicatã anul acesta cente-
Würzburg. Dezinvoltura ºi plãce- Dealtfel, politonalismul – proce- narului Marii Uniri.
rea de a cânta a artiºtilor a fost deu componistic de suprapune-
echilibratã de o abordare profun- re a douã sau chiar a mai multor n Mona Pop

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 15


Pe data de 18 mai 2018 a avut loc, la Roma, prezentarea volumului de poezii Amor
Cascador de Florina Ungureanu, apãrut în 2018 la Editura Aius ºi lansat in cadrul n FLORINA UNGUREANU
Târgului de carte Gaudeamus de la Craiova. Evenimentul a fost organizat ºi gãzduit de
Asociaþia Casa Romania.
La citta sotto
le maschere con te
in questa città deserta nulla mi sembra più pesante
non c’è posto per noi con te
su una strada angusta, un ebbro il tempo mi è diventato confidente
beve e ci quarda e ho tempo per amarti
di prendere un caffè insieme
u niver salia

di osservare le stelle
Foto: Constantin Sorici

questa città è vorace e orrenda


ci strappa e ci ingoia tutti sarà per questo che
funamboli e folli ancora ridono non ti ho mai scritto alcun poema
dalle chiese è rimasta solo la campana

in questa città grottesca Amore funambolo


siamo tutti, a turno, delle anime l’amore pazzesco
che muoiono giorno dopo giorno e scorazza
naturalmente nelle nostre menti
Miruna Cajvãneanu, Valeriu Dragoº Barbu, Florina Ungureanu, nascondiamo il nostro amore sotto le diventa più crudele
Petriºor Militaru ºi Valeriu Bãdulescu maschere
ci stringe i pensieri

românii din Italia participã cu La storia senza tempo


che bella donna ero
con trappole di nostalgia
amore funambolo

sufletul la evenimentele literare prima di conoscerti


mi hai strappato
e mi hai smarrito l’anima
abbiamo le mani tenere
di creta, tutti e due
sotto un cielo ricco di pioggia

T
otul a pornit de la o invitaþie a foarte multã vreme ºi le e drag sã mai afle
unor inimoase doamne care ac- ce se mai scrie în þara lor. M-au surprins ed è ne rimasta nelle piogge
tiveazã în cadrul Asociaþiei Casa plãcut, dupã lectura mea, cu tot felul de e nelle foglie calpestate il tuo bacio mi morde
România din Roma, Simona Beletchi ºi Cor- întrebãri despre cum scriu, de ce scriu che bella donna ero le cosce. nella gabbia
nelia, invitaþie la care eu am rãspuns cu poezie de dragoste, de ce acum, ce pla- fino a quando non ti amavo ho l’anima denudata
mare drag ºi, de ce sã nu recunosc, cu nuri am pe viitor ºi multe alte întrebãri la mi hai spezzatto l’anima in mille pezzi l’attimo scorre fuggente
emoþie. O doamnã tare dragã, Aurelia Pop, care sper cã am rãspuns satisfãcãtor. La e l’ho rimodellata dai vecchi fiori noiosi attraverso il mio corpo esaurito
a fost cu toatã inima în spatele acestui un moment dat, vorbeam atât de liber unii ha il colore del supplizio quanto sole rovente
eveniment frumos ºi îi mulþumesc tare, dar cu alþii, de parcã ne cunoºteam de o viaþã. che bella donna ero che luna demente
tare mult! Am avut plãcuta surprizã de a-l asculta pero’fugace urla ai lupi
Întâlnirea propriu-zisã cu admiratorii de pe domnul Valeriu Dragoº Barbu, fonda-
poezie români din Roma a fost una dintre tor al Asociaþiei Cenaclul de la Roma ºi al ora sono una storia senza tempo…
cele mai sincere ºi autentice întâlniri de radioului Vocativ Plus, care a avut bunã- belli noi Amore cieco
tip scriitor-cititor. ªi am sã vã spun ºi de voinþa ºi plãcerea de a vorbi despre volu- nel soave e indifferente dolore Hai le mani di pittore cieco
ce. Toþi cei care au venit sã mã cunoascã mul meu ºi de a-mi traduce chiar multe din non vedere, non sentire, e non provare e mi sorprendi in angoli favorevoli
într-o zi de vineri, la orele 16.00, când mulþi poeziile mele. O altã mare surprizã ºi o plã- più nulla oggi sulla mia coscia bianca
încã mai sunt la serviciu sau se pregãtesc cere deosebitã a fost întâlnirea cu binecu- solo te stava giocando un raggio di luna
de odihnã dupã o sãptãmânã de lucru, au noscuta jurnalista Miruna Cajvãneanu,
venit pentru plãcerea de a asculta poezie care a fost moderatorul evenimentului ºi Forse stavolta
româneascã ºi de a comunica liber cu ro- cu care sper sã am în continuare o colabo- Il piacere di leggere
mâni din România. Alãturi de mine au fost rare ºi o prietenie de duratã. Le mulþumesc non ti ho mai scritto alcun poema
ºi câþiva prieteni: Lucia, Mia, Vali Bãdu- din suflet tuturor, atât organizatorilor cât ultimamente la tua bocca mi parla
lescu ºi Petriºor Militaru, totul a decurs ºi participanþilor. O bucurie atât de mare ci ho provato sulla pelle
mult mai uºor, ei reuºind sã mã facã sã mã meritã trãitã cu siguranþã ºi sper sã mã ma niente in una lingua sconosciuta
simt mai sigurã pe mine ºi mai încrezãtoa- reîntorc în oraºul acesta minunat, cu oa- I miei giorni sono pieni di te e le tue dita
re. Încã de când am ajuns la hotel, am avut meni buni ºi frumoºi! Îi mulþumesc, de ase- il sole è amichevole mi leggono in braille
impresia cã sunt printre prieteni, iar im- menea, domnului Constantin Sorici care a e la luna rende le notti più soavi
presia s-a concretizat printr-o certitudine. fãcut fotografii deosebite la lansare, a fost eppure non ti ho mai scritto nessun
poema Traducere în limba italianã de
Poate e doar impresia mea, dar diaspo- ca un cadou nesperat.
ra româneascã trãieºte o astfel de emoþie sto ridendo di più Carmen Teodora Fãgeþeanu
mai sincer, sunt oameni plecaþi din þarã de n Florina Ungureanu

U
niversul poetic al Florinei Un- Calypso este cea care ascunde, care se
gureanu este cel al unui îndrã-
gostit, o eroticã a facerii ºi des-
facerii cuplului, a aºteptãrii, a împlinirii ºi
odiseea amorului ascunde, ºi nu întâmplãtor, deoarece în-
totdeauna ceea ce e ascuns, sau doar în-
trezãrit, are o forþã de atracþie mult mai
apoi a tânjirii dupã celãlalt, care se reîn- devenit fumurii/ eu nu îmi mai zâmbesc Circe înseamnã a subjuga, a fermeca. mare, ea e, am putea spune, o reprezenta-
toarce mereu, fãcând astfel povestea de în oglindã/ sunt doar eu/ restul e la tine. Ea seduce bãrbatul folosindu-se de pro- re a feminitãþii vãzutã ca obiect sexual, prin
iubire sã continue. (Restul). Lucrurile îºi pierd contururile ºi pria sexualitate, de propriul corp, scoate prisma dorinþelor masculine. Asemenea
Existã trei ipostaze ale femeii în volu- culorile, ea însãºi se simte alta, femeia îm- la ivealã latura animalicã a celui iubit. Pen- eroinei lui Homer, îºi întâlneºte iubitul
mul Amor cascador (Editura Aius, 2018): plinitã prin iubire e acum o simplã filã din- tru a-l avea se slujeºte de armele feminitã- într-una din peregrinãrile acestuia – ºi nu
Penelopa, Circe ºi Calypso. Penelopa este tr-o istorisire arhetipalã, rescrisã mereu þii ei dezlãnþuite – mã îmbrac în slow mo- mai ºtiu în care anotimp/ ne-am întâlnit
definitã perfect de verbele a aºtepta ºi a de-a lungul timpului, aceeaºi poveste, în tion ºi tac/ mã priveºti/ what a fuck/ do total întâmplãtor/ ºtiu sigur cã eram în
suferi. Viaþa ei se þese în jurul amintirilor – care doar numele protagoniºtilor sunt noi you want me or not? (WTF); umãr dezgo- contratimp/ eu îmi doream sã stai, tu,
din ghemul lunii/ trag un fir de toamnã/ – ce femeie frumoasã am fost/ pânã când lit/ luna topindu-se pe/ sânii mei, mere cãlãtor (Contratimp) ºi aceastã întâlnire
cu el cos frunzele cãzute (***). Bãrbatul, te-am iubit/ mi-ai rupt inima în bucãþi/ (Fazele lunii). ªtie cã nici un bãrbat nu o transformã, realizând cã el este alesul,
deºi absent, îi dominã toate gândurile. Ple- ºi-am remodelat-o/ din flori uscate/ are i-ar putea rezista – te chem cu carnea fre- atât de visat, atât de dorit – numai tu pu-
carea lui echivaleazã cu mortificarea – Ai culoarea suferinþei/ ce femeie frumoasã mãtând/ te vreau cu coapsele în agonie/ teai sã apari/ hotãrât sã-mi arãþi lumea
plecat într-o doarã neanunþat ºi neîndu- am fost/ dar muritoare/ acum sunt eterna te sorb cu buzele arse/ mori atât de fru- toatã/ de pe zmeie înalte ºi mari/ ºi sã-mi
plecat./ Ca o moarte surprinzãtoare. ªi poveste... (Eterna poveste). Încearcã sã mos/ peste sânii mei albi (Peste). În con- torni cu nesaþ, ciocolatã (Fruct ances-
doare. (Paharul golit) Conºtientizarea redevinã cea care era cândva, dar nu se cepþia ei, actul sexual înseamnã plãcere tral). Îl aþâþã, pentru cã îl vrea, e femeia-
faptului cã a rãmas singurã este cu atât poate smulge de sub vraja pasiunii rãsco- purã, dusã la paroxism, pasiune totalã, fãrã cameleon, putându-se plia perfect pe do-
mai dureroasã cu cât totul s-a petrecut litoare ce i-a mistuit pe amândoi. Figura limite, în care erotismul este echivalentul rinþele erotice ale bãrbatului – s-arunc un
brusc, lãsând-o fãrã posibilitatea de a în- iubitului e omniprezentã, indiferent ce ar vieþii: a iubi înseamnã a trãi – fãceam dra- sãrut vernil sau lila/ sã mã vrei în nuan-
cerca sã-l opreascã – plecaseºi trist ca o face – îþi port chipul în minte/ ºi chipul goste/ încrâncenaþi în plãcere/ ca doi þe de-albastru/ pe coapsele albe sã simt
noapte fãrã lunã/ rãmãsesem plânsã, ca nu minte/ iar mintea te închipuie/ în fel gladiatori care puteau rãmâne în viaþã/ gura ta/ sã-mi fii tandru ºi aprig dezas-
o nebunã/ cât aº fi vrut sã pot sã ºi chip (Închipuire). Realizeazã totuºi cã doar dacã se iubeau (Idilã anticã). Cor- tru (Culoarea sentimentelor). κi asumã
te-opresc/ dar n-aveam ce cuvinte sã mai singura soluþie de vindecare trebuie sã purile îndrãgostiþilor se contopesc, topin- apoi, în calitate de purtãtoare de mãºti,
rostesc/ le luasei pe toate cu tine deoda- vinã din interior, din ea însãºi. Doar în timp, du-se unul în celãlalt într-un extaz al sim- diverse roluri – toate femeile pe care
tã/ ºi plecasei trist ca o zi înnoratã/ când sufletul i se va liniºti, va exista spe- þurilor – te sorb ca pe-un vin pãcãtos/ te le-ai/ îmbrãþiºat pânã la mine/ au fost
n-apucasem sã-þi spun nici mãcar rãmas- ranþa revenirii. Nu va mai fi însã aceeaºi uit prin sângele meu/ te las pe coapsele doar încercãri/ eu sunt Cenuºãreasa/
bun/ nu puteam mai nimic, nici mãcar sã femeie – Probabil va trece mult timp/ Sã mele/ îmi sprijin un sân de gura-þi flã- braþelor tale (Pânã la mine), pentru ea
m-adun (Fãrã lunã). te uit sau sã mã uit la tine/ Ca la un mândã/ te am ºi mã ai din priviri/ pãti- iubirea fiind un joc periculos, o cascado-
Dispariþia celui iubit schimbã funda- strãin/ Care odatã îºi odihnea tâmpla/ maºe... (Teoria simþurilor). Orgasmul este rie ce se poate termina cu urmãri imprevi-
mental lumea înconjurãtoare. Întregul uni- Pe coapsa mea/ ªi putea sã îmi citeascã în acelaºi timp urlet ºi agonie, moarte ºi zibile – iubirea zãludã/ îºi face de cap/
vers devine tern ºi neinteresant – de când din ochi dorinþele ºi visurile/ Probabil reînviere – urlet în noapte/ mãtãsuri foº- prin minþile noastre/ devine mai crudã//
ai plecat/ casa îmi pare un drum neºtiut/ va trece mult timp/ Pânã când numele nind între/ coapsele mele (Vis de mãta- ne strânge de gânduri/ cu menghini de
nu mai gãsesc calea cãtre mine/ hainele tãu nu va mai avea nicio relevanþã/ Pânã se); mâna ta îmi acoperã sânul/ uºor/ iar dor/ amor cascador (Amor cascador).
stau obosite/ pe canapea,/ fotolii ºi scau- când sufletul se va îndeletnici sã mi se sfârcul agonizeazã/ între buzele tale
ne/ cãrþile îmi rânjesc hâd/ geamurile au întoarcã/ acasã (Aleile neumblate). (Agonie). n Valeriu Bãdulescu

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


ªtefan Popa-Popa’S: „lucrez la un proiect dedicat
Unirii, Testamentul meu faþã de România”
Ion Jianu: Acest interviu va ani. Cu alte cuvinte, realist vor- ª.P.P.: O sã-l vedeþi, de exem- nand I Rezoluþia Unirii pentru a fi compoziþii privind Unirea de la
apãrea într-o revistã culturalã, bind, aº fi singurul în mãsurã sã plu, pe Alexandru Vaida–Voevod, ratificatã, cu jumãtate de musta- 1918, de mari dimensiuni: 2m x 2m,
dar aº dori sã abordãm subiecte facã aceaste portrete. delegat la Marea Unire din 1918, þã lungã, cum o purta la bãtrâneþe, lucrãri monumentale. Voi alcãtui
diverse. Peste câteva zile începe I.J.: Cum aratã o asemenea unul dintre cei patru delegaþi ar- ºi jumãtate... scurtã, cum o purta o expoziþie itinerantã, prin câteva
Campionatul Mondial de Fotbal lucrare? deleni care au dus regelui Ferdi- la tinereþe. Am în lucru ºi alte oraºe ale þãrii, iar, în final, se pot
din Rusia, iar dumneavoastrã aþi vedea la Muzeul Naþional al
primit, anul trecut, o comandã de Banatului din Timiºoara.
anvergurã... mondialã: realiza- I.J.: E singurul proiect la care

nter viu
rea portretelor tuturor compo- lucraþi?

nterviu
interviu
nenþilor echipelor participante, ª.P.P.: Ei, doar nu dau totul
32 de formaþii. Îmi spuneaþi cã din casã acum. Iatã, la 1 septem-
ar fi vorba de aproape 10.000 de brie a.c., în Monaco va fi o sãr-
portrete/ caricaturi! bãtoare princiarã, dedicatã Fami-
ªtefan Popa-Popa’S: Aºa am liei Grimaldi, fondatoarea statu-
declarat, dar datele problemei s-au lui monegasc. Cum eu am cola-
schimbat total. S-a întârziat mult borat de multi ani cu Casa Rega-
de tot semnarea contractului, nu lã din Monaco, am fost solicitat
mi s-a oferit niciun euro avans ºi de data aceasta sã fac câteva
pentru lucrãri, am intrat ºi în crizã lucrãri artistice.
de timp... Riscam sã lucrez degea- I.J.: Am aflat de la prietenul
ba. Pe scurt, am renunþat ºi am dumneavoastrã din Craiova,
împuternicit pe altcineva. Între graficianul Gabriel Bratu-MIB,
timp, mi s-a ivit un contract vicepreºedinte al Asociaþiei
deosebit pentru România ºi am Caricaturiºtilor Profesioniºti
preferat sã lucrez la acest proiect. din România, cã sunteþi impli-
I.J.: Oferiþi-ne detalii despre cat în pregãtirea Salonului de
acesta. Caricaturã de Presã din septem-
ª.P.P.: Un proiect uriaº, uni- brie...
cat. ªi istoric. Cineva spunea cã ª.P.P.: Corectã informaþia. Eu
acest proiect este Testamentul lui am fãcut toatã logistica, urmând
Popa’S faþã de naþia românã. Am sã fie gãzduit de Muzeul Naþio-
pornit de la datele istorice privind nal al Banatului din Timiºoara. Va
fãuritorii Marii Uniri din 1918, pe fi cel mai mare salon de caricatu-
care anul acesta o sãrbãtorim. rã din lume, având ºi bandã de-
Mulþi dintre ei au ajuns, dupã ani, senatã. Vom avea ºi un salon
în închisorile comuniste, alþii fi- pentru copii. Lucrãrile vor fi ex-
ind marginalizaþi. Marea Unire nu puse pe o suprafaþã de 1.200 me-
au fãcut-o doar cei care au parti- tri pãtraþi! Vor fi caricaturi din toa-
cipat fizic la evenimentele din te þãrile lumii, semnate de cei mai
1918, ci ºi alþi mari români, în timp. importanþi caricaturiºti români ºi
Un Brâncuºi, un Enescu º.a. Ei strãini. Inaugurarea Salonului va
ºi-au dobândit statutul de eroi, fi în 5 septembrie a.c. E posibil sã
iar noi beneficiem de ceea ce au amplasãm în altã parte Muzeul
fãcut peste hotare pentru Româ- Popa’S, deschis anul trecut la
nia. Gândiþi-vã la Eliade, Cioran... Bastionul Theresia, aparþinând
Noi însã nu avem mare recunoº- Muzeului Naþional al Banatului.

ª
tinþã pentru unii dintre ei. Brân- tefan Popa (pe numele nut belgianului Emile Robin (106 preºedintele României Ion Ilies- Mi s-a promis o salã cu sisteme
cuºi a vrut sã doneze statului ro- de... scenã, ªtefan caricaturi într-o orã). ªtefan Popa cu cu Ordinul Meritul Cultural în de protecþie; în condiþiile aces-
mân atelierul sãu de la Paris cu Popa-Popa’S) s-a nãs- -Popa’S a realizat 131 de carica- grad de Cavaler, iar Academia tea voi aduce lucrãri de valoare...
toate lucrãrile, spre a lãsa þãrii cut la 11 iunie 1955, la turi într-o orã. Atunci a fost de- Românã ºi Fundaþia Naþionalã I.J.: Ce viitor prevedeþi Aso-
sale o altã mare moºtenire, pe lân- Caransebeº, judeþul Caraº- clarat cel mai rapid caricaturist al pentru ªtiinþã ºi Artã i-au acor- ciaþiei Caricaturiºtilor Profesi-
gã Ansamblul Monumental „Ca- Severin. A început sã deseneze lumii, recordul sãu fiind omolo- dat Diploma „Distincþia Cultu- oniºti din România, al cãrei pre-
lea Eroilor” de la Târgu Jiu. încã de la vârsta de cinci ani, iar gat în Cartea Recordurilor. În ralã” pentru prezenþa în viaþa ºedinte sunteþi?
Academia Republicii Populare la ºapte ani i-a fost publicatã 1995, la acelaºi festival de la intelectualã româneascã ºi ataºa- ª.P.P.: Un viitor foarte bun.
Române a analizat oferta, într-o prima caricaturã într-un ziar local. Saint-Esteve, a reuþit sã-ºi batã mentul faþã de opera Academiei Pãcat cã nu se unesc caricaturiº-
ºedinþã condusã de scriitorul La 14 ani a publicat prima cari- propriul record, realizând 2.772 Române. tii din toatã þara sã devenim, cu
Mihail Sadoveanu ºi… a refuzat caturã în singura revistã umoris- de caricaturi color în 10 zile ºi 10 ªtefan Popa-Popa’S este adevãrat, o putere. Sunt divizaþi,
oferta. Poporul nostru nu are nici ticã editatã sub regimul lui Ceau- nopþi, fiind declarat de cãtre pu- membru de Onoare al Internatio- pe gãºti... Ca la noi, la nimeni!
acum recunoºtinþã. Sunt ziariºti ºescu, „Urzica”. Este perioada în blicul francez ºi presa francezã nal Police Association, membru I.J.: Asemenea altor creatori
care au bãlãcãrit-o pe Nadia Co- care a început sã participe la fes- drept cel mai bun caricaturist, în al Uniunii Artiºtilor Plastici din români, sunteþi elogiat peste
mãneci, îl criticã pe Dan Puric... tivalurile naþionale ºi internaþio- ceea ce priveºte asemãnarea din- România ºi al Asociaþiei Carica- hotare ºi hulit în România...
ªi câte alte asemenea exemple nu nale. În timpul cãlãtoriilor în tre model ºi portret. turiºtilor Profesioniºti. Totodatã ª.P.P.: Scuipat în România,
sunt. Nici acum noi nu luãm ati- Franþa, facilitate de dl. Henri Ca preºedinte de onoare al este membru de onoare al Fun- aºa sã scrieþi! E mai aproape de
tudine faþã de o asemenea ingra- Coursaget, preºedintele Festiva- Asociaþiei Caricaturiºtilor Ro- daþiei pentru ªtiinþã ºi Artã a adevãr. Eu nu mã consider artist
titudine. Nu avem spirit civic, lului de la Confolens, a descope- mâni a organizat toate saloanele Academiei Române ºi al Acade- împlinit în România, ci în lume.
educaþia noastrã încã e încãrcatã rit caricatura universalã ºi a înce- profesionale din þarã. A înfiinþat miei Cita din Roma, membru al Sunt bucuros cã respir aerul din
de carenþe mari. Poporul român a put cariera profesionistã. A de- Muzeul Caricaturii la Castelul din Asociaþiei Artiºtilor Plastici Pro- România ºi nu plãtesc TVA! Eu
dat genii umanitãþii dupã ce aceº- venit caricaturistul oficial al Fes- Macea (Arad). fesioniºti (UNESCO). Este Cetã- am aici, în atelier, spaþiul meu...
tia au pãrãsit România. Aici sunt tivalului de la Confolens ºi al al- Portretul lui Dali, semnat Po- þean de Onoare în 26 de oraºe din Schengen! Aici intrã doar oameni
agresaþi de invidie ºi de tot soiul tor festivaluri internaþionale. pa’s 95, este inclus în Muzeul România, printre care: Timiºoa- de calitate.
de rãutãþi, li se pun beþe-n roate, În anul 1980, a absolvit Facul- „Salvador Dali”. În 1997 a fost ra, Craiova, Cluj Napoca, Caran- I.J.: V-aþi izolat aici, la Timi-
pe când în strãinãtate li se recu- tatea de Mecanicã a Institutului invitat de Hassan al II-lea, regele sebeº, Drobeta Turnu Severin, ºoara (interviul a avut loc în
noaºte valoarea. Politehnic „Traian Vuia” din Ti- Marocului, la Curtea Regalã, la Slatina, Ploieºti, Vaslui, Gura Hu- casa maestrului Popa’S, str. Vir-
I.J.: Cum decurg lucrurile la miºoara. Tot în 1980 a tipãrit pri- galeriile Bab Rouach, la Rabat- morului, Fãgãraº, Bistriþa, Zalãu, gil Oniþiu nr. 5). De ce?
proiectul de care fãceaþi vorbi- mul album de graficã satiricã. S-a Salé. Popa -Popa’S a fost carica- Urziceni. ª.P.P.: Ah, nici vorbã de izola-
re la început? întâlnit ºi a lucrat cu mari artiºti turistul oficial la Olimpiada de la Peste 200 de ºefi de state ºi re! Am fost la Bruxelles ºi voi mai
ª.P.P.: Caut fotografii ale fãu- desenatori ai lumii, precum: Sal- Atlanta - 1996, la Olimpiada mon- guverne, cât ºi mari personalitãþi merge la destule manifestãri, am
rarilor Marii Uniri, însã nu am gã- vador Dali, Jerry Robinson (cre- dialã de ºah de la Bled - 2002 (Slo- politice, au primit caricaturile lor, suficiente invitaþii, însã e nevoie
sit prea multe ilustrate, ºi acelea atorul celebrilor Superman ºi Bat- venia) ºi Calvia (Insula Mallorca semnate POPA’S. Dintre aceºtia sã am grijã de sãnãtate... Am avut
deteriorate, la alte vârste. Am fã- man), Vasquez De Sola, Plantu, - Baleare, Spania) - 2004, la târ- îi amintim pe: George W. Bush, câteva intervenþii anul trecut, iar
cut, dupã aceste fotografii de Emerson, La Palma, Tim, Mor- gurile internaþionale de la Berlin, Jaques Chirac, Silvio Berlusconi, medicii îmi recomandã prudenþã,
epocã, picturi pe pânzã, portrete choisne, Kruger. La Festivalul Ingolstadt, Bruxelles, Paris, Ve- Vladimir Putin, Gerhard Schröder, sã nu fac deplasãri pe distanþe
în mãrime naturalã. Încerc sã-i în- Internaþional de Caricaturã de la neþia, Praga, Varºovia, Zagreb Madeleine Albright, Aleksander mari. Iar eu cãlãtoresc doar cu
tineresc, sã-i aduc la vârsta eve- Saint-Esteve (Franþa) a stabilit º.a. A fost invitat la Festivalul Kwasniewski, Günther Ver-heu- maºina, nicidecum cu avionul. Ce
nimentului, ceea ce nu este de- recordul mondial de rezistenþã (a „Beethoven”, Ringstrassen Ga- gen, Cristopher Hill, Romano va fi vom mai vedea...
loc simplu. Am, dupã cum ºtiþi, realizat 1.527 de portrete color pe leriem, Viena, Prater, 1998, iar în Prodi, José Manuel Barroso, Do-
experienþã în privinþa asta. Sunt durata a 10 zile ºi 10 nopþi), iar pe 2002 a fost caricaturistul oficial minique de Villepin, Ségolene Prezentare ºi interviu
autorul singurului Tratat para- 17 octombrie 1995 a reuºit sã de- al Summit-ului NATO de la Bu- Royal, Ahmet Necdet Sezer º.a. de Ion Jianu
psihologic al portretului uman, pãºeascã recordul mondial de cureºti ºi Praga. De asemenea, ca-
editat în Franþa, în urmã cu 47 de vitezã, care pânã atunci a aparþi- ricaturistul român fost decorat de

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 17


C
u puþinã vreme înainte Clothilde. Gãsim ºi suficiente ele-
tot globul a asistat prin n FLORIN COLONAª mente de mobilier cum sunt pa-
intermediul transmisiu- ravanele de sticlã, jilþurile din
nilor televizate la un eveniment
pe cât de solemn, pe atât de exu-
berant, celebrarea nunþii nepotu-
lui Reginei Angliei, Prinþul Harry,
jos pãlãria! piele, sidef sau lemn sculptat în
care troneazã Clothilde cu o
rochie neagrã ºi o pãlãrie neagrã
cu boruri largi (1919). Între
cu o americanã. Nu a fost un eve- obiectele de epocã ne-au atras
niment de stat, niciun ºef de stat atenþia o pereche de pantofi din
nefiind invitat, cu toate acestea 1908. Deºi pictorul ºi-a pictat cu
am asistat la o adevãratã paradã precãdere soþia ca ºi al nostru
s er pentine

a modei. Spectacolul eleganþei ºi Gheorghe Petraºcu cu Lucreþia


al bunului gust, care în general sa, Sorello a primit, asemenea
fac deliciul privitorului, a impre- marilor maeºtri, comenzi de la ca-
sionat prin farmecul elementelor petele încoronate. Sunt cunos-
de modã în special femininã, cute portretul regelui Alfonso al
cuceritor prin fantezia liniei, prin XIII-lea în uniformã de husar
cromatica vie cu tonalitãþi cât se (1909, an în care fotograful
poate de fine. Elementul simbol a Kaulak îl surprinde cãlare în
fost pãlãria. Totul pãrea firesc, nu aceeaºi uniformã de husar) sau
numai la invitaþi, dar ºi în public. Regina Victoria Eugenia (1911),
Simple admiratoare aflate printre Interesant este portretul Julianei
numeroºii curioºi, localnice din Armour Ferguson purtând un
insule ori poate venite de la anti- colier egiptean, alãturi de o
pozi din cele cincizeci ºi nouã de amuletã egipteanã. Seria persona-
componente ale Commonwealth- litãþilor portretizate ºi inclusiv a
ului sau de aiurea, purtau în semn þinutei continuã cu Thomas
de omagiu pãlãrii cât se poate de Allende (1905) în frac, alãturi de
simpatice prin bunul gust, fie de soþie. Admirãm apoi rochia roz ºi
erau cumpãrate sau fãcute chiar pisica senioritei Barier, pe regele
de ele însele, ceea ce conducea Alfonso cu o abundenþã de or-
în mod fericit la constituirea unui dine asemenea mareºalilor
ansamblu imagistic cât se poate sovietici sau generalilor nord-
de relaxant. coreeni…
Pentru câteva clipe o fulgerã- Secvenþele de pe plaja Biaritz,
toare imagine mi-a amintit de ace- Mallorca, Zaranta ne încântã cu
le secvenþe ale Bucureºtiului in- umbrele, costume albe, pãlãrii
terbelic, de care îmi aduc aminte albe, ornate cu flori sau panglici,
din plimbãrile pe Calea Victoriei, fetele lui la plajã („Pamela”) care
de trãsurile ºi cuconetul purtând – soþia sa, imortalizatã în nenu- apar ºi într-un film din 1909.
pãlãrii care astãzi par a fi din mu- mãrate tablouri de mari sau mici Stagiul parizian este ºi el repre-
zee. Erau ateliere care se ocupau dimensiuni, membri ai aristocra- zentat cum se cuvine, cu elemente
de confecþionarea acestor obiec- þiei, viaþa în America etc. – sunt de recuzitã, în opera unui artist
te atât de necesare eleganþei ves- temele abordate frecvent pe pân- puþin cunoscut la noi ca Mariano
timentare feminine. Dupã anii ’48- zele ºevaletului sãu. A fost un Fortuny (1838–1874), care a avut
’49, proletariatul, în înþelepciunea atent observator al coastelor expoziþie la muzeul parizian al
sa conducãtoare, a scos din uz spaniole, unde plajele începeau modei din Palatul Galierra (în
acest element declarându-l bur- sã devinã locuri de agrement. urmã cu câþiva ani), el fiind
ghez, aceeaºi soartã având-o ºi Ca ºi la Eugene Louis Boudin recunoscut mai ales ca un artist
manºonul din stofã sau blanã ºi Monet pe pânzele cãrora în- care reuºise sã readucã în prim
care, þinut pe timp de iarnã drept tâlnim plajele franceze ca loc de plan vechile þesãturi veneþiene,
apãrãtor de ger al mâinilor, era promenadã ºi agrement, aºa se apare în expoziþie ºi cu o bluzã
considerat subversiv, fiindcã pu- va întâmpla cu plajele din Spania din aceeaºi perioadã. O prezenþã
tea masca un eventual revolver. la Sorolla: Santander, Zoranto, deosebitã este ºi Raquel Meller
Meseria de „modistã” a dispãrut San Sebastian, Levante care de- purtând o pãlãrie de paie cu o
pânã la urmã. Unul din ultimele vin incitante pentru inspiraþia ar- fundã neagrã.
mici spaþii care au rezistat eroic tistului ºi care îl atrag pe pictor. De la Joaquin Sorolla ca ºi de
câteva decenii s-a aflat pe Calea Sã nu uitãm nici pictura româ- la Dürer, Bruegel, Holbein, Velas-
Dorobanþilor în apropierea strãzii neascã: în primul rând pe maes- quez, El Greco ºi mulþi alþii ne-au
Profesor Bogdan. Cucoanele Joaquin Sorolla - Elena playa trul de la Câmpina, Nicolae Grigo- rãmas mãrturii preþioase, uneori
ºi-au pus pãlãriile în cutii unde rescu, care în cãlãtoriile bretone a Joaquin Sorolla de Gertrude de-o minunãþie cutremurãtoare
pictat acea celebrã pânzã în care Käsebier (1908)
moliile s-au dovedit foarte active, celelalte douã fiind binecunoscu- privind viaþa ºi moda din vremea
iar pe cap ºi-au pus basmale în- tul Prado ºi mai noul muzeul de pe malul mãrii stã pe stânci „Pes- lor. Din pictura româneascã îi mai
florate procurate pe puncte atunci artã purtând numele Reginei cãriþã la Granville”. De asemenea, este sugeratã prin vitrine care putem aminti pe Aman, Tãttãres-
când beneficiau de cartelã. La Sofia. Organizarea exemplarã a trebuie sã amintim secvenþele de asigurã o trecere domoalã dintr-o cu, Strâmbu, Mirea sau Eustaþiu
bãrbaþi, borsalina, gambeta, me- acestei Fundaþii-Muzeu care are pe litoralul românesc surprinse de incintã generoasã în alta, în fie- Stoenescu. Am plecat de la acest
lonul, jobenul, chiar ºi pãlãria din douãzeci ºi cinci de ani se obser- cãtre Gheorghe Petraºcu la care prezentându-se rochii, biju- eveniment recent ºi am parcurs
panama ºi-au aflat liniºtea în cuier, vã cu multã uºurinþã ºi în parcur- Mangalia sau la „Dune”, un loc terii, ace de pãr, broºe, cercei, câteva jaloane dintr-o expoziþie
fiind înlocuite de o splendidã ºap- gerea numeroaselor sãli în care sãlbatic dintre cele douã Eforii. De coliere, pieptene, evantaie, um- dedicatã unui maestru, subliniind
cã proletarã sau, ceea ce consti- se succed operele pictorului multe ori, în preajmã, în ambele brele, poºete, oglinzi de mânã sau rolul pãlãriei ca important acce-
tuia un adevãrat lux, un basc bleu- impresionist spaniol Joaquin însorite locuri se afla ºi Niculina de mobilier, dar ºi alte elemente soriu al vestimentaþiei de ieri ºi
marin… Sorolla (1863-1923), alãturi de Delavrancea-Dona care, ca ºi ca de exemplu o scrisoare având de azi, nu ne rãmâne decât sã
Am simþit nevoia acestor câ- sursele sale de inspiraþie: creaþii Petraºcu, a realizat o serie de sec- o imagine pe care pictorul o adre- ducem douã degete la tâmplã ºi
teva rânduri înainte de a scrie vestimentare, toalete, pãlãrii, venþe familiale pe plajã. Nu trebuie seazã consoartei, dar ºi o imagi- sã rostim salutul de respect fran-
despre o expoziþie care se bucu- evantaie, poºete, umbrele ºi, de uitatã nici plaja de la Balcic care a ne luatã din faþã de Christian Fran- cez: „Chapeau bas!”, preluat ºi
rã de un real succes la Madrid. ce nu, frumuseþi ale epocii. Pic- atras întreaga miºcare artisticã sen pe când Sorello o picta pe de noi.
Deºi preþul de intrare este unul torul Sorolla este o imensã per- româneascã. Adevãrul este cã în
destul de sever (de fapt nu mai sonalitate a lumii iberice, fiind un pictura noastrã lipsesc elemente
mare ca la Art Safari), se formea- impresionist al ºcolii lui Monet. ce þin de zona modei ce încep sã
zã o coadã uriaºã la intrare pentru De altfel, în urmã cu doi ani, în se manifeste pe plajã ºi care se
a vizita expoziþia intitulatã sala de expoziþii aflatã în faþa ca- reflectã la pictorii francezi sau la
„Sorolla ºi moda”. Este organiza- sei maestrului Claude Monet de Sorolla, ºi sunt doar simple dar
tã de cãtre acel templu al artelor la Giverny a avut loc o mare ma- excelente notaþii ale începutului
care este grandiosul muzeu nifestare ce i-a fost dedicatã. Din descoperirii efectului mirific al pla-
Thyssen-Bornemisza ºi Casa pãcate, el este mai puþin cunos- jei de pe litoralul românesc.
Muzeu Joaquin Sorolla, aflatã cut în aceastã parte a Europei, în Va fi din ce în ce mai interesat
undeva mai la extremitatea Ma- momentul de faþã numele ºi ope- de aspecte ale vieþii care se mo-
dridului. Grandiosul muzeu, re- ra sa fiind mai puþin familiare ama- dernizeazã la cumpãna secolelor:
zultatul donaþiilor soþilor Hans torului de artã din România. vestimentaþia, cu precãdere cea
Heinrich Thyssen ºi Carmen Cer- Expoziþia de la Muzeul Thys- femininã, spectacolele, cafenele-
vera Thyssen-Bornemisza, cu o sen-Bornemisza prezintã creaþii le în special în marile oraºe, Pari-
colecþie de tablouri ce cuprinde pe tema modei, reflectatã în ope- sul constituind un magnet în
de la primitivi la moderni ºi în care ra sa în perioada 1890-1920. So- epocã este declarat drept epicen-
s-au investit trei sute patruzeci rolla este un pictor al modernitã- tru al modernitãþii ºi concentrãrii
de milioane de dolari, reprezintã þii: în opera sa întâlnim detalii pri- de mari artiºti printre care ºi So-
una dintre laturile celebrului vind schimbãrile vieþii sociale, rolla, surprinzând cele mai noi
„triunghi” al muzeelor madrilene, familia ca pilon al vieþii. Clothilde atracþii ale civilizaþiei ºi ale vieþii
moderne. Atmosfera expoziþiei

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018


M
arta, croitoreasa, avea
un prieten, cu ochi n VALENTINA DI CESARE
de peruzea, aidoma
Greciei, ºi cu barba albã precum
velele care în anumite duminici
împânzesc marea. Evenimentele
Marta, croitoreasa
ºi minutele suspendate i-au fã-
cut sã se întâlneascã ºi apoi sã
(fragment)
se cunoascã în acea zi de înce-

V
alentina Di Cesare este dã. În mica lume de provincie în pe Marta în mod direct: într-un
put de varã, aºezaþi unul lângã scriitoare, ziarist cultu- care trãieºte, Marta duce o exis- anumit sens, protagonista este

u niver salia
altul, în sala de aºteptare a aero- ral ºi director artistic al tenþã simplã, metodicã, alcãtuitã un fel de spectatoare la eveni-
portului, unde, amândoi fãrã sã „Festival delle Narrazioni” din din atâtea mici ritualuri cotidiene mente, o observatoare atentã ºi
ºtie, urmau sã meargã în aceeaºi Sulmona. Locuieºte ºi lucreazã la ºi presãratã de prezenþe care apar- plinã de bunãvoinþã a tuturor
direcþie: aºteptau sã se îmbarce Milano, colaboreazã, printre alte- þin vieþii sale, chiar ºi celei mai evenimentelor ce i se întâmplã,
spre Hamburg, oaspeþi ai cunos- le, cu Succede Oggi e La Città. îndepãrtate, care îi revine mereu atât a celor trãite în mod direct
cutului Festival Internaþional al A publicat povestiri în diverse re- în minte ºi pe care ea o retrãieºte cât ºi a celor care îi sunt povesti-
Nasturilor. viste. Diverse contribuþii ale sale în mod constant, nu numai în te de cineva. Într-adevãr, fiecare
Marta mergea în fiecare an la despre literatura italianã din se- gând. Zilele sale sunt lente ºi re- capitol are ca protagonist un per-
acest festival, pentru a fi la cu- Grand Ma ºi prin cãsãtoria lor s-a
colul al XX-lea (Scipio Slataper, gulate, dedicate, în general, ce- sonaj diferit pe care Marta îl în- nãscut familia mea, chiar acolo, în
rent cu ultimele noutãþi: noile bie- Fausta Cialente etc.) ºi despre mi- lorlalþi: viaþa într-un mic sat îi per- tâlneºte ºi cu care a interacþionat
dermeier, accesoriile pentru cor- acel moment. Oh! The mistery of
noritãþile lingvistice din Italia ºi mite sã se opreascã adesea sã chiar ºi numai în mod indirect. În love! Momentele sunt importan-
setãrie, benzile fantezie, manechi- din Europa, sunt publicate în co- gândeascã ºi sã vorbeascã cu capitolele în care are un rol activ,
nele reglabile, decoraþiunile de te, do you know? De aici se nasc
lecþii ºi reviste specializate. oamenii, îi dã posibilitatea sã se protagonista dã aproape întot- poveºtile. Te opreºti ºi se naºte o
bumbac cu flori ºi carouri, acele În 2014 a publicat primul sãu abandoneze observaþiilor ºi me- deauna impresia cã este pe jumã-
pentru microfibre, nasturii ecolo- poveste, mergi înainte ºi se naºte
roman, „Marta la sarta” (Marta, ditaþiei, îi permite sã trãiascã fãrã tate prezentã ºi cã are capacita- o alta. My bunicul a decis sã rã-
gici ºi perniþele de ace în formã croitoreasa, la Editura Tabula grabã, fãrã teamã ºi fãrã întâm- tea de a observa evenimentele
de cochilie. mânã în þara vântului, darling. ªi-a
Fati din Chieti). plãri neprevãzute. „Basmele mo- într-o manierã purã, niciodatã cri- lãsat insula pentru o altã insulã.
Sute de standuri provenite din Cele unsprezece capitole care derne” din care se compune acest ticã ºi definitivã, nelãsându-se
toatã lumea se reuneau într-o ex- E atât de dificil sã înþelegi trecu-
alcãtuiesc romanul Marta, croi- roman sunt episoade uneori bi- condiþionatã de evenimente; tul, uneori.
poziþie în afara oraºului, unde mii toreasa au în prim plan figura zare în care aspectele „fabuloa- Marta este total inconºtientã de
de obiecte minuscule, în tot atâ- – Cât timp i-o fi luat din Scoþia
unei femei de vârstã mijlocie, ne- se” se amestecã cu ironia care aceastã particularitate a sa. pânã în Noua Zeelandã?
tea cutii minuscule, stãteau la cãsãtoritã ºi fãrã copii, vânzãtoare apare de fiecare datã când autoa- În prezentul numãr al revistei
rând, gata sã treacã pe sub lupa – Oh, my darling. Prea mult
de mulþi ani într-o micã mercerie rea trece în revistã dramele tim- „Mozaicul” se publicã traduce- pentru noi, pentru el nu ºtiu. Dacã
microscopicã a comercianþilor ºi croitoreasã în timpul liber pen- pului nostru, în special pe cele rea în limba românã a paginilor
din fiecare oraº din Europa. Ham- în timpul cãlãtoriei se gândea la
tru clienþii sãi. Marta este un per- legate de raporturile dintre per- 58-63, din capitolul al 6-lea al ro- rudele ºi prietenii sãi, poate i-a
burgul, cu cerul de culoarea tur- sonaj extrem de simplu, în sensul soane ºi de alegerile pe care aces- manului.
turelei ºi aromã de supã pe strãzi, luat mult ºi lui. Dar despre timp
adevãrat al cuvântului: persona- tea le fac în fiecare zi: în fiecare Prezentare de vom vorbi mai târziu.
îºi aºtepta clienþii, în fiecare an, litatea sa este una conciliantã, dintre episoade se povesteºte o
într-o atmosferã pestriþã de nou- Elena PÎRVU – Când mai târziu?
calmã, docilã, niciodatã incomo- întâmplare care rareori o implicã – Depinde de timp, time! Înþe-
tãþi ºi tradiþii.
Ca întotdeauna, Marta se va re a tuturor acestor persoane? O dorinþa, dar nu o pot spune tutu- Nu-i distingi trãsãturile, nu-i legi? TIME.
caza la Hotel Savinus, în micuþa mare confuzie, o imensã scarã ror. Alteori, în schimb, se întâm- vezi nasul, e atât de mic! Paºii – Scuzaþi-mã, bunicul dum-
camerã single de la etajul al treilea, mobilã de atracþii care primea plã ca persoanele sã fi ºtiut încã sãi sunt lenþi ºi dansanþi într-un neavoastrã a plecat cu kiltul?
cu Tv ºi minibar ºi cu o splendidã energiile ºi sechestra atenþiile; de la început cã aceea nu era ade- echilibru perfect cu liniile ºi for- – I think now, domniºoarã. Era
priveliºte spre Elbchaussee. Ceea luminile, formele, însemnele, do- vãrata lor dorinþã, dar nici în acel mele vieþii, primele pe care le iarnã when he decided sã plece,
ce, cu trecerea anilor, devenise o rinþele induse ºi fermecãtoare, în caz nu-i puteau dezamãgi pe vedem imperceptibile, imediat avea pantaloni, but I’m sure cã
frumoasã obiºnuinþã, fusese iniþi- orice colþ. Nu erau ºi ele, un pic spectatori. ce se aratã aici. El continuã sã fusta scoþianã a luat-o în mica sa
al o noutate. Micul fir care þine unite prea multe? Pãreau sã-i cheme pe cânte, apropie-te, îl poþi auzi. valizã. Când un scoþian trebuie
noile strãzi, pe de o parte, ºi cãile toþi cei prezenþi, doreau sã-i pri- sã plece face douã lucruri: îºi ia
obiºnuite, de cealaltã, este imper- meascã prea insistent. Atenþie vã rog: pasagerii zbo- kiltul, apoi bea o lacrimã de
ceptibil ºi nu se teme cã va fi des- Acelei amabilitãþi excesive, se rului NellAIR 4351, cu destinaþia Scotch. Doar atunci poate pleca.
coperit; de aceea, întorcerea anua- gândea Marta, nu trebuia sã-i Hamburg, sunt rugaþi sã se apro- – Dar a plecat chiar singur?
lã în acelaºi loc o amãgea pe Marta acorzi prea multã încredere. Dar pie de poarta de îmbarcare nr. 16, – Oh, no darling. Erau aproa-
cã e ºi va fi pentru totdeauna, în zeci ºi zeci de input, în aceeaºi repet pasagerii zborului NellAIR pe 50, they went cãtre port ºi
acelaºi timp, exploratoare ºi obiº- clipã, în acel aeroport, nu folo- 4351, cu destinaþia Hamburg, mamele plângeau. There was însã
nuitã în acelaºi spaþiu, pentru a nu seau doar la a îndepãrta oamenii sunt rugaþi sã se apropie de poar- ºi câteva mame care nu plângeau.
obosi niciodatã. ªi în aºteptarea de la gândul miilor de rãni adu- ta de îmbarcare nr.16. Au plecat aproape în zori. Era ºi
unei noi întoarceri la Hamburg, nate în lume; acestea erau utile ºi fratele bunicului meu, Logan. ªi
Marta se bucura de zãbovirea ne- pentru a alunga toate scânteile O, ce deºteptare! Azvârlitã ca Duncan, un vãr al lor care sufe-
cesarã din aeroport. neposedate, cele care conteazã o farfurie veche de Anul Nou, rea de rãu de mare, însã voia sã
În aºteptãri nu ne oprim nicio- pentru a ocupa un loc important, Marta se deºteptase din visul fie bucãtar la bordul navelor.
datã, contrar a ceea ce se crede. piesele considerate esenþiale sãu ºi avea ochii încã împãienje- Apoi era Morven, care nu a ajuns
Aºteptarea este un exerciþiu ce pentru a trãi. niþi. La asta folosesc aºteptãrile: niciodatã în Noua Zeelandã, ºi
necesitã concentrare, tãcere, abili- În acea zi, observa Marta, ori- la a recupera lumile pe care le lã- Craig, care s-a cãsãtorit cu o ita-
tate, curaj; se asudã împreunã cu cine alerga, ºi azi alergãm cu to- sam în aºteptare, undeva în inte- liancã, fiica unui brutar din Cam-
exaltãrile, chiar ºi cu cele mai amor- þii, pentru a avea un loc, o apro- riorul nostru, ºi uneori este util pobasso. Nepoþii, now, au douã
þite, se face fitness cu instinctele, bare, o recunoaºtere, un rol: este Aceasta îi pãrea Martei o exis- sã recuperãm ºi somnul. Dormi- pizzerii faimoase în Noua Zeelan-
abdomene cu pasiunile. În expec- indispensabil, este necesar, o tenþã pretipãritã, formatul unei se înghesuitã pe acel scaun fãrã dã, se numesc Molisiamo.
tativã se întâmplã mereu ceva, ºi, spun toþi. ªi astfel, într-o grabã vieþi, de completat precum o listã spãtar, ghemuitã pe ea însãºi. – Ce minunãþie, câte destine
prin urmare, ceea ce la început pare hãmesitã la finalul ales, împodo- de obiecte deþinute. Se poate în- Trezindu-se un pic înfriguratã, nu am cunoscut!
o imagine staticã, plictisitoare, este bit cu paiete ºi ghirlande, cu sãr- tâmpla ca mecanismul fãrã cusur mâncase o prãjituricã cu ciocola- – Existã întotdeauna memory
doar descoperirea unui nou drum, bãtori ataºate, ne înfrumuseþãm, sã nu funcþioneze apoi atât de tã ºi se ridicase pentru a se aºeza for people, care ne-a precedat,
curba lungã ce schimbã orizontul. gata pentru a fi imortalizaþi, sã bine, cum ne fãcuserã sã credem, la rând ca ºi ceilalþi pasageri ai domniºoarã!
Ca atâtea mici þigle pe acoperi- dãm dovada concretã a succesu- dar du-te sã le-o spui celor 7 mili- aceluiaºi zbor. – Da, e adevãrat! Le pãstrãm
ºuri, stau femeile ºi bãrbaþii în lun- lui nostru, sã demonstrãm rezul- arde de persoane cã a fost o imen- – Domniºoarã, aþi dormit vii, le putem recupera traiectoria.
gile aºteptãri ale societãþii, ºi ei ºi tatul nostru. ªi de aici, mii de do- sã greºealã! Cum se face, se în- bine?, o întrebã un bãrbat. Dar este trist cã nu am fost cu ei
ele apropiaþi ºi învecinaþi, sau, de cumente, hârtii peste hârtii, sem- treba atunci Marta, sã spui aces- – Am dormit aºa de mult?, în- în acele momente, ºi nu putem fi
cele mai multe ori, protejaþi ºi taci- nãturi, sigle, ºtampile imprimate tei mulþimi, femeilor, bãrbaþilor, trebã Marta, rãspunzând. nici acum.
turni sub verandele angajamente- cu fierul roºu ca sã certifice, sã copiilor, atât de mulþi ºi de com- – Mult, puþin. It depends! Dar – Sure! Dar cu poveºtile lor,
lor sau ale gândurilor personale. mãrturiseascã ºi sã ateste cã su- pacþi, uniþi ca un infinit colier de v-aþi odihnit? noi trãim ºi retrãim pe urmelor lor,
Conduºi pretutindeni de graba de ferinþa ºi zelul au produs o recu- perle, cum sã le spui cã a sosit – Da, cred ca da. chiar dacã cu alþi ochi. The past
a nu greºi, sufocaþi de sentimentul noaºtere, o garanþie. momentul sã se opreascã un pic? – Dacã aþi reuºit sã dormiþi în este dificil ca viitor, dar cu diferi-
datoriei, târâþi de orgoliul puterii, Totul e scris ºi când e scris, aceastã gãlãgie, cred cã eraþi foar- te probleme, do you know...
legaþi de frenezia de a demonstra, deci se ºtie cã e adevãrat, nu se Libertatea este un omuleþ sco- te obositã. – Da, noi am vrea sã ºtim totul,
locuitorii acestei planete obosesc poate contesta ºi ne aºezãm la þian, da. Are sunetul luminat al – Mã gândeam un pic la viaþã atât din trecut, cât ºi din viitor.
în încercarea de a fi apropiaþi. rând pentru a certifica dorinþele, unui cimpoi, îl poþi auzi de de- ºi am adormit; am visat un rege – Yes, eu cred cã e acelaºi lu-
Cu puþin înainte de a-ºi cu- ca ºi cum am avea nevoie de pro- parte cã vibreazã, chiar ºi acum, care oferea certificate dorinþelor, cru. You know, existã multã lume
noaºte noul prieten, Marta se misiunea cuiva, care sã decrete- dacã te opreºti puþin; este acel dar nu era chiar un rege pentru care spune: pe mine nu mã inte-
gândise: zgomotele, vocile, gra- ze: „Dorinþa ta a fost acceptatã, e omuleþ, acolo, care cântã, îl cã nu l-am vãzut bine, apoi am reseazã trecutul, spune cã trecu-
ba, gesturile, acþiunile, toate con- demnã de o recunoaºtere”. Poate vezi? Uneori se aºazã sã se odih- visat un omuleþ scoþian, am visat tul oricum e trecut ºi cã lucrurile
centrate în acel moment, precum cã e un rege cel care spune asta, neascã, alteori este în picioare, libertatea, în Scoþia. care s-au încheiat nu mai folo-
portocalele în vârtejul unui stor- un rege cu manta de herminã. rãtãcind cu kilt-ul sãu, ºi strã- – Oooo, wonderful Scotland. sesc, but it’s not true.
cãtor, dãdeau impresia de a fi doar Uneori, însã, dupã atâta oste- punge zidurile, sfideazã apele, My grand father a emigrat de aco-
o distracþie, un paliativ dispro- nealã, dupã ce ai încãlzit publi- trece dincolo de nori ºi de nopþi- lo, era dintr-un mic sat din Scoþia. Traducere din limba
porþionat pentru durerea densã cul, dupã ce ai umplut valiza cu le profunde. În micile temniþe de Într-o zi a plecat spre Noua Zee- italianã de Carmen
care contamineazã societatea. aºteptãri, inclusiv cu ale altora, fiecare zi, cele datorate, cele ale- landã în cãutarea norocului, it was Teodora FÃGEÞEANU
Cãtre care destinaþie condu- se întâmplã ca femeile ºi bãrbaþii se, cele impuse, omuleþul scoþian impresionantã cãlãtoria sa ºi nu
cea miºcarea rapidã ºi plictisitoa- sã-ºi dea seama cã ºi-au greºit se aude cântând la orice orã. s-a mai întors acasã. He meets my

, serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018 19


n RUXANDRA DEMETRESCU
rostul picturii: ceea ce se vede,
ceea ce se ascunde
Note despre pictura lui Cãtãlin Bãlescu
E
xpoziþia deschisã de blourile timpurii ºi cele actuale
Cãtãlin Bãlescu la Mu- într-o oarecare eludare a asemã-
zeul de Artã din Craiova nãrii; existã o certã asumare a
are, fãrã îndoialã, o dimensiune unei distanþe ce se interpune în-
semnificativã în activitatea sa ar- tre ochiul artistului ºi realitatea
tisticã. Mai întâi, pentru cã ne pe care o priveºte, într-un meca-
aflãm în faþa unei retrospective nism de ascundere ºi dezvãluire.
marcate de o simptomaticã omi- Tablourile timpurii erau o dova-
a r te

siune. Pictorul a ales sã prezinte dã certã a dobândirii ºi cultivãrii


o fazã timpurie, circumscrisã unei remarcabile virtuozitãþi a
temporal în primul deceniu de picturii înþeleasã nu doar ca meº-
dupã debutul sãu, alãturi de etapa teºug, ci ºi ca dialog între faire ºi
actualã delimitatã de Studiile magie. Ceea ce frapeazã ºi acum,
pentru manierism. Lipseºte seria la o distanþã de un sfert de secol,
tablourilor numerice, excluse este o anume cultivare obstinatã
acum cu bunã ºtiinþã; puntea de a fragmentului/detaliului, în care
legãturã între tablourile timpurii predominã faldul. Sã fi fost oare
ºi cele actuale poate fi identificatã o primã întâlnire cu pliul baroc?
în atitudinea fundamentalã a ar- Cãci draperia tinde sã domine
tistului faþã de imaginea însãºi. toate compoziþiile, pliatã în mul-
Am încercat sã o descifrez, în spe- tiple modalitãþi, mascând peisa-
ranþa de a înþelege cum se rapor- jul, natura moartã ºi chiar portre-
teazã acesta la realitatea din care- tul într-un joc al imaginii ce sub-
ºi extrage subiectul ºi la materia mineazã pânã la confuzie genuri-
picturalã ce-i formeazã obiectul. le picturii. Privite retrospectiv,
Am descoperit astfel, pas cu pas, tablourile timpurii par inspirate de
o dimensiune ineditã, ascunsã în lecþia marii modernitãþi de la Ma-
jocul dintre vizibil ºi invizibil, din- net la Cézanne, care a marcat ine-
tre cunoscut ºi necunoscut, vitabil ºi orice gest înnoitor în
dintre previzibil ºi imprevizibil. pictura româneascã, devenind
Mi s-a pãrut semnificativã, pe parte integrantã a pedagogiei
de altã parte, opþiunea pentru ºcolii artistice bucureºtene.
muzeul craiovean din perspecti- Dimpotrivã, tablourile baroce
va anulãrii cubului alb. Dupã ex- actuale surprind prin totalitatea
poziþia de la palatul baroc din Ti- integratoare a compoziþiilor, în
miºoara din primãvara lui 2016, care detaliul este sacrificat de
pictorul a ales ºi acum un spaþiu dragul întregului; personajele –
încãrcat nu doar de istorie, ci ºi de atunci când apar – par sã pluteas-
un decor ce ar putea pãrea la pri- cã într-un soi de magmã care nu
ma vedere neconfortabil ºi care mai e peisaj ºi care merge mult în
constituie cu siguranþã o provo- profunzimea spaþiului pictural,
care pentru orice artist contempo- anulând fundalul.
ran. În realitate, Cãtãlin Bãlescu Poate cã pasul urmãtor va fi o
nu se simte nici inconfortabil ºi explorare a naturii prin atenþia
nici respins de opulenþa palatului acordatã peisajului familiar artis-
contruit de Gottereau pentru una tului, definit de cotul Dunãrii de la
dintre familiile cele mai bogate de Cetate sau de monumentele ob-
la cumpãna veacurilor 19 ºi 20 din scure de la Maglavid ºi Dobridor.
vechiul regat. La o privire mai aten- Filmul realizat împreunã cu Nicu
tã, descoperim cã universul baroc Ilfoveanu ºi prezentat ca surprizã
provincial din capitala istoricã a binevenitã în aceastã expoziþie
Banatului a fost înlocuit de eclec- dezvãluie acest nou tip de explo-
tismul de tip Second Empire ce rare a unor teritorii uitate, redes-
dominã palatul Jean Mihail: ambi- coperite de ochiul atent, poetic al
þia arhitectului a rãspuns aspira- artistului vizual contemporan.
þiei comenditarului de a implanta Desenul a însoþit permanent
ceva din atmosfera Parisului în activitatea artisticã a pictorului
capitala Olteniei, poate din dorin- Cãtãlin Bãlescu, de la dimensiu-
þa de a marca periferia cu o strate- nea/ calitatea de schiþã, la cel de
gicã dimensiune occidentalã. mari dimensiuni, putând fi privit
Cãtãlin Bãlescu pare sã fi in- în oglinda tabloului acoperit de
tuit cã lucrãrile sale se vor aºeza culori. Sã nu uitãm cã în tradiþia
firesc în decorul eclectic al pala- clasicã, desenul e vizibilul/ invizi-
tului craiovean, în care stilurile par bilul compoziþiei. Poussin evoca
sã se amestece într-o împletire di- cele „douã maniere de a vedea
fuzã de clasicism netemperat ºi obiectele, una este de a le vedea
neobaroc. Firescul evocat mai sus pur ºi simplu, cealaltã de a le con-
ne trimite însã la o altã dimensiu- sidera cu atenþie. A vedea pur ºi
ne, mai profundã, care þine de ra- simplu nu e altceva decât a primi
portul ambiguu al lui Cãtãin Bã- natural în ochi forma ºi asemãna-
Cãtãlin Bãlescu. Credit foto: Nicolae Ilfoveanu

lescu cu modernitatea însãºi. El rea lucrurilor vãzute. Dar a vedea


este modern într-un mod mai sub- un obiect considerându-l înseam-
til, ascuns sub stratul baroc al stu- nã cã, dincolo de simpla recepta-
diilor pentru manierism. Am con- re naturalã a formei în ochi, cãu-
vingerea cã un „suflu baroc” ani- tãm cu o atenþie deosebitã mijlo-
mã tablourile realizate dupã 2010. cul de a cunoaºte bine acest ob-
Cred, de asemenea, cã exerciþiile iect”. Aceasta este, cred, lecþia
sale picturale, mãrginite la tabloul desenului practicat de pictor, iar
de ºevalet, reiau metodic formule prezenþa sa în Salonul palatului
iluzioniste ale picturii monumen- craiovean are valoarea unui me-
tale baroce practicate în veacul al mento ce va reaminti specta-
17-lea. Regãsesc aceeaºi virtuo- torului cã desenul este (aºa cum
zitate picturalã întrupatã în „car- afirmase cu ingeniozitate scolas-
nea” profundã a picturii, distinc- ticã Roger de Piles la finele
tã de stratul superficial al supra- veacului al XVII-lea) genul
feþei pictate. proxim al artelor vizuale, iar culoa-
Deºi mai dificil de identificat, rea/ coloritul, diferenþa specificã
am descifrat legãtura dintre ta- a picturii.

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 6-7 (236-237), 2018