Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 5 (235) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

Maria Alexandra Þecu – Continuarea tradiþiilor (Marele Premiu „NICU-DAN GELEP”)


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 5 ((235
235
235)) • 2018
2018
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Bizara odisee
a Cãrþii post-decembriste (II) l 2

MIªCAREA IDEILOR
bizara odisee a
Reviste româneºti din diaspora: CAIE-
TE DE DOR
Dosar coordonat de Mihaela Albu
Cãrþii post-
a rvantext

Literatura exilului ºi revistele ei:


Ileana Corbea în dialog cu V. Ierunca
(Fragment) l 3
Mihaela ALBU: Caete de dor. Metafi-
decembriste (II)
zicã ºi poezie (1951-1960) – o revistã de Motto: decata românilor de pânã în 1990: „Ai car-
referinþã a exilului românesc l 3 Biblioteca e spitalul spiritului! te, ai parte!”, în oricare sens am lua-o, îºi Revista de culturã editatã de
Dan ANGHELESCU: Constantin
te

(Inscripþie pe zidul Bibliotecii afirmã valabilitatea. Rãsturnarea de valori AIUS Printed


Amãriuþei – co-fondator al revistei Cae- din Alexandria) din societatea româneascã de azi, în care
te de dor l 5 materialitatea copleºeºte spiritualitatea, ne
Constantin AMÃRIUÞEI: Întâlnire cu Apare sub egida Uniunii

C
artea este, înainte de orice, Spi- va marginaliza ºi mai mult în lumea globa-
M. Heidegger l 6 rit, vocaþie creatoare – exclusiv lã, dominatã de societãþile ºi indivizii cu o Scriitorilor din România
Ion PÂRVULESCU: Vara l 7 umanã, condiþie fundamentalã spiritualitate superioarã, care deþin astfel
Ion SIMUÞ: O ediþie criticã a revistei pentru supravieþuirea speciei ajunsã în controlul, prin manipulare, al celor cu gân-
Caete de dor l 7 stadiul de azi al evoluþiei sale, iar Bibliote- dire deficitarã.
ca nu e un depozit de obiecte cvasiinutile, Nu vreau sã spun cã România trebuie DIRECTOR
aºteptându-ºi resemnate degradarea bio- sã devinã o þarã numai de savanþi, nici nu-
logicã pentru a reintra în circuitul mate- mai de intelectuali, nici mãcar numai de Nicolae Marinescu
riei, ci forma concentratã a puterii Spiri- bacalaureaþi, dar trebuie sã valorifice într-o
tuale a unei comunitãþi, a capacitãþii sale mult mai mare mãsurã potenþialul creativ REDACTOR-ªEF
de a cunoaºte lumea înconjurãtoare pen- incontestabil al românilor, în toate formele Petriºor Militaru
tru a o folosi ºi a o schimba în folosul sãu. de manifestare socialã, în folosul comuni-
reviste
reviste E aproape tragic sã descoperim cã dupã
aproape douã milenii ºi jumãtate de când
tãþii. ªi asta se poate realiza numai printr-o
educaþie superioarã instituþionalizatã, ca- SECRETAR DE REDACÞIE
româneºti
româneºti Biblioteca din Alexandria Ptolemeilor se
instituia ca Templu al Muzelor chiar pe
pabilã sã le ofere ºansa descoperirii voca-
þiei, mãsurate prin performanþã proprie.
Maria Dinu

din
din diaspora:
diaspora: terenul palatului regal, reunind peste 400
000 de volume, puse la dispoziþia zecilor
Renaºterea României are nevoie de
Educaþie care se face prin instituþii care îºi
REDACTORI
Cosmin Dragoste
CAIETE
CAIETE de savanþi chemaþi sã lucreze în sãli de
lecturã, galerii de artã, laboratoare, obser-
respectã cetãþenii, pentru cã ei sunt sursa
avuþiei naþionale, materiale ºi spirituale, Marius Cristian Ene
Daniela Micu
DE DOR
DE DOR vatoare sau grãdini, botanice ori zoologi-
ce, România recade în barbarie datoritã
cãci bunurile materiale se realizeazã nu-
mai în mãsura în care capãtã contur în spi- Cristi Nedelcu
unor guvernanþi bibliofobi, care distrug ritual oamenilor.
eforturile constructive de ridicare a nive- ªi, ca sã facem mesajul nostru mai con- REDACTORI ASOCIAÞI
BELETRISTICÃ lului cultural al românilor, instituþionaliza- cret, sã apelãm la Biblioteca din Alexan-
Ionuþ ORÃSCU: Poeme l 8 te de la Alexandru Ioan Cuza ºi Carol al II- dria, reconstruitã pentru a aduce la un loc Denisa Crãciun
Adrian BODNARU: UNIVversuri l 8 lea al României pânã în 1990. peste un milion de cãrþi, o arhivã uriaºã Geo Fabian
„Ideea” rudimentarã potrivit cãreia noi- conectatã la internet, un numãr copleºitor Silviu Gongonea
CRONICA LITERARÃ le tehnologii pot înlocui Cartea, implicit de materiale multimedia ºi audiovizuale,
Ion BUZERA: Un laborator solenoi- Ioana Repciuc
Biblioteca, ridicatã la nivelul politicii de muzee ale ºtiinþei ºi galerii de artã, centre Mihaela Velea
dal l 9 stat, ne condamnã la condiþia de furnizori de cercetare academicã ºi sãli de confe-
LECTURI de sclavi moderni pentru naþiunile capa- rinþã pentru publicul mai larg.
Viorel PÎRLIGRAS: SF-ul, schimba- bile sã asigure un nivel de educaþie supe- Înainte de a deplânge lipsa banilor, tre- COLEGIUL DE REDACÞIE
re de paradigmã l 10 rior membrilor comunitãþii lor, capabili sã buie sã înþelegem cã fãrã o viziune, o înþe- Gabriel Coºoveanu
Christian CRÃCIUN: Mai trãiesc po- înþeleagã realitãþile complexe ale lumii în- legere ºi o aspiraþie spre a realiza ceva, Gheorghe Fabian
kemonii? l 10 conjurãtoare, în care timpul ºi spaþiul îºi vom pierde iremediabil zestrea lãsatã de Viorel Pîrligras
Maria DINU: Mãcelul poetic sau eli- schimbã alert dimensiunile ºi efectele da- Bunul Dumnezeu prin înaintaºii noºtri.
berarea fiinþei din infernul interior l 11 toritã evoluþiei cunoaºterii umane. Dacã vrem autoturism, telefon inteli-
Cristian PÃTRÃSCONIU: Cagliostro Cartea nu este suportul material al unor gent ºi utilitãþi în vacanþe, trebuie sã exis- CONCEPTUL GRAFIC
et comp – în 10 puncte l 11 informaþii, ci un sistem dinamic de prelu- te ingineri, fermieri ºi lucrãtori creativi, Lucian Irimescu
Daniela MICU: Povestea tristã a „Ro- crare, evaluare ºi reevaluare creativã ale capabili sã propunã ceea ce ne dorim toþi:
mâniei profunde” l 12 unor informaþii de complexitate variabilã, lucruri noi, bune ºi accesibile pentru mulþi. COORDONARE DTP
Geo CONSTANTINESCU: Marin tentând sporul creativ de cunoaºtere. Mai Pentru asta e nevoie de Carte! ªi de Mihaela Chiriþã
Sorescu, în limba catalanã l 12 mult decât oricând în lumea modernã, ju- Bibliotecã!
Carmen POPESCU: Dincolo de
„complexele” literaturii române, cãtre Revista „Mozaicul” este membrã
studiile româneºti transnaþionale l 13 A.R.I.E.L.
ARTE
Cãlin STEGEREAN: La catedrã cu Partener al OEP (Observatoire
Aman l 14 Européen du Plurilingvisme)
Mihaela VELEA: S h a r e l 14
Geo FABIAN: Ce înþelegem prin un- Tiparul: Aius PrintEd
derground? l 14
Cristi NEDELCU: Impresii dupã Tiraj: 500 ex.
cãlãtoria pe planeta Festivalului Shake-
speare l 15 ADRESA REVISTEI:
Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
ANTHROPOS Tel: +40 351 467 471
Ilona DUÞÃ: Ovidiu Bîrlea în dialog
epistolar l 16 E-mail: mozaicul98@yahoo.com
Ioana REPCIUC: De ce nu existã mu- ISSN 1454-2293
zee etnografice în Franþa? l 17

SERPENTINE
Viorel PÎRLIGRAS: Oltenia în ima-
gini adolescentine l 18
9 771454 229002
UNIVERSALIA Responsabilitatea asupra
Peter S. BEAGLE: Douã inimi (I). Tra- conþinutului textelor revine autorilor.
ducere din englezã de Roxana Ilie l 19 Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiazã.
AVANGARDE
Petriºor MILITARU: „Cioran, arhive
Maria Enola Ilie – Prin Slatina veche (Menþiune)
www.revista-mozaicul.ro
paradoxale”: transfigurãri l 20

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


literatura exilului reviste

m iºcarea ideilor
ºi revistele ei româneºti
Ileana Corbea în dialog cu V. Ierunca (Fragment)
Ileana Corbea: Domnule Vir-
gil Ierunca, încã de la începu-
tul organizãrii intelectuale ºi
însemnat: Ion Pârvulescu.
I.C.: Cum priviþi acum, în per-
spectiva a peste 40 de ani, sem-
de s-a strãduit sã explice ºi sã-ºi
explice existenþa, deseori conflic-
tualã, în opera ºi existenþa sa, a
din diaspora:
politice a exilului, prezenþa dvs.
justificã cele mai numeroase ºi
cele mai semnificative dintre ini-
þiativele literare ale unei publi-
nificaþia unei reviste de „meta-
fizicã ºi poezie” cum a fost Cae-
te de dor?
V.I.: Caete de dor apar dupã
scriitorului cu savantul. Tot aici
am publicat texte inedite din Mir-
cea Vulcãnescu, Ion Barbu, E.
Lovinescu, Pompiliu Constanti-
CAIETE
cistici româneºti a exilului. /…/
Prima revistã culturalã pe care
aþi scos-o sub semnãtura dvs., în
colaborare cu Constantin Amã-
cum aþi spus pentru prima oarã
în 1951, ultimul numãr, al 13-lea,
datând din 1960. Din iunie 1954
încoace, eu sunt unicul lor redac-
nescu, Emil Gulian. Aºa cum în
Luceafãrul apãruse, sub pseudo-
nim, un poem pe care ni-l trimise-
se din þarã V. Voiculescu (Adio,
DE DOR
riuþei, a fost, dacã nu mã înºel, tor. La început, subtitlul se refe- Libertãþii), un întreg numãr din
Caete de dor, în 1951. Ce a rea doar la „metafizicã ºi poe- Caete i-a fost consacrat unui
existat între Luceafãrul, al cãrui zie”. Apoi, istoria a cam înghiþit document inestimabil: un poet
numãr doi a apãrut în mai 1949 „metafizica ºi poezia”,accentul avangardist ca Victor Valeriu
ºi Caete de dor, sub raportul cãzând pe culturã în general. Rãs- Martinescu mi-a încredinþat, de
acesta al publicisticii literare? foind cu emoþie dupã vreo 40 de abia ieºit din închisoare, un ciclu
Ce a determinat apoi efortul in- ani Caetele, pot spune fãrã sfia- de poeme aproape tradiþionalis-
telectual al Caetelor de dor? lã cã ele constituie un document te, sub pseudonimul Haiduc (nu
Virgil Ierunca: Da, de la Ca- al obsesiei româneºti. s-a aflat cine semna sub pseudo-
ete de dor încoace, am semnat Caetele constituie, presupun, nim înainte de 89). Alt document
mereu Virgil Ierunca1. Aici eram o sursã bibliograficã de cert inte- ce mi se pare excepþional: tradu-
cu adevãrat la mine acasã. În afa- res pânã ºi azi. Aici, de pildã, ºi-a cerea pentru prima oarã în limba
rã de principalii colaboratori de publicat Eliade nenumãrate frag- românã a textului heideggerian Ce
la Luceafãrul au apãrut tot felul mente de Jurnal, ca ºi Jurnalul este metafizica de Walter Biemel.
de nume noi ºi uneori mi s-a în- romanului Noaptea de Sânziene. În ceea ce mã priveºte n-aº uita
tâmplat sã chiar „lansez” – ca sã ªi mai important: un Fragment rãspunsul meu la atacurile cu
zic aºa – pe unii scriitori. Cel mai autobiografic în care Mircea Elia- care m-a onorat G. Cãlinescu cu
prilejul apariþiei în Enciclopedia
Pleiade a capitolului despre lite-
ratura românã. Textul meu a apã-
rut în nr. 11 din iunie 1957.
Sã adaug, anecdotic, cã Mihai Ra-
lea i-a povestit lui Eftimie Gher-
man, lider socialist exilat la Paris,
cum atât Al. Rosetti, cât ºi el în-
suºi i-au cerut stãruitor lui G. Cã-
linescu revista mãcar pe o noap-
te, însã criticul a refuzat furios.
(Fragment dintr-un interviu
publicat în Jurnalul literar nr.
21-24/ 1998 ºi reluat în ediþia cri-
ticã a Caetelor de dor, n.red.)
1
În Luceafãrul, Virgil Ierunca ºi
unii colaboratori (ca de ex. Emil Cio-
Dosar coordonat
ran) au semnat cu pseudonime. de Mihaela Albu

n MIHAELA ALBU

Caete de dor. metafizicã ºi poezie


(1951-1960) – o revistã de referinþã
a exilului românesc
Majoritatea revistelor lite-

Î
ntreaga activitate cultura- nalul sãu (Trecut-au anii, Huma- pra situaþiei celor care o editau, acelea de a lupta cu arma culturii
rare apãreau la Paris din ini- lã a primei etape a exilului nitas, 2000) întâlnim adesea refe- dar ºi – în direcþia propusã ade- – , redacþia specificã (repetãm!)
þiativa îndeosebi a lui Virgil românesc, în care inclu- riri la greutãþile întâmpinate în edi- sea de Eliade – asupra valorii faptul cã se adreseazã celor care
Ierunca, de la „Caete de dor” dem, firesc, publicistica (în spe- tarea Caetelor de dor, de la refu- culturii, a rolului sãu în lupta „aici ºi acum, inaugureazã o altã
ºi „Limite”, la „Fiinþa Româ- cial literarã) se constituise – de- zul unor conaþionali de a ajuta ºi celor exilaþi: prezenþã în vreme, aceea de a
neascã” ºi „Ethos”. sigur conºtient – ca un „antidot” pânã la privaþiunile materiale (în „Caetele acestea sãrace substitui categoriei politice, di-
Monica Lovinescu (Ierunca foloseºte la un moment primul rând ale lui Virgil Ierunca, apar fãrã un „cuvânt de înce- mensiunea de risc ºi distanþã a
dat termenul) faþã de producþia dar ºi ale lui Constantin Amãriu- put”. Pentru cã ele vorbesc ce- spiritului.” Prin simpla compara-
Caete de dor vor face sã în- literarã din þarã, ideologizatã to- þei1). Într-o singurã frazã, Virgil lor puþini. Acelora care în liber- þie cu revista anterioarã, aceastã
tâlneascã în dialog vorbele tal în anii sovietizãrii. Ierunca consemneazã ºi motiva- tate ºi râvnã probeazã vrerea de nouã publicaþie se dovedeºte a
mari ale celor simpli cu trata- þia sa de a edita o nouã revistã, dãinuire a cuvântului ºi gându- fi un pas înainte. Nu se poate afir-

L
tele filosofilor occidentali, ce a trei ani de la încetarea cu un subtext de neacceptare a lui românesc. Acelora, mai cu ma cã progresul de conþinut al
constituie însãºi logica de a fi primei reviste literare conþinutului ºi orientãrii presei osebire, care aici ºi acum, inau- Caetelor… s-ar datora numai fap-
a oamenilor. /…/ Revista se din exil, Luceafãrul româneºti din exil de la acea datã: gureazã o altã prezenþã în vre- tului cã Ierunca a câºtigat experi-
afirmã, în intenþia ei, ca o con- (publicat în doar douã numere, „... apãrem pentru a pune dis- me, aceea de a substitui catego- enþã cu prima revistã, deoarece
tinuare a culturii româneºti în 1948 ºi 1949), o nouã revistã tanþe./…/ Mã ridic împotriva cri- riei politice, dimensiunea de risc se ºtie cã el avea „ºcoala” editã-
dintre cele douã rãzboaie. româneascã apare la Paris, dato- ticii în exil, a epigramelor, a lipsei ºi substanþã a spiritului.” rii încã din þarã, unde publicase
Constantin Amãriuþei ratã în principal entuziasmului ºi de þinutã.” Textul trimite cititorul la ace- în 1942 revista Albatros2 (împre-
dãruirii lui Virgil Ierunca Acesta În primul an, Caetele … au eaºi constantã preocupare – pãs- unã cu Geo Dumitrescu) ºi în 1945
Rãsfoind cu emoþie dupã nu a fost numai redactor (la nu- apãrut trimestrial, apoi bianual, trarea limbii ºi continuarea moº- Agora (alãturi de Ion Caraion).
vreo 40 de ani Caetele, pot merele 1 - 7, alãturi de Constan- dar cu numãrul de pagini sporit, tenirii culturale, în cuvintele re- În timp, înfiinþarea de reviste ca
spune fãrã sfialã cã ele con- tin Amãriuþei, iar apoi singur), ci ajungând pânã la 13 apariþii. dacþiei aceasta fiind „vrerea de formã de manifestare a cuvântu-
stituie un document al obse- ºi finanþator al publicaþiei, chiar „Nota” de deschidere a primului dãinuire a cuvântului.” lui în exil se va dovedi la el chiar
siei româneºti. dacã viaþa exilatului era în acea numãr, un fel de articol program, Ca ºi în Luceafãrul, plecând o adevãratã vocaþie. Progresul
Virgil Ierunca vreme încã plinã de lipsuri. În jur- informeazã direct cititorul asu- tot de la principiile lui Eliade – rezidã în atragerea de noi nume

, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 3


ºi mai ales publicarea unor arti- Pentru cititorii din România Înainte de a-i cita un poem axat sile Þârã, Constantin Tâcu ºi Cioran care mã anunþã – pe fran-
cole mult mai numeroase ºi de care nu au nici astãzi acces la re- pe tragedia închisorilor comunis- chiar Virgil Ierunca.” Poezie mai þuzeºte – cã a citit cu mare plãce-
realã substanþã. Stau mãrturie în vistã(deºi o ediþie criticã – parþi- te („Cãþeii pãmântului”), Ierunca semneazã Yvonne Rossignon, re Caetele.” Apoi, în 14 mai: „Pe-
m iºcarea ideilor
acest sens nu numai semnãturile alã – a fost realizatã în cadrul unui atrage atenþia asupra „asasinãrii” ªtefan Baciu, Vasile Posteucã, tru Iroaie îmi trimite de la Palermo
care se continuã – Eliade, Vintilã plan de cercetare al Institutului poeziei într-o þarã în care regimul Antoaneta Bodisco º.a. felicitãri pentru Caete.” Revista
Horia, Al. Busuioceanu, dar ºi atra- „G. Cãlinescu” de Mihaela Con- suprimase libertatea. Chiar dacã În interviul citat mai sus, Vir- are ecou ºi mai departe. Astfel, în
gerea de nume noi – Constantin stantinescu-Podocea ºi Nicolae nu îl socoteºte „un poet mare”, gil Ierunca sublinia importanþa 25 iunie, redactorul va nota cu
Amãriuþei, Ion Pârvulescu, Victor Florescu, probabil cã numãrul de Ierunca aminteºte cã „de la traducerilor din revistã în ºi din satisfacþie: „B.B.C.-ul, trecând în
Buescu, Yvonne Rossignon, exemplare a fost destul de redus Lautréamont încoace, va trebui limba românã, rolul acestora fi- revistã publicaþiile din exil, se
Vasile Þârã, Pierre Emmanuel º.a. ºi, oricum, ediþia este epuizatã)- sã se þinã seama oricând de pi- ind de la sine înþeles în stabilirea opreºte foarte binevoitor asupra
Sursa titlului (ales chiar de vom detalia mai jos câteva dintre cãtura de sânge a intelectualu- unei mai bune circulaþii a litera- Caetelor de dor. Mã bucur de-
cãtre „co-director”) a fost „inspi- rubrici ºi vom cita o parte dintre lui. Pentru ca sã nu mai pome- turii. De aceea, redactorii intro- oarece astfel atât prietenii, cât ºi
rat de faimoasele Caiete ale Ple- materialele inserate. nim de sângele poeþilor, care e duseserã frecvent traduceri din duºmanii mei de la Bucureºti vor
iadei de la Gallimard”. Vom începe cu Mircea Eliade sânge de aur.” poezia româneascã (Arghezi, Voi- afla cã nu tac.” De asemenea, în
Informaþii privind istoria revis- care semneazã, printre altele, (în Vom exemplifica în continuare culescu, Bacovia, Macedonski), 27 iunie: „S-a întors Amãriuþei din
tei, începuturile, principalii cola- nr. 4/1951) o piesã de teatru în- cu un alt semnatar poate mai pu- din proza lui Mateiu Caragiale, Germania, unde l-a vãzut pe
boratori etc.aflãm de la Ierunca tr-un singur act, intitulatã 1241 þin cunoscut cititorilor, spicuind dar ºi fragmente din texte origi- Heidegger care l-a autorizat sã
însuºi, deopotrivã din jurnal ºi (an în care au nãvãlit tãtarii pe ºi din contribuþia sa în paginile nale semnate (de exemplu) de publice în Caete de dor traduce-
din interviul cu Ileana Corbea din teritoriul nostru organizat în cne- Caetelor de dor. Constantin Noica – „Pe marginea rea unui text nepus în comerþ.”
Jurnalul literar (1998). Numind zate), un fragment din Jurnal la Astfel, un nume important al Învãþãturilor lui Neagoe Basa- Cel care citeºte astãzi revista
Caetele „un document al obse- Cordoba (în nr. 5/ 1952), Frag- exilului românesc, colaborator la rab” ori de Mircea Vulcãnescu – aceasta de început de exil va în-
siei româneºti”, are certitudinea ment autobiografic I, datat Caete de dor este criticul Mir- „Despre spiritul românesc”. þelege pe deplin ºi scopul, ºi ati-
cã revista este „o sursã biblio- „Paris, 24 martie 1953” (nr. 7/ cea Popescu, cel care mai târziu Încã un aspect important al tudinea celor care scriau în pagi-
graficã de cert interes pânã azi.” 1953), Fragmente de jurnal (nr. va face din Revista Scriitorilor revistei este rubrica finalã, numi- nile ei – ºi în primul rând a lui
ªi pe bunã dreptate, deoarece 8/ 1954), precedat de o Notã a Români, aºa cum aprecia Virgil tã „Bibliografie”. Aºa cum spe- Virgil Ierunca – ºi anume dorinþa
cuprinsul noii reviste este foarte autorului în care se spune: „La Ierunca, „o publicaþie a tuturor cificã însuºi redactorul publica- de a continua în libertate ceea ce
complex, iar prin rubricile ºi titlu- sugestia prietenului Virgil Ierun- tendinþelor culturale ºi estetice þiei, aceasta cuprindea „o amã- nu se mai putea face în þara su-
rile articolelor, dã o imagine nu ca, desprind dintr-un jurnal din din exil.” Printre contribuþiile sale nunþitã bibliografie a tot ceea ce pusã „ciumei dialectice”, cum
numai asupra genurilor aborda- anii 1941-1944, aceste câteva frag- la Caete de dor extragem, drept apãrea în exil”, indicând anterior numeºte odatã comunismul chiar
te, dar ºi asupra diversitãþii do- mente. Le-am ales în aºa fel încât exemplu, eseul „De consolatione cã „lucrul acesta se va repeta în în paginile jurnalului sãu. „Politi-
meniilor ºi a preocupãrilor inte- sã nu oglindeascã nici întâmplãri philosophiae” din numãrul 8. toate revistele mele.” De impor- ca” publicaþiei, modalitatea de a
lectualilor români aflaþi în exil la de interes strict personal, nici is- Punându-ºi textul cu titlul împru- tanþa acestei rubrici –inestimabi- da replicã imposturii ºi degradã-
acea datã. În Trecut-au anii mai toria acelor ani tragici.” mutat din Boetius, iar ca subtitlu lã astãzi pentru informarea asu- rii intelectualilor din þarã, ca ºi
aminteºte de publicarea unor Ca iniþiator ºi principal redac- „Câteva teze provizorii”, Mircea pra neobositei activitãþi cultura- „politrucilor” care îi atacau prin
fragmente din Jurnalul lui E. Lo- tor al revistei, Virgil Ierunca e Popescu propune reflecþii pe le a celor aflaþi în alte þãri – ne toate mijloacele pe cei plecaþi, era
vinescu (deþinut de Monica Lo- întâlnit ºi în calitate de semnatar marginea filosofiei ca ºtiinþã; putem da seama fie ºi numai la aceea de a scrie cât mai bine, de a
vinescu), de un studiu al sãu (prolific) de articole ºi poezii în acesteia, în „anxietatea gândirii parcurgerea titlurilor cuprinse produce opere literare viabile.
asupra operei lui Brâncuºi (în nr. fiecare numãr. Semnalãm, printre contimporane”, i se cautã numai într-un singur numãr de revistã. Astfel, în 18 septembrie 1951, în
1): „18 februarie. Redactez toatã altele, criticã literarã, recenzii, „soluþii parþiale, prea legate de Sunt semnalate cãrþi, studii, pu- Jurnal, Virgil Ierunca îºi va expu-
dimineaþa un studiu despre Brân- note de lecturã ºi portrete sub- contingenþã ºi de ins”. blicaþii, citãri ale unor lucrãri ro- ne crezul direct: „...noi nu vrem
cuºi pentru Caete de dor. Mã în- sumate de cele mai multe ori ru- Încercând, prin câteva exem- mâneºti, traduceri, contribuþii ale sã polemizãm cu politrucii de-
vecinez cu universul lui din ce în bricii „Carte de recitire” (ca de ple, sã dea rãspuns întrebãrii „la unor scriitori români la volume cât creând ºi oferind spirituali-
ce mai pãtimaº.”; se referã apoi exemplu despre Maurice Blan- ce serveºte, în definitiv, filoso- colective apãrute într-o þarã sau tãþii române un va urma peste
la traduceri din poezia româneas- chot, André Gide, J.P. Sartre, Jean fia”, autorul trece – cu doveditã alta, contribuþia unuia ºi acelu- hotare.” (s.n.).
cã („23 iulie. Basil Munteanu îmi Paulhan, în nr. 5; despre René cunoaºtere a istoriei filosofiei – iaºi scriitor în mai multe reviste, La acest „va urma”, la aceastã
aduce la Naþionalã vechi tradu- Daumal, Drieu la Rochelle, Ca- prin texte fundamentale, deopo- recenzii la cãrþi publicate în edi- continuitate a culturii noastre în
ceri ale lui din Blaga pentru Cae- mus ºi J. P. Sartre, în nr. 6), dar trivã ºtiinþifice, dar ºi literare turi româneºti sau strãine, pole- libertate a contribuit în mare mã-
te.”), eseuri pe teme diverse (cum inserate ºi la alte rubrici, cum este (Shakespeare, în primul rând). Un mici, schimburi de idei pe teme surã ºi revista Caete de dor (pre-
ar fi cel al Antoanetei Bodisco portreul lui Victor Buescu la „Ro- subcapitol se referã – în mod fi- culturale ºi toate acestea dau o þioasele ºi râvnitele Caiete de
despre pictorul spaniol Zurba- mânii deplasaþi” sau elogiul adus resc, mai ales datoritã perioadei imagine de ansamblu asupra di- dor”, cum le va numi mai târziu
ran). Ierunca – pasionat de poe- lui Tudor Arghezi (cel încã neîn- în care e scris textul (datat martie versitãþii preocupãrilor, dar ºi Mircea Popescu în Fiinþa româ-
zia lui Dan Botta – va nota de regimentat regimului comunist) în 1954) – la marxismul care avea asupra cooperãrii între intelectua- neascã, nr. 4/ 1964) ºi nu mai pu-
asemenea în ziua de 13 februarie nr. 2/ 1951: „Operele complete ale pretenþia „de a transforma, în loc lii exilului românesc, contrar unor þin realizatorii ei, Virgil Ierunca ºi
1960 cã vrea sã închine „în între- lui Tudor Arghezi nu se comple- sã explice lumea” ºi pe care, de- voci care clamau dezbinarea. C. Amãriuþei.
gime” Caetele (numãrul respec- teazã cu adevãrat decât acum ºi sigur, nu a ajuns sã o facã, „cel Dacã am reproduce lista acestei
tiv, fireºte) lui Dan Botta, inse- la el acasã: el adaugã pentru o puþin în semnificaþia imediatã ºi „bibliografii” din fiecare numãr ar
rând totodatã un text despre poet ediþie a onoarei – mai definitivã curentã a cuvintelor”. De aceea, fi suficient pentru aavea imagi- 1
„Ne hotãrâm sã scoatem Caete
primit de la Horia Stamatu. ºi mai grãitoare – tãcerea lui.” argumenteazã autorul care trãieº- nea clarã asupra fenomenului de dor numai Amãriuþei ºi cu mine.
Despre începuturile revistei, Nu este rarã în oricare dintre te în epoca proliferãrii ideologiei cultural românesc din exil în am- Monica Lovinescu (...) va fi doar
ca ºi despre munca redacþionalã rândurile scrise de Virgil Ierunca marxiste: „Filosofiei nu i se poate plitudinea ºi diversitatea sa re- „colaboratoare”. N-are de unde face
de concepere a noii publicaþii ne tema exilului – fie când face atribui, în patria ideilor ºi a cultu- marcabilã. efortul material necesar, adicã sã dea
putem completa informaþiile cu portretele unor prieteni, fie când rii, rolul pragmatic al activistului, Caete de dor nu a trecut ne- jumãtate din bursa ºi aºa minimalã.
ceea ce povesteºte Constantin recenzeazã o carte, fie când vor- care-i repugnã prin esenþã; ºi cu observatã. Ierunca va consemna, Parcã ale noastre ar fi mai mari!”
(V. Ierunca – Trecut-au anii).
Amãriuþei (în „Simple amintiri beºte despre acþiunile confraþi- atât mai mult se poate adapta ea de exemplu: „O scrisoare de la
despre începuturile Caetelor de lor cu care împãrtãºeºte aceeaºi la intrarea în slujba unei clase
dor”, articol publicat de Jurna- soartã a vieþuirii pe pãmânt strãin. sociale, a unui imperialism în cã-
lul literar, nr. 15-18/2000): „în pri- Ceea ce scoate în evidenþã de fie- utare de arme ideologice cu aju-
mul numãr din Caete de dor am care datã este exilul pus sub sem- torul cãrora sã poatã înainta.
propus o rubricã permanentã: nul verbului „a face”, a acþiona, a Numai pe un plan cu totul teore-
Povestea vorbei, unde am pre- întreprinde ceva care sã slujeas- tic, sublimat ºi imponderabil, ope-
zentat Riga Crypto… a lui Barbu cã celorlalþi. Un exemplu este (în rând insensibil la mare distanþã,
(„acest mic luceafãr”…). Inspirat, cadrul rubricii „Cronica”) prezen- apare legitimã – cum grano sa-
Virgil Ierunca a propus atunci O tarea fãcutã editurii ce purta nume lis! – susþinerea cã filosofia trans-
seamã de cuvinte, rubricã de pro- simbolic, „Cartea pribegiei”, pusã formã lumea: o transformã întru-
zã istoricã.” Alte rubrici ale Cae- în paralel cu romanul La vingt- cât este o filozofie autenticã, o
Daria Cristiana Dincã – Paralele (Medalia de Bronz a Salonului)

telor… mai sunt „Carte de ceti- cinquieme heure (des criticat ºi gândire bine închegatã, aºa cum
re”, „Dialog”, „Românii depla- în Jurnal) considerat „o afacere”. se spune cã ºi arta adevãratã, fãrã
saþi”, dar ºi multe texte de litera- În Caete de dor, Virgil Ierunca a fi moralizatoare, fãrã a-ºi pro-
turã – poezie ºi prozã –, traduceri mai publicã ºi poezii proprii (dãm pune în mod deliberat scopuri
etc. neînregimentate într-o rubri- ca exemple „Poeme”, în nr. 7, „Pro- educative, ba chiar complãcân-
cã specialã. logul copacilor”, în nr. 8), dar ºi du-se, uneori, în „sentimente
traduceri în limba românã din rele” de care vorbeºte, în cunoº-
Raymond Queneau, Francis Pon- tinþã de cauzã, Gide, este totuºi
ge, Henri Michaux º.a. Aºa cum moralã, în sensul cã îmbunãtãþeº-
ne va obiºnui de la microfonul te natura omului. Acelaºi lucru se
Europei Libere, iar mai târziu în poate spune cu întemeiere despre
cãrþile publicate la Humanitas filosofia bunã.”
(Româneºte, Subiect ºi predi- Caete de dor cuprinde multe
cat), unele portrete sunt de fapt semnãturi ºi nu le putem enume-
reviste necrologuri prilejuite de durerea
veºtii trecerii în nefiinþã a unui
ra aici pe toate. Redactorul sãu
atrãgea atenþia ºi asupra poeziei
scriitor. Un exemplu în revistã publicate în paginile revistei,
româneºti
româneºti este textul de o paginã (din nr. 5),
intitulat „A murit un poet”, închi-
spunând chiar (în interviul cu Ilea-
na Corbea) cã „poezia a ocupat
din diaspora: nat lui Constantin Tonegaru.
Încã de la prima frazã cititorul este
evident un loc privilegiat” ºi cita
nume cunoscute ºi necunoscute
CAIETE
CAIETE pus în temã cu tristul eveniment,
dar mai ales este fãcut public fap-
astãzi ca ªtefan Ion Gheorghe,
Mihai Niculescu, N. Caranica,
DE DOR tul cã în România poetul „fusese
târât prin mai multe închisori”.
Alexandru Vona; „poate prima
oarã, Paul Miron, Ioan Cuºa, Va-

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


n DAN ANGHELESCU

m iºcarea ideilor
Constantin Amãriuþei – co-fondator al
revistei Caete de dor. metafizicã ºi poezie.
„Memoria nu încearcã sã front publicistic al emigraþiei trundere în adâncimea pelagicã a cu”. Dar editorialul propriu-zis al cedentalã. Dar nu ca Fiinþã ex-
salveze trecutul decât pentru româneºti. universului folcloric. Devine me- Caetelor se va materializa ºi el primatã în idei (ca în filosofia
a servi prezentului ºi viitoru- Aºa se explicã faptul cã revis- reu vizibilã o subtilitate ºi o anu- într-un articol intitulat Naþiona- occidentalã) ºi nici ca Mister
lui.” ta Caete de dor fusese preceda- me ºtiinþã ce îi este proprie atunci lism transcendental (în numãrul (redat de Icoana divinului, ca
Jacques Le Goff tã de alte douã publicaþii: în 1947 când reuºeºte sã surprindã atât 2), temã pe care o va relua ceva în fenomenul religiosului în ge-
apãruse Curierul român (bule- de volatila culoare a experienþei mai târziu în eseul Starea d’întâi neral), ci ca Enigmã.” (ibidem,

F
ilosoful, romancierul ºi tin ºapirografiat), în paginile lui existenþiale a românitãþii. Se ajun- a României. ªi, mai mãrturiseºte: p.17) Potrivit lui Amãriuþei, di-
poetul Constantin Amã- semnând Mircea Eliade, Mihail ge astfel la o eºafodare a unui „i-am vorbit lui Heidegger de mensiunea specificã ºi singularã
riuþei s-a nãscut la Foc- Fãrcãºanu, Grigore Gafencu, veritabil Letopiseþ metafizic al Caetele de dor ºi el mi-a dat pla- a filosofiei ºi poieticii eminescie-
ºani, în 1923. A fost, ca ºi alþi com- Leontin Jean Constantinescu, N. Þãrii Româneºti. cheta lui Der Feldweg (francezii ne se desluºeºte în (termen hei-
patrioþi (Virgil Ierunca, Monica I. Herescu ºi Emil Cioran. Un an Sã mai reamintim cã, alãturi de n-o cunoºteau) pentru a o tradu- deggerian) deschiderea lumina-
Lovinescu etc.) bursier în Fran- mai târziu, în noiembrie, tot la N. Neculce, Mihai Cismãrescu, ce ºi a o publica în revista româ- toare (Lichtung) asupra stãrii
þa, iar dupã rãzboi a obþinut cetã- Paris, din iniþiativa lui Mircea Elia- M. Korne, G. Filiti, D. Damian ºi neascã. A apãrut sub titlul Drum originare din lucruri.
þenia francezã. A scris poezie, de, ajutat de V. Ierunca, fusese D.C. Amzãr, Constantin Amãriu- de þarã.” În Caete de dor, aportul lui
eseisticã, prozã, colaborând la tipãrit Luceafãrul, prima revistã þei a participat cu un studiu sub- Pentru Constantin Amãriuþei Constantin Amãriuþei este deo-
multe dintre revistele exilului: La literarã a exilului, ambele benefi- stanþial, Starea d’întîi (introdu- problema supravieþuirii conºtiin- sebit de consistent. Apare ºi de
Nation Roumaine (ºi ca redac- ciind de subvenþiile oferite de ge- cere la o schiþã de tipologie me- þei naþionale a celor desþãraþi a mai multe ori în acelaºi numãr,
tor), Caete de dor, Revista Scrii- neralul Rãdescu. Apariþia ºi mo- tafizicã a poporului român), în ca- fost – ºi a rãmas pe parcursul în- semnând cu numele sãu ori cu
torilor Români, România, Ame- dalitãþile în care s-au configurat drul unui volum colectiv intitulat tregii sale creaþii, una esenþialã. iniþiale. Aºa, de exemplu, în nu-
rica º.a. A publicat de asemenea respectivele publicaþii poartã Rânduiala. În Perspective româ- Ea devine aproape obsesie ºi, de mãrul 5 îi întâlnim numele de trei
în limba francezã, sub pseudoni- amprenta orizontului tot mai în- neºti, publicat de editura lui Ioan aici, el apare în ipostaza celui care ori, iar încã de douã ori iniþialele
mul Constantin Amariu, romane- tunecat pentru viitorul românilor. Cuºa la Paris, prin scrisul sãu, se cautã, descoperã ºi încearcã sã C.A. El publicã eseuri, poezii,
le Le Paresseux, La Fiancée du Astfel, în Cuvântul de început configura una dintre cele mai im- punã în valoare formele de des- comentarii, replici la textele unor
silence, Le Pauvre d’Esprit, (nesemnat) din Luceafãrul se portante contribuþii în materie de fãºurare ale gândirii româneºti critici din alte reviste asupra ce-
L’œuf. Pentru romanul Le Pares- spune: „Niciodatã nu s-a urmã- gândire româneascã, dat fiind cã (de la Cantemir, Neagoe Basarab lor scrise de el, recenzii, studii ºi
seux, aºa cum specificã Florin rit cu o atât de înveninatã în- Prolegomenele din Perspective... ºi pânã la Blaga ºi Vulcãnescu) chiar comentarii de artã plasticã.
Manolescu în Enciclopedia exi- verºunare rãstãlmãcirea tradi- aveau sã se complineascã prin fiind convins cã se aflã în pre- Un alt exemplu este studiul dedi-
lului românesc, „a obþinut Pre- þiei noastre istorice, ponegrirea Metafizica creaþiei lumii, Meta- zenþa unei mari vocaþii metafizice cat „fenomenului Miticã”, perso-
miul Rivarol, acordat anual în graiului, a culturii noastre, ni- fizica „Stãrii pe loc”, Lucian a sufletului românesc. Potrivit lui, naj-emblemã din schiþele lui Ca-
Franþa celei mai bune cãrþi în lim- micirea spiritualitãþii noastre Blaga metafizician al sacrului ea s-a manifestat fie în termeni ragiale. Atinge astfel problemele
ba francezã, aparþinând unui au- autentice.” românesc, Starea de urât. materialiºti (la Conta – ondula- privind statutul (rolul, individua-
tor strãin. Luându-ºi ca subiect Caetele duc mai departe ace- Multe dintre ideile cuprinse în þia universalã), fie într-o viziune lizarea) limbajului în modernita-
acþiunea unui activist de partid eaºi idee susþinând ºi dorind sã aceste eseuri (publicate mai târ- misticã (a ritmurilor – la Vasile tea noastrã. Astfel, fenomenolo-
trimis de comuniºti sã realizeze promoveze în continuare „vrerea ziu în Revista Scriitorilor Ro- Pârvan), fie într-o simbolisticã a gica punere între paranteze (acel
colectivizarea agriculturii într-un de dãinuire a cuvântului ºi gân- mâni din Germania) au apãrut în unduirii, cum se întâmplã la Bla- epoché despre care se vorbeºte
sat din Moldova, romanul lui dului românesc”. germene în paginile Caetelor. În- ga ºi Dan Botta, toate la un loc de la Husserl încoace) presupu-
C.A. polemizeazã indirect cu lite- Cei doi au reuºit nu numai sã cepând de la un anume moment întemeiate pe o profundã intuiþie ne cã orice modalitate în care se
ratura realist-socialistã din Româ- determine apariþia revistei, ci ºi ele vor reprezenta capitolele ace- a ceea ce se aflã cuprins în stra- configureazã un anume mod de
nia (Mitrea Cocor de Mihail Sa- sã o finanþeze un timp, desigur, lui amintit Letopiseþ metafizic. Se nia sintagmã a Stãrii d’întîi. În vorbire are o certã influenþã în a
doveanu) ºi cu iluziile sociale ºi fiecare în felul sãu, Ierunca obþi- poate distinge aici un demers fi- meditaþiile lui, sensul acesteia din oferi firescul ontologic prin care
estetice ale intelectualitãþii fran- nând un post la Radio Paris, losofic menit sã trezeascã ºi sã urmã se circumscrie, de la un se manifestã o existenþã indivi-
ceze de stânga (Jean-Paul Sar- Amãriuþei muncind efectiv cu activeze conºtiinþa de sine a na- moment încolo, celui de „stare dualã. unul de referinþã în biblio-
tre).” Alte volume semnificative forþa braþelor, ca salahor. þiei, continuând demersurile care absolutã, pre-ontologicã în spi- grafia operei caragialiene. Dãm
ale autorului sunt studiile ºi eseu- Modestia lui este una exem- au fost începute (in nuce) în Ca- ritualitatea româneascã (nici numai câteva scurte exemple:
rile L’Eglise au service de la Li- plarã. În amintirile publicate mai ete. Aºa cum sublinia regretatul Fiinþã, nici Nefiinþã), /.../ înþe- „…orice punere între parante-
berté ºi La Vie de Nostradamus. târziu în Jurnalul literar (nr. 15- Nicolae Florescu, la Constantin leasã ca stare pe loc. Din ea, ze descoperã în lumea lui Miticã
În 1951, la Paris, din iniþiativa 18/ 2000, p. 5), el subliniazã me- Amãriuþei „procesul fenomeno- vorbind ulterior despre Emines- rolul limbajului. Miticismul este
neobositului Virgil Ierunca, îºi reu cã rolul lui „a fost modest logic era urmãrit ºi descifrat pe cu, analistul Amãriuþei conclu- atunci un fel de-a vorbi. Dar ori-
fãcea apariþia revista Caete de poate tocmai fiindcã publicaþia un parcurs spiritual ce evoluea- zioneazã cã a izvorât acea sete a ce fel de-a vorbi are un rol la con-
dor. Metafizicã ºi poezie. Accep- apãrutã în anii ’50 ai exilului zã de la etnic la cultural, iar mai liniºtii eterne, cântecul vechi ce stituirea însãºi a firescului onto-
tând calitatea de secundant, de mi se pãrea ea însãºi modestã: o apoi de la cultural la ethos, de- obsedeazã ºi pe Hyperion (mi-e logic ºi a existenþei insului.De
co-fondator ºi redactor al prime- revistã neimprimatã, trasã pe scriind tipurile de conºtiinþã sete de repaos)”. Eminescu de- aceea, analiza limbajului ne va pu-
lor ºapte numere, Constantin stencil (ºapirograf)”. Toate meri- naþionalã – istoricã, organicã, vine astfel, pentru prima oarã în tea lãmuri ce înseamnã pentru fi-
Amãriuþei i se alãtura celui care tele, insistã în continuare, i-au socialã, spiritualã (axiologicã) literatura românã, aducãtor „... fie rea româneascã un Miticã. /…/
era acum, în exil, la o a doua ex- aparþinut lui Virgil Ierunca, cel ºi ontologicã – în raport cu mo- al unuicântec ce a încifrat rea- Miticã este un fel de a fi în lume,
perienþã de acest gen. care a lucrat „mai mult decât tivul originii, al statului ºi al litatea/.../ prin metaforã/..../ fie pentru cã este mai întâi un fel de
Dar, mai înainte de a lãmuri mine/.../ ºi, mai ales, a crezut ca destinului românesc. Exemplifi- a unui cântec ce des-cifreazã a vorbi. /…/ E un lucru de o foar-
semnificaþiile ºi importanþa deo- unul ce avea ºi experienþa ºi carea ºi analiza aserþiunilor te- Starea d’întîi ca Enigmã prin te mare importanþã aceastã des-
sebitã pe care o dobândea în vocaþia literarã, încã din þarã oretice se moduleazã, ca ºi la alegorie.” (v. Constantin Amã- coperire cã:
epocã un asemenea fapt de cul- (de exemplu Agora tipãritã cu I. Blaga, pe trunchiul creaþiei folc- riuþei, Eminescu sau lumea ca – nu existã gândire în afarã de
turã, iluminarea unui anume as- Caraion)”. lorice ºi al tradiþiei anonime, substanþã poeticã, 2000, ed. Jur- cuvânt;
pect cu conotaþii speciale este im- Ceea ce se cuvine subliniat tinzând sã sistematizeze letopi- nalul Literar, p. 17) – nu existã firesc în afarã de
perios necesarã: motivaþiile pe dintru început este cã în paginile seþul metafizic în trei cronici: Fenomenologia creaþiei po- Logos.
care s-a întemeiat apariþia unei acestei noi publicaþii se produce cea a Firii, a Cugetului ºi a Exi- etice pe care poetul ne-pereche Numai acum putem sã ne în-
astfel de publicaþii au avut cu o ridicare la un nivel superior din lului.” (v. Nicolae Florescu, În- a instaurat-o ca discurs (deja pre- toarcem la o analizã de limbaj miti-
totul alte raþiuni decât cele obiº- punct de vedere al argumentaþiei toarcerea proscriºilor, ed. Jur- zentã în spiritualitatea româ- cist. /…/ Cãci, în loc sã constituie
nuite în situaþii similare. Intelec- filosofice. Þinând cont de obiec- nalul literar, 1998, p.189). neascã sub forma de folclor) se o lume originarã, limbajul miticist
tualii români aflaþi la momentul tivul cu implicaþii evident spiri- Cu privire la cel dintâi numãr configureazã, potrivit lui Amãriu- se dezvoltã parazitar. Adicã: ob-
acela în Franþa se confruntau cu tuale pe care le viza amintitului al Caetelor,în amintirile citate, fi- þei, ca o esteticã a „stãrilor de iectul firesc ºi intenþia insului spre
problema identificãrii unor moda- front publicistic al emigraþiei losoful face referire la un text in- dor ºi de urât.” Pentru poet, do-
litãþi capabile sã ofere o ºansã de româneºti, vom înþelege cã gân- titulat Dorul de veºnicie (Ambi- rul este infinit, ceea ce iluminea-
supravieþuire pentru conºtiinþa ditorul, eseistul subtil ºi, nu mai guitatea existenþialã), pe care îl zã vaste orizonturi cãtre imaginea
naþionalã a românismului. În Ro- puþin, poetul Constantin Amãriu- publicase acolo, text inspirat de firei ilimitate. Cât priveºte urâ-
mânia, devenitã republicã popu- þei va constitui personajul cel mai interpretãrile filosofiei fenomeno- tul, el e legat de starea de finitu-
larã, stalinismul dezlãnþuise o potrivit pentru ceea ce se dorea, logice, axat pe obiectul de cerce- dine a lumii. Dialectica unei ase-
campanie de o sãlbaticie fãrã pre- ca expunere, în paginile unei ase- tare al diplomei de doctorat pe menea gândiri poetice, sublinia-
cedent vizând totala distrugere a menea reviste. Astfel, referitor la care, mai târziu, avea sã o susþi- zã comentatorul, vãdeºte mari
culturii, a tradiþiilor spirituale, a
instituþiilor, a istoriei naþionale ºi,
prezenþa poetului, în eseurile sale,
riguroase, erudite ºi ample, me-
nã la Sorbona. Nu uitã totodatã
sã precizeze cã acolo îl cita pe
subtilitãþi; permite stranii ºi tul-
burãtoare treceri dintr-o ontolo-
reviste
în general, a tot ceea ce ar mai fi
putut trimite cu gândul la exis-
ditaþiile vãdesc ºi ele vocaþia, cu
totul aparte, a unui lirism de mari
Lucian Blaga ºi faimosul sãu
transcendent care coboarã. De
gie în alta ca în Mortua est sau O
rãmâi. Frumosul estetic survine
româneºti
româneºti
tenþa dimensiunilor identitare ale
poporului român. Conºtienþi cã
profunzimi, gravitând mereu cã-
tre strãvechile orizonturi aurora-
unde, mai spune el, „la mise au
point pe care am fãcut-o ulterior-
aici (din perspectiva celui ce în-
cearcã sã aducã în vizibilul nos-
din diaspora:
bolºevismul sovietic era pe cale
sã desãvârºeascã un veritabil
le ale sufletului românesc. În toate
se lasã întrevãzutã o sensibilita-
într-un articol inserat în volumul
Eminescu sau lumea ca substan-
tru complicatele ei meandre) ca
iluminare a Stãrii d’întîi. Aceea CAIETE
CAIETE
asasinat spiritual, exilaþii, în re-
plicã, iniþiaserã un aºa-numit
te singularã unde, cumva, pe ur-
mele lui Blaga, se opereazã o pã-
þã poeticã, editat cu ocazia a 150
de ani de la naºterea lui Emines-
care „...este chiar o stare onto-
logicã: imagine absolutã, trans- DE DOR
, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 5
el se referã la un limbaj constituit ce semnificã ea: identitatea dintre acþiunea ºi limbajul realizator.” numai câteva exemple – informa-
anterior. Mai precis: logosul mi- vobã ºi port, trãirea ca atare a unui În Caete (nr 2/1951) întâlnim þie ºi îndemn la lecturã – din con-
ticist creºte pe limbajul lumii de adevãr. Iar la autoarea românã, de asemenea, sub semnãtura lui, tribuþia lui C. Amãriuþei în pagini-
toate zilele, ca un neg urât, trã- orice vorbã, orice gest, orice trãi- un studiu intitulat Pãcalã sau le Caetelor de dor. Cine va studia
gându-ºi sa raison d’etre din re sunt rãsfrângeri pe cerul esen- existenþa absurdã, dublat de scrierile sale (publicate în Caete
munca unui limbaj déja constituit þelor de om ºi pe câmpul unde de- subtitlul Schiþã pentru o filoso- de dor sau în volume) ºi îndeo-
de alte existenþe. /…/ Un exemplu a pururi se va petrece istoria de fie a neghiobiei. Acolo, potrivit sebi eseistica sa, va înþelege cã
ne va lãmuri mai bine: Lache întâl- libertate a omului: Þara Româ- lui Nicolae Florescu, eseistul scriitorul apare ca una dintre per-
neºte pe Mache ºi-i spune: „hai neascã. /…/ Cãci pentru întâia aduce în discuþie „conceptul de sonalitãþile importante ale exilului
sã lingem un molan”. Intenþia ºi oarã cineva scrie cu dreptul ace- noimã” ºi aratã cã „în motivul lui literar românesc în a cãrui operã –
obiectul sunt prezente aici; invi- luia care n-are pe cuget laºitãþi ºi Pãcalã prostia este propusã ca eseuri, prozã sau poezie – se face
tat sã lingã un molan, Mache va minciuni, fapte ºi trãiri silnice, faþã mod de cunoaºtere a lumii”, dat vizibilã aglutinarea, cu înaltã va-
avea de ales între acceptare ºi re- de neom, faþã de omul din el, faþã fiind cã „aceasta, trãind fãrã noi- loare de sens, a unei adevãrate
fuz. Dar Mache cunoaºte logosul de istoria lui. D-na Adriana Geor- mã, denunþã existenþa lumii ca tipologii metafizice a spirituali-
acesta, el însuºi fiind un Miticã. gescu e o scriitoare fãrã mauvai- vinovatã de nonexistenþã ºi rele- tãþii româneºti, gânditã ºi înþelea-
nter viu

Noi însã, nu. Pentru ei, „sã lingem se conscience ºi de aceea este o veazã absurditãþile ºi imposibili- sã drept esenþã a dimensiunilor
un molan” înseamnã sã bem vin. scriitoare autenticã. tãþile Firii”. (v. Nicolae Florescu, noastre identitare.
nterviu
interviu

Dar „bem” ºi „vin” au încetat sã La început a fost sfârºitul e Întoarcerea proscriºilor, ed. Jur- Semnãtura sa în Caete de
fie acþiunea ºi obiectul firesc, ci parcã un înfricoºat verset biblic, nalul literar, 1998, p. 190). dor a adus un plus de valoare
sunt doar „lingem” ºi „molan”, cu- dintr-o biblie ce începe cu Vre- Cele enumerate mai sus sunt revistei.
vinte ce la urma urmelor nu sunt mea Apocalipsului abãtutã pes-
nici ele prea noi; dar trebuie subli- te întinsul României ºi unde su-
niat cã ºi sensul firesc al lor a fost
escamotat. Claritatea este în eroa-
ferã, într-o frãþeascã unire ºi ino-
cenþii ºi vinovaþii. Faptul cã mai
n CONSTANTIN AMÃRIUÞEI
re („a linge” nu este „a bea”) iar sunt însã fiinþe care, în tot timpul
ermetismul nu dezvãluie un obiect
nou, ci ºi el a îndepãrtat un vechi
sens. Reiese cã Logosul Parazitar
acestor nopþi de chin ºi beznã,
au pãstrat luciditatea celor ce se
întâmplã, precum ºi tãria de a stri-
cude dor,
întâlnire(Caete M.nr. Heidegger
3/ 1951)
nu poate trãi fãrã o distrugere a ga credinþa lor în luminã ne face
limbajului spre care s-a îndreptat, sã sperãm cã sfârºitul Apocalip- „La grandeur des gens Mã roagã sã-i pun întrebãri, contestã exact aceia ce n-au pri-
ca spre un obiect oarecare.” sului nu va întârzia. Cãci ºi „Cu- d’esprit est invisible aux rois, fãrã sfialã. De altfel, a tras lângã ceput un Descartes, un Aristot
„Miticã sau logosul parazitar” vântul” elementar ºi suferind se aux riches, aux capitaines, a mine o mãsuþã pe care se aflã o sau un I. Kant!).
poate fi considerat un model de întrevede acum, ca în creaþia tous grands de chair”. farfurie cu cireºe, ºi-mi oferã câ- Îi vorbesc de încercarea exila-
înþelegere fenomenologicã a unui acestei scriitoare de talent.” Pascal teva. Eu îi „povestesc” cele ce þilor de a continua aceste înte-
personaj prin limbajul sãu ºi dã În numãrul 7, C. Amãriuþei pu- am înþeles din opera sa, mai cu meieri, de Caete de dor. Heideg-
seamã de preocupãrile ºi infor- blicã studiul Originea intenþio-

D
rumul care duce la casa seamã în problema „existenþiali- ger e din ce în ce mai interesat:
maþia intelectualilor români din nalã a lumii în colindele româ- lui Heidegger este tãþii” insului ºi a obiectului, teme „Ce sens are dorul? Lumea sau
afara þãrii. neºti, în care polemizeazã cu în- acelaºi pe care l-a de- de care la Paris m-am lovit ade- Firea în filosofia româneascã?”
Spirit polivalent, Amãriuþei þelegerea defectuoasã a încercã- scris în Feldweg: urcã pânã la o sea, în discuþiile aproape complet În fiecare explicaþie, Heideg-
semneazã, în acelaºi numãr ºapte rilor de a facilita apropierea citi- troiþã ca o ascezã, se încovoaie greºite ale compatrioþilor noºtri. ger face fiºe; mã uimeºte cunoº-
poeme, printre care le amintim pe torilor români de terminologia ºi spre stânga apucând-o, ºerpuind Heidegger se amuzã când îi po- tinþa lui de gramaticã latinã.
cele intitulate „Exil” ºi „Celãlalt problematica filosofiei moderne. peste câmpie, spre pãdure. De vestesc unele din aceste abraca- N-am sã uit niciodatã mirarea ce
exil”, dar ºi cronici literare, cum Nu lipsesc accentele ironice la acolo, dupã ce te-ai odihnit pe o dabrante ºi româneºti (!) explica- a manifestat-o, în momentul când
este cea despre volumul Adrianei adresa „folcloristului (care) ºi-a bancã de „lemn neºlefuit”, încep þii. Îi spun cã, în definitiv, aceas- îi spun cã acelaºi M. Vulcãnescu
Georgescu-Cosmovici, Au com- vãzut materialul pe care îl studia- cãrãrile pãdurii, neºtiute de pro- ta e soarta deschizãtorilor de lim- explica sensul lucrului „aevea”
mencement était la fin (tradus de zã ºtiinþific luat cu o oarecare fan, încurcate, fãrã ieºire. Totul baj ºi gândire. (Ceea ce este trist, dat: „aevea” vine, dupã M.V., de
Monica Lovinescu, sub titlul La „uºurinþã”/…/ ºi dus pe melea- este adevãr acolo ºi totul nu duce e cã proºtii n-au conºtiinþa inep- la „as aevum”, ceea ce înseamnã
început a fost sfârºitul). Autorul gurile unei semnificaþii „neexac- nicãieri. De aici începe parabola þiei lor). „din eternitate”. O transcendere
cronicii introduce subtil ºi ideea te”. „Indispoziþia lui”, subliniazã „Holsweg”, aceea ce vorbeºte de Fereastrã largã, deschisã spre a fenomenalitãþii vremelnice, prin
valorii de document a cãrþii în care mai departe autorul, „þinea de dis- sisteme filosofice din trecut, de pãdure; la orizontul ei, încadrat ºi simpla apariþie în prezent (aevea).
sunt dezvãluite indiferenþa „apu- trugerea obiºnuitei „viziuni asu- salvare prin artã ºi poezie. „vizat”, un copac, avansat spre Seara coboarã din pãdure spre
surilor adormite” la ceea ce se în- pra lumii” hotãrâtã ca autentic Ci eu mã opresc pe acest Rõte- noi. Îl analizãm, în raportul de on- noi. Heidegger cautã câteva cãrþi
tâmplã cu oamenii într-o þarã lãsa- româneascã dar „rãmânând exclu- buckweg (în Freiburg), la numã- ticitate ºi ontologie. „De ce arbo- pe care mi le oferã „în amintirea
tã pradã comunismului: siv în domeniul morfologiei cul- rul 47, unde iniþialele M.H. în re- rele din faþã, îl întreb pe Heideg- unei frumoase ºi interesante
„O carte simplã, fãrã literatu- turii.” Aceeaºi neînþelegere o re- lief, pe portiþa de lemn (intrare ger, acest „seinde” (onticitatea sa dupã-amieze petrecute la Frei-
rã ºi mai ales fãrã orgoliu. Scrii- proºeazã ºi „europenilor” incapa- aproape moldoveneascã!), mã de „firesc pur ºi simplu”) are ne- burg”. Îi spun cã aº vrea sã tra-
toarea povesteºte ceea ce s-a în- bili sã înþeleagã faptul cã „feno- reþin, mã invitã sã intru. Un cireº, voie sã fie în Fire (adicã „Seien- duc Feldweg pentru Caete de
tâmplat cu ea, cu þara, cu lumea. menologia învãþatã în biblioteci- încãrcat ºi copt, se apleacã peste den” ce ajunge la „Sein”/ Fire/ des dor; e mai mult decât de acord:
ªi deodatã, dupã trecerea prin le occidentale se poate aplica – drum; doi copii se joacã, fãrã gri- Seienden), pentru ca el sã fie fun- interesat de echivalenþa termeni-
birouri, pe strãzi, în închisori, în întrucât este o metodã de cerce- jã. Nimeni nu încearcã gustul ci- dat? De ce acest salt – aceastã lor ce va trebui sã-i stabilesc.
munþi – eroina acestor întâmplãri tare – ºi unei lumi din Orient, a reºelor; îi va învãþa vreodatã dru- „alunecare în Totalitate” (im Gan- Astãzi lucreazã Leibniz; în lu-
ajunge la hotare. Limite-ultime cãrei trezire din somnul dogma- mul de þarã cum începe lumea?! zen)? Mi se pare cã adevãrul fi- nile trecute analizase un vers din
unde viaþa trebuie sã se trans- tic constituie una din principale- Câþiva metri pânã la intrare; rescului se fundeazã pe pãcatul Mõrike. Mâine? Va vedea …
forme în altceva: în libertate sau le sale preocupãri.” sãpate în lemn, pe frontispiciul cãderii în Tot, mult mai teribil de- Bunã impresie despre Beau-
în moarte. /…/ Mai departe, în douã capitole casei, patru versuri. ªi doamna cât acela al cãderii în singurãtate. fret: e singurul lui prieten, fran-
Cartea doamnei Adriana Geor- – „Ursire ºi Menire” ºi „Omenie Heidegger apare în aceeaºi clipã, Cãci Totul transformã într-o pastã cez cel puþin. Beaufret îi dãduse
gescu-Cosmovici este deci o ini- ºi Omenire”, autorul, luându-ºi ca cu pãrul alb ºi pe faþa abia veste- fãrã culoare esenþa specificã a fi- Le petit Prince de St. Exupery,
þiere. Dar cine nu recunoaºte, aici, „material fenomenologic” de stu- jitã de vârstã, un surâs binevoi- rescului pur ºi simplu. cu o dedicaþie (din Corneille).
unica religie valabilã: iubirea de diat un colind românesc din Ar- tor. Citesc în fugã primul ºi ulti- Heidegger nu-mi rãspunde Heidegger îmi aratã cartea ºi cu
neam ºi de adevãrul sãu, precum deal (din care insereazã multe mul vers: „Odihneºte-i inima… imediat; a vãzut cã pun în vorbe- ocazia aceasta vãd biblioteca
ºi singurul locaº de sfinþenie: exemple), face ºi „o iniþiere – pe Afarã este viaþã”. ªi-n pragul uºii, le mele pasiune („a ghicit”, oare, francezã a filosofului german:
munþii, apele ºi câmpiile de la noi?! planul limbajului românesc – în mi se pare cã intru într-o casã fa- cã revolta mea e mai mult decât Valmy, Pegny ºi Mallarmé. Mã
De aceea se poate vorbi de o terminologia filosoficã moder- miliarã, cunoscutã mie încã de umanã, e ontologicã?), ci gân- scol ºi-l rog sã-mi permitã sã plec.
valoare în sine a cãrþii. Desigur cã nã”, explicând termeni ca „inten- mult, când citeam Firea ºi Tim- deºte. Desface braþele ºi-mi spu- Mã conduce în grãdinã ºi se
altele ne vor fi criticile de judeca- þional”, „ontic”, „noimã” etc., cu pul într-o vie din Moldova, pier- ne simplu: „Sincer, nu ºtiu nimic”. opreºte: „N-aº vrea sã iau cu
tã. Nu document politic, nu carte multiple referinþe la filosofia lui dutã în trecutul lipsit de noimã. Înþeleg atunci de ce filosofia mine câteva cireºe?” ªi fãrã sã
de propagandã pentru apusuri Heidegger, Husserl sau Lotze. Veneam oare aici, ca-ntr-un po- nu putea începe decât în clipa aºtepte rãspunsul, cu aceleaºi
adormite (pe când îndurerate tur- Finalul studiului întoarce toa- pas miraculos, spre acel viitor de când Socrate aflã cã „nu ºtie”; cã gesturi vii, se duce în bucãtãrie.
me de oameni robesc în Est) ºi nu tã analiza ºi explicaþia colindului întoarcere în Timp ºi Fire?! urcã spre cer, cu „sfânta ignoran- Câteva clipe ºi revine cu o enor-
literaturã, ci autenticitate, în ceea ardelenesc (strãvechi) cãtre cea Doamna Heidegger mã con- þã” a unui N. de Cuan ºi sfârºeº- mã pungã plinã.
mai gravã problemã pe care o duce la primul etaj: e ora patru ºi te – pentru un alt început pãmân- Acest om e de o familiaritate
trãiau contemporanii sãi – ace- soþul lucreazã în birou. Pe urmã, tesc, cu „sinceritatea neºtiinþei extraordinarã. Aº regreta dacã ci-
ea a exilului: mã lasã singur. heideggeriene”. neva ar lua „naivitatea” de a lega
„Mai e nevoie (…) sã subli- M. Heidegger este un om de Dar Heidegger nu vrea ca prietenie cu strãinii (primeºte pe
niem semnificaþia tragicã ce îm- staturã micã, cu gesturi vii, co- dupã-amiaza mea sã fie un Orizont oricine, chiar ºi pe turiºtii ameri-
bracã omul departe de casã? Hei- recte; mai mult încã: fireºti ºi ama- al eºecului; mã întreabã ce s-a în- cani), drept o slãbiciune: în Hei-
degger analiza „întoarcerea spre bile. Îmi oferã un scaun lângã bi- tâmplat cu C. Noica, acest român degger am gãsit într-adevãr un
reviste casã” a lui Hölderlin. Noi avem
ca temã unicã, existenþialã EXI-
rou ºi imediat vrea sã ºtie ce fac,
cine sunt. Îl liniºtesc: nu-s nici
care l-a impresionat prin inteligen- înþelept, ce se bucurã, vorbeºte ºi
þã ºi culturã. Îi spun cã într-ade- se întristeazã, inocent, ca cei mici.
româneºti
româneºti LUL, ca îndepãrtare de esenþa
noastrã. Ursirea ºi menirea rãmân
turist, nici american. În servietã
n-am nici carnetul de autografe
vãr Noica este un mare începãtor
de filozofie româneascã, împreu-
Afarã, spre Freiburg, drumul
coboarã în seara împãciuitoare.
din diaspora: fãrã omenia gospodãriei plinã de
„belºug” ºi de „omenire”. Exilul
ºi nici aparatul de fotografiat: ci
doar câteva foi albe, pe care aº
nã cu un alt român – de destin
tragic – M. Vulcãnescu. Ei au în-
Lângã troiþã, m-am oprit ºi
m-am închinat. Cãci înþelesesem
CAIETE
CAIETE este existenþa inautenticã – sub
raportul sorþii celei adevãrate; el
vrea sã notez explicaþiile lui. Cãci,
îi spun fãrã ocol, lucrez la Sorbo-
þeles interpretarea limbajului ºi
gândirii omului (român) ºi cã me-
celãlalt adevãr pe care filosoful
nu-l discutã.
DE DOR este cãderea în anterioritatea lu-
mii, în intenþionalitatea purã fãrã
na o tezã fenomenologicã, ceva
în legãturã cu „Origina lumii”.
tafizica ajunge la etica ei proprie,
la etica româneascã (pe care o
Iisus stã mereu rãstignit.
Iunie 1951.

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


n ION PÂRVULESCU n ION SIMUÞ
Vara

„E vreunul sã se ascundã focului ce nu doarme niciodatã?”


o ediþie criticã a revistei
Herakleitos

Întâiele viorele de aprilie din gleznele tale-au rãsãrit


ºi astãzi încã în pãrul tãu vântul peste searã îºi þese vãpãile –
Caete de dor
ai fost atât de frumoasã încât întreagã ai rãmas

S
oarta unei reviste, dupã da din subtitlu) într-o ediþie criti- intre, din moment ce era interzi-
ºi cu fiecare nouã primãvarã stinsã ce a animat prezentul, fie cã, însoþitã de comentarii ºi de sã, ca orice þinea de exil. Nu ar fi
acelaºi vânt arzãtor cã a reuºit sã se impu- câteva note ajutãtoare (ar fi fost fost de gãsit în þarã decât, even-
ce din mine coboarã o sã-þi aducã tãmâia zãpezilor ce se duc –

nter viu
nã, fie cã nu, este sã intre în fon- necesare chiar mai multe). Un tual, în arhivele Securitãþii. Cine-
oh! Învârte-se peste tine Fecioara de foc pânã la urmã, dul documentar pasiv al unei bi- preambul de Constantin Amãriu- va ar fi putut vedea vreun exem-

nterviu
cã de când Argeºul sufletul

interviu
blioteci. Colecþiile publicaþiilor þei, un interviu cu Virgil Ierunca, plar cu totul întâmplãtor. ªi-ar fi
tãu îl repoartã preacurate-i s-au limpezit adâncurile sunt rar de tot deranjate de cu- glosele lui Nicolae Florescu de- putut procura unul, fãrã a-ºi pe-
neînceputei sale tãceri ºi riozitatea unor cercetãtori, inte- spre contextul politic ºi publicis- riclita libertatea, numai din 1990
dacã ochi sã vazã încã nu ºtiu resaþi sã reconstituie contexte, tic al epocii, fiºa de dicþionar a încoace, cum aveam eu numãrul
pe unde tu ai trecut firea cum nu se mai ascunde dispute, începuturile de afirmare revistei alcãtuitã de Mihaela 10 din 1956, dãruit de Virgil Ie-
e ca flacãra vieþii ale unor scriitori deveniþi celebri, Constantinescu-Podocea oferã runca, la solicitarea mea, unde,
fugãritã, surpatã de boalã, în necinste ucisã, cu o jivinã peste istorii zbuciumate ale receptãrii informaþiile necesare pentru a în- sub pseudonimul Haiduc, Victor
stânci
unor opere ce au supravieþuit þelege importanþa acestei publi- Valeriu Martinescu, aflat în þarã,
niciodatã nu se rãmâne din viaþã
anumitor perioade. Oricât ar fi caþii excepþionale, capabilã sã publicase virulente poeme anti-
ci doar moartea ºi luminarea ei clarã
de-ar mai ajunge pânã fost de importante, revistele nu transgreseze conjuncturile ºi sã comuniste ºi antisovietice. Am
sub zidurile de piatrã întunecatã a muntelui intrã, în mod obiºnuit, în vizorul intre în orizontul de lecturã al reconstituit ºi restituit acest do-
ci doar dacã din fântânile reci ale fãrã de timpului unor reeditãri, ci numai în atenþia unui cititor din altã epocã ºi din sar în „Familia” nr. 10 din 1990.
s-o mai trezi iar voinþa de libertate unor selecþii publicistice sau an- alt spaþiu cultural. Editorii au reu- Acest fapt, puþin cunoscut, do-
a celei care-ai fost tu când te-ai frânt de seninã tologii tematice. ªi totuºi, în anii ºit sã tipãreascã pânã acum trei vedeºte cã au existat manifestãri
ºi-ai sã ieºi sã mã strigi la marginea florilor de þãrânã postdecembriºti, în România, volume, care acoperã împreunã semnificative ale disidenþei mult
o sã pãtrunzi cine, de-abia atunci anumite reviste de excepþie, cu anii 1951-1954: primul, în 2000, înainte de Paul Goma, deºi nu di-
rãdãcinile fiinþei tale din fiinþa luminei un numãr mai mic de apariþii, au restituie integral cele patru nu- recte ºi senzaþionale.
le-a smuls fost pur ºi simplu reluate ºi reda- mere apãrute în 1951; al doilea, Revista „Caete de dor” de-
când nevrednic, putred ºi singur n-am sã mai ajung sã-þi rãspund te unui public interesat de inedi- din 2002, reia numerele 5 ºi 6 apã- monstreazã cã a existat ºi în exil
ºi-n somn cu aceste lacrimi de sânge ai sã mã auzi plângând. tul unei ofensive culturale. Prima rute în l952; iar cel de-al treilea, rezistenþã prin culturã, care nu e
restituitã dupã 1990 a fost revis- din 2003, reproduce numãrul 7 un apanaj al salvãrii intelectuali-
ta „Criterion”, cu doar ºapte nu- din 1953 ºi 8 din 1954. Dupã cum lor doar în comunism. De fapt,
mere apãrute la sfârºitul anului se poate observa periodicitatea aceastã sintagmã laxã, frecvent
1934 ºi începutul lui 1935, locul era nestatornicã, aºa cum erau ºi ºi cam abuziv invocatã, nu are o
unde se afirmase gruparea „noii vremurile ºi condiþiile materiale. valoare operaþionalã, nici politi-
spiritualitãþi”, animatã de Comar- E nevoie de continuarea efortu- cã, nici esteticã, nici mãcar so-
nescu, Eliade, Noica ºi Mircea lui editorial, pentru a acoperi în ciologicã; are doar o valoare de-
Vulcãnescu. Emil Pintea a reali- volumele urmãtoare ºi intervalul scriptivã neutrã. Prin culturã au
zat în 1992 la Editura „Dacia” o care a mai rãmas, 1955-1960. rezistat ºi scriitorii, ºi cititorii (cei
foarte utilã, masivã (aproape 700 Retipãrirea revistei „Caete de care au rezistat cu adevãrat), ºi
de pagini, format mare) ºi bine dor”, una dintre cele mai impor- românii din þarã, ºi românii din
gânditã antologie literarã a revis- tante ale exilului, e o reeditare afarã, ºi intelectualii secolului
tei „Gândirea” (deci nu o repro- justificatã de câteva raþiuni prio- XX, ºi cei ai secolului XIX, ca ºi
ducere integralã, imposibilã da- ritare. Prima ar fi caracterul cultu- ai secolelor anterioare. Prin cul-
toritã volumului mare de texte, în- ral elitist al publicaþiei, reprezen- turã vor rezista, dacã vor sã re-
trucât revista a apãrut pe durata tativ pentru înaltul nivel de aspi- ziste astfel, ºi cei care vor sã în-
a 23 de ani, din 1921 pânã în raþie esteticã ºi filosoficã al unui frunte la începutul secolului XXI
1944). Au venit la rând publica- grup de intelectuali români, pur agresiunile divertismentului ºi ale
þiile avangardiste de scurtã ºi simplu disperaþi, în anii ´50, de kitsch-ului, devoratoare de timp
Eduard Alexandru Niþulescu – Drumul drapelului duratã, reproduse anastatic de absenþa unor modalitãþi fireºti de ºi de personalitate. Vreau sã
Nicolae Þone la Editura „Vinea”. exprimare. Aceºtia se aflau „sus- subliniez cã rezistenþa prin cul-
Cea mai recentã operaþiune edito- pendaþi” în lumea liberã (încã nein- turã, de care s-a fãcut ºi se face
rialã de reintroducere în circuitul tegraþi), evadaþi din închisoarea atâta caz, într-un mod exagerat,
actualitãþii a unei reviste este re- unui regim comunist care nu avea nu e câtuºi de puþin o formã spe-
tipãrirea în 2003, la Editura „Da- atributele provizoratului ºi care cificã de supravieþuire în interio-
cia”, a „Revistei Cercului literar”, i-ar fi anihilat. Mijloacele lor ma- rul comunismului. Dar ºi aceasta
cu opt numere apãrute la Sibiu în teriale erau modeste, dar condi- (ca ºi disidenþa) e o altã proble-
prima jumãtate a anului 1945, þiile politice, exterioare, le erau fa- mã, o temã care meritã o reflecþie
unde începuserã sã se afirme vorabile, adicã puteau sã-ºi ma- mai detaºatã ºi mai stãruitoare.
Negoiþescu, Radu Stanca, Doi- nifeste dreptul la liberã exprima- Redactorii ºi colaboratorii revis-
naº ºi alþi componenþi ai unei gru- re, ceea ce însemna enorm faþã tei „Caete de dor” au vrut sã re-
pãri ce a deschis un mare capitol de ce se întâmpla în România pe ziste în exil, în anii ’50, prin cultu-
în literatura contemporanã. care o pãrãsiserã la timp, ca sã se rã, la modul general vorbind, ºi
Exemplele de reeditare sau de salveze. Cei doi redactori pari- sã se situeze în interiorul culturii
antologare a unor reviste nu sunt zieni, Virgil Ierunca ºi Constan- româneºti, în mod special, al cã-
foarte multe, dar poate cã sufici- tin Amãriuþei, reuºesc sã obþinã rei specific îl purtau cu ei ca pe
ente pentru a caracteriza un simp- colaborãri din apropiere sau de un destin propriu, voiau sã-l re-
tom de interes al istoriei literare la mai mare distanþã: Mircea leve ºi sã-l apere. Cum au fãcut?
mai recente, în virtutea cãruia Eliade, Vintilã Horia, Alexandru – iatã întrebarea, proiectul ºi ne-
Editura „Jurnalul literar”, coordo- Busuioceanu, N. I. Herescu, liniºtile din care s-a nãscut origi-
natã de Nicolae Florescu, ºi-a Mihai Niculescu, Nicu Caranica nalitatea acestei reviste.
orientat atenþia spre o revistã a ºi mulþi alþii. Bãnuiesc cã încã una
exilului parizian, „Caete de dor”, din dificultãþile de început ale
apãrutã în condiþii tipografice revistei putea fi legatã de nesi-
modeste în anii 1951-1960. Pen- guranþa publicului cititor, extrem
tru primele ºapte numere (din de restrâns, de aici decurgând
1951-l953), revista i-a avut ca re- confidenþialitatea tirajului (despre
dactori pe Virgil Ierunca ºi Con- care nu ni se spune nimic). Dar
stantin Amãriuþei, iar de la numã- tocmai aceastã situaþie sociologi-
rul 8 încoace (din 1954 pânã în
1960) a rãmas numai Virgil Ierun-
cã obiectivã va fi decis elitismul
publicaþiei, ceea ce i-a asigurat,
reviste
ca drept singurul redactor al pu-
blicaþiei. În cadrul planului de
prin compensaþie, rezistenþa în
timp, doveditã cu prisosinþã la o
româneºti
româneºti
cercetare al Institutului de isto-
rie literarã „G. Cãlinescu”, Miha-
nouã lecturã, cea de astãzi.
Al doilea motiv care îndreptã-
din diaspora:
ela Constantinescu-Podocea ºi
Nicolae Florescu au iniþiat resti-
þeºte reeditarea revistei „Caete de
dor” e raritatea ei „bibliofilã” (im-
CAIETE
CAIETE
Arina Pîrvu – Drumul spre libertate
tuirea revistei de „metafizicã ºi
poezie” (dupã cum se recoman-
propriu spus). În bibliotecile din
România revista nu avea cum sã
DE DOR
, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 7
UNIVversuri n IONUÞ ORÃSCU
n ADRIAN BODNARU
poeme
*
b eletristicã

am întins biletul sfios


ca un copil ce întinde prima datã mâna
spre sânul de femeie
ea avea pãrul lung
frânghii
de-mi venea sã mã spânzur

doar în sala de pariuri se mai auzeau


Bere cu burbon, la Minerva, voci strãine de lumea asta
Olteþ cu-apus, în Balº, pe pod – du-te-n morþii mã-ti
la fotbal-tenis, din drob, serva, striga un parior supãrat
într-un ªtefan miriapod
la masa lor nu
(cel Mare)-ºi trimisese parcã, se mai vorbea
pierzând Internele pe drum, demult
de se trezesc caschete leoarcã, de noroc
la ºase ani de-atunci, ºi-acum,
desigur
aici, în Parc – e opzeºase –, aici nu se întâmplã nimic niciodatã
întocmai el, desculþ, Donose, ne scriem biletele
la IOB vorbind în pase, stãm la rând la casã
de strigã-albinele: „ – Pe jos e ne întorcem la mesele noastre ºi o luãm
de la capãt
(în iarba cu nectar) ceva * nici crimele nu mai conteazã
care te-adoarme ºi pari moartã, ei sunt mereu aceiaºi ºi nici cãrþile
mai bine sã nu ºtii cã va * mereu în aceleaºi haine ºi nici dragostea
ºuta ºi la, ºi pe, ºi-n poartã!”. fratele nostru
se nenorocise pe viaþã când unul câºtigã îl auzi spunând când unul din noi cade rãpus de tânãr
La trei sezoane de când Luz stãtea picior peste picior la masã vedeþi bã noi bãrbaþii
îl cunoºtea drept capitão, cu revista cu meciuri fãcutã sul ce v-am spus noi rãzboinicii
îi am Ciupitu în auz ºi jucaþi pã ãºtia cã e sigurã noi cei puþini câþi am mai rãmas
ºi-mi vine nu sã cred – eu? eu? –, ca un dirijor ne spunea ce sã facem îl purtãm pe braþe pe scuturi
nu se vedea la el ºi inima saltã în noi
dar trei la treisprezece sunt, cã îºi pierduse ºi parcã ajungem sã atingem ceva real cãci niciun parior nu e lãsat în urmã
dac-au fost ani cu douã ierni, ºi soþia din lumea asta
destui cât sã visezi mãrunt ºi copiii doar ea
de tot: cum ninge,-aºa-þi aºterni. ºi casa dar tot pe el îl vedem cum pierde totul sirena
ºi cum înjurã ne priveºte
„Centralul” pe Central-l dãduse, în geaca lui mov îmi amintea de tata în ºi privirile nostre sunt bici pe spatele lui din acvariul ei
iar ultimul avea nocturnã tinereþe adicã pe spatele nostru ºi varsã o lacrimã
pânã la 10, ºi – ce nu se ºi parcã îl vezi pe necuratul cum trece pentru cel care a fost fratele nostru
ºtia – recepþie, pe urmã, ne plãcea sã-l ascultãm pe altul mai din parior în parior ca ºi cum am fi un
nenoricit ca noi singur trup apoi
cu o mãsuþã, trei fotolii ne mai dãdea motive sã ne întoarcem bucuroºi
ºi un prieten-doi, cel mult, acasã * ne întorcem la mesele nostre
sub scara,-n faþã-sus, cu dolii desigur niciodatã nu l-am privit de sus aici cãci victoria e departe
ºi,-n spate-jos, c-un „dupã pult”, pe fratele nostru în sala de pariuri ºi scorul greu de întors

cu dom’ profesor Jean Enache


ºoptind: „– La cum castanii merg,
E 70-ul, dacã tac, e,
Costicã, gol din semicerc!”,

decarul alb-albast’ ce-n ginga


retragerii-mbrãcat din cap
pânã-n picioare sta sã ning-a
ninsorii nea (zãpadã-n trap).

Trãiam pe-atunci ca într-un Zbor


deasupra unui cuib de cuci,
la Osii cu un comandor
(ºi la Boghiuri), în Tecuci,

nãscut, dar nu definitiv,


ca în Craiova, la ani patru.
Ieºind, cu ceasul peste tiv,
manºeta cu un geriatru-n-

curcatã îi pãrea, imun,


în dreapta când privea, Chimia,
din Cup,-o salvã ca de tun
trãgea cu sete ca sã-i fie-a

ei spumã farul pentru stânga,


acolo unde Valea Vlãicii,
cu un cuier în mâini, ca stânca,
îi aºtepta paltonul gãicii,

sau poate Gicu ºi cu Gica –


Ionescu („Mannix”) între ei
silabisind o mai nimica:
su-ta ju-ma-te de mii lei –

îl aºteptau cu Oblemenco
la primul titlu pentru Jii
ºi cu atâþia – toþi cu & co:
unºpe + zecile de mii.
Andreea Izabella Dumitrel – Pãsãrile (Medalia de Argint a Salonului)

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
un laborator solenoidal
principiu al literaturii lui Mircea care rezultã nu atât din intenþie,
Cãrtãrescu (ºi mã refer, evident, ci din „execuþie”, e simplã orbire
ºi la jurnal) este urmãtorul: cautã criticã; importante sunt ºi p. 407
cu îndârjire pe o anumitã frontie- ºi p. 622) E o altã viaþã, mai „te-
rã a minþii ºi/sau imaginarului, restrã”, cea a jurnalului, care nu
despre care ai senzaþia (ori þi-o se mulþumeºte nici el cu puþin.
induce) cã e numai ºi numai a lui, Acesta ne pune, e drept, în faþa

V
olumul al patrulea al dupã care transformã lucrul gã- unor (multe) interogaþii. Ce e, to-
jurnalului lui Mircea sit în „secundaritate” sau infra- tuºi, aproape neverosimil: oriun-
Cãrtãrescu are un titlu, real sau izotop al indiferenþei etc. de sapi, dai de apã. Rãdãcinile
precum precedentul ºi spre deo- Nemulþumirea nu provine din senzaþiei literare se multiplicã
sebire de primele douã: Un om nereuºitã (asta apare pe consola precum rizomii, iar bogãþia textu-
care scrie (Humanitas, 2018, 644 celor care îl citesc plictisiþi, lui este maximã, greu de descris.
p.) E, aici, dar ºi în cuprinsul tex- simulând comprehensiunea!), ci (Mizele par a-l depãºi, fãrã nicio
tual, un etalon de modestie, pe din absenþa unor alte spaþii inte- ironie, chiar pe cel care le emite!)
care n-ai cum sã nu-l preþuieºti, rioare de colonizat. Senzaþia de Grosimea e de mai multe feluri,
dar e activatã ºi o subtilissimã epuizare e cronicã, câteodatã de- nu numai a cãrþii. Cât poate scrie,
sfidare. Iatã un singur fragment vastatoare, dar ºi extrem de be- cât poate cunoaºte, pânã unde
revelator, dintre altele, multe sute, neficã: îl menþine pe autor în pri- poate suferi, cât poate simþi, de
posibile: „Primesc mai departe zã, îi încarcã bateriile laptopului ce se simte om un scriitor con-
mesaje pline de emoþie despre afectiv: „Totul e sã nu cad în bor- temporan care îºi ia în serios me-
Solenoid din partea unor oameni canul cu disperare, ci sã scriu nirea? Rãspunsurile le gãsiþi în
care ºtiu cu adevãrat sã citeascã, despre disperare cu o speranþã cartea despre care tocmai am
pentru cã scriu ºi ei.” (p. 419) mereu reînnoitã.” (p. 281) Recu- scris. Nu sunt deloc uºoare ºi nici
Continuarea existã, dar nu prea renþele sunt, la el, manifestãri ale nu se aflã la îndemâna criticilor
conteazã, decât – eventual – pen- fractalului-arhetip, bine ascuns, de azi. Aºtept viitorul anterior: nu
tru istoria literarã neagrã a aces- dar nu chiar incognoscibil: „Dar de alta, dar e o lecturã copleºi-
tor ani, în care impostura a deve- e prima datã când ºtiu cã, în afarã toare pentru oricine reuºeºte sã
nit monedã curentã. Nu se mul- de literaturã ºi total independent ia în serios ideea creaþiei ca insu-
þumeºte (deja!) cu atât: ar dori, de ea (cred eu), în viaþa mea exis- portabilitate. Text inepuizabil, ra-
din tot sufleþelul ei, sã ne împie- tã ceva mare ºi enigmatic, pentru refiat ºi hiperdens, arzând ca la-
dice sã-i mai vedem, sã-i mai co- a cãrui dezlegare/decriptare/dez- serul bionic, acela care face mult
mentãm etc. pe marii, puþinii (pre- vãluire meritã sã trãieºti. Jurnale- bine, în cei compatibili ºi fermen-
cum MC), scriitori în miºcare, în le, cu notaþiile lor concrete, nu- tând în ei mai mult decât orice
activitate, în circulaþie internaþi- mi lasã loc (ca Biblia acum zece manual sau teorie literarã, jurna-
onalã. ªi nici pe ceilalþi, aflaþi în ani, de altfel) de prea multã îndo- lul lui Mircea Cãrtãrescu e o des-
plinã afirmare, chiar european- ialã. De parcã cineva mã-ndreap- neºti. E o autoselecþie atât de enorm cele despre Kafka, Arghezi chidere uimitoare (pe care unii ar
americanã: Radu Vancu, Ionel tã, blând, spre locul unde va tre- simplã, pânã la urmã: în sensul ºi Pynchon, în aceastã ordine. spune cã nu o meritã) a literaturii
Ciupureanu, Simona Popescu, bui sã ajung.” (p. 7) Între altele, cã sunt foarte puþini cei care re- Aºadar: dacã Orbitor proiec- române spre aproape orice do-
Claudiu Komartin, Paul Vinicius, avem (ºi) aici Solenoid-ul in zistã pânã la capãt. (Îmi pare rãu ta un mit fabulos al eului, feno- reºti. Aici e paradoxul suprem: un
Andrei Terian, Paul Cernat, Cos- nuce. De aceea ºi simte atât de cã n-a publicat, din câte se pare, menologizând cu o îndârjire ului- scriitor interesat numai de sine,
min Ciotloº, Radu Aldulescu, intens nevoia împrospãtãrii aper- întregul text. Iar teama de canti- toare fiecare fir de praf al „cos- „egoist” etc. a reuºit sã facã mai
Dan Coman, Marius Chivu, Dan ceptive. Prin lecturi, mai ales. La- tate, invocatã de autor, nu þine: mosului”, Solenoid se va apleca mult pentru aceastã culturã timo-
Lungu, Doina Ruºti, Octavian mentaþiile sunt striaþii ale unui mai sunt/em, încã, în aceastã þarã spre concret, care nu înseamnã ratã, vag eclozatã decât nu ºtiu
Soviany, Eugen Ciurtin. ªi evi- obiect cu mult mai complex decât cititori de elitã! Aici i-aº face, însã absenþã a transcendenþei, ca câte institute la un loc.
dent cã lista n-are cum sã se în- pare la prima vedere. Mircea Cãr- mutatis mutandis, reproºul pe la moderni, ci aducere a ei în pre- Rar de tot, în literatura lumii –
chidã aici. tãrescu ºtie cã orice „se depune”, care Eugen Ionescu i-l fãcea lui zenþã. Vezi ºi, între altele, p. 426, câtã poate fi, bineînþeles, omeneº-
Ci ar dori (aceia, kafkienii ad- fiecare rând smuls din eterul Eliade: acela cã nu a publicat în care ne indicã, încã o datã, cã te, cunoscutã – s-au atins, cu aºa
ministratori!) sã-i vehiculãm nu- neantului e o microramificaþie a ªantier întregul jurnal existent.) scriitorul postmodern e cel mai frecvenþã, atâtea limite ale uma-
mai pe ei, micuþii, tribalii, inexis- totului, simultaneizat, cât de cât, Evident cã un autor e suveran în bun exeget al lui. (A nu vedea nului.
tenþii. Pe mine nu mã vor împie- de biata cogniþie omeneascã: „ªi raport cu tot ce scrie, dar citito- diferenþa radicalã de scriiturã,
dica sã-i susþin pe cei buni. Nici o sã reîncep sã scriu când am sã rul vrea sã afle, sã ºtie ºi sã, ine-
pe oricine altcineva care are o dau de un filon încã nescos de vitabilmente, dezbatã.
minimã conºtiinþã profesionalã: cineva la luminã.” (p. 496) Nu se Intuiþia altor dimensiuni poa-
aceºti oameni existã, sunt deja „aruncã”, aºadar, în jurnal (ºi în te face din timp un cub rubik. Sau
citaþi/prezenþi ºi nu sunt deloc de orice altceva) pentru a „convin- chiar mai puþin. Acest jurnal, mai
neglijat. E, totuºi, o luptã inegalã ge” sau, cu atât mai puþin, pen- mult decât altele, îþi oferã tot ce
ºi uºor sordidã în literatura ro- tru a epata, ci pentru a realiza o poþi lua. (Bun ºi instructiv arti-
mânã de azi: nonvalorile au in- hartã scripticã a cosmosului sãu colul lui Eugen Ciurtin, Cãrtãres-
strumente de represiune, iar scri- neuronic. (Dezinteresul faþã de cu – scriitorul ºi cititorul , din
itorii care-ºi meritã denominaþia grotesca viaþã literarã de azi nu revista 22, nr. 18/2018, p. 14.; am
fac literatura, aceea care va con- e, de aceea, „studiat”, ci se mani- reþinut urmãtoarea idee: „tema
ta peste zeci ºi zeci de ani: „Sunt festã ca o simplã distanþare faþã cititorului e una dintre cele pe-
douã trilioane (2.000 de miliarde) de un penibil monstruos, în ex- semne douãzeci de feluri de a citi
de galaxii în univers. Ce sens au pansiune.) Ar vrea sã meargã din- noul jurnal”.) Intervine o coregra-
toate numerele astea nebuneºti? colo de barierele luciditãþii, dar fie poate stranie, dar de o inten-
Ce poate face o minte de maimu- nu forþeazã nota, inclusiv pentru sitate sigurã a confruntãrii cu
þã din ele?” (p. 496) Sper cã aþi cã are experienþa faptului de a nu sine, care este de cu totul altã
prins mesajul. avea rost. naturã decât dramele emoþiona-
Oricum, acesta, cel despre care Scriitorul vrea sã testeze, witt- le, nelipsite nici ele, totuºi: „Au
vorovim, e jurnalul unei densi- gensteinian, limbajul: îl macinã ca fost ca niºte epifanii, niºte strã-
tãþi stranii (pentru neofiþi) ºi pro- posibilitate, în fapt, în fiecare zi. pungeri.” (p. 575); „Asta e mun-
vocatoare (pentru ceilalþi), în Are de comunicat ceva sau sim- ca mea, ºi n-a fost niciodatã alta.”
care viaþa se împleteºte atât de te cã ar putea avea, dar cuvintele (p. 619); „Voi ajunge în punctul
strâns cu fantasmele scrisului ºi sunt (mult) prea puþin. Numai o de unde orice miºcare posibilã va
deceptivitatea maximã, cu impo- „hiperaglomerare” (în felul unor fi o urcare.” (p. 12) Mircea Cãrtã-
sibilul gândirii ºi cosmicitatea iz- nebuloase) a lor ar putea scoate rescu e un cititor de o voracitate
bãvirii, încât poþi fi cu uºurinþã la suprafaþã un neºtiut, un „in- criticã pe care n-ai cum sã n-o
prins în unul dintre sutele de nã- sondabil”, numinos etc., depo- apreciezi. (Pot fi date, din nou,
voade aruncate-n largul textului. zitat în cristalele vieþilor viitoare. sute de citate, dar nu asta e ide-
(Recomand mare precauþie ama- ªi trecute, cãci necunoscutul e ea…) ªtiam din jurnalele trecute,
torilor care se vor arunca sã scrie peste tot, nu numai în dark se confirmã ºi acum: „Joyce îm-
despre el!; ºtiu ce spun, s-au mai matter. Pur ºi simplu, interferenþa pinge flaubertianismul dincolo de
„încercat” fãrã sã ºtie sã interac- eului cu pagina este, oricât de orice limitã rezonabilã, vârându-l
þioneze cu improbabilul, de au puternicã ar fi, o palidã copie a în Lautréamont.” (p. 305). De
ieºit aberaþii vesele ºi triste.) E o unor splendori latente, „impo- semnalat: astfel de hiperdensifi-
inextricabilitate pe care o poþi sibile”, nefrecventabile, dar care cãri ale unui cititor unic, cu care
desluºi numai dacã reuºeºti sã te îi momesc mereu, din Antichitate nu ai cum sã nu rezonezi, sunt cu
poziþionezi simultan în interiorul pânã în ziua de azi, pe cei dispuºi zecile ºi în acest jurnal: nu ai de-
ºi în afara ei. De altminteri, un la anumite eforturi supraome- cât sã le gãseºti: mi-au plãcut Andreea Izabella Dumitrel – Ora albastrã (Medalia de Argint)

, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 9


n VIOREL PÎRLIGRAS

SF-ul, schimbare de paradigmã


Manuscrisul episcopului tat – „Am apucat sã vãd cum gorie, fie în poezie.” ce fiction ºi fantastice din Româ-
Petronius de Dan Ninoiu, Edi- bucata de pânzã care þinea loc de Manuscrisul episcopului Pe- nia, iar Dan Ninoiu un autor de
tura Pavcon, 2017. geam se clatinã, ca un tremurat tronius rãmâne un volum de re- urmãrit (ºi ºtiu ce spun când afirm
uºor, de parcã ar fi fost miºcate ferinþã în istoria literaturii scien- acest lucru).

M
anuscrisul episco- de o palã de vânt rãtãcit prin uli-
pului Petronius de þele urbiei, iar în spatele pânzei
craioveanul Dan Ni- am desluºit o fojgãialã grãbitã.
noiu a fost distinsã la Romcon Cu toate astea, nici un chip nu
2017 cu premiul pentru cea mai s-a mai arãtat atunci la fenestrum,
bunã nuvelã SF apãrutã în 2016. aºa cã am decis sã îmi vãd de dru-
l ecturi

Prima particularitate a lucrãrii este mul meu ºi sã stau cu ochii în


aceea cã nu þine de segmentul SF patru la fiecare colþ de domus.”,
aºa cum îl ºtim în mod conven- iar micile scãpãri sunt neglijabile
þional, ci face parte mai degrabã – „…m-am agãþat de idee ca îne-
din fantasticul modern care cu- catul de firul de iarbã”; „Oare ar
prinde ºi elemente science-fic- fi ieºit în careu ºi ºi-ar fi mãrturi-
tion. A doua observaþie este cã, sit în faþa tuturor pãgânilor cre-
deºi în trendul precedentelor vo- dinþa sa faþã de Dumnezeu…”.
lume ale autorului – Erezia egu- Naraþiunea, scrisã la persoa-
menului Glicherie ºi Incredibi- apoi ale pãrintelui Nicandru de la na întâi, contribuie ºi ea la crea-
la aventurã a cuviosului Achim Durostor, un adevãrat guru, îºi au rea atmosferei de mister, cãci, aºa
–, nu reîntâlnim în lucrarea de rolul lor în crearea atmosferei fan- cum afirmã ºi Tzvetan Todorov
care vorbim acel „mystical fic- tastice. Evoluþia spiritualã este în Introducere în literatura fan-
tion” cu care ne-a obiºnuit auto- urmãritã în mod special la fratele tasticã, „Fantasticul se înteme-
rul. Atmosfera monahalã ºi isto- Teodosie, care este ºi naratorul iazã în mod esenþial pe o ezitare a
ricã se pãstreazã, dar povestea poveºtii. El este cel care refuzã cititorului – un cititor care se
capãtã accente de parabolã. accesul direct la manuscris, con- identificã cu personajul principal
Povestea celor trei cãlugãri, siderând cã umanitatea nu trebu- – cu privire la natura unui eveni-
atent selectaþi pentru proprietãþi- ie sã ardã etapele, ci sã urce în ment straniu. Aceastã ezitare
le lor paranormale, aºa cum ne mod firesc scãrile dezvoltãrii spi- poate sã se rezolve fie prin ac-
sugereazã autorul, care pãzesc un rituale. Pânã la urmã, meciul ºtiin- ceptarea acestui eveniment, el fi-
manuscris secret cu Învãþãtura þã-conºtiinþã este astfel câºtigat ind considerat ca aparþinând rea-
cea Dintâi, ascuns pe o insulã si- de cea din urmã, iar miturile îºi vãd litãþii, fie decretându-se cã el este
tuatã, misterios, se pare pe lacul uºile deschise pentru crearea re- rodul imaginaþiei sau rezultatul
Sinoe, în preajma localitãþilor Ar- perelor morale ale umanului. O unei iluzii; altfel spus, noi sun-
gamum, Tomis ori Histria, devine contradicþie a laturii SF, dar cât de tem cei care hotãrâm dacã eveni-
interesantã prin dezvoltarea uni- fascinantã în extrapolarea direc- mentul a avut sau nu loc. Pe de
versului spiritual propus. Deºi þiilor evolutive! altã parte, fantasticul cere un
autorul apeleazã la poncife, lecþii- Mai trebuie remarcat în nuve- anumit mod de lecturã, în afara Vlãduþ Rãzvan Nicolae Mãluroiu – Spiritualitate
le de filozofie ale pãrintelui Sava, lã limbajul arhaic, bine documen- cãruia riscãm sã cãdem fie în ale- (Premiul Special „ªtefan Ciuceanu” al Muzeului Olteniei)

Angi Melania Cristea, Cãutã- sãºi cât o poezie. Este un poem


torul de pokemoni, Ed. Paralela
45, 2017, seria Qpoem mai trãiesc pokemonii? cu trimitere spre imediat, un puz-
zle în care dezarticularea este mai
importantã decât imaginile în

A
vâna pokemoni în- Pânã ºi dragostea este un fel de bele sunt, în majoritatea cazuri- sine. De altfel, poeta cultivã o
seamnã ceva mai grav pokemon definibil prin acest oxi- lor, la prezent, ceea ce sporeºte discretã, deloc retoricã, poeticã
ºi mai greu decât vâ- moron care este zeul timpului nos- efectul de „transmisie live”, ca sã a rupturii, e un zvon de pânze,
narea de vânt. Un fel de ridicare tru realitate virtualã. Modelul fiu în tonul metaforelor cheie din decoruri sfâºiate în aceste ver-
a acesteia la puterea a doua. Sau acestei poezii este o sintaxã nu a volum. Oraºul este un spaþiu vag, suri provenit din frângerile de
o vedere în 3D, cum ar spune frazei, ci a imaginii dinamice, lipsi- existent doar prin vagi urme în imagini ºi de propoziþii, o saca-
poeta, care foloseºte de mai mul- tã de contururi, dând astfel haloul intimitatea textului poetic: „moar- dare a respiraþiei care este exact
te ori imaginea. Cãci vântul exis- oniric al întregului text: „verile ace- tea în oraº este descojitã ca mes- figura simbolicã a unei cãutãri
tã, în impalpabilul sãu, pe când lea cu cozi de guºteri mi se lipesc tecenii/ toamna/ iar iubirile mor- bezmetice. Cu ochii în smartfon
himera virtualã (sic!)… poeta de palme/ halucinant pot strãbate mãie fantomatic pe acoperiºul ca- în cãutarea bâzdâganiei virtuale,
ºtie! Cãutãtorul de pokemoni mãrile/ lumii cu oase de fosfor// selor/ prinse în plasa/ unui timp þi se întâmplã sã te loveºti de un
este un excelent volum de poe- cai ai câmpiei scuipã/ peste pragul licantrop”. Poemele se vede a fi stâlp sau de altcineva. Fãrã sã
zie apãrut în seria Qpoem a Edi- lumii aburi de sare…”. construite cu grijã, deºi asocie- narativizeze acest scenariu, mi s-a
turii Paralela 45. Îmi aminteºte Contrar unei anume mode rea liberã dã uneori senzaþia li- pãrut cã poezia de faþã îl suge-
zburãtorii stranii ai lui Chagall, cu invazive, este o poezie discretã, bertãþii suprarealiste. Aleatoriul reazã parcã poeta nu inventeazã
formele acelea albãstrui ºi alun- nu a strigãtului, a urletului… ci a asocierii este însã rodul aceluiaºi imaginile ci se ciocneºte de ele,
gite, poate unde unul dintre to- tonului muzical. Spaþiul imaginar joc fractalic prin care marele sau ele intrã în carambol, într-un
posurile centrale ale acestei poe- al Reþelei oferã neaºteptate posibi- computer ne controleazã existen- lirism brownian care sugereazã
zii este zborul. ªi lichefierea, tre- litãþi de sugestie metaforicã ºi þa. Tentaþia de a evada din acest perfect lipsa de consistenþã a lu-
cerea insesizabilã dintr-o formã metafizicã: „însã dependenþa de spaþiu în care vânaþii pokemoni mii noastre tot mai evanescente.
în alta, cam asta este funcþia me- moarte este precum jocul în reþea”. de portocale/ se pierde în lunca te vâneazã (normal!) este desigur „moliile au învãþat cã astãzi
taforelor fluide. „eu nu vãd oa- Mi se pare cã, într-un astfel de unde necheazã cai/ conabii…”. uriaºã: „stelele pulseazã ca un poºta electronicã/ circulã mai ra-
meni doar pãsãri/ºi zbor de mã- univers, permanent on line, în care Rareori fraza poeticã încropeºte panaceu deasupra/ caselor unde pid/ de aia nu rod singurãtatea
iastrã”. Este o poezie centratã pe absolut toate ID-urile – inclusiv un minimum de naraþiune nece- viii desfac ºuruburile morþilor/ care vine pe mail”. Tragicul lumii
imagine ºi nu pe construcþie, dar al lui Dumnezeu – sunt false, sarã: „lumea pare prinsã într-o apoi îi aºazã în panoplia cerului/ electronizate este perfect suge-
de o bunã coerenþã la acest nivel poezia rãmâne un fel de a dovedi centrifugã pe strada Lipscani unde este firesc sã nu respiri doar rat de aceastã imagine. Nu am
al încatenãrii continue, al unei cã eºti viu „într-o lume care joacã pictorii/ beau la terase apoi uri- sã îþi deschizi cordul/ pânã va idee dacã moda jocului cu poke-
contiguitãþi permanente în care la cacealma”. Jucând ºotronul neazã pe zidurile desenate în curge din el pustietate”. moni mai este de actualitate, în
lucrurile, sentimentele, fenomene- imaginilor, autoarea se întoarce de grafitti/ culori de ulei li se scurg Poezia lui Angi Melania Cris- acest teritoriu schimbãrile sunt
le îºi trec energiile unele într-al- la un moment dat spre o senzoria- pe pantofii albi/nici sã împarþi un tea are ºi coerenþã ºi forþã imagi- ultrarapide, aproape ca jocul de
tele prin atingere în interiorul litate delicatã ºi spre „realismul” fum cu cineva nu mai este permis/ nativã ºi originalitate. Mi-a plã- imagini din volum. Nu ºtiu dacã
metaforei. Îmi vine a spune cã cotidianului, ºi aceasta este cea arta se limiteazã la contemplarea cut cã nu cedeazã modelor, ci îºi mai zburdã îngeri electronici, ano-
rolul metaforei în acest tip de de-a doua dimensiune a plache- lumii”. ªi tot din acest excelent asumã stilul. Temele morþii, iubi- dini, „avalanºã de îngeri cu ochii
poezie acesta ºi este: sã arate tei, contrapusã primeia, cãci a poem pânzã în ulei: „…Manole/ rii, vidului existenþial nu apar ca scoºi”. De altfel vizualul este sim-
cum leagã eul poetului fâºiile dis- vâna pokemoni înseamnã, în fond, s-a ruinat catedrala iarba a nãpãdit locuri comune, ci ca întâlniri cu þul dominant în aceastã poezie,
continuitãþii lumii: „vãd fericiri þi- a alerga printr-un oraº fantoma- amvonul/oamenii ca ºi pãsãrile su- sinele, au ceva autentic ºi con- alãturi de olfactiv. ªi asta pentru
nând oameni în lesã”. tic, pe care nu-l observi, de fapt: ferã de bipolaritate/ s-a dus dra- vingãtor. „Noaptea îºi muºcã câi- cã pokemonul este în sens eti-
Cum se poate face poezie de- „miroase a nuci verzi/ zilele se cului ideea de permanenþã erosul nii singurãtãþii coada”. Minus mologic o viziune, adicã o fan-
spre „o viaþã conectatã la PC-uri”? sparg de dig”; „miroase a rãzboi miroase a stârv”. „Te-am ºuierat eufonia neplãcutã de la jumãta- tasmã, la fel ca toate celelalte pe
Este una dintre întrebãrile noi pe ºi a morþi/ pe acoperiºuri pisici printr-o mie de guri de canal/ tea versului, imaginea este den- care le cautã poetul: „mirosea a
care poeþii ºi-o pun acut ºi uneori zvelte torc/ în mâinile tale inima Poezie!”. Sau în întregime fru- sã ºi puternicã. Egolatria specifi- crud a frunze de dud/ a poem
tragic. Visând, regretând, dispre- mea se goleºte”. Mai sunt astfel mosul poem roºu carmin. cã liricului nu putea sã nu-ºi afle scris pe iris fãrã nici un artificiu”.
þuind, combãtând, mã rog, toatã de bruºte stop cadre, încremeniri Este o adevãratã artã poeticã în spaþiul artificialei inteligenþe un
gama de atitudini posibile „eul ale imaginii, care dau sens curgerii aici, specificã unei lumi crepus- corespondent. Selfie cu moartea n Christian Crãciun
primar/incapabil de conexiuni”. generale. „timpul cu braþele pline culare, virtuale ºi fãrã repere. Ver- este o sintagmã care face ea în-

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


n MARIA DINU poetree of life

mãcelul poetic sau eliberarea


fiinþei din infernul interior
absenþa titlurilor. Dedublarea co- „diluarea de sine”, cum îºi nu- altceva decât forþarea disoluþiei
existã cu poetica mãºtilor, poli- meºte poetul eul multiplicat, pe a interioare, în relaþie cu acel joc
Ionel Ciupureanu, e timpul sã fonia, dialogul cu propria anima, cãrui „piele” experimenteazã în regizat uneori, ostentativ, fiindcã
visãm un mãcel, Casa de Editurã depersonalizarea, acþionând proximitatea neantului ºi vidului o stare declanºeazã, automat,
Max Blecher, Bistriþa, 2018 conform principiului rimbaudian existenþial: „gândeam lucruri in- altele, atât reale, cât ºi ireale. De
„Je est un autre”. În acest tu- existente, stãri care nu se vor/ aceea, poezia funcþioneazã dupã

l ecturi
Î
n peisajul liricii contempo- mult interior, poezia este un joc întâmpla. fluctuaþia asta va mãci- un mecanism al amalgamãrii
rane, Ionel Ciupureanu e dezordonat, aparent, fãrã nicio na ºi ne va risipi./ cu o degradare („trebuie sã deschid mecanismul
un poet atipic datoritã regulã – „rãnile tale nu erau chiar lentã, aproape invizibilã. îmi re- pentru a porni/ un alt meca-
complexitãþii sale deconcertante: aºa de dulci. nici joaca noastrã/ glam/ conturile pânã la diluarea nism”), care implicã imaginaþia priu) ºi, implicit, orice voce,
poezia lui este un discurs dizol- n-avea nicio regulã deºi era pli- de sine. mã compromit/ ca sã re- unor „senzaþii care nu se vor Ionel Ciupureanu instituie o po-
vant, atât în privinþa tematicii, cât nã de reguli.”, citim într-un încep de unde nu voi mai fi. te întâmpla”, dezgroparea unor eticã a autodezvãluirii totale ca
ºi a modului în care eul se indivi- poem. Regulile poeziei lui Ionel voi afunda/ într-o mlaºtinã, mã „tensiuni din nimic. ºi fãrã nici un formã a alienãrii ºi neantului,
dualizeazã, glisând de la o stare Ciupureanu se dovedesc conto- vei scoate de-acolo, nu ne vom/ motiv”, combinarea imaginilor niciodatã consumate, fiindcã ele
la alta, într-un spaþiu care nu ac- pite prudent în magma sa, aºa lãsa.” Lipsitã de conotaþii kathar- onirice „cu ce va fi în realitate”. se dovedesc mijloace ce întreþin
ceptã decât o singurã realitate – cum râsul sau zâmbetul nu sunt tice, „diluarea de sine” e o ago- Poezia lui Ionel Ciupureanu „cãlãtoria spre alt limbaj”, dar nu
lumea interioarã. Reperele exte- manifestate în exterior, ci în si- nie lentã, o extincþie niciodatã fi- pare o revoltã împotriva comple- spre lumea de dincolo. Poetul
rioare au fost înghiþite de mult de nea eului, locul unde se petrec nalizatã, fãrã posibilitatea salvã- xitãþii interioare, care susþine via- apare, astfel, asemenea lui Iona,
fluxul conºtiinþei, aproape pânã totul ºi nimic: „aproape râdeam, rii. Viaþa se prelungeºte prin moar- þa însãºi ºi nu oferã accesul de- captiv nu în burþile chitului mul-
la anulare, încât e greu sã depis- aproape zâmbeam, dar/ numai în te ºi invers, iar trãirile sunt relua- plin la experienþele morþii. Aces- tiplicate la nesfârºit, ci în cercu-
tezi ce se mai pãstreazã din coti- sinea mea, de fricã sã nu fiu obiec- te într-o continuã interogare a ta este ºi rostul mãcelului – rile propriului infern interior.
dian, fie ºi în forme reziduale. tul furiei/ tale necontrolate. con- identitãþii, din moment ce revine „pânã îmi piere/ curajul, e timpul Cum mãcelul e eliberator numai
Acestea sunt, în mare, ºi co- tinuai sã te cerþi cu nimeni ºi sã mereu în acelaºi punct al plecãrii: sã visãm un mãcel. în numele la nivelul discursului, singura
ordonatele celui mai recent vo- mã tolerezi.” În fond, avea drep- „nu-mi cere sã urlu, zilele/ se vor liniºtii va fi o furturnã, cãci nimic soluþie se întrevede în finalul vo-
lum al lui Ionel Ciupureanu – e tate Ion Buzera (vezi volumul de întoarce ºi obiectele se vor îm- nu va mai fi fãrã/ tine” –, de pul- lumului prin poemul-rugãciunea
timpul sã visãm un mãcel –, pre- cronici Excursuri, Editura piedica de/ obiecte. o s-o iau de verizare a fiinþei care trãieºte de trecere în nefiinþã, în care in-
cedat de Pacea poetului (1994), Universitaria, Craiova, 2014) la capãt, mã satur de tine ºi n-am/ simultan totul ºi nimic. Cultivat vocarea mamei devine singura
Amos (1996), Fãlci (1999), Kram- când plasa poezia lui Ionel Ciu- unde sã plec.” Poezia lui Ionel deliberat, într-o autoispitire crea- posibilitate de accesare a morþii.
pack (2002), Adormisem ºi mã pureanu sub semnul contraex- Ciupureanu s-ar înscrie numai în toare, haosul trãirilor devine Versurile propun rãsturnarea
gândeam (2005), Miºcãri de in- presionismului, din moment ce zona tragicului, dacã, pe alocuri, ordine proprie, în relaþie cu su- paradigmei regenerãrii existen-
sectã (2010), Venea cel care mu- tensiunile frenetice, vitaliste, acesta din urmã nu ar fi luat luat pratema cuvântului la care poe- þiale prin naºtere ºi o vindecare
risem (2014). O anumitã (sau mai specifice expresionismului au în rãspãr, cu sentimentul satura- tul se raporteazã obsesiv, decon- de moarte prin moarte: „... nu/ te
multã) nebunie, ceva reminiscen- dispãrut, strigãtul traumatizant þiei: „ºi nu-þi mai scoate/ maþul, spirându-se pe alocuri: „voiam emoþiona, moartea mai are o
þe erotice par sã se strecoare în este întors pe dos sau e înlocuit eºti nebun? Acum hai sã ne chi- sã-þi spun ce simt, cu orice chip, spãrturã în vis,/ microbii tãi mai
acest volum în care poemele de bavardajul opus profetismu- nuim ºi noi./ dã-mi ºi tratamentul ºi de-aici eºecul. am fost destul/ au instincte de mamã... te rog,
„curg” unele din altele, impresia lui ºi tendinþei de spiritualizare ca sã aibã efect.” Ceea ce pare de transparent, destul de expli- mai/ alãpteazã-mã încã o datã,
fiind de prelungire sau nuanþare a trãirii. excesiv, supradimensionat, dar ºi cit.” Preluând orice chip (lexemul mamã. imitã-mi scâncetul/ ca sã
a aceleiaºi stãri, întreþinutã ºi de Dezideratul acestei poezii este agresiv în aceste poeme nu este trebuie interpretat în sens pro- mã vindeci! ”

o face autoarea în discuþie.

Cagliostro et comp – în 10 puncte 8. Terapia textualã sau terapia


prin literaturã la care invitã Au-
rora Dumitrescu poate împinge
1. Aurora Dumitrescu este o poate privi ºi în celelalte trei roma- spirituale pe care Aurora Dumi- receptarea cãrþilor sale spre ceea
semnãturã deja exersatã în prozã ne ale acestei scriitoare. Meritã sã trescu le cultivã în mod constant ce putem desemna prin formule
(fie ea de ficþiune sau de non-fic- încercaþi! – ºi în scris, ºi în viaþã), drumul precum „prozã a iluminãrii, a re-
þiune). Cagliostro (ediþia din 3. Trecând de la parabola mai este la fel de important cum este gãsirii, a vindecãrii”.
2018, publicatã sub tutela edito- sus invocatã cãtre literatura pe ºi þinta, dacã nu cumva chiar mai 9. Fiind aºa, ºi registrele tema-
rialã de la Aius; prima versiunea care o face Aurora Dumitrescu important. tice în care au loc întâmplãrile (fie
este publicatã în 2014) vine dupã este de spus cã aceasta e o pro- 6. Ceea ce, de pe alt versant sti- exterioare, fie al minþii, deci inte-
Drumuri (2012; acesta e, de alt- zã limpede, curatã. listic-interpretativ, revine la a spu- rioare) narate de Aurora Dumi-
fel, debutul în volum al talentatei 4. Apoi, ºi în romanul cel mai ne cã e o literaturã care face apel în trescu sunt dintre cele mai înalte.
ºi tinerei prozatoare), Roata recent, dar ºi în celelalte cãrþi ale mod constant la un rezervor de E, aºadar, o prozã care „lucreazã”
(2013) ºi Bipolara (2016). acestei autoare, e o prozã despre simboluri. Fie el alcãtuit din pilde, cu suferinþa, iubirea, devenirea,
2. Nu consider cã este o foarte cãutare & iniþiere. E o literaturã din numere/ numerologie, din cu ideea de destin, cu credinþa
bunã opþiune (pentru cã e prea care are intrigã, are nerv, are po- subansambluri de referinþe din ºamd.
puþin ºi/ sau pentru cã poate stri- veste, are direcþie; care, nu în ul- ceea ce se numeºte ocultism. 10. Nu în ultimul rând, în mod
ca probabila plãcere a unui citi- timul rând, e despre sens. 7. Mai este o trãsãturã izbitoa- evident în „Cagliotro”, întâlnim
tor sau a altuia) ca un roman sã 5. Prin urmare, în alte cuvinte, re a textelor (includ aici, desigur, o literaturã cinematograficã.
fie povestit într-o cronicã (fie ea se poate spune cã avem de-a face ºi „Cagliostro”) scrise de Aurora Cartea e (ºi) un film; îi vezi scena,
ºi „de întâmpinare”). În acest cu o literaturã a drumului – in- Dumitrescu: dimensiunea tera- vezi personajele, vezi intriga.
sens, dar ºi în ideea de a oferi un cã, din când în când, pe nisip era clusiv în sensul în care referinþa peuticã. Aceasta reprezintã, de Aºadar, o scriitoare interesan-
mic sprijin pentru un (eventual) doar un rând de urme, nu douã. este mai ales orientalã (iar zonele altfel, una dintre cele mai preg- tã, de urmãrit.
spor de plãcere la lectura acestei A înþeles atunci cã zilele în care orientale sunt teritorii culturale ºi nante note ale literaturii pe care
cãrþi, sugerez cã existã situaþii în pe nisip era imprimat doar un
n Cristian Pãtrãºconiu
care mintea unui cititor este mai rând de urme de paºi au fost zilele
bine pregãtitã pentru întîlnirea cu cele mai triste ºi grele din viaþa
un roman dacã are la îndemînã lui. Atunci I-a reproºat lui Dum-
ceva de ordinul unei sau unor pa- nezeu cã nu i-a fost alãturi tot tim-
rabole – ca instrument ajutãtor. pul, întrebându-L de ce l-a lãsat
singur tocmai atunci cînd i-a fost
Mihai Florentin Popescu – Plutind în aer

Concret, în cazul volumului Ca-


gliostro, pot invoca (fãrã sã pre- cel mai greu. Iar Dumnezeu i-a
tind vreo clipã cã aº epuiza re- spus aºa: zilele în care ai vãzut
gistrul parabolic adecvat roma- doar un rând de urme de paºi pe
nului invocat mai înainte) o pildã nisip au fost zilele în care te-am
cu un autor incert (existã unele purtat pe braþe”.
referinþe cã ar fi vorba despre un Parabola pe care am repro-
brazilian) ºi de mare impact pu- dus-o mai sus nu se aplicã, în chip
blic. Iatã despre ce este vorba: de cheie de lecturã, de „poartã de
„Un om a visat într-o noapte cã intrare” (prin lateral, cumva) nu-
se plimba pe o plajã alãturi de mai pentru cea mai recentã carte a
Dumnezeu. Vãzând cã pe nisip Aurorei Dumitrescu. Mica poves-
rãmîneau douã urme de paºi, a tire despre un om care se plimba
ºtiut cã unele erau ale lui ºi cele- pe nisip cu Dumnezeu alãturi
lalte ale lui Dumnezeu. A privit în poate da o „lentilã” (cred cã
urmã la trecutul lui ºi a observat adecvatã ºi acuratã) prin care se

, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 11


n DANIELA MICU

povestea tristã
a „României profunde”
fost un ºir de abuzuri, dependen- se luptã cu lipsa de înþelegere din tãþi sãrace, alãturi de oameni care
þe ºi lipsuri. Au trãit în frig ºi în partea familiei ºi prietenilor, cã- nu ºtiu sau nu pot sau nu vor
fricã, împinºi la marginea socie- rora le vine greu sã accepte ºi sã sã-ºi dea copiii la ºcoalã, deºi am
Elena Stancu, Cosmin Bumbuþ, tãþii, fãrã sã primeascã dragoste înþeleagã noul lor stil de viaþã. vãzut atâþia tineri care sunt pe
Acasã, pe drum. 4 ani teleleu, sau compasiune. Au vãzut în Cartea se deschide cu o se- stradã sau în penitenciare pentru
Humanitas, Bucureºti, 2017 ochii semenilor doar urã ºi dis- lecþie de fotografii, menite sã re- cã viaþa nu le-a oferit altã soluþie,
preþ, iar asta a adâncit prãpastia prezinte vizual cãlãtoria de patru de fiecare datã când auzim astfel
l ecturi

J
urnalul de cãlãtorie are ca dintre «noi» ºi «ei»” (p. 337) ani, de-a lungul cãreia cuplul va de poveºti ne cutremurãm. Nu parte i-a fãcut pe ei sã evolueze:
trãsãturã definitorie, din- Autorii subliniazã existenþa aces- intra în contact cu diferite cate- putem rãmâne jurnaliºti, nu pu- „Ei ne-au ajutat sã înþelegem mai
colo de cãlãtoria ce devi- tor n-scheme binare în cadrul ace- gorii sociale: persoane abuzate, tem documenta neutru viaþa pli- multe despre noi, sã devenim mai
ne cadrul sine-qua-non, perspec- leiaºi societãþi ºi aratã cum, indi- tineri de la centre de reeducare, nã de durere ºi de lipsuri a aces- profunzi, sã fim mai buni în mese-
tiva proprie asupra alteritãþii. Cã- ferent de categoria socialã în care oameni din penitenciar, rromi tori tineri.” (p. 297) riile noastre, sã cunoaºtem Româ-
lãtorul se va confrunta perma- te încadrezi, va exista mereu per- cãldãrari sau oameni ai strãzii. Pe mãsurã ce se obiºnuiesc cu nia ºi sã fim mai empatici.” (p. 383)
nent cu celãlalt, pe care îl va ob- spectiva celuilalt. Chiar ºi cãlãtoria în Havana, modul nomad de viaþã, cei doi îºi Cu toate acestea, nota jurna-
serva ºi îl va trece, involuntar, Jurnalistul Elena Stancu ºi fo- Cuba, aduce în prim plan tot vor dedica aproape tot timpul lului este una destul de tristã. În
prin filtrul personal. Nu avem, de tograful Cosmin Bumbuþ se ho- dificultãþile oamenilor nevoiþi sã meseriei lor. Viaþa personalã, ºi aºa primul rând pentru cã o parte din
data aceasta, de a face cu un jur- tãrãsc sã lase în urmã traiul ba- trãiascã în condiþii financiare spectaculoasã prin faptul cã se România contemporanã realã
nal în sensul clasic al cuvântu- nal, în care cea mai mare parte a grele. Accentul este pus pe con- opune normelor societãþii româ- este dezolantã. Apoi, majoritatea
lui. Volumul este, mai degrabã, un timpului se petrece la muncã, ºi secinþele devastatoare provo- neºti, se va împleti cu cea a oame- conaþionalilor reacþioneazã cliºei-
pretext de a atrage atenþia asu- sã locuiascã într-o autorulotã, sã cate de un astfel de trai ºi pe nilor din reportajele lor. La fel de zat ºi plinã de urã. E trist cã, dacã
pra ceea ce se numeºte „Româ- cãlãtoreascã în cãutarea subiec- mentalitatea unei societãþi care vulnerabili ca ºi subiecþii lor, aceº- nu eºti jurnalist de tabloid, nu-þi
nia profundã” ºi de a cunoaºte telor care sã le ofere posibilitatea are tendinþa de a nu-ºi asuma tia se vor reîntoarce cu fiecare poþi plãti chiria. Cuplul observã,
cum trãiesc anumite segmente de a documenta ceva cu adevã- erorile propriilor politici. De aici, ocazie în locurile ºi la oamenii care spune povestea, se implicã emo-
sociale, în special grupuri defa- rat important, sperând, cumva, cã uºoara tendinþã de moralism în le-au schimbat decisiv perspecti- þional, dar nu mai are rãbdarea sã
vorizate. Diferenþele dintre „noi” vor reuºi sã producã o schimba- detrimentul unei radiografii reci va asupra vieþii. Deschiderea lor combatã ºi pune, tolerant, acest
ºi ceilalþi sunt remarcate în cadrul re în rândul percepþiei ºi mentali- a societãþii. Este greu sã nu emoþionalã a permis acestor gru- lucru pe seama ignoranþei. Sunt
aceleiaºi societãþi ºi este vorba, tãþilor locale. Se finanþeazã din înþelegi ºi sã nu manifeºti afecte puri sã-i primeascã în sânul lor fãrã poveºti reale pentru cei care vor
mai degrabã, de o separare pe burse ºi granturi, de obicei, strãi- faþã de atitudinea empaticã a ce- sã se simtã judecate. Pe de o parte sã iasã din bulã, pentru cei care
scarã economicã, din care vor ne, prin care trebuie sã investi- lor doi cãlãtori: „Deºi a trecut a facilitat înþelegerea problemelor au urechi sã asculte ºi ochi sã
deriva numeroase configuraþii gheze diferite aspecte ce þin de atâta timp de când ne plimbãm reale cu care se confruntã Româ- vadã, în speranþa cã schimbarea
sociale sau culturale: „Viaþa lor a probleme sociale. În tot acest timp prin România ºi trãim în comuni- nia ultimului deceniu, pe de altã va porni cu fiecare dintre noi.

Marin Sorescu, în limba catalanã


O
splendidã apariþie edi- teres pentru volum ne-a determi- spre deosebire de cea ludicã, nitatea vlãstarului satului, cãtre
torialã, Marin Sorescu, nat sã publicãm o nouã ediþie, care, ca joc gratuit, lasã dupã ace- singurãtatea ºi dezrãdãcinarea
antologie de versuri, adãugitã”. ea lumea ca mai înainte, fãrã s-o lui, în spatele zidurilor de cãrãmi-
având titlul Per entre els dies Impactul poeziei lui Marin So- schimbe, asemãnãtor unui foc dã ºi beton. Dar aceastã roatã
(Printre zile, titlu preluat din po- rescu cu cititorii din Peninsula multicolor de artificii, dupã stin- este o imensã descoperire a omu-
emul „Indigo”) a apãrut în limba Ibericã ºi cel latinoamerican este gerea cãruia negurile se refac in- lui. Însãºi posibilitatea deplasã-
catalanã, la Palma de Mallorca, vechi ºi puternic rezonant în în- tacte, miraculosul se prelungeº- rii sale cãtre civilizaþie. Spre cu-
Spania, Leonard Muntaner Edi- sãºi biografia poetului. Astfel, în te într-o aºteptare ºi o promisiu- cerirea de noi spaþii. Spre secolul
tor, în 2016. Aflatã la a doua edi- 1981 a apãrut la Madrid, în limba ne de lumini neînvinse, aduce o vitezei. Dar el vede mai mult de-
þie adãugitã, selecþia de poezii a spaniolã (castilianã) volumul mutaþie beneficã nopþii” (Poezia cât atât. Coboarã pe aripile mitu-
lui Marin Sorescu se adreseazã Poemas. La juventud de Don lui Marin Sorescu în lumea his- lui spre roata lumii. Acesta este
unui public de aproximativ nouã Quijote (traducerea lui Omar panicã). Universul. În el mai apar unele
milioane de vorbitori de limbã Lara, Ed Visor); în 1985, în tradu- Observaþiile profesorului ro- (doar în aparenþã!) elemente:
catalanã, în special din rãsãritul cerea lui Manuel Serrano Perez, mân rãmân valabile ºi astãzi, arborii. ªi ei se rotesc, precum
Peninsulei Iberice ºi din Insulele La muerte del reloj (Editura Uni- având în vedere impactul mereu roata, „Când cu frunzele-n cer/
Baleare, dar ºi din micul stat, vers, Bucureºti); El huracan de ascendent al poeziei soresciene Când cu ele-n pãmânt”. E vorba
Andorra ºi din sudul Franþei, re- papel (trad. Marco Antonio Cam- în rândul cititorilor de limbi his- despre trecerea timpului. Simþit
giunea Rosellón. Limbã neolati- pos, Mexico, Universidad Auto- panice. Atât castiliana (limba ofi- de el, þãranul, prin trecerea ano-
nã de o veche tradiþie culturalã ºi noma Metropolitana, acelaºi an); cialã a întregii Spanii ºi a tuturor timpurilor. ªi ei mai au în coroa-
literarã, catalana a cunoscut o în 1986, El ecuador y los polos þãrilor hispanoamericane) cât ºi nele lor zborul pãsãrilor. Dar ele
nouã resurecþie în cadrul Rega- (trad. Omar Lara, Madrid, Hiperi- unii în spaniolã ºi probabil în alte catalana, (limbã oficialã regiona- migreazã: „Cu o aripã spre sud/
tului Spaniol, în special dupã on, 1986) distins cu Premiul limbi, aratã limpede cã trebuie sã lã) relevã un Marin Sorescu sub- ªi cu o aripã spre nord”. E vorba
Constituþia din 1978, când limbi- pentru Poezie Religioasã „Fer- renunþãm la a-l situa pe poet, chiar til, jovial ºi în acelaºi timp grav de libertate aici. Nemãsuratã. ªi,
le considerate regionale au de- nando Riello”, volumul fiind se- cu cele mai bune intenþii, între tocmai prin profunzimea obser- totuºi, determinatã de anumite rit-
venit oficiale în zonele unde s-au lecþionat dintr-un total de 100 de barzii cu praºtie ºi pantaloni scurþi vaþiilor sale despre acest concret muri. Soarele, marele, izvorãºte în
nãscut ºi continuã sã producã culegeri de creaþii aparþinând (eu însumi, acum zece ani îl admi- aparent simplu care ne înconjoa- ochiul poetului: „Azi în ochiul
valori pentru întreg spaþiul cul- poeþilor lumii. ram pe Sorescu pentru versurile rã dar ce tresaltã la orice pas pro- stâng,/ Mâine în cel drept.” ªi
tural iberic ºi universal. Antologia de faþã cuprinde sale sprinþare ºi jocurile ºtrengã- bleme noi ºi mituri vechi ce trimit soarele este ca o roatã de foc. Dar
Antologia Marin Sorescu, Per poeme selecþionate de traducã- reºti cu realitatea). Dimpotrivã, la condiþia mirculoasã a omului care nu se opreºte. Noi ne oprim:
entre els dies, este rezultatul tori din volumele: Poeme, 1965, trebuie sã acceptãm, sã meditãm de azi ºi din totdeauna. „Care când sunt/ Când nu mai
muncii a doi traducãtori excepþi- Moartea ceasului, 1966, Tinere- ºi sã formulãm conceptul unui Luãm ca exemplu celebrul sunt”. Iatã, sugeratã în puþine
onali, Corina Oproae ºi Xavier þea lui Don Quijote, 1968, Tuºiþi, poet matur, atras de lucrurile gra- poem La roda (Roata). Dãm citi- cuvinte istoria lumii, destinul ire-
Mantoliu Pauli, care, cu ocazia 1970, Suflete, bun la toate, 1972, ve, confruntat cu puritatea ºi ab- re aici doar versiunii româneºti: versibil al omului în enigmele fãrã
tipãririi primei ediþii, în 2013 (Pal- Altfel, 1973, Aerul, 1975 ºi Pun- solutul, în faþa celor care îºi asu- „Locuiesc într-o roatã./ Îmi dau de sfârºit ale Firii. Iar el este mi-
ma, Leonard Muntaner Editor) au tea, 1996. mã atitudini ideatice ºi modalitãþi seama de asta/ Dupã copaci./ De nunea. E scânteia care se sfâr-
primit, un an mai târziu, distinc- Referindu-se la receptarea emotive inedite: pudoare ºi so- câte ori mã uit pe fereastrã/ Îi vãd/ ºeºte înainte de deveni flacãrã.
þiile: Premiul Cavall Verd Rafael mereu proaspãtã a poeziei sores- brietate în primul caz, familiarita- Când cu frunzele-n cer,/Când cu Am dat doar un exemplu din
Jaume (Spania) ºi Premiul Marin ciene în varii spaþii de limbã ºi te ironicã în cel de-al doilea. Tot ele-n pãmânt.// ªi dupã pãsãri,/ ceea ce ne-a lãsat în urmã poetul
Sorescu (Craiova, România). culturã spaniolã, profesorul ºi astfel, sub aspect expresiv, figu- Care zboarã/ Cu o aripã spre sud/ Marin Sorescu. Aici, la noi, sau
Dacã prima ediþie s-a tipãrit cu hispanistul Paul Alexandru rile ludice precum paradoxul pro- ªi cu o aripã spre nord.// ªi dupã în bãtãtura altor limbi. Însã în
ajutorul financiar al ICR, aceastã Georgescu afirma, cu decenii în vocator, metafora ºocantã, met- soare,/ Care-mi rãsare/ Azi în ochiul spaþiile hispanice, Marin Sores-
ediþie apare ca urmare a cererii urmã: „...versiunea spaniolã onimia absurdã se metamorfozea- stâng,/ Mâine-n cel drept.// ªi cu s-a simþit mereu ca acasã. ªi
cititorilor. Doamna Maria Mon- scoate în evidenþã depãºirea lu- zã într-un soi de graþie tragicã, dupã mine/ Care când sunt,/ Când ei, spaniolii, au ºtiut ºi stiu în
taner, directoarea editurii afirmã: dicului ºi trecerea spre miraculos, plinã de jucãuºe sensuri, care ar nu mai sunt.” Poemul þâºneºte în continuare sã-i deschidã larg,
„...volumul lui Marin Sorescu a deci spre revelarea miracolului ce putea fi denumitã de asemenea mintea poetului de la simpla ob- odãile. Intrarea triumfalã a poe-
avut o viaþã destul de îndelun- uimeºte lumea ºi condiþia uma- „umor demiurgic”, evident în cele servaþie a unui obiect: roata. ziei lui Marin Sorescu în bogãþia
gatã din punct de vedere edito- nã, în care predominã, dupã vi- mai deosebite reuºite ale scriito- Poate fi roata carului din care el a de muzicã ºi ritm a limbii catalane
rial, deoarece ºi acum primim pro- ziunea poetului, curajul de a fi ºi rului. Faptul cã miraculosul repre- vãzut pentru prima oarã Craiova. este numai un început. Dar toc-
puneri de a-l lansa; asta înseam- de a se poziþiona între lumini ºi zintã o fazã superioarã – ultima Deci spaþiul de civilizaþie urbanã mai de aici se naºte veºnicia.
nã cã Marin Sorescu a fost ºi este umbre, bucuria dragostei plena- pentru acest moment – a poeziei din imediata apropiere a veºiciei
citit în continuare, ceea ce ne re ºi voluptatea de a reface Ge- lui Sorescu rãmâne dovedit prin rurale a Bulzeºtilor. Prin urmare, n Geo Constantinescu
bucurã nespus. Tocmai acest in- neza. Sunetul ºi rezonanþa versi- caracteristica acestei categorii: o evoluþie de la unitatea ºi comu-

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


dincolo de „complexele” literaturii române,
cãtre studiile româneºti transnaþionale
A
pariþia acestui volum autohtone prin care a fost poten- privinþa extremelor ideologice ale joc ambiguu, protejându-se, sub
(Romanian Literature þatã filiaþia internã a autorilor ro- interbelicului autohton. Avangar- umbrela autonomiei esteticului,
as World Literature, mâni chiar ºi atunci când depen- da progresistã, cu înclinaþii de de orice posibilã politizare a tex-
Editors: Mircea Martin, Christian denþa de modele strãine era evi- stânga ºi trãirismul reacþionar, cu telor livresc-ludice pe care le pro-
Moraru, Andrei Terian, 2017, New dentã. Cãlinescu a favorizat com- tendinþe fasciste fac parte din duceau.
York: Bloomsbury Academic, Se- paratismul domestic ºi nu un aceeaºi culturã radicalã, pe prin- Dimensiunea transnaþionalã
ries: Literatures as World Litera- comparatism propriu-zis, interli- cipiul vaselor comunicante. Dis- este în mod firesc focalizatã în li-
ture, 376 p.) este, fãrã îndoialã, terar, care sã dea seamã de influ- tincþiile lui Roger Griffin între teratura exilului ºi a emigraþiei, de
un eveniment de maximã impor- enþe, receptãri, interferenþe etc. modernism epifanic ºi moder- care se ocupã articolul lui Doris
tanþã, nu numai pentru cã asigu- Izomorfismul structural ºi omo- nism programatic oferã un ca- Mironescu. Herta Müller, Andrei

l ecturi
rã mai marea vizibilitate a litera- logia erau singurele formule în dru suplimentar pentru investi- Codrescu ºi Norman Manea de-
turii române în strãinãtate, ci ºi care comparaþia era permisã, pen- garea dialecticii între estetic ºi familiarizeazã perimetrele geocul-
pentru cã propune aºezarea pe tru cã în aceste condiþii Emines- ideologic ºi a afilierilor internaþi- turale cunoscute, într-o manierã
noi temelii a studiului literaturii cu apare ca un rival ºi nu un emul onale ale ambelor „tabere”. similarã lui Salman Rushdie, Mi-
române în general, fiind, în acest al romanticilor europeni.Carmen Studiind resorturile ºi moti- chael Ondaatjie, W. G. Sebald,
sens, un „manifest teoretico-cri- Muºat reviziteazã teorii româneºti vaþiile procesului de rebranding Dubravka Ugresici. Imaginarul
tic” (p. 21).Editorii avanseazã o despre imitaþie, influenþã ºi origi- sau succesul internaþional de exilului face ºi reface spaþiul me-
serie de ipoteze ºi îi stimuleazã nalitate, sesizând totodatã (in)- care s-au bucurat membrii „trium- moriei, mai precis cronotopul co-
pe alþi specialiºti sã le testeze în compatibilitãþile dintre unele din viratului” de exilaþi (Mircea Elia- pilãriei, în care istoria personalã
domeniile lor de interes.Premisa global-planetarã. Perspectiva aceste interpretãri ºi conceptuali- de, E. M. Cioran, Eugene Iones- se întretaie cu istoria mare, aceea
analiticã este persuasivã: în ulti- naþionalã se dovedeºte, într-ade- zãrile influente azi (venind de la co), Mihai Iovãnel îi comparã cu în care se deplaseazã graniþe, se
mã instanþã, paradigma naþiona- vãr, insuficientã pentru studiul li- Spivak, Moretti, Dimock). Inter- niºte jucãtori care îºi calculeazã fac ºi se desfac teritorii, spaþii
lã a fost doar o parantezã recentã teraturilor-monade, în virtutea secþia, creolitatea, nodalitatea, miºcãrile pe tabla de ºah, într-o naþionale sau imperiale.
într-o lungã istorie a literaturii nomadismului intern ºi extern, hibriditatea sunt cuvinte-cheie succesiune de poziþionãri ºi re- Intersecþia naþional-internaþi-
universale în care nu existau încã dar ºi a imanenþei lumii (sau uni- prin care este reevaluatã poziþia poziþionãri plasate în puncte no- onal este foarte pregnantã în pro-
graniþe ferm trasate între statele- versalului) în chiar sânul naþio- geoculturalã „de rãscruce”, de dale ale reþelelor interculturale. blema traducerii, dupã cum se
naþiuni sau între literaturile de- nalului. confluenþã a culturii române, care, Un sub-sistem transnaþional, rãs- vede din capitolul final, semnat
spre care se presupune cã trebu- Cele 15 capitole, repartizate în în perioada modernã, înregistreazã pândit rapid în Europa ºi Asia, a de Mihaela Ursa. Înainte de 1989,
ie sã fie expresia lor identitarã. 3 secþiuni, sunt semnate de cer- un adevãrat „triumf al cosmo- fost ºi realismul socialist, anali- exista o politicã a statutului în
Aºa cum se precizeazã în In- cetãtori români proeminenþi, ºi politismului” (p. 127). În inter- zat de Mircea Martin ca o pseu- legãturã cu traducerile, nu lipsitã
troducere, cartea este o cartogra- contureazã un nou portret al lite- pretarea ei, Fundoianu, Ionesco, do-oikumene geoliterarã, una ne- de accente naþionaliste. Litera-
fiere a reþelelor literare constitui- raturii române, în care nu se mai Cioran sunt scriitori „nodali”, gativã, bazatã pe „uniformitate turile minore, central-est
te geo-istoricºi integrate, mai pune accentul pe specificitatea asemenea lui Conrad, Beckett, ideologicã”, în detrimentul „di- europene satisfãceau un interes
mult sau mai puþin vizibil, într-o culturalã sau pe unicitatea ire- Nabokov, Rushdie sau Kundera. versitãþii lingvistice, etno-rasia- antropologic, etnografic, în timp
serie de sisteme (sau în polisis- ductibilã (cum se întâmpla, de Naþionalul întreþine relaþii foar- le, cultural-istorice ºi geografice” ce literaturile majore apãreau ca
teme, cum ar spune Itamar Even- exemplu, în The Personality of te complicate cu etnicul.Trebuie (p. 236). Totuºi, aceastã platfor- o „fereastrã” spre universalitate.
Zohar) mai complexe. Aceste Romanian Literature de Con- sã avem în vedere evanescenþa mã rigidã de gândire ºi compozi- În ultimele 3 decenii s-a înregis-
structuri sunt rizomatice, pluri- stantin Ciopraga, din 1981). graniþelor (cele politice, dar ºi cele þie creatoare nu a funcþionat trat o explozie de „micropro-
centrice ºi intersecþionale. Din- Articolul lui Andrei Terian despre literare, precum ºi ne-suprapune- exact la fel în Cehia, Ungaria, Po- grame” generate de interesele
colo de noutatea evidentã, pro- Eminescu are în vedere „auto- rea perfectã a teritorialitãþii geo- lonia, China sau România, dupã editurilor dar ºi ale diverselor
iectul se plaseazã totuºi în siajul emendarea hindusã” a poetului politice cu cea geoliterarã ºi lin- cum remarcã criticul în subtile comunitãþi culturale.
„istoriei literare multiculturale” naþional (p. 49), care succede gvisticã). Literatura maghiarã din analize comparatiste. Implicit sau explicit, este vor-
promovate anterior de Marcel abandonãrii proiectelor de crea- România creeazã un „vârtej” re- În perspectivã postcolonia- ba aici ºi despre eternele „com-
Corniº-Pope.De asemenea, teo- þie bazate strict pe tradiþia autoh- teritorializant de suprapuneri list-comparatistã, Bogdan ªtefã- plexe” ale literaturii române. As-
ria sistemelor mondiale a lui Im- tonã. (Dacia din Memento mori identitare, demonstreazã Imre nescu traseazã contururile unei pectele imagologice (ale demer-
manuel Wallerstein ºi geocritica este o þarã fãrã mitologie, fãrã József Balázs. Mircea A. Diaco- „modernitãþi maligne”, traumati- sului însuºi) trec însã într-un plan
iniþiatã de Bertrand Westphal ideologie, fãrã ethos). Eminescu nu studiazã„microliteraturile”, în- zante, care explicã persistenþa secund. Nu se poate spune nici
sunt referinþe frecvente. Cotitu- este unul din primii autori euro- trebându-se la ce arealuri ºi sis- unei retorici a „golului fondator” cã literatura românã emerge acum
ra transnaþionalã ºi planetarã în peni care de-orientalizeazã In- teme literare se afiliazã acestea, în imaginarul identitar al fostelor ca o literaturã fãrã însuºiri, sau
comparatism (susþinutã ºi în stu- dia ºi prin aceasta ar putea fi pentru cine scrie scriitorul extra- colonii (din sisteme literare mon- chiar fãrã naþionalitate. Cel mai
diile din ultimii ani ale lui Chris- considerat chiar unul din „ma- teritorial ºi cum se poate depãºi diale distincte) dar ºi al fostelor satisfãcãtor, pentru orgoliul na-
tian Moraru, Wai Chee Dimock eºtrii secreþi” ai literaturii univer- condiþia multiplu perifericã a mi- state comuniste. Astfel, Europa þional, ar trebui sã fie caracterul
º.a.) este foarte importantã pen- sale (p. 51). noritarului? În opinia lui, respin- de Est ºi lumea a treia devin „rude profesionist ºi de înalt nivel al
tru a putea situa mai adecvat lite- Bogdan Creþu trece în revistã gerea etnocentrismului ar putea spectrale” (p. 264). acestei întreprinderi colective.
ratura unei þãri pe „hãrþile” mobi- reprezentãrile Orientului în litera- fi, de pildã, secretul triumfului in- Teodora Dumitru investighea- Volumul reprezintã aºadar o sa-
le, sau chiar fluide, ale literaturii tura românã, observând cã figuri ternaþional al Hertei Muller. Ovi- zã modul în care optzeciºtii au lutarã insolitare/ defamiliarizare a
mondiale. precum Nicolae Milescu sau Di- diu Morar aratã cã avangardiºtii apropriat ºi refuncþionalizat reto- imaginii literaturii române, care
Unitatea cãrþii nu este datã de mitrie Cantemir s-au manifestat româno-evrei au avut o agendã rica subversivã a beatnicilor, am- devine, cel puþin pentru cititorii
vreo uniformitate ideologicã într-un spaþiu tranziþional de cir- conºtientã de „dezrãdãcinare” putându-i însã ceva din forþa ori- români, cumva mai stranie, uneori
prestabilitã, deºi convergenþele culaþie permanentã între Europa simbolicã, favorizând o literaturã ginarã. Inevitabil, discursul post- de-a dreptul „strãinã”, dar ºi mai
sunt clare (fiind date de asuma- ºi Asia (p. 55). De aici se vede cã antinaþionalã sau anaþionalã. modernilor români este de douã realã, în pluralitatea ºi diversita-
rea acestui cadru teoretic inova- însãºi geneza literaturii române Excursul lui Paul Cernat prin ori cooptat: de Vestul capitalist tea ei.
tor), iar capitolele trimit constant este transnaþionalã, în ciuda efor- peisajul tulbure al (anti)moder- care ajunge sã epitomizeze pen-
unul la altul.Disocierea de para- turilor unor critici de a configura nismului, avangardei ºi ariergar- tru ei libertatea, ºi de cãtre pute- n Carmen Popescu
digma tradiþionalã a istoriei lite- o altã „geografie a originalitãþii” dei aduce clarificãri importante în rea comunistã, cu care jucau un
rare presupune depãºirea cadru- (p. 60), în care se transferã, retro-
lui de referinþã naþional(ist), cu activ, graniþele statului-naþiune
corelativele lui – esenþialism, et- asupra unei perioade cosmopo-
nocentrism, teritorialitate politi- lite precum Iluminismul. ªi cele-
cã, la care se adaugã criteriul lin- lalte apartenenþe (balcanicã, le-
gvistic (în cazul acesta, limba vantinã, bizantinã, creºtin-orto-
majoritãþii). Este vorba, mai pre- doxã) reprezintã reþele geocultu-
cis, despre deconstruirea „epis- rale care permit o abordare su-
temologiei naþionaliste”, întru- pra- sau trans-naþionalã.
chipatã, de pildã, de Istoria din Capitolul semnat de Caius
1941 a lui G. Cãlinescu, cãruia i Dobrescu argumenteazã cã sub-
se atribuie o „misticã a unitãþii” þierea imperiilor îºi gãseºte core-
bazatã pe „herderianismul iste- lativul în îngroºarea/ coagularea
ric” (Moraru ºi Terian, Introdu- naþiunilor independente. Litera-
cere, p. 7). Herderianismul (sau tura românã modernã s-a nãscut
metodologia romantic-naþiona- la intersecþia mai multor imperii
listã) a inspirat ºi alte istorii ºi în dialog cu discursurile gene-
literare europene, printre care cea rate de acestea. Imperiul nu a în-
spaniolã ºi cea francezã, amintite semnat numai opresiune ºi do-
aici. Istoria transnaþionalã a minaþie colonialistã, ci a fãcut
literaturilor naþionale (pentru cã posibil ºi „comerþul” (inclusiv cel
nu putem renunþa cu totul nici la al gândurilor ºi ideilor, despre
acest termen) va fi cu necesitate care vorbea Voltaire), precum ºi
comparatistã.Universalitatea se „reacþiile creative”.
redimensioneazã, prin urmare, ca Alex Goldiº duce mai departe
transnaþionalitate, care poate fi critica metodologiei naþionaliste,
pre-naþionalã (ºi, inevitabil, pre- scoþând în evidenþã câteva ma-
modernã) dar ºi post-naþionalã, nevre ale istoriografiei literare Al Natour Nada Alexia – Socializare (Premiul Special al Fotoclubului „Mihai Dan-Cãlinescu”)

, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 13


n MIHAELA VELEA

la catedrã cu Aman
(Muzeul de Artã Craiova, 19 aprilie - 20 mai 2018)
E
xpoziþia „La catedrã cu can, Anca Laura Coller, Andrei desene în tuº sau guaºã ºi acua- artistice dintre cele mai diverse.
Aman” relevã calitatea Ciubotaru, Ovidiu Croitoru, Car- rele care reprezintã chipuri ale oa- Expuse împreunã, acestea o-
artei de a reflecta epo- la Duschka, Eugen Alexandru menilor simpli, scene din viaþa ferã nu numai o imagine a schim-
ca în care a fost creatã ºi propu- Gustea, Felicia Ionescu, Stela Lie, acestora dar ºi scene surprinse bãrilor din societate la o distanþã
ne un dialog între lucrãrile de gra- Mihai Mãnescu, Adrian Mede- în saloanele aristocraþiei sau per- de peste o sutã de ani, dar ºi a
ficã ale lui Theodor Aman, înte- leanu, Cãlin Stegerean, Cristian sonaje istorice ale vremii cum- evoluþiilor la nivelul viziunii ar-
meietorului ªcolii Naþionale de Þârdel, Daniela Vasiliu. sunt Tudor Vladimirescu sau Ion tistice ºi a tehnicilor grafice. Tot-
Share Belle-Arte Bucureºti ºi lucrãrile Lucrãrile lui Theodor Aman - Heliade Rãdulescu. odatã, ele reflectã ceea ce în pro-
cesul didactic se transmite de la
actualei generaþii de profesori ai care a fost elev al ªcolii Centrale Lucrãrile actualei generaþii de o generaþie la alta ºi reprezintã

T
imp de aproape o sutã Departamentului Graficã de la din Craiova - aflate în colecþia profesori ai Departamentului parte din corpul tradiþiei cultura-
de ani, între prima jumã- Universitatea Naþionalã de Arte Muzeului de Artã din aceeaºi lo- Graficã surprind epoca contem- le ºi a identitãþii naþionale.
tate a secolului al din Bucureºti: Nicolae Aurel calitate, oferã o imagine a socie- poranã în complexitatea ei, cu vi-
XIX-lea ºi pânã la izbucnirea Alexi, Carmen Apetrei, Anca Bo- tãþii României din secolul al XIX– ziuni personale exprimate prin n Cãlin Stegerean
a r te

primului rãzboi mondial, tinerii eriu, Oana Bordeanu, Ioana Cio- lea prin intermediul unor gravuri, vocabulare plastice ºi tehnici curatorul expoziþiei
români mergeau sã studieze la
Paris, centrul lumii intelectuale, Aman, fratele mai mare al pictoru- zelui de Artã Craiova. Este de
ºi, odatã reîntorºi în þara natalã, lui, ºi soþia sa Aristia au lãsat, prin observat faptul cã, fiind vorba de
îºi împãrtãºeau ideile novatoare, testament, comunitãþii întreaga lor o colecþie a familiei, era firesc ca
cu acelaºi entuziasm cu care noi, avere, facilitând în acest fel accesul aici sã se regãseascã unele din-
în secolul XXI, apãsãm funcþia la culturã: „Pentru cultura popo- tre cele mai remarcabile opere
share. Am folosit aceastã simili- rului din oraºul meu natal Craiova, Theodor Aman: Portretul lui
tudine în încercarea de a amelio- îi leg biblioteca mea, precum ºi Alexandru Aman, Portretul Aris-
ra o proverbialã discrepanþã între toatã colecþiunea mea de tablouri tiei Aman, Portretul Pepicãi
generaþii: a împãrtãºi – echiva- originale, de diferite ºcoale ºi o Aman (mama pictorului) º a., pre-
lentul arhaic al barbarismului a micã parte numai cópii. Portretele cum ºi numeroase lucrãri de gra-
ºerui (to share) înglobeazã în- originale ale familiei mele, obiecte ficã (desene în peniþã, acvaforte,
treaga fervoare a unei societãþi de artã ºi toate mobilele, cu point sèche, guaºã, acuarelã).
care doreºte emanciparea, simþin- acestea sã se înfiinþeze o bibliotecã Iatã motivul pentru care sculp-
du-se datoare sã se implice în liberã tuturor ºi un muzeu pentru tura care ne priveºte din curtea
preluarea informaþiei pe care o rãspândirea cultului de frumos în muzeului îl reprezintã pe Theo-
considerã valoroasã, pentru a o sine…” 2 dor Aman, primul artist român
transmite mai departe. Astfel, prin intermediul Fun- deplin racordat la valorile artei
Unul dintre tinerii care au im- daþiei „Alexandru ºi Aristia europeane, ºi un spirit cu adevã-
plantat în România secolului XIX Aman“, la Craiova se deschidea rat deschis cãtre progres. Iar dacã
ideile lui progresiste a fost Theo- primul muzeu ºi prima bibliotecã socotim cã, dupã mai bine de 100
dor Aman, artist strãlucit ºi eloc- publicã din oraº în casa familiei de ani, cel puþin în Craiova, ini-
vent militant în promovarea artei Lãceanu (pãrinþii Aristiei Aman), þiative precum cea a familiei
ºi culturii: „ Dacã Franþa, domni- actualmente sediu al Bibliotecii Aman rãmân un record absolut,
lor, a devenit astrul în jurul cãru- Judeþene „Alexandru ºi Aristia transmit „generaþiei share”: sha-
ia graviteazã toate celelalte þãri, Aman”. Colecþia cuprindea pe re Aman/ Theodor Aman!
dacã atrage la ea toþi locuitorii lângã picturã ºi graficã de Theo-
1
globului, ea o datoreazã mai cu þialã, el fiind primul director al devenit muzeu, numãrându-se dor Aman, lucrãri de ºcoalã olan- Apud Ioana Beldiman „De la
seamã seducþiei magice a artei” acestei instituþii de învãþãmânt. astfel printre cele mai vechi mu- dezã, flamandã, italianã ºi fran- ªcoala de Belle-Arte la Academia de
declara Aman în Cuvântarea la Casa lui, una din cele mai frumoa- zee memoriale din România. cezã din sec. XVII-XIX, mobilier, Arte Frumoase”, catalog, Ed. UNAR-
solemnitatea deschiderii ªcolii se reºedinþe particulare din Bu- Deloc întâmplãtor, primul mu- artã decorativã româneascã ºi TE, 2014, p. 41
2
Testamentul lui Alexandru
de Belle Arte din Bucureºti.1 cureºti, a devenit prima casã-ate- zeu din Craiova dateazã tot din strãinã. Pinacoteca avea sã fie Aman din 14 noiembrie 1884 v.
Contribuþia sa la înfiinþarea pri- lier de artist de la noi ºi locul unde anul 1908, iar înfiinþarea lui se lea- preluatã în 1950 de cãtre Muzeul http://82.79.221.71/resurse/digitale/
mei ªcoli Naþionale de Belle-Arte se aduna elita artisticã a vremii. gã, din nou, de numele unor mem- Regional al Olteniei, urmând ca, biblioteca/familia_aman/anexa1_fa-
din România, în 1864, a fost esen- De altfel, în anul 1908, aceasta a bri ai familiei Aman. Alexandru din 1954, sã fie transferatã Mu- milia.pdf

ce înþelegem prin underground?


P
entru noi, est ºi central- ceva „tabu”. Cãutau muzica lor la 21.000 de ascultãtori participã Joplin cânta în sãli de sport ºi în
europeni, este o miºca- proprie, specificã, care sã le ex- la un concert). Atracþia grupului mari parcuri, în alte spaþii miile de
re destul de strãinã ºi se prime trãirile ºi ideile. De aceea, pentru privitori ºi auditori a repre- auditori n-ar fi avut loc.
bucurã de puþinã publicitate (unii astãzi underground-ul este apre- zentat-o vocalistul Jim Morisson
sunt chiar indignaþi la auzul aces- ciat ca o miºcare de masã. (1943-1971). Concertele acestor
tui termen). Cu toate acestea, un- Care ar putea fi definiþia pen- grupuri beneficiazã de partici-
derground existã, „se poartã” ºi tru aceastã muzicã? Este vorba parea televiziunii, dar ºi a poliþiei.
este cazul sã-l luãm în seamã, sã de un amestec de beat „dur”, Ceea ce se întâmplã pe scenã este
vorbim, pe scurt, despre el. Un- rock‘n roll „impetuos” ºi blues- ºocant, publicul reacþioneazã
derground (acest cuvânt înseam- ul melancolic, cu folclor „simplu”, asemãnãtor. Neîncoronata reginã
nã sub-pãmânt) este un curent cu clasicismul „delicat” ºi jazz-ul a muzicii „subterane” a fost
muzical de avangardã care a clasic. Toate la un loc reprezintã cântãreaþa Janis Joplin (1943-
apãrut în Statele Unite ºi a deve- un amestec impetuos (sãlbatic), 1970), îndrãgita publicului.
nit pentru tineretul american un fierbinte, dar în fond o muzicã se- Apãrea pe scenã, se oprea în faþa
„sport” de largã acceptabilitate. rioasã. Gãsim în ea proiecþia a ceea microfonului ºi începea tumultos,
În epoca contemporanã, pãtrun- ce am putea înþelege din viaþa se manifesta zgomotos, transmi-
de în Europa. Specialiºtii pop- acestor oameni tineri: dorinþa ca J. Kay þând spre public texte din cânte-
music îi prezic un viitor ºi un loc fiecare dintre ei sã fie atât de liber cele sale. Alteori, declama cu sen- J. Joplin
de duratã în istoria muzicii. cât ar dori ºi pe cât este în stare. fluente sunt The Fugs, The Mot- sibilitate versuri poetice de cea
Prin anul 1965, în interes aso- O personalã ºi excepþionalã hers of Invention, The Doors. mai bunã calitate. De aceea, pu- Concertele grupurilor under-
ciativ, s-au reunit câteva zeci de definiþie pentru underground ne Grupul The Mothers of Invention blicul o iubea foarte mult. Janis ground dureazã uneori timp de o
oameni tineri din zonele indus- oferã unul dintre interpreþii sãi, este unul dintre cele mai popula- sãptãmânã întreagã, cel puþin 2
triale ale þãrmului rãsãritean al John Kay (n. 1944), din grupul re. Fondatorul sãu a fost cunos- zile, iar un concert dureazã ore
Statelor Unite. Ei au crescut în Steppenwoolf: „este un drum cutul Frank Zappa (1940-1993). întregi. Muzica „subteranã” are
mediul în care incidentele dintre lung, care începe undeva ºi con- Grupul este cunoscut prin im- publicul sãu ºi în Anglia. Cunos-
negri ºi albi, dintre bogaþi ºi sã- duce spre ceva; cine merge pe presionante ºi originale muzici; cut este grupul Led Zeppelin ºi,
raci erau destul de frecvente. Ti- acest drum poate sã facã orice cu Frank Zappa activeazã uneori de asemenea, grupul Bloss Toes,
nerii ºi-au exprimat protestele dacã considerã cã este corect. pânã la 12 muzicieni. Folosesc cu al sãu salut, douã degete ridi-
prin cântece împotriva diferenþe- Underground este o unicã, fan- instrumente muzicale originale, cate- simbolul pãcii.
lor sociale, împotriva violenþei ºi tasticã libertate”. tamburinã, flaut, dar ºi jucãrii Underground reprezintã, în
rãzboiului, împotriva a tot ceea Rãmânând la aceastã definiþie, muzicale. Tot atât de cunoscut opinia unor muzicologi, o miºca-
ce însemna învechit (demodat) ºi, putem spune cã este vorba chiar este grupul The Doors, atât în re subculturalã, cuprinzând cul-
în opinia lor, împotriva reminis- de o specie a avangardei în pop- America, cât ºi în Europa. Aºa turile psihedelicã, hippie, hip hop
cenþelor ideilor celor adulþi; in- music. Sã amintim, în treacãt, ºi cum la noi se merge la fotbal, cu (rap), din fiecare câte ceva!
tenþia lor era sã îºi batã joc de de câteva grupuri „subterane”. aceeaºi „hotãrâre” se merge la
aceºtia care proclamau sexul ca Dintre cele mai cunoscute ºi in- reprezentaþiile The Doors (pânã n Geo Fabian
F. Zappa

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


l Ediþia de anul acesta a Fes- pus sã adopte acelaºi comporta-
tivalului Shakespeare a fost una ment, de dragul ei.
extrem de diversã. Spectacole
mari, spectacole care se anunþau
mari, dar au fost doar bune, spec-
impresii dupã cãlãtoria Conferinþa
susþinutã de
tacole care au scos publicul din
zona de confort, spectacole plic-
tisitoare etc.
l Formula tematicã îºi epui-
pe planeta Festivalului George Banu ºi
Guy Freixas
zeazã resursele. De fapt, dupã
apogeul din 2010, când tot festi-
valul a fost dedicat unei singure
piese – „Hamlet”, era greu de
Shakespeare Î
ntâlnirea cu cei doi a fost
unul dintre momentele de
graþie la care poate asista
gãsit ceva care sã mai poatã sus- un iubitor de teatru, pentru cã,
þine aceastã structurã a Festiva- în felul acesta, am putut fi mai
lului. De altfel, s-a ºi anunþat cã aproape de unul dintre fenome-
dupã încã o ediþie, festivalul va nele care au marcat teatrul euro-
deveni unul anual ºi se va renun- pean postbelic – Théâtre du So-
þa la tematicã. leil. Fondat în anii 60 într-o ve-
l Se simte din ce în ce mai che cartuºerie, teatrul îºi dorea

a r te
acut nevoia a douã secþiuni – sã impunã cu adevãrat spiritul
una on ºi alta off. Cel puþin douã unui teatru comunitar, mergând
spectacole din festival – „Shy- în direcþia lui Brecht sau Jean Vi-
lock” ºi „Mult zgomot pentru lar. În cadrul teatrului domnea un
nimic” ºi-ar fi avut locul într-o adevãrat spirit egalitar – toþi ac-
astfel de secþiune. torii aveau acelaºi salariu,
l Organizarea a lãsat uneori gândit neapãrat ca unul coerent, iar rãul stãpâneºte liniºtit. Perso- zual spectacolul sunt frânghiile. Mnouchkine stãtea la intrare ºi
de dorit, deºi acum a fost coopta- am ales sã scriu la fel despre el. najele lui sunt la limita umanitãþii, Douã dintre ele mari, coborând tãia bilete etc. Chiar din punct
tã o firmã de profil din Bucureºti. Prin urmare, puneþi cap la cap toate iar de cele mai multe ori, sub ea. de sus, ºi alte câteva care apar în de vedere al creaþiei, spiritul era
l Evenimentele în aer liber acestea pentru a vã face o imagi- Desele referiri la lumea animalã – momentele esenþiale. Cea mai unul democratic (cât putem vorbi
încep sã prindã, uºor-uºor, con- ne a unui spectacol care nu se lasã oameni-porci, oameni-ºobolani, sugestivã scenã în care frânghii- despre democraþie într-un dome-
tur, iar evenimentele – altele decât cuprins în categorii, limite, sau câini etc aratã cã lumea pe care le sunt folosite este aceea în care niu cum este arta). Mnouchkine
spectacolele – capãtã tot mai definiþii. Spectacolul este unul Warlikowski o descrie este una Iago îl prinde pe Othello în mre- nu distribuia rolurile cãtre actori,
multã consistenþã. Conferinþa lui maraton – aproximativ cinci ore ºi care ºi-a pierdut reperele. jele minciunilor sale. În timp ce îi nu impunea anumite personaje,
George Banu a fost unul dintre scoate spectatorul din zona de picurã în urechi calomniile la adre- totul era rezultatul unei munci de
echipã, în care actorii se aple-
momentele de referinþã ale festi-
valului.
confort nu doar prin duratã ci ºi
prin ritm – unul lent, adaptat an-
„Othello” sa Desdemonei, Iago îl leagã la
modul propriu pe Othello de mai cau asupra textului ºi încercau
l Teatrul din Oradea a fost, goaselor pe care doreºte sã le Teatrul din Târgoviºte, în re- multe scaune. Metafora teatralã sã stabileascã situaþii, stãri, emo-
din nou, una dintre surprizele plã- transmitã. Cãci, exceptând finalul, gia lui Suren Shahverdyan este poate uºor simplistã, dar cu þii. „Timp de zece luni am lucrat
cute ale Festivalului, ca ºi la edi- spectacolul este unul al angoase- un impact vizual puternic.Din în paralel pe 10 piese, apoi am
rãmas la 6 tragedii ºi comedii” a

S
þia trecutã. De data aceasta, a lor ºi al pulsiunilor ce vin din in- uren Shahverdyan este punct de vedere actoricesc, spec-
prezentat un spectacol „Mac- conºtient. Din inconºtientul per- unul dintre cei mai apre- tacolul se sprijinã pe Othello, povestit Guy Freixas. Ariane
beth”, cu un scenariu realizat de sonal, descris de Freud, dar ºi din ciaþi regizori armeni din deºi, în economia textului Othello Mnouchkine îi îndemna sã nu se
George Banu. Spectacolul se joa- cel colectiv, despre care vorbea Europa. El a mai colaborat cu ºi Iago deþin roluri aproape egale lase intimidaþi de Shakespeare,
cã pe scena teatrului, foarte Jung. Warlikowski nu pune în Teatrul Tony Bulandra, unde a re- ca întindere, iar intriga este ºi sã se apropie de el ca niºte
aproape de public. Cu toate cã scenã un spectacol de Shake- gizat spectacolele „Hitler in love” condusã de cel din urmã. Dar forþa copii de un teren de joacã. La
joacã la doi paºi de spectatori, speare, fie el ºi unul coupe. El îºi ºi „Un tramvai numit dorinþã”. În cu care Liviu Cheloiu conduce început era plãcerea deghizãrii,
sau tocmai pentru asta, actorii au construieºte propriul text, pornind „Othello”, regizorul gândeºte un personajul în trecerea de la feri- a jocului pentru joc, iar asta îi va
o prestaþie excelentã. de la trei piese shakespeareene – spectacol a cãrui atmosfera este cirea serenã de la început, spre duce la plãcerea costumelor. Aºa
l Teatrele din Bucureºti au „Regele Lear”, „Neguþãtorul din una hitchcockianã – penumbrã iadul din final, face ca în jurul lui au apãrut referinþe orientale. Aici
fost sub cele din provincie (Cra- Veneþia” ºi „Othelo”, la care adau- sau lumini de un albastru întune- sã graviteze celelalte personaje. este rândul lui Banu sã intervi-
iova, Oradea, Târgoviºte), ceea gã fragmente din cei mai diverºi cat care îþi dau fiori, un fum pu- Scena de furie care se încheie cu nã pentru a încerca definirea
ce demonstreazã încã o datã cã autori – Dante, Coetzee, Hanna ternic invadeazã scena la inter- criza de epilepsie este ºi cea mai modului în care Mnouchkine îl
presiunea comercialã existentã în Krall sau texte scrise special de vale de timp, decorul este unul puternicã din spectacol. Iago vede pe Shakespeare ºi cum se
Bucureºti duce la scãderea cali- poetul libanez Wajdi Mouawad. întunecat (negrul ºi griul predo- este interpretat de Mircea Silaghi, face aceastã descoperire despre
tãþii spectacolelor. În plus, primele douã pãrþi debu- minã încã de la început), localiza- care dozeazã cu fineþe amestecul care vobea Guy Freixas. „Aria-
l Pentru a doua oarã, dupã teazã cu o secvenþã de animaþie rea acþiunii (Veneþia) este suge- de furie, dispreþ ºi frustrare ce îl ne Mnouchkine spune cã texte-
Robert Wilson, un regizor a fost care anunþã câte o temã (relaþia ratã prin þipete ameninþãtoare de duce la construirea unui plan cu le lui Shakespeare nu sunt inte-
invitat în afara repertoriului dintre un matur aflat în pragul pescãruºi (aluzie la „Pãsãrile”; de un final funest. Andrada Fuscaº resante dacã sunt vãzute ca une-
shakespearean. Este vorba de- morþii ºi o tânãrã, sau discrimina- fapt, la un moment dat, Othello întruchipeazã o Desdemona – le contemporane. Ele trebuie
spre Robert Lepage cu specta- rea rasialã) ce se va regãsi apoi în este chiar atacat de pescãruºi ºi copil. Îndrãgostitã pânã peste cap prezentate ca ceva creat în altã
colul „Ace ºi Opiu”. Ca ºi în ca- mod recurent în spectacol. Princi- se apãrã cu gesturi care amintesc de Othello, incapabilã sã vadã lume, dar asta nu înseamnã cã
zul lui Wilson, a fost o decizie pala categorie esteticã sub care de cele ale lui Tippi Hedren). ceva rãu în jurul ei, Desdemona face elogiul unei citiri istorice a
extrem de inspiratã, pentru cã a este construit spectacolul lui War- Scenografia este simplã, dar risipeºte în jur doar zâmbete, iar lui Shakespeare. Shakespeare
permis spectatorilor sã trãiascã likowski este grotescul. Persona- sugestivã. Câteva butoaie ºi câ- comportamentul îi este cel al unei este intersant în mãsura în care
una dintre cele mai tulburãtoare jele, situaþiile, relaþiile dintre ele, teva scaune care se vor transfor- adolescente care nu a ieºit de tot îl eliberãm de o interpretare folc-
experienþe teatrale. totul stã sub semnul grotescului ma în tot ce este necesar pentru din copilãrie. De fapt, acesta pare loricã ºi îi regãsim altã dimensi-
l De remarcat retrospectiva ºi construiesc o lume în care orice actori. Dar elementele principale a fi ºi atuul ei cu care l-a cucerit une. S-a vorbit despre orientali-
fotograficã a primelor zece edi- urmã de bunãtate este pervertitã, în jurul cãrora este construit vi- pe Othello, pentru cã el pare dis- zarea lui Shakespeare de cãtre
þii. Nu este prima expoziþie de Mnouchkine, dar jumãtate din-
acest gen, prima fiind organiza- tre costume sunt elisabetane.”
tã în 1997 de cãtre Dorian Delu- Prin urmare, putem spune cã
reanu ºi Sean Hudson cu lucrã- Mnouchkine era undeva la între-
rile realizate de cei doi la prima tãierea concepþiei lui Jan Kott
ediþie, cea din 1994. Pentru re- privind contemporaneitatea lui
trospectiva de acum, Florin Chi- Shakespeare cu cea istoricistã.
rea ºi Dorian Delureanu au se- De fapt, aºa cum spune Banu
lectat din arhiva de imagini cele „Mnouchkine are brevetul de a
mai reprezentative momente ale îl regãsi pe Shakespeare nu prin
festivalului craiovean. apropiere ci prin depãrtare.” În
tinereþe, Ariane Mnouchkine
fusese impresionatã de specta-
„Poveºtile africane cole orientale dupã care urmase
ale lui o excursie personalã în Orient,
Shakespeare” unde descoperise alte forme
teatrale care i se vor pãrea mai
aproape de spiritul teatrului
Teatrul Nou din Varºovia decât ce se fãcea la ora aceea în
(Polonia) – regia lui Krzysztof Occident. Ariane Mnouchkine
Warlikowski nu a imitat o anume formã orien-
talã (Kabuki etc) ci s-a hrãnit din

S
pectacolul a deschis fes- spiritul oriental, fãcând o sintezã
tivalul ºi a fost anunþat între acesta ºi spiritul elisabetan
ca unul dintre capetele al operelor shakespeareene.
de afiº. Un spectacol dur, greu de
asimilat ºi care provoacã specta- n Cristi Nedelcu
torul. Pentru cã a fost un specta-
col caleidoscopic, care nu este

, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 15


n ILONA DUÞÃ

Ovidiu Bîrlea în dialog epistolar


Ovidiu Bîrlea în corespon- marginea lor, idei de lucru, schi- ternaþionale), Ion Nijloveanu (co- interes pentru preocupãrile cer-
denþã, ediþie îngrijitã de Carmen þe, proiecte, dar ºi o întreagã at- leg de facultate cu care a pãstrate cetãtorilor de la noi ºi pentru folc-
Ionela Banþa, Bucureºti, Editura mosferã a mediului intelectual o frumoasã relaþie amicalã ºi pro- lorul românesc. Tocmai de ace-
Etnologicã, 2016. sau, pur ºi simplu, uman în care fesionalã), Ion H. Ciubotaru. O ea, cred cã ar fi foarte folositor sã
trãiau ºi funcþionau corespon- imagine, aºadar, în oglindã poate trimiteþi, pentru biblioteca insti-
nthropos

A
pãrutã în condiþii gra- denþii. Profund implicat în mode- fi reconstituitã din schimburile tutului, un exemplar din lucrarea
nthropos

fice de excepþie la Edi- larea profesionalã a propriilor dis- acestea epistolare, imagine cu atât dvs. Am asistat la un curs al prof.
a nthropos

tura Etnologicã din cipoli (precum Ion Taloº), res- mai complexã cu cât se compune W. Heiske, în care a fãcut ºi pre-
Bucureºti, volumul Ovidiu Bîrlea ponsabil ºi angajat, prompt în a ca un puzzle în mod indirect, me- zentarea literaturii mai importan-
în corespondenþã, îngrijit de oferi suport intelectual celor care diat, prin reflexiile care rãzbat din- te în legãturã cu genurile folclo-
doamna Carmen Ionela Banþa, i-l solicitau, deschis dialogului ºi tre rânduri ºi, simultan, din mai rice ºi românii îi sunt recunoscuþi.
conf. univ. dr. la Facultatea de cooperãrii indispensabile unui multe direcþii, dinspre corespon- Eu cred cã lucrarea dvs. nu tre- trã folkloricã pentru darul atât de
Litere a Universitãþii din Craio- domeniu în care munca de echi- denþi diferiþi ºi prin diverse relaþii buie sã lipseascã din biblioteca preþios pe care l-a primit de la Dvs.
va, constituie un act salutar de pã este esenþialã, toate aceste trã- ierarhice de tip social, profesio- acestui institut.” (scrisoarea nr. Aceastã mare colecþie, aºa de pre-
recuperare a personalitãþii erudi- sãturi de caracter ºi personalita- nal, afectiv; o întreagã atmosferã 14). Apariþia unor cãrþi importan- zentabilã ºi sub aspectul tehnicii
tului etnolog ºi folclorist, aºa te ale profesorului ºi cercetãto- a mediilor culturale, academice te ale profesorului îi stârnesc, de tipografice, este în adevãr oglinda
cum s-a manifestat acesta în dia- rului Ovidiu Bîrlea nu pot fi acce- (Cluj, Iaºi, Bucureºti) se þese, de asemenea, entuziasm, curiozita- realitãþii actuale a basmului în Ro-
log cu figuri emblematice ale cul- sate decât prin corespondenþã. asemenea, subtil prin schimburile te ºi admiraþie discipolului, aceas- mânia.” (scrisoarea nr. 1). O þesã-
turii române (Ion Taloº, Petru O amplã corespondenþã, dupã acestea epistolare, lãsând sã se tã reciprocitate a aprecierilor de turã de schimburi intelectuale în-
Caraman, Adrian Marino, Ion Nij- cum o dovedesc volumele dedi- desfãºoare treptat orizonturile ordin profesional fiind o coordo- tre mediul academic, de data
loveanu, Ion H. Ciubotaru). cate publicãrii acesteia: Pagini de unei lumi în care profesorul ºi cer- natã a schimbului epistolar din- aceasta, ieºean ºi profesorul Bîr-
Autor al unor studii funda- corespondenþã, ediþie îngrijitã, cetãtorul Ovidiu Bîrlea ºi-a asu- tre aceºtia: „În sfârºit, cel mai re- lea transpare din scrisorile lui Pe-
mentale în domeniul etnologiei ºi studiu introductiv de Elena Þau, mat, cu o adevãratã vocaþie, rolul cent motiv pentru care doream sã tru Caraman, conturând o imagine
folclorului, Ovidiu Bîrlea a abor- Chiºinãu, 2010; Ovidiu Bîrlea – de mentor. vã scriu este apariþia excepþiona- unitarã a construcþiei domeniului
dat cu o viziune sistemicã o pro- ediþie criticã din fondurile do- Adresate mentorului stimat ºi lei dvs. opere, „Antologie de pro- etnologiei ºi folclorului în plan na-
blematicã diversã, metodologicã, cumentare inedite, Carmen Ione- iubit în egalã mãsurã („Stimate ºi zã popularã epicã”. Am dintot- þional, printr-un efort de cercetare
istoricã, tipologicã, de-a lungul la Banþa, Bucureºti, Editura Mu- iubite domnule profesor” – este deauna admiraþie pentru activi- comun ºi printr-un spirit activ de
prestigioasei sale opere: Antolo- zeului Naþional al Literaturii Ro- una dintre formulele de adresare tatea dvs. ºtiinþificã. Antologia e arheologie a genului pãstrãtor al
gie de prozã popularã epicã (2 mâne, 2013; dialogul epistolar elocvente), scrisorile lui Ion Taloº însã copleºitoare ºi sunt sigur cã zestrei noastre folclorice. Adevã-
vol., 1996), Petrea Fãt-Frumos. Petru Caraman. Coresponden- (cele mai numeroase, de altfel, 57) vã va reprezenta cu mare cinste rate dezbateri în jurul unor proble-
Poveºti populare româneºti þã, ediþie îngrijitã de Ion H. Ciu- sunt încãrcate de febra cãutãrii peste hotare ºi peste timp. Vã matici de specialitate se leagã în
(1967), Mica enciclopedie a po- botaru ºi Remus Zãstroiu, intro- tânãrului discipol care întâlneºte doresc sãnãtate ºi spor la muncã spaþiul acesta epistolar, interesan-
vestirilor româneºti (1976), Po- ducere ºi notã asupra ediþiei de întotdeauna disponibilitatea ma- pentru ca sã mai realizaþi aseme- te, mai ales, pentru cã dezvãluie
veºtile lui Ion Creangã (1967), Ion H. Ciubotaru, Iaºi, Editura estrului, rãzbãtând din acest pa- nea opere.” (scrisoarea nr. 13). fire ale gândirii, ale cristalizãrii unor
Metoda de cercetare a folcloru- Universitãþii „Alexandru Ioan chet epistolar, înainte de toate, Mai aplicatã unui dialog profe- idei ºi concepte, culisele muncii ºi
lui (1967), Problemele tipologiei Cuza”, 2016. odiseea formãrii unui spirit, a sional (schimburi de cãrþi ºi de frãmântãrii care au dus la elabora-
folclorice (în colab. cu Dumitru Încadrat, astfel, într-un efort unei minþi sub supravegherea ºi comentarii în jurul acestora, de rea unor studii fundamentale în
Caracostea, 1971), Poetica folc- editorial mai larg de publicare a cu girul constant al profesorului concepþii, opinii, idei), corespon- domeniu. Intensã sub aspectul
loricã (1976), Istoria folcloristi- corespondenþei lui Ovidiu Bîrlea, Bîrlea. Astfel, obþinerea unei bur- denþa lui Petru Caraman, specia- unor schimburi intelectuale matu-
cii româneºti (1974), Folclorul volumul acesta îngrijit ºi prefaþat se Humboldt la Freiburg este list în etnografie, folclor ºi slavis- re, corespondenþa lui Petru Cara-
românesc (2 vol., 1981, 1983), de doamna Carmen Ionela Banþa, consemnatã într-o serie de scri- ticã, aprofundeazã imaginea sa- man cu Ovidu Bîrlea (20 de scri-
Eseu despre dansul popular ro- se alãturã editãrii, într-un volum sori prin care contactul cu profe- vantului Ovidiu Bîrlea, a cãrui, de sori) dezvãluie, dincolo de simili-
mânesc (1987). Culegãtor neobo- anterior (2013), a scrisorilor primi- sorul se dovedeºte indispensa- exemplu, aceeaºi Antologie de tudini sau diferenþe de viziune ale
sit, cu o conºtiinþã accentuatã a te de la membrii familiei (fratele, bil integrãrii tânãrului cercetãtor prozã popularã epicã este primi- celor doi mari specialiºti în folclor,
misiunii de conservare a patrimo- monsenior Octavian, sora Sabina, în mediul academic german, fiind tã ca „un eveniment folkloric în conºtiinþa apartenenþei la acelaºi
niului nostru folcloric, exeget, is- nepoatele Doina, Livia, Violeta). un suport profesional ºi afectiv, toatã puterea cuvântului”: „Mai corp profesional, pasiunea anga-
toric al folcloristicii, metodolog Recuperate din arhiva bibliotecii iar împãrtãºirea de opinii ºi pro- întâi mã simt dator sã vã mulþu- jãrii în munca de cercetare ºi, înde-
(studiile sale de acest gen rãmâ- Facultãþii de Teologie de la Blaj movarea culturii populare româ- mesc cu recunoºtinþã pentru da- osebi, conºtiinþa unei misiuni spi-
nând un reper în domeniu), Ovi- (unde se aflã fondul personal neºti devine un obiect curent al rul regesc, pe care mi l-aþi fãcut. rituale comune.
diu Bîrlea a desfãºurat adevãratã Ovidiu Bîrlea) ºi transcrise, scri- scrisorilor ºi o misiune: „Dupã Cele trei tomuri compacte de epi- Mult mai reduse numeric ºi
operã de mentorat, dincolo de sorile acestea transmise, pentru câteva zile de alergãturã pentru cã popularã în prozã – adevãrat textual, cele patru scrisori trimise
opera sa propriu-zisã. fidelitate, în dublã variantã (tran- rezolvarea problemelor de aºeza- corpus al basmului ºi al snoavei – de Adrian Marino lui Ovidiu Bîr-
Ca o dimensiune sub-textualã scriere ºi fotocopie) sunt primite re aici, aº putea spune cã mã apuc sunt, incontestabil, un eveniment lea sunt mesaje succinte pe tema
a operei, corespondenþa reputa- de la personalitãþi contemporane de lucru. La institut am fost bine folkloric în toatã puterea cuvântu- publicãrii în reviste internaþiona-
tului folclorist deschide perspec- cercetãtorului: Ion Taloº (discipol primit ºi mi s-a pus la dispoziþie lui. Iatã pentru ce, în acelaºi timp, le de specialitate, a unor colabo-
tiva unui laborator al întregii con- al profesorului Bîrlea), Petru Ca- un mic birou, cu maºinã de scris vin sã vã felicit din adâncul inimii rãri sau contacte editoriale impor-
strucþii intelectuale, punând în raman, Adrian Marino (care i-a cu litere latine ºi una cu chirilice. pentru valoroasa operã ce aþi rea- tante pentru acelaºi spirit extins
luminã contacte profesionale, înlesnit publicarea în reviste in- Oamenii sunt amabili ºi aratã mult lizat ºi sã fericesc disciplina noas- de corp intelectual, care se spriji-
schimburi de cãrþi ºi reflecþii pe nã responsabil în promovarea
externã a culturii române.
Coleg de facultate ºi prieten,
Ion Nijloveanu îl consultã în
scrisorile sale (în numãr de 5,
pãstrate ºi publicate aici) cu
privire la munca sa de culegere a
folclorului oltenesc ºi munte-
nesc, solicitându-i sfaturi tehnice
legate de înregistrarea materia-
lului ºi publicare, sau de încadra-
rea în tipologia genurilor folclo-
rice. Astfel de scrisori consul-
tative (5 scrisori) îi trimite ºi Ion
H. Ciubotaru, etnolog, istoric
literar, cercetãtor, preþuindu-i
sfaturile ºi folosindu-le în propria
muncã de cercetare.
Rãsfoind acest corpus episto-
lar, transmis, pentru corectitudi-
ne ºi autenticitate, atât în varian-
ta transcrierii, cât ºi în cea a foto-
copiei originalelor, rãzbate într-un
mod convingãtor o imagine, deºi
oblicã, proiectatã dinspre alteri-
tatea corespondentã, de o deo-
sebitã precizie ºi claritate, a per-
sonalitãþii reputatului cercetãtor
Ovidiu Bîrlea, pe care îngrijitoa-
rea acestui volum, conf. univ. dr.
Carmen Ionela Banþa, a reuºit sã
o recupereze în coordonatele sale
Andrei Stancu – Fãrã titlu esenþiale.

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


L
ipsa muzeelor etnogra- existenþã al muzeului de societate
fice în Europa occiden- n IOANA REPCIUC este tocmai dorinþa de a pune pu-
talã de astãzi provoacã blicul în centrul preocupãrilor sale.
probabil uimirea specialiºtilor din
cealaltã jumãtate a continentului,
având în vedere dezvoltarea fãrã
de ce nu existã muzee Spre deosebire de muzeul central,
instituþiile regionale au beneficiat
neîntrerupt de calitatea de repre-

etnografice în Franþa?
întrerupere a instituþiilor de acest zentativitate ºi legãturã nemedia-
gen în Est. Aceastã absenþã este tã cu grupul uman a cãrui culturã
cauzatã de transfomãri specifice o ilustrau.
muzeologiei din vestul Europei, Ultimele douã decenii ale se-
susþinutã de anumiþi factori cultu- expresia „muzeu de societate” îºi alcãtui inventarul muzeal a con- colului marcheazã o premierã pe
dobândea o anumitã frecvenþã în dus la extinderea ºi profesionali-

nthropos
rali ºi politici. Explicarea absenþei piaþa culturalã de limbã francezã,
ºi-o asumã cartea Muzeul de vocabularul de specialitate, înþe- zarea anchetelor etnografice în eveniment ale cãrui impact expli-

nthropos
a nthropos
societate. De la expoziþia de lesurile fluctuau de la un cadru Franþa ruralã a sfârºitului de se- cã mai pertinent decãderea mu-
folclor la abordãrile contempo- specific doar vechilor muzee de col (p. 53). Mai mult acþiunile co- zeului etnografic ºi apariþia nou-
rane, scrisã de Noémie Drouguet1. arte ºi tradiþii populare, de etno- ordonate de la nivel central im- lui model: înfiinþarea Muzeului
Profesoarã la Departamentul de grafie ori etnologie regionalã la pulsioneazã apariþia unor noi co- civilizaþiilor din Quebec în 1984.
studii istorice a Universitãþii din unul mai generos, în care ºi-ar lecþii etnografice locale ºi regio- Acest moment marcheazã ºi în-
Liege ºi cunoscãtoare de profun- gãsi loc mai multe tipuri de insti- nale, acestea având rolul de a face ceputul consacrãrii a ceea ce s-a
zime a istoriei ºi specificului tuþii de la cele etnografice, de is- cunoscute valorile culturale din numit „Noua muzeologie”.
muzeelor etnografice (regionale torie ºi pânã la cele de ºtiinþã ºi provincie ºi de a încuraja ataºa- Spre deosebire de anacronice-
ºi de societate) ºi în general în tehnicã. În aceastã categorie mai mentul locuitorilor faþã de pro- le „muzee ale naþiunii”, cum au fost
gestionarea patrimoniului cultu- largã s-ar integra toate muzeele priul patrimoniul. numite instituþiile având drept
ral din Occidentul francofon, care au legãturã cu societatea, Aflat într-o inerþie neproduc- obiectiv prezentarea sinteticã a
autoarea abordeazã aceastã pro- care se pun în serviciul ºi dez- tivã, fãrã noi proiecte care sã atra- culturii unei naþiuni, muzeele de
blematicã atât dintr-o perspecti- voltarea acesteia (p. 14). Drou- gã publicul ºi sã dea un suflu nou societate îºi fixeazã þeluri mai mo-
vã teoreticã ºi empiricã. Cele douã guet recunoaºte cã aceastã defi- colecþiilor existente, muzeul Tro- deste. În principiu, muzeul de so-
direcþii sunt ilustrate de lucrãrile nire ambiguã poate fi o cauzã a cadéro îºi va închide porþile în cietate nu vorbeºte nici despre
sale despre particularitãþile expu- amânãrii succesului deplin pe 1935, pentru ca întreg edificiul „noi”, nici despre „alþii”, ci despre
nerii de tip etnografic ºi despre care aceste muzee ar trebui sã îl construit special pentru expozi- dea o orientare mai ºtiinþificã ini- umanitate în genere. Viziunea de
raportarea vizitatorului la aceas- atingã deja în prezent. þia din 1878 sã fie dãrâmat ºi înlo- þiativelor desfãºurate pânã atunci sintezã la nivelul întregului areal
ta, cât ºi prin proiecte muzeogra- Primul capitol este dedicat în cuit cu celebrul Palais de Chail- doar sub egida folclorului sau a etnografic francez este înlocuitã
fice propriu-zise desfãºurate mai întregime domeniului etnologiei, lot. În ceea ce priveºte activita- artelor ºi tradiþiilor populare, cu expuneri pe teme secundare ºi
ales în Belgia natalã, Noémie cu delimitãrile conceptuale ºi tea muzealã, aceasta se va relua Riviere introduce ºi eticheta „et- surprinderea existenþei cotidiene
Drouguet este în mãsurã sã ex- evoluþiile specifice ale acestei peste doi ani, dar împãrþitã în nografie” pentru a denumi acti- a unor comunitãþi restrânse, aten-
plice aceastã uimitoare mutaþie. ºtiinþe pe tãrâm francez în paralel douã instituþii diferite, ocupând vitatea instituþiei pariziene odatã þia acordatã cu precãdere seninã-
Acest tip de muzeu, concept cu apariþia ºi dezvoltarea iniþiati- câte o aripã a Palais de Chaillot: cu crearea în 1945 a Laboratoru- tãþii vieþii rurale se deplaseazã
implementat în Franþa începând velor de culegere ºi expunere a Musée de l’Homme (specializat lui de etnografie francezã (nu- asupra agitaþiei ºi tarelor lumii ur-
cu anii ’60, este analizat de cer- elementelor de culturã popularã. pe etnografia societãþilor exoti- mit mai târziu Centrul de etnolo- bane (p. 160). Imaginile ilustrând
cetãtoarea belgianã în toate as- Este bine ºtiut cã în Occident, ce) ºi Musée national des arts et gie francezã) care va funcþiona coeziunea culturalã ºi identitatea
pectele sale, însã se pune accen- muzeele etnografice apar ca o traditions populaires – o dezvol- ca anexã a muzeului. etnicã sunt concurate de sublini-
tul pe circumstanþele care au urmare fireascã a acumulãrii de tare a fostei „sãli a Franþei”. Noua Însã relaþia strânsã întreþinu- erea disocierilor, diferenþelor, va-
condus la naºterea acestei vi- obiecte aduse din coloniile extra- situaþie este motivatã de organi- tã de muzeu ºi de laboratorul et- rietãþii ºi mobilitãþii.
ziuni inovatoare, apãrutã ca re- europene adminstrate de marile zarea la Paris a expoziþiei univer- nografic cu cercetarea academi- Ultimul capitol al cãrþii prezin-
acþie la muzeologia etnograficã puteri din Vest. sale din 1937, prilej cu care Rivie- cã, stilul sobru ºi tehnicist de or- tã situaþia muzeelor de societate
tradiþionalã. De aceea, autoarea Un alt factor care a precedat re îºi pune în practicã propria vi- donare a obiectelor, lãsându-i pe în zilele noastre. Noémi Drouguet
crede de cuviinþã sã porneascã ºi a încurajat apariþia muzeelor cu ziune curatorialã. El organizeazã vizitatori sã reconstituie pe cont admite cã, deºi principiile ºi
investigaþia de la bogata istorie rolul expunerii culturii folclorice douã secþiuni de tratare a culturii propriu povestea spusã de expo- obiectivele acestora sunt cunos-
a muzeelor etnografice aºa cum locale au fost, mai cu seamã în populare franceze: Centrul nate îndepãrteazã publicul mai cute de peste trei decenii, pune-
ele s-au dezvoltat în Franþa înce- Franþa, organizarea marilor expo- regional, care propunea vizita- puþin sensibil la rafinamente ºtiin- rea eficientã în practicã a mode-
pând cu secolul al XIX-lea. Mu- ziþii universale. Clãdirile ºi insta- torilor un portret atractiv ºi pito- þifice. În ciuda unor strategii cu- lului nu este frecvent întâlnitã
zeul de societate, „muzeu total” laþiile pregãtite pentru acestea au resc al provinciilor franceze ºi ratoriale ºi decizii mai puþin in- astãzi. Angajamentul social ºi
este o categorie problematicã ºi devenit, dupã încheierea eveni- Centrul rural, axat pe expunerea spirate, binecunoscutul dezno- politic preconizat în programul
proteiformã a muzeologiei, care- mentului, muzee sui generis. Este unei case rurale din Franþa, dupã dãmânt nefericit al instituþiei din instituþiei afecteazã respectarea
ºi redefineºte constant identita- cazul muzeului Trocadéro, des- prototipul suedez al lui Hazelius Paris (desfiinþat în 2005, pentru funcþiei sale culturale ºi poate
tea ºi strategiile. Un spaþiu con- chis un an dupã expoziþia univer- din muzeul Skansen. ca inventarul sã-i fie transferat la cãdea victimã manipulãrilor ideo-
sistent este oferit în acest volum salã din 1878 din iniþiativa lui Er- Înfiinþarea celui de-al doilea Marsilia într-un nou muzeu „al logice ºi a schimbãrilor de strate-
ºi istoriei muzeelor etnografice pe nest-Théodore Hamy, ºi alcãtuit muzeu a fost momentul de con- civilizaþiilor europene ºi medita- gie culturalã (p. 200). Exhibarea
care noua structurã aspirã sã le din elemente ale patrimoniului sacrare al noului câmp muzeolo- raneene”, inaugurat în 2013), nu dramelor societãþii contempora-
înlocuiascã. Totuºi, ambiþiile co- cultural ºi tehnic din þãrile parti- gic sub conducerea lui Georges poate sta doar în astfel de cauze. ne, abordarea temelor polemice,
rectitudinii politice ori ale cuprin- cipante. Abia în 1884, este inau- Henri Riviere, acesta devenind un Încercând sã aproximeze punc- ambiþiile de a rezolva inegalitãþi-
derii cvasi-exhautive ale realitãþii guratã o salã dedicatã culturii model pentru alte instituþii euro- tul de trecere cãtre muzeul de so- le sociale construiesc o poziþie
sociale, care propulseazã muzeul populare franceze. Acesta poate pene de profil. Subiectele de in- cietate, autoarea belgianã suge- dificilã ºi marginalã a muzeului de
de societate pe piaþa muzeogra- fi considerat un moment-cheie al teres urmãrite de curatori au fost: reazã cã schimbarea respectivã a societate ºi nu justificã efortul
ficã europeanã, nu par astãzi su- muzeologii etnografice franceze producþiile ºi expresiile materiale fost determinatã ºi de incapacita- iniþierii unui proiect de acest gen.
ficiente argumente pentru afilie- de nivel naþional, cãci, dacã în ºi imateriale proprii culturii popo- tea muzeului etnografic tradiþio-
rea entuziastã la aceastã idee. provincie mici colecþii sãteºti rului, create ºi utilizate de popor, nal de a-ºi captiva vizitatorii, de a 1
Noémie Drouguet, Le musée
Aºa cum aratã Drouguet în erau deja deschise publicului, un respectând ideile ºi practicile le oferi constant sentimentul de de société. De l’exposition de folklo-
Introducere, nu s-a ajuns la un proiect expoziþional central era transmise din generaþie în gene- apartenenþã la lumea surprinsã în re aux enjeux contemporains, Paris,
consens nici mãcar în ceea ce încã nematerializat. raþie (p. 27). Propunându-ºi sã expoziþie. În schimb, principiul de Armand Colin, 2015, 256 p.
priveºte definirea acestui tip de Este evident, subliniazã autoa-
muzeu. Acum trei decenii, când rea, cã necesitatea practicã de a

Concursul Naþional de Poezie


„Constantin Nisipeanu”,
ediþia a IV-a (2018)
C
oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este
organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nu
au publicat pânã acum un volum de versuri.
Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-
plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un
plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele
ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de
telefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã este
cazul).
Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018,
pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj,
200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie
2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro
Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”
este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi-
turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi
Maria Dinu – critic literar.
ªtefania Cioboatã – Tot mai sus

, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 17


n VIOREL PÎRLIGRAS

Oltenia în imagini adolescentine


S
-a încheiat, luna trecutã, cu”, Craiova); Cãtãlin Mihai Miu- dimirescu” Craiova); Maria Brebu onal „Ion Minulescu” Slatina); lui Olteniei ºi au beneficiat de
cea de-a noua ediþie a lescu (Colegiul Naþional „Fraþii (Liceul Teoretic Bechet, Dolj); Mihai Florentin Popescu (Cole- sprijinul generos al sponsorilor
Salonului foto pentru li- Buzeºti”, Craiova); Andrei Stan- Maria Vlãduþ Mãluroiu, Adelin giul Energetic Rm.Vâlcea); Librarie.net, Palace Tour, Arott
ceeni. Dacã pânã acum el s-a nu- cu, Arina Pîrvu, Daria Valentina Mihail Nedea, Gheorghe Andrei Eduard Fãlcea (Colegiul Naþional Craiova, Editura Aius, Cabana
s er pentine

mit „Craiova în imagini”, de la Andronache, Andra Teodora Burete, Marius Iliuþã Bîrzan, Ana- Economic „Theodor Costescu” Terra, Rotary Club Craiova ºi Ma-
aceastã ediþie salonul a devenit Ghimpeþeanu, Maria Stancu (Co- maria Gabriela Crivãþ (Liceul Drobeta-Turnu Severin). rius Dobrin, care au dat ºi o di-
regional, cãpãtând titulatura de legiul Naþional „Carol I”, Craio- „George Þãrnea” Bãbeni, Vâl- Vernisajul ºi decernarea pre- mensiune materialã premiilor.
„Oltenia în imagini”. Organizat de va); Mara Octavia Belean (Cole- cea); Ionuþ Zamfiroaica, Violeta miilor au avut loc pe 19 aprilie, în
Asociaþia Culturalã Craiova, s-a giul Naþional Militar „Tudor Vla- Alexandra Floriþa (Colegiul Naþi- sala „ªtefan Ciuceanu” a Muzeu-
bucurat de tradiþionala întovãrã-
ºire cu Fotoclubul „Mihai Dan
Cãlinescu”, cu Muzeul Olteniei
ºi cu Fotoclubul „Mircea Faria”,
beneficiind ºi de un parteneriat
cu Inspectoratele ªcolare Jude-
þene Dolj, Gorj, Mehedinþi, Vâl-
cea, totul sub patronajul Asocia-
þiei „DACICA” Societatea Româ-
nã de Artã Fotograficã. Membrii
juriului condus de Mircea An-
ghel, artist fotograf, A.FIAP (Pre-
ºedinte al Fotoclubului „Mihai
Dan-Cãlinescu” din Craiova):
Cristi Nedelcu – directorul Salo-
nului, Viorel Pîrligras, grafician
(Asociaþia Culturalã „Craiova”) ºi
Dorian Delureanu, artist fotograf,
preºedinte al Fotoclubului „Mir-
cea Faria”) au selectat din cca
100 de lucrãri propuse de elevi
un numãr de 60 care au intrat în
expoziþia tradiþionalã.

Premiile au fost acordate ast-


fel:
Marele Premiu „NICU-DAN
GELEP”: Maria Alexandra Þecu
– Liceul de Artã „Marin Sores-
cu”, Craiova („Continuarea Tra-
diþiei”, „Cãlãtor în timp”)
Medalia de Aur a Salonului:
Ana Maria Berceanu – Colegiul
Naþional „Fraþii Buzeºti”, Craio-
va („Detalii stradale”)
Medalia de Argint a Salonu-
lui: Andreea Izabella Dumitrel –
Colegiul Naþional „Elena Cuza”,
Craiova („Pãsãrile” ºi „Ora albas-
trã”) Maria Alexandra Þecu – Cãlãtor în timp (Premiul „Nicu-Dan Ana Maria Berceanu – Detalii stradale (Medalia de Aur)
Medalia de Bronz a Salonului: Gelep”)
Daria Cristiana Dincã – Liceul de
Artã „Marin Sorescu”, Craiova
(„Paralele”)
Menþiunile au fost decerante
lui Godeanu Albert Florin – Li-
ocheanul întors ficã greacã: de la Musaios la Epi-
ceul de Artã „Marin Sorescu”, menides”. Despre seria de con-
Craiova („Spiritul patriotic”), pre- ferinþe, organizate deja de ºase
cum ºi lui Bãdiþoiu Gheorghe Terragrifonis (anul III, nr 1, ani, cu relatarea punctualã a ce-
Marian – „Liceul George Þãrnea” serie nouã, martie 2018) apare la cazul de faþã ºi asupra revistelor lei mai recente – Poezie ºi filozo-
1988) de a publica ºi de a primi
Bãbeni, Vâlcea („Dãinuim peste Droberta-Turnu Severin ºi se fie – din 23 martie, susþinutã de
Vatra (nr. 3/ 2018) din Tg. Mureº corespondenþã. Impresionatã de
veacuri”) , Ilie Maria Enola – Co- deschide cu Declaraþia dreptu- ºi Tribuna (nr. 4/ 2018) din Cluj- Mircea Arman, informeazã Ani
gestul special al poetului, poeta îl
legiul Naþional „Nicolae Titules- rilor nostre de Viorel Mirea, ur- Bradea. Recenziile mai multor
Napoca. Coordonatã de Alex. Cis- foloseºte pentru a da o definiþie a
cu” Slatina („Prin Slatina ve- mate de articole ce valorificã is- telecan – redactor ºef – ºi Alex. volume, printre care amintim vo-
prieteniei, aceasta fiind, în opinia
che”), Niþulescu Eduard Alexan- toria localã: Banatul ºi Cetatea lumul Lumea ca literaturã de
Goldiº – redactor ºef adjunct, Va- sa, cea care „poate înfrânge sin-
dru – Liceul de Artã „Marin So- Severinului în epoca lui Mircea tra cuprinde în numãrul specificat Ioan Groºan, aduc necesare in-
gurãtatea ºi poate lumina întune-
rescu”, Craiova („Centenar între cel Bãtrân de dr. Mite Mãneanu, formaþii asupra unor cãrþi publi-
mai sus – structurat pe rubrici ca ricul”.
maluri”) Cetatea Severinului ºi biserici- „tolle lege”, „nulla dies sine linea”, cate în 2017, de vreme ce ºtim cu
Premiul Special „Florin Rog- le ortodoxe din interiorul forti- toþii cât este de deficitarã circu-
„inedite”, „cronicã literarã”, „sto-
neanu” i-a revenit lui Cioboatã ficaþiilor de Radu ªtefan Vergatti, ry in history”, „Jane Austin în ac- laþia cãrþii în þarã. Despre „Dez-
ªtefania Elena –Liceul Teoretic Povestea monumentului de la baterile de la Sinaia”, dezbateri
tuallitate” º.a. – poezie, prozã, Anunþând „o nouã revistã cul-
Bechet, Dolj („Înainte de apus”) cimitirul medieval din Turnu eseuri. Ne-a reþinut îndeosebi aten- de interes public, informeazã ci-
turalã la Turda” – Ecouri – Mir-
Premiul Special „Victor Bol- Severin de Tudor Rãþoi etc. titorul Andrei Marga. Profesorul
þia relatarea Anei Blandiana – „O cea Ioan Casimcea deschide Tri-
dâr” al Fotoclubului „Mircea Fa- Ne-au atras atenþia poemele de definiþie a prieteniei”, care pleacã Marga semneazã de asemenea, la
buna cu o trecere în revistã mai
ria” a mers la Popa Vlad – Liceul Robert ªerban ºi Niculina Mer- rubrica „Diagnoze”, un articol
de la povestea unor poeþi – ea ro- întâi a publicaþiilor culturale „apã-
de Artã „Marin Sorescu”, Craio- ceanu, proza lui Viorel Pîrligras mâncã din Basarabia, el leton, tra- intitulat „Universitatea post-Bo-
rute la Turda în ultimele nouã
va („Anna Afua Osei”) (Cap de þap la marginea pustiu- logna”. Despre controversatul
ducãtor din limba românã. Ambii decenii”. Despre Ecouri se spu-
Premiul Special al Fotoclubu- lui), filele de jurnal ale lui Nicolae din fosta Uniune Sovieticã, aºa- program sunt multe de spus, au-
ne cã nr. 1 (martie 2018) a fost
lui „Mihai Dan-Cãlinescu” i-a Coande (Pisica din Lavigny – torul arãtând cã „de la început au
dar, cunoscându-se încã din pri- lansat în sala mare a Primãriei, iar
fost decernat lui Al Natour Nada jurnal de castel) ºi traducerile lui ma copilãrie în Siberia. „Lupta” lor fost îndoieli, dar multe au fost
din editorialul intitulat „Renaºte-
Alexia – Colegiul Naþional „Ca- Marian Bãghinã din poetul Mi- infirmate. Au fost, însã, ºi pro-
pentru a obþine de la autoritãþile rea culturalã” se reþine fraza –
rol I”, Craiova („Socializare”) chael Swan ºi cele ale Ralucãi sovietice permisiunea de a-ºi bo- bleme care au rãmas”, una dintre
invitaþie la colaborare: „Prin re-
Premiul Special „ªtefan Ciu- Nicolae din prozatoarea japone- acestea fiind faptul cã „educaþia
teza copilul cu nume neslav (Cor- vista Ecouri îi invitãm pe turdeni
ceanu” al Muzeului Olteniei a zã Mori Ogai. (P.M.) universitarã a fost supusã canti-
nel) duce cu gândul la realitãþi ce /…/ sã aºeze câte o cãrãmidã la
fost acordat lui Mãluroiu Vlãduþ tativismului, în detrimentul for-
nu trebuie uitate. Invitat în Româ- rampa de lansare a spiritualitãþii
Rãzvan Nicolae – „Liceul George mãrii de personalitãþi”. Pentru cei
nia în iunie 1989 la un festival de româneºti …” În Tribuna, edito-
Þãrnea” Bãbeni, Vâlcea („Spiri- interesaþi de învãþãmântul româ-
poezie prilejuit de centenarul lui rialul este semnat de managerul/
tualitate”) nesc, articolul profesorului Mar-
Eminescu, poetul leton a trecut redactor ºef, Mircea Arman, aces-
Restul expozanþilor au fost ga se cuvine citit în întregime,
peste multe obstacole ca sã o în- ta publicând acum partea a doua
urmãtorii: ªtefan Alexandru Car- Printre publicaþiile literare pri- cum, de altfel, multe dintre pagi-
tâlneascã pe Ana Blandiana, dintr-un studiu academic intitu-
tuº (Liceul de Artã „Marin Sores- mite la redacþie, ne mai oprim în nile revistei clujene. (M.A.)
aceasta având interdicþie (din lat „Cosmogonia poetico-filoso-

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018


F
ratele meu Wilfried se se înghesuiau unii în alþii, printre
plânge cã nu e corect ca n PETER S. BEAGLE atât de multe vrejuri mãrãcinoase,
totul sã mi se întâmple încât pãrul meu era plin de mãrã-
mie. Sã fiu o fatã, un bebeluº ºi
prea prostãnacã pentru a mã în-
chide singurã la sandale. Dar eu
cred cã este cinstit. Cred cã lu-
douã inimi (I) cini, iar braþele aveau o mulþime
de rãni dureroase ºi sângerânde.
Eram obosit ºi asudat ºi pe punc-
tul de a izbucni în plâns – pe
crurile s-au întâmplat exact aºa întinzându-ºi corturile peste tot, sã cu muºtar. Îi dã sulf ºi melasã punctul – ºi, de fiecare datã când
cum ar fi trebuit. Cu excepþia mo- adãpostindu-ºi caii în toate ham- chiar ºi calului sãu. mã aºezam pentru a-mi trage rã-
mentelor triste ºi poate ºi acelea. barele ºi lãudându-se prin taver- Aºa cã m-am dus devreme la suflarea, mã nãpãdeau tot soiul

u niver salia
Mã numesc Sooz ºi am nouã nã cum vor avea ei curând ac de culcare în seara aceea ºi am aº- de insecte ºi fiinþe. Apoi am auzit
ani. Fac zece luna urmãtoare, când cojocul acelui grifon, scãpându- teptat pânã au adormit toþi. Îmi o apã curgând în apropiere ºi
este ºi aniversarea zilei în care a ne pe noi, sãrmanii oameni de la trecuse prin minte sã las un bile- setea mi-a crescut pe loc, aºa cã
apãrut grifonul. Wilfried spune cã þarã. Au intrat în pãdurea Mid- þel pe pernã, dar scriam câteva am încercat sã urmez sunetul. Am
este din cauza mea, cãci grifonul wood cu muzicanþii cântându-le rânduri pe care le rupeam ºi le fost nevoitã sã mã târãsc pânã
a auzit cã tocmai se nãscuse cel în urmã – îmi amintesc acest lu- aruncam în cãmin, îmi era teamã acolo, zgâriindu-mi genunchii ºi
mai urât bebeluº din lume ºi urma cru ºi îmi amintesc cum muzica s- cã s-ar putea trezi cineva sau ca coatele de ceva îngrozitor.
sã mã mãnânce, însã eram prea a oprit, dar ºi sunetele pe care le- Unchiul Ambrose ar pleca fãrã Nu era o apã adâncã – în une-
urâtã chiar ºi pentru gusturile unui am auzit apoi. mine. În cele din urmã, am scris Pentru cã grifonul era treaz ºi le locuri, apa abia îmi ajungea
grifon. Aºa cã ºi-a fãcut cuibul în Dupã aceastã întâmplare, sã- doar Vin curând. Nu mi-am luat vâna. Nu îl puteam vedea, desi- deasupra gleznelor – însã m-am
Midwood (o numim astfel, cu toate tenii nu au mai trimis vorbã rege- haine de schimb, nimic altceva în gur, de sub piei (aveam ºi ochii bucurat atât de tare sã o vãd, în-
cã adevãratul sãu nume este Pã- lui. Nu mai voiam ca oamenii lui afarã de o bucãþicã de brânzã, fi- închiºi), însã aripile lui zbãtân- cât, practic, am îmbrãþiºat-o ºi am
durea de la Miezul Nopþii, din pri- sã moarã ºi nici nu ne erau de vre- indcã îmi trecuse prin minte cã du-se se auzeau precum o sãrutat-o, îngropându-mi faþa în
cina tenebrelor ce se preling pe un ajutor. Astfel cã, începând cu palatul regelui s-ar afla undeva mulþime de cuþite ascuþite adâncurile ei, cum mã afund câ-
sub copaci) ºi a rãmas sã ne mã- acea zi, toþi copiii erau trimiºi pe la în apropiere de Hagsgate, singu- simultan, iar uneori scotea un teodatã în blana bãtrânã ºi urât
nânce oile ºi caprele. Aºa fac gri- casele lor de îndatã ce soarele rul oraº mare pe care l-am vãzut þipãt înfricoºãtor, cãci era atât de mirositoare a Malkãi. Am bãut
fonii când le place un loc. apunea, iar grifonul se deºtepta vreodatã. Mama ºi tata sforãiau duios ºi blând, totodatã puþin pânã nu am mai putut bea, iar apoi
Însã nu mâncase copii, nu din somnul de peste zi pentru a-ºi în camera lor, însã Wilfrid ador- deznãdãjduit ºi chiar înspãimân- m-am aºezat pe o piatrã, lãsând
pânã anul acesta. începe iarãºi vânãtoarea. Nu ne mise în faþa cãminului ºi este lã- tat, ca ºi cum ar fi imitat sunetul peºtii mici sã îmi gâdile picioare-
L-am vãzut doar o datã – adicã puteam juca împreunã, nu puteam sat întotdeauna acolo atunci pe care l-ar fi putut scoate le îngropate în rãcoarea plãcutã,
doar o datã înainte – înãlþându-se fi trimiºi ca soli, nu puteam pãzi când se întâmplã. Dacã îl trezeºti Felicitas când a fost rãpitã. M-am cu soarele încãlzindu-mi umerii,
deasupra copacilor într-o noapte, turmele pãrinþilor noºtri, nici mã- pentru a-l trimite în patul sãu, cuibãrit cât de bine am putut ºi cu gândurile departe de grifoni,
ca o altã lunã. Luna însã era de car nu puteam dormi lângã o fe- devine violent ºi izbucneºte în am încercat sã adorm iarãºi, însã regi, de familia mea ºi de orice.
negãsit pe atunci. Nu mai exista reastrã deschisã de teama grifo- lacrimi. Nu ºtiu de ce. mi-a fost imposibil. Mi-am ridicat privirea la auzul
nimic pe lume decât grifonul, cu nului. Nu îmi rãmânea altceva de L-am privit vreme îndelungatã. Ceea ce nu era chiar aºa de rãu, unor cai nechezând ceva mai de-
penele aurite scãpãrând pe trupul fãcut decât sã citesc cãrþile pe care Wilfrid nu pare atât de maliþios cãci nu voiam sã ajung în Hag- parte în amonte. Se jucau în apã,
de leu ºi aripile de vultur, cu mã- le ºtiam deja din scoarþã în scoar- când doarme. Mama îngrãmãdise sgate, unde Unchiul Ambrose aºa cum o fac caii, scoþând balo-
reþele sale gheare ale labelor din þã ºi sã mã plâng mamei ºi tatãlui cãrbunii pentru a se asigura cã m-ar fi gãsit la descãrcarea pieilor naºe precum copiii. Cai bãtrâni
faþã precum dinþii ºi acel cioc res- meu, care erau mult prea obosiþi vom avea foc pentru pâinea de de oaie în târg. Cum nu am mai din grajduri de unde se puteau
pingãtor ce pãrea atât de mare pe purtându-ne de grijã mie ºi lui mâine, iar pantalonii din moleschin auzit grifonul (aceºtia nu se avân- împrumuta, unul cafeniu, celãlalt
lângã capul sãu... Wilfrid spune Wilfrid pentru a ne asculta. Aveau ai tatãlui meu erau întinºi acolo la tã sã vâneze departe de cuiburile sur. Cãlãreþul celui sur coborâse
cã am þipat trei zile fãrã oprire, însã grijã ºi de ceilalþi copii, fãcând de uscat, pentru cã, în aceeaºi dupã- lor, dacã nu sunt nevoiþi sã o facã), din ºa, cercetând cu atenþie pi-
minte, nu m-am ascuns în cãmarã pazã cu rândul, alãturi de celelalte amiazã intrase într-un iaz pentru a mi-am scos capul peste marginea ciorul stâng din faþã al calului. Nu
precum susþine, am dormit în ham- familii – ºi de oile ºi caprele noas- salva un miel. I-am întors, ca sã cãruþei ºi am privit stelele cum se îi puteam vedea bine – amândoi
bar în acele douã nopþi, alãturi de tre – aºa cã erau mai tot timpul nu ia foc. Am dat ceasul înapoi – fac nevãzute, una dupã alta, pe purtau mantii simple, de culoare
cãþeluºa noastrã Malka. ªtiam cã obosiþi, dar ºi îngroziþi, iar noi toþi Wilfried ar trebui sã facã lucrul mãsurã ce lumina nãpãdea cerul. gri închis ºi pantaloni atât de
Malka nu va îngãdui nimãnui sã ne purtam supãrare unii altora acesta în fiecare noapte, însã me- Briza zorilor ºi-a fãcut apariþia oda- purtaþi, încât culoarea nu se mai
mã prindã. aproape tot timpul. Lucrurile stã- reu uitã – ºi m-a izbit gândul cã îl tã cu apusul lunii. distingea – nu mi-am dat seama
Nici pãrinþii mei nu ar fi îngã- teau la fel în cazul tuturor. vor auzi ticãind în zori, cãutându- Când zgâlþâitul ºi legãnatul cã aceea era o femeie înainte de
duit aºa ceva dacã le-ar fi stat în Apoi grifonul a rãpit-o pe Fe- mã pe mine peste tot, atât de cu- cãruþei s-a mai domolit, am ºtiut a-i fi auzit vocea. O voce plãcutã,
putinþã. Dar Malka este cel mai licitas. prinºi de fricã, încât nu pot mânca cã o apucasem pe Calea Regelui, joasã, precum cea a lui Silky1
mare ºi mai de temut câine din sat Felicitas nu putea vorbi, însã ºi m-am întors, îndreptându-mã iar când am putut auzi vacile cle- Joan, femeia despre care mama
ºi nu se teme de nimic. Dupã ce era prietena mea cea mai bunã spre camera mea. fãind ºi ºoptindu-ºi una alteia, am nu îmi permitea sã pun întrebãri,
grifonul a rãpit-o pe Jehane, copi- dintotdeauna, de când eram mici. Însã apoi m-am rãzgândit ºi m- sãrit pe drum. Am rãmas aºa o dar avea ºi ceva aspru în tonali-
la fierarului, tatãlui meu îi intrase Am înþeles mereu ce voia sã spu- am cãþãrat pe fereastra de la bu- vreme, curãþându-mã de scame ºi tate, de parcã ar fi putut þipa pre-
frica în oase, alergând încoace ºi nã, iar ea mã înþelegea pe mine, cãtãrie, cãci uºa noastrã de la in- de bucãþele de lânã ºi privind cum cum un vultur dacã ar fi vrut.
încolo alãturi de ceilalþi bãrbaþi, mai bine decât oricine altcineva trare scârþâie. Mi-a fost teamã cã cãruþa Unchiului Ambrose se în- Spuse „Nu vãd nicio piatrã. Poa-
încercând sã încropeascã o patru- ºi aveam un fel special de a ne Malka s-ar putea trezi în hambar depãrta. Nu mã mai aflasem nici- te e un ghimpe?”
lã, pentru ca oamenii sã ºtie când juca, cum nu o sã mã mai joc cu ºi ar ºti de îndatã cã pun ceva la odatã singur atât de departe de Celãlalt cãlãreþ, cel cu calul
îºi va face apariþia grifonul. ªtiu nimeni altcineva. Familia ei spu- cale, fiindcã e imposibil sã o duci casã. ªi nu mã mai simþisem atât cafeniu, îi rãspunse: „Sau o ranã.
cã îi era teamã pentru mine ºi pen- nea cã risipeºte mâncarea, fiind- de nas pe Malka vreodatã, dar de singuratic. Vânticelul îmi mân- Lasã-mã pe mine.”
tru mama, cã fãcea tot ce îi stãtea cã niciun bãiat nu o sã se însoare nu a fãcut-o, aºa cã mi-am þinut gâia gleznele cu fire de iarbã us- Acea voce era mai limpede ºi
în putinþã pentru a ne ocroti, însã cu o fatã prostuþã, astfel cã o lã- respiraþia tot drumul pânã la casa catã ºi nu aveam nici cea mai vagã aparþinea unei persoane mai ti-
nu mã simþeam mai în siguranþã, sau sã mãnânce cu noi aproape Unchiului Ambrose ºi m-am târât idee încotro sã mã îndrept. nere decât femeia, însã ºtiam deja
în vreme ce cu Malka da. tot timpul. Wilfrid ridiculiza mã- în cãruþa lui cu pieile de oaie. Era Nu ºtiam nici mãcar numele cã era vorba despre un bãrbat,
Însã nimeni nu ºtia ce sã facã, cãnitul ei abia ºoptit, care era sin- o noapte rãcoroasã, însã sub regelui – nimeni nu îi spusese cãci era atât de înalt. Coborî de
oricum. Nici tatãl meu, nimeni. gurul sunet pe care îl putea scoa- mormanul de piei de oaie era ex- vreodatã altfel decât regele. pe calul cafeniu, iar femeia se
Lucrurile stãteau ºi aºa destul de te, însã l-am lovit cu o piatrã ºi a trem de cald ºi mirosea îngrozitor ªtiam cã nu locuieºte în Hagsga- dãdu în lãturi pentru ca el sã ridi-
rãu când grifonul rãpea doar oile, încetat sã o mai facã. de urât, dar nu puteam decât sã îl te, ci într-un castel mãreþ undeva ce copita calului ei. Înainte de a
cãci pe aici toþi vând lânã, brân- Nu am fost acolo când s-a în- aºtept liniºtitã pe Unchiul Am- în apropiere, însã în apropiere face acest lucru, luã capul calu-
zeturi ori lucruri confecþionate din tâmplat, dar totul e prezent în min- brose. Gândul a început sã îmi este altceva când mergi într-o lui în mâini ºi îi spuse ceva ce mi-
piele de oaie pentru a-ºi câºtiga tea mea. ªtia cã nu are voie sã fugã la Felicitas, ca sã nu mã mai cãruþã ºi când mergi pe jos. Mã a fost greu sã aud. Iar calul îi
pâinea. Dar de când a rãpit-o pe iasã afarã, dar se înveselea tot- mustre conºtiinþa fiindcã lãsam frãmânta gândul cã familia mea rãspunse. Nu un nechezat sau
Jehane la începutul primãverii tre- deauna atât de tare când venea totul ºi pe toþi în urmã. Acest lu- se va trezi ºi mã va cãuta, iar va- vreun alt sunet pe care îl scot caii,
cute, situaþia s-a schimbat. I-am la noi pe înserat. Niciun membru cru era suficient de îngrozitor – cile care pãºteau mã fãceau sã ci întocmai ca o persoanã ce vor-
trimis soli regelui – trei au fost – al familiei ei nu i-ar fi observat nu mai pierdusem nicio persoa- simt ºi mai acut foamea, dar brân- beºte cu o alta. Nu gãsesc un
ºi, de fiecare datã, venea un tri- lipsa. Niciunul dintre ei nu îi acor- nã dragã pânã atunci, nu pentru za o terminasem deja pe drum. Ce mod mai potrivit de a descrie si-
mis din partea lui cu aceºtia. În- da vreodatã atenþie lui Felicitas. veºnicie – dar era diferit, oricum. bine ar fi fost dacã aº fi avut un tuaþia. Bãrbatul acela înalt s-a
tâia oarã a fost un cavaler, singur În ziua în care am aflat cã Feli- Nu ºtiu când a venit Unchiul bãnuþ la mine – nu pentru a cum- aplecat, a luat piciorul în mânã, l-
– singurel. Se numea Douros ºi citas dispãruse, m-am îndreptat Ambrose, pentru cã aþipisem în pãra ceva, ci pentru a-l arunca în a privit o bunã bucatã de vreme,
mi-a dãruit un mãr. S-a dus cãlare eu însãmi cãtre curtea regelui. cãruþã ºi nu m-am deºteptat de- sus ºi a-mi spune dacã s-o apuc iar calul nu s-a clintit, nu ºi-a miº-
pânã în adâncul pãdurii Midwo- De fapt, în aceeaºi noapte – cât atunci când am simþit hurdu- pe calea din stânga ori pe cea din cat nici mãcar coada.
od, îngânând o melodie, în cãu- cãci nu aveam nicio ºansã de a cãtura, horcãitul ºi un soi de mur- dreapta. Am încercat cu pietre „O pietricicã”, spuse bãrba-
tarea grifonului ºi nu l-am mai pleca de acasã în plinã luminã a mur slab pe care îl scot caii atunci plate, însã le pierdeam de îndatã tul dupã o vreme. „Nu este mare,
vãzut niciodatã. zilei. Nu ºtiu ce m-aº fi fãcut, zãu când sunt treziþi fãrã voia lor – ºi ce ajungeau pe pãmânt. În cele dar a pãtruns adânc în copitã ºi
A doua oarã – dupã ce grifo- cã nu, dacã Unchiul Ambrose nu am pornit spre Hagsgate. Luna din urmã, am ales drumul din stân- are o ranã cu puroi. Nu îmi dau
nul l-a luat pe Louli, pe bãiatul ar fi plecat cu o cãruþã încãrcatã apunea devreme, însã puteam zãri ga, doar pentru cã am un inel de seama de ce nu am observat mai
care lucra pentru morar – regele cu piei de oaie cãtre târgul din satul risipindu-se în trecere, nu argint la mâna stângã, dãruit de devreme.”
a trimis cinci cavaleri. Unul din- Hagsgate ºi, ca sã ajungi acolo învãluit într-o luminã argintie, ci mama. Era ºi un soi de cãrare pe „Ei bine,” spuse femeia, atin-
tre aceºtia s-a întors, dar s-a stins la începerea târgului, trebuie sã pãrând micuþ ºi mohorât, lipsit de calea aceea ºi mi-a trecut prin gându-i umãrul. „Nu poþi obser-
din viaþã înainte de a putea spu- porneºti la drum cu mult înainte culoare. Aproape m-au podidit minte cã aº putea sã ocolesc Hag- va totul.”
ne ce se petrecuse. de ivirea zorilor. Unchiul Ambro- lacrimile, cãci deja îl simþeam la sgate, iar apoi m-aº gândi ce-i de
A treia oarã s-a ivit un întreg se este unchiul meu preferat, însã mare depãrtare, cu toate cã nu fãcut. Mã pricep la mers. Pot mer- Traducere din limba
detaºament. Sau, cel puþin, asta ºtiam cã nu îi pot cere sã mã ducã trecuserãm nici mãcar de iaz ºi ge oriunde, dacã ai rãbdare. englezã de Roxana Ilie
susþinea tata. Nu ºtiu câþi soldaþi pânã la rege – în clipa urmãtoare, aveam sentimentul cã nu îl voi Este mai uºor pe un drum ade-
sunt într-o divizie, dar erau în s-ar fi înfãþiºat mamei mele, ru- revedea niciodatã. M-aº fi târât vãrat. Cãrarea se termina dupã o 1
Silky = mãtãsos, de mãtase (în
numãr mare, cãci se împrãºtiase- gând-o sã îmi dea sulf ºi melasã afarã din cãruþã chiar în acea cli- vreme ºi am fost nevoitã sã îmi engl.)
rã prin tot satul timp de douã zile, ºi sã mã bage în pat cu o compre- pã, dacã nu aº fi ºtiut mai bine. croiesc drum printre copacii care

, serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018 19


n PETRIªOR MILITARU

„Cioran, arhive paradoxale”: transfigurãri


Aurélien Demars, Nicolas Ca- cofondatoare a Colecþiei „Plein
vailles, Caroline Laurent, Mihae- feu“ ºi a susþinut, la Universita-
la-Genþiana Stãniºor (coord.), tea Sorbona din Paris, o tezã de
Cioran, archives paradoxales. doctorat despre estetica cinim-
vangarde

Nouvelles approches critiques, sului în opera lui Celine, Cioran


Tome I, Éditeur Classiques Gar- ºi Philippe Muray. De asemenea,
a vangarde

nier, Paris, 2015. ea este co-directoare a revistei


de literaturã ºi filozofie – Alke-

D
upã un an de întreru- mie. În viziunea Carolinei Lau-
pere, cea de-a opt- rent aforismele cioraniene gene-
sprezecea ediþie a reazã un tip de poezie în care se
Colocviului Internaþional „Emil manifestã o gândire fulgerãtoa-
Cioran” s-a desfãºurat în perioa- re, astfel încât contra Luminii
da 16-18 mai 2013, iar ca temã ge- Raþiunii opera scrisã produce,
neralã de cercetare a stat sub prin însãºi opacitatea ei, o dublã
semnul „transfigurãrilor” („trans- luminã: una dinspre obscur spre
figurations”). Cu acest prilej a lumina evidenþei, iar cea de-a
avut loc ºi dezvelirea bustului doua dinspre evidenþã spre re-
scriitorului Emil Cioran în faþa velaþie – ceea ce reprezintã o
casei pãrinteºti din Rãºinari ºi este vorba de portret, mascã, vi- dublã transfigurare.
s-au oferit medalii postmortem ziune sau figurã a Divinitãþii, Cio- Mihaela-Genþiana Stãniºor
scriitorilor Irina Mavrodin (1929- ran nu înceteazã sã critice multi- este lector universitar doctor al
2012) ºi Eugene van Itterbeek plele imagini ale sinelui, ale fiin- Universitãþii „Lucian Blaga” din
(1934-2012). Ca ºi la celelalte þelor sau ale Fiinþei, observã Sibiu, teza sa de doctorat – sus-
ediþii, comunicãrile din cadrul co- Aurélien Demars. De aceea cele þinutã la Universitatea din Cra-
locviului sibian au avut un ca- douã întrebãri în jurul cãrora va iova – având în centru opera fi-
racter pluridisciplinar: de la abor- gravita discursul profesorului losofului nãscut la Rãºinari. A
dãri istorice ºi filosofice, pânã francez sunt: „La ce se referã publicat cartea Les Cahiers de
la cele literare, po(i)etice sau lin- Cioran când descrie diferitele Cioran, l’exil de l’etre et de l’o-
gvistice. Astfel, lucrãrile acestei faþete ale transfigurãrii?” ºi „Cãtre euvre (Editura Universitãþii „Lu-
ediþii a colocviului surprind cele ce fel de epifanie a rãului se cian Blaga” Sibiu, 2005). De ase-
douã aspecte complementare ale îndreaptã gândirea lui?”. menea, ea este autoarea romanu-
gândirii filosofice a lui Emil Cio- Cel de-al doilea coordonator lui Lucrare de autocontrol (Car-
ran: pe de o parte, „transfigurã- al volumului, Nicolas Cavailles tea Româneascã, 2013) ºi tradu-
rile” la care însuºi Cioran s-a su- este scriitor, traducãtor ºi editor cãtoare a romanului Tentaþia ni-
pus, iar, pe de altã parte, „trans- francez. Pentru romanul Vie de hilistã de Roland Jaccard (Edi-
figurãrile” la care este supus monsieur Leguat (Paris, 2013) a tura Bastion, 2008). În lucrarea
chiar cititorul operei sale. primit Premiul Goncourt de la sa, Mihaela-Genþiana Stãniºor
Volumul Cioran, archives pa- nouvelle, iar ca editor a îngrijit insistã asupra raportului dintre guitãþii. Deosebit de originalã guisme de Cioran”, se concen-
radoxales. Nouvelles approches operele lui Cioran în „Bibliothe- filosofie ºi literaturã din volumul este abordarea Sarei Daniele treazã pe cauzele ºi consecinþe-
critiques (2015), ce reuneºte que de la Pléiade” (Gallimard, Mãrturisiri ºi anateme, ceea ce Bélanger-Michaud intitulatã „La le renunþãrii la limba românã în
comunicãri din cadrul manifestãrii 2011). Ca traducãtor, din limba o face sã concluzioneze cã scrii- conversion comme paradigme cazul lui Emil Cioran ºi a impli-
ºtiinþifice, cuprinde ºaisprezece românã a transpus Levantul lui tura cioranianã se situeazã un- d’une dialectique ecriture/lectu- caþiilor pe care le-a avut adop-
lucrãri ale participanþilor din 2013, Mircea Cãrtãrescu (P.O.L., 2014) deva între miza confesiunii ºi jo- re”. Inspiratã de o serie de scrii- tarea limbii franceze ca mijloc de
structurate în trei secþiuni sub în francezã. Conduce editura cul anatemei, între impresia unui tori care sunt reprezentativi pen- expresie al operei sale filosofi-
coordonarea lui Aurélien Demars, Hochroth (Paris) axatã mai ales eu dezgustat ºi expresia unei tru literatura secolului XX ºi care ce. Cu aceastã ocazie, universi-
Nicolas Cavailles, Caroline Lau- pe publicarea de poezie contem- gândiri transfiguratoare. au cãutat sacrul în afara institu- tarul sibian remarcã poeticitatea
rent ºi a Mihaelei-Genþiana Stã- poranã. În volumul de faþã, de- O lucrare aplicatã ºi captivan- þiilor oficiale (ca Bataille, Cioran, limbii române în raport cu raþio-
niºor. Aurélien Demars este pro- mersul lui Nicolas Cavailles por- tã la lecturã este cea a lui Gabriel Kafka sau Kerouac), lucrarea nalitatea limbii franceze. Rodica
fesor de filosofie la Université neºte de la câteva articole publi- Popescu: urmând calea deschisã exegetei canadiene surprinde Brad ne propune sã descoperim
Lyon III „Jean Moulin” ºi la Uni- cate de Cioran în 1935 ºi de la de Irina Mavrodin în exegeza tendinþa de a reda operei literare ce impresii l-au marcat pe Cio-
versité de Savoie – Mont-Blanc, Cartea amãgirilor, discuþia fiind operei lui Cioran, eseistul se si- dimensiunea spiritualã specificã ran în timpul scrierii cãrþii Schim-
teza sa de doctorat având ca temã centratã în jurul unor noþiuni pre- tueazã critic în acel „espace in- raportului dialectic scriiturã/ lec- barea la faþã a României, aºa
de cercetare „Le pessimisme ju- cum „scandal”, „decepþie” sau tensément ambigu désigné par le turã. Din aceeaºi sferã a spiritua- cum reiese din scrisorile pe care
bilatoire de Cioran, Enquête sur „destin” în raport cu imaginea syntagme «Cioran»”, pentru a litãþii, José Thomaz Brum îºi pro- el le trimitea apropiaþilor ºi mai
un paradigme métaphysique transfigurãrii, corelatã cu viaþa ºi face o analizã fecundã a acelui pune sã prezinte viziunea despre ales a fratelui sãu, Aurel. Marius
négatif” (2007). De asemenea, el opera lui Soren Kierkegaard, „espace intensément ambigu” a sfinþenie a scriitorului catolic Dobre vede în iubirea de þarã a lui
este ºi îngrijitorul ediþiei de Ope- Numele lui Caroline Laurent lui Valery ºi a ecoului sãu în eseu- francez Ernest Hello (1828-1885) Cioran ca fiind cele douã feþe ale
re de Emil Cioran (Bibliothèque este asociat cu literatura moder- rile lui Cioran, trecând printr-o într-un studiu comparatist cu aceleiaºi monede: cea din tinereþe
de la Pléiade, Paris). Indiferent cã nã, ea este editoare la JC Lattes, lecturã poieticã/poeticã a ambi- aceea a lui Emil Cioran (1911- era exaltatã ºi iraþionalã, iar cea de
1995) ºi a lui Remy de Gourmont dupã al doilea rãzboi mondial o
(1858-1915). altã modalitate de a înþelege acest
O serie de lucrãri se încadrea- tip de iubire, cea a unui om
zã la interferenþa disciplinelor fi- raþional, moderat, rezonabil.
losofie, esteticã, psihologie ºi is- „Cioran în Italia” este lucrarea
toria mentalitãþilor. Mircea Lãzã- cu care se încheie prezentul vo-
rescu analizeazã problema timpu- lum prin care Antonio Di Genna-
lui în opera lui Cioran, subliniind ro ne aduce la cunoºtinþã impor-
fragmentaritatea scriiturii sale ºi tanþa care i se acordã gândirii lui
fascinaþia filosofului faþã de scep- Cioran la ora actualã în Italia. Spre
ticism. Mihai Popa sesizeazã cã exemplu, în 2011 a avut loc Co-
atât în scrierile din tinereþe, cât ºi locviul dedicat centenarului naº-
în cele de maturitate, Cioran va terii lui Cioran (2011), iar Anto-
face referire la diferite concepte nio Di Gennaro împreunã cu Ga-
estetice fãrã a le uzita cu gravita- briella Molcsan au coordonat
tea unui specialist, ci mai degra- volumul colectiv ce a cuprins
bã cu intenþia de a-ºi nuanþa pro- comunicãrile prezentate cu
priul discurs filosofic. Doctoran- aceastã ocazie la Roma. Deose-
dul brazilian Rodrigo Menezes bit de utile ºi profesionist reali-
vede în „insomnia cioranianã” un zate sunt Indicele de nume ºi In-
„fenomen de trans/desfigurare a dicele de concepte de la finalul
eului” deoarece mintea lucidã volumului care permit accesarea
devine strãinã de ea însãºi, iar mai rapidã a informaþiei în func-
momentul de insomnie este cel þie de numele sau conceptul-che-
care declanºeazã necesitatea ie cãutat. Nu încape îndoialã cã
scriiturii. volumul prezent este un reper bi-
O altã categorie de comuni- bliografic fundamental în dome-
cãri o reprezintã cele care vizea- niu pentru cercetãtorii sau pasi-
zã relaþia lui Cioran cu România onaþii de filosofie ori filologie, în
sau cu limba românã. Dumitru general, precum ºi de gândirea lui
Aurelien Demars ºi Nicolas Cavailles Chioaru, în lucrarea „Le bilin- Emil Cioran, în particular.

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 5 (235), 2018