Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL X X • NR. 4 (234 ) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR
O carte în dezbatere:
1001 de femei de Ion Munteanu
z Ionel Buºe
z Alexandru Iosub
z George Popescu
z Geo Constantinescu
Mimoza Ahmeti (Albania) z Mihai Ene
- Poeme z Cornel Mihai Ungureanu

Viorel Pîrligras - Utopiile Simona-Ingrid Duminicã -


lui Florin Constantinescu Aripi de înger

Maria Dinu - Moldov reeditat Daniela Bîrzu -


dupã 82 de ani de la prima ediþie Poeme

Robert ªerban - Un spectaculos ºi


Florin Constantinescu - Tenmoku 11

memorabil târg de carte: Leipzig 2018


„ NICOLAE MARINESCU
Nr. 4 (234) • 2018
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Bizara epopee
a Cãrþii post-decembriste (I) z 2

MIªCAREA IDEILOR
bizara epopee
O carte în dezbatere: 1001 de femei de
Ion Munteanu
Dosar coordonat de Nicolae Marines-
a Cãrþii post-
decembriste (I)
cu
Ionel BUªE: Moartea unui artist z 3
Alexandru IOSUB: Un roman con-
struit polifonic, precum muzica lui Wag-

L
Sumar

ner z 3 a aproape 30 de ani de la Revo- cãrþii, susþinutã o vreme ºi de sentimentul


George POPESCU: Ion Munteanu: un luþia din decembrie 1989, socie- descãtuºãrii încercat de publicul frustrat Revista de culturã editatã de
roman(cier) atipic z 4 un timp atât de îndelungat. Evident, noile
tatea româneascã îºi continuã AIUS Printed
Geo CONSTANTINESCU: O mie ºi criza puberalã, pentru mine logicã ºi deci constrângeri economice ale pieþei în re-
una de femei de Ion Munteanu z 4 legitimã, întârziind definirea noii sale iden- modelare, concomitent cu invazia noilor
Mihai ENE: Casanova reloaded z 5 titãþii din cauza imposibilitãþii de a se des- tehnologii informatice ºi a comerþului on Apare sub egida Uniunii
Cornel Mihai UNGUREANU: Farme- line, dar nu independent de destructura-
prinde din trecutul sãu traumatic ºi de a- Scriitorilor din România
cul poveºtilor adiacente z 5 ºi orienta energiile spre viitor. Cum afir- rea vechiului sistem de învãþãmânt ºi cer-
maþia mea nu este decât contextualã, mã cetare, în cãutarea compatibilitãþilor cu
INTERVIU tendinþa mondialã de globalizare, care an-
voi limita sã remarc realitatea Revoluþiei,
Jean-Louis ºi Florica COURRIOL: trena ºi þara noastrã, mai ales dupã adera-
care a schimbat un sistem social cu altul,
«Traducãtorii din limbile rare (de mai
nu o persoanã sau un grup de persoane rea la NATO ºi UE, au generat o nouã ºi DIRECTOR
micã circulaþie) ajung, prin forþa lucru- acutã crizã a cãrþii în România. Nicolae Marinescu
cu alta/ altele.
rilor, sã facã ºi muncã de agenþi literari, Dar dincolo de aceste avataruri ale Cãr-
Practica istoricã ne aratã cã asemenea
în orice caz de descoperitori de talente. þii, rãmâne gravã strania metamorfozã a
schimbãri sunt totdeauna dramatice, când REDACTOR-ªEF
Este ºi cazul nostru: citim mult, atât ficþi- mentalitãþii poporului nostru care avea
nu de-a dreptul tragice, producând haos
une cât ºi criticã literarã, încercãm sã
ºi spectaculoase rãsturnãri ale unor des- cultivatã, în toate straturile sale, credinþa Petriºor Militaru
fim la zi cu premiile acordate de (aproa- cã Ai carte, ai parte!, pentru ca, redesco-
tine umane, în bine sau în rãu. ªi cã, dupã
pe !) toate forurile ori discuþiile în jurul perind brusc „proprietatea” ºi „capitalul” SECRETAR DE REDACÞIE
avântul noilor forþe, inerentele dezamãgiri
unor apariþii editoriale, mergem la târ- în condiþiile acumulãrii lor „sãlbatice” de
gurile de carte, alegem cãrþi care ar me-
resimþite de majoritatea actorilor sociali din Maria Dinu
perioada euforicã duc la o relativã restau- dupã 1990, sã-ºi piardã încrederea în pu-
rita traduse, (pentru calitatea scrierii, a terea creatoare a instrucþiei ºi educaþiei,
rare. Este un balans social obligatoriu pen- REDACTORI
naraþiunii, a impactului la public)» singurele creatoare de valoare autenticã
tru regãsirea echilibrului printr-o necesa-
Interviu realizat de Dodo Niþã z 6 ºi perenã, purtatã, mai mult ca oricând, de Cosmin Dragoste
rã reconciliere.
Destinul Cãrþii a urmat firesc pe cel al realitatea Cãrþii. Argumentul cel mai sim- Marius Cristian Ene
BELETRISTICÃ
Daniela BÎRZU: Poeme z 8 oamenilor. Cenzura funcþionând instituþi- plu ºi convingãtor îl constituie distruge- Daniela Micu
onal pe întregul lanþ producere/ publicare rea dupã 1990 a bibliotecilor publice, în- Cristi Nedelcu
CRONICA LITERARÃ – comercializare – receptare/ valorificare, cepând cu cele ºcolare, fundamentale
Ion BUZERA: Reflexul bun al admira- relaþia originarã autor – cititor era resimþi- pentru educaþia poporului român, conti-
tã pânã în decembrie 1989 ca situaþie de nuând cu cele publice: locale, judeþene sau REDACTORI ASOCIAÞI
þiei selective z 9 Denisa Crãciun
crizã. Edituri puþine ºi controlate draco- ale diverselor instituþii ºi continuând cu
LETURI nic, ofereau un numãr relative redus de acelea destinate cercetãrii: universitare Silviu Gongonea
Xenia KARO: Interviul, între bârfã ºi titluri – e drept, în tiraje inimaginabile as- sau de cercetare etc. Prima formã de aban- Ioana Repciuc
izvor istoric z 10 tãzi – selecþionate dupã criterii predomi- don a constituit-o nefinanþarea lor.
Alina GIOROCEANU: Asocieri ºi de-
Mihaela Velea
nant ideologice, cãrþile ajungând sã fie Trebuie spus rãspicat, bibliotecile
ducþii (II) z 10 procurate în multe cazuri, ca ºi alte produ- sunt instituþii strategice fundamentale
Irina GRDREANU: Sosirea lui Shaun se, prin relaþii subterane, chiar ºi de la „par- pentru educaþia naþionalã, la toate nive- COLEGIUL DE REDACÞIE
Tan: un roman grafic remarcabil z 11 tid” (Istoria literaturii române de Geor- lurile ei. Lipsa de instrucþie ºi educaþie a Gabriel Coºoveanu
Eugenia DUMITRIU: Valorificarea ge Cãlinescu, Delirul ori Cel mai iubit unui popor îl condamnã la subdezvolta- Gheorghe Fabian
esteticã a identitãþii culturale roºiore- dintre pãmânteni de Marin Preda º.a.). re, pierderea resurselor sale materiale ºi Viorel Pîrligras
ne z 11 Liberalizarea activitãþii editoriale la în- spirituale, identitãþii ºi chiar a fiinþei sale
Daniela MICU: ...poetic gamble... z 12 ceputul anului 1990 ºi tratarea ei ca act biologice. Când este vorba de un popor
Viorel PÎRLIGRAS: Noaptea ilustra- comercial, dar ºi absenþa unei legi a drep- ca al nostru, trãind într-un procent îngri- CONCEPTUL GRAFIC
tã a SF-ului craiovean z 12 tului de autor au determinat apariþia unui jorãtor la pragul sãrãciei, abandonarea Lucian Irimescu
ªtefan BOLEA: Analitica existenþia- numãr extraordinar de mare de edituri ºi mijloacelor fundamentale de cunoaºtere,
lã a lui István Király z 13 publicaþii, antrenând o veritabilã explozie Cartea ºi Biblioteca, este profund ires- COORDONARE DTP
Florina UNGUREANU: Farmecul pro- editorialã ºi, în consecinþã, o piaþã liberã a ponsabilã ºi de neacceptat. (Va urma)
prietarilor de amintiri z 13 Mihaela Chiriþã

ARTE Revista „Mozaicul” este membrã


Geo FABIAN: Muzica, limbã mater-
nã... z 14 A.R.I.E.L.
Cristian NEDELCU: Nopþi cu umbre
ºi lumini z 14 Partener al OEP (Observatoire
Viorel PÎRLIGRAS: Utopiile lui Flo- Européen du Plurilingvisme)
rin Constantinescu z 15
Tiparul: Aius PrintEd
BOOK FAIR
Robert ªERBAN: Un spectaculos ºi Tiraj: 500 ex.
memorabil târg de carte: Leipzig 2018
z 15 ADRESA REVISTEI:
Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
BELETRISTIC Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
Simona-Ingrid DUMINIC: Aripi de în-
ger z 16 E-mail: mozaicul98@yahoo.com
ISSN 1454-2293
SERPENTINE
Maria DINU: Moldov reeditat dupã 82
de ani de la prima ediþie z 17
Florin COLONAª: Un pionier al Art-
Nouveau: Victor Horta z 18
9 771454 229002
UNIVERSALIA Responsabilitatea asupra
Mimoza AHMETI: Poeme. În româneº- conþinutului textelor revine autorilor.
te de Anca ªerban z 19 Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiazã.
ANTHROPOS
Ioana REPCIUC: Unirea... între muzee
etnografice (Moldova, Oltenia, Maramu- www.revista-mozaicul.ro
reº, Basarabia) z 20 Florin Constantinescu - Antarctica 2

2 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


„ IONEL BUªE

moartea unui artist o


o carte
carte în
în

m iºcarea ideilor
dezbatere:
dezbatere:
U
na dintre cele mai reu- tru el un obiect sau,în cazul mi- nume la un capãt ºi hedonist in-
ºite realizãriale genu- norei Irene, ar putea fi vorba chiar curabil la celãlalt. Romanul dez-

1001
1001 de
de femei
femei
lui ºi probabil cea mai de o perversã dorinþã pedofilã : vãluiefocul hipersexualizat al ca-
reuºitã a scriitorului Ion Muntea- „îmi pare a fi indecent, dacã nu vernei erotice, care, pe de-o par-
nu, este romanul „O mie ºi una de-a dreptul obscen sã descriu te, îl încarcã de energie libidina-
de femei. Aminitirile unui hedo- chimia nepotrivitã dintre un bãr- lã, însã, pe de alta, îl mistuie po-

de
de Ion
Ion Munteanu
Munteanu
nist” (Eikon, 2017). E un travaliu bat de cincicizeci ºi ºapte de ani, cindu-lpe dinãuntru, ca orice
de peste 480 de pagini ieºit dintr- gras, burtos (...) ºi o minorã bãla- surplus. De altfel,excesulfocului
un laborator complex, în care na- ie, care de abia împlinise ºaptes- eroticeste, în final, ºi cauzamor-
raþiunile propriu-zise, desfãºura- prezece ani. Refuz sã dau drumul þii. Maestrul îºi dã duhul într-o
te pe mai multe planuri, dau im- cuvintelor sã alcãtuiascã imagini, casã de nebuni. Una pentru aleºi,
presia unui roman în roman. Rea- în ciuda destãinuirilor, repet, cu e adevãrat. Însã pentru roman-
lizarea artisticã deosebitã, cu de- lux de amãnunte pe care acest tici ar fi o moarte frumoasã. Ge-
scrieri atente, lirice, este comple- bãrbat de vârstã matusalemicã, niul nu sucombã oricum, ci la
tatã de erudiþia muzicalã a auto- pe deasupra ºi strâmb, pocit, di- Casa de nebuni, ca un monstru
rului. form, acum în Pension, ºi le face sacru, ºi dacã se poate, în preaj-
Personajul principal esteun într-un mod aproape neruºinat...” ma unei femei. Eternul feminin al
celebru muzician de origine ro- (p. 302). ªi totuºi, tânãra de care lui Goethe? Femeia-numãr a lui
mânã, trãitor în Vest. Dupã titlu e se îndrãgosteºte Maestrul nu Don Juan? Saufemeia-mortalã,
vorba, în primul rând, de o mãsu- este chiar atât de inocentã,ca de vagina dentata„cea mai focoasã
rã ce exprimã cantitatea (o mie ºi altfel nici România (cea vândutã dintre frumoasele nopþii, cu pi-
una). Dupã subtitlu, teza e hedo- pe nimic!), cu care autorul o com- cioare lungi ce-i porneau direct
nismul posesiei femeii-obiect, parã. Înainte de a o poseda strãi- din molari” (p. 481), care-i cas-
chiar dacã fiecare obiectare o nii (aici, Maestrul nostru valah- treazã energia sexualã ºi-lresoar-
poveste ca în ªeherezada sau în ),ea este pregãtitã de pedofilii be în hãurile începuturilor?
Decameronul. Lectura de ordin autohtoni. Irene este sedusãmai Cert este cã în aceastã lume
psihologic poate fiuna dintrepo- întâi de profesorii sãi de muzicã, ficþionalã, care ar putea face ob-
sibilele lecturi sugerate chiar de apoi iniþiatã în secta-insectã a lui iectul psihanalizei, Maestrul este
autor la începutul cãrþii:„Egoist, Guru, celebrã pe atunci în Româ- salvat în moarte de iubita Irene,
obsedat de el însuºi ºi de suc- nica. Guru îi ºi face onoarea de a cea abandonatã în spital, experta
ces, urmãrind doar împlinirea ca- o invita de vreo patru ori la pene- în tantrism, prima care-i întinde
rierei lui profesionale, într-adevãr, trarea tantricã întru atingerea mâna de pe tãrâmul celãlalt.Nu-
realizate exemplar, aºa cum ºi-a Absolutului. De aceea, Maestrul mi închipui un bãrbat care ºi-ar
propus în tinereþe, dar cãlcând pe are surpriza sã dea nu peste o dori sã fie întâmpinat de vreo
cadavre” (p. 37). El „sacrificã” copilã de ºaptesprezece ani, pe babã cu coasa. ªi cum sfiinþii ºi
totul(familie, prieteni, amante)- care vrea s-o salveze de in-sectã geniile nu se supun regulilor, in-
pentru muzicã. (fapt lãudabil, de altfel!), ci peste diferent de vremurile morale, ceea
Majoritatea povestirilorfrizea- o adevãratã matroanã în trup de ce rãmâne, eternul feminin pe
zãtema obsesiei sexuale. Autorul copil, care-l îi dã lecþii de împreu- care nu l-a trãdat ºi de care nu a
mãrturiseºte cã nu poate sã re- nare tantricã, insistând s-o înso- fost trãdat niciodatã, e poate muza
producã în roman cuvintele ob- þeascã în lumea Gurului sãu. muzicii însãºi, Calioppe, care se
scene aleacestuimaestru care are Maestrul e un monstru, e ade- pogoarã în final din înãlþimi, sub
o relaþie specialã cu obiectul plã- vãrat. Ca orice monstru e fãcut forma femeii-copil, spre a-i cule-
cerii: de la adulare misticã la res-
pingere ipocritã. Pentru cã, de
din pãrþi nepotrivite ºi nu are un
intermediar, un termen mediu ca
ge sufletul.Nemo ante mortem
beatus.
Dosar coordonat
cele mai multe ori, femeia e pen- sã-l echilibreze: muzician de re- de Nicolae Marinescu

R
consistenþã, exact ca în muzicã,
omanul lui Ion Muntea
nu O mie ºi una de fe- „ ALEXANDRU IOSUB unde fiecare sunet are rolul lui

un roman construit polifonic,


mei. Amintirile unui special, ºi nu poate fi dat la o par-
hedonist (în opinia mea de muzi- te. Tocmai acest lucru dã romanu-
cian ºi de cititor, ºi nu de critic lite- lui o mare frumuseþe... Aceastã
rar, pentru cã nu sunt aºa ceva) frazã desfãºuratã, foarte lungã,

precum muzica lui Wagner


este prima carte pe care nu am este specificã muzicii polifonice a
putut-o citi cap-coadã, fãrã opri- secolelor XVII ºi XVIII. La fel cum
re. Este o carte la care trebuie sã este muzica lui Wagner. Dacã am
gândeºti ºi sã participi sufleteºte, putea aºeza, ipotetic vorbind, trei,
pentru cã descrie o lume aparte, lucreazã cu pensula, ca un pictor, jorul are o lume a lui ºi de multe ori un vrãjitor, de cãtre unii oameni. patru capitole ale cãrþii unul sub
foarte frumoasã, lumea muzicii. sau cu dalta, ca un sculptor... Nu este rupt de realitate. Mie mi se Este admirat, este hulit, este iubit, altul( fiecare având subiectul lui
Este o carte care trebuie gustatã, lucreazã cu cuvântul aºternut pe întâmplã de multe ori sã merg pa- este urât... De aceea, dirijorul din aparent distinct), ca în muzica
nu cititã pe repede-înainte; o car- hârtie. El nu are la îndemânã nici ralel culumea realã, fie acasã, fie aceastã carte trebuie vãzut cu alþi polifonicã, unde patru voci au fie-
te care trebuie luatã pe îndelete ºi un fel de materie palpabilã. Dirijo- pe stradã. Pornind de la acest as- ochi... El nu este un personaj obiº- care câte ceva de cântat, aparte,
de care sã te apropii încet, pentru rul lucrezã cu sunete care vin din pect, este foarte posibil ca un diri- nuit. rezultatul ar fi senzaþional. Aºa
a nu rata bucuriile sufleteºti pe care transcendent. De aceea, el face jor sã gândeascã altfel decât un Ion Munteanu, în construcþia cum se întâmplã în muzica polifo-
þi le „provoacã”. Este o carte pe parte dintr-o altã lume. Dirijorul om obiºnuit. Sã aibã câteodatã romanului, apeleazã la tehnici ºi nicã, unde frumuseþea cântecelor
care, dupã ce ai citit-o, trebuie s-o este un releu între activitatea zil- sentimentul puterii, pentru cã el modalitãþi strict muzicale. În pri- celor patru voci transformã totul
mai iei încã o datã. Este o carte de nicã a muzicianului de pe scenã, are autoritate în faþa orchestrei, mul rând, uzeazã de o frazã foarte în ceva sublim. Aceasta este mo-
care nu te desparþi. instrumentistul, al publicului din fiind primul care ºtie ce trebuie lungã, în care nici un cuvânt nu dalitatea de construcþie a romanu-
Personajul principal din aceas- salã ºi o altã lume superioarã care, fãcut cu acele sunete ce vin din este de prisos, dar niciunul în mi- lui lui Ion Munteanu, de polifo-
tã carte, Maestrul dirijor, face probabil, îi transmite ce are de fã- transcendent. Uneori, lucreazã ca nus. Fiecare cuvânt are rolul lui. nie liniarã (folosesc termeni care
parte din aceastã lume, aº spune, cut. De aici porneºte ideea cã diri- un magician ºi chiar este vãzut ca Fiecare cuvânt are culoare, are nu existã, pentru cã polifonia în-
ruptã de realitate. Ion Munteanu seamnã suprapunere de voci), dar
a intrat în sufletul dirijorului, unde aºa vãd eu înlãnþuirea subiecte-
a descoperit valenþe noi. Se vehi- lor, a capitolelor cãrþii, care dã un
culeazã ideea cã, în urma mono- farmec deosebit întregului.
grafiilor scrise despre doi dirijori În altã ordine de idei, autorul
români care s-au afirmat în Occi- apeleazã la mijloace de construc-
dent, maestrul Calleya ºi maestrul þie specifice simfonismului: mo-
Nicolaescu, autorul ar fi împrumu- tive total diferite care se unesc,
tat date despre viaþa ºi activitatea se diversificã ºi se întrepãtrund,
lor în aceastã carte. Este o falsã conform procedeului: tezã, anti-
impresie. Nu asemãnãrile sau po- tezã ºi sintezã.
sibilele asemãnãri dintre viaþa mea Aºadar, insist cã nu trebuie
ºi cea a dirijorului din carte, sau privit acest roman ca o biografie
asemãnãrile cu dirijorii menþionaþi a cuiva, fiindcã nici nu este. Ro-
sunt importante, ci faptul cã auto- manul O mie ºi una de femei.
rul a pãtruns, descriind o epocã Amintirile unui hedonisteste
socialã foarte complexã, în sufle- mult mai mult, este o adevãratã
tul ºi în mintea unui dirijor, care frescã a unei societãþi, a unor vre-
este o fiinþã aparte. Dirijorul nu muri ºi a unei îndeletniciri nobile.
Valentin Ajder ºi Alexandru Iosub

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 3


„ GEORGE POPESCU

Ion Munteanu: un roman(cier) atipic


m iºcarea ideilor

D
espre Ion Munteanu persoana unui muzician, el însuºi tre, cum se ºi defineºte mai spre experienþa autoservitã de prece- ca un produs al imaginaþiei, do-
am scris în câteva oca- scos din chingile unei tipologii final, pentru care actul muzical e dentele lucrãri menþionate ori ma- rindu-mi în acelaºi timp ca poves-
zii, îndeosebi despre standardizate, iar pe de alta, son- o instanþã de putere ºi, prin el, tricea tipologicã a protagonistu- tea ºi personajele principale sã
cãrþile sale de poezie ºi investi- darea unui întins topos geogra- lumea din preajmã-i capãtã mã- lui „amintirilor” constituie resor- fie considerate adevãrate”), ro-
gaþie filosoficã ºi constat retrac- fic ºi istoric, în care se intersec- sura (cu mãsurã, totuºi, impusã tul unei astfel de opþiuni. Nici nu manul se încheie reluând întâm-
tiv cã sub emblema unei tempe- teazã, într-un discontinuu tonal de carenþe ºi de adversitãþi de are prea mare importanþã. Cert e plarea de la început, altminteri
ranþe strunite induceam, la nive- (dar ºi dis-tonal) câteva traiecte destin) faimoasei lumii-teatru a cã distribuirea întregului corpus fatalã protagonistului, dupã aver-
lul unei evaluãri aperceptive, ati- biografice. marelui Will. Rezistenþa sa de a narativ, altminteri masiv (de unde tismentul cã „Adevãrul era al-
picul ca functor al creaþiei sale. Un roman, spre a rãmâne la se confesa la insistentele între- sugestia de excurs epopeic, fie tul” de vreme ce „Lumea lucruri-
În fapt, o astfel de inducþie topi- convenþia propusã de autor, cu bãri ale actantului auctorial – care acesta ºi minimalist, mai sus evo- lor povestite este o realitate de
cã – ºi deopotrivã stilisticã – tre- aparenþã de roman-fluviu, cum ne rãmâne ºi vocea cea mai prezen- catã) în 74 de secvenþe percepti- mâna a doua…”, pe linia platoni-
buie sã-ºi fi avut un posibil re- sugera mai demult o anumitã cri- tã, dar ºi ea supusã unei evanes- bile ºi ca secvenþe sonatist-rap- cianã cunoscutã:
sort ºi în polivalenþa creaþiei sale. ticã, aºadar într-o accepþie parti- cenþe în registrul naratologic al sodice e susþinutã de o stilisticã “O noapte grea ºi umedã, ce
Pe de o parte, primatul poeziei, cularã a termenului: ºi particula- cãrþii – e tocmai indiciul unei ten- cãreia poeticitatea îi e un fluent ºi se întindea pânã în cel mai mic
cu influxuri în adolescenþã, apoi ritatea ar consta în intenþia de tative de a se sustrage propriului convingãtor ferment. Un atu, în cotlon al azilului, precum trebuie
primele coterii cu narativa, dubla- panoramare a unui destin în plin decurs existenþial ºi spiritual, parte esenþial, al unei lecturi con- sã se fi revãrsat, cândva, întune-
tã aceasta din urmã de cerceta- reflux biografic ºi, prin el, a unei pãstrând acel rest de mister ata- taminând plãcerea ºi ataºamentul ricul în ochii poetului Homer”. Iar
rea filosoficã ºi, aproape toate, lumi disputate, cum anticipam, ºat unei tentaþii narcisiste meni- liminar, douã atributele mai rare în “acordurile unei orchestre de în-
sub pagoda exercitãrii în câmpul între istorie ºi geografie, între artã te a susþine presupusul sãu he- ficþiunile romaneºti neconsumis- geri” care „o acompaniau pe
jurnalisticii cu ample ºi notabile ºi societate, surprinse într-o bul- donism. te din ultimele decenii. Madonna cântând Nu plânge
deschideri sociologice. versantã mobilitate. Cãci, fireºte, nefiind vorba de Cât despre ficþiuni ºi, deopo- pentru mine, Argentina” nu fac
Pentru o lecturã avizatã ºi Întâiul semnal al acestui pro- vreo mie ºi una de femei, sintag- trivã, despre intruziunea compo- decât sã sugereze ºi sã comple-
apropriativã a cãrþii sale recen- iect structural e ambiguitatea pro- ma rãmânând doar ca un artificiu ziþional-muzicalã a acestei opere menteze, o datã în plus. impresia
te1, constatarea de mai sus devi- tagoniºtilor, reduºi, cum sunt, la literar cu trimitere la o literaturã marcând maturitatea unui autor unei orchestrãri a unui masiv ºi
ne un reper referenþial în identifi- nivelul unor voci narante, ele în- orientalã, el nu concureazã, în vi- polivalent, sunt simptomatice re- diversificat construct narativ.
carea unui modus scrivendi, id sele, cu excepþia celei auctoriale, ziunea autorului, nici pe departe venirile, pe o linie diacronicã mai
est, o cheie exegeticã a unui opus de vreo preeminenþã semnificati- reputaþia unui Adonis, iar hedo- mereu discontinuã (secvenþe
romanesc ieºind, de o manierã vã la palierul textual. nismul, oarecum detracat din func- funcþionând ca veritabile leit- 1
O mie ºi una de femei. Amin-
naturalã, din topografia ºtiutã ºi Protagonistul presupus „cen- þia sa istoricizatã, sfârºeºte reduc- motive reluate funcþie de vocile tirile unui hedonist (Eikon, 2017).
consacratã. Ar fi suficient sã in- tral”, nu întâmplãtor muzician (de þionist într-un fel de periplu de narative intersectate) ca ºi echi-
2
„La pupitrul vieþii…OCTA-
voc, în context, un mai vechi unde suspiciunea noastrã a pre- sorginte mai degrabã mateinã. valarea incipitului cu finalul. VIAN CALLEYA”, 2009 ºi „Despre
libertatea muzicii ºi muzica libertã-
poem al sãu, cu titlul ludic-pro- zenþei proiective a cãrþii în relaþie La palierul aºa-zicând compo- Cu un moto instaurator de þii. Dialoguri cu dirijorul german de
vocator manifest împotriva logi- fertilã cu douã lucrãri preceden- ziþional, apare cât se poate de per- sens al scriitorului turc Orhan origine românã Horia Dinu Nicola-
cii lui Aristotel, în care, sub inci- te ale autorului2), e de fapt un re- tinentã tentaþia unei construcþii de Pamuk („..am urmãrit ca romanul escu” (Aius, 2014).
denþa dedicaþiei lui Marin Sores- per dirijoral, ºef al unei orches- sorginte muzicalã: nu ºtiu dacã meu sã fie perceput ca o ficþiune,
cu, apare repetitiv sintagma ce-
lor „o mie ºi una de femei” ce se
va institui ºi ca titlu nu mai puþin
ludic ºi nu mai puþin provocator
pentru noua sa carte. Sunt isco-
dit sã adaug, în schimb, cã subti-
tlul celei din urmã, fie ºi adiacent
ºi cu uºoarã tentã de „ghid” pen-
tru cititor, conoteazã mai curând
subsumativ o disociere de natu-
rã genericã (un caracter memo-
rialist e doar pretext, aproape fals,
cum pretext ºi cvasi-fals e ºi atri-
butul de hedonist) care justificã,
astfel, tocmai ceea ce sugeram a
constitui atipicitatea întregii con-
strucþii narative.
Structural vorbind, cartea de-
nunþã pe de o parte o þintã de
naturã e(po)p(e)icã, mai precis
propune eposul unui destin sin-
gular, ºi singularizat de autor, în

„ GEO CONSTANTINESCU

o mie ºi una de femei de Ion Munteanu


E
u consider cartea care ropene, acolo unde muzica lui a cu muzica ci ºi cu trãirile sale, cu doar o zbatere ºi o ardere întru însã nici una dusã cu adevãrat la
se dezbate aici, O mie ºi fost cerutã ºi s-a impus fãrã drept combustia energeticã a unei fiin- acea cãutare tragicã, cum vom împlinire.
una de femei (Amintiri- de apel. El este doar unul din þe superioare, care trebuie sã lup- vedea în final. Avînd carácter memorialistic,
le unui hedonist), de Ion Mun- mesagerii ºcolii româneºti de te sã se impunã în condiþii de cele Tragedia omului este tragedia romanul se construieºte pe amin-
teanu, un roman european. Asta muzicã care au strãbãtut mapa- mai multe ori adverse. oricãrei fiinþe umane care a cãu- tirile personajului, pe notaþiile din
pentru ca personajul principal, mondul, atunci când în þara nata- Maestrul, aºa cum este denu- tat ºi a impus Frumosul într-un vechime ale ziaristului care îºi
muzician român, strabate de-a lã adevãratele valori erau negli- mit simplu, de-a lungul întregii veac al utopiilor totalizatoare în propusese sã scrie o carte despre
lungul unei vieti, multe spaþii eu- jate, sau chiar erau împiedicate cãrþi, dincolo de împlinirea vo- România dinainte de 1989, sau al el, precum ºi din fiºa clinicã a
sã se afirme în deplinã libértate. caþiei de artist, dar ca orice om utilitarului precumpãnitor în so- doctorului Cristian, medicul ro-
Autorul nu-ºi trateazã perso- care vieþuieºte pe-acest pãmânt, cietãþile abundenþei, dupã pãrã- mân care îl trata dupã o suferinþã
najul encomiastic, laudativ, pen- ºi-a cãutat în viaþã fericirea. sirea plaiurilor natale. Dacã a reu- cerebralã. Spaþiul în care perso-
tru a un cãdea în superficialitate. Unde anume? În arta sa, cãreia ºit în artã, în viaþã a pierdut total: najul iºi rememoreazã viaþa este
El îl urmãreºte în toatã complexi- i-a sacrificat totul, dar prin care patru cãsnicii destrãmate, doi un pension pentru vârstnicii lu-
tatea devenirii sale ca om care îºi a întâlnit foarte multe femei, care copii din preajma cãrora a trebuit mii occidentale, dar si pentru cei
dedicã întreaga viaþã artei muzi- mai de care cu promisiuni de îm- sã plece… Dar mai ales un ºir de încã în putere, dar care ºi-au pier-
oo carte
carte în
în cii. Cu împlinirile ºi eºecurile sale.
Tehnica structurãrii cãrþii, aºa
plinire. Cavalcada de amintiri ale
acestor întlniri amoroase pe în-
aventuri amoroase sterile, solda-
te mai totdeauna cu eºecuri.
dut sensul vieþii. Era un refugiu
al celor înfrânþi de competiþia acer-
dezbatere: cum foarte bine a observat ma-
estrul Alexandru Iosub, ca cititor
treg mapamondul constituie
substanþa omeneascã a cãrþii, în
În asta cred cã se contureazã
valoarea cãrþii lui Ion Munteanu:
bã a supravieþuirii în societatea
abundenþei, o cãutare a protec-
1001
1001 de femei
femei al cãrþii din interiorul breslei mu-
zicale, este sinfonicã. Capitolele
fiecare întâlnire de mai lungã sau
mai scurtã duratã, Maestrul cã-
destinul creatorului care arde
pentru arta sa, dar care pierde
þiei fizice ºi psihice dincolo de
acele ziduri, o întoarcere pânã la
de
de sunt elaborate pe baza unor sa-
vante alternanþe spatio-tempora-
utând absolutul iubirii. Desigur,
fãrã sa-l întâlneascã. Si el ca ori-
ceea ce este esenþial pentru ori-
care destin individual común: fe-
urmã, inconºtientã, în uterul ma-
tern. Aceasta este, credem, cea

Ion
Ion Munteanu
Munteanu le menite a conferí în final acea
complexitate a unei vieþi, dar ºi a
care dintre noi este doar o fiinþã
umanã. Absolutul, dacã l-a în-
ricirea. Chiar dacã promisiunile de
fericire au fost multe, diverse, fie-
de-a ”o mie una femeie”, pe care
o cautã Maestrul în spaþiul pro-
lumii pe care o strãbate nu doar tâlnit, a fost arta sa. Viaþa a fost care cu farmecul sãu omenesc, tector al zidurilor sanatoriului.

4 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


P
oet ºi prozator, autor de aceastã bizarã pretenþie, mai ales
cãrþi de dialoguri, pasio- „ MIHAI ENE cã acel stâlp era unul de susþine-
nat fiind de biografii ex- re ºi era imposibil ca el sã fie tãiat,

m iºcarea ideilor
cepþionale, Ion Munteanu reali-
zeazã în cea mai recentã carte a
sa, amplul roman intitulat O mie
ºi una de femei. Memoriile unui
Casanova reloaded riscând prãbuºirea tavanului.
Seara, pianistul vine ºi constatã
cã stâlpul era la locul sãu ºi atunci,
calm, îºi strânge bagajele ºi plea-
zistibilã. Ambele au fost deosebit
hedonist (Ed. Eikon, 2017) o ast- de fertile în literatura secolului al cã definitiv, refuzând sã mai cân-
fel de biografie excepþionalã, in- XIX-lea ºi au avut numeroase rein- te în acel loc.
spiratã din anumite episoade re- terpretãri ºi abordãri în literatura Pigmentarea naraþiunii cu de-
ale. În centrul romanului este pla- secolului trecut. Cu toate acestea, scrierea unor astfel de medii ºi cu
sat un dirijor de origine românã, puþine sunt astfel de personaje în poveºti insolite ºi, probabil, au-
dar care, la un moment dat, pãrã- literatura românã, iar acest fapt tentice face ca acest roman destul
seºte clandestin România comu- poate fi considerat un atu în plus de masiv sã stârneascã interes ºi
nistã ºi face carierã internaþiona- pentru povestea pe care o con- dincolo de pitorescul aventurilor
lã, devenind o vedetã a celor mai struieºte Ion Munteanu. amoroase ºi de biografia intrinse-
importante scene clasice. Atât De asemenea, întâlnim multe cã a personajului principal. Un fel
cariera de muzician începutã de ipostaze ale feminitãþii în acest de picarro modern, acesta devi-
timpuriu în þara natalã, cât ºi cea roman, deºi toate sunt privite prin ne astfel ºi cãlãuza cititorului prin
de dirijor de mai târziu îl aduc în grila masculinã, prin intermediul lumi necunoscute, poate chiar
Valentin Ajder, Mihai Ene, George Popescu
contact cu medii diverse, de la personajului central. De la eleva nebãnuite, oferindu-i plãcerea de
cele destul de dubioase, cu iz clan- sau interpreta maestrului, îndrã- existenþei sale, percepþia despre niste, celebrul bar de noapte „Me- a savura din parfumul, uneori des-
destin, din anii ’50, pânã la locuri gostitã sau doar atrasã sexual, femeile din viaþa sa nu este cu lody”, în care cântau trupe de jazz, tul de greu ºi încãrcat, al unor tim-
pitoreºti ºi mari capitale europe- pânã la profesionistele amorului, mult diferitã. Hedonismul sãu printre cântãreþi fiind ºi Johnny puri apuse.
ne, singurele constante din viaþa numite, pe filierã spaniolã, „prin- este însã destul de frust ºi de Rãducanu ºi alte figuri legendare În final, moartea acestui per-
sa fiind muzica ºi prezenþele fe- þese”, o întreagã pleiadã de fe- tern, cãci în afara aventurilor amo- ale acelei perioade. Amestecul de sonaj fabulos, vine ca o conclu-
minine, pentru ambele persona- mei (nu chiar 1001, ca poveºtile roase propriu-zise el nu mai are interlopi, oameni de partid ºi zie, oarecum previzibilã, a între-
jul manifestând o pasiune ºi un ªeherazadei) se perindã prin via- alte motoare ºi nici nu ni se dau prostituate de lux creeazã o atmo- gii sale existenþe: el sucombã în
apetit ieºite din comun. Poves- þa ºi prin amintirile bãtrânului amãnunte din care sã rezulte o sferã de boemã stranie, aºa cum braþele ultimei sale iubiri, în tim-
tea vieþii sale este naratã la fina- muzician. Soþii, amante, iubite de rafinare dusã la extrem, ca în ca- este ºi actul sexual care are loc pe pul unui act sexual care se dove-
lul acestei aventuri extravagan- ocazie sau aventuri pasagere, zul personajelor decadente, a jo- masa la care se þineau ºedinþele deºte a-i fi fatal, sfârºit ce ne amin-
te, din azilul de lux în care se re- toate aceste femei populeazã bi- cului erotic, a preferinþelor sexua- de partid, cu o profesionistã „fã- teºte de cel al altui personaj cele-
trãsese, plasat într-un vechi cas- ografia sa, dar simþi cum ele rã- le, totul rãmânând în zona fante- cutã cadou” de unul dintre inter- bru din literatura românã, cu care
tel din nordul Franþei numit, iro- mân oarecum exterioare, femei- ziilor masculine obiºnuite. lopii care controlau ºi clubul, ºi ºi-ar putea gãsi ceva corespon-
nic ºi contrapunctic, Pension. obiect menite sã serveascã ape- Pe lângã povestea în sine ºi afacerile din zonã, ca într-un New denþe, Paºadia, din Craii de Cur-
Romanul se bazeazã pe douã titul senzual al personajului. Ca micile biografii feminine pe care York de pe vremea prohibiþiei. Aici tea-Veche, superbul roman al lui
mituri romantice, venite chiar din în reveriile oricãrui bãrbat macho, le devoaleazã în treacãt ºi doar în se petrece ºi scena în care, un pia- Mateiu I. Caragiale.
secolul al XVIII-lea, unul fiind cel ele nu îndeplinesc decât aceastã relaþie cu „maestrul”, sunt ºi câ- nist celebru, deranjat de faptul cã Roman biografic, erotic, de
al lui Casanova, al „bãrbatului fa- funcþie practicã, dublatã de cea teva scene amuzante, de un umor publicul nu îl putea vedea din aventuri, dar ºi de mediu, O mie
tal”, al cuceritorului de vocaþie, afectiv-egoistã, de pansare a de bunã calitate, care se îmbinã cauza unui stâlp plasat chiar în ºi una de femei. Memoriile unui
celãlalt, mitul geniului, al artistu- ego-ului hipertrofiat al artistului foarte bine cu descrierea unor faþa scenei, cere sã fie tãiat acel hedonist este, probabil, cea mai
lui boem, care atrage ºi fascinea- de succes. Chiar ºi când acesta medii mai puþin cunoscute, aºa stâlp, ameninþând cã nu va mai importantã scriere a lui Ion Mun-
zã datoritã talentului ºi sensibili- este la începuturile sale sau tre- cum este cazul cluburilor bucu- cânta dacã nu îi este îndeplinitã teanu ºi o apariþie insolitã în pei-
tãþii sale, care îi creeazã o aurã ire- ce prin perioade mai dificile ale reºtene din primele decenii comu- solicitarea. Nimeni nu ia în serios sajul literaturii române actuale.

„ CORNEL MIHAI UNGUREANU

farmecul poveºtilor adiacente


„O mie ºi una de femei. Amin- teanu este cã, dupã modelul ªehe- amoroase – unele exotice, altele lor, au venit americanii!”, dã glas atunci când tanti Jeny trage sã
tirile unui hedonist” este o carte rezadei, face un joc tactic de men- banale sau complicate – facilita- speranþei unul dintre turiºti ºi moarã, par desprinse din realis-
în care Ion Munteanu îºi dove- þinere a interesului cititorului: cre- te de celebritate, pe diverse me- ceilalþi intrã imediat în isteria co- mul magic al sud-americanilor,
deºte cu prisosinþã harul de po- eazã suspans ºi aºteptãri, face leaguri, pânã la misterioasele vi- lectivã – oameni care nu se cu- într-o abordare deschisã tainice-
vestitor, dar ºi abilitatea de ro- trimiteri, la capãtul fiecãrei po- zite feminine pe care le primea nosc se îmbrãþiºeazã, se pupã, lor legãturi cu lumea de dincolo.
mancier. Oricine o parcurge, va veºti, cãtre o alta, pe care o vom noaptea, la Pension, unde, ziua, þopãie, unii se prind în hora bu- Scena în care un miliardar de car-
observa cã autorul ºi-a luat tot afla mai târziu, induce misterul ºi fante ridicol, încearcã sã o sedu- curiei. Avionul dispare însã la ton, care voia sã ajungã prefect,
timpul necesar sã o scrie ºi cred pãstreazã pentru ultimele rânduri cã pe o fostã Miss Franþa – unul orizont, apar pompierii, descope- îi duce o mitã prea micã unui po-
cã volumul va bucura efectiv doar – plãcerea de a-þi amâna plãcerea din personajele pitoreºti interna- rã cã în podul unei vile fusese litician hrãpãreþ, mare poet al nea-
pe acela care îºi ia tot timpul ne- – voluptatea de a-l dezlega. te acolo. ascunsã o ladã cu cartuºe, hime- mului, descrierea mahalalei Bucu-
cesar sã îl citeascã. Zadarnic veþi Povestea mare pune aºadar în Pe lângã acest fir central al ra se risipeºte, iar a doua zi, vin reºtii Noi, deschiderea barului
cãuta liniuþe de dialog, în schimb luminã destinul muzicianului, dar acþiunii, autorul insereazã nume- oamenii Securitãþii, sã punã în- Melody, maºinile negre ºi vigi-
este vizibilã iscusinþa autorului ºi nesfârºitul ºir de cuceriri ale roase istorioare adiacente, vii ºi trebãri, ºi cei mai mulþi turiºti plea- lenþa Securitãþii care aresteazã un
de a împleti firele narative, de a acestuia – de la emoþionanta în- plauzibile, unele adevãrate fres- cã pe la casele lor. student arab, vinovat cã i se stri-
integra descrieri minuþioase, nu- tâlnire, în adolescenþã, cu Genu- ce sociale ale epocii ºi locului, Este apoi povestea motanului case autovehiculul ºi sunase un
meroase referinþe istorice, geo- þa, pânã la dedulcirea tânãrului multe dintre ele ecranizabile. De Bombonel ºi, deopotrivã, a un- prieten sã-i spunã cã avea o „bro-
grafice, sociologice, dar ºi din fi- violonist, în casa de culturã din exemplu, muzicianul se îndrãgos- chiului Dodo. Pisoiul, gãsit de blemã cu bomba”, „bomba de
losofie, arte plastice, literaturã, Bucureºtii Noi – populatã de bor- teºte pentru prima datã (de Ge- mic, într-o searã ploioasã de un- abã” rugându-l sã vinã sã se uite
jurnalism ºi, desigur, muzicã, pen- faºi ºi interlopi cãrora le cânta nuþa) în „ziua în care au venit chiul Dodo, avea loc la masã în- „un bic ºi sã bunã altã bombã, cã
tru cã hedonistul din titlu este un Balada lui Purumbescu –, la par- americanii”. Într-o staþiune de pe tre acesta ºi tanti Jeni, iar siesta nu mai borneºte” þin mai degra-
maestru violonist, devenit apoi tide de sex ce aveau loc pe masa Valea Oltului, unde un adminis- ºi-o fãcea în biroul stãpânului. bã de realismul autohton.
dirijor celebru. Zis ºi Beethoven îmbrãcatã în catifea roºie a birou- trator fusese arestat ºi condam- Rãsfãþatul ajunsese la 8 kilogra- Ion Munteanu mixeazã cu
cel Strâmb, acesta, bãtrân ºi bol- lui de partid, sub privirile tovarã- nat pentru cã alesese denumirea me ºi obiºnuia sã-l aºtepte dupã- mânã sigurã de prozator ºi cu
nav, locuieºte la Pension, o „casã ºului Gheorghe Gheorghiu Dej, Vila Dante, are loc un incendiu, amiaza pe unchiul Dodo la poar- umor – uneori amar – aceste în-
pentru seniori” de pe malul fran- imortalizat într-un tablou, trecând se aud gloanþe ºuierând, iar pe tã, cocoþat pe un stâlp. Când stã- tâmplãri ºi multe altele, într-un
cez al Atlanticului. Ion Muntea- apoi prin numeroasele aventuri cer apare un avion mare. „Fraþi- pânul intra în curte, motanul îi roman captivant, care are ampli-
nu contureazã atent personajul sãrea pe umãr. La începutul ani- tudinea, complexitatea ºi armonia
principal, urmãrit de eul narator lor ‘50, unchiul Dodo, avocat unei simfonii.
cu o privire amuzat-ironicã, mai drept, apãrãtor al legii, dar naiv,
degrabã criticã decât empaticã, fãrã a observa „schimbãrile”, apã-
de vânãtor hotãrât sã-i smulgã rã câþiva burghezi ºi, într-o zi, nu
confesiuni complete ºi sã le dez- se mai întoarce de la Tribunal.
vãluie lumii. Un studiu de caz Arestat ºi bãtut crunt, murise ºi
este ºi pentru doctorul Cristian, fusese îngropat în grãdina închi-
alt personaj bine construit, care
îl observã pe muzician cu ochiul
sorii. Motanul îl aºteptase ºi nu
mai coborâse din vârful stâlpu- oo carte în
profesional al medicului psihia-
tru de la azil. Combinaþia de ana-
lizã psihologicã ºi umor, strate-
lui, în ciuda ispitelor: bucãþi de
carne, mâncare,oferite de tanti
Jeny ºi de vecini. În cele din urmã,
dezbatere:
giile seductive, senzualitatea, fe-
lul în care femeile capteazã aten-
dupã multe zile, slãbit, se prãbu-
ºeºte ºi moare.
1001 de
1001 de femei
femei
þia ºi dorinþa, descrierea trãsãtu-
rilor fizice, a toaletelor, a gesturi-
Este un noian de astfel de po-
veºti însoþitoare ºi fiecare are far-
de
de
lor mici sunt doar elemente se-
cundare. Un merit al lui Ion Mun- Petriºor Militaru, Cornel Mihai Ungureanu, Nicolae Coande,
Geo Constantinescu
mecul ei. Cele douã atacuri ale
furnicilor ºi dispariþia lor bruscã, Ion
Ion Munteanu
Munteanu
, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 5
«Traducãtorii din limbile rare (de mai micã circulaþie) ajung, prin forþa
lucrurilor, sã facã ºi muncã de agenþi literari, în orice caz de
descoperitori de talente. Este ºi cazul nostru: citim mult, atât ficþiune cât
ºi criticã literarã, încercãm sã fim la zi cu premiile acordate de
(aproape !) toate forurile ori discuþiile în jurul unor apariþii editoriale,
mergem la târgurile de carte, alegem cãrþi care ar merita traduse,
(pentru calitatea scrierii, a naraþiunii, a impactului la public)»
Dublu interviu cu Jean-Louis ºi Florica Courriol, doi dintre cei mai pasionaþi ºi prolifici traducãtori
nterviu

de literaturã românã în limba francezã


interviu

þa dezbaterile despre distrugerea


satului românesc. Textele sores-
ciene au cucerit-o imediat pe edi-
toarea Jacqueline Chambon, ca
ºi autorul, cu inocenþa ºi umorul
sãu oltenesc ºi le-a publicat rela-
tiv rapid sub un titlu care i se
pãrea mai evocator, «Paysans du
Danube». Publicul le-a apreciat,
se pare, pentru cã prima ediþie s-
a epuizat ºi, în 2006, editoarea a
publicat o altã ediþie, cu o coper-
tã diferitã. Dupã aceea, în toam-
na lui 1989, i-am oferit tapuscri-
sul traducerii «Le Lit de Procust»
pe care l-a gãsit formidabil ºi l-a
publicat la începutul anului 90
sub titlul Madame T., care nu trã-
deazà spiritul camiletrescian dacã
ne gândim cã aºa ºi-a semnat
chiar el primele fragmente ale ro-
manului, în revista pe care o con-
ducea, încât l-a fãcut pe Eugen
Lovinescu sã creadã cã apãruse
o nouã Doamnã a literelor româ-
ne, egalatã doar de Hortensia
Dodo Niþã: Domnule Jean- un tânãr francez aflat în trecere Papadat-Bengescu! picã, folosirea tipurilor (faimoa- care le-au scris direct în franþu-
Louis Courriol, ºtiu cã în anii prin România, care mi s-a pãrut Ce m-a motivat? Universul ru- sa regulã a lui «si conditionnel») zeºte.
75-80 aþi lucrat ca lector la interesant cãci era interesat de ral al lui Sorescu, mustind de acea care îþi întind uneori capcane. J-L. C.: La începutul anilor
Universitãþile din Craiova ºi limba noastrã, limba românã. Ca filozofie þãrãneascã plinã de Numai cã, în cazul traducerii lite- 90 a existat un mare interes pen-
Iaºi. Cum ºi de ce aþi ales sã ve- majoritatea tinerilor studenþi de subînþelesuri, cu o moralã bine rare, nu se mai pune atât proble- tru România – (ºi evident pentru
niþi în România? pe atunci, nu aveam libertatea de definitã pânã la urmã, cu perso- ma traducerii unei limbi într -alta, cultura sa) – România, o þarã care
Jean-Louis Courriol: Abia a merge în strãinãtate, iar ideea naje care îºi ascund tristeþea sub ci a unei opere, a unui univers, a se dovedea cã tânjise dupã Fran-
obþinusem titlul de „agregé” de unei corespondenþe ºi a unui zeflemeaua proverbialã a românu- unei mentalitãþi. Proximitatea ce- þa, a cãrei limbã o vorbeau mulþi
litere clasice, ºi drept auto-rãs- schimb echitabil de cãrþi cu un lui, personaje ce comenteazã is- lor douã limbi (romanice) poate dintre cei intervievaþi la televiziu-
platã, împreunã cu un grup de foarte tânãr francez cultivat mi s- toria în faþa porþilor sau din ogra- prezenta chiar un pericol, sã ne nea francezã… dar nu existau
foºti colegi ne-am hotãrât sã ple- a pãrut de la început pertinentã. dã, peste gard, cu reflecþii în rãs- gândim doar la cuvintele apropia- foarte multe traduceri, în afarã de
cãm sã vizitãm Estul Europei (Yu- ªi aºa s-a ºi adeverit: în urmãtoa- pãr. A fost ºi un fel de pariu cu te, les faux amis! Astfel, nu poþi cele din Eliade, Þepeneag, Bujor
goslavia, Bulgaria, România). rea vacanþã el a revenit în Româ- mine însumi, pentru a traduce un traduce în francezà, de exemplu, Nedelcovici, Paul Goma, spre
Odatã cu România, descopeream nia (pentru mine nici mãcar nu se stil nu dintre cele mai uºoare, cu «un pod aglomerat» prin «un exemplu. Autorii care trãiau în
ºi o limbã romanicã ce-mi suna punea problema sã „ies” din þarã), regionalisme ºi «cultureme » ce pont … aggloméré» !? ci prin «un România erau ignoraþi de editori
plãcut ºi pe care aveam senzaþia camaraderia noastrã s-a consoli- pun totdeauna probleme tradu- pont encombré/ embouteillé». Iar dacã nu erau dizidenþi – nu nea-
cã o înþeleg câtuºi de puþin, mai dat ºi s-a transformat într-o prie- cãtorului. l’agglomération nu este folosit pãrat din motive politice. În spe-
ales atunci când era scrisã. Am tenie afectuoasã. Apoi, ca în ro- D. N.: Aceeaºi întrebare pen- decât în sens fizico-geologic sau cial pentru cã un dizident avea
cunoscut-o atunci ºi pe viitoa- mane...am trecut de la „vous” la tru doamna Courriol. în urbanism (reprezentând un mai multe ºanse de a interesa pu-
rea mea soþie, încã studentã, „tu” ºi de la plãcerea de a fi îm- F. C.:Prima traducere publica- oraº cu suburbiile respective, o blicul francez ºi prin urmare de a
dupã câtva timp am tentat ºi reu- preunã la imposibilitatea de a mai tã este Concert de Bach de Hor- concentrare de cartiere de locuin- se vinde… Cãderea regimurilor
sit sã îmi fac stagiul militar ca pro- putea trãi la mii de kilometri dis- tensia Papadat-Bengescu, în sia- þe). Iar aportul slav pune proble- comuniste din est a dus inevita-
fesor („en coopération” – este tanþã unul de celãlalt. Era în anul jul lui Camil Petrescu, de cãtre me doar în cazul dubletelor: timp/ bil la mutarea interesului de la o
termenul oficial) într-o universi- 1977... aceeaºi editoare Jacqueline vreme, nãdejde/speranþã cu ob- culturã la alta. Apoi au existat
tate din strãinãtate, ºi aþa am ajuns D. N.: Domnule Courriol, Chambon. HPB era o pasiune de servaþia cã, în genere, lexemul «mode»: cea a literaturilor Ame-
la Iaþi, ca lector de francezà. Dupã când aþi tradus prima carte ro- pe vremea cursurilor profesoru- slav este mai poetic prin valoa- ricii Latine, cea a nordicilor,
aproape trei ani de aºteptare, am mâneascã în francezã? Care este lui Nicolae Manolescu, iar apoi rea lui arhaicã ºi va fi tradus în ºi…invariabil a anglofonilor. Dar
reuºit sã mã cãsãtoresc – tot la titlul sãu ºi ce v-a motivat sã ale- domeniu de studiu pentru doc- funcþie de stil, de discursul lite- este indubitabil cã, de la o vre-
Iaºi, deºi logodnica mea era din geþi acest volum ºi nu altul? toratul pe care l-am susþinut în rar. me, literaturile din estul Europei
Oltenia! – detaliu care explicã J-L. C.: Am fost repede atras Franþa, la care am anexat tradu- D. N.: Privind cronologia ti- intereseazã ºi ne «interpeleazã”
apoi deplasarea mea pe postul de creaþia lui Camil Petrescu – cerea, neavând la dispoziþie alte tlurilor traduse de dvs. observ cum se spune acum. Aºa cã exis-
(liber !) de lector de francezã de unul din primii comentatori ai lui texte în limba francezã. Ca ºi Jean- cã existã în special douã perioa- tã o breºã, o cerere a publicului
la Universitatea Craiova – unde Proust în România – ºi am înce- Louis, consider cã o literaturã nu de în care aþi publicat cel mai francofon (deºi încã minorã faþã
eram mai aproape de noua mea put sã traduc cel mai original ro- poate da o imagine cât de cât fi- mult: începutul anilor 90 ºi de apetenþa pentru traducerile din
familie. man al sãu ca structurã, Patul lui delã fãrã vârfurile ºi… rãdãcinile dupã 2013. Îmi închipui cã, ime- englezã). Mai existã ºi dorinþa
D. N.: Doamna Florica Cour- Procust, – din purã plãcere. Tot ei: clasicii, iar Hortensia este una- diat dupã sângeroasa schimba- traducãtorilor de a impune autori
riol, ºtiu cã sunteþi din Oltenia, atunci am þinut o conferinþã la nim consideratã ca fondatoare a re de regim din decembrie 1989, de care se simt apropiaþi structu-
nãscutã nu departe de satul lui Institutul Cultural Francez despre prozei moderne. atât de mult mediatizatã în Fran- ral ºi intelectual.
Marin Sorescu, aþi fãcut liceul «Noua structurã ºi opera lui Mar- D. N.: Domnule Courriol, cât þa, a existat un interes major D. N.: Parcurgând lista titlu-
la Craiova ºi Facultatea de Fi- cel Proust» – cunoscutul studiu de uºor, sau cât de greu, este sã pentru þara noastrã ºi deci pen- rilor traduse de dvs, domnule
lologie la Bucureºti. Cum l-aþi camilpetrescian. Dupã ce am re- traduci din româneºte în fran- tru literatura sa, dar cum expli- Courriol, observ o predilecþie
cunoscut pe domnul Courriol? venit în Franþa, am încercat sã pu- cezã? Sigur, ambele limbi au caþi faptul cã aþi publicat atâ- pentru scriitorii români din pe-
Florica Courriol: Eram stu- blic romanul. Traducerea nu a aceleaºi rãdãcini latine, dar tea cãrþi în ultimul deceniu? rioada interbelicã, Camil Pe-
dentã la Filologie la Bucureºti, vãzut lumina tiparului decât dupã limba românã are în plus 20- Existã în Franþa, din nou, un trescu, Cezar Petrescu ºi mai
trecusem de la secþia de latinã la 13 ani (un record), abia în anii 90, 30% din vocabular provenind interes pentru literatura „exo- ales Liviu Rebreanu. Cum expli-
cea de francezã (de fapt fusesem dupã Revoluþia Românã. Aºa cã din slavã. ticã” din Europa de Est? Întreb caþi aceastã alegere? Este ea
«sfãtuiþi» sã nu mai facem latina prima carte tradusã din literatura J-L. C.: Desigur, originea co- acest lucru deoarece la Salonul pur personalã, bazatã pe pro-
care urma sã nu se mai predea românã ºi publicatã a fost o se- munã a celor douã limbi este un de carte de la Paris am fost ui- priile dvs. gusturi, sau existã în
prea mult în licee) mi-a fãcut plã- lecþie din La Lilieci a lui Marin fapt incontestabil ºi apropierea mit sã aflu cã au fost lansate nu rândul cititorilor francezi un
cere ºi am considerat cã era util Sorescu, publicatã sub titlul Pa- dintre limbi uºureazã interpreta- mai puþin de 50 de titluri de interes pentru literatura din
pentru studiile mele sã conver- ysans du Danube, în 1988, când rea textului sursã, dupã cum exis- cãrþi, traduse din româneºte, aceastã perioadã?
sez atunci în limba francezã cu luaserã o mare amploare în Fran- tã ºi diferenþele de structurã, to- sau semnate de autori români J-L. C.: Da, este în primul rând

6 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


o selecþie personalã, poate sub-
iectivã, mã simt apropiat ºi am o
înþelegere deosebitã pentru Re-
breanu – un mare scriitor de rã-
sunet universal. De altfel, una din
nuvelele lui, «Iþic ªtrul dezertor»
a fost inclusã într-o culegere de
Nouvelles de la Grande Guerre
la éditions Zoe, în colecþia «Clas-
siques du monde” («Clasici ai
Lumii») alãturi de Italo Svevo,
Kipling, Stefan Zweig, Robert
Walser, Barbusse ºi alþii – selec-
þie ce vorbeºte de la sine de cali-
tatea autorului român. Am înce-
put sã-l îndrãgesc ºi pe Cezar
Petrescu – un autor nedreptãþit

interviu
în România, (trage dupã sine o
etichetã pusã de George Cãlines-
cu) ºi care ar merita redescope-
rit ; eu îl compar cu Marcel Aymé,
din mai multe puncte de vedere,
pe care le-am explicat în alte dãþi.
În alegerile pe care le facem
conteazã de asemenea ºi intere-
sul publicului: clasicii continuã
sã fie citiþi ºi studiaþi (cei francezi
sunt autorii cei mai vânduþi –
potrivit statisticilor!) ; din nume-
roasele întâlniri cu cititorii fran-
cofoni sau din discuþiile cu ge-
neraþiile de studenþi pe care le-
am avut, am reþinut cã nu vârsta
este importantã ci calitatea scrie-
rilor. Nu ºi din punctul de vedere
al (tuturor) editorilor însã, care
considerã cã un autor în viaþã ignorând fondul, prezentând to- propunã un autor român, pentru lii despre cum s-a întâmplat ca sã dãm doar douã exemple
este un atùu pentru vânzarea cãr- tuºi o scriiturã originalã, texte ce cã editorii, cu rare excepþii, nu pot acest lucru? «arzãtoare» ºi la ordinea zilei!
þilor sale. Iar societatea noastrã pot intra în circuit european (ne citi în original. S-a întâmplat cu J-L. C.: Marele merit este îna- Instituþiile noastre fac ce pot
de consum le dã – din pãcate! – referim aici la o carte precum Aca- romanul lui Ion Bãieºu, «Balan- inte de toate al locuitorilor ora- cu puþinii bani pe care îi au – cre-
uneori dreptate. sã pe câmpia Armaghedonului þa», dupã care Lucian Pintilie fã- ºului Lyon ºi al fostului sãu pri- dem noi. Comparativ cu þãri pre-
D. N.: Aceeaºi întrebare pen- a Martei Petreu, romanul Asediul cuse filmul «Le Chene” sau cu o mar Michel Noir, entuziasmaþi de cum Elveþia, care îºi susþin enorm
tru doamna Courriol, cu obser- Vienei a lui Horia Ursu, cãrþile lui carte de interviuri a lui Vladimir francofilia românilor pe care o de mult autorii, sau cu Franþa care
vaþia cã dvs. aþi tradus în spe- Augustin Buzura, cele ale Gabrie- Tismãneanu cu Preºedintele Ion descoperiserã în focurile Revo- ºi-i susþine mai puþin, ni se pare
cial romane semnate de scriitoa- lei Adameºteanu sau ale lui Cãr- Iliescu. Ori cu «Sclavi pe Ura- luþiei din Decembrie, au donat cã România nu este chiar de pus
re mai mult din perioada con- tãrescu) dar ºi noul val de roma- nus» a lui Ioan Popa, tradusã de bani ºi ne-au consultat (ca pro- la index, dimpotrivà! ºi unele sem-
temporanã. ne «poliþiste», gen care are o Florica C. fesori de românã cunoscãtori ai ne încep sã se vadã: iatã, standul
F. C.: ªi eu am o predilecþie amploare impresionantã în lume D. N.: Când aþi lucrat la Cra- României ºi colaboratori ai filia- românesc de la Livres Paris a fost
pentru cãrþile bine scrise, cu fi- ºi care i-a determinat pe editorii iova, domnule Courriol, în de- lei lyoneze a cotidianului «Lib- nominalizat drept cel mai frumos,
neþe, ironie, sensibilitate! Fie cla- francezi «aºezaþi» precum Galli- ceniul 8 al secolului trecut, aþi ération») la ce ar fi mai util sã-i primul pe o listã de opt standuri
sice, fie contemporane. Nu am mard, Seuil, Fayard, Actes Sud cunoscut cam toatã întelighen- foloseascã. Evident, gândul nos- alese din cele peste 50 de þãri care
renunþat la ideea de a publica tot etc sã creeze colecþii speciale. þia olteneascã: Marin Sorescu, tru a mers spre… carte, spre o au expus! Nu lipsesc decât niºte
ciclul Hallipilor al Hortensiei Pa- Unele edituri publicã numai lite- Tudor Gheorghe ºi mai ales pe bibliotecã. Din Oltenia – se pu- bani pentru a face publicitate
padat-Bengescu care rãmâne o raturã poliþistã, adesea de haut I.D. Sârbu, în viaþa cãruia aþi tea altfel? –, mai precis din Craio- unor opere meritorii în media de
oglindã, un «film» al epocii inter- niveau! Nu este de mirare cã nu- jucat un rol important. Privind va, unde aveam atâþia prieteni pe mare circulaþie din strãinãtate ºi
belice, al unei lumi apuse pe care mele lui George Arion, Bogdan retrospectiv, cum vedeþi astãzi seriozitatea cãrora puteam con- poate niºte premii de rãsunet
abia o mai ghicim în arhitectura Teodorescu sau Eugen Ovidiu acea perioadã? ta. Susþinuþi în acest sens ºi de pentru traduceri din literatura ro-
unor cartiere bucureºtene. Dar Chirovici, autori de polar, încep J-L. C.: O perioadã de comu- entuziasmul lui Marin Sorescu ºi mânã, cum a fost Medicis étran-
sunt o femeie a timpului sãu, o sã fie cunoscute în spaþiul fran- niune a spiritelor alese, aº zice, al lui Tudor Gheorghe. S-a for- ger acordat în urmã cu câþiva ani
cititoare pasionatã, sunt implicatà cez. Iar noi, traducãtorii, suntem deºi mã tem sã nu par pompos. mat o echipã de tineri din lumea lui Norman Manea. Dar ºi idei
într-un Festival al debutanþilor în pas cu vremea. Sau cu timpul ! Am þinut foarte mult la Marin So- culturalã ºi universitarã craiovea- inteligente, ca aceea pe care o are
din Franþa care s-a deschis de D. N.: Cum alegeþi un autor/ rescu pentru cã l-am cunoscut în- nã, ei au luat lucrurile în mânã, Ambasadorul României în Fran-
aproape zece ani ºi autorilor ro- o carte pentru a fi tradusã? Ce deaproape, am stat zile întregi de Biblioteca Omnia a fost înfiinþa- þa, Luca Niculescu, de a oferi unor
mâni, le Festival du Premier ro- vã motiveazã în aceastã alege- vorbã, avea încredere în noi ºi ºi- tã, ºi funcþioneazã ºi azi, din câte interlocutori francezi – în locul
man de Chambéry. Deci citesc ºi, re? Primiþi cãrþi de la autori sau a deschis sufletul. La fel cu «Dom- ºtim. Am revenit cu o delegaþie unui banal cadou – o culegere
din fericire, mai dau ºi peste «perle de la editori români, le desco- nu’ Tudor», pe care am reuºit sã- condusã de Michel Noir, prima- de Poésies de Eminescu publica-
rare». Astfel se explicã faptul cã periþi singuri (ºtiu cã participaþi l scoatem de câteva ori din þarã pe rul lyonez ºi fost Ministru al co- te în francezã la un editor pari-
am publicat cu precãdere tradu- destul de des la târgurile de car- vremea când nu se putea, sub pre- merþului exterior, cu oameni de zian, cadou mult mai durabil ºi
ceri din scriitori contemporani în te din România), vi se propun textul de a-l invita sã prezinte culturã francezi ºi jurnaliºti de la mai elegant.
ultimii ani, Rodica Draghincescu, titluri spre traducere de cãtre spectacole de poezie româneascã «Libération», «Le Progrès», «L’E- D. N.: Vã mulþumesc, doam-
Marta Petreu, Mgada Cârneci… editorii francezi? la universitatea la care predam lim- veil», de la televiziunea francezã nã ºi domnule Courriol, pentru
Dar ºi foarte tineri scriitori debu- J-L. C.: V-am devansat cum- ba românã… Ceea ce a ºi fàcut, cu naþionalã etc. A fost un moment amabilitatea ºi rãbdarea cu care
tanþi. În acest sens, aº mãrturisi va întrebarea prin rãspunsul an- talentul sãu inimitabil ºi incontes- aproape istoric. Unii dintre acei aþi rãspuns întrebãrilor noastre.
aici cã m-a reconfortat sã-l aud terior. Traducãtorii din limbile rare tabil! Cât priveste Ion Dezideriu oameni descopereau pentru pri- Mulþumesc, de asemenea, ºi d-
pe un romancier respectat pre- (de mai micã circulaþie) ajung, Sârbu, a fost primul român pe care ma oarã România, Craiova ºi… rei Andreea Tacu, de la Muzeul
cum Eugen Uricaru spunând, prin forþa lucrurilor, sã facã ºi l–am invitat la noi acasã, în Fran- Muzeul de Artã – nu puteam sã Naþional al Literaturii Române
dupã ce asistase la prezentarea a muncã de agenþi literari, în orice þa. Am fãcut asta pentru cã un in- nu le amintim de Brâncuºi. din Iaºi, pentru cã a creat legã-
douã traduceri pe care le-am lan- caz de descoperitori de talente. telectual ca el, cu anii de închi- D. N.: Ca de obicei, în astfel tura cu dvs., ºi am putut sã ne
sat la ultimul salon de carte de la Este ºi cazul nostru: citim mult, soare stalinistã, cu viziunea lui de interviuri, ultima întrebare se întâlnim la Salonul cãrþii Livre
Paris, respectiv romanul La sep- atât ficþiune cât ºi criticã literarã, europeanã, o merita din plin. ªi referã la planurile de viitor. Ce Paris, în martie 2018.
tième partie du monde, éditions încercãm sã fim la zi cu premiile este un regret al nostru cã nu am cãrþi aveþi în lucru, ce aþi dori Menþionez, de altfel, pentru
Non-Lieu, de Cãtãlin Pavel ºi Un acordate de (aproape!) toate fo- reuºit sã-i publicãm cel puþin un sã mai traduceþi în viitor, ce aº- cititorii noºtri, cã, la invitaþia
plan mortel, de Bogdan Costin, rurile ori discuþiile în jurul unor volum în francezã pânã acum, nu- teptãri aveþi de la scriitorii ro- Alianþei Franceze din Craiova
la éditions Autrement/Flamma- apariþii editoriale, mergem la târ- velele lui («ªoarecele B. ºi alte mâni dar ºi de la instituþiile cul- ºi a redacþiei revistei Mozaicul,
rion, declarând cã se bucurã sã gurile de carte, alegem cãrþi care povestiri») ar fi putut atinge pu- turale de la noi? în cadrul unei manifestãri orga-
constate cã existã un nou val de ar merita traduse, (pentru calita- blicul tot atât de bine pe cât au J-L. C.: Aºteptãri de la scrii- nizate în cooperare cu MNLR
scriitori tineri buni. tea scrierii, a naraþiunii, a impac- fãcut-o unii autori ruºi ori sud- tori? Sã continue sã scrie cãrþi in- Iaºi, doamna Florica Courriol
D. N.: În ultimii ani observ cã tului la public). Dar, hélas! – americani, dacã editorii nu s-ar feri teresante, sã ne dea un best-sel- ºi domnul Jean-Louis Courriol
v-aþi orientat amândoi spre li- aceasta nu înseamnã cã ele vor fi de proza scurtã. ler universal! În lucru avem liste vor fi prezenþi ºi vor susþine o
teratura româneascã contempo- neapãrat ºi publicate. Primim ºi D. N.: Puþinã lume mai ºtie as- de cãrþi. ªi liste de editori sus- conferinþã la Craiova la înce-
ranã, aº zice chiar actualã. De de la unii autori. Trãim într-o con- tãzi cã, în acei ani entuziaºti de ceptibili de a le publica. Dar de la putul lunii iunie.
ce? tinuã frustrare din acest punct de la începutul ultimului deceniu proiecte la realizarea lor este o di-
J-L. C.: «Orientarea” noastrã vedere, pentru cã ceea ce ne pla- al secolului trecut, dvs. aþi jucat ferenþã uluitoare. În primul rând
este înspre textele bune, care ce nouã ºi – adeseori ºi editoru- un rol fundamental la înfiinþa- continuãm sã ne interesãm de Interviu realizat
spun ceva profund despre Ro- lui – nu este obligatoriu ºi van- rea unei instituþii culturale din scrierile autorilor pe care i-am mai de Dodo Niþã
mânia, care nu cedeazã unor mo- dabil! Foarte rar ni s-a întâmplat Craiova, Biblioteca Francezã tradus ºi au avut succes, precum (Craiova-Lyon,
dele stilistice, nu cultivã forma sã primim «comenzi», sã ni se Omnia. Puteþi sã ne daþi deta- Marin Sorescu sau Marta Petreu,
aprilie 2018)

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 7


„ DANIELA BÎRZU

poeme
1.
n-am putut fi atât de indiferentã. absorbind picãturile de absint
b eletristicã

paloarea cerului ºi miºcarea de rezistenþã ale oraºului


a aerului când am inceput sã visez/ sã visez. moartea
copiii au fost uciºi. umplând paharele de ºampanie, ca o
era o toamnã roºie, cu bucãþi de copaci crãiasã a zãpezii
înveliþi în primele brume. cu rochia ei însângeratã
parcurgeam zeci de km pânã la înaintând încet cãtre noi.
primele fabrici. omenirea nu mã aºtepta
pe mine.
3.
trebuia sa mã duc. într-o zi am vãzut toamna aceasta
armele lor. se amestecã cu sângele alb al
negre, lucioase, ordonat aºezate la baza
câmpurilor. n e pu t in þei. te gãsesc în orice camerã
ma gândeam: în care soarele moare.
scrie despre asta. asta îþi ordoneazã
gândurile. eu sunt întunericul. sunt voci la care
nu somnul, nu mesele copioase doar noaptea
la terase aerisite ºi vag desprinse din pot sã ajung. scrijelesc pielea mea de
filme. diamant.
desenez lumea cealaltã.
dar cum pot sã scriu despre copiii uciºi?
decât cã era toamnã ºi nu am vãzut vãd
niciodatã copii
vreunul. urcându-se
atunci m-am imaginat pe mine stând în în balan
iarbã, soare/
culcatã la pãmânt cu un glonte în inimã
ºi sângele ºiroind. vãd
nu eram decât eu ºi armele lor. cum se rotesc
caruselele
ºi glasurile care îmi ºopteau: opreºte-te. în re sus ci ta re. stãm ºi respirãm aerul pe care
nu te poþi ascunde la nesfãrºit în bazele noapte. sondele
lor militare suntem înãuntru unui glob de cristal, îl foreazã.
în blocurile gri, cu o sutã de uºi, cu o vãd lumea îngrozitã de spaimã. pe o razã de mulþi ani luminã se întind
sutã de uºi, cu o sutã de uºi. dar nu moartea o sperie. doar casele de la munte, lupii si albul -
sângele curge la fel ºi în vise . copiii nu 5.
þipã cand sunt împuºcaþi, vãd pisicile muribunde privim prin ferestre. jarul se-aprinde în oraº la fiecare orã a
nu, dar pe malul oceanului în loc de braþe avem þurþuri care se dimineþii
lumea nu e mai frumoasã ºi mai buna, nu pe care oamenii frâng, ca într-o sobã veche ºi plinã de lut
e deloc mai frumoasã si mai bunã, le îngroapã. pe ochi ne-au crescut stele de gheaþã. singurãtatea vine în trepte
decât atât. dar abia acum, când a venit iarna,
ºi copiii râd / sunt copiii întunericului / la fel ca deþinuþilor din închisori, în Închiderea are loc: o tâmplãrie de
de pe lumea cealaltã ultimele zile, aluminiu
2. care ne stau strâns lipiþi de piepturi cu geamuri mate în care nu-þi mai vezi
ºi dintr-odatã m-am oprit. familia ne aduce cozonac, carne corpul
doar pentru cã anestezia este un lucru când nu mai avem ce iubi. proaspãtã,
pur, vãd razele de soare cum se-mplântã în sicrie noi, albe, vin roºu ca sîngele. doar siluete desenate / încastrate în aer
minunat. corpurile iar nouã ne creºte din nou o inimã. ca o prinþesã prinsã-ntr-un turn.
când toate simturile sunt îngheþate noastre vii
lângã focul din ºemineu. ca niºte cuþite un înveliº din sticlã sablatã în spatele jarul sclipeºte ºi tu poþi sã aprinzi
oraºul îºi ascute dramele sub ochii tãi ºi le fac sa tremure. cãreia frunzele
nedumeriþi. lumina devine o ceaþã densã, ziua vie, în oraº e o toamnã romanticã cu bãtrâni
ºi încã ninge scrijelesc drumul / în ochii tãi se vede noaptea aproape moartã. care îºi ridicã pãlãriile
încã ninge lumea cealaltã plinã de vise ºi smoalã. la vederea ta
de parcã ninsoarea e legea care ne ajutã aici aºteptãm / în interiorul unui glob de
sã fim vii. scrijelesc cerul: din el cade frigul care ne cristal: ultima treaptã e când sui scãrile de la
obsesiile se vor întoarce, obsesiile vor face bloc ºi
veni ºi vedem cum de la balcon dai drumul pãsãrilor / în
cruzi & goi. din el cade bruma care troleibuzele nu s-au oprit din mers. aerul subþire & fin
dar între timp/ am sã mã uit la scrisul viu acoperã au coborât bulevardele toatã noaptea. tulburându-le liniºtea
al poeþilor dragi pâna când/
ºi stiu cã toata zãpada va fi un sarcofag cu firele ei argintii lumea noastrã plinã strãzile au devenit pereþi albi, s-au
minunat. de îndoit, 6.
când scriu despre tine / ºtiu. e o ploaie o iluzie opticã care ne-a rafinat toate o izbire de o maºinã ºi totul devine real:
de stele copii ai fricii. gândurile. oase împrãºtiate, oraºul carnivor
care curge în jurul spitalului. unele mari, cât urºii polari din înghiþindu-ne.
vãd maºinile continuând sã pompeze kamceatka, nu e nimic de vãzut aici. obsesii aciuate
ºi stiu / unde sunt norii albaºtri în care sângele. altele ca niºte stele pitice de la periferia la colþuri de stradã ca niºte cerºetori
sã te gãsesc. galaxiilor. decãzuþi.
trasez
cu creionul gândurile se repetã: urºii polari se sfãºie în oraºul ca un imens catafalc
elicopterele albe continuã sã plece de pe chipul tãu blând unul pe altul/ în care roiuri ºi roiuri de oameni
acoperiºuri. ca al unui copil care dispare stelele sunt atât de îndepãrtate încât nu se ascund
e iarnã / ºi câteva suflete trebuie salvate. încet, le vedem, îºi ascund temerile în mãtasea lui
neputincios dar le visãm în fiecare noapte. vibrantã ºi caldã.
sã ajungã în rai / sã pulseze acolo unde într-o mare învolburatã. acolo unde ca ºi cum într-o viaþã anterioarã am fost
anestezia este cel mai frumos lucru pornesc de aici. de la gât în jos
care ni s-ar putea întâmpla. ( aºa cum vãd: straturi fierbinþi de plasmã din care numai singurãtate.
scrie în cãrþile de anatomie, copiii îºi alimenteazã cu energie / ºi soarele privindu-mã ca un ochi de
când eºti anesteziat sângele tãu curge carusele care nu se mai opresc. jucãriile. jaguar
direct în noapte prin geamul crãpat
fãrã sã mai asculte de legile firii) copiii noºtri goi iar noi, mutilându-mi liniºtea: eºti ceea ce vezi: o
( aºa cum scrii aceste rânduri pe pagina dându-se în nu reuºim sã ieºim de sub capacul de moarte violentã ºi scurtã în loc
goalã ca pe un câmp alb, minat ºi întins) balansoarele noastre sticlã. de una lentã ºi frumoasã. un dans al
goale. & aºteptând rãsãritul. sub dunele de zãpadã, pãsãrii de foc
ºi dintr-o datã / în timp ce auzeam când concentraþia de serotoninã creºte, care ne bântuie nopþile
sunetul motoarelor lor 4. înaintea noastrã, ca un spectacol
cucerind aerul / absorbind oxigenul, aici dormim, aºteptând cea mai frumoasã în valuri, funebru, cu graþie.

8 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


„ ION BUZERA

c ronica l iterarã
reflexul bun al admiraþiei selective
scump: sã fii tu însuþi, orice func- ra rigiditãþilor de circumstanþã ºi
þie þi-ar orna, trecãtor, cartea de a politeþii de salon. E un scriitor,
vizitã.” (p. 85) Mie nu mi se pare, în primul rând, care-ºi extrage
neapãrat, o „formã de mândrie”, seva gândurilor inclusiv din frec-
ci status-ul natural al oricãrui ventarea marilor moraliºti, de la
subiect creator autentic. (Ceilalþi stoici pânã la Al. Paleologu. De
sunt auxilii de toate speciile, care aceea, „fiºele” lui caracterologi-

R
ecenta carte a lui Teo- nu conteazã în niciun joc simbo- ce nu au nimic de dicþionar sau
dor Baconschi (Mic lic relevant.) Pe fiecare reuºeºte de „almanah”. (Decât, eventual,
almanah al marilor sã-l „prindã” în cuvinte relativ în sensul semnalat la p. 16.) Ele
oameni (pe care i-am cunoscut), puþine, dar retenibile, de nu di- þin de o culturã a empatiei (cu
Polirom, 2018, 167 p.) are o temã rect memorabile. Cum sunt, grandoarea) care nu se poate
clarã, rostogolitã cu impetuozita- again, acestea despre Ioan Paul perima, în ciuda aprehensiunilor
te: mai e posibilã, oare, în zilele II: „Am vãzut în sclipirea stinsã a lui ºi chiar a vremurilor. Intuiþia
noastre, admiraþia faþã de cei care, ochilor sãi albaºtri cã vede prã- de ansamblu e mereu verificatã
într-un fel sau altul, ne transgre- buºirea comunismului ca pe un prin imersii punctuale, factuale.
seazã, in concreto, dotaþia, po- triumf al lui Dumnezeu împotriva ªtie când sã pluseze memorialis-
tenþialul ultim? De ce nu, când e duºmanilor Sãi: era normal sã nu tic ºi când sã se înfrâneze afec-
posibil orice?, putem rãspunde. citeascã evenimentele culminan- tiv. Foarte important: are ce po-
(La fel rãspunde ºi Teodor Ba- te ale istoriei doar printr-o lupã vesti, nu te plictiseºte deloc. Nu
conschi.) Sau, contrapunctic, geopoliticã.” (p. 22) Te poþi dis- e, cum am vãzut, chiar un smerit,
suntem captivii unui mecanism tanþa de pãrerile autorului, le poþi dar dã semne cã ar putea fi. Gã-
supravolitiv, digitalizat, sterili- completa cu informaþii recente seºti ºi exageraþiuni, mai ales în
zant, vacuizant, care nu mai în- (cum sunt cele despre Sarkozy), textele (aþi ghicit!) despre români.
gãduie perspectiva relaxatã ºi cri- te poþi chiar mira (Serghei La- Încearcã sã concilieze „mundani-
tica benignã, aprobarea bucuroa- vrov?, Bãsescu?), cu toate cã vei tatea” (cu toate ale sale), care-l
sã ori victoria meritocraþiei, ci gãsi de fiecare datã justificãrile atrage ca un magnet, cu învãþã-
numai „demitizarea” prin urzeala de care ai nevoie, dar nu-i poþi turile evanghelice ºi ale Sfinþilor
continuã, alimentatã din toate di- nega lui Teodor Baconschi rolul Pãrinþi: nu e deloc uºor, dar nici o
recþiile, a catastroficului? O fi ºi de mediator versat, ca resurgen- imposibilitate nu-i. Îmi place când
asta, iar eseistul le citeazã ca va- þã calofilã a rutinei diplomatice: recunoaºte: „Ceea ce reþin e însã
riante ale lumii contemporane pe prin anecdote ºi picanterii ajun- faptul, eminamente lãudabil, cã
amândouã. În orice caz, pe el îl ge cu uºurinþã la cifrul sau eti- democraþia ºi meritocraþia se echi-
intereseazã (discret-nostalgic, monul celui/celei prezentat/e. libreazã reciproc, oricât am dori-
dar ºi energic-automotivat, în E depistabilã ºi o dimensiune o doar pe una, în detrimentul ce-
sensul unei datorii ineludabile) sã enciclopedicã a ansamblului, leilalte.” (p. 9) Nu agreez, în
punã în paginã câteva imagini ale pentru cã, vrând-nevrând, se un ego inflamat: „Când a candi- sã nu se rãsfrângã, puþin, ºi asu- schimb, atacurile gratuite la adre-
unor oameni marcanþi pe care i-a contamineazã ºi de „ºtiinþa” ce- dat ºi a pierdut în faþa lui Donald pra celui care îi rememoreazã. E sa „postmodernitãþii”, care nu i-
cunoscut: 19 strãini ºi 21 români. lui pus în almanah: de la, previzi- J. Trump, prietenii mei de dreap- bine cã nu a insistat, mãcar, pe a fãcut autorului nici un rãu, ci
Douã femei, câte una pentru fie- bil, diplomaþie ºi teologie pânã la ta n-au înþeles de ce o susþineam inversul reþetei. dimpotrivã. (Probabil cã proiec-
care volet: Hilary Clinton ºi Fran- medicinã ºi filosofie. Doriþi, sa- pe Hilary Clinton: pentru cã pur Avem în faþã o carte parþial teazã, la modul spenglerian, ide-
cisca Bãltãceanu. (Poate cã ar fi dovenian, ceva de-ale gurii? ºi simplu mi-ar fi plãcut sã cunosc paideicã, moderat-narcisiacã, ea „declinului” ca fatalitate a pre-
fost mai incitantã alternarea de- Gustaþi de aici: „Teoria lui [a lui personal un preºedinte al SUA! vag-elegiacã, mai curând rasuran- zentului.) Totuºi, poziþia lui rãmâ-
cât separarea lor: Papa Ioan Paul Horia Bernea, n. m. , IB] despre Dar ºi pentru cã ºtiam cã are no- tã, cu multe secvenþe delectabi- ne ambiguã. E un conservator
II, Bartolomeu Valeriu Anania, M. geniul gastronomic românesc – þiuni clare despre angajamentul le: „galeria de faþã, oricât este ea care vrea sã se adapteze la alte
S. Akihito, Horia Bernea…) Nu axat pe antreuri ºi pe o cucina occidental al României ºi cã înþe- de eclecticã în criterii, selecþie ºi ritmuri existenþiale decât cele ale
atât pentru a-ºi verifica predis- povera, de tip sicilian, îºi gãsea lege corect obligaþia Alianþei de tonuri evocatoare.” (p. 104) Sti- lui Chateaubriand. Evitã patetis-
poziþia extraversiei comunicative, expresii flamande în mesele pre- a-ºi fortifica flancul estic în faþa lul e cel recognoscibil, cu foarte mul prin filtrãri calculate ale rit-
pentru cã ºtie cã o are, cât pentru gãtite în grãdina de la Otopeni: revizionismului rusesc.” (p. 39) puþine redundanþe, clar spre cris- mului frastic ºi prin injecþii stu-
a regãsi un traseu al ei, pentru a- icre de ºtiucã (bob mare), ceapã Eul auctorial vrea sã survinã, talin, erudit din instinct ºi þâºni- diate de adrenalinã expresivã. Nu
i reface, parþial, harta imaginarã, roºie, mãsline Kalamata, telemea cumva, în discurs: mai nu vrea, tor din solida ºtiinþã de carte, ace- te inhibã prea mult (preºedinþi,
pentru cã aceea propriu-zisã e grasã de Sibiu, þuici chihlimbarii mai se lasã! Atunci când scrie, ea care nu împovãreazã, ci elibe- împãraþi, papi…), ci vrea sã te
realmente impresionantã: v. p. ºi vinuri uºurele de þarã, feliuþe parentetic: „lãsându-mã pe mine reazã pulsiunea scripticã. Îl poþi facã pãrtaº la o sumã de experi-
159, cu „toate zãrile planetei” º. de ºuncã ardeleneascã, mãrar fre- deoparte” (p. 143), ºtim deja cã e „recompune”, fie ºi parþial, pe enþe pe care le mai ºi hiperboli-
a. m.d. Rezultã un fel de memorii cat cu brânzã de vaci sau leuº- vorba de un efect pur retoric. Teodor Baconschi, din aceste zeazã. Nu e un pãcat stilistic grav.
camuflate, precoce, minimaliste tean la grãtar, cu usturoi.” (p. 89) Valoarea celor evocaþi n-are cum afinitãþi care-l propulseazã în afa-
(poate ºi pe criteriul „selecþiei Iatã ºi o prezentare „diacronic”-
severe”, pomenite în introduce- sinteticã a lui Al. Paleologu: „Un
re), dar în absenþa certã a suflu- causeur de talia lui Rivarol, un
lui iorghist, de pildã, acela al na- autor de butade care nu l-ar fi
rativitãþii rãvãºitor-multi-autore- deranjat pe La Rochefoucauld,
cuperatoare, dar nu neapãrat ºi a un pascalian scutit de crispãrile
(calitãþii) substanþei umane impli- de la Port Royal…” (p. 135) Deºi
cate în discurs. sunt atât de diferite, Teodor Ba-
Prin funcþiile pe care le-a deþi- conschi cautã sã le gãseascã
nut (ambasador, ministru de Ex- prodigioaselor figuri ºi numito-
terne etc.), autorul a interacþio- rul comun: „Ca orice „om mare”,
nat cu oameni politici, istorici, li- el [Irinel Popescu] nu-ºi arogã
teraþi, actori. (Nu ºtiu de ce, to- competenþe strãine, respectã
tuºi, paginile alocate lui Nicolas ºtiinþa altora, tocmai pentru cã
Cage, 72-74, mi s-au pãrut mai sla- ºtie cã achiziþiile cognitive în ori-
be, cu toate cã omul nu iese de- ce domeniu nu cresc în arbori
loc rãu din cleºtele delicat al me- imaginari, ci se smulg cu greu,
moriei auctoriale.) ªi cu papa Ioan prin nopþi albe ºi asalturi studioa-
Paul II: „ªi totuºi, emana un soi se la limita ascezei.” (p. 137) Pe
de calm al Împãrãþiei divine anti- scurt, sunt câteva criterii ale apar-
cipate prin rugãciune ºi credinþã tenenþei la acest cod al magnifi-
statornicã, irizatã mistic.” (p. 22) cenþei: întrevederi face to face,
De la fiecare a reþinut câte ceva realizãri excepþionale în domeniul
(e una dintre premise), cu asu- de referinþã, intuiþie a suprafires-
marea tacitã a diferenþei care-i cului, renume indiscutabil, alchi-
împrospãteazã percepþia, dar, mie individual-transpersonal.
scontat, ºi celui aflat „dincoace” Ca orice memorialist, oricât de
de carte, a jubilaþiei care confir- impovizat, nu poate face, prin
mã o supravocaþie ºi a descope- urmare, abstracþie de sine. Pur ºi
ririi steinhardtiene de sine prin simplu, nu are încotro: e obligat
celãlalt: „Poate cã ºi de la el [de la sã se ia în calcul ca „un intelec-
Bartolomeu Valeriu Anania, n. m., tual cu razã de acþiune mai întin-
IB] am deprins aceastã formã de sã.” (p. 54) Sub aparenþele fabri- Florin Constantinescu - Nebunie
mândrie pentru care plãteºti cat-modeste, bate toba, uneori,

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 9


„ XENIA NEGREA … ºi virgulã
interviul, între bârfã
ºi izvor istoric
Ion Jianu, Marin Sorescu, în pãraþi pe Marin Sorescu, acuzat
anticamera NOBEL. Conversa- de prea marea grijã (mi se pare
þii cu ºi despre Sorescu, prefaþã mie, observator detaºat, a fi ma-
de Eugen Simion, Postfaþã de rele reproº), faþã de opera sa. Iatã-
George Sorescu, Gracious Light, l ºi pe Ion Jianu, în 1991, punân-
New York, 2018 du-l cu delicateþe în faþa unora
dintre bârfele /reproºurile la adre-
l ecturi

„Câte pãsãri ai vãzut tu, atâþia sa lui Marin Sorescu:


or sã trãiascã ºi or sã se hrãneas- „I.J.: Colegii de generaþie vã
cã de pe urma mea” i-ar fi tãlmã- reproºeazã faptul cã trãiþi oare-
cit Marin Sorescu un vis soþiei cum izolat ºi dispreþuiþi viaþa co-
(p. 140). Nu mã întreb asupra loratã a boemei bucureºtene. (...)
adevãrului acestui episod, dar îl M.S.: Sunt un om sociabil ºi
folosesc ca pretext pentru aceas-
tã fugitivã meditaþie asupra
postumitãþii unui scriitor, în ca-
zul de faþã, Marin Sorescu.
doar lipsa de timp mã face sã nu
mã întâlnesc mai des cu colegii
mei. (...) Dispun însã de foarte
puþin timp pentru toate proiecte-
asocieri
Dacã ne uitãm ºi încercãm sã
numãrãm, parcã nu este un stol
aºa de de mare. Dacã postumita-
le pe care le am în minte. Sunt
fugãrit de propriile-mi capcane pe
care le-am întins peste tot în lume
ºi deducþii
(II)
tea lui Nichita Stãnescu pãstrea- cu scopul de a prinde, aºa, cu ele
zã naraþiuni fruste, în modelul le- ºi... inspiraþia. Aceastã veºnicã
jer al amicalitãþii, postumitatea lui alergare þine Spiritul în formã; mã
Marin Sorescu îmi pare oarecum simt la fel de tânãr, aproape ado-

L
grãbitã ºi bizarã, grãbitã sã-l îm- lescent, ca în perioada când m- a nivelul propoziþiei tarea.”
pingã în uitare, în minorat, în col- am apucat de literaturã. Sunt în sau al frazei, virgula - prin urmare:
þul sulfuros al provincialismului stare sã mã apuc de la început de indicã modul în care „Curtea a decis[,] prin ur-
(nu neapãrat geografic). „Bizarã”, scris! Poezia mea are mulþi prie- sunt dispuºi constituenþii aces- mare[,] sã anuleze Hotãrârea
pentru cã aproape orice referire teni în lume. Am primit cu un fel tora. Considerente sintactico- Tribunalului.”
la el se pierde în nebuloasa de- de mirare aceastã constatare, de- logice care instituie utilizarea La nivelul frazei, virgula des-
tractãrilor ºi osanalelor de inten- oarece consideram cã lirica este virgulei privesc inclusiv rapor- parte propoziþiile coordonate, fi-
sitate egalã. Nu cred cã Marin un gest foarte intim, o intimitate tul de coordonare copulativã: se ind obligatorie înainte de o coor-
Sorescu ºi-a gãsit încã tonul de care în cazurile rare se poate ex- aºazã virgula înainte de locuþiu- donatã concluzivã. Conform
intrare în postumitate. Bâjbâie tinde cel mult la intimitatea unui nile conjuncþionale care redau acestei reguli, înainte de conec-
încã între editãri cu sistem ºi re- popor. Iatã însã cã sunt depãºite ideea de asociere, de adãugare, tori precum aºadar, aºa cã ori
ferinþe haotice. Forþa creativitãþii graniþele! Asta mã bucurã ºi-mi de cumul: precum ºi, ca ºi, cât prin urmare trebuie sã inserãm
sale descurajeazã încã, mi se pare, zãrii din cauza lamentaþiei. Pen- creeazã obligaþii mari. Anual, pro- ºi, cea din urmã cu antecedent o virgulã. De multe ori însã, co-
aventuri exegetice revelatoare. tru cã zicem „nobelizabilul Sores- gramul meu este foarte încarcat” adverbial exprimat (atât): nectorul concluziv apare la înce-
Aº vrea sã împãrtãºesc încrede- cu” ºi intrãm în corul naþional de (p 46). - precum ºi: putul unui enunþ, ideea introdu-
rea Sorinei Sorescu cã „exegeþii bocitoare ºi vestale pe marginea Iar Sorescu nu a fost iertat *„Hotãrâre privind organi- sã astfel, mai ales în textele juri-
români îl redescoperã pe Marin nobelizãrii cuiva, oricui, numai sã pentru acest „program încãrcat” zarea Autoritãþii Naþionale de dice, construindu-se ca o deduc-
Sorescu” (2016). avem ºi noi nobelizaþii noºtri. nici pânã în zilele noastre. „So- Management al Calitãþii în Sã- þie a considerentelor/enunþurilor
Pânã una alta, însã, orice pie- De fapt, dupã cum îºi afirmã ciabilitatea” aceasta, ne spune nãtate[,] precum ºi înfiinþarea, anterioare, rolul conjuncþiei sau
sã de puzzle, orice contribuþie intenþia, Ion Jianu porneºte într- Breban, câteva pagini mai înco- organizarea ºi funcþionarea ofi- al locuþiunii conjuncþionale co-
exegeticã, istoricã meritã reþinu- un fel de „investigaþie” jurnalis- lo, ar fi reþeta pentru a obþine ciilor teritoriale ale acesteia.” ordonatoare fiind pragmatico-
tã, pentru mai târziu, când va sã ticã, avându-i ca þintã pe un poet notoritatea la Paris (p.67) – pe - ca ºi: semantic. Tocmai de aceea se
vinã Marin Sorescu postumul, ºi o poetã, D ºi B, care ar fi trimis care, însã, nu a obþinut-o, tocmai *„Oferta[,] ca ºi cererea se numeºte „conector transfrastic”,
trecând peste mânie ºi peste pãr- niºte misive defãimãtoare tocmai pentru cã nu a fost sociabil. Pe referã la un preþ anume.” fiind precedat de punct ºi urmat
tinire, deopotrivã. la Stockholm, în aºa fel încât ol- de altã parte, deschiderea, pro- - cât ºi: de blanc. În termeni gramaticali
Când vorbim de istoria imedia- teanul Sorescu sã fie sãrit la rân- iectul personal internaþional la *„Trebuie sã respecte atât tradiþionali, propoziþia iniþiatã prin
tului, sã nu zic a clipei, când vine dul Nobelului. Scopul investiga- care a lucrat Sorescu toatã viaþa cerinþele legale[,] cât ºi cele acest tip de conector intrã în re-
vorba de a smulge timpului cât mai þiei este identificarea celor doi. ºi pe care ºi-l asumã, cum am vã- stabilite prin normele metrolo- laþie de coordonare cu o propo-
multe prin dialog, prin interviu, mai Din pãcate, însã, nu par sã existe zut, este asimilat de George Banu gice.” ziþie anterioarã.
bine zis, poþi avea pretenþii (aº- prea multe surse de informare ºi drept „viclenie”: *„Întrucât poliþistul local a „În contractul de credit au
teptãri) pragmatice. Nu sunt mul- de verificare, astfel cã jurnalistul „Pe Sorescu l-am regãsit apoi refuzat sã-ºi îndeplineascã atri- fost identificate clauze abuzi-
te contexte în care Eu, Altul ºi nu trece mai departe de colecta- în cafenelele pariziene. Odatã a buþiile de serviciu, a avut ca ºi ve[,] prin urmare reprezentan-
Celãlalt sã fie pe aceeaºi faþã a rea unor mãrturii, în fapt, a unor ajuns cu mare întârziere, cãci s-a consecinþã faptul cã persoana þilor bãncilor le survine însãr-
paginii. Confesiunea (autonara- supoziþii ºi insinuãri. A fost, n-a pierdut în metrou vrând sã o ia fãrã adãpost[] cât ºi calul aces- cinarea de a revizui con-
rea) cu martor îl apropie, parcã, mai fost ºi ce a fost se va afla când se pe «scurtãturi», aici unde totul e teia nu au fost îndepãrtaþi de tractul.”
mult, mai clar pe Eu de Celãlalt. vor deschide arhivele – acesta ar supus ordinii ºi raþiunii. Am des- pe spaþiul public.” „Prin urmare, au fost înche-
Acesta mi se pare unul dintre câº- fi rezultatul oficial al investiga- coperit atunci limitele «vicleniei» În cazul coordonãrii conclu- iate, în anul 2008, douã acte
tigurile interviului. Un interviu þiei. oltene într-un context nefamiliar. zive, conectorii, conjuncþii (aºa- adiþionale pentru achiziþiona-
bine fãcut dã seama deopotrivã Însã, dacã avem inspiraþia sã Îmbujorat ºi transpirat a bãut o dar, deci, carevasãzicã/vasãzi- rea numãrului suplimentar de
de om, de operã ºi de epocã. Abi- lãsãm deoparte paralizanta neîm- lungã bere ºi apoi am râs. «Nu te cã) ºi locuþiuni conjuncþionale licenþe.”
litatea intervievatorului ºi dispo- plinire naþionalã, putem avea bu- poþi descurca oriunde cu aceleaºi (aºa cã, ca urmare, ca atare, în Deoarece conectorul conclu-
nibilitatea intervievatului sunt, curia unor pagini chiar tonice (sã arme!»” (p. 55). concluzie, în consecinþã, prin ziv apare la începutul enunþu-
apoi, cuantele care transformã nu zic utile) despre Marin Sores- Iatã, aºadar, într-un singur urmare, de aceea) indicã un re- lui, pe care îl orienteazã logico-
conversaþia în document. Pentru cu. Am reþinut, spre exemplu, o paragraf, perspective atât de di- zultat, o concluzie, o explicaþie gramatical, nefiind nici în interi-
cã nu orice interviu trece mai de- confesiune din 1988 a scriitoru- ferite asupra unui singur om în- sau o deducþie. Deºi nu sunt orul propoziþiei, ridicat de pe lo-
parte de o situaþie de dialog de lui, care, azi, pare de o luciditate cât nu poþi sã nu te cutremuri de utilizaþi în aceeaºi mãsurã în con- cul cuvenit, nici la final de
salon. Din aceastã perspectivã, didacticã, aº zice: tenebrele care continuã sã ne struirea mesajelor, conectorii enunþ, prezenþa virgulei nu îºi
volumul lui Ion Jianu mi se pare „I.J.: În final, iertaþi-mi în- îmbolnãveascã ºi cãrora conti- concluzivi ridicã probeme de gãseºte rost.
un câºtig pentru recuperarea lui drãzneala: cine este... Marin So- nuãm sã le dãm credit. punctuaþie atât la nivelul propo- *„Prin urmare[,] Curtea
Sorescu. Este, dacã vreþi, un exer- rescu? Matei Viºniec aduce perspec- ziþiei, cât ºi la nivelul frazei. constatã cã ‘refuzul’ Preºedin-
ciþiu de exorcizare, dacã nu chiar M.S.: Mã întreb ºi eu ºi rãspun- tiva cea mai lucidã asupra a ceea În propoziþie, conjuncþia deci telui României nu avea ºi nu
o sesiune în toatã regula. sul cel mai potrivit ar fi acesta: al- ce este deocamdatã postumita- nu acceptã virgula nici în stân- putea avea caracter definitiv,
tul! De fiecare datã altul decât cel tea (aºa cum a fost antumitatea) ga, nici în dreapta, în vreme ce fiind mai degrabã expresia unei
pe care-l cunosc eu. De aceea, nici Sorescu: „Sorescu a fost victima aºadar ºi prin urmare se pun consultãri între autoritãþi.”
Strategie sau n-aº putea spune cã sunt foarte unui hãþiº uman ºi istoric plin de între virgule: Cu toate acestea, confuzia
viclenie? Cât mister, familiar cu mine. Rãmân de multe contradicþii, de prejudecãþi ºi de - deci: între propoziþional ºi frastic, ra-
atâta bârfã ori la faza de politeþe distantã, nenoroc. Din acest motiv nu a *„
Pârâtul a invocat[,] deci[- portarea la pauzele pedante din
uneori încãrcatã de spaimã. Încerc devenit un poet cu rezonanþã pla- ,]excepþia lipsei calitãþii pro- ritmul vorbirii determinã apari-
sã fiu eu însumi ºi cred cã aceastã netarã. Acum, din pãcate, e prea cesuale pasive.” þia virgulei ºi dupã conectorul
Cartea reuneºte conversaþii,
încercare conteazã” (p. 40). târziu” (p. 206). - aºadar: concluziv. Iar aceastã tendinþã
mãrturii, discuþii, interviuri în ju-
Nu sunt dintre cei care sã ur- Cunoaºterea poate începe „S-a concluzionat[,] aºa- se remarcã inclusiv în scriituri
rul nobelizabilului Sorescu. De
mãreascã intenþionat postumita- acolo unde ura ºi iubirea îºi dau dar[,] cã instanþa de judecata de autoritate.
aceea, nu de puþine ori, cititorul
tea unei semnãturi, dar nu am obºtescul sfârºit. nu a luat în considerare solici-
este tentat sã se lase pradã epui- „ Alina Gioroceanu
putut sã nu remarc cetele de su-

10 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


S Sosirea lui Shaun Tan:
haun Tan aduce în 2006 morfoza oraºului, odatã strãin,
un roman grafic remar- într-un cãmin. Fiica protagonis-
cabil în librãriile austra- tului ajutã o imigrantã, astfel re-
liene, Sosirea. Acesta urma sã venindu-se la ciclul iniþial al sub-
obþinã recunoaºtere internaþio-
nalã, fiind nominalizat la Premii-
le Hugo ºi primind Premiul pen-
tru cea mai bunã carte de Benzi
un roman grafic iectului.
Tema imigrãrii este o temã ex-
trem de actualã în societatea de
astãzi, aceasta devenind cunos-
Desenate la Festivalul Internaþi-
onal al Benzii Desenate la Angou-
leme. Acestea nu sunt însã pri-
mele ºi ultimele realizãri ale ilus-
remarcabil cutã ºi puternic mediatizatã oda-
tã cu progresul cãilor de trans-
port interstatale ºi intercontinen-
tale. Cu toate acestea, încã existã
gonistul începe capitolul trei îm- cauza unei perioade de conflict
tratorului, care a dobândit un preunã cu ea, plecând în oraº ºi ce se petrecea acolo, gãsind re- metode de dezumanizare ºi pre-
Premiu al Academiei pentru ro- fiind ajutat de ea. Imigrantul în- fugiu în oraºul actual. judicii împotriva persoanelor ce
manul sãu ilustrat Lucrul Pier- tâlneºte, în timpul acestui capi- Ajutat de creatura sa, imigran- vin sa locuiascã într-o þara strãi-
dut, a cãrui adaptare a câºtigat tol ºi urmãtorului, alþi imigranþi, tul îºi gãseºte un loc de muncã nã de cea natala. Shaun Tan reu-
Premiul Oscar. cãrora le învaþã poveºtile ºi le într-o fabricã, unde cunoaºte un ºeºte sã dezmembreze anumite

l ecturi
Sosirea prezintã povestea devine prieten. Prima persona pe veteran de rãzboi ce îºi pierduse stereotipuri, creând o doza de
unui emigrant, ce îþi pãrãseºte care o întâlneºte este o tânãra ce piciorul ºi al cãrui oraº fusese empatie în sufletul privitorului ce
familia pentru a locui într-un loc fusese forþatã sa lucreze într-o distrus. Veteranul îi face cunoº- observã aventura protagonistu-
îndepãrtat, necunoscut. De-a fabrica de la o vârsta frageda, fãrã tinþã cu alþi prieteni de-ai sãi, ast- lui. Morala romanului este formu-
lungul timpului, protagonistul a i se îngãdui sã înveþe sau sã fel cercul personajului principal latã chiar de autor: Oamenii nu
descoperã oameni similari lui, citeascã. Aceasta are de aseme- creºte, în timp ce acesta desco- se opresc sã îºi imagineze cum
emigranþi la rândul lor, cãrora le nea o creaturã ce o însoþeºte. perã o viaþa alãturi de noii sãi este pentru unii dintre aceºti re-
observã stilul de viaþã ºi de care Face cunoºtinþa, apoi, cu un ne- companioni. fugiaþi. Îi vãd ca pe o problemã
se apropie emoþional. Shaun Tan gustor ºi fiul sãu, care îl invitã la Capitolul cinci este dedicat odatã ce sunt aici, fãrã a se
reuºeºte sã aducã în prim-plan o cinã. În timp ce creatura prota- reîntoarcerii familiei sale ºi reu- gândi la întreaga situaþie. Nu
poveste ce se poate numi unicã gonistului se joacã împreuna cu niunii dintre ei. Sentimentele de mã aºtept ca aceastã carte sã
nu prin acþiunea sa, care repre- imigrant. Drumul cãtre gara este cea a noilor sãi prieteni, aceºtia tristeþe ºi apãsare ce dominau schimbe opinia cuiva, dar, dacã
zintã o istorisire comunã, întâlni- emoþionant, iar protagonistul ºi schimbã poveºti de viaþa. Perso- imaginile la începutul romanului mãcar îi face sã se opreascã ºi
tã zilnic în lumea contemporanã, familia sa rãmân nedespãrþiþi în najul principal descoperã cã fa- se estompeazã pe parcurs, acest sã se gândeascã, o sã simt ca am
ci prin modalitatea în care izbu- oraºul în care sunt urmariþi de milia negustorului fusese nevoi- capitol dându-le uitãrii. reuºit ceva.
teºte sã înglobeze o poveste uni- umbre gigantice. Odatã ajunºi pe tã sã îºi abandoneze þinutul din Capitolul ºase prezintã meta-
versalã în aºa fel încât orice emi- „ Irina Gãrdãreanu
peron, aceºtia îºi iau rãmas bun,
grant se poate regãsi în ea. Sen- astfel separandu-se.
timentele asociate cu personaje- Capitolul al doilea ilustreazã
le sunt bine conturate ºi transmi- cãlãtoria ºi sosirea protagonistu-
se cititorului fãrã nevoia unui dia- lui în þinutul strãin. Protagonistul
log sau a vreunui cuvânt, ilus- se pierde în mulþime, acesta deve-
traþiile fiind de ajuns. nind doar un geam al vaporului
Înainte de incipitul acþiunii sau doar o fereastra a unui bloc.
propriu-zise, pe primele pagini ale Singurãtatea sistematizatã ºi izo-
romanului se regãsesc numeroa- larea sunt evidente, sentiment ce
se imagini cu oameni de nume- determinã cãlãtoria sã devinã din
roase rase ºi culturi, stabilindu- ce în ce mai lungã, fapt demon-
se un nivel ridicat de diversitate. strat de seria de imagini ce prezin-
Aceste imagini pot fi comparate tã cerul în diferite ipostaze schim-
cu pozele pentru paºaport, fapt bãtoare, ducându-ne cu gândul la
ce conferã cãrþii o atmosferã in- trecerea înceatã a zilelor. Odatã
contestabilã de neapartenenþã ºi ajuns, imigrantul trebuie sã depã-
un aer sistematic în privinþã po- ºeascã barierele impuse de limbã,
sesorilor lor, ce sunt pierduþi în trecând de un control la care ges-
mulþime. ticuleazã în loc sa comunice, ne-
Primul capitol reprezintã atât înþelegând vorbele. Se observã un
o înºiruire a amintirilor create în nou impediment când protagonis-
locuinþa familiei personajului prin- tul gãseºte în noul apartament o
cipal, cât ºi o exemplificare a sen- creaturã albã, ce nu pare sã îºi
timentelor de ezitare ºi suferinþã doreascã sa plece.
simþite de protagonist, viitorul Trezit de creatura albã, prota-

valorificarea esteticã a identitãþii


culturale roºiorene
Cristian Gabriel Moraru, Isto- „Destinul receptãrii critice a piul cãlinescian: „Punctul de ple- harul autorului de a revela fru-
ria literaturii roºiorene contem- literaturii roºiorene din ultimul care al criticului ºi istoricului lite- museþea ºi sensurile ascunse ale
porane, vol. I, Aius, Craiova, secol ºi jumãtate, mai precis de rar este opera, ca realitate artisti- cãrþilor ºi autorilor interpretaþi în
2017. când debuteazã în volum Alexan- cã”, criticul îºi va preciza inten- aceastã Istorie, îmbogãþind ast-
dru Depãrãþeanu, care este pri- þiile în aceeaºi Prefaþã: „Cum bi- fel exerciþiul lecturii.

U
rmãrind evoluþia litera- mul mare poet teleormãnean, bliografia literaturii roºiorene Pentru a afla dacã nu cumva
turii în spaþiul roºio- pânã în prezent, a fost unul in- este una vastã, în cartea Istoria Cristian Gabriel Moraru - care
rean, criticul Cristian grat, deºi despre operele marilor literaturii roºiorene contempo- spunea la sfârºitul Prefaþei Isto-
Gabriel Moraru propune un pro- personalitãþi culturale roºiorene rane, voi lua deocamdatã doar riei literaturii roºiorene contem-
iect cultural temerar. Extinzând au dat verdicte critice favorabile pulsul literaturii roºiorene din porane: „... nu voi face altceva
subtil raporturile dintre opera numeroºi critici literari, printre mileniul trei, iar mai jos prezint ºi decât sã notez impresiile mele cri- sensul cel mai larg. Este cu pu-
unui scriitor ºi ansamblul litera- aceºtia numãrându-se ºi G. Cãli- o listã cu 70 dintre cei mai repre- tice în urma lecturãrii cu atenþie a tinþã sã faci criticã curatã fãrã pro-
turii teleormãnene, el propune cu nescu, care, în Istoria literaturii zentativi autori roºioreni din operelor acestora ºi sã le schiþez iecþie istoricã, cu toate cã adevã-
Istoria literaturii roºiorene con- române de la origini pânã în aceastã perioadã, pe care îi voi un profil literar care poate fi con- rata criticã de valoare conþine
temporane (Craiova, Aius, 2017, prezent, a consacrat capitole dis- împãrþi în 7 volume, dupã cum firmat sau infirmat doar de pos- implicit o determinaþiune istori-
vol. I), structurarea într-o viziu- tincte lui Alexandru Depãrãþea- urmeazã: Vol. I: Paul Amet, Ga- teritate, cãci întotdeauna îþi asumi cã, dar nu e cu putinþã sã faci is-
ne personalã a întregului literar nu ºi Gala Galaction.” (p. 5). briel Argeºeanu, Cornel Basara- un risc atunci când faci criticã de torie literarã fãrã examen critic.
aparþinând unui areal cultural, cu Cu un acut simþ estetic ºi un bescu, Ion Bãdoi, Petre Bellu, întâmpinare ºi evaluezi o litera- (…) Cine exclude criteriul estetic
argument cã, de-a lungul timpu- rafinat gust literare, Cristian Ga- Vasile Berlic, Iulian Bitoleanu, turã aflatã în plinã desfãºurare.” din istoria literarã nu face istorie
lui, nu s-a realizat nici întregul briel Moraru scrie o istorie litera- Gabriel Bogdan Caraveþeanu, (p. 8) - a scris o istorie literarã literarã, ci istorie culturalã”.
bibliografiei unui singur autor. rã teleormãneanã prietenoasã, Duþa Cernea, Iulian Chivu” (p. 6), sau o istorie culturalã a unei re- În concluzie, Cristian Gabriel
Tânãrul critic previne posibi- accesibilã, adresându-se cititori- enumerând în continuare autorii giuni bine definite, trebuie totuºi Moraru a dat pe piaþa literarã o
lul reproº al confecþionãrii unei lor de toate vârstele printr-o ex- despre cãrþile cãrora va scrie în sã mã întorc la G. Cãlinescu, care Istorie a literaturii roºiorene
istorii literare veridice, fãrã a pier- presie criticã dezinvoltã, de mul- volumele viitoare ale istoriei sale în articolul „Tehnica criticii ºi a contemporane de o valoare ne-
de nimic din competenþa ºi preci- te ori memorabilã, impunând lec- literare. istoriei literare” preciza: îndoielnicã.
zia conceptualã, afirmând în Pre- turii un ritm antrenant. Cartea lui Cristian Gabriel „În realitate, criticã ºi istorie „ Eugenia Dumitriu
faþa cãrþii: Plecând probabil de la princi- Moraru este remarcabilã pentru sunt douã înfãþiºãri ale criticii în

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 11


„ DANIELA MICU

...poetic gamble...
tegoria poeþilor care radiografia- prezent al erei postindustriale ºi ginile sunt acoperite aproape în
zã lumea contemporanã. Aº adã- al emancipãrilor devoratoare de întregime cu astfel de lexeme.
uga cã o face cu luciditate cinicã timp. De aceea informaþia care Este într-adevãr pasiunea sa. Se
ºi un umor sec. El nu cautã sã se bombardeazã dinspre toate do- vede din minuþiozitatea cu care
refugieze de realitate în poezie, ci meniile trebuie comasatã. Tradu- redã datele ºi numele specifice
în activitãþi de timp liber, pe care cerea poeticã a acestui tip de acestui univers: „dupã douã fi-
le transformã în poezie: muzicã, efort ar putea fi înþeleasã drept nale pierdute în 2006 ºi 2007 la
Andrei Zbîrnea,2017, Turneul sport, film etc. Volumele sunt, un experiment ce vine în prelun- wimbledon în faþa lui roger fede-
celor cinci naþiuni, Bucureºti: însã, foarte diferite ca atmosferã, girea postavangardei sau pro- rer spaniolul rafa nadal reuºeºte
Fractalia. care se va transforma treptat de ducþiilor popculture. Atacul in- sã se impunã pe iarba londonezã
l ecturi

A
la sentimentalismul somatizat formaþional masiv este surprins în 2008. 6-4, 6-4, 6-7 (5-7),6-7 (8- alteori te surprinde prin gravita-
ndrei Zbîrnea a publi- într-o poeticã predominant sono- cel mai bine în poemul care dã 10), 9-7” (punct fix #5). Dar dez-
cat pânã în prezent trei tea situaþiilor sau neobiºnuitul
rã, la maturitatea ternã de la care titlul volumului: „despre board baterea pariurilor, cotelor, meciu- lor: „ai cunoscut oraºul & modu-
volume de versuri – încearcã sã se abatã prin tot felul game-uri ca nouã religie despre rilor, rezultatelor nu este numai
Rock în Praga, #kazim (contem- laþiile sale/ lars von trier iese pe
de sondãri, în special sportiste. camere proiectate asimetric/ de- pasiunea sa, ci a generaþiei sale. geam la fiecare cinã de familie/
porani cu primãvara arabã) ºi Poemele de tip raport sau de spre rãzboiul canon vs nikon de- Interesul cu precãdere masculin
volumul de faþã. Aºa cum obser- aici nu se admit judecãþi de va-
realitate colatatã din diferite sur- spre eagles of death metal/ de- faþã de acest domeniu este suge- loare” (întâlnire). Cotidianul nu
vã ºi Andreea Pop, pe coperta se de informare exploreazã acest spre reclame plasate în cîmp des- rat în volum ºi de prezenþa axialã
patru, autorul face parte din ca- poate fi arbitrat clar ca evenimen-
chis despre adepþii marketingu- a tatãlui, un element deosebit în tele sportive: „câteodatã nu-þi
lui/ despre quentin tarantino pe- poezia virilã, care atinge mai de- plac oamenii/ alegi izolarea în lo-
licula de 70 de mmdespre dead grabã oedipian relaþia cu pãrinþii: cul ºedinþelor sãptãmânale de/
pool ºi isteria marvel/ despre bu- „tatãl lasã volanul ºi iese în ca- ºamanism vieþile financiare ale
gete aproape infinite la psg ºi pãtul strãzii/ unde îl aºteaptã fur- poeþilor din decembrie/ pe marile
manchester city despre/ ºeici nizorul de tutun” (pier paolo); ecrane în rolurile principale/ pro-
abramovich (roman nu marina) „tatãl meu era incredibil de plicti- fesorul de poezie & majoretele de
jose mourinho ºi catenaccio [...]” sitor. Îi susþinea pe cei de la chi- la UCLA/ nu ascunde consecin-
(turneul celor cinci naþiuni). cago bulls încã din 1991, mã obli- þele divorþului/ nici stomacul ul-
Autorul participã direct, nu se ga sã urmãresc toate meciurile” ceros al tatãlui” (întâlnire). Cele
mulþumeºte sã fie observatorul fin (fargo 05:59 AM). douã lumi se strãbat reciproc, iar
de pe margine, ºi surprinde „noi- Acest bricolajlegat de lumea poezie este cu prisos în ambele.
le religii”, dar ºi „rãzboaiele” pre- sportului, mai lasã sã scape din Nu trebuie sã fii pasionatde sport
zentului tehnologizat, generator când în când ºi piese puternic ca acest volum sã te apropie, dim-
adicþii ºi, uneori, fanatisme. Nu poetice: „nadejna pluteºte dea- potrivã. Existã atât de multe ex-
intenþioneazã sã contrabalanse- supra oraºului lavandei fiecare/ presii poetice în vocabularul
ze nimic. Realitatea este aºa cum miºcare rectilinie & uniformã/ e sportiv, încât este ºi pãcat sã ci-
este, iar el participã la ea pasio- incertitudinea din poemele lui ih- teºti în aceastã cheie.
nat ºi realist, lãsând deoparte sahn” (leviatan). Când nu este Am putea încadra poezia lui
pretenþiile metafizice. raport, actuala poezie a lui An- Andrei Zbîrnea ºi simulacrele
Andrei Zbîrnea ºi Daniela Micu, la lansarea Tema volumului este doar apa- drei Zbîrnea surprinde realitatea propuse de el în rândul poeziei
volumului la Craiova rent una sportivã, chiar dacã pa- care uneori te seacã emoþional, experiment.

„ VIOREL PÎRLIGRAS

noaptea ilustratã a SF-ului craiovean


L
ansat la Târgul de carte
Gaudeamus Craiova
2018, noua ediþie a ro-
manului „Noaptea oraºului ilus-
trat” (Editura Pavcon, 2018) rea-
duce în atenþia iubitorilor de scien-
ce fiction numele autorului craio-
vean Victor Martin. Voluminosul
volum – 432 de pagini – coche-
teazã însã mai mult cu fantasticul
decât cu clasicul gen SF, în ciuda
recuzitei tehnice foarte bine repre-
zentatã. Un fantastic pe care citi-
torii veterani l-au întâlnit deja în
scrierile lui Sergiu Fãrcãºan sau
Ghenadi Gor, acela al rupturii în
real. La Victor Martin, apar clãdiri
în plus în banalul cotidian, situa-
þiile ciudate abundã pânã la ab-
surd – precum inventarea unui O face însã cu mult umor. „Feno-
partid de export pentru alte plane- menul politic pãmântean de azi Mircea Liviu Goga, Constantin Pavel ºi Victor Martin, la Gaudeamus Craiova
te –, iar trecerea prin planurile pa- constã în umor”, conchide Victor
ralele fac din personajul principal Martin, care merge pânã acolo în- nã, un membru de partid crede cã nim episodul cu protestele aso- - Nu te-ai gândit cã tocmai
– Albert Hosman – un individ cu cât îºi imagineazã o societate uma- originalul nici mãcar nu este pre- ciaþiilor de locatari împotriva ce- manifestãrile de tipul ãsta l-au
multiple personalitãþi ºi preocu- nã viitoare în care „în unele zone, ºedintele, este un cizmar! lor care lasã poarta deschisã la putut enerva atât de rãu, încât sã
pãri. Specialitatea narativã a lui politica este interzisã, iar cei care Dincolo de absurdul practicat intrarea pe aleea dinspre scara lase poarta deschisã înadins?”
Victor Martin este contrastul în- încearcã sã facã politicã se trezesc urmuzian ºi parcã desprins din blocului. „- A! Poliþistul de la 4. În fine, am lãsat la urmã toc-
tre situaþiile ciudate ºi dialogurile cu ani grei de puºcãrie pe cap”, spectacolul politic actual, Victor El e cel care îi enerveazã pe oa- mai trama romanului: lupta mem-
fireºti, personajele cãutând, în fapt care ar justifica astfel expor- Martin „divagheazã” spre alte menii ãºtia. El i-a adus la exaspe- brilor de partid, a personajului
ciuda nebuniei din jur, sã pãstre- tul partidului pe o altã planetã, zone de reflectare, precum reþeta rare. Are obiceiul sã treacã, aºa, principal în special, cu membrii
ze aparenþa unor oameni normali Ioza, unde sunt aºteptate ºi alte romanului de succes sau rapor- iar când ajunge la poartã, osten- A.P.A. – Asociaþia pentru Protec-
în situaþii normale. Asemenea lui partide extraterestre! Ca ºi cum tul autor-critic, care nu mai þin nici tativ, o deschide larg ºi merge mai þia Afiºelor, un misterios orga-
Saint-Exupéry, romanul îi permite politica nu s-ar naºte, firesc, din de fantastic, nici de SF, sunt pur departe. Necazul e cã, uneori, nism care transpune în afiºe,
autorului sã filosofeze, deseori necesitãrile unei societãþi, ci ar ºi simplu concluzii valabile lumii coboarã ºi se duce de câte zece printr-o tehnologie digitalã, per-
aforistic, pe marginea unor teme putea fi exportatã sau importatã literare de azi. ori la magazinul din colþ. E exas- sonalitãþi politice vii pentru a mãri
majore ca politica, munca, econo- de aiurea. Abordarea politicã îi Când nu se persifleazã – „Noi perant. Au încercat sã-i râdã în eficienþa propagandisticã. Urmã-
mia… Deseori, acestea sunt extra- permite autorului sã dezvolte si- nu cãutãm nod în papurã; noi gã- spate, sã tuºeascã sugestiv sau ririle ºi confruntãrile dintre cele
polãri ale situaþiei României de ieri, tuaþii ºi aluzii care fac deliciul lec- sim”, spuse femeia. E multã înþe- sã arunce, aºa, ca din întâmplare, douã pãrþi sunt nu doar specta-
de azi, de mâine. Autorul pune, turii. „Promitem salarii mai mari lepciune acolo. Sã fii deºtept, ah, „uite ºi la ãsta!”. Cum nesimþirea culoase, dar ºi împãnate cu teh-
aºadar, o oglindã în faþa cititoru- decât impozitele”, sunã unul din ce nebunie!”, autorul strecoarã n-are limite, au pus copiii sã-i stri- nologie ºi idei tehnico-ºtiinþifice,
lui ºi îl obligã sã reflecteze cu zâm- sloganurile propagandistice elec- episoade autobiografice pe care ge sã închidã poarta. I-au învãþat atât de apreciate de iubitorii tra-
betul pe buze, asupra vieþii sale. torale. Iar, vorbind despre o clo- le duce la paroxism. Astfel, întâl- sã înjure ºi sã scuipe. diþionali ai genului SF.

12 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


„ ªTEFAN BOLEA

analitica existenþialã a lui István Király


C
ea mai recentã carte a de Nimic este compus din nici ºi gerianã, analizeazã diferenþa din- tã interpretare post-heideggeria-
filosofului clujean mic: nici articuleazã negaþia ca tre natura ºi phýsis în cadrul po- nã conservatoare. În primul rând,
István Király V., Exis- „negaþie în cãutare” (p. 19), în eziei germane: sunt menþionaþi dezintegrarea progresivã a sacru-
tence(s) Short Deep-Forage timp ce mic denotã o fiinþã dimi- Hölderlin, Rilke ºi Trakl. Pentru lui, coborârea în infernul poeziei
Chapters (Saarbrücken: LAP nuatã cantitativ. Cuvântul Nimic primul dintre aceºti poeþi, identi- moderne a fiinþei (de la Hölderlin
LAMBERT Academic Publis- semnificã, astfel, simultan impo- tatea dintre „naturã” ºi „sacru” la Rilke la abis) þine de o viziune
hing, 2017) se înscrie în curentul sibilitatea gãsirii fiinþei (Ni-), ar- nu poate fi denotatã decât prin paseistã, pentru cã pur ºi simplu
fenomenologiei existenþiale, care ticulând fiinþa tot prin natura sa termenul grecesc de phýsis (p. poezia a fost resetatã de Baude-
a devenit celebru pe la mijlocul obiectualã, prin aspectul cantita- 88), o noþiune mai amplã ºi mai laire, Nietzsche sau Rimbaud
secolului trecut, prin intervenþii- tiv (mic). Király îºi continuã ex- orginarã decât latinescul natura. spre sfârºitul secolului al XIX-lea.
le unor autori precum Martin cursul cu analiza nimicului ma- Mai mult, phýsis poate fi compa- O interpretare de acest tip este

l ecturi
Heidegger, Jean Paul Sartre sau ghiar (Semmi), care ne depãºeº- rat, prin componenta sa de dez- profund refractarã faþã de avan-
Maurice Merleau-Ponty. Király te competenþele. În finalul capi- ocultare, cu celebrul altheia gardã, care a redefinit noþiunea
se inspirã aceastã tradiþie a filo- tolului, cercetãtorul clujean ana- (adevãr), care a fost, la rândul-i, de sacralitate ºi care, în ciuda
sofiei germane a existenþei ºi a lizeazã din punct de vedere meon- deturnat de latinescul veritas. anumitor stridenþe formale, are
existenþialismului francez, abor- tologic poezia Fãrã speranþã de Rilke este considerat, în mod cu- reprezentanþi care au o viziune
dând ºi probleme ale filosofiei Attila József, în care gãsim expre- rios, un poet al distanþãrii de sa- profund religioasã. În al doilea
contemporane, într-un mod abil sia „ramura nimicului”. Nimicul cru, cãruia i se reveleazã numai rând, existã ºi alte tradiþii de poe-
ºi alert. Cartea este structuratã în În continuare, ne vom referi cu este redefinit ca „existenta, afla- fiinþa, nu ºi existenþa. La Trakl, zie metafizicã, pe care Heidegger
ºase capitole: primul este o in- atenþie la douã dintre capitolele tã într-o chestionare ºi cãutare sacrul îºi continuã procesul de (ºi odatã cu el, Király) le ignorã.
cursiune în meontologie, referin- cãrþii, care rezumã demersul ana- permanentã … prin însãºi morta- obnubilare, ajungând la un fel de De exemplu, Wordsworth ºi mai
du-se la numele nimicului; al doi- liticii existenþiale a profesorului litatea sa … În ramurile ei din ce „întunecime albastrã“ (p. 93). ales Coleridge nu sunt cu nimic
lea se referã la problemele liber- Király. Numele nimicului, primul în ce mai noi … apare fisura nimi- Sunt câteva probleme cu aceas- inferiori faþã de Hölderlin în ex-
tãþii ºi adevãrului (conþinând ºi o capitol ºi probabil cel mai izbutit, cului“ (p. 26, traducere adapta- plorarea sacralitãþii phýsis-ului (ºi
relatare privind predarea filoso- se referã în mod preliminar la „ni- tã). Analiza lui István Király este exemplele ar putea continua).
fiei în universitate, controversa- micul” german, das Nichts. Pe inspiratã ºi temeinicã; de aseme- Recapitulând argumentele, pu-
tã încã de pe vremea lui Scho- urmele lui Heidegger, filosoful nea, ea ar fi putut fi extinsã prin tem spune cã germana nu este
penhauer); al treilea trateazã ches- clujean observã cã das Nichts luarea în considerare a poziþiei limba originarã a poeziei (deºi
tiunea sacrului, pe urmele inter- „nu numai precede, ci este mai sartriene ºi mai ales a reflecþiilor structura sa o face perfectã pen-
pretãrii heideggeriene la Hölder- originar decât negaþia” (p. 14). lui Blanchot din L’entretien in- tru speculaþia filosoficã); în plus,
lin; al patrulea conþine o analizã Mai mult, nimicul german „neagã fini. Pentru exploatarea meonto- mulþi poeþi nemþi au pus umãrul
a unor concepte aparþinând lui fiinþa, fundamentând însãºi ne- logiei poetice, i-am recomanda la avangardã ºi la resurgenþa sa-
Karl Jaspers; al cincilea se referã gaþia … Fiinþa negatã rãmâne în doi poeþi contemporani cu Attila crului, care urmeazã inevitabil
la problema sensului vieþii în con- indeterminarea sa originarã” (p. József, adevãraþi speologi ai ni- eclipsei.
textul maladiei; ultimul capitol ia 16). Dimpotrivã, nimicul din lim- micului: este vorba de simbolis- În concluzie, volumul semnat
în considerare subiectul eutana- ba englezã (Nothing) neagã fiin- tul D. Iacobescu ºi expresionis- de profesorul István Király V. îºi
siei, cu un apendice legat de fon- þa într-un mod articulat, care face tul Georg Heym. ªi, mai ales, am va gãsi cititori printre cei intere-
dul secret al bibliotecilor. Volu- referire la calitatea sa obiectualã articula întrebarea: în ce mãsurã saþi de fenomenologie ºi existen-
mul este ilustrat la un nivel înalt (no + thing). De asemenea, unul afecteazã numele nimicului fiin- þialism(e), printre cei curioºi de
de Octavian Cosma. Dupã cum din cuvintele franþuzeºti pentru þa nimicului? situaþia contemporanã a filoso-
observãm, tratarea subiectelor nimic (rien) a însemnat la origini Ne vom referi în continuare la fiei româneºti ºi a celei maghiare
este interdisciplinarã, cu excur- „lucru” dar s-a manifestat mai ales capitolul de filozofie a poeziei, ºi mai ales, printre cei care gustã
suri în poezie, criticã literarã, lin- în raport cu lucrul „care nu poate Sacrul sau sunetele sclipitoare o abordare interdisciplinarã, com-
gvisticã, psihologie, antropolo- fi gãsit”, cu lucrul care este ne- ale tãcerii, în care Király, pornind petentã în filozofie, filologie ºi nu
gie, bioeticã etc. din nou de la concepþia heideg- Florin Constantinescu - numai.
gat (p. 17). Termenul românesc Compas 2

farmecul proprietarilor de amintiri


clepsidrã”. aproape”. Lina Codreanu e o împãcându-se cu gândul cã bãr- cãsnicie scurtã ºi o aventurã ero-
În „Fântâna din Valea Mân- foarte bunã cunoscãtoare a sen- batul o împarte cu altã femeie. ticã nefericitã. Acum e gata sã
drei” protagonistul, de profesie timentelor profunde, a tendinþe- Artemisa din „Aºteptãri în clep- cunoascã adevãrata dragoste.
fântânar, îºi urmeazã obsesiv pa- lor care polarizeazã procesele sidrã”, rãmasã vãduvã de tânãrã, Prin acest volum Lina Codrea-
siunea. Aspiraþia de a construi o psihice specifice sufletului femi- e prinsã între dorinþa de a se îm- nu ne confirmã faptul cã este o
fântânã simbolizeazã dorinþa de nin. plini pe plan sentimental ºi lupta prozatoare talentatã în zugrãvi-
autodepãºire. Apostu se îmbol- Pentru delicata ºi fragila pro- pentru a-ºi pãstra prãvãlia pe li- rea detaliatã a psihologiei femi-
nãveºte atât la propriu cât ºi la fesoarã Camelia din nuvela „Pro- nia de plutire. Cutremurul din fi- nine.
figurat, nu mai mãnâncã, îºi ne- prietarii de amintiri” iubirea se nal sugereazã trezirea eroinei din
glijeazã familia ºi trãieºte doar dovedeºte a fi doar o iluzie, ea letargia în care intrase dupã o „ Florina Ungureanu
pentru realizarea visului sãu.
„Proprietarii de amintiri” ºi
„Aºteptãri în clepsidrã” alcãtu-
iesc un diptic prin topos ºi prin
tipul de personaj feminin ales.
Universul este acela al târgului
moldovenesc de provincie, loc în
care doar în aparenþã nu se în-

D
upã volumul Poºtalio- tâmplã nimic. Dacã la suprafaþã
nul (Junimea, 2014) viaþa dã impresia cã se scurge
Lina Codreanu revine încet, fãrã conflicte mari, în adân-
tot cu o carte de prozã scurtã, curi asistãm la pasiuni rãscolitoa-
„Proprietarii de amintiri”, apãru- re care schimbã din temelii desti-
tã în 2015 la editura Rafet, câºti- nul personajelor. Aºa cum suge-
gãtoare a Premiului „Fãnuº Nea- reazã ºi titlurile celor douã nuve-
gu” la a opta ediþie a Festivalului le, totul stã sub semnul timpului,
Internaþional „Titel Constanti- a nisipului din clepsidrã, care se
nescu” desfãºurat la Râmnicu scurge implacabil, pânã când nu
Sãrat. Textele Linei Codreanu se mai rãmân decât amintirile.
înscriu în linia naraþiunii realist Eroinele sunt de obicei femei
obiective, cu un narator omni- neîmplinite, victime ale ceea ce
scient perfect stãpân pe viaþa ºi autoarea numeºte „rupturi ale
sentimentele personajelor sale, destinului”. Existenþa lor e rezu-
care exploateazã desãvârºit mij- matã perfect în aceste cuvinte:
loacele artistice ale genului. „fericirea e doar o fantoºã dupã
Lucrarea conþine trei texte, care toatã lumea aleargã. În fapt,
povestirea „Fântâna din Valea existã doar scurte bucurii, împli-
Mândrei” ºi nuvelele „Proprieta- niri sporadice, tergiversãri care
rii de amintiri” ºi „Aºteptãri în dau speranþa cã fericirea e pe- Florin Constantinescu - Poaie de toamnã 1

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 13


muzica, limbã maternã...
„Fiecare copil pe care a început s-o aplice pe vioarã,
îl educãm este un cetã- apoi pe violoncel, astãzi se apli-
þean pe care îl câºtigãm.” cã în cântatul pe toate instrumen-
tele cu coarde, flaut, pian, voce.
Victor Hugo
(metoda de vioarã Suzuki) Cine a fost Shinichi Suzuki? A

L
a baza filosofiei metodei fost un muzician japonez, inven-
Suzuki stã faptul cã, tator al metodei care îi poartã
dacã un copil poate în- numele, un profesor cu merite
vãþa limba sa maternã, la fel poa- execepþionale în educarea muzi-
te învãþa sã cânte ºi pe un instru- calã a copiilor, contribuind la for-
ment muzical oarecare. Nu existã marea unor violoniºti japonezi
o unanimitate în acest sens, dar care, ulterior, au studiat ºi s-au
în anumite împrejurãri aserþiunea afirmat în occident. Deºi con-
este pe deplin justificatã. Cu cer- testat de unii, Suzuki rãmâne în
titudine acest lucru este posibil. pedagogia instrumentului muzi-
Pentru aceasta e nevoie de un cal un deschizãtor de drumuri,
mediu adecvat. Copilul trebuie sã metoda sa cucerind pe zi ce trece
asculte, în prealabil, muzica înre- spaþii tot mai largi de aplicabilita-
gistratã (pe CD) ºi sã caute mo- te în rândul preºcolarilor ºi elevi-
dalitatea de a o reproduce, de a lor din ciclurile primar ºi gimna-
a r te

ºi-o însuºi; de aceea, este inevi- zial. Mai mult ca oricând, astãzi,
tabil ca unul din pãrinþi sã parti- când în învãþãmântul vocaþional
cipe la procesul învãþãrii. De obi- studiul instrumentelor muzicale
cei, mama, pentru cã ea stã cu se aflã într-o evidentã cãutare de
copilul cel mai mult timp, pentru sine (puþin racordat la cerinþele
ea participarea la lecþii trebuie sã Shinichi Suzuki învãþând copiii pieþii!), metoda Suzuki poate fi o
devinã o constantã. Este vorba opþiune în a stârni interesul pen-
din caietul 2, elevul încã repetã nu au încã piedici, nu o iau ca aºa învaþã unul de la altul. Cu tru muzicã; poate fi o poartã des-
de o muncã pretenþioasã, pentru din caietul 1; în curând, nu va învãþare, ca obligaþie neplãcutã, acest prilej, ºi mamele capãtã
cã profesorul are datoria, în pri- chisã, un pas important în dru-
avea probleme cu memorarea lu- este pentru ei o joacã de care se anumite experienþe, eficientizând mul anevoios de a pregãti ºi for-
mul rând, sã o educe pe mama, ca crãrilor mai lungi. Profesorul cân- bucurã asemeni altor jocuri. La munca cu proprii copii. Existã, de
la rândul ei, acasã, sã ºtie cum sã ma profesionisþi ai instrumente-
tã copilului un anumit fragment aceastã vârstã, copiii participã la exemplu, anumite jocuri pe care lor muzicale!
îndrume copilul. al lucrãrii, iar copilul îl imitã de- lecþii o datã pe sãptãmânã, în rest le-a gândit chiar inventatorul
Profesorul, înainte de orice, îºi Cele 10 caiete ale metodei Su-
ndatã. Pe la vârsta de 7-8 ani, în- este munca mamei. În aplicarea metodei, Shinichi Suzuki (1898- zuki, pe scurt, se bazeazã pe: im-
rezervã timp pentru a învãþa co- cepe sã înveþe notele. Neºtiind metodei Suzuki, se organizeazã 1998), care s-a ocupat toatã viaþa
pilul elementele de bazã ale cân- plicarea pãrinþilor, parcurgerea
încã sã citeascã, descifrarea no- în fiecare lunã un anumit tip de de aceastã modalitate de învãþa- metodei la o vârstã fragedã, as-
tatului la vioarã; la început, exer- telor n-ar avea sens. Asimilarea concert la care sunt invitaþi un re. Cu ajutorul ei, copiii îºi dez-
ciþii ritmice pe corzi libere ºi, pro- cultarea, repetiþia, încurajarea,
notelor este un proces destul de grup de cca 5 copii (ideal ar fi ca voltã muzicalitatea ºi îndemâna- învãþarea cu alþi copii, reperto-
gresiv, elemente de interpretare; lent. ei sã fie de aceeaºi vârstã) împre- rea.
se aplicã, cu obstinaþie, principiul riul ales ºi citirea notelor înain-
Metoda Suzuki se aplicã de unã cu pãrinþii lor, dedicaþi aces- Aceastã metodã se poate apli- tea învãþãrii literelor.
neîntreruptei ascultãri ºi repetãri. obicei începând de la 4 ani, ra- tei activitãþi. Copiii cântã reper- ca ºi în educaþia generalã, ºi pe
De exemplu, dacã se cântã lucrãri reori de la 3, la vârsta când copiii toriul pe care deja îl stãpânesc ºi instrumente muzicale. S. Suzuki „ Geo Fabian

nopþi cu umbre ºi lumini

C
ea mai nouã premierã a pa lui Robert Wilson. Chemin are laºi de la finalul lui Timon. O lunã doua parte, în care nu spaþiul este compasiune. Apoi este echipa de
Teatrului Naþional din o colaborare mai veche cu Wil- imensã care porneºte din primul cel care se modificã, ci lumina. meºteºugari care se încãpãþânea-
Craiova prezintã o ade- son, dar a dezvoltat ºi proiecte pãtrar ºi ajunge la final, lun plinã, Luna imensã care creºte pe tot zã sã fie ºi actori, din care se des-
vãratã provocare. Intitulat ”Nopþi mai puþin obiºnuite, cum ar fi pie- dominã toatã atmosfera. Pãmân- parcursul spectacolului ºi care prinde Raluca Pãun, cu un umor
ateniene” spectacolul compus sa 20 silences, bazatã pe cerce- tul în care Timon a fost îngropat pare a fi principalul motor al ne- extrem de tuºat, aproape de gro-
din cele douã piese ale lui Shake- tãrile sale de la NASA, care au a rãmas, dar s-a transformat în buniei de pe scenã. tesc, pe care de altfel îl ºi atinge,
speare care se petrec în Atena avut ca temã visele astronauþi- poaian în care oameni, zâne ºi Din punct de vedere actori- în momentul în care personajul
Greciei Antice – “Timon din Ate- lor. Aºadar, visul este pentru re- spiriduºi îºi influenþeazã unul al- cesc, spectacolul este, de aseme- este transformat în mãgar. În fine
na” ºi “Visul unei nopþi de varã”. gizor o constantã a cãutãrilor sale tuia destinul într-o adevãratã sa- nea, dezechilibrat. Prima parte sunt cuplurile Sorin Leoveanu
Pe parcursul a trei ore ºi jumãta- teatrale ºi acest lucru îºi pune rabandã a iubirii ºi magiei. Pe rui- este susþinutã de prestaþia lui (Oberon) – Iulia Lazãr (Titania)
te, spectatorii pot pãtrunde într- amprenta pe spectacolul de la nele lumii bolnave de urã s-a clã- Cladiu Bleonþ, care gestioneazã ºi Adrian Andone (Thésee)/
un spaþiu magic, într-o lume a vi- Craiova. dit o alta a feeriei. cu fineþe trecerea personajului Monica Ardeleanu (Hippolyte)
selor în care coºmarul ºi feeria se Spectacolul începe cu partea Energia ºi bucuria cu care se sãu de la o extremã la alta. De alt- primul oferind stropul de magie,
succed trecând spectatorul prin întunecatã -Timon din Atena. Po- terminã Visul unei nopþi de varã, fel, din întreg spectacolul Timon, iar al doilea de echilibru. Tot
stãri contradictorii, chiar opuse. vestea unui om care cunoaºte estompeazã emoþiile pe care le rãmâne întrebarea – cum poate acest amestec este bine dozat,
Pariul pe care regizorul spec- mãrirea ºi decãderea, care trãieºte transmite prima parte. De fapt un om sã fie atât de bun ºi gene- într-un ritm de energie care creº-
tacolului îl propune este unul extremele unei vieþi ºi, în fiecare acest lucru este unul asumatde ros, pentru ca apoi sã devinã atât te progresiv, pânã la finalul care
destul de riscant, chiar dacã îºi se aruncã la fel - cu voluptate ºi regizor în momentul în care alã- de mizantrop. Iar Bleonþ reuºeº- este unul aproape de show, în
trage seva dintr-o strãveche for- trãind sentimentele pânã la capãt. turã cele douã spectacole. te sã facã aceastã dilemã sã per- care publicul (de altfel implicat de
mulã din Grecia Anticã, în care Cea de-a doua parte este una Scenografia joacã un rol che- siste în memoria spectatorului. câteva ori pe parcursul specta-
reprezentanþiile erau grupate trei a exuberabþei, dar o exuberanþã ie în ambele pãrþi ale spectacolu- Cea de-a doua parte este mult mai colului, fie direct, fie în mod fals)
tragedii ºi o comedie. Spiritul care se desfãºoarã sub pecetea lui. În prima parte, Adrian Damian, echilibratã, în special pentru cã devine punctul central.
uman se pare cã are nevoie de o nopþii, a umbrelor ºi a magiei. gândeºte un spaþiu care începe aici accentul cade pe actori. Este Un spectacol fabulos, plin de
astfel de trecere de la tragic la Dacã Timon, este un spectacol prin a fi luminos ºi larg ºi sfâr- pe de o parte cvartetul Iulia Co- energie, uºor inegal, care face ca
comic. De altfel provocarea pare mai curând static, Visul este unul ºeºte prin a fi întunecos ºi apã- lan (Hermia)/ Cãtãlin Miculeasa partea a doua mai dinamicã ºi mai
sã fie cuvântul de ordine pentru dinamic. În primul rând spaþiul sãtor. Un spaþiu care se contractã (Demetrius)/ Costinela Ungurea- efervescentã sã punã în umbrã
regizorul Charles Chemin. El a este practic dinamitat. Se joacã la propriu ºi care îl îngroapã pe nu (Hélène)/ Cãtãlin Vieru (Ly- prima parte. Dar aºa sunt nopþile
cunoscut trupa craioveanã în pe scenã, în foaier, chiar într-un erou. Întunericul cu care se ter- sandre) ale cãror suferinþe din cu umbre ºi lumini.
timpul montãrii spectacolului cu spaþiul exterior teatrului, în salã, minã prima parte se va metamor- dragoste oscileazã între sublim ºi
”Rinocerii”, fiind parte din echi- din nou pe scenã. Pe scenã, de- foza în noaptea miracolelor din a ridicol, ºi stârnesc fie râsete, fie „ Cristi Nedelcu
corul rãmâne în mare parte ace-

14 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


„ VIOREL PÎRLIGRAS „ ROBERT ªERBAN

utopiile lui Florin un spectaculos ºi


Constantinescu memorabil târg de carte:
R Leipzig 2018
ecenta expoziþie de pic- de valoare lucrãrilor prezentate de
turã a lui Florin Con- Florin Constantinescu. Opera de
stantinescu – Spaþii artã se constituie dintr-un sistem
utopice – a adus în faþa iubitori- de relaþii ce exprimã tensiune in-

fair
ook fair
lor ºi consumatorilor de artã un terioarã, afectivã. Conþinutul
univers aparte în lumea artiºtilor operei de artã e format din totali-
plastici craioveni. Iar dacã, din tatea trãirilor subiective, emoþii-
punct de vedere tehnic, pictura lor artistului, generate de multi-
lui Florin Constantinescu se si- tudinea de aspecte reale, dome-
tueazã în aria artei abstracte, ea nii ale realitãþii. Forma e reprezen-

book
pare a fi totuºi mai puþin „un pro- tatã de modalitatea specificã de
test împotriva academismului ºi metamorfozare în imagini artisti-
naturalismului”, aºa cum este ce specifice conþinutului. Între
definit acest curent, cât o moda- conþinut ºi formã e o unitate per-

b
litate de a exhiba într-o libertate fectã. Modul în care Florin Con-
deplinã construcþii cromatice ce stantinescu gândeºte, generând
exercitã o fascinaþie proprie. Iar modalitãþi specifice de concreti-
libertatea la Florin Constantines- zare în imagini artistice, a ideilor
cu este totalã ºi pictorul merge ºi gândirilor sale genereazã un
mai mult pe instinct decât o arhi- profil introvertit, cu un puternic
tecturã a culorii elaboratã, aºa iz de negare a realitãþii (din nou
cum vedem, de exemplu, la Mihai caracteristica artei abstracte) ºi
Trifan, iar instinctul nu-l înºalã ºi ducând, aproape inevitabil, spre
îi mediazã emoþia artisticã pe care ideea de utopie, de unde, proba-
o oferã privitorului. bil, ºi numele expoziþiei. Totuºi,
Importantã în pachetul expo- bãnuim cã artistul se referã foar-
ziþional prezentat ºi cea care dã te vag la utopie în sensul propus
identitate demersului artistic este de Thomas Morus ºi Tommaso
în primul rând structura lucrãri- Campanella – cel de organizare
lor, foarte expresive din punct de socialã idealã –, ci abordeazã la-
vedere cromatic ºi compoziþional. tura himericã a termenului, mai
Ea este cea care în creeazã am- apropiatã curentului artei abs-
prenta stilisticã artistului Florin tracte, adicã o lume, aºa cum am

Î
Constantinescu. „Semnificaþia menþionat mai sus, lipsitã de rea- ntre 15 ºi 18 martie a.c., a rescu, Jan Cornelius, Dana Gri- literatura românã, domnul Ger-
structurii – spunea Adrian Mari- lism. Iar dacã aceastã lume reflec- avut loc la Leipzig unul gorcea, Iris Wolff, Rodica Dra- hardt Csejka. În plus, sunt cãrþi
no – rezidã în primul rând în acea tã condiþia ºi aspiraþiile artistu- dintre cele mai spectacu- ghincescu, Carmen Francesca care aratã foarte bine, ca mai toa-
unitate a operei de artã care se lui, atunci am putea chiar s-o cla- loase târguri de carte din Euro- Banciu, Traian Pop ºi Adriana te cãrþile publicate de Pop Ver-
exprimã în grad sporit de expresi- sificãm ca una eutopicã, jude- pa, care a gãzduit peste 2400 de Cârcu. Herta Müller, laureata lag, editurã ce, de ani buni, face
vitate.” ªi, din moment ce stilul când dupã efectele asupra privi- standuri (majoritatea de carte), Nobelului literar din 2009, a pre- servicii importante culturii noas-
se caracterizeazã în primul rând torului obiectiv. din peste 40 de þãri ºi la care au zentat concertul Adei Milea, un tre prin publicarea multor scrii-
prin unitatea structuralã a ope- Venit dinspre arta fotograficã, fost peste 200.000 de vizitatori. spectacol audio ºi vizual, pentru tori români contemporani. Apari-
rei, înseamnã cã el reprezintã pe- în care exceleazã profesional, Flo- Târgul de la Leipzig este ca care a ºi fãcut traducerea în ger- þia într-o limbã strãinã e onoran-
netraþia în estetic a unor valori rin Constantinescu consolidea- un basm în care mii ºi mii de ti- manã a textelor. tã pentru orice scriitor. Este ºansa
extraestetice. De altfel, în acest zã valoric micul univers plastic neri vin costumaþi în personaje Am aterizat la Leipzig vineri sã interacþionezi cu alt tip de citi-
sens defineºte Lucian Blaga sti- craiovean, evidenþiindu-se ca o din cãrþi ºi din filme, din benzi seara, în 16 martie, la ora 18. La tori, cu un alt mod de a vedea
lul în lucrarea sa „Filosofia stilu- personalitate aparte, un creator desenate ori din... propria ima- aeroport m-a aºteptat prietenul literatura, poezia. Chiar dacã-i
lui”. „Stilul, va nota lapidar Bla- aflat la maturitatea artisticã, într- ginaþie. E un fel de Hollywood meu Cãtãlin-Dorian Florescu cu evident cã nu vei da lovitura cu
ga, reprezintã niºte valori extra- un univers finit ºi închis. Dar asta european, de spectacol conti- maºina, iar ãsta a fost norocul, un volum de versuri (nici cu
estetice pãtrunse în estetic.” nu împiedicã faptul ca viitorul sã nuu, populat de fiinþe ºi arãtãri cãci am ajuns la ora 20.30, la ga- douã?!), o traducere poate sã
Nu doar stilul aduce un aport ne ofere surprize… fantastice, încât nu mai ºtii în- leria KUB, ca sã particip la o sea- atragã atenþia asupra unei litera-
cotro sã te uiþi ºi pe cine sã imor- rã de poezie româno-germanã, turi, mai ales a uneia cu o circula-
talizezi cu aparatul de fotogra- “Lumea privitã printr-un vers”. þie restrânsã. Cu cât mai multe tra-
fiat ori de filmat. Deºi anul aces- Doisprezece poeþi români – Ana duceri, cu atât mai mare forþa de
ta a nins ºi a viscolit în oraºul Blandiana, D. Comãnescu, Gabriel atracþie. Publicul din þãrile de lim-
german, zecile de mii de iubitori Horaþiu Decuble, R. Draghinces- bã germanã este numeros, curios,
de carte au luat cu asalt halele cu, T. Dunã, Dinu Flãmând, Nora cultivat. Am observat asta de fie-
târgului, fie în cãutare de cãrþi, Iuga, N. Prelipceanu, I. Tãnase ºi care datã când am avut lecturi
fie într-o plimbare printre sutele cu subsemnatul –, alãturi de doi publice, întâlniri literare ori rezi-
de mii de titluri, fie pentru auto- poeþi germani – Volker Sielaff ºi denþe literare în Germania, Aus-
grafe de la autorii îndrãgiþi, fie Nadja Küchenmeister –, am citit tria sau Elveþia. Nu e un public
pentru a fi, pur ºi simplu, în spi- câte un poem în românã, restul venit doar sã asculte ºi sã… eva-
ritul acestui târg fabulos. grupajului fiind citit, în germanã, deze în ficþiune, ci e unul realmen-
România, alãturi de Georgia, a de cãtre doi actori. Dar înainte de te interesat de mecanismele scri-
fost þarã invitatã de onoare, a recital a avut loc un art perfor- sului, de viaþa autorului, de so-
avut un stand de 300 de metri mance susþinut de Saºa-Liviu cietatea din care acesta vine, de
pãtraþi, care a fost gândit ca un Stoianovici, care a imaginat o progresele ori regresele ei, de
amfiteatru – unde s-au derulat o hartã a României din... cârnaþi. Iar poziþia lui, ca scriitor, faþã de o
parte dintre lansãrile de carte, participanþii la recitalul de poe- idee sau alta.
mesele rotunde ori lecturile scrii- zie, autori ºi public, nu doar cã Acelaºi lucru s-a întâmplat ºi
torilor participanþi. S-au organi- au admirat conturul de peºte al la Leipzig, unde cititorii ºi presa
zat, de cãtre Ministerul Culturii, þãrii noastre, dar l-au ºi mâncat, de limbã germanã au tratat cu
peste 70 de evenimente, la care cãci Stoianovici a tãiat câte-o mare interes România ºi pe scrii-
au participat scriitorii: Norman bucãþicã pentru toþi doritorii ºi torii ei. Presa a relatat cu genero-
Manea, Mircea Cãrtãrescu, Nora pofticioºii. zitate de la întâlnirile literare des-
Iuga, Varujan Vosganian, Filip Sâmbãtã a nins ºi a fost frig, fãºurate fie la stand, fie în alte
Florian, Cãtãlin Mihuleac, Andrei am stat de dimineaþa pânã la ora locuri din târg ori din oraº, iar ci-
Oiºteanu, Andrei Pleºu ºi Doina închiderii, 18, în târg, la standul titorii ºi curioºii au venit în nu-
Ruºti, Ana Blandiana, Mircea României, cât ºi vizavi, la stan- mãr mare la aceste evenimente.
Dinescu, Andrei Cornea, Cãtãlin dul editurii Pop, care mi-a publi- N-ar fi fost rãu dacã poziþia stan-
Mihuleac, Denisa Comãnescu, cat douã volume de poezie în: dului þãrii noastre ar fi fost cen-
Dinu Flãmând, Emil Hurezeanu, Feintod (Moartea parafinã) ºi tralã sau mai aproape de intrarea
Florin Lãzãrescu, Gabriela Ada- Nah an der Gürtellinie (Puþin sub în hala 4, unde am fost gãzduiþi,
meºteanu, Ioana Nicolaie, Matei linie). Bucuria apariþiei acestor dar, chiar ºi cu acest inconve-
Viºniec, Nicolae Prelipceanu, cãrþi de poezie a fost/este cu atât nient, participarea României la
Radu Gãvan, Claudiu M. Florian, mai mare cu cât ele sunt tãlmãci- Târgul Internaþional de Carte de
Aura Christi, Robert ªerban, Te- te în germanã de unul dintre cei la Leipzig din 2018 poate fi con-
Florin Constantinescu - How To Disappear Completely 1 odor Dunã, Cãtãlin Dorian Flo- mai buni traducãtori pe care îi are semnatã ca un succes.

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 15


R „ SIMONA-INGRID DUMINICÃ
azele timide ale soare- pile. Ce pot sã mai fac eu? se vãi-
lui de dimineaþã pã- tã bunica. Într-adevãr, în centrul
trundeau prin fereastra unui desen era Alex cu aripi de
întredeschisã, încãlzindu-i plãcut
fruntea. Din când în când îºi fã-
cea loc ºi câte o adiere uºoarã de
vânt tocmai bunã sã rãcoreascã
aripi de înger înger care ocupau toata foaia.
Ellise simþea cum i se înroºesc
obrajii ca atunci când fãcuse aler-
gia. Într-o fracþiune de secundã
încãperea. uºã sã audã mai bine ce se întâm- cându-ºi mâneca. Nici n-a mai despre boala lui, încât nu o mai îi trecurã prin fata ochilor zilele în
Era o senzaþie plãcutã, de ace- plã. Aºa putu sã înþeleagã câte- simþit înþepãtura de ac, era cu speria nici o manifestare de-a sa. care venea grãbitã de la ºcoalã,
ea nu-i venea sã se trezeascã ºi va cuvinte: psihiatrie, tratament, gândul la Alex. Aºa a înþeles cã mâinile plecate mânca în fugã ºi îºi fãcea lecþiile,
b eletristicã

sã deschidã ochii. Îi era mult mai pazã, rãcealã, cãci vocile se su- - Am auzit cã a rãcit, spuse El- din cap nu erau decât dorinþa de ca mai apoi sã citeascã despre
bine faþã de zilele trecute când o prapuneau una peste cealaltã, lise, în timp ce asistenta aºtepta a afla de ce lumea lui e atât de copiii cu autism. Câte ceva din
alergie o obligase sã rãmânã în creându-se un vacarm de nedes- ca ea sã-ºi înghitã pastilele. diferitã de a noastrã. psihologie, câte ceva din psihia-
spital. κi trecu uºor degetele pes- cris. Când peste acestea se adã- - Cine, Papadopol? Da, aºa e ªtiindu-l alãturi pe Alex, Ellise trie, sute de pagini citite pânã
te faþã, gât, apoi pe mâini, încer- ugã un plânset de copil, Ellise se el, mai sensibil. Rãu e cã nu te pãrea cã nu-ºi mai doreºte sã se noaptea târziu. O ajutase mult sã
când sã simtã bubiþele mici ºi as- hotãrî sã deschidã uºa. înþelegi cu el. Doar pe bunicã-sa întoarcã acasã. A aºteptat nerãb- înþeleagã aceastã boalã ºi psiho-
pre care nu-i dãdeau pace de la Dintr-o data zgomotul deve- o mai ascultã ºi pe psiholog, con- dãtoare sã se facã liniºte pe hol. logul ºcolii, care o ºi îndrumase
începutul primãverii. Dispãruse- nise parcã prea puternic. Se înãl- tinuã asistenta, în timp ce-ºi lua Era curioasã sã îl vadã pe Alex, sã devinã voluntar.
rã. „Aºa trebuie sã caute cu de- þã pe vârfuri sã vadã mai bine. tava cu medicamente ºi se îndrep- mai ales cã nu mai trecuse pe la Mai privi o data cu atenþie ul-
getele ºi cei care nu vãd!” gândi Câþiva medici ºi câteva asistente ta spre uºa. Casa Speranþei de aproape douã timele desene ale lui Alex ºi apoi
ea, oarecum mulþumitã cã reuºi- se îngrãmãdeau în jurul unui bã- Deci doamna în vârstã era bu- luni. Fusese în vacanþã, iar acum o privi pe bunicã, femeie simplã,
se ºi ea acelaºi lucru. iat care se zbãtea ºi plângea în- nica lui. Ellise nu o vãzuse nicio- se îmbolnãvise ºi ea. dar gata oricând sã se sacrifice
κi întinse picioarele cu teamã, continuu. O doamnã în vârsta datã, nici mãcar în vizitã la el, sau κi privi încã o datã chipul în pentru nepoþii ei. Înþelesese ºi de
apoi mâinile ºi descoperi cã nici venea în urma lor ºi privea nepu- poate pur ºi simplu nu se întâlni- oglindã ºi se îndreptã cãtre ca- ce Alex fãcuse scena de diminea-
încheieturile n-o mai dureau. Se tincioasã la tot ce se întâmpla. serã. Alex era un copil inteligent mera lui Alex. Bãtu destul de în- þã.
vindecase. Pentru asta trebuia sã - Este Alex Papadopol, autis- ºi special, aºa cum îi spunea Elli- cet la uºã ºi, cum nu-i rãspunse Ellise cãutã sã-ºi facã un plan
deschidã ochii, însã îi era prea tul de la „Casa Speranþei”, auzi se. κi accepta bunica din tot su- nimeni, apãsã clanþa ºi intrã. Alex, în minte, dar nu se putea gândi la
bine aºa, cu ei închiºi. Dar trebu- Ellise pe cineva vorbind lângã ea. fletul sau numai aºa, ca sa aibã ºi destul de liniºtit, se legãna pe nimic, atât era de fericitã. Ieºi val-
ia. Dãdu la o parte aºternutul. În - Iar a rãcit, sãracul! continuã el pe cineva? pervazul geamului, iar bunica lui vârtej pe uºã ºi se întoarse cu o
camerã era o luminã gãlbuie ce aceeaºi voce. Ellise întoarse ca- Când l-a vãzut prima datã, Alex îi povestea ceva. foaie ºi un creion, cãci nu le pu-
pãtrundea printre ramurile copa- pul ºi o vãzu pe infirmiera care se legãna pe pervazul geamului - Buna ziua, sunt Ellise Nico- tea folosi pe cele frumos aranja-
cilor din faþa ferestrei. Privi pe tocmai trecuse prin faþa ei plim- de la Casa Speranþei. Nu comu- lescu, spuse ea, întinzând mâna te. Se aºezã pe pat ºi îºi trase un
rând fotoliile, dulapul, oglinda. bând un mop pe podea, asta aºa, nica cu nimeni. κi alinia creioa- în semn de salut cãtre bunicã. scaun pe post de masã.
Nu i s-au mai pãrut atât de res- ca sã nu meargã degeaba. Tre- nele ºi pixurile pe masã, foile pen- Sunt unul din voluntarii de la - ªi tu desenezi, mamã? între-
pingãtoare ca în ziua în care a buie sã vinã psihologul de la or- tru desen erau fix la marginea „Casa Speranþei”… bã bunica deznãdãjduitã, dar nu
venit. „Dupã liniºtea de aici aº fani, altfel nu se liniºteºte! conti- mesei, iar lângã el, pe scaun, stã- - Aºa… o întrerupse bunica, primi nici un rãspuns pentru cã
putea spune cã mã aflu la o pen- nuã infirmiera. tea un iepure de pluº alb cu ne- deci îl cunoºti pe Alex! Ellise era prea concentratã.
siune!” gândi ea, împãcatã. Ellise rãmase cu privirea aþin- gru, cu o sfoarã legatã în jurul - Da, destul de bine! Ellise privi Când terminã de desenat luã
Vrând sã vadã cât e ceasul îºi titã asupra ei. Nu-i plãcea sã audã gâtului. Tare ar fi vrut sã înþelea- în încãpere. Aceleaºi creioane ali- faþa de masã împreunã cu dese-
îndoi mâna ºi ridicã uºor cu de- astfel de lucruri. Erau orfani intr- gã Ellise de ce stãtea acolo sfoa- niate pe masã, aceleaºi foi albe nul ºi se îndreptã spre Alex. La
getul arãtãtor manºeta bluzei. adevãr, dar ei îi plãcea sã le spu- ra, dar nu avea cum. Alex nu fã- de hârtie, dar ºi un teanc de de- început el nu pãru interesat de-
Constã cu uimire cã pielea îºi re- nã „copii care-ºi aºteaptã pãrin- cea decât sã repete ce auzea în sene aruncate în pat. cât sã-ºi continue legãnatul.
cãpãtase culoarea ºi nu mai avea þii”, iar „autistul” Alex era unul jurul lui ºi sã deseneze. La înce- - Uite, o armatã de oameni nu - Opreºte-te, Alex! îi spuse ea
nici urmã de boalã. Încurajatã, se dintre ei. Îl cunoºtea, ea era vo- put oamenii lui erau diformi, cu suntem în stare sã-l ducem la ra- pe un ton ferm, întinzându-i de-
apropie de oglindã ºi îºi cercetã luntar la „Casa Speranþei” de câþi- mâini ce plecau direct din cap ºi diografie. Are o rãcealã care nu-i senul ºi punându-i în braþe faþa
faþa cu mare atenþie, vrând parcã va ani, de când intrase în gimna- picioare ca firele de aþã. Ellise a mai trece de douã sãptãmâni. Nici de masã. El se opri din legãnat ºi
sã recupereze cele câteva zile în ziu. ºtiut cã el e deosebit ºi, într-ade- eu nu mai pot sã stau cu el. Mai începu sã studieze atent desenul.
care nu o fãcuse. Doar douã, trei „Da, acum este treaba mea!” vãr, dupã un timp s-a dovedit cã am trei nepoþi care mã aºteaptã Ellise îi urmãrea fiecare reacþie
urme pe frunte, în rest totul era îºi spuse Ellise, mutându-ºi pri- era inteligent ºi cu o memorie fan- acasã. Pe el nu-l iau cã iese scan- cu mare atenþie. Inima îi bãtea cu
aproape normal. Zâmbi, cãci în virea de la infirmierã cãtre grupul tasticã. Atunci când era vesel ºi dal între ei. Prefer sã-l ºtiu aici putere ºi parcã nici nu mai putea
sinea ei ºtia cã putea pleca acasã în care se afla Alex. Îi plãcea sa-l liniºtit comunica aproape ca un îngrijit ºi în siguranþa, se vãitã sã respire pânã nu vedea ceva
curând, nu ca anul trecut când numeascã „copil special” ºi se copil normal, însã nu de puþine bunica. din partea lui. Înþelesese: ceasul
fusese nevoitã sã stea în spital numãra printre puþinele persoa- ori îi plãcea sã rãmânã în lumea „Numai atât?” gândi Ellise care era dorinþa lui de a se întoarce la
aproape o lunã. ne cu care acesta comunica. lui. Renunþase chiar la iepurele acasã avea parte de toatã dragos- iepurele alb cu negru, de a scãpa
Liniºtea salonului fu întrerup- Asistentele reuºiserã cu greu lui alb cu negru când Ellise îi fã- tea pe care i-o puteau oferi pãrin- de rãceala din piept dar ºi de cei
tã însã de câteva voci ridicate ce sã intre împreunã cu Alex în salo- cuse cadou, de ziua lui anul tre- þii, dar Alex? care râdeau de el. ªi pentru cã
veneau dinspre hol. Instinctiv, nul din faþa celui al lui Ellise. La cut, un breloc cu un iepure ase- - Sã nu mã înþelegi greºit, con- era þinut în spital altã soluþie nu
Ellise întoarse capul spre uºã ca urmã intrã ºi doamna în vârstã ºi mãnãtor. De atunci îl purta tot tim- tinuã bunica, dându-ºi seama de avea decât sã-i creascã aripi cu
ºi când acolo s-ar fi aflat cei ce toatã gãlãgia se mai potolise. pul, iar ceilalþi nu mai râdeau de nelãmurirea lui Ellise. Îl iubesc ºi care sã scape de acolo. Dar ele
discutau aprins. „Cine ºtie?” îºi - Lasã-l, domniºoarã, cã a ve- el. el ºtie asta. Dar câteodatã e încã- au crescut atât de mari încât nu
spuse, în gând, trecându-ºi încet nit ºi psihologul, acum se liniº- Desenele lui au cãpãtat în timp pãþânat. Abia l-a liniºtit psiholo- puteau sã încapã pe uºa îngustã
peria prin pãr. Cu cât se apropiau teºte! o auzi Ellise pe asistenta culoare, dar arãtau aºa ca prin gul astãzi, dar n-a putut rãmâne a holului ce ducea spre radiogra-
de uºa salonului ei, vocile deve- ce îi aducea tratamentul de dimi- ceaþa, ºterse, de parcã ar fi aº- prea mult, avea treabã în altã par- fie. Risca sã ºi le rupã dupã ce s-
neau din ce în ce mai clare. „Ori- neaþa. Vãd cã te simþi mai bine. teptat sã iasã soarele de undeva te. Poate vine mâine sã reuºim cu a chinuit atât sã-i creascã.
cum nu e treaba mea!” gândi din Trebuie sã mai luãm câteva ana- sã o risipeascã. radiografia… Aºteptând rãspunsul lui Alex,
nou Ellise. Totuºi puse peria în lize, adãuga ea. Lui Ellise i-a plãcut Alex de la Ellise îºi mai potolise indigna- Ellise avea aceeaºi senzaþie ca
geantã ºi îºi înclinã capul spre - Bine,încuviinþã Ellise, ridi- început. A studiat atât de multe rea. S-a îndreptat cãtre Alex ºi atunci când învãþa la înot sãritu-
punându-i mâna pe umãr i-a spus: rile de la cea mai înaltã trambuli-
- Bunã, Alex! Sunt aici cu tine. nã. Nu ºtia cum o sã iasã, aºa cum
Eºti bine? Alex s-a oprit din legã- nu ºtia nici acum. Emoþiile aproa-
nat ºi ºi-a ridicat privirea cãtre ea. pe cã îi lãsase corpul inert. Doar
Pãrea obosit. Nu a rostit decât ochii îi mai putea miºca.
un „Da” încet, apoi a continuat Alex apropie foaia de ochi,
sã se legene. Orice altã încercare semn cã era interesat de ce vãzu-
de comunicare cu el a fost în za- se acolo, apoi îi apãruse un zâm-
dar. bet în colþul gurii. Ellise aºtepta
- Lasã-l, spuse bunica, uite- fãrã sã clipeascã ºi numai când
aºa stãm zile întregi, el acolo ºi Alex începu de-a binelea sã râdã
eu aici. Alte dãþi am vorbit ºi câte ºi sã se uite la ea mulþumit, ºtiu
jumãtate de zi, dar nu ºtiu ce are cã gãsise singurã soluþia. Fãrã
de când am venit în spital. îndrumãtori, fãrã psiholog, fãrã
Ellise i-a rãspuns cu un zâm- logoped.
bet în colþul gurii ºi s-a îndreptat Alex lãsase foaia cu desenul
spre desenele lui Alex. Le-a cer- deoparte ºi se ridicase, dându-i
cetat pe fiecare cu mare atenþie. lui Ellise faþa de masã. Aceasta i-
În unele apãrea iepurele alb cu o puse pe umeri, trecu încet în
negru ºi un ceas rãsturnat, în al- faþa lui, i-o înnodã sub bãrbie ºi îl
tele îi ieºeau muºte din piept, iar puse sã o strângã cu mâinile pe
in altele era el cu un turban pe lângã corp. Nu de alta, dar peleri-
cap înconjurat de câini, pisici ºi na trebuia sã-i strângã aripile aºa
ratoni. încât sã nu ºi le rãneascã trecând
- Pe acestea când le-a dese- de uºa îngustã a holului.
nat? întrebã Ellise pe bunicã, arã- Ellise îl luã de braþ pe Alex care
tându-i trei foi de hârtie. zâmbea fericit, þinându-ºi strâns
- De ieri mâzgãleºte la ele. Di- pelerina.
mineaþã mi-a zis cã trebuie sã fa- - Bunico, chemaþi asistentele,
cem liniºte cu toþii cã îi cresc ari- mergem la radiografie!
Florin Constantinescu - Coenaculum 1

16 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


„ MARIA DINU

Moldov reeditat dupã


82 de ani de la prima ediþie

s er pentine
re asupra „personajelor” sale mal.” Textul are ceva din tensiu- masaje care îi produceau aºa-fel
(majoritatea dau titlului prozelor), nea eroticã din poemele lui D. de excitaþii încît îºi scotea dantu-
reflexe ce þin de o anumitã galan- Trost, abstractizatã ºi transpusã ra ºi, despletindu-ºi pãrul, þipa ca
Moldov, Repertoriu, Ediþie terie ºi grandomanie a lumii bur- printr-un imaginar obiectual, sau din gurã de ºarpe.”
îngrijitã, prefaþã ºi cronologie de gheze, afiºate ostentativ. Hihã a din clocotul interior, colorat ºi Dar alte texte precum Citro-
Petriºor Militaru, Editua Aius, lui Rumache din proza omonimã, sonor din volumul lui Tristan nadã (O expunere automatã fa-
Craiova, 2017. animal domestic, este „îmbrãcat Tzara, Cinema calendar al ini- cutã la Secol), Filtru de silogis-
dupã tradiþii moºtenite”, iar mii abstracte, case (1920). Toto- me, Rina, Telegrame, 114, Vilma

D
Tania, Ny, Agnes, ªarica. Portre-
upã îngrijirea unor edi- Gogó, de o politeþe donjuanes- datã, clownul, frecvent în aceste sau Amintiri alcoolizate, despre tizatã într-un registru interogativ
þii precum Corp trans- cã, „începu sã salute cât mai gra- „schiþe paralogice” (probabil da- care am mai amintit, sunt situate sau sub semnul negaþiei („Nu
parent de M. Blecher þios toate doamnele ºi domniºoa- toritã trãsãturilor sale proteice ºi în direcþia prozopoemelor lui scuipi sânge, nu eºti romantiã.
(Aius, 2014) sau Opera poeticã rele din oraº, neuitând sã-ºi ne- nonconformiste, pe gustul lui Saºa Panã, incluse în volumele Iubeºti demonii ºi noaptea vrei sã
a lui Saºa Panã (Aius, 2015), ur- tezeascã mustaþa cu mâna stân- Moldov, el însuºi înzestrat cu „ta- apãrute cu câtiva ani înaintea mori, vrei sã trãieºti. De ce sã iu-
mate de Cãrþi de vizitã de Mad- gã, sã deschidã gura spre a arãta lent actoricesc”, cum mãrturiseºte Repertoriului lui Moldov: Dia- beºti la orele fixe, de ce ai vrut sã
da Holda (Aius, 2017) ºi Opera dinþii sãi de porþelan fin [...].” Ri- Saºa Panã în memoriile sale), tri- grame (1930), Echinox arbitrar mori? În care garderobã þi-ai uitat
poeticã a lui Constantin Nisipea- chis nu doar cã are „creierii înfã- mite la imaginarul burlesc dadaist. (1931), Viaþa romanþatã a lui sufletul?”), Katiuºca este un spi-
nu (Aius, 2017), Petriºor Militaru ºuraþi în galoane de colonel”, dar Atunci când nu existã reþinere Dumnezeu (1932). Când nu urmu- rit liber, în care clocotesc simultan
îºi opreºte atenþia asupra singu- e ºi posesorul unei „soþii înco- sau cenzurã eroticã („Copoii in- zianizeazã, Moldov recurge la un viaþa ºi moartea, adicã trãiri con-
rului volum publicat de Moldov: toºmânite în blãnuri”, descriere stinctelor pândesc adevãrul cap- imagism „hipermetaforizant” (Ion tradictorii duse la extremã. Rina,
Repertoriu (Aius, 2017). Moldov ce întreþine aerul superior al cu- tiv într’o capcanã comestibilã.”, Pop), orientat îndeosebi spre ca- posibil prostituatã, este sublimã,
este, de fapt, pseudonimul lui plului burghez. Pulka pare o în- citim în Filtru de silogisme), un drele celeste, nocturne, frecven- cãci frumuseþea ei pervertitã este
Marcu Taingiu (1907-1966), apro- truchipare a patetismul feminin personaj precum bãtrânul ªnax, te de altfel în întregul volum. Pro- expresia unei mari puritãþi: „RINA:
piat al lui Saºa Panã ºi cofonda- prostesc, cu fericirea ei îngustã, preocupat de însurãtoare, este iro- za Telegrame este un colaj de numele unei sfinte din celule cu
tor al revistei Unu ce a apãrut ini- fiindcã e mamã ºi soþie („e un ae- nizat pentru obsesia sa sexualã. imagini vizuale ºi auditive insoli- gratii de întuneric. Sufletul ei ca o
þial la Dorohoi. Precedat de ro- rostat de fericire oxigenatã care Descrierea aºteptãrilor ºi perfor- te, dar feerice, florale, în care ana- luminã, strãjuia pantele dintr’în-
manul Alfabet (A-B), din 1930, se mãsoarã în m3.”), dar ºi cu pa- manþei din noaptea nunþii este logiile incompatibile se armoni- sa. Avea în sânge otrava sãrutãri-
scos de Moldov în colaborare cu siunea, de un efect terapeutic, comicã, nu doar datoritã propor- zeazã într-o reþea organicã: „Ce- lor tarifate. În ochi, moartea se ro-
Saºa Panã, Repertoriu apãrea pentru lecturi lacrimogene: „un þiilor dorinþelor, ci ºi fiindcã, din rul e un nãvod cu licurici de alu- tia scrînciob.” Ea are farmecul per-
iniþial în 1935 ºi cuprinde „schi- balcon în stil oriental îi creºte în cauza efortului depus, lui ªnax îi minium prinºi în iazul întunericu- sonajului arghezian Tinca (ºi n-ar
þele paralogice” publicate de el prejurul gâtului unde are un de- albeºte subit pãrul vopsit ºi di- lui./ Greierii au furat þignalele ser- fi de mirare sã fie o influenþã asu-
în revista Unu. În Prefaþa aces- pozit de romane sentimentale. vorþeazã: „Mult aºteptata sarã genþilor pe cari le oferã – foarte matã, având în vedere admiraþia
tei cãrþi, reeditate nu întâmplãtor Lacrimile se scurg prin jgheaburi venise cu dimensiuni gigantice, muzicali – broaºtelor./ ªiragurile avangardiºtilor pentru Arghezi),
în 2017, când se împlinesc 110 ani special amenajate în colþul bal- iar noaptea de Iulie era flacãra. stelelor pulseazã bãtaia cerului în datoritã pasiunilor pe care le stâr-
de la naºterea lui Moldov, Petri- conului într’o lãdiþã cu cenuºã.” Perinile ºi cearºafurile naftaliniza- inima ochilor./ Luna este scuipa- neºte, fiind, din câte se pare, cau-
ºor Militaru traseazã principala Apoi accesorii precum umbrelu- te gîdilau nervii. ªnax deveni pom- tul cimitirului de tuberculoºi în za unui conflict între rivali. Vilma,
problemã pe care o ridicã scrieri- þele, evantaiele, pãlãriuþele, perii- pier. Incendiat de dorinþe, se rã- batista cerului./ Sub geamul de care dã titlul unei proze de trei rân-
le acestui autor avangardist cri- le, lanþul ceasornicului nu mai coria cu sudoarea ce-i curgea bordel al lunii, îngerii îºi prime- duri, este fecioara ale cãrei dorin-
ticii literare – raportarea mimeti- servesc unui scop anume, ci sunt abundent din pori. Din pãrul sãu nesc cãmãºile de crini.// De ce þe erotice îi alimenteazã fanteziile:
cã la modelul urmuzian –, având pur decorative, fac parte din fiin- vopsit, cerneala se prelingea pe dirijorul de orchestrã cautã prin- „Aceastã fatã cu pãrul colorat
în vedere admiraþia avangardiº- þa personajelor, devenind un fel albeaþa aºternutului. Zorile îl gã- tre orchetranþi un colac de salva- poartã povara unei virginitãþi ce
tilor pentru Urmuz, revendicat de excrescenþe ale acestora, sirã extenuat de sforþãrile fãcute.” re?” Similar, la Saºa Panã, aso- se vrea descãtuºatã. Viseazã bor-
drept precursor. Totodatã, Pre- atunci când cuplurile înseºi nu Discursul suprapune douã reali- cierile libere emanã armonie, na- dele în tramwaie ºi doarme goalã
faþa reprezintã prima reconstitui- par formaþiuni eterogene, ironie zãþi, una eroticã, evidentã, alta turaleþe, stridenþã sau neliniºte: pe clapele unui pian electric.”
re diacronicã a receptãrii critice a la adresa ataºãrii excesive ºi a lip- aluzivã, referitoare la un anumit tip „F// luturii, care danseazã noap- Aºadar, reeditarea volumului
operei lui Moldov. sei de independenþã: „Cirip e de scriiturã ºi la aºa-zisa plãceri tea în jurul becurilor, se adunã Repertoriu de Moldov este sem-
Lectura acestor „schiþe para- noua soþie a lui Drîngã, agãþatã ale scrierii ºi ale lecturii transfor- ziua împrejurul becului solar. Dar nificativã nu fiindcã ar schimba
logice” dovedeºte totuºi, cã de coada dreaptã a fracului sãu.” mate în dezamãgire. Ironia la adre- câte milioane nu-ºi lipesc de el imaginea avangardei istorice –
Moldov, deºi se plaseazã indu- Pe lângã parodierea lumii bur- sa eforturilor bietului ªnax este fularul ariilor de polen. Aceste situaþie subliniatã de Petriºor
bitabil în zona urmuzianã, el este gheze ºi a distrugerii tehnicii orientatã spre resursele ºi efortu- cadavre sunt adevãrata cauzã a Militaru în prefaþã, unde îl citea-
influenþat, în egalã mãsurã, de portretistice din convenþia tradi- rile unei anumite literaturi, îmbã- petelor sonale// Î// n Olanda grã- zã în acest sens pe Ion Pop –, ci,
poezia avangardistã a vremii sale. þionalã, prozele lui Moldov in- trânite ca personajul însuºi, de- dinii mele domneºte regina nop- o datã, pentru cã reprezintã încã
Dacã Urmuz trãieºte criza limba- clud o puternicã laturã eroticã, ductibilã din ultimele imagini ale þii. Noaptea, ea îþi desveleºte un o confirmare a importanþei mode-
jului ºi implicit a literaturii, pro- absentã, însã, la Urmuz ºi dizol- scurgerii vopselei-cearnealã pe decolteu de friºcã ºi un parfum lului urmuzian pentru scriitorii
punând o reformã radicalã a dis- vatã în scenariile onirico-bahice. aºternuturi. Eºecul lui ªnax în ac- de vis. ªi toate florile adorm cu- avangardiºti ºi, în al doilea rând,
cursului literar, Moldov o depã- Asemenea ceilalþi autori supra- tul erotic este eºecul destinat unei minte sub veghe reginei ce le-am susþine existenþa unui dialog in-
ºeºte, îndreptându-se în altã di- realiºti, erosul ºi sexualitatea scriituri contrafãcute, care mizea- dãruit.”, citãm din poemul Post trinsec al avangardiºtilor, care
recþie. Nu atât o conºtiinþã criti- sunt la Moldov o manifestare a zã pe cantitate ºi presupune efort scriptum, dedicat de Saºa Panã depãºeºte graniþele relaþiilor de
cã se aflã în prozele sale, cât una libertãþii ºi înlãturãrii constrânge- ºi construcþie, ºi mai puþin talent lui Moldov. colaborare, susþinere reciprocã ºi
detaºatã ºi binedispusã, care pa- rilor, atât la nivel creator, imagi- ºi spontaneitate, de unde starea Interesane sunt ºi personajele amiciþie din planul concret, fizic,
rodiazã pe lângã temele, motive- nativ, cât ºi moral. Proza Amin- de extenuare finalã. Altfel spus, în feminine – Katiuºca, Rina, Vilma ºi se extinde în zona scriiturii, a
le, imaginile unei literaturi-cliºeu, tiri alcoolizate stã sub semnul viziunea lui Moldov, literatura tra- –, de aceeaºi esenþã misterioasã operei, ca formã de comunicare
îndeosebi o lume falsã, cu refle- rememorãrii ºi este o descriere diþionalã, mai exact cea confesiv- ca protagonistele lui Saºa Panã, pe un nivel superior.
xele ºi obiceiurile ei. Regãsim în transfiguratã de starea dionisia- terapeuticã, este golire interioarã
miniprozele sale aceeaºi „tehni- cã a celor trei personaje neindi- sau descãrcare de umorile colec-
cã” urmuzianã, suprarealistã în
fond, bazatã pe asocieri de lim-
vidualizate, ieºite din „aburul tate în timp, dar ºi un mijloc de Concursul Naþional de Poezie
butoiului-restaurant”, a cãror autoiluzionare cã scrisul aduce
baj care compun descrieri fizice
caricaturale, ºocante, însã absur-
hoinãrealã nocturnã aduce la su- împlinire. „Constantin Nisipeanu”,
dul la Moldov atinge pe alocuri
prafaþã trãiri din „beciul instinc-
telor” ºi dorinþe care „ating re-
Regãsim, totuºi, ºi sexualita-
tea manifestatã în formele ei pri- ediþia a IV-a (2018)
C
note bogziene, mai puþin revol- corduri”. Decãtuºarea eroticã nu mare tocmai într-o prozã tragico-
tate ºi sfidãtoare, ce-i drept. Dacã oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este
este încã totalã, cãci trezirea im- micã dedicatã memoriei lui Urmuz.
Bogza îºi încheia brutal celebrul organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nu
pulsurilor e defulatã prin consu- ªmaie, personajul eponim, este
Poem ultragiant din volumul au publicat pânã acum un volum de versuri.
mul alcoolului („Instinctele lãtrau ironizat pentru cã nu face faþã
Poemul invectivã (1933) – „Ser- Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-
în coteþe ºi oamenii se regãseau poftelor soþiei sale, care practicã
vitoare cu sexul ca o mâncare de plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un
întâi în alcool.”) precum în textul zoofilia, asemenea protagoniºti-
pãtlãgele vinete/ Scriu despre plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele
Luna ºi salonul, unde o întâlnire lor din volumul de versuri al lui
tine poemul acesta/ Pentru a face ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de
burghezã se prelungeºte spre Geo Bogza, Poemul invectivã, ce
sã turbeze de ciudã fetele burghe- telefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã este
miezul nopþii. Salonul în care „un întreþin relaþii sexuale cu raþe,
ze/ ªi sã se scandalizeze pãrinþii cazul).
pian cântã astmatic”, iar „lampioa- câini, bivoli sau castraveþi. Soþia
lor onorabili/ Fiindcã deºi m-am Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018,
ne incendiate se multiplicau în lui ªmaie preferã þapii: „Soþia lui
culcat cu ele de nenumãrate ori/ pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj,
oglinzile apelor: ROªºººii.” devi- avea o deosebitã predilecþie pen-
nu vreau sã le cânt/ ªi mã urinez 200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie
ne un spaþiu al notãrii dorinþelor tru þapi ºi ura de moarte caprele.
în cutiile lor de pudrã/ În lingeria 2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro
erotice combustive, tãioase, aci- Nopþile cu lunã ºi le petrece în
lor/ în pianul lor/ ªi în toate cele- Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”
de, tipice suprarealismului – „Fe- tovãrãþia unui þap, cãruia îi mîn-
lalte accesorii care le formeazã este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi-
tele stãteau în vitrine de lut, hai- gîia drãgãstos, cu o voluptate de
frumuseþea.” –, Moldov se dis- turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi
te încinse cãutau cu ochi oblici Mesalinã, barbiºonul á la Henri
treazã, proiectând prin deforma- Maria Dinu – critic literar.
opiumul din carnea cu preþ maxi- IV, cu care îºi fãcea cîteodatã

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 17


C „ FLORIN COLONAª
ãtre sfârºitul celui de-
al nouãsprezecelea se-
col au loc în societate
nu numai o serie de frãmântãri
sociale, cum ar fi grevele sau mi-
graþia populaþiei din zonele mai
puþin dezvoltate, þinta finalã re-
prezentând-o lumea aceasta pes-
un pionier al Art-Nouveau:
te care plana spectrul îmbogãþirii
într-un timp scurt, dar ºi eviden-
te frãmântãri în sfera artelor, ex-
Victor Horta
s er pentine

trem de vizibile fiind cele din sfe- Sf. Ecaterina din rondul Arcului mini naturale, ca ºi utilizarea ma- numerelor 3-4 semnatã de Ludo-
ra literaturii ºi mai ales a poeziei, de Triumf, în cel mai pur stil neo- terialelor clasice alãturi de cele vic Basarab, dovedesc prin arta
dar ºi a picturii ºi a muzicii. românesc (Piaþa Victoriei) ºi o alta moderne. A fost primul care a in- lor entuziasmul pentru noul cu-
Apare revoluþia produsã de foarte aproape, Casa G.M. Stoe- trodus fierul în construcþiile par- rent prelucrând cu talentul lor
filmele fraþilor Lumiere care pro- nescu. ticulare utilizat mai cu seamã la elementele specifice ale tradiþi-
moveazã cultul imaginii fixate pe Fascinat încã de copil de de- edificiile industriale (gale, hale, onalismului românesc.
un suport. Fenomenul începuse sen ºi arhitecturã, Victor Horta sere). Faþadele sale au plasate
cu câteva decenii mai înainte prin (n. 6 ianuarie 1861, Gent - d. 9 ferestre fãrã o geometrie, dar pro-
imaginile fixate pe sticlã, cupru septembrie 1947, Etterbeek) este porþionate sunt spaþiile de lumi-
sau pe hârtie. Se naºte o modã unul din cei cincisprezece copii nat. Casa scãrii surmontatã de
care devine chiar o etichetã a ai cizmarului Petrus Horta ce ºi- un plafon vitrat devine axa com-
modului de viaþã. Individul po- a început studiile de arhitect în poziþiei spaþiale. Prin aportul de
zeazã singur, cu familia sau cu oraºul natal pe care le continuã luminã în inima construcþiei se
colectivitatea în care acþioneazã. la Bruxelles, urmând apoi anii de oferã privirii o panoramã fãrã ob-
Revoluþia ºtiinþificã ºi tehnolo- lucru în atelierul arhitectului fa- stacole ale unui întreg etaj, din
gic-industrialã capãtã dimensiuni vorit al lui Leopold al II-lea, Al- stradã pânã în grãdinã. Acest
care creeazã noi discipline ºi di- phonse Balat, pe care îl va se- element reprezintã o componen-
recþii de cercetare. În aceastã reu- cunda la construcþia grandiosu- tã a artei japoneze (redescoperi-
niune de factori favorizanþi, apar lui edificiu aº Muzeului Regal de te dupã 1860) care aduce o nouã
noi curente în care artele vizuale, Belle Arte (în forma actualã concepþie asupra naturii, asupra
arhitectura, muzica, dansul se ali- având trei etaje supraterane ºi creaþiei artistice, ceea ce repre-
niazã. Astfel, se înfiripã arta nouã opt subterane!). Este un lector zintã sâmburele noului curent
sau arta 1900 bazatã pe funda- atent al tratatului Conversaþii Art-Nouveau.
mentul ideilor estetice europene despre arhitecturã, elaborat de Prin ce se mai remarcã vila
ale sfârºitului de secol XIX ºi ale Viellet-de-Duc, maestrul lui Le- Horta? Prin balcoanele suspen-
începutului de secol XX. Miºca- comte de Nouy – cel care a re- date ale faþadei, masa din sufra-
rea cuprinde spiritele ardente ale staurat Mãnãstirea Curtea de gerie cu folosinþele ei secrete:
artei din mai multe þãri, flacãra Argeº ºi Biserica Trei Ierarhi din încãlzitorul de mâncare ºi tele-
creaþiei cuprinzând rapid teritorii Iaºi. Un prim succes al carierei fonul, oglinzile ºi reflexul lor spre
variate într-o idee comunã care ºi al orientãrii sale socialiste este infinit plasate pe scarã ºi, în sfâr-
însã a avut diferite denumiri: Se- comanda sediului Sindicatelor ºit, acel pisoar alb din metal, in-
cession sau Jugendstil în aria muncitoreºti din Bruxelles – stalat în dormitor lângã pat, într-
germanã, Modern Style în cea Maison du Peuple (1895), adicã o trapã care se deschide lateral,
englezã, Floreale în Italia, Juven- a omului care va deveni creato- ustensilã de folosinþã nocturnã
tud în Spania, coup de fouet (li- rul stilului coup de fouet. Seria în cazul unei maladii a prostatei
teral „loviturã de bici”) în Belgia, succeselor continuã cu Casa de care arhitectul suferea cu si-
Tiffany style în America, szeces- Autrique, cu hotelurile Tassel guranþã. Oricum obiectul are
szio în Ungaria, Nieuwe Kunst în (1893), Solvay (1894) ºi van Eet- acum valoare artisticã dacã þi-
Olanda, Mir Iskusstva în Russia, velde (1895), dar ºi Gara Centra- nem cont de faptul cã Marcel
Stil Kalevala în Finlanda, ªiro- lã din Bruxelles sau Muzeul de Duchamp l-a expus, de astã datã
Uma în Japonia, iar în Franþa – Artã din Tournai. În mod clar din porþelan, sub titlul Izvorul la
Art Nouveau. Existã desigur aceste proiecte i-au adus satis- expoziþia din 1913 fiind astãzi ci-
uºoare diferenþe între diferitele facþii profesionale, dar ºi finan- tat drept o lucrare de avangar-
arealuri artistice, dar linia gene- ciare pe masurã. Victor Horta nu dã. În finalul acestui articol de-
ralã a fost aceeaºi, linia modernã, a fost doar un constructor al spre un zeu al artei moderniste
concepþia nouã, curajoasã, în celor avuþi, ci ºi-a îndreptat aten- aº cita un element al artei 1900
abordarea operei artistice stimu- þia ºi spre starea a treia edificând de la noi, revista Ileana, tinerii
lând primii paºi spre apariþia avan- o ºcoalã într-un cartier sãrac ca foºti învãþãcei la Munchen care
gardei care a marcat toate disci- ºi acel sediu al Partidului Mun- fac ilustraþia revistei, începând
plinele artistice. Efectul s-a do- citoresc despre care am amintit cu ªtefan Luchian care semnea-
vedit tocmai în rolul de a realiza o mai sus. În deplinã glorie linia zã coperta primului numãr, con-
sintetizare a ideilor revoluþiona- sa caracteristicã va fi cultivatã tinuând cu ilustraþiile ºi frontis-
re nu numai cuprinse în sfera ar- cu repeziciune nu numai în pa- piciile lui Kimon Loghi, Nicolae
telor, ci prin reflectarea lor în sfe- tria sa, dar ºi în întreaga Europã. Vermont sau Constantin Arta-
ra social-politicã. Un arhitect atât de renumit nu chino, ca sã nu uitãm coperta
Cam pe la 1870 socialistul uto- putea sã nu aibã ºi aspiraþia de a
pic englez William Morris în lu- avea propria casã. În 1898, el cum-
crarea sa Arts and Crafts lansa pãrã douã parcele cu gândul de a
sloganul „artã în toate” insistând construi casa ºi atelierul. Funcþi-
asupra „frumosului în obiectele onalitatea s-ar traduce prin douã
de folosinþã zilnicã”. La 1900, so- faþade diferite. În 1906, mãreºte
cialismul sub flamura roºie învol- casa, pentru ca în 1919, dupã se-
buratã de uraganul revoluþiei bã- jurul sãu american vinde o parte,
tea la porþile bãtrânului conti- iar atelierul îl metamorfozeazã
nent. Morris nu a fost însã un într-o locuinþã burghezã. Dupã ce
utopist pãrãsit pe o insulã nelo- s-a deschis, în 1969, pentru pu-
cuitã. Între cei convinºi de sim- blic s-a constatat cã scara locuin-
biotica legãturã dintre artã ºi ar- þei, prevãzutã pentru trei persoa-
hitecturã, element benefic în pro- ne, nu rezista afluxului de vizita-
gresul societãþii se vor numãra ºi tori ºi risca sã se prãbuºeascã.
marii maeºtrii ai modernismului în Astãzi numãrul maxim de persoa-
artã, avangardiºtii Ludwig Mies ne admise este limitat la 45, nor-
van der Rohe, Walter Gropius mã prevãzutã dupã consolidarea
sau Henry van de Velde ºi mai scãrii în 1992. Interiorul, înce-
aproape de zilele noastre Le Cor- pând cu ornamentele din lemn
busier ºi Oscar Niemeyer. Între sau metalice ale uºilor, ale feres-
aceºti militanþi ai artei pentru toþi trelor ºi, desigur, ale scãrii poartã
se înscrie ºi arhitectul belgian amprenta liniei Art-Nouveau.
Victor Horta, a cãrui casã de pe Pânã la amãnuntul de tipul clan-
rue Americaine din cartierul Saint þelor, al încuietorilor, robinetelor
Gilles din Bruxelles va fi fost înãl- instalaþiilor sanitare, componen-
þatã între anii 1898 ºi 1900. Tot în telor de calorifer – toate au în
1900, arhitectul Eugen Albu înãl- designul lor elementul modern.
þa în Bucureºti Casa Al. Djuvara ªi aici ca ºi în marile sale lu-
din reajma pieþei Rosetti. Arhitec- crãri, pentru Horta a fost impor-
tul Ion Berindei ridica Leagãnul tantã aducerea unei maximale lu-

18 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018


„ MIMOZA AHMETI

poeme
Scrisoare pentru ªi creierul, acel demon magic
Plânge acum
Acum am crescut.
mami

u niver salia
Ce pãcat
Mami, Sã vezi demonul plângând! Hârtie
Nu lãsa pe nimeni în afarã de
tine sã citeascã aceastã Nu vreau sã scriu despre
scrisoare. În afara ºi înãuntrul despãrþirea ta,
Nu pentru cã ar fi secretã, pur ºi
simplu nu sunt încã suficient de
meu Despãrþirea nu meritã sã-þi fie
muzã
puternicã Pentru cã versul tãu schimbã
Sã mã descurc cu ceea ce îþi În afara mea
Lumea întreagã se roteºte în semnale
spun Pânã ºi cu cea mai rece ºi mai
Tirana este aceeaºi de luptã ºi viseazã.
îndepãrtatã stea.
odinioarã
Aleile înguste ºi casele joase Dar înãuntrul meu
Vocea ei rãsunã. O bucatã albã de hârtie,
Strãzile iernatice obositoare, complet albã,
O clãdire de cincisprezece etaje Cu o patã albastrã, o patã
în mijloc În afara mea
Ei iubesc, omoarã, dau naºtere albastrã în colþ
Construitã asemenea utopiei Este versul pe care ar trebui sã
mele La milioane.
Dar înãuntrul meu îl dedici
Paznici la colþurile strãzilor în Plecãrii ei...
apropierea ambasadelor Iubirea
Poliþie – ciocãnitoare ale unui Crima
iunie pal. Naºterea
Sunt la fel de active. Întrebare retoricã
Simt cum ceva e pe cale sã se pentru Comrade X
întâmple, mami
Guvernul nu a fost niciodatã Aºteaptã o clipã ªtii bine sã ascunzi
atât de mult împotriva Aºteaptã o clipã, frigurile vor Paloarea obrajilor tãi cu fard

M
oamenilor cânta în interiorul meu, Dar cum intenþionezi sã ascunzi imoza Ahmeti (nãscutã în 1963) este o scriitoare albane-
Niciodatã nu a fost mai la Mici suspine se vor auzi, Paloarea sufletului tãu? zã. Nãscutã în Kruja, ea a fost consideratã unul dintre
ordinea zilei trãdarea dintre îngrozitor de subtile, copiii teribili ai anilor ’90. Dupã cele douã volume de
oameni În înãlþimile creierului, din versuri de la sfârºitul anilor ’80, cele 53 de poeme din colecþia Deliri-
Niciodatã mai multe femei
pierdute ºi goale
golurile inimii... Cântec um, Tirana 1994 (Delirium) a atras atenþia publicului. Poezia Mimozei
Ahmeti a fost bine primitã de noua generaþie de cititori, fiind pentru
E un timp al rupturii.
Nu au alunecat noapte de Stai departe de mine! De ar fi sã creºti prima datã pe aceeaºi lungime de undã cu cultura occidentalã. Cea
noapte într-un somn atât de Nu te uita la mine Nu ca o floare mai recentã carte a ei se numeºte Polenizarea florilor (The Pollina-
adânc. Sunt teribil de frumoasã Ci ca un vulcan. tion of Flowers). Ahmeti a fost tradusã în italianã, francezã ºi engle-
Ai fi orbit... zã. Chiar dacã este cunoscutã pentru poemele sale, a scris ºi poves-
Îþi spun, mami, pericolul mã De ar fi sã te înalþi tiri scurte sau articole. Ea s-a aventurat ºi în muzicã, participând la
ademeneºte, Cu lacrimi goale, Nu ca o pasãre diferite festivaluri de muzicã albanezã ºi de asemenea a pictat câteva
Cu zâmbetul fãrã dinþi al unei Unde lumina tremurã Ci ca soarele, nuduri. Ea a fost candidatã a partidului democratic albanez la alege-
iubiri aprinse Strãluceºte ºi cade rile din 2001, nefiind aleasã. Ahmeti a câºtigat Festivalul Naþional de
Cu o fisurã în caracterul ei În profunzimile pieptului De ar fi sã cazi Poezie din San Remo, din anul 1998, organizat de Rai Uno. De ase-
Parte a unei societãþi fisurate Faþa mea plânge Nu ca o frunzã menea a apãrut în a doua ediþie a versiunii albaneze Dansând cu
Îmi oferã slujbe, multe ale Cu ochii privind drept. Ci ca fulgerul. stelele ( Dancing with the stars).
prietenilor ºi cunoºtinþelor mele Traducere din limba englezã ºi prezentare
Toate cu nume mari în Mister al frumuseþii, Lasã-mã sã fiu
societate, dar mici în tumultul Floarea, pasãrea ºi frunza. de Anca ªerban
Victima ta sifoneazã apã din
trãirilor oaza ta,
Ajutându-mã sã mã ridic, ªi înfloreºte, murind înãuntrul
folosindu-mã tãu.
Dar cauzându-mi cãderea,
neridicându-mã deloc. Acum îmi amintesc ce este:
Este ceea ce îmi displace ºi acel
Dragã mami, ascultã-mã, nu-þi ceva pentru care aº muri,
face griji, În vreme ce amintirea mea, o
În legãturã cu versurile mele pãdure doborâtã de furtuni
Le voi tãia, le voi sfãrâma, Ale refacerii sinelui
Ca o maºinã de mãcinat. M-a fãcut bucãþele.
(1985)
Închide uºile ºi ferestrele
Þine copii de-o parte ca sã nu
Simþuri, simþuri vadã
Frigurile au început, tremur
Simþuri, o primele mele victime Sunt teribil de frumoasã în
Sunteþi iar deschise, absorbiþi, acest numãr ca de sfinx,
curãþate Cu sânge angelic în venele
Reveniþi la viaþã mele.
Creierul vostru vã foloseºte ca Îndur suferinþe de nesuportat.
un demon Stai de-o parte!
Tentat de crima insensibilã de a Vei fi orbit!
judeca. Mister al frumuseþii,
Simþuri, o victimele mele sacre Victima ta a sifonat apã din oaza
Aºa sunteþi din nou astã searã, ta,
Lucide, ªi a înflorit ºi a murit în
(O Doamne, cât de frumoase interiorul tãu...
sunteþi când sunteþi lucide)
Voi extrageþi ºi absorbiþi, dar nu
gãsiþi nicio împlinire Moarte
Nimic nu vã corespunde, nimic O, liniºte eternã ºi
nu vã aparþine, atotputernicã,
ªi totuºi, dragele mele, voi Din tine mã ridicam, într-o
trebuie sã daþi. încercare
Dar astã searã, cu toate cã vreþi De a mã întoarce la tine
sã daþi, nimeni nu vã aºteaptã, Dar mult mai grea este
Nimeni nu vã vrea, o simþurile întoarcerea
mele. Eram copil pe atunci Florin Constantinescu - Genom 2

, serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018 19


„ IOANA REPCIUC

Unirea... între muzee etnografice


(Moldova, Oltenia, Maramureº, Basarabia)
S
emnificaþiile Centenaru-
lui pentru prezentul so-
cietãþii româneºti au fost
ºi vor mai fi analizate de specia-
nthropos
a nthropos

liºti, dar, dincolo de conexiunile


dintre marele eveniment ºi actua-
litate, reflecþiile despre Unirea din
1918 au o facturã eminamente co-
memorativã. Muzeele etnografi-
ce, înregistrând caracteristicile
civilizaþiei rurale româneºti, ofe-
rã o imagine grãitoare asupra di-
verselor areale etno-culturale ce
au intrat în compoziþia noului stat
naþional cu asemãnãrile ºi deo-
sebirile lor. Sunt prin urmare bi-
nevenite expoziþiile comparative
care aduc în faþa publicului pro-
be ale continuitãþii carpato-danu-
biano-pontice în ipostaza cea mai
concretã, cea a culturii materiale,
oferind astfel o alternativã pal-
pabilã sterilei pompe aniversare
în care din inerþie alunecã deseori tate: 1918-2018, conceputã la
discursurile rostite anul acesta în iniþiativa secþiei de etnografie a
diverse foruri. Muzeului Judeþean Gorj „Ale-
Muzeul Etnografic al Moldo- xandru ªtefulescu”, Târgu Jiu,
vei, din cadrul Complexului Mu- care a reunit exponate din insti-
zeal Naþional „Moldova”, Iaºi, ºi- tuþia iniþiatoare, alãturi de obiec-
a deschis porþile pentru a primi te din patrimoniul muzeului-gaz-
începând cu data de 27 martie o dã ºi din cel al Muzeului Jude-
valoroasã expoziþie de covoare þean de Etnografie ºi Artã Po-
basarabene, piese din patrimoniul pularã din Baia Mare. Sub egida
Muzeului Naþional de Etnografie concepþiei cã civilizaþia sãteas-
ºi Istorie Naturalã din Chiºinãu, cã a fost fundamentul statului Covor din Basarabia cu
expoziþie intitulatã sugestiv Ima- român unitar modern, cele trei pãsãri
ginea lumii þesutã în lânã. Ex- muzee ºi-au propus sã sublinie-
ponatele, majoritatea datate în pulare) au reuºit sã contureze un
Detaliu covor din Basarabia - pomul vieþii ze elemente exponenþiale din via- discurs expoziþional coerent.
secolul al XVIII-lea ºi al XIX-lea, þa ruralilor din nordul, estul ºi
nu sunt doar o mãrturie a rãbdã- Organizatorii au mizat pe mar-
ne locuitorilor de pe cele douã zoomorfe ºi vegetale. sudul spaþiului autohton. Aces-
rii ºi a simþului estetic al þesãtoa- carea complementaritãþii mascu-
maluri ale Prutului. Aºezate alã- În acelaºi spaþiu generos al te elemente, deºi aparþin unor
relor din cealaltã parte a Prutului, lin – feminin în virtutea legilor
turi de vechile covoare þesute în Palatului Culturii din Iaºi, ce gãz- domenii diferite ale culturii ma-
ci devin astãzi adevãrate dovezi imaginarului tradiþional conform
Moldova din dreapta graniþei, ele duieºte Muzeul Etnografic al teriale tradiþionale (stâlpi de
ale percepþiei despre naturã ºi cãruia bãrbatul primeºte statutul
sunt dovada de neocolit a spiri- Moldovei, a fost inauguratã pe casã din arhitectura þãrãneascã,
spirit, despre vãzutul ºi nevãzu- de „stâlp al casei”, iar femeia în-
tului comun, iar comparate cu ar- 31 martie expoziþia Sat ºi socie- textile de interior ºi costume po-
tul lumii în care au fost plãsmui- deplineºte rolul principal în spa-
tizanatul recent, îºi vãdesc arhai-
te, despre materiale, tehnici de- þiul domestic. Ambele principii
citatea ºi autenticitatea, pledând
corative, principii de organizare asigurã însã, prin funcþii specifi-
pentru rafinament ºi bun-gust
cromaticã, idealuri estetice comu- ce, continuitatea neamului ºi
mai ales datoritã cromaticii sobre
contribuie la trãinicia raporturi-
obþinutã pe baza coloranþilor ve-
lor simbolice care-l leagã pe ro-
getali.
mân de vatrã ºi generaþiile între
Din fondul general-românesc
ele. Rãzboiul de þesut cu care fe-
de simboluri arhaice se pot re-
meile construiesc obiectele ce
gãsi pe covoarele expuse faimoa-
decoreazã ºi încãlzesc gospodã-
se ornamente vegetale ca pomul
ria are un corespondent în rãz-
vieþii, bradul sau spicul de
boiul dus de bãrbaþi cu scopul
grâu, printre care apar pãsãri
reunirii unei obºti mai cuprinzã-
abia schiþate. Dintre ornamentele
toare. Acest inedit concept expo-
antropomorfe impresioneazã sti-
ziþional a fost ilustrat deopotri-
lizãrile spiritelor protectoare, ma-
vã, de exemplu, de costumele
terializãri sui generis ale nume-
transilvãnene cu prezenþa croma-
nalului chemat prin imaginarul
ticii roºu-galben-albastru, stâlpii
plastic sã vegheze asupra spa-
Covor cu hora din Maramureº „cu meri” din arhaica arhitecturã
þiului domestic conform menta-
a Gorjului, „horele” ºi „cãtanele”
litãþii tradiþionale. Exponatele de
de pe covoarele maramureºene
la Chiºinãu demonstreazã de
sau „roatele” alese pe scoarþele
asemenea capacitatea þesãtoare-
moldoveneºti. Expoziþia itineran-
lor de a imagina tranziþia inge-
tã va ajunge la Târgu Jiu în luna
nioasã dintr-o categorie orna-
Detaliu din covor din Basara- mai, iar spre sfârºitul verii va po-
mentalã într-alta, cum ar fi omul-
bia - omul mascat posi la Baia Mare.
pom sau omul mascat cu motive
Provenind din cele mai arhai-
ce zone etno-folclorice ale þãrii,
obiectele de patrimoniu expuse
acum la Iaºi au darul de a rea-
minti cã, oricât de important ar fi
fost aportul elitelor în edificarea
ambiþiosului proiect politic de
acum un secol, argumentele et-
nografice îºi au rolul lor de multe
ori insuficient cunoscut. Dacã ºi
naþiunea românã este o „comu-
nitate imaginarã”, dupã celebrul
verdict al lui Benedict Anderson,
atunci muzeele etnografice au
menirea sã ne dezvãluie astãzi
imaginarul care a condus la Ma-
rea Unire, pentru ca membrii ei sã
se cunoascã ºi mai bine.

20 , serie nouã, anul XX, nr. 4 (234), 2018