Sunteți pe pagina 1din 24

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 8-9 (226-227) • 2017 • 24 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
Ionel Ciupureanu 60
Semneazã:
l Claudiu Komartin l Aurelian Zisu
l Octavian Soviany l O. Nimigean
l George Popescu l ªtefan Bolea
Foto: Cosmin Bumbuþ

l Nicolae Coande l Silviu Gongonea


l Petriºor Militaru
n NICOLAE MARINESCU

AVANTEXT
Nr. 8-9 ((226-227
226-227
226-227)) • 2017
2017
Constantin Lecca,
Nicolae MARINESCU: Constantin Lec-
ca, un model de umanitate dezirabil l 2

MIªCAREA IDEILOR
un model
de umanitate
Ionel Ciupureanu 60
Dosar coordonat de Nicolae Marinescu
Ionel CIUPUREANU: „Accept sã pu-
blic niºte texte care nu mi se par proaste,

dezirabil
a rvantext

dar cum bine ºtii, asta nu e de ajuns cã sã


fie poezie adevãratã…” l 3
Ionel CIUPUREANU: Poeme l 4
Nicolae COANDE: Poet de Hades l 5

P
e 25 septembrie 1839, apãrea Nr. sã binevoiascã iar a-1 patrona atât Dum-
Silviu GONGONEA: Amos (retrospec- 52, ºi ultimul, al primei reviste de nealor, cât ºi alþi iubitori de noutãþi ºi Revista de culturã editatã de
te

tiv) l 5 culturã din Oltenia, Mozaikul, lecturã, fagãduindu-mã ºi eu din parte-


Claudiu KOMARTIN: Ionel Ciupu- scoasã din iniþiativa ºi pe cheltuiala pro- mi, pe lângã adaosul novitatelor, ce va AIUS Printed
reanu, un autentic poet al degradãrii ºi fesorului Constantin Lecca, de la ªcoala coprinde, încã o coalã pe toatã
al incomunicabilitãþii l 6 Centralã din Craiova, sorã mai tânãrã a ilus- sãptãmâna; adecã va ieºi de douã ori pe
Aurelian ZISU: Prietenul meu, poetul trei ªcoli de la Sfântul Sava din Bucureºti. sãptãmânã, câte o coalã odatã. Apare sub egida Uniunii
Ionel Ciupureanu l 6 Cele douã instituþii erau chemate sã punã Puind dar toatã încrederea mea Scriitorilor din România
Octavian SOVIANY: Un franctiror sin- în operã programul de modernizare a so- asupra bunei voinþi a scumpilor Patrioþi
guratic l 7 cietãþii româneºti prin dezvoltarea culturii ºi aºteptând cu nerãbdare acea zi a
George POPESCU: Poeticul – mizã ºi române dupã model european, conceput reînceperii, cu supunere mã recomand.
probã a derivei comunicaþionale a lumii de Societatea literarã, cu caracter secret, 1839 septemvrie 25, Craiova
reale l 8 întemeiatã în 1827, la Goleºti, de marele
boier Dinicu Golescu, împreunã cu Ion Constantin Lecca DIRECTOR
ªtefan BOLEA: Morþii se îngroapã în-
tre ei l 9 Heliade Rãdulescu ºi Stanciu Cãpãþânea- Nicolae Marinescu
O. NIMIGEAN: Stupoarea de a exis- nu, cel care va deveni, din 1828, directorul Cu umor, în acelaºi numãr, apelul expli-
ta l 9 fondator al primei ºcoli de grad mediu din cit cãtre cititori va fi susþinut de o anecdo-
Bãnie ºi din întreaga Oltenie. tã destinatã sã le motiveze solidaritatea în REDACTOR-ªEF
Apariþia Mozaikului s-a datorat forma- susþinerea valorilor culturale naþionale: Petriºor Militaru
BELETRISTICÃ þiei europene a lui Constantin Lecca – bur-
Bogdan ISTRATE: Poeme l 10 ghez capabil sã se miºte cu dezinvolturã Cei ºase cãrunþi SECRETAR DE REDACÞIE
între Braºovul natal, unde învãþase carte Gazetele americane se plângeau ne-
CRONICA LITERARÃ româneascã în ªchei ºi germanã la gimna- încetat cã abonaþii lor plãtesc rãu, de Maria Dinu
Ion BUZERA: Poezia ca fãrâmiþare ziul sãsesc sau Buda, unde va deprinde aceea una dintr-însele povesteºte
(deliberatã, experimentalã) de sine l 11 „mãiestria zugrãvelii, adicã pictura”, dar urmãtoarea întâmplare. Un cãlãtor REDACTORI
IN MEMORIAM ºi arta tipograficã ºi editorialã pe lângã alt tânãr, ce acum întâiaºi datã intrase în Cosmin Dragoste
ªtefan VLÃDUÞESCU: Idei critice ce braºovean, cãrturarul Zaharia Carcalechii, lume, se sui într-o trãsurã de poºtã în
care îl va coopta între colaboratorii revis- care mai aflã ºase cãlãtori, de tot bãtrâni Mihai Ghiþulescu
ne rãmân de la profesorul ºi criticul lite- Daniela Micu
rar Ovidiu Ghidirmic l 12 tei Biblioteca româneascã, pe care o edi- ºi cãrunþi. Cel mai tânãr dintr-înºii se
ta acolo, ori Viena – Craiova – Roma sau pãrea cã ar fi vãzut vr-o optzeci de ierni.
Bucureºti, care i-au deschis noi orizonturi Cãlãtorul fu curios a afla cum puturã REDACTORI ASOCIAÞI
LECTURI de cunoaºtere. Determinant a fost ºi me- concãlãtorii sãi sã ajungã la o aºa
Maria DINU: Naufragierea în cotidia- diului intelectual craiovean constituit în adâncã vârstã ºi se întoarse mai întâi Denisa Crãciun
nul irespirabil l 13 jurul ªcolii Centrale, reunind prestigioºi cãtre cel ce se pãrea a fi mai bãtrân. Gheorghe Fabian
Andrei POPA: Piatra Filosofalã, în dascãli formaþi în ºcoli Apusene, dintre Acela povesti cã a trãit totdeauna prea Silviu Gongonea
viziunea lui Israel Regardie l 14 care amintim pe Grigore Pleºoianu, cumpãtat, a mâncat numai legume ºi a
Iulia ROªU: Insula melc ºi cele trei Luiza Mitu
Florian Aaron, Grigore Mihãescu sau Ioan bãut apã. Tânãrul ascultãtor se spãi-
universuri neîtrerupte l 14 Maiorescu, tatãl marelui critic Titu mântã de aceastã auzire, pentru cã lui îi Ioana Repciuc
Silviu GONGONEA: Putinþa de a fi orb Maiorescu, desigur, ºi colaboratori ai plãcea sã mãnânce ºi sã bea bine. El se Mihaela Velea
în þinuturile Nordului l 15 Mozaikului. întoarse la cel de-al doilea, care din
Florina UNGUREANU: Eleanor’s choi- Timp de un an, de la 3 octombrie 1838 potrivã povesti cã a mâncat ºaptezeci de COLEGIUL DE REDACÞIE
ce l 15 la 25 septembrie 1839, apar cu regularitate ani carne ºi cã mergea regulat la lucrare;
metronomicã 52 de numere ale revistei, cu pricina de cãpetenie ar fi regularea. Cel Gabriel Coºoveanu
ARTE eforturi intelectuale ºi financiare deo- de-al treilea spunea cã º-a prelungit Horia Dulvac
Marius DOBRIN: DalgArt: Moscow sebite, contribuind cu mijloacele sale la viaþa ºi ºi-a þinut-o, pentru cã n-a cãutat Lucian Irimescu
report l 16 deschiderea societãþii timpului spre nici a primit vr-odatã vr-o slujbã; cel de
Minuna MATEIAª: Preambul la o ex- valorile culturale ale Occidentului ºi pre- al patrulea pentru cã s-a þinut totdeauna
gãtind-o pentru a fi receptivã ºi activã la depãrtat de disputele politice ºi religi- COORDONARE DTP
poziþie l 16
Magda BUCE RÃDUÞ: De ce are ne- marile schimbãri sociale care vor moder- oase, ºi cel de-al cincilea pentru cã Mihaela Chiriþã
voie Craiova de statui l 17 niza Þãrile Române pe drumul schimbãri- totdeauna se ducea la culcare odatã cu
Camelia ZÃBAVÃ: Pentru un dialog lor aduse de Revoluþia de la 1848, la Uni- sfinþitul soarelui ºi se scula odatã cu re-
intercultural: revista Carmina Balcani- rea Principatelor, Independenþa României vãrsatul zorilor. Cel de-al ºaselea se pã-
ºi culminând cu Marea Unire de la 1918. rea la vedere mai tânãr decât ceilalþi Revista „Mozaicul” este membrã
ca l 18
Proiectul cultural pe care Constantin cinci, pãrul sãu era mai puþin cãrunt ºi A.R.I.E.L.
Lecca l-a susþinut exclusiv prin devota- nu prea rar; un zâmbet prietenos, ce
ANTHROPOS mentul lui de cãrturar patriot s-a oprit dovedea un cuget curat, sãlta împrejurul
Ioana REPCIUC: România realã ºi în- înainte de vreme. Speranþa cã îl va putea buzelor sale ºi glasul sãu era mai tare ºi Partener al OEP (Observatoire
chipuitã a unui cãlãtor strãin l 19 relua la începutul anului viitor, cu ajutorul mai bine sunãtor. Cu toate acestea era Européen du Plurilingvisme)
Ovidiu BÃRBULESCU: Alexandru cititorilor, aºa cum singur mãrturiseºte în cu zece ani mai bãtrân decât cel mai
Pascu - 80 l 19 ultimul numãr apãrut, a rãmas neîmplinitã: bãtrân dintr-înºii. „Ah, împãrtãºeºte-mi Tiparul: Aius PrintEd
taina“, se ruga tânãrul om, „prin care ai
SERPENTINE putut ajunge la o aºa de adâncã ºi veselã Tiraj: 500 ex.
Umberto ECO: Grupul 63, patruzeci bãtrâneþe”. – „Nu e nici o tainã”, rãs-
de ani dupã (II) l 20 punse uncheaºul; „eu am bãut apã ºi vin, ADRESA REVISTEI:
am mâncat carne ºi legume; am ocupat Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
ARTE slujbe publice, mã culcam uneori când Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
Sebastian CORNEANU: Daniel Guþã apunea soarele, alteori pe la miezul
la o nouã expoziþie l 21 nopþii, ºi mã sculam cu rãsãrirea soa- E-mail: mozaicul98@yahoo.com
relui, când pe la amiaz, da – totdeauna
BELETRISTICÃ am plãtit gazetele mele regulat.” ISSN 1454-2293
Ion MUNTEANU: Portret de maestru, Cãtre Domnii Abonaþi
cu margarete l 22 Cu numãrul acesta se sfârºaºte anul Anul Centenarului Marii Uniri coinci-
Mozaikului, ºi pentru cã ºi cu începerea de în mod fericit cu aniversarea a 180 de ani
UNIVERSALIA viitorului An Nou nãdãjduiesc a-i da o de la apariþia Mozaikului ºi, argument al
Yoyo MAEGH: Saga Maegh l 23 formã nouã, coprinzãtoare, pe lângã cele perenitãþii acestui eveniment cultural, cu
de acum, ºi de alte noutãþi, va înceta deo- împlinirea a 20 de ani de la apariþia noii serii 9 771454 229002
camdatã tipãrirea lui pân-atunci. a Mozaicului în octombrie 1998, semn al
ARTE Pe lângã aceste însã, viu a arãta cea continuitãþii aspiraþiilor româneºti pentru Responsabilitatea asupra
Mihaela VELEA: Perfectând lecþia mai mare mulþumitã ºi recunoºtinþã Dom- afirmarea noastrã ca naþiune prezentã în conþinutului textelor revine autorilor.
despre imperfecþiune l 24 nilor abonaþi ce au binevoit a sprijini dialogul valorilor europene ºi universale. Manuscrisele nepublicate
Sorina JECZA-IANOVICI: Lecþia de- aceastã lucrare a mea, rugându-i toto- Un proiect cultural al Craiovei ºi Olte- nu se înapoiazã.
spre cub l 24 datã, ca la începerea anului viitor, când niei dedicat Marii Uniri a românilor din 1918
Mozaikul îºi va lua, de iznoavã, cursul, poate începe de aici! www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


Ionel Ciupureanu: „accept

m iºcarea ideilor
sã public niºte texte
care nu mi se par proaste,
dar cum bine ºtii, asta
nu e de ajuns ca sã fie
poezie adevãratã…”
M
-am întâlnit cu Ionel poemele sunt foarte tensionat. Marin Mincu, care credea cã nu
Ciupureanu într-o Câteodatã, fãrã sã ºtiu de ce, mai mai scriu, dar a aflat cã mai scriu
dupã amiazã canicu- merge recitatul, dar de multe ori totuºi, chiar dacã nu publicasem
larã de august, în faþa Parcului nu prea… (Râde.) prea mult. De asemenea, ªtefania
„Nicolae Romanescu”. Scopul P.M.: Îþi aminteºti ce poeþi îþi Mincu2 a scris o cronicã la unul
întâlnirii era acest interviu ce a plãceau când erai la liceu? dintre volumele mele de versuri,
fost gândit sã deschidã dosarul I.C.: Îmi amintesc cã, în clasa publicat la Editura Pontica.
Ionel Ciupureanu ‘60 din revista a noua, am scris niºte rondeluri P.M.: ªtiu cã Marin Mincu te
Mozaicul. ªtiind cã sunt amator în maniera lui Macedonski. Când înscrie în prezentarea de la Ce-
de superstiþii suprarealiste, Io- mi-a venit rândul sã mã asculte, naclul Euridice în acea „promo-
nel mi-a mãrturisit zâmbind cã dupã ce am vorbit despre Mace- þie a nouãzeciºtilor schizofre-
în acea zi soþia lui fãcea 60 de donski, am recitat rondelul scris nici post-textualiºti, post-apoca-
ani… În acest punct al hazar- de mine, iar, dupã aceastã întâm- liptici, care fac din discursul
dului obiectiv a început discu- plare, însemna cã puteam sã scriu psihotic altã posibilitate de
þia noastrã. ºi în stilul lui Macedonski. De abordare a poeziei”. E vreun

Ionel Ciupureanu
asemenea, în perioada liceului am curent literar de care te simþi
Petriºor Militaru: Dragã Io- început sã cumpãr volume de într-un fel mai apropiat decât de
nele, povesteºti tu într-un inter- poezie. Cel mai mult m-a impre- celelalte?
viu cum, în clasa a treia, ai scris sionat atunci Panorama poeziei I.C.: Am anumite afinitãþi cu

60
o poezie în care spuneai ce ai universale contemporane de A. expresionismul… Îmi plac foarte
fãcut în vacanþã. Era o temã pe E. Baconsky. Pe vremea aceea, mult poeþii expresioniºti germani
vacanþã. În ce ºcoalã craiovea- m-au ºocat poemele în vers alb, precum Georg Trakl… Dintre
nã începea aventura ta de poet? fiindcã deºi nu aveau rimã (cum contemporani, volumul jucãria
Ionel Ciupureanu: De fapt, învãþasem la ºcoalã) ele, totuºi, mortului al lui Constantin Acos-
eram la Constanþa, unde am fã- erau adevãrate. Apoi, urmãream mei.
cut ºcoala generalã ºi liceul. Nu când se mai traducea câte un P.M.: În unele volume ai prac-
mai ºtiu numãrul ºcolii generale, volumaº din autorii selectaþi în ticat un discurs poetic de tip ex-
dar era singura ºcoalã generalã antologie care îmi plãceau ºi mi-l perimental, extrãgând poezia
din Cartierul Tomis 1. Învãþãtoa- cumpãram imediat. De aceea, mi-a din enunþurile celor din jur. Se
rea ne-a cerut sã scriem despre fost teamã sã scriu poezie în vers poate face poezie ºi în acest fel?
vacanþã în trei pagini sau o poe- alb înainte de a stãpâni poezia cu I.C.: Cei din jur povestesc,
zie. Poezia însemna o strofã sau formã fixã. Aºa am început sã spun ce li s-a întâmplat acasã, în
douã în mintea mea, ºi atunci am scriu deliberat rondeluri, glosse, familie, pe stradã etc. Dacã îi as-
fãcut o poezioarã de care învãþã- sonete, haiku-uri etc., iar exer- culþi atent, vezi cã au un mod par-
toarea a fost atât de încântatã, ciþiul acesta constant mi-a dat ticular de a vorbi (altfel de cum îl
încât m-a pus sã o citesc în faþa sentimentul cã stãpânesc destul am eu) ºi simþi cã poþi extrage de
întregii clase. Atunci am crezut de bine metrica ºi, la sfârºitul acolo ceva… Am mai fãcut un

I
cã am talent... Aºa am început sã liceului, am început sã scriu ºi experiment cu un reportofon cu onel Ciupureanu (n. 1957, Coºoveni, judeþul Dolj) a pu-
scriu din când în când. fãrã rimã. niºte femei bete care povesteau blicat ºapte volume de poezie: „Pacea poetului” (Ramuri,
P.M.: Dar tu te-ai nãscut la P.M.: Îþi aminteºti în ce revis- ºi am fãcut poezie din enunþurile 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), „Amos”
Coºoveni? tã ai debutat? lor. Apoi, am încercat sã fac asta (Spirit Românesc, 1996), „Fãlci” (Scrisul Românesc, 1999, Pre-
I.C.: Pãrinþii mei sunt nãscuþi I.C.: Prin anii ’80 în Mesaj co- din romane citind pe diagonalã miul USR filiala Craiova), „Krampack” (Scrisul Românesc, 2002,
la Coºoveni (judeþul Dolj), unde munist. Participam la ºedinþele de astfel încât sã mã agãþ de anumi- Premiul USR filiala Craiova), „Adormisem ºi mã gândeam” (Pon-
s-au cãsãtorit ºi m-au nãscut. cenaclu din Craiova unde veneau te cuvinte care apar acolo ºi sã tica, 2005), „Miºcãri de insectã” (Casa de Editurã Max Blecher,
Dupã ce tatãl meu a intrat în ar- Mircea Liviu Goga, Carmen Grã- construiesc pornind de la ele. 2010, Premiul USR filiala Craiova) ºi „Venea cel care murisem”
matã, a ajuns cu serviciul la Con- dinaru etc. ºi cum ei fãceau re- P.M.: Eºti un poet cunoscut (Casa de Editurã Max Blecher, 2014, Premiul Revistei Mozai-
stanþa. Apoi, dupã terminarea li- vista ºi mã ºtiau, a fost firesc sã în þarã, eºti invitat la festivaluri, cul). În anii ’90 a scris versuri pentru formaþia punk Terror Art.
ceului, tata m-a convins sã dau public în revista lor. ai mai multe premii ale USR – ai Trãieºte la Craiova. În 2017, la finalul lunii octombrie, urmeazã
la Electrotehnicã la Craiova, ci nu P.M.: Apoi, în 1988, ai debu- sentimentul cã ai un anumit sã aparã cel de-al optulea volum de versuri al sãu la Casa de
la Bucureºti, pentru cã voia sã se tat într-un volum colectiv? prestigiu ca poet? Editurã Max Blecher din Bucureºti.
stabileascã în Craiova, dupã pen- I.C.: Da, îmi amintesc cã m-am I.C.: Lucrurile astea sunt aºa
sionare. În plus, aveam rude la
Craiova (ºi dinspre mamã, ºi din-
întâlnit cu Eugen Negrici din în-
tâmplare prin centrul Craiovei ºi,
de relative… Pe unde m-am dus,
am tendinþa de a nu crede ce Dosar coordonat
spre tatã) ºi aveam unde sã stau. ºtiind cum scriu, mi-a zis: „Ciu- spun oamenii despre textele scri-
ªi aºa m-a convins. Dupã termi- purene, du-te mâine la Scrisul se de mine. Evident, mã bucur cã de Nicolae Marinescu
narea facultãþii, prin repartiþie, am Românesc ºi depune acolo un apreciazã ce scriu, dar nu îmi dau
ajuns la Slobozia, unde am stat grupaj de poeme pentru volumul seama de valoarea textelor mele.
câteva luni. Apoi, socrul meu colectiv…”. Aºa am apãrut în Accept sã public niºte texte care
(care era maistru la Trustul de volumul colectiv Zboruri lirice mie nu mi se par proaste, dar cum ºi-atunci discutãm cu textul în 1
Vezi cronica Cenaclului Euridi-
Construcþii Industriale) m-a aju- apãrut la Editura Scrisul Româ- bine ºtii, asta nu e de ajuns ca sã faþã. El va face cum vrea, dar cred ce cu numãrul 38, intitulatã „Searã
tat sã mã mut cu serviciul la Ro- nesc, ce cuprinde paisprezece fie poezie adevãratã… cã l-am fãcut sã înþeleagã cât de de poezie cu scriitor parizian & co-
vinari, unde se fãceau blocuri poeþi printre care erau Mircea Li- P.M.: Cum e sã fii tatãl pro- important e sã dialogãm pe text. coºel dâmboviþean” semnatã de Ma-
pentru mineri. Eu eram cel care le viu Goga, Ioan Lascu, Emilian zatorului Dan Ciupureanu, cu Dezavantajul multor scriitor ta- rian Drãghici ºi care poate fi accesa-
dãdea zilnic cantitatea de benzi- Mirea ºi Paul Areþu. care ai fost în turneul de promo- lentaþi ar fi cã nu prea ºtiu sã-ºi tã la adresa web: http://www.ziua.-
nã sau motorinã ºoferilor care P.M.: Ai debutat în volum în vare al cãrþii Omar ºi diavolii, „corecteze” ce-au scris… Pentru ro/display.php?data=2003-06-
transportau materiale de con- 1994? apãrute anul acesta la Polirom? mine a fost formidabil cã, în tim- 09&id=119566
2
strucþii. Era mai bine sã fi fãcut I.C.: Da, am debutat cu volu- E o aventurã în plus în câmpul pul turneului, (chiar dacã a fost Vezi ªtefania Mincu, „Ionel
foarte obositor) am putut sã stãm Ciupureanu: Krampack. Altfel spus
facultatea la Bucureºti. mul „Pacea poetului” care a primit literaturii? «Je viens de chez le charcutier»”, în
P.M.: Dar învãþãtoarea vã Premiul Uniunii Scriitorilor pentru I.C.: Pentru mine a fost un ºoc douã sãptãmâni împreunã… volumul Despre starea poeziei, Edi-
punea sã recitaþi poezii? debut ºi s-a bucurat, pe atunci, când a început sã scrie. Nu m-aº tura Pontica, Constanþa, 2003, pp.
I.C.: Da, însã recitam prost… de aprecierea lui Nicolae Mano- fi aºteptat, fiindcã el, pânã a ple- 189-195.
ca ºi acum. Doar cã acum mã lescu. Apoi, în iunie 2003, George ca la Paris, nu prea citea. Însã, Interviu realizat de
strãduiesc sã recit cât de cât mai Popescu m-a ajutat sã citesc la norocul nostru ar putea fi cã vor- Petriºor Militaru
bine… (Râde.) Când îmi citesc Cenaclul Euridice1 condus de bim la telefonul fix cât vrem,

, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 3


@ întâmplã cu ei, tu da. o
n IONEL CIUPUREANU obosealã nu ºtiu de unde ºi da,
m iºcarea ideilor
aº fi vrut sã recunosc, dar pari în formã. aº fi vrut sã te
trãgeam de timp. ne-am retras
într-o luncã. pe marginea
mlaºtinii, o fatã grãsuþã ºi-un
poeme vindeci ºi nu te-ai vindecat.
gesturi fãrã nicio valoare mai au
încã valoare. sã pipãi praful din
pic urâþicã recita. în poezie era jur. sã mã trezesc cã nu-l vãd, sã
vorba despre pescuitul la la capãt, mã satur de tine ºi mã mir cã-l întrezãresc.
undiþã. mlaºtina o trase brusc în n-am unde sã plec.
apã, dar încã mai citea acoperitã @
de valuri. @
ºi-apoi am plecat, dar ne vom
@ de ce ai salvat-o? ºi ai întoarce pe mãsurã ce vom
mâncat-o? era o pasãre înainta. ceva inutil se va scurge
mã uit la degetele femeilor care oarecare... dar brusc a obosit, din creier. ca-n vremurile bune
mai au picioare. mã uit ºi la cum aº fi eu ºi nu mai pot ce ating se scufundã. mã
picioarele lor. degetele pot fi merge. mã aºez pe-o bancã sau baricadez din mers, tavanul se
subþiri sau butucãnoase. cu iau un taxi. dacã n-am bani iau prelinge, aerul plictisit mã
unghiile tãiate sau jupuite. autobuzul. ce pot sã-i zic dacã pãrãseºte ºi el. în vise eºti
drumul picioarelor fãrã vreo moare? zi-i ce vrei cã dupã aia o furioasã. de ce te grãbeºti?
þintã, drumurile care nu duc vom hali. ºi de ce-i întuneric?
nicãieri, drumuri ºi picioare care @ înconjura nebunia... o parte din
nu se întâlnesc. degetele de la @ @
mine ar putea merge aidoma
picioare nu sunt nici plec ca sã nu-mi fie rãu. intrã-n apei, o parte din tine mi-ar strica
butucãnoase, nici fericite. vântul trecuse prin geamuri, am vrut sã fiu mãcelar ca
malurile ne vor înfãºura. ce joc ºi foºgãitul. sunt copleºit, jucãriile... ºi ce-ai cu mine dacã
degetele merg singure, lângã altceva mã-nconjoarã ºi mã înec, în sandale ºi capot. sã-nvãþ tehnica dezmierdãrii.
picioare, în exilul lor. miºcã ar vrea sã moarã, ce unde mergi bate ºi vântul. e-o
absurd sunã totul ºi câte inevitabilul se produce. dacã
ajung la ceilalþi mã voi vindeca. @ formalitate dacã mai exiºti.
@ eforturi! recunosc cimitirul din înghit orice, ºoptesc orice. n-am
bucãtãrie, transpiraþia ta dupã aerul uºor descãrnat plescãie,
atârnã peste ceva greu. vântul urc scãrile ºi mã prãbuºesc, spus nimic, sinceritatea mã
de mine n-aveam nevoie, doar ploaie. culorile vor înghiþi toate dezarmeazã... la intervale mari,
petele de culoare. mi-e fricã dar se-apleacã spre cine-l mai creierul mã descoperã din
de somnul tãu , de miºcãrile tale priveºte. obligaþie. e greu sã foloseºti ce cu înghiþituri mici, sorbitul din
inconºtiente. soarele mã va lipi nu te voi pãrãsi, clãdirile ceaºcã ºi inevitabilul.
mocnesc ºi nu mã dezgustã nu existã. mi-aduc aminte, aº
de creierul tãu ºi zgomotele nu @ putea sã te uit. mã strecor printre
mai vor conta. ajutã-mã, te rog! nimic. mã asediez singur. @
zgârieturi, mã scobesc pânã
mã acoperiºi cu gesturile tale mã vãzuse un actor ºi mi-am dispar. la prânz îmi traversez
care mã urmãresc. @ nu cred cã-i aºa, gândeºte-te o
acoperit capul cu el. cât spaþiu creierul, carnea priveºte în gol,
ºi ce liniºte! bogãþia ºi mã bâlbîi ºi mã devor. clipã. mã cert cu socru-meu
@ acum voi tãcea, dar te-aº ruga care-i mort demult. când se-
sã taci ºi tu. mama se machiase strãlucirea ta nu vor uita sã mã
priveascã. eºti mai frumoasã @ mbãta scriam în neºtire pânã i
aerul are pete grase sub formã ºapte zile. domnule, nu sunt se bloca motorul. ar mai fi ºi-o
beatã ºi nu-i adevãrat cã decât un flacon, nimic n-am
de oameni – gândiserã câteva abandonat; spãrturile se vor am înfundat chiuveta ºi am dat altã poveste: eram prieteni, ne
animale. meditarã ºi câþiva suntem vecini ºi cã azi vom certam, eram vecini. ne bucuram
muri. ºi nici mãcar nu ºtii cum scurge peste actori, infernul va drumul la apã. ar trebui sã mai
copaci. atâþia morþi acoperiþi de rezista dupã moarte. existe ºi un dezastru. pânã voi de moartea altuia cum m-aº
atâtea cuvinte... stai liniºtitã, gãtesc. lumea mai face ºi bucura eu de tine. te simt, te
altceva. când vorbeam a venit dispãrea, mã obsedeazã ce
nimic nu e neobiºnuit ºi totu-i @ gâfîie. tuºeam, mã târam sã cunosc. e-o chestie de logicã,
lipsit de importanþã. ºi m-a întrebat dacã a venit. a habar n-ai...
spus cã nu mã poate vedea. tuºesc. plasticul avea ºi demoni
cicã poftã bunã, cã are ºi am apãsat un buton ca sã mã de plastic.
@ plimb prin casã. de tine mi-am @
vitamina C. de fapt nu a venit,
dar ar fi trebuit. ºi nici n-am fost amintit sub un bec. un animal @
cei pe care niciodatã nu-i mi-a dat un cesuleþ cu numele din teama de-a nu fi ridicolul în
vãzusem erau la fel de veseli ºi chinuitã la timp. nu-i adevãrat, zadar, vei încerca sã te faci
nu te mai preface. fãrã vreo tãu. intrase în mine ºi se ai fost imitaþia liniºtii mele, am
de triºti. începutul vieþii lor era la destrãmase. cu lingura te voi tocat ceapã ca sã mã vindec de înþeleasã. intenþiile ne vor
o aruncãturã de bãþ de moartea logicã mã doare ºi þâþa stângã, apropia, subtilitãþile ne vor
dracu sã te ia! mistui, din borcane te voi tine. visez cã beau, visez cã
mea. îmi voi construi o boalã vindeca. cuvintele mã-nnebu- fumez. poate râd, îmi ziceam regãsi. îndârjirea ta adormitã,
dupã ce-i voi naºte pe ceilalþi. nesc, priveºte-mã doar... neatent. unde vã duceþi, miºcãrile mele vagi printre
le va fi ºi lor fricã de moarte ºi @ cuvinte. un du-te vino în relaþia
gândacii mei? sã dansãm ºi sã
n-or sã mai vrea sã trãiascã. @ ne vindecãm. ninge ºi plouã ºi cu ridicolul.
alþii vor reuºi sã mintã cã-s morþi. visez o rãbufnire de pergamente
ºi-un altfel de atingeri. fãrã ninge. vântul nu-ºi gãseºte
mã îngâni când te nãrui. pentru fiecare miºcare se sinele ºi nu mã aude. nu @
niciun motiv îþi visez rãsuflarea,
dragul meu. nimeni nu doarme aprindeau becuri, pentru fiecare gândesc cu organele mele, nici
@ gest refuzat ieri ºi uitat mîine. tu nu putrezeºti. niciun sens nu vedeam peretele ºi-o umbrã
ºi sunt un nimic, doar îmi speriatã de umbra peretelui.
imaginez cã mai sunt. am intrat visezi ºi se aprind becuri: cu ne murdãreºte...
ai pielea uºor abrazivã. vibraþia mîinile, cu picioarele, din pãsãri halucinam pânã se desfigura ºi
pielii tale, zãngãnitul oaselor în mine ca sã-mi plâng durerea ce s-ar pretinde cã e. þipetele se
ºi plâng mereu cã nu sunt mort. fãrã ciocuri, cu bãluþe de vânt @
mele... te îndepãrtezi ca sã mã refugiate în toate direcþiile. o transformarã lent în chipuri
recunoºti. ºi unghiile roase cu de-acum sã stai în mine pânã te dragi. îmi miºcam braþul fãrã
vindeci. viermii dezgroapã ceaþã de cuvinte îþi va înconjura spaþiul dintre noi mestecã lent.
dinþii ºi ameþitoarele melodii ale gura. aº fi vrut sã te mai întreb, plecaseºi , dar încã mai eºti. niciun efort, dar aparþineam
pielii... suflete ºi vântul ne clatinã... altcuiva, evident. pãrea logic,
dar muriseºi. când e sã mori, mori fetiþa lui
mama! eºti ºi bolnavã cu toþi ãia mi-ai rãspuns intrã. repulsia
@ @ creºtea pe mãsurã ce ezitam.
@ din tine. acum lasã-mã sã
hala avea o uºã ºi era vorbesc, cã dupã aia nici eu nu
atâta dezordine ca sã ºtiu cât de cicãlitor am fost. te rog mai sunt. sã-mi dai ºi niºte bani @
pentru cine mã rog. te-aº întredeschisã. am pus mâna pe
sânul tãu, dar n-ai zis nu. ei, sã mã ierþi cã am îmbãtrânit. de taxi.
abandona, nu fii disperatã. degradarea-i lentã ºi te baricadezi sã nu mori ºi mori.
nu-mi cere sã urlu, zilele se vor vezi? n-am zis nu... dar era ºi explicã-mi despre nimicuri ºi-
luminã. a plecat dupã tine ireversibilã. azi n-am fãcut @
întoarce, obiectele se vor nimic. mi-am imaginat senzaþii apoi despre tãcerea lor. visam în
împiedica de obiecte. s-o iau de lumina, sau a fost lângã tine? timp ce vorbeam, nu doar cu
n-aveam de unde sã ºtiu. pãi, care nu se vor întâmpla. ne tutuiam. vorbeam despre
balansul de stãri m-a risipit, biciclete, renunþasem la carne. pereþii vorbeam... un culoar
simbolic, când ai pus mâna pe inconºtient va curge ºi ne va
þâþa mea... mai mult decât aº fi degradarea e-aproape vizibilã. materia suferea, dupã cum ºtii.
m-am bucurat cã nu aveai vorbeam ºi despre pudoare, ne mesteca. limbajul nu va þine
vrut n-am fãcut. dar mi-era ºi cont de nimic... sã merg ca sã
fricã - negocierea din vis nu se încredere în mine. am fost atent descurcam. de obicei, eram
dacã mai sunt. striviþi de obiecte. undeva se nu-mi fie rãu. unde zaci ar trebui
mai sfârºea. sã fie la fel.
nãscuse ºi-un mort. în sfârºit,
@ @ þi-ai dat seama, centrii nervoºi
@
înþeleg altceva. despre sudoare
sunt dezgustat, mã opresc ºi mi iatã ºi visul, dar numai o parte vorbisem mai rar- intrigi,
am scris pânã am crezut cã-i
se pare inutil cã mã opresc. din el: tu dormi într-o barcã beatificare, responsabilitãþi... bine sã tac. am ºters ce þi-am
mai era ºi-un morman de strivind barca, eu astup o nu mã contrazice, se va mai
scris. de data asta nu mai ºtiu
cuvinte. mã îndoiesc cã voi mai fereastrã ºi mã-nvelesc cu ceva. întâmpla ceva. eram sã-þi scriu ºi mã abþin sã ºterg...
fi pe bicicletã. nu trebuie sã tufele se-nclinã spre umbra ta. iresponsabili, ne descurcam.
am ºi ºters câteva cuvinte, doar
Ionel gândeºti, doar bicicletele vor
mai gândi în locul tãu. ne
numãr frunzele abandonate ºi le
stivuiesc. cine adoarme se @
câteva. mã chinui sã ºterg ce
mai rãmâne. mã simt penibil cã
Ciupureanu
Ciupureanu metamorfozam în amintirea lor revarsã peste ce nu mai e.
chipurile mimeazã altceva ºi n-am ispãºit nicio greºealã ºi
nu-þi zic despre acest nimic pe
60 ºi dispãream.
vântul se clatinã. aº cãlãtori
prin debara dacã aº fi treaz, aº
am fãcut destule. vei fi în crizã.
alþii nu-ºi dau seama ce se
care nu-l stãpânesc- eºecul
de-a scrie despre evidenþa unui
eºec. chiar tu mi-ai spus asta.

4 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


D
acã s-a dus la ºcoalã cat sã iasã din Infern cerându-ºi
pe la ºapte ani, Ionel n NICOLAE COANDE de la zeul htonic iubita, Ciupu-
Ciupureanu a intrat reanu face drumul îndãrãt neatent

m iºcarea ideilor
prima oarã într-o clasã prin 1964.
Gândul ãsta mi se pare fantastic,
fiindcã eu credeam cã Ionel nu e
poet de Hades la chemarea vreunei doamne. El
nu scrie, ci inspirã ºi respirã poe-
zie aºa cum un vârtej de praf de
într-atât de bãtrân. Dar uite, pe drum sau o bulboanã de apã
Ionel a fãcut pe 5 septembrie 60 cu mit contemporan. poetului i se tãiau poemele dure te care trimit dicþionarele în zona suge toate obiectele pe lângã
de ani ºi poate fi aniversat ca un Nu ºtiu cum era Ionel în tine- ºi i se lãsau poemele mai liniºtite, sordidului resuscitat, a unui ex- care trece. Marea lui forþã este
om cu o anumitã istorie în spate reþe ºi cum scria atunci, cã nu l-am editura lui Hinoveanu se asigura periment în care se ia o þeastã de de a face poezie din nonpoetic
– ºi chiar cu una literarã! Sunt o cunoscut mai bine decât dupã cã poeþii sunt liniºtiþi, nu sparg om ºi i se pun în gurã cuvinte cu o lejeritate aparentã care as-
groazã de scriitori care vor sã fie 1990. A trebuit sã cadã un regim geamuri, nu „fenteazã” canonul care nu sunt ale ei: ce sã vezi, cunde munca sa de execrator al
ºi ei sãrbãtoriþi la 60 de ani – unii ca sã-l pot cunoaºte. Nu am fost oficial. Era „pace poeticã” în oraº iese poezie! Gorgona vorbeºte ºi textului aparent obscur. Poetul
chiar sunt –, sã li se dedice un la cenaclurile din epoca comunis- ºi la þarã. când i se taie capul. Da, comu- este o instalaþie de cuvinte care
dosar, un Festschrift ceva, dar în tã, unde el se mai ducea, ºi nu Ionel nu era Ciupureanu încã, niºtii se temeau de negru ºi de ºi-au pierdut sensul. Acolo unde
cazul lui Ionel chiar se meritã, ºtiu ce se scria ºi ce se vorbea aºa cã în 1994, cu Pacea poetului tot ce înseamnã luciditatea ade- alþii cautã claritatea ºi rãsãritul
gestul are acoperire. Ca sã nu mai printre poeþii de atunci. De fapt, (titlu mai degrabã anost), Editura sea funebrã a poeþilor care pot pur al dimineþii, Ciupureanu ºi
vorbim de tipul de civilizaþie cul- se vorbeau prostii, iar cãrþile scri- Ramuri face o reparaþie ºi ne ara- profeþi (nu întâmplãtor al doilea poezia lui se nasc din obscuriza-
turalã pe care îl edificãm. Aici, se o aratã. Cu mici excepþii, nu tã fotografia poetului aºa cum e, volum al sãu de versuri s-a numit rea voitã ºi din sepulcrul care
Oltenia mi se pare de o sãrãcie am citit niciun poet valid al ace- realã, netrucatã, un poet cu cu- Amos). Ciupureanu este un poet este pensula stampelor sale mor-
incredibilã... lor ani. Vorbesc de Craiova. Erau vintele dezrãdãcinãrii ºi ale refu- de Hades, al cãrui stil, consacrat tificante. Un intens poet al mor-
Când Ionel s-a dus la ºcoalã, preocupaþi sã scrie prost într-o zului în gurã, un cap de Silen vor- cu bunã ºtiinþã sau nu, este vor- þii, care-ºi trimite mâinile ºi privi-
eu aveam doi ani în acea lunã (da, mare de poezie fãrã sânge, fãrã bind unei lumi de morþi în cuvin- texul. În vreme ce Orfeu a încer- rea în explorãri de unde revine un
sunt tot „septembrist”) ºi habar ochi ºi fãrã curaj. Îngãimau sera- zombie care a vãzut ceea ce feri-
nu aveam ce se întâmplã pe lume, fici cuvinte cumpãrate de la alþii, ciþii de aici nu vor putea vedea
deºi „pe lume” se întâmplau lu- iar uneori chiar furate. E incredi- nicicând: o lume clãtinatã a cu-
cruri grozave sau se pregãteau bil cât de mult se pot minþi oame- vintelor pentru care gramaticile
unele ºi mai grozave. Deþinuþii nii ca sã se facã poeþi. Însã totul generative nu au etalon. Scrie
politici din România ieºeau din se terminã în ziua în care vine unul Ionel: „am ºi ºters câteva cuvin-
puºcãrii ºi Ceauºescu se pregã- ºi spune cã aºa nu se mai poate. te, doar câteva cuvinte. mã chi-
tea sã devinã vãtaf naþional. Par- Ionel nu are tupeul ãsta, nu þine nui sã ºterg ce mai rãmâne. mã
tidul voia o relaxare ºi încerca sã discursuri critice, nu a dat buzna simt penibil cã nu-i spun nimic.
iasã, timid, de pe orbita Mosco- peste tihniþii poeþi ai epocii, dar vei suporta dacã mai vrei. nu
vei, deºi votca ºi caviarul pentru versurile lui da. Stã mãrturie chiar sunt în stare sã-i spun despre
CC erau bune. Putere fãrã caviar spusa lui Manolescu, atunci acest nimic pe care nu-l stãpâ-
nu ai vãzut. Pe Ionel nu-l intere- când i-a publicat o paginã de ver- nesc. eºecul de a-i scrie despre
sa asta (poate doar votca), dar suri în 1990: versuri ca acestea evidenþa unui eºec.”
pe Ceauºescu îl interesa meniul nu se puteau tipãri sub comu- Încolo, ce sã spun? Mã vãd
zilei ºi era pregãtit sã devinã ºi niºti. ªi, mã rog, ce versuri scria cu Ionel din când în când, împre-
critic naþional, unul care va res- Ionel de nu puteau comuniºtii unã cu bãiatul meu, Andrei, cu
pinge estetismele ºi decadentis- publica? Dau un exemplu: „Astu- care cred cã se înþelege mai bine
mele celor care credeau cã pot pã-mã cu vatã mãmico”. Pãi as- decât cu mine. Bem o bere lângã
scrie cum vor ei dupã aºa zisa „li- tea erau versuri de poet „nor- Popeci, discutãm despre poeþi ºi
beralizare” a regimului. Nu le-a mal”!? În fond, cu toate crizele poezie, în vreme ce Andrei cautã
mers, fiindcã Ceauºescu voia interne, se publicaserã ºi Mazi- maºini vechi cãrora sã le ia schim-
poeþi ca Dan Deºliu, Adrian Pãu- lescu, ºi Dimov, ºi Dinescu, ºi bãtorul de viteze ºi ce mai lasã în
nescu, Ion Gheorghe, Maria Paul Daian, ºi Angela Marines- urmã maºinile vechi. Mã gândesc
Banuº, E. Jebeleanu, Nina Cas- cu. Nu ºi Padina, cu care Ciupu- la ceea ce se gândeºte ºi Ionel,
sian – deºi pânã ºi ãºtia s-au dezis reanu are afinitãþi subtile. De fapt, probabil: când vom fi maºini
de el mai târziu ºi au vrut sã scrie Ionel a debutat în 1989 la Scrisul vechi, pe noi ne va mai cãuta ci-
o poezie mai liberã. Mai puþin Românesc, în acele culegeri idiot neva, mãcar pentru „frâna de
Pãunescu, cred, care ar fi vrut sã numite Zboruri lirice, în care ma- mânã”? Carburatorul s-a dus de
scrie despre Ceauºescu pânã la joritatea poeþilor se târa ºi foarte mult...
100 de ani, dar nu s-a putut. Aºa puþini zburau. Dar versurile alea La mulþi ani, Ionele!
cã s-a fãcut senator, iar Ceauºes- erau „fardate”, „cosmetizate”,

Ionel Ciupureanu, Amos, Ed. tragism delicat, confecþionat


Spirit Românesc, Craiova, 1996 n SILVIU GONGONEA dintr-o infimã dozã de candidã
maliþie ºi crispatã obiectivare, cu

E
ugen Negrici îi girase
apariþia în volumul co-
lectiv Zboruri lirice
Amos (retrospectiv) un decupaj aproape celanian:
„Dulce þarã a morþii/ zidurile mele
zemoase// micuþa mea/ dansa-
(1988), ca apoi Nicolae Manoles- pe care o considera, fãrã sã pre- le de fraze ºi imagini recognosci- toare cu// batiste pline de trupuri/
cu sã-l numeascã, cu Pacea poe- vadã, „aproape complet lipsitã de bile, adevãrurile pe jumãtate, niciodatã atâta þipãt/ explicând
tului (1994), „un poet adevãrat, artificiu poetic.“ Dar tocmai me- „frânturi de cuvinte ºi lungi fra- oasele rupte/ acel du-te-vino/
puternic ºi original“. Va publica ticulozitatea cu care se autocen- ze/ adormite sau mãcar aþipite“ mirosul ploii ºi peºtele sânge-
cu regularitate mai multe plache- zureazã ºi se aºazã în matca aces- (Cercei fãrã ureche) generate rând/ culori soldãþeºti transpirã
te, înainte ºi imediat dupã 2000, tei vorbiri bizare îl recomandã ca într-o somnolenþã agitatã, încât un/ bun rãmas// în pas de dans
care îl pãstreazã, cum va sublinia pe poetul unei îndelungi rafinãri. îl putem crede pe poet venit pe zidurile astea zemoase/ dulce þarã
Claudiu Komartin, mai târziu, „Alfabetul muºtelor“ este, urmele oniricilor (nu cã nu ar fi a morþii“.
într-o „marginalitate care, deºi ne- printre altele, numele acestei cro- un onorabil postoniric al viziuni- Amos se deschidea cu poemul
dreaptã, se potriveºte de minune nici cotidiene care pãstreazã doar lor maligne, katabazice), practi- Precizie de bijutier. Un bijutier
cu poezia pe care Ciupureanu o partea colcãitoare, absurdã a ei. când sintaxa unui Virgil Maziles- al eludãrii formei ºi ideaþiei fiind
cultivã.“ Dupã aventura under- În poezia lui Ionel Ciupureanu, cu pânã la ruptura maximã, dar Ionel Ciupureanu. Ambiguu ºi
ground, bucurându-se de cronici totul este foºgãialã, ca într-un nu înainte de a-ºi fi însuºit, deloc evaziv, ca un veritabil maestru al
laudative ºi mai ales cu interesul „desiº machiavelic“ (Sã bei gus- supãrãtor, ludicele procedee eschivei, el este unul dintre poe-
pe care îl stârneºte noilor valuri tul durerii), pentru cã poetul avangardiste ºi formulele osten- þii inconfundabili în peisajul liric
de poeþi, revine pe o orbitã vizi- vede cu „un ochi enorm, sofisti- tativ-expresioniste. al ultimelor trei decenii.
bilã, cu Miºcãri de insectã (2010) cat“, cum ar fi spus Nicolae Coan- Nu îl prind de niciun fel retori-
ºi Venea cel care murisem (2014). de, într-unul dintre cele mai reu- cile sterile. „Îmi construisem un
„Un oraº într-un/ mic pansa- luate, sporadic, strofe întregi) ºite comentarii la Miºcãri de in- mort“ (Umbre pentru cenuºã)
ment“ era un pasaj dintr-un poem anticipau fiecare volum. Adormi- sectã, ce s-ar putea aplica între- sunã ca o artificializare a neantu-
cu un titlu parodic-nichitstãnes- sem ºi mã gândeam este proiec- gii sale poezii. Rostirea stranie, lui cãruia îi dã sens, într-o dialec-
cian (A venit toamna) al volumu- tat încã din Pacea poetului, Miº- repetivitatea monotonã, impreci- ticã rostire-moarte. Moartea va
lui sãu de debut ºi el fixa foarte cãri de insectã, din Amos, Venea ziile cãutate, dislocarea continuã, rãmâne o constantã a poeziei
bine poetica pe spaþii mici cãreia cel care murisem, din Fãlci, cãci eleganþa stângace a discursului sale, într-una dintre cele mai în-
îi va rãmâne credincios. ªi mai era asistãm la rescrierea obsedantã, sãu, permutãrile dizolvante fac tunecate viziuni postbacoviene,
un refren de o inutilitate pildui- cu mici reglaje de turaþie ºi fine parte dintr-o gesticã ce i s-a po- când lumea celor vii interfereazã
toare, în Pacea poetului, „dra- tãieturi în carnea unei ordini in- trivit de la început. La el poezia cu a celor morþi: „Morþii nu se
gostea mea“, care trãda trauma tuite, muncã de ºlefuire pânã la este, înainte de toate, fluxul deli- complicã/ grei de iubire// coboarã
ºi scârba frânte în cinism retractil
(de altfel, în Amos avea sã spu-
oglindirea imaginii perfecte în
profunzime. În mod firesc, lui Dan
rant pe care o instanþã extra-uma-
nã îl secretã. Este, nici mai mult
în blocuri cu/ aerul din plãmâni//
se adâncesc însângeraþi în fieca- Ionel
nã: „Mi-era greaþã cãci/ mergeam
printre oameni“ (Un kilogram de
Cristea versurile lui Ionel Ciupu-
reanu nu i se pãreau deloc obiº-
nici mai puþin, transpunerea unei
limbi uitate, acea supã semanticã
re gaurã/ se iubesc cu miºcãri de
insectã// strivindu-se/ cum te-aº
Ciupureanu
Ciupureanu
oase)). Aºa se face cã versuri sau
bucãþi de vers (uneori, sunt re-
nuite, „în viziunea lor neagrã, cris-
patã, obsesivã ºi halucinatorie“,
din care urmeazã sã ia naºtere
toate limbajele. De aici ºi bucãþi-
iubi eu.“ (Miºcãri de insectã).
Întrezãrindu-se, în cazul sãu, un
60
, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 5
n CLAUDIU KOMARTIN
m iºcarea ideilor

Ionel Ciupureanu, un autentic poet


al degradãrii ºi al incomunicabilitãþii
D
eºi doar cu un an mai al nihilismului ºi al deriziunii sar- Revenind la acelaºi nivel cu
tânãr decât Mariana castice. Venea cel care murisem (2014), Ionel Ciupureanu
Marin sau Mircea Urmãtoarele cãrþi ale lui Ionel Ciupureanu continuã pe o traiec-
Cãrtãrescu, Ciupureanu debutea- Ciupureanu confirmã ºi îi întãresc torie admirabilã atât din punct de Miºcãri de insectã
zã deodatã cu 90-iºtii, mai exact prestigiul într-un cerc restrâns de vedere al imaginarului, cât ºi sin-
în acelaºi an în care Ioan Es. Pop cititori devotaþi: Amos (1996), tactic ºi, în cele din urmã, pro- Mi-e frig ºi frigul se miºcã
ºi Andrei Bodiu scot primele lor Fãlci (1999), Krampack (2002) fund existenþial – cu toate strate- în ritmul imaginaþiei mele
cãrþi, însã Pacea poetului (1994) sau Adormisem ºi mã gândeam giile ironice ºi autoironice pe care reteazã-mi beregata spune-mi
nu-l scoate din semianonimatul (2005), publicate, fãrã excepþie, le are puse la punct, Ionel Ciupu- ceva
craiovean. Puþini critici se apro- de edituri mici, îl pãstreazã într-o reanu este unul dintre cei mai chiar trupurile noastre ar trebui
pie de poezia sa sincopatã, elip- poziþie de marginalitate care, deºi gravi ºi mai autentici poeþi ai de- sã viseze
ticã, „schizo”. Puþini avocaþi au nedreaptã, se potriveºte de mi- gradãrii ºi ai incomunicabilitãþii, fiecare transpirã lângã fiecare
acest discurs cu un magnetism nune cu poezia pe care Ciupu- descris astfel de celãlalt poet cra- visând vom face un zgomot
neobiºnuit ºi captivant, însã greu reanu o cultivã. iovean important al ultimilor 20 ciudat
de distribuit într-unul din rolurile De-abia o datã cu Miºcãri de de ani, Nicolae Coande: „o voce- strãzile se vor destrãma când
binecunoscute: Ciupureanu nu insectã (2010), poetul devine cu- medium contorsionatã de propria îmi voi da seama
e nici (neo)expresionist, nici un noscut noilor promoþii, câºtigând neputinþã, care capteazã zvonu- laptele se va acri
damnat de manual, nici un mini- în scurt timp un capital de stimã rile ºi febra unei lumi neºtiute, cu dar limba ta de ce-i uscatã
malist voios (ar fi utilã o discuþie comparabil poate doar cu „explo- acea chinuitoare acuitate a celor ochiul tãu de ce-i putred
serioasã pe marginea acestui ter- zia” din aceiaºi ani (2010-2015) a posedaþi, o bolborosealã de cei orbi dispãrurã sub tãlpile lor
men, folosit exasperant de uºor lui Nicolae Avram. Despre Miº- Pythie domesticã, supusã ea astupând întunericul lor cãci fiecare pãcãtuieºte cu
ºi de impropriu de cãtre criticii cãri de insectã se scrie elogios însãºi terorii, eroziunii imediate ºi, ºi-atunci mã voi prãbuºi unde fiecare
de la noi), deºi minimaliºtii (ca ºi ºi pasionat, câþiva dintre cei mai în grad restrictiv înalt, interdicþiei zac uite-o scãpare.
adepþii unor formule mai degra- buni poeþi ºi critici de poezie ai de a se exprima”. ºi te voi iubi cu miºcãri de
bã „maximaliste”) îl citesc azi ca momentului dedicându-i cronici insectã din volumul
pe un maestru al nonsensului, ºi eseuri entuziaste. Miºcãri de insectã (2010)

n AURELIAN ZISU
prietenul meu, poetul Ionel Ciupureanu
O
m nu mare de stat, dar ºi cum versurile acestei inimi sunt dar tu ce mai faci/ cineva spune
înalt în sentimente ca legate continuu cu ºtreangul ceva/ ºi-atunci ar trebui/ fiinþã a
o frunzã de stejar în- elastic al silei de a trãi. mea paralizatã de margini// feme-
cãrunþitã de vânturi, Ionel Ciu- Sã intrãm puþin în pacea poe- ia mea/ te aºteptam rostind cu-
pureanu scrie o poezie a orgoliu- tului (aºa îºi intituleazã el primul vinte/ tu pleci fãrã lumânare/ ºi
lui de a nu muri. Versurile lui þipã volum) ºi sã aflãm câteva struc- fãrã miere…” ªi, dupã toate aces-
cu ecoul tãiat, ca în tabloul lui turi ale unei poetici care va rãmâ- tea, un vers suprarealist încheie
Munch, pure ºi triste, în cercul ne în literatura românã. Un dimi- apoftegmatic aºezarea noastrã în
fãrã ieºire al fiinþelor blestemate. nutiv, împins pânã la marginea nimicnicie: „un guzgan ar cãdea
Eu le aud, de parcã aº asculta ironiei subþiri ca limba unei flore- deghizat în pãdure” (idem, ib-
paºii unui pãianjen rãnit în pro- te, lasã cititorul prins într-o artã idem).
pria pânzã. O pânzã de sârmã poeticã je m’en fichistã: „Orãºe- Ionel Ciupureanu este un poet
ghimpatã însã, a suferinþei. Fiin- le prea mici/ copiii mei adunaþi-vã care-ºi concepe textul, de multe
du-mi prieten, nu puteam sã nu-l deoparte/ eu vã las sã faceþi ce ori, inginereºte. Sã mã explic: Ti-
simt lângã mine în suferinþa de vreþi”. Este aici un strop de tlul apare ca un vers de sine stã-
peste fire. atharaxie, sã zicem, de vreme ce tãtor, demn de agãþat în memorie:
Poezia lui Ionel Ciupureanu noi, bieþi lectori baudelairieni, „Agitaþia cuiva mai trebuie ºi câr-
trece peste curente, nu se încur- suntem zvârliþi frumos, cu igno- pitã”, „Numai iubirea care moare
cã în -isme, deºi curentele, mai ranþa unui imperativ biblic, la în- sã mi-o dai” etc. (v. Miºcãri de
puþin clasicismul, care n-a dat demâna interpretãrii fãrã resenti- insectã). Strofele sunt grupate în
niciodatã poeþi, îi ating, precum mente academice. Cu alte cuvin- distihuri albe, fãrã ingambament,
apa de mare nisipul nemiºcat al te, cine vrea sã priceapã ce scrie cu versuri tãiate sec, imperative,
þãrmului, cu spumele teoriilor lor poetul sã priceapã, cine nu, nu, ca niºte replici de teatru radiofo-
efemere, pe ici, pe colo, versurile Dumnezeu cu mila, cãci, vorba lui sanctificare a mamei, pe marginea te. În moartea altuia, ca o salvare nic, în seriale scurte. Senzaþiile se
de-o autenticitate, cum remarca T.S. Eliot, poezia modernã nu tre- dintre ludicul pierdut ºi putrefac- absurdã: „mi-e frig/ morþii se- topesc în avalanºe verbale – pi-
Nicolae Manolescu, fãrã cusur. buie înþeleasã. þia imanentã: „Fiecare se juca cu ngroapã-ntre ei/ trebuie sã plec/ cãturi repezi de sudori metafizi-
Un poet este romantic, simbolist, Un poem poate sã înceapã li- laptele mamei sale/ Fiecare sân- ieºi drace/ stârvul ãstuia-i al ce, sincere ca în poezia lui Virgil
expresionist, avangardist, moder- niºtit, aproape banal, ca ºi când gera la locul lui de putefacþie/ Dar meu”(Atunci ºi acum, în vol. Mazilescu: „sã nu mai simþi alu-
nist, neo- etc. Ionel Ciupureanu ar deschide, narativ, o secvenþã pãmântul are morþii triºti/ ªi-n Pacea poetului). necarea mea/ în resturile din tine//
nu este nicidecum postmoder- de viaþã comunã. Ce se întâmplã spatele loviturii e un maestru/ În Viziunea ieºirii din pântecul ignorã-mã s-o luãm de la capãt/
nist, fiindcã el nu ia niciodatã în dupã aceea, dupã primul vers, ca faþa maestrului e o picãturã de mamei recompune drumul tragic ce-i înghesuit se umezeºte de-a
râs poezia. O duce spre un tragic un semnal de alarmã aproape ru- sânge/ Un ochi devorându-ºi al naºterii înspre moarte. Sein zum dreptul// gelatina ta gâfâie ºi gâ-
al inimii care, sufocându-se în ginit de limbajul comun, devine propria gurã// Acolo se iubeºte Tode, ar zice Heidegger. Poetul fâie/ inflamaþia ta mã devorã// ºi
clipa ce zboarã, bate sincopat, un vârtej de imaginaþie goticã, cu adevãrat/ Formele sângerea- nu cade în capcane filosofice, tremurã ºi se varsã ºi râcâie/ sã
în ritmuri de respiraþii gratuite, ca tenebroasã ºi, o sã vedem, me- zã-n fântâni/ Fãrã trup ºi fãrã vâr- rãmâne în puritatea senzaþiilor, cu mã vindec de tine n-am încotro//
reu oedipianã: Am urcat scãrile/ stã/ Se-agaþã cu disperare de-o atât mai expresive, cu cât par sã ce chestie ºi lipicios ºi resturi ºi
oamenii curg în pãmânt//eram mamã/ Trebuie sã treci marea ºi împace scabrosul cu remuºcarea întuneric/ ºi doar acelaºi nume.”
în ziua morþilor/ fiecare sufoca // sã te-mbraci/ Cãci vom iubi cu cã te-ai nãscut din durere: „Ieºind (Agitaþia cuiva mai trebuie ºi
gura celuilat/ cu durere putre- gesturi bolnave/ Vom putea plân- pe gaura aceea/ scânceam încet cârpitã, în Miºcãri de insectã).
zeºte uºa mamei. ge/ Sau râde.” fugind de durere/ sau trec prin Elipticã, mânuitã de „asinta-
Nu poþi sã te apropii de poe- Aflat pe dunga dintre naºtere tunel ºi nu mai ies/ sunete lungi xism” (Hugo Friedrich), desfãºu-
zia lui Ionel Ciupureanu fãrã sã ºi moarte, omul din poezia lui Ciu- cu/ gogoºi aburinde/ îmi era tea- ratã în falii, ca fâºiile de pãmânt
cobori în subteranele psihanali- pureanu îºi alege stârvul, în afa- mã ºi/ viermii mã acopereau/ în- arabil pe un perete de munte stân-
tice ale complexelor. Nu avem ra voinþei diavolului de a-l sãlãº- dulcind mizeria/ sub presiune.” cos, izbucnind nemetaforic, dar cu
timp acum sã facem o analizã lui: „Te-aº atinge c-un mãr/ dar (Nu zboarã nimeni, ibidem) metafore pe dedesubt ca o magmã
completã, freudianã, a coborârii mi-ai spus sã intru în stârvul ãsta/ Un dialog simplu, înlãuntrul stinsã în minerale mereu fierbinþi,
în subterana acestei poezii stra- ieºi drace din mine/ dã-mi gura ta fiinþei care se naºte, surprinde prinsã în panoplii de adagio liric,
nii, dar semnalãm, deocamdatã, sã mã þin de ceva/ se-agaþã prin dramatismul imaginãrii unui de un realism feroce totuºi, opera
Ionel complexul mamei, complexul lui nisipul/ cu disperare de apele destin sortit, condamnat la ab- lui Ionel Ciupureanu împlineºte în
Ciupureanu
Ciupureanu Oedip. Iatã, spre exemplificare,
textul Fãrã trup ºi fãrã vârstã,
repezi/ sau luna se-odihnea în
rahatul lãptos.” Frigul este, ca în
surd, paralizat între cele douã
margini, naºtere ºi moarte: „nu-mi
literatura de azi ideea cã fãrã
suferinþã ºi fãrã har cuvântul
60 cu versuri sapienþiale, ca în efi-
giile sãpate în ziduri medievale, o
spaimele bacoviene, nu o mãre-
þie, ci o senzaþie a intrãrii în moar-
spune iartã-mã/ te rog/ te rog
iartã-mã/ nu m-aº linguºi/ dar tu/
poezie nu înseamnã nimic.
La mulþi ani, Ionele!

6 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


n OCTAVIAN SOVIANY

m iºcarea ideilor
un franctiror singuratic
C
iudat de puþin se vor- nalã/ îºi propti omoplatul în fa- pentru un nou alfabet/ unde pu-
beºte ºi s-a vorbit de- langa/ dreaptã de lângã/ sternul trezisem demult” (Presiunea mi-
spre poezia lui Ionel cu dungi groase ºi/ cu destul rosurilor). Aceste „cântece de
Ciupureanu, figurã destul de noroc/ se aplecã peste dobitocul putreziciune” vor vehicula prin
aparte, în peisajul atât de pestriþ din lojã/ limba lui muºca sã tacã” urmare cu o întreagã simbolisti-
al literaturii române de astãzi. ªi (Între fãlci). Prezenþele angelice cã a „bãltirilor” ºi a lichiditãþii
totuºi, acest autor, care face par- care populeazã acest univers al mâloase care figureazã cerneala
te din categoria poeþilor „fãrã dejecþiilor fiinþiale, unde segmen- „coruptã”, lichid ce erodeazã lu-
generaþie” ºi a franctirorilor sin- tele anatomice dezarticulate de- crurile, purtând însã, în acelaºi
guratici, mai preocupaþi de poe- vin metafore figurând puterea timp, germenii unei scriituri
zie decât de succes, strãini de decreativã a cuvântului ºi a scrii- „ilizibile”, care se contorsioneazã
culisele unde se fac ºi desfac glo- turii, vor fi prin urmare niºte „în- în poemele lui Ionel Ciupureanu
riile literare, urmându-ºi, indife- geri ai morþii”, dar ºi proiecþiile asemenea unui anelid uriaº sau
renþi la glasul criticii de întâmpi- „instanþei textuale” ce tuteleazã capãtã moliciunea insanã a cada-
nare, destinul astral reprezintã o miºcarea nimicitoare a semnelor: vericului: „Aþi putrezit fãrã sã
voce poeticã de neignorat, o voce „Oare te-am aºteptat îngere/ sã muriþi dintr-o datã/ cum zicea ace-
poeticã pe cât de puternicã pe atât vãd înãuntru-mi// Iatã-ne în spa- la rãmase un gest// vino aproape
de originalã. tele scufundate/ cu farmecu-þi nu ºtiu de ce/ o sã mor când va
În mai vechile sale Cântece de pân-la durere// picura din cenu- veni vremea// patul acesta are
putreziciune, Ciupureanu era un ºã/ câte-un pitic în vârful dege- viermii din mine/ visând ceva/ aº
poet al duhorilor cosmice ºi al telor// dar veseli nu îndrãznirãm/ fi putut sã cobor/ ea creºte în
protoplasmelor colcãitoare, al þe- un foc la câþiva paºi// din slugile adâncime/ între buzele mele asta-i
sutului bolnav ºi al sufletului acestei lumi pierdute// ºi nici des- vârsta care binecuvânteazã/ poþi
atins de cangrenã, cu cruzimi pa- tul nu vom râde/ cãci m-am târât- sã aºtepþi câinele meu/ pentru
roxistice ºi imagini construite în nainte// la braþ cu viermele/ pe dans/ ºolduri vâscoase din când
maniera ecorºeului sângeros, ac- mici valuri din pricina lui// ºi-l în când/ ºi pulberea zdrenþuitã
tul poetic desfãºurându-se, în bãteam în cuie//nãscoceam acel puþin/ ca sã te rog” (Când va
textele sale, dupã mecanica unui scrum asemenea þie/ dintr-o mã- veni).
supliciu grotesc, pe al cãrui par- nuºã golitã sub oase” (Asemenea De la aceastã liricã a materiei
curs sunt consumate pulsiuni þie). O miºcare care transformã animate, prinse între „pulsiunea mã-ndop sângele din luminã” nimic// mã-mpiedicam de umbre-
tenebroase de agresivitate, dar totul în dâre ºi pete ºi instituie de viaþã” ºi „pulsiunea de moar- (vine lumina). E lesne de obser- le lor/ trecuse lumina ºi cotrobã-
mai ales autoagresivitate. Ple- un imperiu al prafului ºi al pulbe- te”, unde misterul descompune- vat cã la nivelul expresiei, naºte- iau// deasupra ochiului fusese
când de aici, poetul reuºea sã rii de cãrbune care evocã meto- rii se convertea finalmente într-o rea din cuvânt coincide cu o in- pãmânt/ mai departe n-au fost
construiascã atunci o mitologie nimic grafitul ºi, prin extensie, „laudã” a vieþii, ºi a inepuizabilei solitare superlativã a rostirii po- niciodatã/ aceasta-i fanfara ºi nu
a fiziologicului, cu rãdãcini mai instrumentele de inscripþionat: sale capacitãþi de a genera forme etice, atingându-se acel limbaj se mai ºtie/ le-am arãtat altceva
îndepãrtate în Dylan Thomas sau „mi-e lene sã plâng ºi/ mi-e grea- noi, Ionel Ciupureanu trece ulte- „de unicã folosinþã” care consti- au tãcut” (faþa de masã). Drama
Cezar Ivãnescu, în timp ce dis- þã unde putrezesc// muribunzii rior la o poezie care va aspira, tuie semnul conversiunii totale a e generatã acum de faptul cã în
cursul sãu, marcat de clivaje se- scuipã praf ºi cãrbune/ pe buzele „scriiturii în viaþã ºi a vieþii în scrii- interiorul limbajului (aºa cum in-
mantice , cu segmente de vorbire lui// Mirosuri de crin când respir/ turã” (cum ar spune Marin Min- tuia pe vremuri Daniel Turcea)
dezarticulatã între care se nãºteau în aerul pentru duhuri// unde-am cu) ºi totodatã (în termenii acelu- funcþioneazã legile entropiei, ros-
tensiuni de o mare intensitate, murit” (Când respir). iaºi critic) al elaborãrii depline a tirea „caldã” se converteºte în
amintea oarecum de poemele „Lichefierea” e în acest context eului, anihilându-se astfel orice cenuºã ºi pulbere cosmicã, iar
„schizo” ale lui Paul Daian. Dina- nu doar unul din semnele distanþã între vocea „inumanã” a aglutinãrile de cuvinte devin
mitând orice principiu de coeren- timpului crepuscular al apoca- textului ºi vocea fiinþei care (se) aproape instantaneu „cadavre
þã, atras de stãrile entropice ale lipsei, legat de „marea disoluþie” scrie. Iar din acest moment poe- lingvistice”: „Mi-e fricã/ sã scriu
limbajului, poetul posedã ºtiinþa ºi de cãderea într-o materialitate mele lui Ionel Ciupureanu lasã fricã// Peºtii-s mai mari decât apa/
de a imprima cuvintelor un soi de amorfã, ci ºi o „trecere în cernealã” impresia unor mase de lavã pie- am spus mi-e fricã// Iarba e moale
„miºcare brownianã”, care face ca care trimite cu gândul la punerea trificatã în care dejecþiile incon- ºi/ morþii acoperiþi de cuvinte//
textul sã funcþioneze anarhic, lumii în text – act prin excelenþã ºtientului capãtã forme de o ex- cumpãrã-mi oasele nu mã vinde
desfãºurarea discursului fiind în decreativ: „Curgeau oase din/ tremã stranietate, „cuvintele tri- zadarnic/ leagã un trup de halu-
mod evident „centrifugã” ºi femeia cu gesturi lichide// bului” ºi-au pierdut toate sensu- cinaþiile mele//morþii nu vãd nu
manifestându-se ca o „fugã a curgeau oasele cumva din ceva/ rile uzuale, combinându-se dupã aud” (ce mai faci). Cuvântul e
semnelor” ce anihileazã orice pe strãzile spre o nouã baltã/în legile unei gramatici sui-generis, perceput aºadar ca un instrument
posibilitate a acestora de a sem- norul de bale/atunci undeva cum în aglutinãri monstruoase, iar al „pulsiunii de moarte”, discur-
nifica. O asemenea destrucþie sã zic/cum se mai spune/cu vorbirea e un spasm al organelor sul se demonizeazã, iar textul de-
programaticã a textului, ce se au- vâslele îndreptate cum se zice/ locutorii, în tentativa lor dispera- vine infern: „apoi am fãcut un in-
toanihileazã pe mãsurã ce se con- spre creierul meu /implorând niºte tã de a articula indicibilul: „morþii fern ºi am stat în infern/ v-am lã-
stituie, atrage dupã sine, fireºte, coapse sub/zdrenþele de piele/ sunt câinii mei/ ºi gurile mele cau- sat ºi v-am vindecat// dar nu sun-
evocarea corpurilor tãioase sau din ziduri care vomitã/cum v-am tã viaþa lor// se vorbeºte pentru teþi vindecaþi/ am þintuit demonii
ascuþite (dintele, gheara) care se spus mai înainte” (Într-un jeg cã trebuie/ de ce-ai venit sã-mi ºi au ieºit oameni/ a fost doar
convertesc, paradoxal, în instru- într-un duh). Poemul va oscila în strici jucãriile// de-aº fi treaz aº moarte în locul acela cu moarte”
mente ale verbalizãrii: „trupurile felul acesta între referenþial ºi au- încuraja nebunia/ nut e apropia (mulþi oameni veneau). Final-
îºi imagineazã o bucatã de sân- toreferenþial, susþinându-se mai de ce m-ai chemat// vino ºi plea- mente, „mizeria cãrnii” e înlocui-
ge/ de care se agaþã/ sã zicem cu seamã prin violenþa imaginilor dimpotrivã, sã se emancipeze de cã// cineva curge pentru altcine- tã astfel prin “mizeria” (la fel de
imaginaþia// mã sculam ºi ador- de descompunere, care vorbesc sub terorile fiziologicului, mar- va”. (un vis). Nu e câtuºi de pu- de deconcertantã) a limbajului, de
meam/chiar oamenii erau mai despre o percepþie în registru catã de rãzboiul simbolic dintre þin vorba aici, cum ar lãsa sã se la putrefacþia materiilor biologi-
nervoºi// sub pãtura de care/ hiperbolic ºi de o senzitivitate în luminã ºi sânge. Elaborarea tex- creadã o lecturã superficialã, de ce se ajunge la starea de putre-
chiar fluviile se descompun// sã exces. Iar marile teme ale lui tului poetic, care implicã substi- o poetizare în virtutea hazardu- facþie a cuvântului, iar drama exis-
zicem mi-e fricã/ de ghearele cu Ciupureanu sunt acum „geneza” tuirea corpului de carne printr-un lui, dupã reþetele programului de tenþialã se transformã într-o dra-
care vorbesc” (Sã zicem). Reve- ºi „stingerea” care reprezintã atât corp de cuvinte, devine acum o la Zurich, iar ceea ce la poeþii mã a semnificãrii, pe care autorul
riile eschatologice se vor asocia „stãri cosmice” cât ºi „faze” ale tentativã de a rupe lanþurile de avangardei „istorice” era un act reuºeºte sã o rosteascã (îndrãz-
în asemenea poeme cu schema actului textual sau „stãri ale ADN ºi de a ieºi din miºcarea ludic (aºadar gratuit), devine la nesc sã afirm asta) cu o dicþie de
motricã a devorãrii, regresiunea semnului”, care tinde aici spre o proceselor metabolice, iar poetul Ciupureanu un exerciþiu de o gra- mare poet.
spre stãrile nebuloase ale mate- opacitate superlativã. Astfel va celebra de data aceasta „a vitate superlativã, marcând (ca în
riei primordiale realizându-se aici încât textele autorului vor sã fie doua naºtere”, naºterea (la fel de versurile ultimului Bacovia) coli-
prin actul „cosmofagiei”, care în cele din urmã rezultatul traumatizantã ca ºi cea naturalã) ziunea dramaticã a fiinþei textua-
sugereazã nimicirea lumii prin experierii unui „nou alfabet” – din matricea semnului, plãsmui- lizante cu limitele rostirii, iar în
acþiunea cuvântului devorator, ce care se coreleazã cu aspectele rea corpului textual care are loc straniile sale configuraþiile lin-
desface lucrurile în particulele lor scrise ale putridului ºi cu tentativa simultan cu anihilarea fiinþei de gvistice e etalatã (cãci actul poe-
elementare. Dar ºi al „autofagiei”, operatorului de limbaj de a carne: „evaporând rezervele din tic þine esenþialmente aici de o
evocând un subiect liric ce se inscripþiona descompunerea, ranã/ nãºteam trupul din care mã artã a etalãrii) tendinþa limbajului
anihileazã prin propriul sãu dis- fetidul, pestilenþialul: „M-am rog// o tãieturã prin blocuri pen- de a se autotranscende în direc-
curs, ceea ce echivaleazã cu abandonat de cealaltã parte/ tru instincte/ ºi-apoi lichidul cu- þia unui supra-limbaj (poezia), dat
„devorarea centrului” ºi cu insti- înãuntru ºi-n afarã/ sub zidurile o pâine de cârpe// (…) ceva exis- mereu doar ca simplã virtualita-
tuirea lumii doar ca margine ºi cir- lumii moarte/ creaturi scoase din tã am spus/ nu era// astupam crã- te: „morþii viseazã maxilare ºi
cumferinþã: „o ronþãise/ scoase
câteva cartoane din gurã/ cu de-
cutii/ salutarã presiunea miro-
surilor// ici ºi acolo întreaga
pãtura din care ieºisem/ altul îmi
zise nu vreau sã plec nu vine ni-
dinþi/ sughiþul în cutii pe tejghe-
le// intrând sau ieºind/ mã legã-
Ionel
gete mici ºi groase (...)/ îºi goli
sângele cu precizie/ se întoarse
grãdinã pierea/ noi continente se
îngrãmãdeau/ pe noile insule//
meni// scurgeri de oameni/ ºi ha-
lucinaþii din mama// aº plânge cã
nau pentru a nu putrezi// îºi dã-
deau seama dacã vomam/ nu re-
Ciupureanu
Ciupureanu
la câteva grade de axa longitudi- într-un rãzboi de vise eliberate/ te-am rugat sã mori/ vine lumina fuzau nimic pentru a nu pierde 60
, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 7
n GEORGE POPESCU
m iºcarea ideilor

poeticul – mizã ºi probã a derivei


comunicaþionale a lumii reale
S
e vor împlini în curând gic”, de cãutare printre ruine poetic ce ni se propune) a poeti- tu-meu a venit pe la cinci.” Vocea,
circa patru decenii de la structurile unei dicþiuni mai cii lui Ionel Ciupureanu prezenþa femininã aici, e marcã a alteritãþii,
întâlnirea mea cu Ionel aproape de autenticitatea oferitã în act funcþional a unui proces difuze ºi anonimizate în întreaga
Ciupureanu, pe atunci student la de simþuri ºi care, de o manierã de harcelare ºi morcelare a poezie a autorului potenþând încã
una din facultãþile tehnice ale marcat paradoxalã, n-avea nimic Subiectului, ca „ultim om”, omul ºi mai mult opþiunea pentru o
Universitãþii din Bãnie. Timpul în comun cu presupuse falii uita- nostru actual. ªi, în fapt, chiar de- oralitate asumatã, ºi aceasta, ca
fuge, iatã, ireparabil ºi neiertãtor te în straturile mai adânci ale ac- spre un astfel de proces pare sã posibilã alternativã de înfruntare
sfârtecând laolaltã clipe de bea- tului comunicaþional. Ele se aflau, fie vorba, fiindcã autorul însuºi a incomunicabilului.
titudine ºi culpabilitãþi mai mult plutind imune la coerciþiile unei îºi satureazã discursul în aceastã Sunt frecvente expresiile de uz
ori mai puþin voluntare. În am- raþionalitãþi ambiguu definite ºi direcþie, fãcând apel, cel mai ade- oral (gen „sã spun aºa”, „sã zic”,
bientul iconoclast (în acel timp general asumate, mai curând sea, prin repetitivitate, la o întrea- „zice” ori, iarãºi, trimiterea la un
de restriºti cu premoniþii ale de- chiar la suprafaþã, dispersate în gã gamã lexicalã localizatã în zona fel de statut stingher al cuvinte-
ceniului apocaliptic ce sta sã vinã babilonia factual comunicaþiona- lugubrului, a resturilor împânzind lor într-un poem ceva mai lung
– ultimul deceniu al regimului lã, constrângându-l la un act te- subsolul lingvistic al lumii pier- din volumul Adormisem ºi mã
ceauºist), al fostului cenaclu „Tra- rapeutic luându-ºi drept pacient dute în superficiile în care comu- gândeam, în care finalul e strict
ian Demetrescu” din incinta de limbajul poetic aºa-zicând domi- nicarea e fie iremediabil compro- arvunit din oralitatea cotidianã:
atunci a Casei municipale de cul- nant, corodat de maladiile unui misã, fie doar o palidã ficþiune. „Totul era aranjat cu un gust
turã, regãsesc în memoria-mi obo- modus dicendi denaturat în fibra Mijeºte de pretutindeni un desãvârºit, sensurile ºi formele se
sitã cu o surprinzãtoare acuitate sa cea mai profundã. gust al putreziciunii, ca în volu- aflau în deplinã armonie, într-ade-
figura acelui tânãr de o fragilitate S-a scris ºi s-a discutat, mul Fãlci în care „Trupurile îºi vãr, de ceva ºi aveam motive sã
tonificatã doar de atitudinea sa uneori nu fãrã discernãmântul imagineazã o bucatã de/ sânge/ mã sperii, aºa cã la fiecare ocazie
de „spectator” tacit, rareori între- unei lecturi atente ºi chiar aten- de care se agaþã/ sã zicem imagi- mã gândeam la un alt sens ºi la o
ruptã de câte o replicã retractilã þionate (avertizate adicã asupra naþia// mã sculam ºi adormeam/ altã formã de parcã ar fi fost pânã
faþã de textele condeierilor supu- discursului poetic de o frapantã chiar oamenii erau mai nervoºi// ºi cuvintele cu care mã jucasem
se judecãþii; replicã stinsã în frân- originalitate), despre Ionel Ciu- sub pãtura de care mã agãþ/ flu- pânã atunci ori schizofrenice, ori
turi discursive detaºând mai cu- pureanu din perspective conti- viile se descompun// sã zicem mi- melancolice, ori isterice, dracu
rând circumstanþele unei „bâlbâ- gue aventurii sale literare; autor e fricã/ de ghearele/ cu care mai ºtie. Mi-am stins cu greu a
ieli” decât tonul ferm al unei eva- underground, mizând pe elipticul vorbesc.” (Sã zicem), ori, în ob- treia þigarã ºi am observat cã acele
luãri critice. împins spre pragul „modelului sesiva recurenþã a morþii, când cãrþi pãreau folosite, aºa cum în-
Ceea ce mã surprindea, însã, schizofrenic”, un sarcastic al de- „singurãtatea” subiectului e pla- trebuinþezi mereu o cãmaºã favo-
în volutele acelor intervenþii mai riziunii, s-a identificat preferinþa satã „printre viermi”, forþându-l ritã, spãlând-o ºi cârpind-o prea
curând murmurate, monologate ºi presiunea incomunicabilitãþii sã „cerºeascã pe celãlalt versant/ mult. ªi mã mai gândeam dacã
ºi, ca atare, în totalã discrepanþã ca un dat ontologic, alocându-ºi putrezind// când o sã fiu cu ade- cuvintele alea din cãrþi sunt pro-
cu dezbaterile de obicei aprinse, astfel aluzivul ca remediu ori am- vãrat mort…”. funde sau superficiale; eu cred
era insatisfacþia francã, nealtera- biguul ca generator al unei pola- Nu lipsesc, în acest fluid vâs- cã sunt amândouã felurile. Ba
tã de tonul minimal în care era ritãþi semantice. Evaluãri nu doar cos al anti-discursului poetic chiar mã bãtea gândul sã-i spun
expusã, faþã de „productele” ºi corecte, ci ºi aperceptive în re- (cum anticipam în prezentarea câte unuia: «Lasã-mã sã muºc o
de manierele comilitonilor cena- ceptarea unei poetici de o origi- iniþialã a autorului, el pare pro- datã din tine, te rog, doar o datã!».
cliºti. Îi repugna deopotrivã mi- nalitate fragrantã. vocat de o sfialã a spunerii, un ªi m-ar fi lãcat, de asta puteþi fi
metismul „tradiþionalist”, în sen- Critica, câtã s-a pronunþat cu fel de obstacol în calea gândului siguri. Desigur, cuvintele, chiar
sul cel mai larg, ca ºi noua liricã o parcimonie egalatã poate doar primordial, întrucât etern autentic cãruia, în vis ori în jocul dacã asta o sã vã mire, trebuie
incluzându-i pe poeþii ºi creaþiile de cea a autorului însuºi mai me- raportatã la un celãlalt, care e alteritãþii cu un celãlalt deºapat apucate uneori zdravãn ºi fãrã
lor in actu (generaþia ºaizecistã reu retras în „lacustra” (bacovia- mereu un acelaºi ºi fãrã de care de la „logica” limbajului, i se re- menajamente. Dracu mai ºtie…”
ºi cea succesivã); rareori tresã- nã?) unei singularitãþi eminamen- n-ar exista; astfel, ca în dialectica fuzã orice normã sintacticã), în- Nu mai puþin paradoxal, dacã
rea la câte o eºapare de sorginte te literare (altminteri, insul Ionel hegelianã, eul nu mai e instanþã tregi suite ale unui terifiant as- nu cumva de-a dreptul ºocant,
ludicã, preocupat pânã la îngri- Ciupureanu e o fire sociabilã, de centralã ºi sintezã a personalitã- cuns simþului comun, dar nu fãrã sunt irizãrile lirice, vreau sã spun
jorare de uzul precar al limbajului o afabilitate câteodatã excesivã), þii, ci alienat, iar nucleul cel mai a zdruncina vertiginos timpanele lesturi ale discursului de extrac-
în avântul sãu discursiv. Într-o n-a evitat nici tentativele unor profund al sãu devine paranoic. auditive ºi spulberând cadrul ori- þie „metafizicã” repugnat de au-
astfel de circumstanþã ne-am cu- situãri cu descendenþe „filo- În tripartiþia lacanianã – real- zontal al spunerii. tor cu o ardoare sistemicã, ceea
noscut ºi, de atunci, raporturile sofice” ori îndeosebi psihanaliti- simbolic-imaginar –, simbolicul e Mã opresc pentru început la ce conferã poeticului o salutarã
noastre, umane ºi mai ales lite- ce, nu atât pe urmele unui indisolubil legat cu semnifican- câteva exemple din acelaºi volum deschidere, o aperturã neaºtep-
rar-poetice, departe de a se fi freudianism la îndemânã, cât ale tul, realitatea e întreþesutã de mai îndepãrtat dar în care autorul tatã spre cititorul avid de o co-
schimbat, au continuat, fãrã as- unui lacanianism centrat pe ceea limbaj, iar semnificantul, aºadar îºi trasa, cu acelaºi gust icono- nectare, într-o ordine ceva mai
peritãþi, sub semnul sentimentu- ce s-ar putea numi succint dere- Cuvântul, e dominant în raport clast, liniile de forþã ale poeticii fireascã a înþelegerii, la mesajul
lui nicicând periclitat al credinþei licþiunea Subiectului într-o lume cu semnificatul. Simbolicul e sale: „Mi-e lene sã plâng ºi/ mi-e subtextual: „oameni cu plãmâni
cã în Ionel Ciupureanu subzista în care nu se mai regãseºte ºi în mereu Celãlalt, ca un creuzet al greaþã unde putrezesc// muribun- de noroi/ tresare luna/ dintr-un
un poet de o facturã particularã ºi care trãieºte paroxistic neputinþa semnificanþilor ºi care este ºi loc zii scuipã praf ºi cãrbune/ pe cârd// ascuns e orificiul zis
consacrat unei singularitãþi rare. comunicãrii. al codului, locul unde opereazã buzele lui// mirosuri de crin când moarte/ ºi iatã groaza/ dar numai
O singularitate care m-a ten- Nu cred cã supraetajarea exe- inconºtientul. Sau inconºtientul respir/ în aerul pentru duhuri// o parte din ea// sau înaintând în
tat sã-l asociez pe poet unui fel geticã a acestei poetici cu reite- surprins, ca în poezia lui Ionel unde/am murit” (Când respir); acel orificiu/ mi-e somn ºi-aº vrea
de schivnic ce-ºi descoperise ºi, rate influxuri „im-poetice” – efec- Ciupureanu, vizibil ºi deopotrivã „…ºi iatã groaza/ dar numai o sã dorm/ mi-e somn” (în ºuru-
apoi, îºi inventase ºi reinventase te surprinzãtoare la receptare de provocator, ca o stare de visare parte din ea/ azvârlitã în supa buri, din volumul anterior citat).
constant un cod propriu de co- cãtre lectorul (încã) neavizat – în propusã drept substitut al status- acestor animale// bucãþi de În variile contexte metamorfi-
municare poeticã a cãrui mizã li- raportãri nemijlocite la frecvente quo-ului existenþial al individu- craniu/ adu-þi aminte/ cu îngerii/ ce ale poeziei actuale – de la noi
minarã a fost ºi a rãmas limbajul traiecte psiho-analitico-filosofice lui în funcþiune de actant liric. strãlucind prin fereºti.”( Un vis); ºi de aiurea –, Ionel Ciupureanu
compromis, în arealul poeziei, de (indicii la îndemânã ar fi Heideg- Într-o cronicã cu un pertinent „Curgeau oase din/ femeia cu este ºi rãmâne un poet de o au-
instrumentarul sãu comunicaþio- ger ºi Lacan în chestiunea Lim- substrat analitic consacratã vo- gesturi lichide// curgeau oase tenticitate pe care numai singu-
nal consacrat. Ceea ce-i rãmânea bajului ºi a raporturilor sale cu lumului Krampack ºi apãrutã în cumva din ceva/ pe strãzile laritatea sa exemplarã o subsu-
de fãcut era un proces „arheolo- Subiectul) ar aduce o garanþie în revista „Paradigma”, ªtefania spre-o baltã/ în norul de bale/ meazã ºi o conservã în limitele
plus în procesul de mai exactã Mincu nu se sfia sã vorbeascã atunci undeva cum sã zic/ cum unei poetici de o rarã anvergurã.
comprehensiune evaluatoare a ei. despre o „psihozã (textualã)” care se mai spune/ cu vâslele îndrep- Cât despre des invocata „mar-
ªi totuºi e dificil a rezista unei ar prefera „imaginarul pur” ºi care, tate cum se zice/ spre creierul ginalizare” a sa, cred cã, oricât
atare tentaþii. neproducând mesajul, îl aude în meu/ implorând niºte coapse sub/ de verificabilã în angajamentele
Îmi vine în minte „lecþia” (în sine ca produs de un „altul” ºi pe zdrenþele de piele / din ziduri care limitrofe ponderabilului în care
propriul sãu limbaj seminarul!) lui care nu-l mai poate domina; o vomitã/ cum v-am spus mai îna- se scaldã, trebuie privitã sub un
Lacan consacratã analizei „Scri- inversare a instanþelor locuto- inte.” (Într-un jeg într-un duh) aspect mai curând destinal. La
sorii furate” a lui Edgar Allan Poe, rii, subiectul optând pentru un fel etc. etc. Craiova, ca ºi în oricare alt loc,
articulând teza care leagã elabo- de ideolect secret „…cu care se Identificãm în citatul Kram- poetul e un supravieþuitor, un
rarea freudianã asupra pulsiunii înjghebeazã lingvistic o nouã pack vagi trimiteri la configura- extra-mundan asumându-ºi sin-
de moarte cu prehensiunea ‘lume’ (sbl.ns. G.P.), pline de rea, dacã nu a unei arte poetice, gurãtatea unui schivnic în pozi-
ordinii simbolice pe seama cãreia zdrenþe fantasmatice de discurs cel puþin la firave indicii ale unei þia unui rar dregãtor al limbaju-
Ionel ar trebui sã acceptãm nenaturali-
tatea evidentã a existenþei
în falia creatã între subiect ºi lu-
mea realitãþii obiºnuite”.
auto-situãri în orizontul poeziei
noastre cea de toate zilele:
lui întru re-naturalizarea comu-
nicãrii în varianta sa nicasianã
Ciupureanu
Ciupureanu umane. Astfel, Subiectul e vãduv
de fiinþare, obligat aproape sã-ºi
În aceeaºi perspectivã inter-
pretativã e activat ca reper al unei
„Dar cuvintele se scuturã ºi
mor/ ºi sã le tot ºtergi sã le tot
de comuniune.

60 caute nu fãrã disperare propria


identitate. O identitate pierdutã
posibile aproprieri (aprehensiu-
ne în limitele codului de limbaj
ºtergi/ este oribil// aºa fãceam eu/
ºi eram conºtientã/ cã bãrba-

8 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


n ªTEFAN BOLEA n O. NIMIGEAN

m iºcarea ideilor
morþii se îngroapã între ei stupoarea
Ionel Ciupureanu, Pacea po-
etului, Editura Ramuri, Craiova,
1994.
de a exista
M
ã urmãreºte lectura

P
recum Cioran în Pe cul- de la Sibiu, de acum
mile disperãrii, Ionel cîþiva ani, a lui Ionel
Ciupureanu „începe cu Ciupureanu. În general, poeþii –
sfârºitul”, dovedindu-se un spe- y compris subsemnatul – au o la-
cialist în unica problemã esenþia- turã histrionicã, pe care, cînd nu-i
lã, ºi anume moartea. Pacea poe- inhibã emoþia ºi atmosfera le este
tului (titlu oximoronic, pentru cã favorabilã, o scot la rampã. κi te-
un poet veritabil „vine sã aducã atralizeazã atunci poezia la limita
sabia”) se dovedeºte o incursiu- cabotinismului (ba chiar dincolo
ne în tanatologie, pe mai multe de ea).
planuri. Ultimul poem al plache- La început mi se pãruse cã Io-
tei ar putea constitui o declaraþie nel Ciupureanu, pe care nu-l mai
de nihilism pasiv, amintind cum- urmãrisem pe viu, se pregãteºte
va ºi de un vers al lui Stamatiad sã ofere un show pentru galerie,
(„E obosit chiar gândul ºi-acum asemenea lui Ion Mureºan, de pil-
ar vrea sã doarmã”): „Sau/ înain- dã. Numai cã lucrurile au alunecat
tând în vitriol/ mi-e somn ºi-aº spre altceva. Spre cu totul altce-
vrea sã dorm/ mi-e somn” (Sim- va. Spre… Ganz Andere. Ceea ce
fonie în adâncul de mare) la poetul ardelean înseamnã sce- Aºa ne-a fiert Ionel Ciupureanu
Unul din primele niveluri ale nariu de seducþie, actioludicã, fal- de-a lungul nesfîrºitei sale lecturi
tanatologiei sale ar putea fi de- staffianã, plãcere aproape dezabu- de cincisprezece minute, dînd o
semnat prin moartea Sinelui. zatã a rostirii, devine la poetul cra- consistenþã fizicã duratei interi-
Moartea apare uneori în spaþiul iovean – pe care look-ul hipste- oare de care vorbeºte Bergson
reflecþiei, impunându-se ca o pro- resc, meticulos întreþinut, l-ar re- (ºi care nu are nici o legãturã cu
blemã pe care eul liric nu o poate comanda, la prima vedere, ca pe timpul cadranelor). Atît poetul, cît
evita: „... o datã cu florile adormi- un practicant al artificiului – un ºi auditoriul, eram epuizaþi la sfîr-
sem/ºi mã gândeam/ cum de mai spectacol involuntar (însã încãr- ºit, dar împãrtãºeam totodatã un
pot sã mor ºi/ în ce împrejurare cat de dramatism, cu climaxuri tra- sentiment de triumf, miracolul se
mã aflu ºi/ dacã într-adevãr mu- gicomice, fascinant, frisonant) al petrecuse, biruiserãm, coborîse-
ream. ” (Adormisem ºi mã gân- efortului de a articula. rãm ºi ne ridicaserãm împreunã
deam). Prezenþa „florilor” nu e Omul agoniza, în ambele sen- din acele locuri avernine bîntuite
contingentã, pentru cã de multe suri: cînd gata sã se sufoce, abia de spectre, la care literatura ajun-
ori Ciupureanu leagã – operând Ionel Ciupureanu vãzut de Vasile Murivale fonînd, înecat, cînd izbucnind cu ge atît de rar.
cu o „logicã” oximoronicã, roman- o energie de luptãtor, care îi însu- Calificativul de „mare poet”
ticã – acest motiv de sentimentul Un nivel mai intim al tanatolo- Drapelul negru arborat de maºi- fleþea vocea pînã la o agresivitate aparþine unui nomenclator ieºit
mortuar: „florile sunt devastate giei lui Ciupureanu se referã la nãria sa poeticã a mai câºtigat câ- cumva isteroidã, imprimându-i un din uz în tardo-modernitate. Ceea
de cimitire”, „noapte cu flori som- ceea ce am putea numi, parafra- teva nuanþe de negru, a crescut ton vindicativ la adresa demonu- ce nu înseamnã cã nu mai existã
nambule”. În Bãrci pentru um- zându-l pe Feuerbach, moartea ca un giulgiu ºi apoi a luat foc în lui interior pe care elanul locuþiei mari poeþi. Ei refuzã, desigur, poza
bre, poetul craiovean pastiºeazã morþii. Dacã un poet precum John încercãrile radicale ale poeþilor care reuºise, în sfîrºit, dacã nu sã-l do- romanticã, resping poeticile fru-
un vers celebru al lui Eminescu, Donne visa, din perspectivã es- au debutat dupã 2000. Cu atât mai mine, mãcar sã-l þinã la distanþã. mosului, care nu mai poate salva
configurându-ºi tanatologia post- catologicã, la posibila „asasinare” mare este valoarea autorului cra- Reuºise pentru puþin, fiindcã vo- lumea decît dacã e recuperat
modernã: „nu mai credeam sã-nvãþ a morþii (punând accentul pe re- iovean, care în Pacea poetului se cea ezita iarãºi, se frîngea, se gîtu- oblic, ca autenticitate (în sensul
a trãi ºi/ tremur ºi sufãr/ ... nemai- surecþie), modernitatea noastrã dezvãluie ca un autentic precur- ia, scîncea, sincopele se înmul- ontologic, de Eigentlichkeit) –
ºtiind cum se moare./” Moartea post-religioasã pune accentul pe sor al douãmiismului. þeau, fiecare pauzã mai lungã ame- ºi nici atunci. Ionel Ciupureanu
nu este întotdeauna contrariul permanenþa, pe imortalitatea ninþînd sã instituie afazia, tãcerea este unul dintre aceºtia. ªi prin-
existenþei: þinând cont de faptul morþii. Poetul craiovean oscilea- definitivã, muþenia apneumaticã. tre foarte puþinii de la noi. Poezia
cã viaþa este compusã din ample zã între aceste douã perspective: Fãrã sã-ºi propunã, de la sine, lui, depoetizatã a la Bacovia, ca
perioade de mortificare, moartea „Omoarã-mi .../ Moartea/ ªi morþii poetul practica o artã demnã de sã luãm un reper autohton, „do-
sufleteascã devine simbolul vieþii. mei pãrãsiþi (Dor de ducã); „nici maeºtrii suspansului. La un pas decafonizatã”, relativizîndu-ºi
De aceea, „þi-am spus de atâtea moartea nu poate muri” (De dimi- de abis. Cãzînd. Cãþãrându-se în- instanþa locutorie prin numeroa-
ori sã trãieºti/ înainte de moarte/” neaþã). O strofã precum cea din apoi. Salvîndu-se mereu în ulti- se puncte de fugã, cu voci care
(Cândva). Alteori, moartea se Morþii în cer, în care ideea morþii mã instanþã. Dar aceasta este re- compun mai degrabã o bandã
apropie de indicibilul wittgen- apare de cinci ori, ne duce cu gân- spiraþia naturalã a poeziei sale, sonorã înregistratã ca atare (frag-
steinian: „de moarte nu se ... poate dul nu numai la existenþialism, ci aceasta va fi fiind, poate, respi- mente de dialog, monologuri
vorbi” (Cu toate astea þi-am ºi la dadaism: cuvântul „moarte” raþia poeziei înseºi atunci cînd, masculine sau feminine, uneori
spus). Dacã în Verde e verde, pare decupat ºi supra-adãugat dincolo de convenþii, de mode ºi confuze, ce induc un timbru
moartea Sinelui este „atacatã” de peste toate celelalte noþiuni: „Lunã trenduri se confruntã cu tãrîmu- transgender, în cheia grotescã ºi
pe o poziþie existenþialistã, à la moartã înainte de a muri/Cãutând rile ultime, unde cuvîntul ºi nimi- perversã urmuzianã din Ismail ºi
David Lynch („visaþi-mã pânã nu un mort/ Sã-l descompunã morþii/ cul se oglindesc unul în celãlalt. Turnavitu: „ochi, favoriþi ºi ro-
mor/ strigaþi-mã ca-n filmele Tinerii mei muribunzi/ Prostitua- ªi e care pe care. chie”), decât un discurs literar…
mute”), în Foc ºi tãmâie, angoa- tele mele” „Moartea” astupã cu- poezia lui se încarcã, aºadar, într-o
sa existenþialã se transformã într- vintele, deturnându-le spre putre- atmosferã de azil de noapte lo-
un „rânjet” burlesc, care aminteº- ziciune, pânã ce limbajul începe cuit de clodos beckettieni, de o
te de Beckett sau de Jarry sã pârãie ºi sã plezneascã: „morþii intensitate existenþialã – implicit
(„aprinde-mi lumina sã mor/ fii curg din gura morþii mele” (Frun- liricã – purificatã brusc de zgura
mulþumit dacã tuºesc/”). Acest zele se usucã). Într-un text precum oricãrei recuzite.
palier al absurdului, care provine Atunci ºi acum, moartea este Textul ºi-a lepãdat pieile. N-a
poate din umorul negru al lui apropiatã exorcizãrii, dovadã cã mai rãmas decît stupoarea de a
Lautréamont, strãbate întregul moartea nu este esenþialmente exista.
volum: „ºi-am încãlecat pe-un os/ negativã, dupã cum aratã, printre
ºi am vomat sãnãtos.” (Mai alþii, Schopenhauer: „Te-aº atin-
spune-mi atunci); „ºi-au ieºit pe ge cu-n mãr/ dar mi-ai spus sã in-
toþi din cuºcã/ ºi ai fi zis cã toþi tru-n stârvul acesta/ ieºi drace din
mã muºcã.” (Aprinde-þi lumina); mine.../ mi-e frig/ morþii se-ngroa-
„florile pe câmpul gol în cavou pã-ntre ei/ trebuie sã plec/ ieºi dra-
printre blocuri/ eu vroiam sã zic/ ce/ stârvul ãstuia-i al meu.”
ce vroiam eu sã zic.” (Bãrci Poetul craiovean se dovedeº-
pentru umbre) . Am putea crede te un tanatolog inspirat, în linia
cã impresia de farsã dezamorsea- unor autori precum Arghezi (de
zã nihilismul inerent: mai corect care-l apropie aspectul senzorial,
ar fi sã spunem cã râsul sporeºte carnal) ºi Cioran (pentru virulen-
întunecimea pentru cã aparþine
unui bufon tragic. Seamãnã cu
þa sa). În ciuda pesimismului sau
chiar a „mizerabilismului” lui, pri-
Ionel
amuzamentul neguros al unor mul volum al lui Ciupureanu pare Ciupureanu
Ciupureanu
personaje precum Hamm ºi Clov
din Sfârºit de partidã.
oarecum temperat dupã valurile
succesive de nihilism milenarist. 60
, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 9
n BOGDAN ISTRATE
Premiul revistei Mozaicul la
Concursul Naþional de Poezie
“Traian Demetrescu” – 2016, ediþia a XVIII-a

poeme
b eletristicã

în 10 minute farmacia totul se desprinde din tine ca dinþii de


lapte
mã va iubi dar te vei regenera
îþi urãºti trupul aºa cum
viespea de alaltãsearã ne ura alcoolul ciudãþeniile iubirea caietele
metabolismul ciudat toate revin la normal
arta modernã te picteazã mai fã un ceai mai fã o poezie
îþi deseneazã
electroni ºi bobine în loc de maxilar
îþi urãºti trupul maºinãrii & ceva
ai sã faci din el mâncare proastã pentru
cantine
intravenos
bogãtaºii din filme joacã poker pe cautã-þi privirea în reducerile de la mall
dezbrãcate ele îþi deschid ochii ca pe niºte uºi
eu îmi îmblânzesc periferia ochiului drept cu scleroze multiple
cu a 20-a pereche de cãºti ele îþi resusciteazã adrenalina
de pe anul ãsta îþi râd în faþã
ºi simt cã dermatologul întârzie ºedinþa toþi vã spuneþi între voi cã sunteþi goi
iarãºi cã vã înºelaþi nevestele ºi iubitele
e doar o greºealã de tipar
în 10 minute farmacia mã va iubi oamenii nu-s fãcuþi sã fie la fel
îmi va adopta bolile þigãrile adevãrul are tot timpul un as în mânecã alfabetizarea spray paralizant
S-ul vine cu coasa
minciuna nu are mâneci
cãrþile plictisitoare ºlapii din balcon
beau o cafea cu un pliculeþ de zahãr la 2 lei
aborigenilor T-ul îi învaþã sã iubeascã
ea îmi prinde capul ºi mi-l roteºte U-ul le aduce copii
ca pe-un robinet pun ºi acel sentiment tãcut dintre noi mã duc în infernul lor,
ca sã aibã ºi zaþ mã transportã pe braþe de parcã aº fi V-ul le prãjeºte carnea pe foc
îºi umple gura cu apã rece W,X,Y-ul îi învaþã sã zâmbeascã
mã ceartã cã nu am reþetã ce naiba antrenorul echipei de fotbal care a
câºtigat campionatul Z-ul vine cu moartea.
9 minute am visat cã o vânzãtoare de la un braþele lor sunt þevile de gaz
magazin prin care trece sângele folosit Uuuu, Ugaaa, Dddddd, Gruuuu, Vvvvv
a omorât preºedintele cu un cutter la redactarea desenelor rupestre poate un Z
iar apoi spunea vor sã mã omoare, poate un A
cautã în dex diskinezie în timp ce era încãtuºatã vor sã-ºi creascã imunitatea cu pielea mea hai salvaþi-vã în ºir indian.
high hopes de la pink floyd cã eu îi eram complice sã vâneze animale cu femurul meu
ºi un sentiment de îndepãrtare a pielii au venit dupã mine mã lasã în mijlocul casei lor de parcã aº
îþi e lene sã faci o cafea când ajunseserã în faþa uºii mele eram fi un zeu roman packt like sardines
cãci cafeaua doare ºi la pubertate nimeni treaz de ceva timp scriu cu unghia pe peretele peºterii ca în
nu scuipam în wc zaþul cafelei de dimineaþã poemul lui arghezi
in a crushd tin box
te înþelege litera A omenirea evolueazã pe uºile de la taxi
corpurile noastre scrumeazã pe tratatele scriu pe pielea mea litera B cu sticla în mânã ea îmi face
copiii învaþã tabla înmulþirii prin diverse de psihologie pe cutia lor toracicã C, D, E coarne în pozele din primul meu album
metode sunt palide ca dupã o anestezie foto
generaþiile sunt din ce în ce mai proaste danseazã pe radiohead fac schimb de mã uit la ei le strig sfios: Aaaaaaaaa, cu taximetrul în mânã mi se spune cã
iubirea adolescentinã îºi lasã barbã pe glande endocrine Bbbbbbb, Ccccccccc se uitã la mine: trebuie sã plãtesc dreptul de a trãi
chipul omenirii cum jucãtorii de fotbal fac schimb Gruuuuuu, Ugaaaaaa, Huhuhu. închiºi în noi primim alocaþiile
acelaºi gust de pastile pentru ficat în gurã de banderola de cãpitan ºtergi semafoarele cu acetonã
ce îþi schimbã saliva în paginile din scriu pe pietrele folosite la vânãtoare: ne aruncãm dezbrãcaþi
jurnalul lui cioran pune imposibilitatea sã conducã Eeeeeee, Iiiiiii cu rãmãºiþele bubelor de la vãrsat de
ºi limba în isbn-uri las-o sã se rãspândeascã ca armata lui ei nu înþeleg vânt pe corpuri
alexandru cel mare se uitã la mine de parcã ar privi suntem oamenii suplinitori ai oamenilor
eu nu te mai ascult pune raþiunea ºi posibilitatea în asasinarea lui j.f.kennedy care îºi depãºesc emoþiile
vorba mamei de acum faci ce vrei portbagaj ca dupã cea mai cruntã mahmurealã cu 2 la puterea n pahare de whiskey
uºureazã-te în rezervorul de benzinã literele D,F,G,H,K,L îmi ies din gurã ca
drum bun pe-un crez cad ca laptele din sticla proaspãtã
beta caroten clasicele M,N,O,P,Q,R ce se învârt ca adusã de la magazin
elicele unui elicopter semnele de circulaþie sunt înlocuite
vreau sã fac dragoste pe 17 notaþiile la matematicã îºi fac efectul de de alarmele de la ora 6:36
de la kings of leon ce substituie emisfera dreaptã a
probabil sunt ca toþi ceilalþi adolescenþi creierului
excitaþi cu hormoni în loc de dinþi nu-i nimic nou în nimic
îmi pun ºosetele la spãlat
mi-am demontat creierul ºi l-am pus închid albumul foto
în cana cu ceai îmi dau o palmã
în loc de miere
deja nu mã mai uit la televizor alea jacta est!
am ajuns pe la pagina 670 în romanul
masiv ºi palpabil al lui cãrtãrescu
firele de pãr mi se desprind din cap
ca morcovii din grãdina bunicii everything in its right
îmi zâmbeºte sardonic ºtie cã am ceva place
de ascuns îi pun bagajul în braþe
ºi o întreb când se mai vopseºte mã scufund în oraºul ãsta împuþit
þin de mânã flegmele ºi cojile de seminþe
cineva se joacã cã aºa se poartã la români
mã iubeºte nu mã iubeºte cu degetele mele tricourile cu fuck you din newyorker
tratatul de pace de la berlin porneºte ºi alergia de frâna bruscã a autobuzului
ventilatorul înþeleg noþiunea de a fugi
creierul e acum lipit cu bandã adezivã când deschid larg carcasa telefonului
de cana de ceai sã-mi ascund acolo cheile de la casã
gaura neagrã a vieþii tale ºi aglomeraþia de la mall
iluzia tot timpul face off-side iubirea-i un hoþ ce rãpeºte mireasa
iar arbitrii sunt prea ocupaþi sã citeascã când tu te afunzi în ºampanie ºi aperitive
ziarele într-o lume digitalã
controlatã de paºii pe care-i faci
Peter Jecza – Fuziune când mergi la toaletã

10 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
poezia ca fãrâmiþare (deliberatã,
experimentalã) de sine
au nevoie de aprecierile lor!) Ri- tembrie care-þi taie respiraþia./ sau
tualul prezenþei nu poate fi de- provoacã ceva greu de identifi-
cât exasperant, autogenerat: „au cat ºi de simþit/ pânã la capãt/

C
eea ce reuºeºte sã cap- fost experienþe în deºert/ dar lumea vãzutã prin ochiul atins de
teze foarte bine cartea acum mã întorc la voi/ sã punem parezã facialã/ a tânãrului M. C./
lui Andrei Dósa (ade- la cale planul detaliat” (p. 27) Op- ruperea relaþiei dintre stimul ºi
vãratul bãiat de aur, Casa de timismul este ºi el un epifeno- emoþie/ Practic ar trebui sã dau o
editurã Max Blecher, 2017, 82 p.) men derizoriu, efemer, scârba (de mânã de ajutor bãieþilor care/
este friabilitatea lumii (citeºte: sine) e, de fapt, singurul instru- monteazã plasa/ pentru tenis de
euro-carpatine) de azi, alcãtuitã ment de cunoaºtere care ajunge picior…” (Giuleºti limited, p. 56)
mai mult din goluri de aer, impor- sã fie pertinent: „ªi e suspiciune Pe el l-a interesat, de fapt, cum se
turi de neputinþã, tone de absen- în toate.” (p. 54) Privitã cu lupa, vede, felul în care poemele inter-
teism ºi „de cliºee” (p. 61), pulsi- vedenia e duios-terifiantã, co- fereazã, pot interfera, se lasã in-
uni vagi, miºcãri de brotãcei (sau, pleºitoare în nimicnicia ei. Indi- terferate etc. cu/de anomia, ab-
dacã vreþi, „mormoloci în mâl”, p. ferent la ce scarã (spaþialã, tem- jecþia, distorsiunea (câteodatã,
61) care se cred aligatori politici poralã) o priveºti, îºi etaleazã, în- stingherã, splendoarea) din jur:
(„Au ajuns sã semene cu Yoda/ gâmfatã, deriva placidã, lipsa a încercat sã se plieze pe aceste
nenii ãºtia disputându-ºi Forþa –/ minimei igiene ontologice: „valori”, lãsându-se, astuþios,
doi mici pe tãviþã/ ºi mult muº- „oglinzile din barurile goale/ ra- „sacrificat” de ele, neoferindu-le,
tar”, p. 60) ºi regrete volatile, care diazã luminã rece peste cartier/ e totuºi, altã ºansã decât aceea de
dispar la primul colþ de stradã al ora la care/ cineva urcã pe aco- a le face, încã o datã ºi în acest
chermezei (asta, da!) foarte bine periºul garajului de tablã/ ºi dã fel, cu totul special, cunoscute.
organizate. Dar nu numai cã tex- cu mãtura/ doi bãrbaþi tineri se Plonjând în apele postcomunis-
tul „se ambaleazã” pentru a con- chinuie/ sã lege chinga de maºi- te (lipsite aproape în întregime de
semna aceste dezastre mignone na din faþã/ ora celor mai bizare oxigen moral), e de la sine înþeles
(„Soþiile regizeazã pe balcon len- sarcini/ interfoane cu plãcuþa cã eul autentic (poetic) a riscat
tul rãzboi/ dintre begonii ºi muº- sonorã defectã/ pungi scutura- sã se sufoce. (Foarte mulþi s-au
cate”, p. 60), dar are ºi puterea de te de la etaj –/ baloanele cu aer sufocat deja, dar habar n-au, con-
a fi – evident – ironic: „E party ºi cald ale unor fiinþe deprimate/ pe tinuã sã vieþuiascã.) Aºa cã, dacã
nimic palpabil,/ nimic de palpat feþele trecãtorilor mãºti ofilite/ a avut energie suficientã, cum i
în faþa oglinzii/ Facem din noap- din gumã de mestecat” (cartie- se întâmplã lui Andrei Dósa, a
te zi dupã zi/ ne rotim în jurul/ rul mãºtilor sparte, p. 37) A fi ºi reacþionat cum a putut, în mai
flãcãrii fake din viscere./ ªi nu iese a nu fi sunt, aºadar, perfect si- multe feluri. Unul dintre ele, poa-
niciodatã scânteie/ atunci când nonime: „iluminatul public inun- te cel mai bun, este chiar actul
ni se ating/ pubisurile de mane- dã spaþiul/ alimentaþiei publice/ scrierii, al acestei scrieri pe care
chine.// ªi e toatã apãsarea asta/ nicio prezenþã biologicã/ pânã o comentez acum, respectiv al
straturi straturi/ entuziasmul fra- departe/ vopseaua albã a locuri- consemnãrii unui simulacru de
te cu autismul,/ tirul imprecis al lor de parcare” (alegoric, p. 38) coºmar. Deºi e distrusã (picãturã
cuvintelor,/ magma direcþionatã Guguºtiuci docþi comenteazã cu picãturã) de alþii, speranþa îºi
spre/ falii inactive./ Un ºir de eºe- absenþa lor (ºi a tuturor) din ori- tul „material”, sã zicem aºa, e un Andrei Dósa vine din poetica urmeazã cursul: „iar ei mã mãsoa-
curi ºi erori/ pe mãsura noastrã.// ce ecuaþie imaginabilã: „oameni paravan care þine loc de ecran. biografismului optzecist ºi din rã ºi ºtiu/cã pe monitoare se vor
Aºteaptã cuminte,/ vei fi recom- fãcuþi pe calculator” (p. 42), dar Una e ce vedem aici, cu totul alt- mizerabilismul recherché al ce- derula imagini cuminþi/ fãrã ges-
pensat la sfârºit/ cu un os.” ne învaþã, cu trivialã indecenþã, ceva se aflã dincolo: „Ce nu mã lor de dupã 2000, dar le cam per- turi obscene spre camerã/ fãrã
(Fake din viscere, p. 15) Ceea ce ce sã gândim. Nu existã oribil, implicã, nu mã omoarã” (p. 54) Te siflezã. În carnaþia poemelor exis- exhibiþionism// cuminþenia de-
înseamnã cã bãietul nostru nu e cãci ºi dânsul a sucombat sau, faci cã eziþi, cã rãtãceºti prin car- tã, ce-i drept, ºi aceste cicatrici scrie un traseu/ intri ºi ieºi/ nu le
numai participativ, dar ºi subtil mã rog, va sucomba: „ºi pânã la tiere, cã te uiþi dupã nubile pe ale vârstelor: „Am chemat liftul strici configuraþia…” (p. 47) Po-
îndepãrtat („de ce m-am nãscut urmã focul ne va mistui ºi pe noi/ role, deºi ºtii halucinant de pre- ºi înainte sã cobor m-am admirat/ ezia, în schimb, aºa cum se vede
aici”, p. 61) în raport cu aceastã ne va despãrþi în particule de fum cis ce vrei sã spui: „Pentru cã arta încã o datã/ în oglinda pãtatã de ºi în sarcasmul rece, în ironia ples-
simili-umanitate pestriþã, descin- ºi ceaþã/ care sã hrãneascã vii- e o îndeletnicire/ mai puþin cura- degetele copiilor Asta e/ pe mã- nitoare din citatul anterior, nu þine
sã, fãrã sã-ºi dea seama, din fil- toarele seminþii” (p. 78). E o so- joasã decât viaþa.” (p. 55) Preferi surã ce creºtem implicarea orga- deloc seamã de intemperiile feti-
mul De ce bat cloptele, Miticã? luþie rezonabilã, dar care pare ne- „o bulã de cearã activã în lampa nicã ºi pe bune/ în viaþã slãbeº- de ale minþii acelora.
al lui Pintilie, dispersatã, fãrã putinicoasã în faþa unui con- cu lavã” (p. 31), adicã palpitul te/ Cobor pe un platou pãrãsit de Andrei Dósa: un excepþional
sens, dar având scãpare în alte struct actual atât de tragicomic- uman, unui poem de o perfecþiu- mult de Wes Anderson/ ºi echi- poet al mãrunþiºurilor vieþii (noas-
þãri, mai ales din UE. Ieºirea din artificial, ermetic, încât dã sen- ne rece, mallarméanã: „esteticul pa sa/ sub vidul cerului de sep- tre, voastre) insignifiante.
referenþialul „pur” (într-adevãr, zaþia indestructibilitãþii. e pe reset” (p. 64) Impasul exis-
mai mult ipotetic) al ºcolii poeti- Transcendenþa (care mã bucur tenþial se combinã atât de bine
ce braºovene are de ce sã ne bu- cã existã) a poeziei lui Andrei cu dezabuzarea postpostavan-
cure, fie ºi pentru câteva clipe. Dósa þine, însã, de o adevãratã gardistã, încât pare cã nu mai exis-
Party-ul este, sã ne înþelegem, o (cãci nepremeditatã) strãpunge- tã îndrãznealã poeticã pe care sã
metonimie a abuliei naþionale, a re a vãlului de iluzii fabricate de n-o poþi da ca absolutã, deºi ºtii
violenþei tembele (urmãreºte pro- mintea neobositã, atât de activã, bine cã nu e tocmai aºa: „Împru-
gramele B1 Tv, Rtv etc.!) ºi a re- încã, a omului: „lumea e un ames- mut coloraþia cripticã a celor ce
surselor care nu se (mai) gãsesc, tec/ fãcut parcã de mine” (p. 46) trãiesc printre/ bãlãrii ºi betoane./
deoarece amintiþii brotãcei chiar Poezia e ceea ce rãmâne dupã ce Nu-s de aici./ Imit 100 de voci în
cu asta se ocupã: au grijã ca o experimentele s-au încheiat, în- 5 minute, dar niciuna nu este a
þarã sã disparã. trucât orice altã percepþie riscã mea,/ caut înãlþimea/ la care sã
Sã intrãm în configuraþia aces- sã fie filtratã de indiferenþã: „lu- mã-nfig între vocea crainicului tv
tei lumi fantomatice. Peisajul este cruri care nu te apasã dar nici nu- ºi vocea/ din reclamele radio./
vangoghian, de un galben obo- þi fac bine” (p. 44) Ideea e cã de- Nu-s eu acela./ Vreau sã stau cu
sit, dar ºi de o nesfârºitã prospe- cupajele pe care le propun aces- punkerii pe butoaiele goale de
ritate a inutilitãþii vesele: „Poate te poeme nu sunt chiar lipsite de bere/ ºi sã provoc cetãþenii./ Nu-i
cã partea bunã a sufletului meu/ orice sintaxã a imaginarului, ci cã, de acolo./ Dau drumul experien-
e închisã într-o operã de carita- tocmai, sunt regizate cu un anu- þei ºi o pãstrez în adânc pentru
te/ de care n-are nimeni nevoie./ me schepsis, ca niºte fotografii cã/ am frâu liber/ Nu-s aici.”
Mãreþia ei postdecembristã/ se dadaiste întinse pe o sfoarã în (Loose cicã, p. 62) Gãsim aici o
pierde în bolboroseli televizate,/ poiana lui Iocan. Cu o anume splendidã alegorie a „absenþei”
în zonele de bruiaj,/ în emisiuni naivitate, dar ºi cu destulã perfi- poetului ca expresie compen-
de divertisment, /false acuzaþii die tehnicã, acest poet ne indicã, sativã a fervorii existenþei lui în
printre dedicaþii:” (Mãreþia ei parcã din întâmplare (dar noi, ci- cu totul alte regiuni ale spiritului
posdecembristã, p. 55) Cei care titorii rafinaþi, ºtim cã nu-i aºa!), decât cele conþinute/descrise în
refuzã (precum poetul nostru) inclusiv dedesubtul lucrurilor: aceste poeme. „Provocarea” ºi
prostia orwellianã depusã inexo- „spaþii ce aºteaptã sã li dea via- toate celelalte þin de etapele
rabil în creierele multiceilor mu- þã/ prãjealã în bucãtãrii/ televi- parcurse, de încercãrile bizare
tanþi aflaþi la butoane nu sunt zoare unde cerebrale/ nimic se- prin care îi este dat poetului
prea bine vãzuþi. (Din fericire, nu rios în structura zilei.” (p. 43) Tex- român contemporan sã treacã. Peter Jecza – Oglindã oarbã

, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 11


n ªTEFAN VLÃDUÞESCU

idei critice ce ne rãmân de la profesorul


ºi criticul literar Ovidiu Ghidirmic
memoriam
memoriam
innn memoriam

S
e pare cã de la o vârstã
încolo pierderile cu care
ne-a obiºnuit viaþa iau
o formã profund cinicã: ne pre-
gãtim de aniversare ºi vine peste
noi o comemorare. Îl aºteptam pe
profesorul universitar Ovidiu
Ghidirmic la 27 august 2017 sã-l
aniversãm la 75 de ani. N-a fost
sã fie. Supuºi mersului lumii cu
tot cu gândirea noastrã ni-l ima-
ginam la o discuþie, la o polemi-
cã, la o ironie cu bunãtate, ele-
ganþã ºi delicateþe. A fost sã fie
sã plece ºi sã se ridice la cer în 10
august 2017. Un fel de iluzie se-
ninã ne rãmâne în loc ºi spiritul
sãu amical. Salutul respectuos ºi
prietenesc pentru bunul nostru
senior în breaslã va rãmâne de
acum fãrã rãspuns. Telefonul va
rãmâne fãrã voce. Încolo, un ecou
îndepãrtat ºi iluzia seninã… Par-
cã nici n-am fost, parcã nimic n-ar
fi fost…
Locul acestui mic deºert lãsat
în urmã va fi luat de amintirile cu
ºi despre colegul, prietenul, ma-
gistrul, profesorul, apropiatul
nostru ºi al nu ºtiu cui. Ce va rã-
mâne va fi spiritul sãu critic, idei-
le sale critice ºi hermeneutice. Da,
prin ideile sale va rãmâne cu noi
ºi dupã noi. Pe acestea le vom
radiografia ca omagiu necesar
Ovidiu Ghidirmic ajunsese se-
niorul activ, legitim ºi stimulativ Marin Beºteliu ºi Ovidiu Ghidirmic
al criticii literare craiovene. Era
respectat cu încredere de unii ºi metodã”. Douã sunt componen- problema înþelegerii operei în ter- nescu s-au delimitat „douã punc- lui polemic. Ideea criticã princi-
acceptat sub greutatea argumen- tele sale nucleare, interpretarea menii originii sale, ca ºi Schleier- te de vedere opuse”. Prima viziu- pialã privitoare la Emnescu este
telor critice, de alþii. Era în spe- ºi înþelegerea: „Nu existã criticã macher în Hermeneutica sa”. Gã- ne criticã asupra lui Eminescu este una de standard critic. Opera
cial un critic al prozei ºi un critic adevãratã fãrã interpretare. Criti- sea în articolul lui G. Cãlinescu deschisã de G. Ibrãileanu ºi are eminescianã, ca obiect episte-
al criticii. Pe lângã hermeneuticã, ca este, înainte de toate, interpre- „Simþul critic” (1927) conceptul în centru teza cã „apariþia lui Emi- mic, prezintã un specific aparte:
pe alte douã direcþii s-a polarizat tare”. Înþelegerea este conside- de înþelegere: „A înþelege înseam- nescu în literatura noastrã repre- Eminescu înnobileazã, încoro-
de-a lungul a cinci decenii activi- ratã un concept principial, onto- nã a crea din nou, a reproduce în zintã un miracol”. Pe aceastã li- neazã, salveazã, scoate în evi-
tatea criticã a domniei sale, Emi- logic: „Atât existãm pe lume cât tine momentul iniþial al operei”, nie se înscrie ºi C. Noica (vezi „In- denþã orice spirit critic ce se în-
nescu, fantasticul ºi romantismul. înþelegem”, se spunea poftegma- spune G. Cãlinescu, iar în studiul troducere în miracolul emines- cumetã sã-l studieze. Regula im-
Impregnarea criticii literare de tic. Interpretarea vizeazã întot- „Tehnica criticii ºi istoriei litera- cian” – 1992). Cea de-a doua vi- plicitã este cã cine accede la a-l
hermeneuticã este una dintre idei- deuna înþelegerea: „Dar nu inter- re” (1938) radiografia celãlalt con- ziune este instauratã de G. Cãli- interpreta pe Eminescu, chiar
le sale remarcabile. În cãrþile sale pretãm de dragul de a interpreta. cept hermeneutic fundamental, nescu ºi se articuleazã pe teza cã prin aceasta se confirmã drept
a realizat o reconstrucþie logicã a Interpretãm ca sã înþelegem. În- interpretarea (a interpreta în- Eminescu este „o încununare critic; în plus, criticii lui Emines-
conceptului de hermeneuticã; a þelegerea este celãlalt concept- seamnã, susþinea G. Cãlinescu, „a strãlucitã a unei tradiþii”. Meto- cu sunt superiori criticilor celor-
pus în evidenþã cele douã tipuri cheie al hermeneuticii, este un crea puncte de vedere din care dologia domnului Ovidiu Ghidir- laþi scriitori. Standardul critic re-
de hermeneuticã (hermeneutica concept suprem. Nimic nu este sã iasã structuri acceptabile”). mic este cãlinescianã ºi se fun- evocat polemic de profesorul
ontologicã ºi cea culturalã) ºi a mai important decât înþelegerea”. Per ansamblu, domnia sa a re- damenteazã pe câteva leme ale Ghidirmic acesta este: „suntem
explicat importanþa cercului her- Opera sa criticã s-a situat sub alizat o istorie sui generis a criti- genialului critic: critica este crea- de acord, întrutotul, cu aserþiu-
meneutic. De asemenea, a între- „unicitatea modelului cãlines- cii literare româneºti. A deschis o þie (chiar se reproduce principiul nea cã Eminescu rãmâne piatra
prins o reconstrucþie istoricã a cian”. Profesorul Ovidiu Ghidir- perspectivã nouã ºi productivã cãlinescian: „A înþelege înseam- de încercare a oricãrui critic ro-
principalelor elemente ale herme- mic se considera cãlinescian, iar asupra criticii literare: „critica ro- nã a crea din nou”), critica este mân ºi credem cã nu existã nici-
neuticii generale, punând în evi- prin remarcabilele sale contribu- mâneascã, în ce are ea mai bun ºi interpretare ºi evaluare. G. Cãli- un critic român, cât de cât nota-
denþã tradiþia hermeneuticii româ- þii critice chiar este. Pe fond, prin mai semnificativ, este de facturã nescu este, pe drept cuvânt, „cel bil, care sã nu fi semnat mãcar
neºti ºi articulaþiile acesteia, de autocalificarea drept cãlinescian, hermeneuticã”, accentueazã pro- mai de seamã exeget emines- un studiu despre Eminescu”.
la Samuil Micu (1799) la G. Cãli- domnia sa nu se devaloriza, ci se fesorul Ghidirmic. cian”, iar cãrþile sale despre Emi- Cine se apleacã asupra lui Emi-
nescu ºi Mircea Eliade (conside- încadra legitim în marea tradiþie Alãturi de ideea impregnãrii nescu constituie „momentul de nescu trebuie ca în prealabil sã
rat a fi cel care a pus „bazele her- confirmatã ºi consolidatã de ge- criticii literare de hermeneuticã, vârf al eminescologiei”. se fi îmbibat de eminescologie.
meneuticii moderne româneºti”). nialul critic ºi scriitor. Vorbea de- rãmâne de la profesorul Ovidiu Imaginea lui Eminescu pe care „Eminescologia, arãta domnul
Pe de altã parte, a a fãcut o schiþã spre „trinitatea sacrã a criticii ro- Ghidirmic reconfirmarea standar- o construieºte profesorul Ovi- Ovidiu Ghidirmic, este o disci-
a orientãrilor hermeneutice româ- mâneºti”: Titu Maiorescu, Eugen dul critic eminescian ºi contribu- diu Ghidirmic se circumscrie pre- plinã vastã ce cuprinde contri-
neºti contemporane în care a ra- Lovinescu, George Cãlinescu. Pe þia la fundamentarea unei ºcoli de programat viziunii-miracol. buþiile criticilor români ºi strãini
diografiat contribuþiile unora din- de altã parte, alãturi de Sorin Ale- eminescologie la Facultatea de Viziunea sa despre Eminescu la cunoaºterea ºi înþelegerea vie-
tre figurile marcante ale lumii fi- xandrescu, era de pãrere cã patru Litere a Universitãþii din Craio- este cumva non-cãlinescianã. þii ºi operei lui Eminescu”. Prin-
losofice ºi literare româneºti, prin- sunt criticii români „creatori de va. Nucleul contribuþiilor sale la Ovidiu Ghidirmic era de felul lui tre cei mai importanþi exegeþi
tre care Constantin Noica, canon din literatura noastrã”: înþelegerea ºi interpretarea ope- un august, aulic ºi exemplar spi- eminescieni, îi menþiona pe
Alexandru Piru, Adrian Marino, Titu Maiorescu, Eugen Lovines- rei eminesciene îl constituie cur- rit polemic. În cazul studierii lui T. Maiorescu, M. Dragomirescu,
Eugen Simion, Nicolae Manolescu, cu, George Cãlinescu, Nicolae sul despre Eminescu susþinut la Eminescu, manifestarea spiritu- N. Iorga, G. Ibrãileanu, D. Cara-
Mircea Martin ºi Paul Cornea. Manolescu. George Cãlinescu Facultatea de Litere în perioada lui polemic nativ este semnifica- costea, T. Vianu, G. Cãlinescu,
Ideea originalã centralã a inves- este deasupra tuturor, cãci, pre- 1998-2010. Domnia sa a abordat tiv accentuatã de o contorsio- D. Popovici, E. Papu, I. Negoi-
tigaþiilor profesorului Ovidiu Ghi- ciza domnia sa, acest „cel mai pe larg ºi avizat poezia, proza ºi nare indusã de faptul cã un cãli- þescu, C. Noica, G. Muntean,
dirmic o reprezintã înþelegerea mare critic român” „a avut ºi ge- publicistica lui Eminescu; în nescian superior ca domnia sa Z. Dumitrescu-Buºulenga,
criticii literare ca formã a herme- niu”; chiar cita o susþinere a lui plus, a reþint ºi câteva repere din se înscrie într-o viziune herme- R. Ortiz, C. Tagliavini, Rosa del
neuticii. În mod specific, a expli- Eugen Simion (p. 200): „Cãlines- istoria eminescologiei. neuticã non- sau chiar anti-cãli- Conte, A. Guillermou, Amita
citat ideatica hermeneuticã ºi a cu este singurul care a avut ºi În aprecierea sa, cele „douã nescianã. Cãlinescianul Ovidiu Bhose.
evidenþiat armãtura hermeneuti- geniu”. O spunea memorabil: concepte-cheie pentru înþelege- Ghidirmic opteazã sã-l vadã ne- Profesorul Ovidiu Ghidirmic se
cã a criticii literare româneºti. În „Ceea ce nu s-a înþeles deloc este rea lui Eminescu sunt culturã ºi cãlinescian drept un miracol pe profileazã ca unul dintre emines-
concepþia domnului Ghidirmic, cã G. Cãlinescu este, înainte de armonie”. Constata cã în istoria Eminescu: ceea ce suscitã o ac- cologii remarcabili ai ultimelor
hermeneutica este „disciplinã ºi toate, un hermeneut, care pune receptãrii critice a lui Mihai Emi- centuare suplimentarã a spiritu- douã decenii.

12 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


n MARIA DINU poetree of life

naufragierea îngeriþelor în
cotidianul irespirabil
în primul poem, cum de altfel, va sã meargã/ la o clinicã stomato ea originii îngereºti a sufletului
avea grijã sã-ºi sublinieze contri- pentru copii. E posibil/ sã mai uman, iar în plan poetic ar fi vor-
buþia demiurgicã ºi în alte texte, auzim de Alin, un djinn plin/ de ba de recuperarea unui lirism ori-
avertizându-ne cã ne vom mai în- viaþã.”, (Djinn & tonic). Într-ade- ginar, a unei poezii sublime ºi in-

C
ând nu mai e aer este
cel de-al optulea volum tâlni cu un personaj sau renun- vãr, ne întâlnim ºi în alt poem cu voluntare, specifice vârstei copi-
al poetului ieºean Radu þând la unele informaþii, din do- „spiriduºul” Alin – „cel mai sin- lãriei a umanitãþii, concepþie ilus-

l ecturi
Andriescu, reprezentant al grupu- rinþa de a se asigura de posesia cer/ ºi afabil prieten/ cu nas de tratã de Gianbattista Vico ºi pre-
lui ’90 alãturi de Mircea Ivãnes- propriului univers. morcov/ ºi nasturi/ de cãrbune”, luatã de romantici. Astfel, nu e
cu, Iustin Panþa, Caius Dobrescu. Substanþa volumului presu- (Prietenii lui Olaf) –, portretul exlus ca Radu Andriescu sã vize-
Precedatã de volumele de versu- pune înlãnþuirea ADN-eicã a sãu amintind acum de amuzantul ze, prin lumea inocentã a Anei ºi
ri Oglinda la zid (1992), Uºa din douã universuri distincte ºi cu om-de-zãpadã din desenele ani- a Marianei, adevãrata ascensiu-
spate (1994), Sfârºitul drumului, structuri proprii în care constã ºi mat Frozen (2013), ecranizare a ne în plan poetic, un zbor cãtre
începutul cãlãtoriei (1998), Eu ºi inovaþia întregului volum al lui basmului Crãiasa zãpezilor de începuturile poeziei, datoritã pre-
câþiva prieteni (2000), Punþile Radu Andriescu. Unul este uni- Hans Christian Andersen, cu un dispoziþiei lor spre ludic, supra-
Stalinskaya (2004), Pãdurea me- versul puternic ancorat în reali- impact deosebit de puternic asu- natural, magie ºi tot ce þine de
talurgicã (2008) ºi Metalur- tate ºi dezvrãjit al mamei, a cãrei pra micilor telespectatori. Dar libertate de gândire ºi trãire. Ima-
gic (2010), cartea de faþã obþinea imagine prinde contur de la un acest univers, în esenþa lui, este ginându-ºi „personaje zoroastri-
în 2016 Premiul „Observator cul- poem la altul. Este un univers al angelizat, desemnând o vârstã a ce,/ fãrã sã ºtie prea multe”, aso-
tural” pentru poezie ºi a fost de- oboselii, al singurãtãþii ºi al ne- inocenþei de dinaintea cãderii în ciind franceza limba cu limba în-
semnatã Cartea de Poezie a Anu- împlinirii erotice, în care femeia „pãcatele” cotidianului. Nu întâm- gerilor, trasând „un cerc uriaº,
lui în cadrul Festivalului Naþional este înghiþitã de cotidian, cu tot imobiliarului o venereazã/ fãrã plãtor, protagonistele sunt fetele- din/ litera r, în jurul salciei creþe,
„George Bacovia” de la Bacãu. ce implicã el: grija pentru fete, tre- s-o iubeascã/ sau sã-i vorbeascã înger, – „nãluci cu aripioare de neplângãtoare,/ din curtea Casei
Discursul pãstreazã structura- burile casei, solicitãrile slujbei în pauzã.” (Îngheþata mamei). îngeriþe” –, portretelor lor cãpã- de Sãnãtate” (vezi poemul Ciufi),
rea în versuri conform convenþiei sale. Nu întâmplãtor, mama este Senzaþia de prizonierat într-un tând conotaþii angelologice: Ana fetele apar în ipostaza de creator
lirice, dar renunþã la un eu inte- agent imobiliar, meserie pe care spaþiu angoasant, lipsit de posi- „scoate/ o limbã mai ascuþitã de- al spaþiului poetic, pe care de alt-
grat ºi dependent de lumea tex- am putea-o privi ca pe o recon- bilitatea evaziunii ºi a aspiraþii- cât sabia/ arhanghelului”; „Ana fel, îl ºi ocupã ºi trãiesc din plin.
tualã, propunând focalizarea re- textualizare a ipostazei feminine lor superioare e accentuatã, de – sau poate Mariana – e înaltuþã În schimb, mama reprezintã o altã
gizoralã asupra unei familii mono- de protector al familiei ºi cãmi- altfel, ºi de titlul volumului. ºi pare sã aibã/ trei perechi de vârstã, evident cu mult mai ma-
parentale, alcãtuite din mamã ºi nului proprii. Însã, slujba gene- Dacã mama face parte aripi, ca un seraf. Mariana – sau turã, a poeziei înþelese ca formã
cele douã fetiþe, Ana ºi Mariana, reazã disiparea, îndepãrtarea de dintr-un panteon desacralizat ºi poate Ana – e micuþã ºi plinã de de compensaþie, ca substitut al
de unde derularea filmicã a sec- valorile spirituale familiale ºi chiar rece, la polul opus este universul gropiþe,/ ca un heruvim cu arc ºi realitãþii ºi replicã la nemulþumiri-
venþelor din viaþa acestora. Privi- asumarea unor roluri diferite, de celor douã fetiþe, cealaltã spiralã sãgeþi din zahãr candel. Plus le propriei vieþi, concomitent cu
legiul omniscienþei ºi aºa-zisa neconciliat, deoarece fiecare ideaticã ce surclaseazã cotidia- douã/ aripioare, doldora de pene rãtãcirea printre rememorãri ºi re-
convenþie obiectivã sunt asuma- funcþioneazã dupã alte reguli: „E- nul banal printr-o trãire transigu- lucioase”, (Despre îngeri). flecþii ale ei sau ale altora ºi nau-
te încã din primul poem, Despre rau prea multe zile/ în care se în- ratoare a existentului ºi impune Imaginile ar putea ilustra ide- fragierea în cotidianul irespirabil.
îngeri, ce propune nu doar fami- torcea/ de la job obositã. Trebu- tonalitãþi ludice discursului. In-
liarizarea cu personajele feminine ia/ sã facã ºi cartofi/ sau ceva, citant ºi supus explorãrii, univer-
urmãrite pe parcursul întregului pentru Ana/ ºi Mariana. Pentru sul Anei ºi Marianei este protec-
volum, ci ºi o poeticã implicitã,
bazatã pe contemplare, în care fie-
care se construieºte ca entitate
ele/ era un fel de dumnezeu/ al
cartofilor ºi al caselor. O întrebau/
seara de ce nu poate construi/ o
tor, favorabil relaþiilor amicale
dintre colegi ºi creat de gândirea
ºi simþurile lor predispuse la o
ocheanul întors
atât în mod independent, cât ºi ca cãsuþã în copac./ E agent imobi- trãire fantasticã, chiar magicã.
reflectare din perspectiva celui- liar, e ºefã,/ leagã ºi dezleagã/ Funcþioneazã aici o relaþie de
lalt, pentru ca la final, sã opereze vieþi. De ce/ nu poate construi/ o contiguitate între realitate ºi lu-
viziunea unificatoare a poetului, cãsuþã/ În copac. Cum/ sã le zicã. mea poveºtilor sau a desenelor priu ºi la figurat – include în nu-
conºtient cã lui i de datoreazã Din balcon,/ priveºte salcâmii.”, animate, cea dintâi, inclusiv fiin- mãrul triplu (4-5-6) „dialoguri”
captarea tuturor imaginilor ºi în- (Salcâmi). Discursul devine, nu þele umane, cãpãtând consisten- între redactorul ºef Gellu Dorian
sãºi posibilitatea lor de existen- de puþine ori, unul al conºtienti- þã numai prin raportare la aces- ºi Nichita Danilov, între Mihaela
þã: „Ana ºi Mariana se învârt fru- zãrilor stãrilor de neputinþã sau tea din urmã. Ne atrage atenþia Oancea ºi Geo Vasile, precum ºi
mos ºi stângaci pe patinoarul/ de situaþiilor-limitã, efectul de auto- Alin, colegul de grupã al fetelor Vatra (nr. 7/ 2017) onoreazã între Vlad Scutelnicu ºi Liviu Pen-
la Palas Mall. Seamãnã, sunt su- scopie fiind susþinut nu de un eu – „micuþ ºi blonduþ, stã în peºte- una dintre „cele mai notabile pre- defunda, precedate de „interviu-
rori. Nu ºtiu/ cum le cheamã, dar reflexiv, ci de înseilarea imagini- ra/ din colþul vestiarului, unde îºi zenþe poetice contemporane, Ilea- rile revistei”, în care invitaþi sunt
îmi place sã le zic Ana ºi Maria- lor identitare printr-un joc al su- are/ dulãpiorul. Cam de acolo vin na Mãlãnciouiu – cu fotografia Grete Tartler ºi Al. Cistelecan,
na,/ sunt multe Ane în familia mea/ prapunerilor polifonice: „Mama furnicile mãrunte/ care-au inva- pe copertã, pentru ca începând intervievaþi de Gellu Dorian ºi
[…] Mama lor –/ probabil femeia lor/ trãieºte disjunct. Ruptã între dat ºcoala ºi tartina/ lui Matei. cu pagina 60 sã îi se consacre un Hristina Doroftei. Pe lângã scur-
care le urmãreºte intens ºi cu un sãptãmâna dinainte/ ºi cea care Alin, un fel de djinn din poveºti- amplu „dosar” – portret, iniþiat de tul editorial „Paralelisme”, în care
zâmbet/ împlinit – contemplã zbu- începe, dupã o noapte lungã. La le/ arabe, plin de viaþã, cu ener- Iulian Boldea ºi deschis cu un redactorul ºef polemizeazã cu cei
rãtãceala fetelor. Trebuie/ sã rãs- job/ e dumnezeul imobiliarului. gia/ îngerului cãzut, are sprân- „portret în palimpsest”, urmat de care au iniþiat, în paralel cu pre-
pundã la telefon. E mamã singu- Poate sã vândã/ o cocinã, promi- cene groase/ peste ochii albaºtri o antologie poeticã româno-en- miul naþional „Mihai Eminescu”,
rã, activã. […] Pentru ea, gheaþa þând mãrgãritare. Sunt câteva/ ºi dinþi mulþi/ ºi mãrunþi, ºiraguri glezã-francezã, un interviu reali- deja consacrat, o altã serie de
proiecte mari în oraº, vinde pes- de mãtãnii sau mai curând/ piese zat tot de Iulian Boldea ºi de o „premii naþionale”, revista se des-
aceea/ deschide oglinzi fabuloa- chide cu douã rubrici care includ
te tot. κi dã seama/ cã nu e prie- de domino cu o mulþime de punc- serie de interpretãri ale poeziei
se.” Aceastã voce care nu-ºi as- Ilenei Mãlãncioiu, semnate, prin- în fapt cinci interviuri. Alte rubrici
cunde rolul creator se afirmã, deci, tenoasã. […] Întreaga sectã/ a te/ colorate, de când a început
tre alþii, de Eugen Negrici, Ion bogate în informaþie asupra fe-
Pop, Gh. Grigurcu, Al. Cistelecan, nomenului cultural contemporan
Mircea Braga etc. Un bogat al- de la noi sunt „Poesis” (cuprin-
bum fotografic al poetei comple- zând poeme semnate de Ioana
teazã informaþia. Diaconescu, Alexandru Muºina
Revista publicã ºi poeme sem- º.a.), „Beletristticã” (din care sunt
nate de Nichita Danilov, Maria inserate scurte fragmente din
Pilchin, Dorin Ploscaru º.a., pre- cãrþi apãrute la editura „Cartea
cum ºi un articol în care Petru Românescã” ºi din care semna-
Cimpoeºu îºi ia „adio” de la re- lãm volumul lui Gabriel Chifu
gretatul scriitor George Bãlãiþã. Ploaia de trei sute de zile); în
rubrica „Teatru” întâlnim cu bu-
curie numele concitadinului nos-
tru Horia Dulvac, care semneazã
piesa Capcana Rigor Mortis.
Alte rubrici: „Cronica literarã”
Tot mai frecvent revistele (din care reþinem „Un profil al
consacrã pagini pentru dialoguri bãtrânului” Petru Ursache, sem-
(interviuri) cu scriitori, rãspun- nat de Vasile Spiridon), „Emines-
zând astfel interesului cititorilor cu in aeternum”, în care criticii
nu numai pentru opera propriu- Th. Codreanu, Mircea A. Diaco-
zisã, ci ºi pentru ceea ce se în- nu, Alex. ªtefãnescu º.a. demon-
tâmplã în viaþa realã a autorului. streazã cã opera eminescianã este
Astfel, Hyperion, o revistã din încã deschisã interpretãrilor.
ce în ce mai complexã – la pro- (Mihaela Albu)
Peter Jecza – Oglindã vãzãtoare

, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 13


Piatra Filosofalã, în viziunea
lui Israel Regardie
L
ucrarea intitulatã Piatra interioarã ce a avut loc ab origi- dãrii psihologice, în lucrarea Pia- rea la îndemâna cititorului, în
Filosofalã de Israel Re- ne. De asemenea, se pot distinge tra Filosofalã avem ocazia de a mãsura în care poate fi înþeleasã
gardie, apãrutã în anul douã tipuri de alchimie: una sa- întâlni trei modalitãþi de interpre- de cãtre el. Desigur, este uºor de
2017 la Editura Herald ºi tradusã pienþialã, la baza cãreia se aflã un tare. În Tratatul de Aur al lui observat dorinþa de a nu oferi
de cãtre Gabriela Nica ºi Marius profund substrat filosofic ºi eso- Hermes Trismegistuseste este totul de-a gata. Ca orice scriitor
Cristian Ene, este un corpus for- teric ºi care mai este denumitã ºi folositã o abordare psihologicã ºi interpret mistic, evidenþiazã
mat din lucrãrile a trei mari auto- hermetism (de la învãþãturile ma- în care Regardie apeleazã atât la subtil necesitatea contemplaþiei
ritãþi din domeniul alchimiei în- relui iniþiator Hermes Trismegis- interpretarea freudianã, cât ºi la asupra conþinutului materialului.
l ecturi

soþit de comentarii la fiecare din- tus), iar cealaltã pragmaticã, cu- cea jungianã. Cu toate acestea, Deºi majoritatea alchimiºtilor
tre acestea, ºi anume: Tratatul de noscutã în zilele noastre ca ºi el recurge mai mult la cea de a susþineau cã ºtiinþa lor poate fi
Aur al lui Hermes Trismegistus, chimie. Acum, este uºor de înþe- doua, deoarece prin prisma inter- revelatã doar prin intermediul in-
Cele ºase chei ale lui Eudoxus les cã alchimiºtii autentici lucrau pretãrii freudiene, în care flacãra spiraþiei divine, în Tratatul de acestui Opus Magnum stau mai
ºi Coelum Terrae sau Haosul cu un alt fel de materie decât devine un simbol falic, iar cupto- aur, Hermes pare sã sugereze mai multe procese, cum sunt, spre
Ceresc al Magicianului de Tho- pseudo-alchimiºtii ridiculizaþi ca rul este asemuit pântecului ma- degrabã o redirecþionare a natu- exemplu, purificarea ºi dizolva-
mas Vaughan. Francis Israel Re- ºi „suflãtori” care se ocupau de tern, ar fi obligat sã-l acuze pe rii inteligibile spre realizarea aces- rea. Sintetizând alchimia in ge-
gardie (17 noiembrie - 10 martie metalurgie ºi de obþinerea auru- Trismegistus de o uºoarã fante- tui proces. Totuºi, el menþionea- nere, este vorba de o exersare a
1985), veritabil ocultist ºi scriitor, lui. Pentru a-ºi diferenþia lucrãri- zie eroticã. Apoi, în Cele ºase zã nevoia unei supuneri faþã de concentrãrii, a tehnicilor medita-
a fãcut parte din ordinul herme- le de cele ale suflãtorilor ºi ale chei ale lui Eudoxus, este pre- Dumnezeu, nevoie pe care Regar- tive prin care este realizatã o sta-
tic The Golden Dawn (Zorii Au- minerilor, alchimiºtii au decis sã- zentatã teoria magneticã sau mes- die o interpreteazã ca o accepta- re de transã autoindusã, total di-
rii) o bunã perioadã de timp unde ºi învãluie cunoºtinþele în alego- mericã (de la Franz Anton Mes- re a vieþii în întregime, cu tot cu feritã de cea cu efect tranzitiv în
l-a cunoscut pe celebrul Aleister rii ale cãror obscurantism ºi se- mer) prin care reuºeºte sã punã defectele ºi vicisitudinile ei. El care existã o parte activã ºi una
Crowley (fondator al filosofiei cretomanie aveau sã întortoche- alchimia sub o luminã ce depã- spune cã „evidenþiazã o voinþã pasivã. În starea de transã auto-
Thelema), cãruia i-a devenit ºi ze mintea ignorantului ºi a celui ºeºte sfera psihologicã, pãtrun- de a sacrifica toate celelalte sco- indusã subiectul este total con-
secretar. Pe lângã Piatra Filoso- ce nu este un adept al acestei zând în mult controversata zonã puri în favoarea unui singur þel – ºtient de starea sa psiho-fizicã.
falã, am putea aminti ºi alte scrieri, arte. Un alt lucru demn de admi- a parapsihologiei. Pe scurt, mes- acela de a obþine Piatra Filosofa- Spiritul poate fi întâlnit doar la
printre care se numãrã: Pilonul rat la alchimiºti este ingeniozita- merismul constã în practica unei lã”. Singura funcþiune a sacrifi- graniþa unde se terminã materia.
central, Grãdina cu rodii – vi- tea de care au dat dovadã prin metode de vindecare prin ampla- ciului este aceea de a reuni ceea Prin aceastã retragere în sine sim-
ziuni despre arborele vieþii ºi faptul cã, deºi prigoniþi în perma- sarea mâinilor asupra pacientu- ce a fost cândva scindat. Aºa- þurile se purificã, iar bazele intrin-
Arta adevãratei vindecãri care nenþã de oameni superstiþioºi ºi lui. Se spune cã omul este capa- dar, prin acest sacrificiu voit, ar- seci ale sufletului sunt revelate.
pot oferi o completare a gândirii pioºi care cãutau sã le distrugã bil sã producã un fluid eteric pe tifex-ul (alchimistul) reuºeºte sã În orice caz, nu putem nega au-
regardiene. cãutãrile, s-au gândit sã analo- care îl poate transmite mai depar- se recontopeascã cu divinul. tenticitatea interpretãrilor oferite
Amintim cã, etimologic vor- gheze elementele muncii lor cu te subiectului printr-o voinþã ºi Existã o zicalã alchimicã ce spu- de Israel Regardie ºi nici faptul
bind, cuvântul „alchimie” este cele bisericeºti. Avem, aºadar, ca imaginaþie puternice în scopuri ne cã rolul alchimistului este de a cã Piatra Filosofalã este o lu-
compus din aritcolul ”al” ºi sub- exemplu, Piatra Filosofalã pusã în terapeutice. Culminând, în cele duce la bun sfârºit ceea ce natu- crare ce se adreseazã atât publi-
stantivul „khemi”, iar cel din urmã corelaþie cu Hristos, simbolizând din urmã, cu Coelum Terrae, Re- ra a fost incapabilã sã termine. cului larg, nefamiliarizat încã cu
poate fi asemãnat cu Egiptul care omul desãvârºit cu o conºtiinþã gardie preferã sã nu intervinã foar- Se înþelege, deci, nevoia unei in- subiectul, cât ºi adevãraþilor exe-
mai este denumit ºi Khem. To- iluminatã. te mult asupra interpretãrii, sus- tervenþii conºtiente, o nevoie a geþi.
tuºi, nu s-ar putea preciza cu exac- Spre deosebire de comentarii- þinând cã a oferit deja informaþii- intervenþiei artei spagirice, prin
titate originea alchimiei, deoare- le obiºnuite ale tratatelor alchi- le necesare parcurgerii celui de- intermediul cãreia poate fi reali- n Andrei Popa
ce este vorba de o transmutare mice care menþin strict linia abor- al treilea text. El lasã interpreta- zatã desãvârºirea omului. La baza

insula melc ºi cele trei universuri neîntrerupte


Andreea Nanu, Insula melc, scene aparte ºi poveºti captivan- mult numeau o iubire eternã. Per- în sufletul personajelor puterea
Editura Eikon, Bucureºti, 2015 te pentru subiectul romanelor sonajul masculin este atras în de a descinde între realitate ºi vis,
sale. Un spirit tânãr în cãutarea cursa dragostei pe tãrâmul evre- dar ºi Italianul – cel care defineº-

I
nsula melc este cel de-al libertãþii ºi a exprimãrii nestinghe- iesc, iar Anna ajunge sã se înde- te prezenþa fausticã în roman, în-
patrulea roman al Andreei rite a sentimentelor în literaturã, parteze atât de mult de realitate, cercând sã provoace declinul
Nanu, fiind precedat de aceasta este Andreea Nanu. încât îi este imposibil sã observe personajelor.
Ziua cea mai albã (Editura Ei- Din punct de vedere tematic, destrãmarea înceatã, dar sigurã a Nu întâmplãtor, evoluþia lor ºi
kon, 2014), aducându-i o nomi- romanul Insula melc are în cen- relaþiei de cuplu. Pe planul cu- modul cum sunt acestea dispuse
nalizare la concursul literar Hu- tru experienþe existenþiale parcur- noaºterii, existã o evoluþie con- sã facã faþã realitãþii ºi aºteptãri-
manitas-UniCredit, Numele ei se în timpul unei cãlãtorii, moti- stantã, egalã ºi continuã. Maxim lor celuilalt evidenþiazã semnifi-
era uitare (Editura Eikon, 2014) vul central al romanului. Pretex- îºi exploateazã talentul scriitori- caþiile complexe ale titlului ºi ale
ºi Timpul splendorii (Editura. Ei- tul acestei cãlãtorii este lansarea cesc, iar Anna devine o pianistã întregului univers narativ. Din
kon, 2016). cãrþii scriitorului Maxim Tauber desãvârºitã, evoluând alãturi de moment ce Anna ºi Maxim au
Nãscutã în anul 1981, Andreea – Privirea Letiþiei – în cele trei marii sãi idoli. parte de o cãlãtorie a cunoaºterii
Nanu este, în prezent, doctor în þãri, Ierusalim, Italia ºi Grecia, în- Însã regãsirea în fiecare cul- ºi de regãsire în toate elementele
ªtiinþe Politice a Universitãþilor soþit de cãtre soþia sa, Anna Tau- turã a þãrii vizitate este cea care ce îi înconjoarã, romanul pune
din Bucureºti ºi Bologna. A stu- ber, pianistã, declaratã înflãcãra- are un impact decisiv asupra fi- problema unei evoluþii circulare,
diat în Franþa, unde a urmat cur- tã admiratoare a celebrului pia- rului naraþiunii. Personajele se precum spiralele cochiliei unui
surile Institutului de Studii Politi- nist francez André Durand. Ro- în scenã a acþiunii într-o varã to- pierd, se cunosc, gãsesc, înþeleg melc, personajele regãsindu-se
ce din Rennes. Autoarea se joa- manul abordeazã, în substrat, ridã petrecutã în cele trei þãri re- ºi în acelaºi timp câºtigã ºi pierd mereu la final, dupã ce au avut
cã, reinterpreteazã ºi imagineazã cultura europeanã prin punerea marcabile prin noutatea, abstrac- valori umane. Tot ele sunt ºi cele curajul sã încerce noi experienþe.
tul ºi spiritualitatea inspirate per- care redau deliciul lecturii. Alã- Sau poate personajele sunt cele
sonajelor. Experienþele, fie ele re- turi de Anna ºi Maxim, apar ºi care exploreazã lumea asemenea
Concursul Naþional de Poezie ale sau onirice, conduc persona- personajele secundare, care, unui melc, cu paºi mãrunþi, dupã
„Constantin Nisipeanu”, ediþia a III-a jele pe cãrãrile necunoscutului. printr-o intertexualitate discretã, care se se retrag în spaþiul securi-
Oameni, lucruri ºi timpuri noi, lu- întruchipeazã tipologii umane ºi zant al cochiliei lor pentru a-ºi

C
oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” xul reveriei, dar ºi capacitatea de elemente definitorii ale culturii din contempla impresiile culese sau
este organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor a distinge între trecut ºi prezent care provin sau chiar lecþii de via- fiindcã, pur ºi simplu, nu pot face
care nu au publicat pânã acum un volum de versuri. par a se contopi în acele trei uni- þã. Astfel, evreul Eliav, calugãrul faþã noilor descoperiri exterioare?
Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exempla- versuri paralele: cel evreiesc, cel creºtin Aram Davtian ºi Ahmed, Insula melc este, aºadar, o þe-
re semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un plic italian ºi cel grecesc. musulmanul, alcãtuiesc o totali- sãturã narativã în care firele lumii
închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ºi Accentul se concentreazã tate ecumenicã. Cei trei îi vor aju- exterioare ºi interioare se între-
prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de te- asupra metamorfozelor interioa- ta pe cei doi soþi sã recunoascã pãtrund, pe o perioadã de timp
lefon, activitatea literarã ºi premiile obþinute la alte concursuri re ale cuplului Anna ºi Maxim visul, moartea, dar ºi paradisul, îndelungatã, dar care aduce, în
literare. Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie Tauber. Cei doi soþi au parte de o prin intermediul propriilor expe- final, liniºtea necesarã tuturor.
2017, pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, Judeþul cãlãtorie marcatã de evoluþia di- rienþe. Mai sunt Glika, artistã fo- Roman al experienþei în fond, el
Dolj, 200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 15 feritã pe planul sentimental, pla- tograf, Rafaella, critic de artã, fascineazã ºi prin varietatea te-
ianuarie 2018 pe siteul editurii: www.aius.ro nul cunoaºterii ºi cel al propriei Magnus Stein, parfumier cu ten- melor, motivelor ºi simbolurilor
Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisi- regãsiri în fiecare culturã întâlni- dinþe spre alchimie, Nikos Mar- abordate, cu inserþii ºi trimiteri
peanu” fac parte Nicolae Marinescu – directorul Editurii Aius, tã. Convinºi de dragostea since- guilis, vânãtorul de timp al ope- culturale, istorice ºi religioase.
Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi Maria rã purtatã unul altuia, aceºtia rei, ceasorincar de ocupaþie, Ele-
Dinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestui concurs. ajung sã piardã ceea ce nu de- na Skorda, regizoarea care va trezi n Iulia Roºu

14 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


n SILVIU GONGONEA

putinþa de a fi orb
în þinuturile Nordului
culturale prin ale cãrei filtre sunt te, indispensabilã oricãrui act tea în tâmple. Trupul mi se subþia
trecute frisoanele acestui crepus- poetic. Este, probabil, ºi motivul de/ pietrele strãzilor precum tãi-
cul anunþat, cel mai vibrant din pentru care aproape cã nu existã ºul ºiºurilor/ pe tocile: orice pu-
cadrul sãu fiind cel al desacrali- poem care sã nu vorbeascã de- team vâna la ora aceea./ Nu era
zãrii scripturale cãreia îi este re- spre ineluctabila înfruntare cu nici un înger pe strãzi,/ nicio
zervatã o recuzitã distinctã, unde neantul a celui care se autointi- buhã. Uleiurile uscate ale/ litere-

l ecturi
litera revine obsedant însoþitã de tuleazã „Vânãtorul de cenuºã“ ºi lor de pe ziduri se desprindeau/
George Vulturescu, Sigiliul complexul paginii albe ºi al fini- „Vânãtorul de litere“. El pare cã precum cojile ºi se sfãrâmau sub
Nordului, Editura ªcoala Arde- tudinii expresive expuse prin me- hãlãduieºte printr-un Nord care paºi./ Coboram pânã la zoaiele artifex ce nu se încrede, în cele
leanã, Cluj-Napoca, 2016 tafora prãpastiei, a rãnii sau a este, de aceastã datã, lipsit de fricii, pânã/ unde voma beþivilor din urmã, în „cadavrul literar“ (Pe
cenuºii. El se descoperã într-un sens, „sigilat“, închis, unde re- curge,/ pânã unde mucurile de o pânzã de pãianjen…), nu se
univers degradat ºi nu i-a mai rã- perabilã este mai curând „crâºma þigarã/ sunt o cenuºã cleioasã teme de „prãpastia literei“ (Rana

Î
n cel mai recent volum al
sãu construit ca o artã au- mas decât viziunea arghezianã a lui Humã“ sau a lui „Moº Humã“, sub tãlpi.“ (Un poet nu-ºi plã- din care e fãcutã litera) ºi poate
toscopicã, Sigiliul Nordu- poetului lipsit de har, într-o izola- spaþiu în spaþiu mnezic unde dia- teºte litera ca pe o târfã). afirma cu convingerea celui care
lui, George Vulturescu se prezin- re deplinã de lume: „Nu ºtiu dacã logheazã poeþii dispãruþi (Dorin De cealaltã parte, George Vul- a cãutat îndelung cã mãcar „Tre-
tã în ipostaza dilematicã a celui sunt un poet ipocrit/ care mai cre- Sãlãjan, Alexandru Pintescu, Ion turescu încearcã sã ne convingã buie sã existe o literã ereticã/ care
ce face din textele sale câmp al de cã lângã albele pagini/ poþi sta Baias, Ion Bala, Emil Matei º.a.) discret cã existã ºi o cale ocultã ar putea întoarce privirea Morþii
îndoielilor ºi al speranþei ilumina- de vorbã cu ºtima albelor lacuri/ ºi se dau verdicte despre desti- care nu se traduce în adevãrurile de la tine“ (Un poet nu-ºi plãteº-
toare. În aceastã frãmântare, nu – Ducã-se, îmi zic, nu mai dã bine/ nul poetului. Este Nordul de la mundane ºi rãmâne ascunsã te litera ca pe o târfã). Iar la ea
lipsesc mãrturisirile-limitã, pentru în poemele fãrã «zvâc» de azi/ sã capãtul lumii ºi nu este departe ochiului profan. Este putinþa de nu se poate ajunge decât prin
cã unui lamento al trecerii, cu stai de vorbã cu ºtima lacurilor.“ de imaginea terifiantã a infernu- a „scoate cu mâna lui Paracelsus/ meºteºugul dobândit graþie ace-
multe pasaje parabolice, adesea (Poem cu ºtima lacurilor) sau: lui, unde poetul, asemenea lui tiparul trandafirului din cenuºã“ lei cecitãþi voluntare a cãrei mã-
într-o simbolisticã redundantã, i „Nu asist la scriere precum apos- Ulise, coboarã pentru a afla cum (Magul cu nuia de alun), clarvi- surã este datã tocmai de precizia
se rãspunde pe mãsurã cu o con- tolii/ eu însumi ornez litera ºi-i poate gãsi drumul spre casa po- ziunea „Ochiului Orb“, invocata tãieturii în carnea poemului: „Eºti
fesiune revigorantã. El se com- sigilez otrãvurile/ ºi o binecuvân- eziei sale: „Vânam o umbrã, sau o „orbire sfântã“ a lui Jim Morri- pregãtit sã mutilezi o literã/ dacã
portã, aºa cum ne spune la fina- tez“ (Precum peºtii în mare). femeie:/ atât de jos am coborât în son, plus acel „justiþiar“ în in- din cauza ei nu poþi ajunge la li-
lul grupajului Elegie cu Vechii Este grãitor un titlu precum noaptea aceea/ pe strãzile tale, o, stanþa lui „Row, orbul de pe Pie- tera urmãtoare?/ Cea care mã pro-
Barzi, precum Toma necredincio- Criza poeziei la marginea pagi- Sãtmar!/ Teii se scuturaserã: nu trele Nordului“ ºi, de ce nu, nu- voca, de pe umãrul meu,/ era
sul, gata sã pipãie rãnile poeziei nii, pentru cã marea provocare a mai era decât/ mirosul palisadei mirea detaºat autopersiflantã a Maimuþa lui Nietzsche:/ poezia
pentru a se încredinþa de izbân- lui George Vulturescu este trans- de nuiele tãiate din/ mlaºtinile vulturului. Aici întâlnim acea con- este mai periculoasã decât cap-
da ei asupra morþii. gresarea limitelor comunicative ºi Someºului/ aburind printre bor- fesiune roditoare ce face din au- canele/ când literele nu-ºi pot
Se reia ºi aici, desigur, proble- a neputinþei de a mai recunoaºte duri ºi din ganguri.// Greu de otrã- torul Orbului, prin Nord un poet gãsi locul una lângã alta…“ (Ve-
matica aceleiaºi axialitãþii geo- semnele unei sacralitãþi imanen- vurile paharelor, sângele-mi/ bã- de þinut minte, un veritabil poeta nus de pe Pietrele Nordului).

Î
nainte sã deschid volumul clasicul. În aceeaºi notã se în-
Eleanorei trebuie sã mã
pregãtesc de fiecare datã.
Deºi este un volum de poezii, to-
Eleanor’s choice scriu ºi poemele: „Elogiul unei
chelneriþe” sau „Cântec”.
Volumul se încheie cu grupa-
tul curge ca un roman, cu mo- ce defileazã umili, fãrã glorie, alã- însoþitã de ecoul rece. jul „Oamenii, puii”, poate cel mai
mente de rãvãºire maximã, de în- turi de prinþesele triste ºi urâte, Ciclul „Sunt o heitãriþã” ne rãscolitor . Poemul „Supa de pa-
cleºtare cu viaþa, de blestem, de imagini trecute prin filtrul nemi- aduce faþã în faþã cu poeta feme- sãre” trezeºte mãcar un fior rece
rãzbunare, de ºuetã cu prietena los al aparatului foto la purtãtor : ie, atentã la lumea din jur, prag- în oricare cititor, prin profunzime,
ei ºi de resemnare oarecum asu- „în ochii mei”, ajungând în final maticã ºi meschinã, plinã de per- realism, simplitate, destin impla-
matã. Temele abordate de Elea- ca iubitul, „vremelnic ºarmant” sã sonaje dubioase ºi inculte, pe cabil redat prin ritualul tãierii unei
nor sunt atât de grave, cã te ºi rãmânã doar o poveste, þesutã ºi care le descrie simplu, ca la o gãini bãtrâne, cãreia soarta i-a
miri cum o fãpturã atât de delica- întoarsã dupã bunul plac al regi- ºuetã cu prietena ei, mai ales în hãrãzit alta moarte, simbolicã,
tã poate scrie atât de serios, de nei capricioase, poeta. Moartea, poemul „Ce þãrancã”: „bot de asemãnãtoare unui înger ce nu
adânc, de rotund. Volumul Visând atât de prezentã în volum, încât raþã,” „pantofii stileto”, ºi „2k de pleacã dincolo decât odatã cu cel
sub iarbã este un film complet ai zice cã jongleazã cu autoarea likes”, reprezintã profilul femeii pe care îl are în grijã aici, pe pã-
care, încã din titlu, ne destãinuie într-un joc al prieteniei/duºmã- obiect, atât de prezent în realita- mânt. Este un volum complet, ca
sãmânþa ce germineazã sub pã- niei, este afiºatã în poemul „Tot tea facebook. „Nici curvele nu o sferã cãreia nu e nevoie sã îi mai
mânt, lãsând impresia ºi pentru ce- am visat”, ca o povarã purta- mai sunt ce au fost” este un poem ºlefuieºti nimic, niciun locºor.
noi, cititorii, speranþa cã va urma tã pe umeri, ba mai mult, în suflet, închinat celor ce nu-ºi recunosc
un sequel. de aceea întrebarea retoricã, dacã statutul în ziua de azi, cãci non- n Florina Ungureanu
Dragostea privitã ca o karmã nu cumva, ea, moartea, nu e tot valoarea a pus stãpânire pe o so-
este prezentã în aproape toate ce a visat vreodatã. cietate „fãrã prinþip”, cum ar zice
poemele sub diverse aspecte. În Dupã „Incipit”, volumul con-
„Low tide” femeia este „mutila- tinuã cu „Întoarcerea în vid”, ca-
tã” de cãutarea asiduã prin întu- ºacalii/ îþi voi sfârteca orice stri- lup de poeme dedicate poetului,
neric „ºi se fãcuse târziu în case” gãt ºi-l voi întinde pe vârf de în general. „Numai poetul”, artã
, „cãtre pragul lumii”, „te priveam, cuþit”. „Dosar penal” ne dã de poeticã, deschide acest grupaj,
te cãutam/ cu o lanternã înfrigu- ºtire cã subsemnata declarã pe ºi ne dezvãluie soarta nefericitu-
ratãce rãtãcea printre mumii/ ca propria rãspundere cã nu are sã-l lui poet ce sãrutã faþa rece a mor-
un ochi bezmetic umblând de ca- mai iubeascã niciodatã, întocmai þii sperând sã o trezeascã, pre-
pul lui”, „mâna plecase de una precum soare ne-ar declara cã nu cum un sculptorul nebun dupã
singurã/ sã-þi dea mângâiere/ dar va mai rãsãri niciodatã. Cocorii Galateea, ca ºi cum moartea,
mãscãricii i-au tãiat degetele ca încep sã facã o cruce imaginarã uneori, e doar opera unui artist.
sã curgã miere...” „Paint it black” prin norii care trec, în timp ce în- Poetul face dragoste cu fantome-
este o poezie black cu multe mo- gerul beat nu o mai duce pe poe- le, sperând cã zâmbetul sãu va
mente „stop cadru”,cãci poeta în tã decât în cimitirul sec, toate as- înflori sub tâmpla rece a Euridi-
cauzã este ºi un fotograf de ex- tea în „State of mined”, iar autoa- cei, ºi cã va rãmâne apor veºnic,
cepþie, drept pentru care, proba- rea trimite în final toate cuvintele ca inima îngropatã. „Ritual” este
bil, fãrã sã vrea, a împrumutat ºi în bairam, cãci gura îi e sorã lui un poem ce pune faþã în faþã omul
în poezie acest stil, de a se opri ºi Omar Khayyam. Ne aflãm în pli- cu moartea, personaj deja viu,
a ne descrie în amãnunt (ca într- nã ispitã, când, cu „ochii în flã- deoarece ea îmbracã forme dife-
o fotografie), aspecte ce capãtã cãri”, imagine aproape vie, ºi care rite, aici: „potaie”, „târfã cãþea”,
valenþe de album foto. Poezia arde, poeta ne mãrturiseºte cã el care ciopârþeºte degete, cuvinte,
este un angajament cã, dupã toa- se roagã: „ºi nu mã duce pe mine ochi. Ironia seacã ºi asprã se prã-
tã iubirea nebunã a celor doi, „am în ispitã”, în timp ce el pãcãtuieº- vãleºte în poemul „Întoarcere în
fãcut dragoste pe masa de scris” te deja, sfâºiindu-i „carnea cu de- vid” aruncând sãgeþi cãtre vise
(unde altundeva pentru o poe- getele”. de lux ºi cercei orbitori, purtãtori
tã?), dupã „bãtaia cu pixurile, cu „Bad choice” desface univer- de pantofi din piele de crocodil,
foile, cu porumbeii voiajori”, ni- sul poetic ºi include întreaga de rochii bãtute în cristale Swa-
mic nu mai e de ajuns ºi: „am sã umanitate într-un singur poem, rowsky, comunitate din care po-
te ronþãi precum canibalii/ amintind de toþi împãraþii rataþi, eta pleacã, întorcându-se în vid, Peter Jecza – Triadã desfãºuratã

, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 15


D
acã Varvara Stepano- tin Boiangiu a descris ºi prima
va ar fi reuºit sã-l facã n MARIUS DOBRIN dintre expoziþiile de tip push-pin,
pe Lenin sã poarte pe- din propriul apartament mosco-

DalgArt: Moscow report1


rucã sau mãcar sã se îmbrace cu vit, tribut timidelor posibilitãþi
hainele imaginate de ea, poate cã underground din comunism,
altfel ar fi evoluat lumea, poate ar acum rapid îmbrãþiºatã de tineri
fi fost oprite crimele împotriva artiºti.
umanitãþii. Dar artiºtii aceia s-au zã mesajul pe care-l purtau, un vate, alimentare, o conexiune cu Gabriela ºi Valentin Boiangiu
înºelat ºi, poate, au regretat, ai- mesaj impur ºi impus. ªi reaºeazã spaþiile culturale conectate cu au creat acest spaþiu proiectat
doma lui Panait Istrati, cã au gi- formele într-o ineditã compoziþie prilejul expoziþiei. De altfel ºi am- dupã rigorile unei galerii de artã
rat o utopie dezastruoasã. Ei, de culoare ºi legãturi. Unghiuri- bientul de la vernisaj a fost în în toatã regula, într-un cadru na-
însã, au reuºit sã schimbe lumea le, nesfârºitele feþe poliedrice ai- temã, musafirii fiind întâmpinaþi tural surprinzãtor de frumos, atât
în plan estetic. Mai ales lumea li- doma unor fractali, toate lucrea- de o fatã cu faimoasa cravatã ro- pentru a oferi suport unor pro-
berã, aceea pe care revoluþia voia zã la a transforma sursele, ima- ºie de pionier ºi inedita bonetã iecte culturale diverse cât ºi pen-
sã o demoleze. gini dintr-un cotidian divers dar militarã oferind un pãhãrel de tru a deschide o poartã tinerilor
Futurismul rusesc de acum mai atent selectat conform unor ce- vodcã ºi aperitivul specific, za- din mediul rural.
bine de un veac, constructivis- rinþe, într-o spectaculoasã crea- kuski. „Intenþia mea este de revizuire
mul ºi suprematismul au gãsit sol þie de noi decoruri pentru idei Revenind la bibliografie, sunt a unor valori estetice ruseºti ale
roditor în Vest, de la bun înce- contemporane. Prin culoare se de menþionat în primul rând pli- secolului XX, aidoma unui loc
put, în spaþiul lor de origine fiind mutã accentele, se inventeazã. O curile, ele înseºi surprinzãtoare geometric, cu elemente diferite
repede puse la index de realismul sferã de un roºu ce se stinge dã prin culoarea elegantã, discret unul de altul care convieþuiesc
a r te

socialist, nici acum nefiind încã sentimentul de a fi crescut natu- luminate de o veiozã de ebonitã, într-un anumit timp ºi într-un anu-
pe deplin valorificate. ral acolo, pe o suprafaþã netezitã inscripþionate ca un jurnal aco- mit spaþiu în armonie“ a declarat
„Am creat noi idei despre fru- prin straturi succesive de vop- perind timpul petrecut la Mosco- Valentin Boiangiu care, pe site-ul
museþe ºi am schimbat însuºi sea. O vopsea întinsã iar ºi iar, o va. Plicuri în care vizitatorii au sãu (www.valentinboiangiu.com)
conceptul de artã“ declara Ale- acumulare liniºtitã care conferã putut vedea diferite mostre de a rezervat un capitol acestor lu-
xandr Rodcenko ºi asta se vede stabilitate. publicaþii a cãror graficã au re- crãri care au sugerat ºi eticheta de
azi, când marile muzee ºi galerii Sunt prezente referinþe la Rod- amintesc de aceastã încuibare a prezentat o documentare din tim- ‘Soviet Pop Art’ dar care îmi apar
de artã din lume le dedicã spaþii cenko ºi Malevici, avem ºi un tri- elementelor estetice creaþie de-a pul prezent. Pentru timpul isto- ca un fel de reconstrucþie.
largi. De altfel o amplã retrospec- but lui Deineka printr-o interven- lungul timpului. Obiecte de lemn, ric, o sumedenie de tipãrituri, în Expoziþia, gânditã ca prima
tivã de la Tate a marcat un drum þie pe o imagine sportivã dintr-o ce se desprind de utilitatea lor special dedicate copiilor, în care, dintr-o posibilã serie, (Galeria
al cunoaºterii pe care a pornit publicaþie a anilor ’50. practicã ºi prin pictura aplicatã, în dând deoparte mesajul propa- DalgArt cautã an de an sã sur-
Valentin Boiangiu. O cunoaºtere Toate sunt de dimensiuni re- contururi subþiri, capãtã persona- gandistic, ramâne de admirat mã- prindã publicul prin proiecte de
care a ajuns sã însemne ºi timp lativ mici, ºi pentru a fi uºor de litate. De altfel acestea ºi sunt pla- iestria purã a graficienilor apli- calitate, printr-o artã care sã pro-
trãit la Moscova, nu doar la Tre- transportat cu avionul dar ºi pen- sate pe un panou sub tabloul ce- când tehnici mai puþin întâlnite voace simþul estetic ºi intelectul)
tiakov ci ºi în pieþele de antichi- tru cã astfel impun o apropiere lor cinci siluete sportive. dar care au minimalism fermecã- reprezintã, în viziunea celor doi
tãþi, care abundã de obiecte rã- care avantajeazã detaliile. Putem De altfel cei doi artiºti sunt tor. Colþul bibliografic a oferit ºi artiºti, „o propunere pentru o
mase din lunga perioadã a sovie- spune ºi cã, astfel, o datã în plus cunoscuþi ºi ca foarte buni cura- un set de albume impresionante. lume care a avut o istorie sumbrã
telor. Ochii unui artist se duc re- se exfoliazã încãrcãtura de pro- tori. ªi de data aceasta au pregã- Dedicate artiºtilor care au încer- timp de 80 de ani. Poate nu e prea
pede spre formã ºi culoare, spre pagandã a sursei, rãmânând doar tit minuþios expoziþia, cu un tra- cat, sub vremi, sã creeze, chiar ºi târziu a redresa asta.“
grafie ºi spre meºteºug. Din puz- mica bijuterie de artã purã. seu gradual de la intrare, cu pa- în condiþii de izolare faþã de cir-
deria revistelor de acum câteva Gabriela Boiangiu expune cre- liere de obiecte ºi picturi, cu un cuitul ideilor. Un set de albume
zeci de ani s-a nãscut percepþia aþii din spaþiul domestic al fostu- set de postere originale din epo- cu desene tulburãtoare din Gu- ‘Moscow report [1]’, Galeria
unei anumite estetici. Valentin lui spaþiu sovietic. O îmbinare de ca sovieticã ºi cu un impresio- lag a reprezentat nota de subsol DalgArt, Dâlga de Jos, 13 august
Boiangiu desprinde din reprezen- pânzã brodatã ºi suprafaþã picta- nant colþ bibliografic. Discret, amintind de grozãvia epocii cu 2017
tãrile grafice ale acelei lumi graþia tã, contaminatã de geometria lui câteva repere ludice, câte o pla- pricina. Fotografii semnate Albert Dobrin,
proporþiilor, tangenþele ºi îmbina- El Lissitzky, prezent pe ceaºca alã- sã de aþã, deja obiect rafinat, cu Vorbind despre contactul cu din expoziþie: https://www.flickr.com/
rea formelor geometrice. Blochea- tuartã. Iar pãpuºile Matrioºca produse proaspete saau conser- arta rusã contemporanã, Valen- gp/130396784@N06/570g1a

preambul la o expoziþie
de forþã, pe orizontalã, sus, în
„Cu rãbdare sau cu patimã fã mijlocul sau în partea de jos a
din tine o fiinþã unicã” compoziþiilor, toate grafismele ºi
(Andre Gidé) petele colorate exercitã o presiu-
ce sau deopotrivã publice” (N. pretutindeni, din te miri ce colþ între ele, punctul de fugã, ne asupra conþinutului, „pene-

L
ucian Irimescu, „grap- Marinescu – Clipa captivã, Edi- de camerã. miºcarea, perspectiva, cromatica trându-l” pentru a-l face mai înci-
hic designer” din 1994 tura Aius, Craiova, 2008). De eºti neavizat, vei fi tentat etc. Altfel spus, toate se supun frat sau mai lizibil.
ºi pânã în prezent, aºa Concitadin, contemporan, ar- sã examinezi superflu’ subiectul unei „geometrii secrete”. Punctele, liniile, petele, bule-
cum singur, laconic, se prezintã. tistul Lucian Irimescu este, cum sau cromatica lucrãrilor, mesajul De un timp încoace Lucian le, modelate cu degetul înmuiat
Nãscut pe 2 iunie 1962, la Craio- s-ar spune, de mulþi ºtiut, de mai lor, decât sã analizezi construcþia Irimescu experimenteazã în în apã, ca o amprentare, un lucru
va. Absolvent al Academiei de puþini (re)cunoscut. Pentru sim- lor internã, logica în distribuirea acrilic. Este o tehnicã mai agre- extrem de personal, apar „zemu-
Arte Plastice „Nicolae Grigores- plul motiv cã îºi vede, în felul sãu elementelor plastice, armonia lor sivã decât aceea a picturii în ulei, rile”, „curgerile”, tot felul de pre-
cu” din Bucureºti, 1988. Membru (a)tipic, de „experimentele”, in- formalã. aºa cã sã nu surprindã pe nimeni lingeri, induc ideea de „trecere”
U.A.P. din România. stalaþiile sau work-shop-urile sale De eºti curios ºi determinat execuþia mai acuarelatã. insesizabilã în efemer, de atem-
Lucian Irimescu, „neliniºtitul în care antreneazã un public nu- interesat, chestionat asupra Sunt astfel o serie de compo- poralitate.
faun al artelor plastice din Ceta- meros, curios de a vedea ALT- „compoziþiilor” sale, Lucian Iri- ziþii în care sunt conþinute drept „Bulele”, ordonate uneori si-
tea Banilor, ce nu se lasã în nici- CEVA, dincolo de opiniile celor mescu îþi va spune cã „a avut pro- SEMNE: Trupuri umane (BUT- metric, unele peste altele, sau plu-
un fel cuprins într-o formulã de de-o breaslã. fesori rãi, dar buni” precum Ilie TERFLY TEMPTATION, THE tind, de cele mai multe ori, pur ºi
creaþie. De la graficã ºi ilustraþie Oricând gata sã-þi desluºeas- Marineanu, Suzana Fântânariu, SEA OF INNOCENCE), Cal/peº- simplu, transparente sau trans-
pentru carte, reviste, programe de cã din tainele artei ºi ale sale teh- Mihail Trifan, Traian Brãdean te/om din (IONA RELOUDED) lucide, se atrag sau se resping
salã, afiºe sau scenografie la nici, dar mai ales sã-þi împãrtã- sau Ion Preda. sau avântaþi într-o miºcare cen- într-un ritm supus „gramaticii
spectacolele Teatrului Naþional ºeascã preocupãrile ºi frãmântã- De aici ºi pânã la a înþelege cã tripetã (PRINCESS OF THE MID- muzicale” iar o alta are „un ton
Marin Sorescu sau Teatru Liric rile personale legate de actul cre- lucrãrile de artã îºi dobândesc DLE AGE), o Figurã (THE MA- mai ridicat” decât vecina.
Elena Teodorini, decoraþiuni in- ator, îl descoperi a fi un bun pe- adevãratul sens prin compoziþie, GIC EYE), un Pic de Strop (IT’S Cerdacul casei de la Novaci,
terioare, picturã, sculpturã, gra- dagog ºi un iscusit vorbitor. iar compoziþia este „o cheie”, este OWN DROP OF WATER). devenit peste varã atelier de cre-
vurã («culoare fãrã pigment», De eºti invitat a-i trece pragul chintesenþa convergentã a date- Aceste Semne-Cheie fie plu- aþie la poale de Transalpina, i-a
N.B.), artã obiectualã sau lucrãri atelierului, nu ezita, cãci vei des- lor plastice (linie, formã, materie, tesc pe-o diagonalã, în echilibru oferit artistului posibilitatea
de for public, nimic nu i-a rãmas coperi o lume coloratã, venitã din culoare, luminã) cu acelea su- instabil, într-o mare de albastru „plein-air”-ului al cãrui sens im-
strãin ºi niciodatã nu pare a fi toate „perioadele” parcurse ca biectiv sensibile legate de artist, (THE SEA OF INNOCENCE), fie presionist rãmâne indisolubil
ezitat a se supune judecãþii criti- artist, o lume ce te invadeazã de nu este decât un TIMP câºtigat. îºi deschid larg aripile într-o pro- doar prin sintagmele „LUMINÃ,
Iar SPAÞIUL în care ai pãtruns pensiune spre celest (BUTTER- TIMP, CÃLDURÔ, nu prin ma-
te cuprinde ºi pe tine, te face FLY TEMPTATION). Iar dina- niera de lucru.
martor la „naºterea” COMPOZI- mismul, de carusel „punctat” din Am cunoscut „COMPOZIÞII-
ÞIEI (UNTITLED), de la schiþa IONA RELOUDED pare contra- LE” lui Lucian Irimescu încã de
preliminarã, îndelung gestantã balansat în IT’SOWN DROP OF când erau crude, neuscate ºi ne-
mental, la ludicul traseu al mâinii WATER de o clipã de aºezare, în numite (UNTITLED), date unei
artistului care pune „semne” pe static, înainte de „prelingere”. zile pânã la apus, apoi alteia spre
un câmp imaculat, jaloane care Urmând tema work-shop-ului „coacere” (ºi în sens spiritual).
sã-l facã plãsmuibil. Aºa se face „Parabola animalelor”, L. Irimes- Dupã care, pentru cã toate lucru-
cã pornind de la „armãtura” cu reitereazã ideea ºi în compozi- rile zãmislite trebuie sã poarte un
dreptunghiului puþin alungit, þii a cãror cromaticã rãmâne, de nume... au primit „titluri” spre
apar pe rând, în compoziþiile lui aceastã datã, plinã de forþã, con- decriptarea „tâlcurilor” unor iru-
Lucian Irimescu, elementele tururile fiind intens propulsate de peri conceptuale, în vãzul ºi pe
plastice al cãror rafinament se lupta contrastelor, dramatice înþelesul tuturor.
extrage din încruciºarea (invizi- (NOTORIOUS PIG, THE GUAR- Ca ºi plasticianul Lucian Iri-
bilã nouã) diagonalelor dreptun- DIAN IN THE STORY), Un roºu mescu, eu cred într-un destin ºi
ghiului cu cele ale unui pãtrat visceral, un albastru ultramarin, sper sã mai am înþelepciunea de
perpetuu cãutat. Liniile de orice „frize” scenografic gândite, taie a vedea ºi de a înþelege SEMNE-
fel, în translaþia sugeratã de artist, spaþiul (PRINCESS OF THE MID- LE cãci „IN HOC SIGNO VIN-
vor ordona apoi detaliile, cãci DLE AGE) sau servesc ca pretext CES” (Maurice Denis, 1920: Prin
nimic nu este arbitrar: punerea în „mãrului” din pãcatul originar acest „semn” vei învinge).
paginã, dispunerea formelor ºi a (BUTTERFLY TEMPTATION).
Lucian Irimescu volumelor, proporþiile ºi raportul Toate aceste desfãºurãri de linii n Minuna Mateiaº

16 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


de ce are nevoie Craiova de statui
P
ânã la sfârºitul lunii au- micul poºtaº, doamna cu pãlãrie, publicã – dupã expunerea sculp-
gust s-a desfãºurat la doamna pe fotoliu ºi altele. Ast- turilor în Piaþa Teatrului Naþional
Craiova unul dintre cele fel cã cele treizeci ºi cinci de – asupra locului unde vor fi am-
mai importante evenimente artis- sculpturi realizate în primele pa- plasate. ªi poate este momentul
tice ale anului – SIMPOZIONUL tru ediþii ale Simpozionului „Dru- sã ne gândim ºi la propunerea
INTERNAÞIONAL DE SCULP- muri Brâncuºiene” au fost ampla- lansatã în spaþiul public ca fosta
TURÃ „DRUMURI BRÂNCU- sate în spaþii largi, vizibile de de- „Alee a personalitãþilor craiove-
ªIENE”, eveniment care ne prile- parte în întreaga lor frumuseþe ne” sã fie amenajatã la intrarea în
juieºte o scurtã radiografie a mo- tematicã, concepþionalã sau plas- Parcul Romanescu, pe locul rã-
tivaþiei ºi finalitãþii acestei extra- ticã: în sensuri giratorii, în parc ºi mas gol dupã distrugerea, pe
ordinare activitãþi nonconformis- în gradina botanicã sau ca niºte rând – în funcþie de momentul
te de creaþie „in plein air”, un ade- pietre de hotar la ieºirile – fostele politic, a celor douã monumente
vãrat „atelier fãrã pereþi”, desfã- bariere – ale oraºului. La dimen- „Asta-i muzica ce-mi place” ºi
ºurat în generosul spaþiu al Cen- siunile actualelor strãzi ºi bule- „1907”. Nu ºtiu câþi craioveni se
trului Multifuncþional. varde ale oraºului nostru, sunt vor relaxa ºi „culturaliza” printre

a r te
În „minunatul loc Craiova”, mai potrivite decât giganticul busturile personalitãþilor plasate
cum spun vechile documente, în monument „Carol I” (sculptor între cele trei ºosele intens circu-
ultimul timp au apãrut câteva Mircea Spãtaru), care blocheazã late de maºini, autobuze etc. Iar
subiecte sensibile, destul de rar ºi „umple” micuþa piaþetã din faþa dacã punem în acel spaþiu verde,
abordate: fântânile, statuile, dru- intrãrii Teatrului de Opera „Elena relativ mic ºi câþiva pomiºori ºi
murile ºi intersecþiile ºi chiar mo- Teodorini”, contrastând cu pro- flori, ar acoperi postamentele pa-
numentele funerare – unele din- porþiile ºi eleganþa statuilor care ralelipipedice ale busturilor, aºa
tre cele care au mai rãmas fiind îl încadreazã: „Domnitorului Bar- cum se întâmplã cu recent inau-
opere de arta ale patrimoniului bu ªtirbei” în curtea Bisericii guratul bust al Regelui Mihai I
naþional. Sã ne amintim cã în Sfânta Treime ºi „Ion Maiores- (sculptor Marcel Voinea), ampla-
Centrul istoric al Craiovei – aflat cu” în faþa Colegiului Elena Cuza. sat nefericit lângã parcarea din
în zona celei mai vechi construc- Cred cã o problemã în desfã- faþa Universitãþii. Sau cu statuia
þii civile din oraº, în jurul Casei ºurarea activitãþii sculptorilor fluturelui filiform „Desprindere”
Bãniei ºi a Catedralei Sfântul „Drumurilor Brâncuºiene” este ºi (sculptor Paul Popescu) care se
Dumitru existau ºapte fântâni „cu timpul de executare – o lunã – a suprapune pe coloanele vertica-
cea mai buna apa”, în prezent lucrãrilor din blocuri grele de le ale intrãrii în parc, pierzându-ºi
captatã într un turn de apã care marmurã, de dimensiuni destul de identitatea ºi calitãþile artistice.
serveºte la udarea spaþiilor verzi. mari – 2-3 metri. O problemã ar fi Un fapt gândit unilateral ºi
Fiecare „mahala” avea „apa cea ºi temperatura ridicatã în luna etapizat a fost sistematizarea cen-
bunã adusã de la depãrtare august, la sol ajungând sa fie trului, care este aglomerat, sufo-
fãcându-se mai multe ciºmele”, perceputã la 70-75 grade. Unii cat chiar de cele trei puncte „gre-
unele pãstrate ºi astãzi: Jianu, sculptori au reuºit sã depãºeas- le”: pasajul suprateran (peste
Obedeanu, Chiriac, altele pãrãsi- cã condiþiile, realizând lucrãri de parcul cu borna „Km 0” al oraºu-
te sau uitate. O soartã asemãnã- excepþie, de recunoaºtere publi- lui), parcarea subteranã în locul
toare au avut ºi unele dintre mo- cã: Ilie Berindei „Floarea Heruvi- Parcului Teatrului Naþional ºi
numentele impresionante ale milor”, Dan Nica „Precuvântare”, pasajul subteran, care sparge
oraºului. Dacã valoroasele statui Privind retrospectiv, obser- realizat de sculptorul Constan- Marcel Voinea „Fereastra cu bulevardul spre Casa Studenþi-
reprezentând mari personalitãþi vãm cã lucrurile create în tabere- tin Foamete (amplasat în Craiova voal”, Emilian Popescu „Piatra de lor, care ar fi trebuit sã se deschi-
ale istoriei: Alexandru Ioan Cuza le desfãºurate la Craiova au fost în anul 1975) domina pânã în hotar”, Vasile Soponariu „Mitre- dã generos, cu spaþii de parcare
(sculptor Raffaello Romanelli), inegale numeric, dar mai ales va- acest an rondul de flori de la in- le – Spânzuratul”, Gabriel Sitaru înspre Centrul Vechi. Unde sã mai
Domnitorul Barbu ªtirbei (sculp- loric. Poate de vinã a fost ºi ale- trarea în Gradina Botanica. Ne „Rapsodie Celestã”, Emil Bachi- punem statui? Poate, ca la Buda-
tor Jean Lecomte du Nouy), Mi- gerea materialului de lucru – în- apropiem de momentul expunerii yski „Fereastra spre eternitate” pesta la podul cu lanþuri, niºte lei
hai Viteazul (sculptor Tudor cepând de la marmura de Ruºchi- sculpturilor (realizate în acest an º.a. Alte lucrãri sunt rãmase la intrarea ºi ieºirea din pasaje?
Panait) se pãstreazã în spaþii adec- þa, la care s-au adãugat în ediþiile exclusiv din marmura de Ruºchi- aproape de forma brutã, dispro- Este o glumã – dar tristã ºi ade-
vate din centrul oraºului, alte trecute piatra de Vraþa ºi lemnul. þa) pe esplanada Teatrului Naþio- porþionate, chiar neterminate sau vãratã. Casa de Cultura „Traian
monumente, la fel de valoroase, S-a acordat artiºtilor libertate în nal, pentru a fi vãzute de craio- lãsate într-o formã apropiatã de Demetrescu” ºi Primãria Craiova,
au fost distruse: Monumentul alegerea tehnicilor de lucru: tãie- veni. Ne gândim la spaþiile cele starea iniþialã a blocului de piatrã în primul rând, au o misiune in-
Regelui Carol I „Asta-i muzica re, cioplire, ºlefuire, combinaþii cu mai potrivite pentru amplasarea sau marmurã. Unele nici nu au gratã, importantã ºi foarte grea,
ce-mi place” (sculptor D. alte materiale – fier, metaloplas- lor. Din pãcate, noul Centru Vechi fost expuse sau s-au spart. de a crea acest echilibru între ce
Pavelescu Dimo), Obeliscul tie. S-a plecat la prima ediþie de la al oraºului, cu strãzi lungi ºi în- Poate ar trebui regânditã com- are nevoie ºi ce se oferã spaþiu-
„1907” (sculptor Ion Irimescu); tema liberã, fiind propuse în con- guste, nu se pliazã pe acest for- ponenþa juriului de admitere la lui urbanistic al Craiovei – oraºul
monumentul din bronz al familiei tinuare teme inspirate din viaþa mat de statui, puse printre tera- simpozion, apelându-se la spe- elegant ºi bogat de altãdatã, cu
Gogu Vorvoreanu (sculptor ºi istoria Craiovei: Marin Sores- sele cu mese ºi scaune colorate cialiºti, sculptori, critici de artã palate somptuoase ºi spaþii verzi,
Raffaello Romanelli) a fost van- cu, Tudor Gheorghe, Adrian Pã- – aici fiind mai potrivite statuile care pot aprecia ºi argumenta aerisite.
dalizat, fântâna cu pãsãrile în unescu ºi în prezent Alexandru de epocã turnate în rãºini ºi sili- calitãþile tehnice, artistice ºi am-
zbor omagiindu-l pe Brâncuºi din Macedonski – „poetul rozelor ºi con patinat, cu teme pastorale ºi bientale ale proiectelor trimise. n Magda Buce Rãduþ
Piaþa Gãrii a fost transformatã al rondelurilor”, cel al cãrui bust de gen: flaºnetarul, vagabondul, Poate ar trebui chiar o dezbatere
într-o simplã artezianã; atât de
îndrãgitã ºi eleganta Alee a
Personalitãþilor Craiovene a
dispãrut.
ªi iatã cã, la iniþiativa ºi în or-
ganizarea Consiliului Local, a Pri-
mãriei Craiova ºi a Casei de Cul-
tura „Traian Demetrescu”, de câþi-
va ani, în fiecare varã, este aºtep-
tatã tabãra de sculpturã, care a
devenit, an de an, un autentic
Simpozion Internaþional de Sculp-
turã „Drumuri Brâncuºiene”, aflat
la a V-a ediþie. În acest an s-au
înscris pentru participare 75 de
artiºti din 26 de þãri, dintre aceºtia
fiind selectaþi opt sculptori: Sitaru
Gabriel din România, Arijel Strukelj
din Slovenia, Wataru Hamasaka
din Japonia, Songul Telek din
Turcia, Rafail Georgiev din
Bulgaria, Boussin Aurelien din
Franþa, Renate Verbrugge din
Noua Zeelanda, Kei Nakamura din
Japonia, rezerve în caz de
retragere Ivan Stoianov din
Bulgaria ºi Attila Rath din Franþa.
Chiar simpla lor enumerare ne
aratã valoarea acestei activitãþi,
importanþa care se acordã lucrãri-
lor create ºi buna organizare. Constantin Foamete - Alexandru Macedonski

, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 17


pentru un dialog intercultural:
revista Carmina Balcanica
R
evista cu un nume su- propus ca prin aceastã publi- limba autorilor, având totodatã tor al Universitãii din Craiova.
gestiv, Carmina Bal- caþie academicã sã prezinte, rând o variantã în englezã. La tradu- Un articol care aduce multe in-
canica, publicatã în pe rând, nu numai specificul cere contribuie o echipã de pro- formaþii în prezent despre trecu-
România începând cu toamna cultural al fiecãrei þãri din aceastã fesori universitari din Craiova, tul în care refugiaþi polonezi au
anului 2008, ºi-a propus – încã „unitate” ºi al ansamblului sud- Bucureºti, Baia Mare, Miercurea gãsit adãpost în judeþul Vâlcea i
de la prima apariþie – sã adauge est european, dar ºi specificul Ciuc, dar ºi din Statele Unite ori se datoreazã doamnei Ionela
pertinente contribuþii la promo- dialogului Orient-Occident. Cu Australia. Niþu. La rândul sãu, dl. Albinel
varea ºi susþinerea unui fertil dia- alte cuvinte – contribuþia civili- Un alt exemplu pentru edifi- Firescu prezintã cititorilor cadra-
log intercultural, la decelarea zaþiei ºi culturii spaþiului balcanic care este prima ediþie din 2012, nul solar din lagãrul polonez de
unor direcþii specifice „melosu- (extins geografic la întreaga care cuprinde articole despre la Târgu-Jiu, insistând pe istoria
lui” balcanic, mentalitãþii ºi iden- parte de sud-est) la cultura ºi ci- cultura cipriotã, recenzii ale unor comunã dintre cele douã state ºi
titãþii în alteritate a civilizaþiei ºi vilizaþia europeanã. De aceea, nu cãrþi scrise de autori ciprioþi, pre- popoare. Arãtând cã „între con-
a r te

culturii dintr-un areal care, în întâmplãtor în acest sens, revista cum ºi poezii ºi douã interviuri strucþiile ce au rãmas ca mãrtu-
general, îºi suprapune limitele se deschide, numãr de numãr, cu (cu dna Christina Christodou- rie a treceri militarilor polonezi pe
geografice peste strãvechiul te- un motto preluat de la profeso- lou-Todea, profesor ºi traducã- la Târgu-Jiu se aflã cadranul so-
ritoriu al Traciei. Suprafaþa aces- rul, specialist în studii balcani- tor de origine românã, precum ºi lar”, autorul demonstreazã
teia se întindea, dupã cum ilus- ce, Mircea Muthu: „Aducând cu cu Victor Ivanovici, profesor ºi printr-o mãrturie concretã aceas-
treazã ºi harta reprodusã pe co- sine coabitarea celor trei stra- traducãtor nãscut în România, tã „istorie comunã”.
pertele exterioare ale publicaþiei, turi culturale – arhaic, medie- dar cu ascendenþã greacã). Cel mai recent numãr publi-
între Marea Adriaticã ºi Marea val ºi modern – Sud-Estul poa- Substanþiale articole îi apar- cat (la editura Aius), numãrul 18
Neagrã ºi de la nord de Munþii te ajuta Europa sã-ºi reînveþe þin Elenei Lazãr, directoarea edi- (1/ 2017), precum ºi cel în pregã-
Carpaþi pânã la sud de Munþii trecutul ºi, nu în ultimul rând, turii Omonia, scriitor ºi traducã- tire – 19 (2/ 2017) se axeazã pe
Balcani. sã-ºi remodeleze proiectele de tor cunoscut în spaþiul culturii reflectãrii în plan cultural a pri-
Revista nu îºi propune însã viitor.” Dar, pe lângã acest dia- greceºti, aceasta scriind despre mului rãzboi mondial în câteva
în mod expres sã demonstreze cã log, mai este necesar ºi un dia- relaþiile româno-cipriote, despre dintre þãrile balcanice. Un spa-
în acest spaþiu de strãveche ci- log Est-Est ºi aceasta deoarece literatura cipriotã în România, þiu mai larg este dedicat Româ-
vilizaþie a tracilor, consideratã ca s-a constatat o impardonabilã precum ºi despre douã persona- niei (cu fragmente semnificative
hotãrâtoare ºi de Nicolae Iorga, ignorare ºi necunoaºtere între ele litãþi cipriote în România – în limbile românã ºi englezã –
s-a definit caracterul matricial al a popoarelor spaþiului sud-est Un studiu important, care din romane semnate de Liviu Re-
balcanitãþii. În egalã mãsurã, is- european. Motto-ul preluat deschide de altfel revista, este breanu, Camil Petrescu ºi G. To-
toria mileniilor care au urmat a dintr-o prezentare la o conferinã semnat de profesoara Aurelia pârceanu), apoi þãrii vecine, Ser-
conturat un destin asemãnãtor a academicianului Eugen Simion Roman de la Georgetown Uni- bia, cu o prezentare a unui im-
popoarelor din acest vast terito- sintetizeazã perfect acest dezide- versity, SUA. Aceasta face o portant romancier sârb, Alexan-
riu: ocupaþia romanã asimilatoa- rat: „Bogãþia Europei depinde competentã comparaþie între te- dar Gatalica, ºi un fragment din
re ºi propagatoare a civilizaþiei de bogãþia ºi diversitatea cultu- atrul lui Eugen Ionescu ºi cel romanul sãu multiplu premiat,
antice greceºti, ortodoxismul rilor naþionale./.../ Cultura nu semnat de Matei Viºniec. Mai Veliki rat (The Great War). Un
Imperiului Bizantin, extins ºi la trebuie sã ne despartã, trebuie teresantã este ºi colaborarea semneazã studii Heinz-Uwe cunoscut scriitor cipriot, Panos
popoarele slave, expansiunea sã ne apropie pe noi, europenii semnatã de acad. Katika Kulav- Haus (Delaware University) – Ioannides, semneazã de aseme-
slavonã ºi apoi a imperiului oto- din Est, din Vest, din Sud-Est, din kova din Macedonia: Cmepeo- „Theatre as a Transcultural nea o prozã scurtã pe aceastã
man, fiecare pentru mai multe centrul sau din nordul Europei. munume modelu na Balkanom event: Notes on European Iden- temã – Vagabond street.
secole etc. Abia din al treilea Dialogul cultural nu trebuie (Stereotypikal Models of the tity”, Mircea Muthu – „Diptic Fie ºi din aceste treceri în re-
deceniu al sec. al XIX-lea se con- purtat numai între Est ºi Vest, ci Balkans) ºi, de asemenea, cea a epic sârbesc”, precum ºi douã vistã a titlurilor ºi colaboratori-
tureazã apariþia statelor moder- ºi între Est ºi Est.” profesorului Heinz-Uwe Haus profesoare de la Universitatea lor câtorva numere din Carmina
ne din arealul balcanic, poziþio- (USA): „The Ancient Greek’s din Vlora (Albania) - Edlira Çer- Balcanica, considerãm cã pu-
nate geopolitic la contactul din- Revista Carmina Balcanica Heritage”. kezi ºi Evis Çelo. tem afirma cã apariþia sa este nu
tre Europa ºi Asia, proces ce se vine în sprijinul acestei cunoaº- La aceastã secþiune a eseuri- Sumarul acestui numãr cu- numai bine venitã, dar ºi nece-
va definitiva dramatic în urma teri reciproce. ªi astfel, diversi- lor mai semneazã profesorul grec, prinde de asemenea poezie sub sarã pentru a contribui la afirma-
celor douã Rãzboaie Mondiale. tatea de autori de origine diferi- nãscut în România, Apostolos semnãtura unor poete din Cipru, rea unei unitãþi culturale în di-
Ideea de destin asemãnãtor fu- tã se conjugã – cu fiecare numãr Patelakis, scriitorul Marius Che- poeþi din Muntenegru ºi Bulga- versitatea identitarã a spaþiului
sese fundamentatã ºi de cerce- al revistei – cu accentul pus pe laru, precum ºi universitarii cra- ria, dar ºi din România, cele ale balcanic.
tãtorul, aflat în exil, I. D. C.- Co- o structurã culturalã specificã, o ioveni Emilia Parpalã, Camelia redactorului ºef adjunct – Ma- Deºi apare în România, revis-
terlan în revista madrilenã Des- þarã de ieri ºi de astãzi din area- Zãbavã, Gabriela Rusu-Pãsãrin. rius Chelaru. Începând cu anul ta nu este direcþionatã numai
tin (nr.1 ºi 2 / 1951), avându-l ca lul balcanic (sau mai precis: sud- A doua secþiune a primei edi- precedent, redacþia Carminei cãtre cititorii români, ci ºi – aºa
director fondator pe George Us- european). Pânã în prezent, cu o þii a revistei Carmina Balcani- Balcanica a hotãrât sã publice cum poate ar fi fost de aºteptat
cãtescu. Studiul sãu, analizat de frecvenþã bianualã, au apãrut 18 ca propune dialogul creator al în câteva numere un poem emi- ºi de la alte publicaþii cu adresa-
Mihaela Albu în primul numãr al numere, dedicate, pe rând, Ro- poeþilor trãitori in arealul de re- nescian în traducerea de execep- bilitate similarã – , unor cititori
revistei Carmina Balcanica, în- mâniei, Bulgariei, Albaniei, Ci- ferinþã. Semneazã creaþii origina- þie a lui Adrian George Sahlean. din toate þãrile lumii balcanice (ºi
cerca sã stabileascã „fundamen- prului, Greciei, Serbiei, Macedo- le tipãrite în limba de origine ºi Recenziile din a treia parte a de aceea semnatarii au fost invi-
tele sud-estului european” din niei, Turciei, pentru ca altele sã traduse în englezã poeþii: Zarko publicaþiei sunt dedicate îndeo- taþi sã scrie în limba maternã!).
acest „cazan al popoarelor”, cuprindã elemente culturale ale Milenic (Bosnia Herzegovina), sebi unor volume axate pe Re- În plus, lãrgind aria, prin fiecare
având o „dispoziþie centrifugã”, minoritãþilor naþionale din þara Roman Kisiov, Zdravko Kisiov, publica Cipru sau scrise de au- studiu, eseu, poezie sau recen-
majoritatea afiliate relativ recent noastrã – albanezi, armeni, cehi Ludmila Balabanova, Ginka Bili- tori ciprioþi. Câteva fotografii zie – care au ºi o versiune în lim-
la Uniunea Europeanã, adãu- ºi slovaci, bulgari, greci, italieni, arska (Bulgaria); Sali Bashota, color, puse la dispoziþie de Am- ba englezã – revista se adresea-
gând noi valenþe civilizaþiei ºi macedoneni, polonezi, romi, Flora Brovina, Ibrahim Kadriu, basada Ciprului, completeazã zã tuturor celor care, dincolo de
culturii vest-europene. sârbi, turci ºi tãtari. Jeton Kelemendi, Miradjie Ra- imaginea asupra realitãþilor cul- Balcani, sunt interesaþi de feno-
Spaþiul sud-est european, Pentru exemplificare prezen- miqi, Edi Shukriu (Kosovo), Van- turale cipriote. menul cultural (unitar în diversi-
aceastã „cetate naturalã a unei tãm primul numãr, dedicat în prin- ghea Steriu, Baki Ymeri (Mace- Aºa cum am specificat mai tate) din zona cunoscutã lumii
mari unitãþi geografice”, cum o cipal României. donia), Theodor Damian (USA- sus, câteva ediþii ale revistei au îndeosebi prin conflicte politice.
definea V. Papacostea, ºi a unei În cele 200 pagini ale publica- România), Mihaela Albu, Vasile fost dedicate specificului cultu- Aºadar, Carmina Balcanica
mari unitãþi istorice, totodatã, a þiei sunt cuprinse studii în limbi- Moldovan (România), Zoran ral al comunitãþilor care trãiesc doreºte sã cuprindã în paginile
determinat ºi multiple interferen- le românã, macedoneanã ºi en- Pesic Sigma (Serbia) ºi Alenka pe teritoriul României. Amintim, ei „melosul” balcanic în tot ceea
þe culturale. glezã vizând, la modul academic, Zorman (Slovenia). printre acestea, numãrul din no- ce poate acoperi metaforic cul-
Balcani, Balcanitate, Balca- stilistica, imagologia, hermeneu- În finalul revistei citim – la ru- iembrie 2014, dedicat culturii tura þãrilor din spaþiul sud-est
nism! Termenul din urmã a acu- tica. Amintim, printre altele, „Un brica „Revista cãrþilor” – prezen- polonezilor de la noi, numãr care european.
mulat – în timp – o conotaþie dialog intercultural” de Vasile tãri ale albumului bilingv grec- se deschide cu o prezentare a Dintr-o multitudine de mani-
vãdit peiorativã. Spiritualitatea, Datcu (An Intercultural Dialo- român de Apostolos Patelakis excelenþei sale, ambasadorul festãri literar-artistice, realizato-
arta, cãrþile de înþelepciune, ca gue); „Melos balcanic - unitate (Grecia) ºi Antonia Vancea (Ro- Poloniei la Bucureºti, dl. Marek rii revistei preconizeazã cã
ºi toate formele de interpenetra- în diversitate” de Dan Anghe- mânia), intitulat România inimii Szczygiol, despre „minoritatea aceasta va putea deveni încet-
þie spiritualã ar trebui sã justifi- lescu (The Balcanic „Song”- mele. Revista se încheie cu scur- polonezã în România”. Urmeazã încet o oglindã a specificului fie-
ce o de-peiorativizare a modului Unity in Diversity); „Mentalita- te Cv-uri ale membrilor colegiului un articol semnat de ºefa Secþiei cãrei þãri, dând seamã mai ales
în care este privitã ºi înþeleasã te, identitate ºi alteritate sud-est de redacþie, precum ºi ale semna- Politico-Economice a Ambasa- de ceea ce reprezintã din punct
lumea Levantului. europeanã” de Mircea Muthu tarilor din acest prim numãr. dei Republicii Polone, doamna de vedere cultural, prin ele în-
Plecând de la ceea ce-l atrã- (Mentality, Identity and South - Ediþiile urmãtoare au extins Magdalena Bogdziewicz, intitu- sele, precum ºi de ceea ce repre-
sese pe marele istoric român East European Otherness); colaborãrile, aducând în pagini- lat „Polonia-România – vechi re- zintã împreunã pe harta spiritua-
Nicolae Iorga – Orientul ce cu- „Sud-Estul european - regiune le fiecãreia studii ºi eseuri, poe- laþii de prietenie”. Din partea lã a Europei.
prinde „Estul Europei (...) parti- cu destin specific ºi bogat patri- zii ºi recenzii semnate de tot mai Uniunii Polonezilor din România
cipând la civilizaþia Europei” – moniu cultural” de Mihaela Albu mulþi autori. Subliniem de ase- semneazã deputatul Ghervazen n Camelia Zãbavã
colegiul de redacþie, avându-i ca (The European South-East – the menea originalitatea revistei prin Longher, iar despre diferitele or-
directori fondatori pe Mihaela Aria with a Specific Destiny and faptul cã toate articolele, recen- ganizaþii ale comunitãþii polone-
Albu ºi Dan Anghelescu, ºi-a a Rich Cultural Inheritance). In- ziile ºi poeziile sunt publicate în ze scrie Magdalena Filary, doc-

18 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


S
-au scris deja multe cãrþi
despre România vãzutã n IOANA REPCIUC
prin ochii occidentalilor

România realã ºi închipuitã


care au cãlãtorit de-a lungul Car-
paþilor, în marile oraºe, prin sate-
le din Bucovina ºi Maramureº,
trasând aproape aceleaºi itine-
rarii ºi, nu de puþine ori, gene-
rând concluzii asemãnãtoare la
final de drum. Cartea lui Robert
Kaplan, În umbra Europei.
a unui cãlãtor strãin Aproape ca un antropolog, pe care o studiazã, crede autorul mult studiu ºi lecturi din istoriile

a vangarde
nthropos
Douã rãzboaie reci ºi trei dece- avantajat de poziþia obiectivã american, care vede în trecutul Imperiului Habsburgic. Singura
nii de cãlãtorie prin România într-o culturã strãinã, jurnalistul României ºansa revitalizãrii post- poveste de groazã autentic ro-
ºi dincolo de ea1, se integreazã american îºi propune sã priveas- comuniste. Reînvierea ºi aprecie- mâneascã a fost cea pusã în sce-
aºadar într-o tradiþie care impri- cã România deopotrivã detaºat rea tradiþiei, a vechii arhitecturi, nã de dictatorul comunist.
mã pe bunã dreptate o oarecare ºi empatic, desigur conºtient de a mentalitãþilor pro-occidentale, Dacã în istorie poate sã-ºi
nerãbdare ºi neîncredere a citi- meritele celor douã calitãþi opu- ºi nu inventarea viitorului din ni- gãseascã resorturile salvatoare,
torului român. Circumspect cã se ale observatorului. Nu-ºi cen- mic ne poate vindeca rãnile re- România are mai puþine ºanse de
are de-a face cu o altã carte a zureazã însã discursul pasional centului trecut. a scãpa vreodatã de blestemul
strãinilor despre români, acesta în momentele de graþie ale întâl- Un îndrãgostit de trecut, de sãu principal, cel al geografiei,
nu se lasã probabil convins nici nirii cu subiecte care-l atrag în cãrþi ºi de cãlãtorii mai mult parcã crede Kaplan care s-a remarcat
dupã ce primeºte asigurãri fer- mod special. Dintre acestea, se decât de o þarã anume, Robert de asemenea în Statele Unite ca
me, pe copertã, de la o altã voce desprinde admiraþia aproape Kaplan a gãsit în arta, religia ºi analist de geopoliticã a Europei
din afarã, oricât de avizatã e cea misticã pentru arhitectura ºi at- peisajul românesc reþeta perfec- de Est. Astfel, cãlãtorul american
a universitarului britanic, recu- mosfera bisericilor ortodoxe, o tã pentru a trãi intens, aspiraþie încântat de schimbarea revigo-
noscut specialist în istoria româ- pasiune mai veche, descoperitã care presupune a da valoare cli- rantã a decorurilor în peregeri-
nilor, Dennis Deletant, care e în cultura religioasã a Orientului pelor în lupta cu uitarea prin sem- nãrile sale carpato-danubiene e
convins cã „Robert D. Kaplan ºi a Mediteranei. Ajunge în aces- nificaþiile lor memorabile. În aceas- înlocuit uºor de susþinãtorul de-
înþelege ca nimeni altul România te momente de extaz concluzii de- tã filozofie personalã, remarcabi- terminismului geografic. Esenþa
contemporanã”. tomele Balcanilor, e lipsitã de spre cât de vitalã a fost moºteni- le devin cele mai cumplite detalii occidentalã sau de Europã Cen-
Dincolo de laitmotivele des- sentimentalisme ºi, din contrã, rea bizantinã pentru supravieþui- ale societãþii comuniste ºi pânã tralã se dilueazã treptat când tra-
pre aceastã þarã pe care ni le ofe- cultivã multe din cliºeele negati- rea culturii române agresatã de la aparent insignifiante tresãriri ale versezi þara de la vest la est, lã-
rã din abundenþã noua apariþie ve despre rolul nefast al zonei în atâtea valuri de influenþe strãine unui tablou maramureºean filtra- sându-ne pradã metehnelor bal-
editorialã (insistenþa asupra is- marile conflicte armate din Euro- ºi la previziuni despre trãinicia te prin propria experienþã cultu- canice. În acest sens, a trãi „în
toriei zbuciumate a unui popor pa ultimului secol. Capitolele unei Biserici care-ºi cucereºte ralã, astfel încât câmpia Bãrãga- umbra Europei” este o stare de
tragic situat geografic la îndemâ- despre România din bestsellerul periodic credincioºii cu mirosul nului îi aminteºte de Delta Nilului fapt, generatoare de veºnice te-
na marilor vecini din jur, a mira- apãrut în 1993 anunþã însã car- psihedelic de tãmâie ºi ritmicita- iar periferiile Bârladului de un meri ºi frustrãri, de nedisimulate
colului latinitãþii limbii române tea din 2016 prin acelaºi ames- tea subjugantã a cântãrilor. peisaj din Rusia lui Gogol sau complexe de inferioritate, pe cât
într-o regiune dominatã lingvis- tec atrãgãtor de scriituri, de la Apãrutã la încheierea unei Dostoevski. Desprinse din con- de certã pe atât de inevitabilã.
tic de slavi, a tabloului deprimant cea strict jurnalisticã la bine in- lungi etape profesionale dubla- textul lor evocator, unele imagini Nici mãcar tendinþele de occiden-
al comunismului), identificãm ºi formate pasaje istorice, relatãri tã de o serie de cãlãtorii, cartea îl bântuie ºi revin în mai multe rân- talizare observate ºi lãudate de
numeroase note particulare care de cãlãtorie, întâlniri memorabi- lui Kaplan capãtã structura unui duri lãsând o impresie neplãcutã autor în ultima sa cãlãtorie în
dovedesc ceea ce un recenzent le ºi reflecþii livreºti, toate prile- palimpsest, adunând pe aceleaºi de cliºeu, cum este cea a români- România n-ar putea vimdeca
american numea în „The New juite de periplul scriitorului dintr- pagini experienþele diverselor lor stând veºnic la cozile intermi- acest blestem. Prin titlu, cartea
York Times” „povestea de dra- un colþ într-altul al þãrii, de la cãlãtorii ale autorului în Româ- nabile. Spre trecut îl transportã lui Kaplan întreþine un ton ge-
goste a lui Kaplan cu România”. Bucureºti la Focºani, Bârlad, nia, de la cele din anii ’80, în care aidoma trenurile mizere ºi nemo- neral pesimist ºi nostalgic, nee-
Semnele acestei nedisimulate Iaºi, Bucovina, Maramureº, Giur- predominã cenuºiul epocii co- dernizate, sfinþii din mânãstirile xorcizat de „fantomele Balcani-
pasiuni se regãsesc în nenumã- giu, Braºov, Cluj, Sighiºoara, muniste, la revenirea din 1990, bucovinene ºi o cãpiþã de fân lor”, dar poate rãsplãti un lector
rate pagini ºi converg spre mãr- Oradea, º.a. cu schimbãrile abia vizibile ale „preistoricã” zãritã într-o vale din rãbdãtor prin pasaje mai luminoa-
turisirea cã aproape întâmplãto- Lãsând intenþionat deoparte peisajului, la epilogul din 2014, Maramureº. se, când scriitorul nu se lasã co-
rul traseu al autorului în þara lui celalalte lecturi probabile, volu- un discurs înmãrmurit despre Cititorul român saturat de pleºit de responsabilitatea auto-
Ceauºescu din 1973 i-a marcat mul lui Kaplan poate fi apreciat noile realitãþi româneºti. Toate obsesiile strãinilor despre Româ- impusã de a da verdicte despre
devenirea profesionalã ºi perso- ºi doar datoritã impresiilor ful- aceste discursuri se intersectea- nia are ºi satisfacþia sã constate trecut ºi a trasa cele mai produc-
nalã, îndreptându-l spre cariera gurante, a legãturilor temporare zã, se completeazã ºi se luminea- cã Robert Kaplan nu se numãrã tive politici de viitor.
de jurnalist ºi trei decenii de dru- dar puternice între observator ºi zã reciproc, aducându-l pe auto- printre neobosiþii cãutãtori ai lui
muri nesfârºite în Europa de Est obiectele observate, a metafore- rul lor mai aproape de sperata Dracula. Transilvania nu îi pare 1
Robert D. Kaplan, În umbra
ºi prin Balcani. lor ºi comparaþiilor inspirate care dezlegare a a esenþei româneºti un fundal potrivit ales de Bram Europei. Douã rãzboaie reci ºi trei
Aceastã odisee balcanicã, re- împreunã creioneazã o þarã uni- în faþa cãreia se declarã învins în Stoker pentru a servi fanteziilor decenii de cãlãtorie prin România
latatã într-o carte care l-a fãcut cã existând poate doar în imagi- ciuda acestor impresionante sale literare, ci mult mai mult – o ºi dincolo de ea. Traducere din en-
celebru ºi controversat pe Ro- naþia cãlãtorului ºi pe care de aici, glezã de Constantin Ardeleanu ºi
eforturi de cunoaºtere. îmbinare unicã de Renaºtere, Oana Celia Gheorghiu, Bucureºti,
bert Kaplan în publicistica ºi din interiorul ei fizic, o vedem O stratificare de etape mereu baroc, gotic ºi Iluminism, la înþe- Editura Humanitas, 2016.
analiza politicã americanã, Fan- altfel prin ochii lui. prezente este însãºi istoria þãrii legerea cãreia a ajuns doar dupã

Alexandru Pascu – 80
A
rtistul plastic Alexan- la Saloanele Municipale de la
dru Pascu Gh. a împli- Galeria „Arta”, la expoziþiile
nit 80 de ani de viaþã „Grupului 6+1” ºi ale „Aquarelle
ºi 55 de ani de activitate artisticã, Groupe” din Craiova.
prilej cu care Muzeul de Arã Cra- Are lucrãri în colecþii de stat
iova a organizat o retrospectivã ºi particulare din România, Italia,
la vernisajul cãreia Sala oglinzi- Franþa, S.U.A., Germania, Grecia,
lor s-a dovedit neîncãpãtoare. Canada, Austria. În 1997, a avut
Nãscut în Bucureºti, la 10 iu- o expoziþie personalã la
nie 1937, Alexandru Pascu Gh. a Montpellier - Franþa.
absolvit Institutul de Arte Plas- De la peisaj la portret, de la
tice „Ion Andreescu” din Cluj- graficã la picturã în ulei, Alexan-
Napoca, în 1965; a fost reparti- dru Pascu Gh. impresioneazã
zat la Craiova, unde a fost profe- prin calitatea lucrãrilor expuse,
sor de arte plastice la ªcoala Nr. definitã de mijloacele plastice
2 „Traian” pânã la pensionare. bine stãpânite, organizarea com-
Este membru al Uniunii Artiºti- poziþionalã stabilind raporturile
lor Plastici, Filiala Craiova. fundamentale, care au legãturã
A debutat în 1965 ºi a des- cu dispunerea structuralã a for-
chis pânã în prezent expoziþii per- melor, a proporþiilor. Artistul
sonale la Craiova, Calafat, Râm- ridicã probleme ale devenirii
nicu-Vâlcea, Timiºoara, Târgu- fiinþei umane spre libertate, de
Jiu, Timiºoara, Slatina ºi Balº. A exprimare ºi împlinire a aspira-
efectuat cãlãtorii de studii în Bul- þiilor spre mai bine, spre frumos
garia, Lituania, Cehia, Ungaria, ºi adevãr.
Ucraina,Turcia ºi a participat cu Îi urãm viaþã lungã, sãnãtate
lucrãri la numeroase expoziþii co- ºi inspiraþie!
lective ºi de grup. A fost nelipsit
Alexandru Pascu (foto: H. Buzatu) n Ovidiu Bãrbulescu
, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 19
n UMBERTO ECO

Grupul 63, patruzeci de ani dupã (II)


Revoluþia formelor „Gestului ce clarificã totul
dintr-o loviturã (poziþia mea ºi
sã-ºi protejeze proprii membri ºi
sã menþinã intact propriul ei ca-
fãcea pielea de gãinã acelor su-
flete prea sensibile. Exprimatã
polemist atât de combativ ºi pe
de altã parte atent la noile provo-
cea a celorlalþi) îi urmeazã propu- pital, ideea sacrã a poetului ºi a public în ambianþa unei societãþi cãri culturale, nu rezistase ºi –

A
ºa-zisa neo-avangardã
a Grupului 63 irita cul- nerea care pentru moment nu cla- omului de culturã. Era o genera- literare apolinice, fiecare dintre aflând cã premiul îi va desemnat
s er pentine

tura care pe atunci se rificã încã nimic,… doar se ºtie þie ce putea sã cunoascã disen- aceste judecãþi ar fi marcat sfâr- lui trimisese în seara premierii o
definea angajatã (întemeiatã, am cã direcþia e bunã ºi pe termen siunea, dar îl consuma printr-un ºitul unei frumoase prietenii. La scrisoare în care explica de ce
vãzut asta, pe o logodnã între lung seminþele ce sunt aruncate act mutual de a ignora variile cer- Palermo disensiunea genera în verdictul era nedrept.
poetica realismului socialist ºi vor da un fruct neaºteptat. Pen- curi ºi prefera malignitatea ºopti- schimb prietenie. Aºa cum se observã, nu se
marx-crocianism, animal himeric, tru moment, în cursul fazei me- tã la bar criticii tãioase despre un Mi-am dat seama cã grupul poate nega o componentã de rãs-
de regândit bine astãzi, atât de diane, ºi lucrarea care se face va public cititor de recenzii jurnalis- exista, doar dupã câteva zile, vor- fãþ tineresc cu provocãri tentan-
curios, un fel de Casa Libertãþii intra sã facã parte din joc (nu iese tice. Spre a spune astfel era o bind despre asta cu un literat te ale grupului, însã grupul sfâr-
culturale în care puteau convie- nimic din el): dar între timp graþie generaþie obiºnuitã sã spele câr- dintr-o altã generaþie. Cãutam sã-i ºea în paginile ziarelor nu pentru
þui reacþionari mândri (cel puþin acestei lucrãri se configureazã un pele murdare în familie (se deo- demonstrez cã la Palermo nu se întreprinderile sale de student
din punct de vedere literar) ºi nou mod de a vedea lucrurile, de sebeau doar marxiºtii, înclinaþi constituise o miºcare omogenã. pus pe ºotii, ci pentru reacþiile
militanþi socialiºti, paleo-idealiºti a vorbi despre lucruri, de a iden- prin tradiþie spre polemicã ºi atac, La cele trei acuze: „Vã reproºez scandalizate de garnizoanele in-
ºi materialiºti, mai mult istorici tifica lucrurile spre a acþiona asu- dar ºi în aceste cazuri, cu excep- de a fi fãcut un grup. De a-l fi fectate de molima batjocurii.
decât dialectici. Grupul 63 nu pã- pra lor. Nu existã alibi eroic care, þia faptului de a fi pus în cauzã fãcut pe o bazã geneaþionalã. De Cu trecerea primilor ani ºi cu
rea sã creadã în gestul revoluþio- pentru moment, sã aibã vreo jus- canoanele unei estetici de partid, a-l fi fãcut în opoziþie la cineva ºi puþin eroice furori, opoziþiile la
nar, fie ºi acela al futuriºtilor care tificare. Ne aflãm ca, în tavernã, tentativa era mai curând cea de a la ceva”, realizam cã era tipic în neo-avangardã au apucat pe un
voiau sã scandalizeze pe bunii Jenny din Piraþii: într-o zi va sosi înrola tovarãºi de drum, nu de a-i orice perioadã constituirea de alt drum: nu se mai vorbea de
burghezi din Salonul Margheri- o corabie, iar Jenny (Opera de trei respinge). curente, cã deseori denumirea puºtani insolenþi, ci se spunea cã
ta. Înþelesese de-acum cã gestu- parale, de Brecht) va bãtea din comunã era pe bazã generaþionalã grupul exprima multe frumoase
rile revoluþionare, în noua socie- degete ºi va face sã cadã capete- Ce anume fusese pus în sce- (si licet, Sturm und Drang, Scapi- teorii ºi nicio operã valoroasã.
tate de consum, erau sortite sã le. Însã deocamdatã Jenny spalã nã la Palermo? În jurul unei mese gliatura, Die Brücke sau Ronda) Contestaþia aceasta dureazã încã
loveascã un conservatorism atât vasele ºi aranjeazã paturile. Între un grupã de poeþi, romancieri, ºi opuneam în orice caz argumen- ºi acum, dar se sprijinã pe un de-
de ductil ºi ingenuu încât sã-ºi timp scruteazã chipul celor ce in- critici (ºi pictori ºi muzicieni cu tul conciliator ºi decisiv: el însuºi, licios argument pe care îl voi de-
aroge orice element de rãvãºire trã, le mimeazã gesturile, lumea rol de auditor) asculta pe unii dacã ºi-ar fi dorit, ar fi putut veni fini al napului. Când timpul a fã-
ºi sã absoarbã orice propunere bea vinul… apasã mâna pe mã- dintre cei prezenþi care citeau la Palermo, sã se aºeze la acea cut în sfârºit dreptate ºi s-a des-
de evaziune ºi s-o introducã într- nuºi spre a reface formele cape- operele lor cele mai recente. Ca- masã, sã-ºi citeascã textul sãu cel coperit, din partea criticii oficia-
un cerc al acceptãrii ºi al mercifi- telor ce se aºeazã acolo. În fiece pitole, pagini, fragmente, exem- mai recent ºi ar fi fost ascultat cu le, cã Porta era un mare poet, Ger-
cãrii. Eversiunea artisticã nu mai gest al sãu … se ascunde un pro- ple, extracþii. Dacã cei prezenþi respectul ºi cu stima cuvenitã mano Lombardi sau Emilio Tadini
putea sã se asimileze eversiunii iect, un experiment al unor ges- constituiau un grup, la prima ve- autorului ºi cu francheþea cuve- mari romancieri, Manganelli un
politice. ªi prin urmare neo-avan- turi diverse. ªi nu-i cazul sã se dere pãrea sã fie pentru singure- nitã acelor obiecte de exerciþiu extraordinar prozator sau, spre a
garda, situându-se ca proiect de spunã cã Jenny ar face doar ges- le motive pentru care a fost critic care sunt operele. „Eu n-aº vorbi de cei care mai sunt încã în
eversiune dinãuntru, încerca sã tul: deja încã de-acum va putea „grup” mãnunchiul de victime pe fi venit niciodatã la Palermo. Nu viaþã, nu s-a putut nega (ºi fac
ajusteze tirul, sã mute polemica sã întreþinã o corespondenþã cu podul de la San Luis Rey. Împre- accept sã supun altora o muncã doar douã exemple fãrã a pretin-
spre obiective mai radicale, greu Tortuga, noaptea târziu miºcând unã cu echipa de la Verri se aflau de care sunt mândru. Scriitorul de cã epuizez lista) talentul lui
imunizabile, sã schimbe vremuri- lampa în spatele ferestrelor came- cei care, precum Pignottti, ve- se împlineºte pe el însuºi numai Arbasino ori al lui Malerba,
le ºi tehnicile de rãzboi ºi mai ales rei sale spre a semnala miºcãrile neau din diverse experienþe flo- în faþa colii albe ºi în aceea se atunci s-a zis: „Da, însã aceºtia
sã anticipeze ori sã provoace, prin clienþilor ºi le va oferi refugiu sub rentine, sau ca Leonetti, dintr-o închide, desãvârºind-o”. Ce sã nu aparþineau de fapt grupului,
soluþiile artei, o viziune diferitã a patul ei tovarãºilor pãlmaºi. Însã linie Officina-Menabò ºi rãtãciþi rãspunzi? erau doar în trecere pe-acolo”.
societãþii în care se miºca. asta o va face ca o altã Jenny, precum Ferretti, ca Marmori izo- Acesta era mesajul ofensiv Acum e evident cã, dacã eu de-
Vocaþia profundã a aºa-zisei care nu e Jenny din cârciumã, cu lat la Paris, ori Amelia Rosselli, lãsat de grup ºi, recitând argu- nigrez cinemaul american ºi, când
neo-avangarde fusese identifica- funcþia sa tehnicã precisã, spã- cãrora le-ar fi urmat apoi naºii care mentele de atunci, nu poþi sã nu cineva îmi citeazã pe Orson Wel-
tã bine de Angelo Guglielmi, în lând vasele ºi aranjând paturile. la Palermo nu existau. rãmâi deconcertant în faþa repul- les sau pe John Ford, Humphrey,
1964, în studiul sãu Avanguar- Cum sunt fãcute vasele? Din ce ªi chiar printre colaboratorii de siilor, protestelor, baricadãrilor Bogart sau Bette Davis ºi aºa mai
dia e sperimentalismo („Avan- lemn paturile? ªi existã o relaþie la Verri existau deja divergenþe defensive. În plus, aº îndrãzni sã departe, la fiecare nume rãspuns
gardã ºi experimentalism”). Dacã între lemn ºi forma paturilor ºi de opinie ieºite la luminã în acele spun cã norocul Grupului, vizibi- cã, totuºi, aceia nu erau cu ade-
avangarda fusese dintotdeauna natura clienþilor? Ce anume din zile, prefigurate însã mai demult, litatea sa mas-mediaticã, s-a da- vãrat americani în sensul cel mai
miºcare de rupturã violentã, ex- acest lucru va fi recuperabil în acutizate în continuare. Evalua- torat adversarilor sãi. profund al termenului, la sfârºi-
perimentalismul era diferit, drept ziua debarcãrii? De aceea Jenny rea pe care Sanguineti ºi Barilli o Tipicã rãmâne întâmplarea din tul jocului, aruncate diversele
pentru care dacã futuriºtii, da- nu face revoluþii, în meseria sa. dãdeau marxismului era, spre Liale 63 (e vorba de polemicile pãrþi ale napului, cinemaul ameri-
daiºtii, surrealiºtii fuseserã avan- Face filologie. Însã gestul expe- exemplu, diformã. Asupra proble- lansate de unii membri ai Grupu- can se reduce la Gianni ºi Pinot-
gardã, scriitorii experimentaliºti rimental nu va putea sã întârzie melor operei deschise poziþia lui lui care, în 1963, au declanºat ata- to ºi eu am câºtigat partida. Însã
fuseserã în schimb Proust, Eliot în el însuºi – în secvenþa cãutãri- Guglielmi era departe de a mea. curi dure la adresa unor cunos- aºa se procedeazã ºi încã se mai
sau Joyce. ªi cu siguranþã majo- lor succesive nu se va pierde din Ar fi fost dificil a gãsi analogii de cuþi scriitori „consacraþi” la acea face în diverse gazete.
ritatea participanþilor la congre- vedere scopul? Nimic mai uºor. poetica între fluviul verbal al datã, printre care Carlo Cassola,
sul de la Palermo din 1063 se De aici, necesitatea unui control
reciproc, al unei discuþii, nu la
Ameliei Rosselli ºi precizarea
brechtianã a lui Pagliarani. De-
Giorgio Bassani ºi Vasco Prato-
lini, ironic definiþi „Liale”, cu re-
A ne repune
aflau mai mult de partea experi-
mentalismului decât de cea a lucrarea sãvârºitã, ci în timp ce spre atitudinea emotivã în raport ferire la Liala, autoare unor roma- în cauzã
avangardei. lucrarea se face. Gesturile fiecã- cu datele realitãþii tehnologice ne de consum erotic, mân. tr.). O Cu siguranþã, ca toate cena-
De aceea, în legãturã cu prima ruia sunt astfel diverse încât contemporane Balestrini ºi Pig- glumã nedreaptã faþã de Bassani, clurile de avangardã, s-a declan-
reuniune de la Palermo, eu vorbi- numai amestecându-le de la o notti, deºi atât de diferiþi între ei, fãrã a aminti cã în acea perioadã ºat atunci polemica ºi experimen-
sem de o Generaþie a lui Neptun, fazã la alta se vor putea identifi- s-au gãsi în faþa opoziþiei radica- denigratorul cel mai inclement al tarea în exces, de ajuns sã ne gân-
opusã Generaþiei lui Vulcan ºi in- ca din ele direcþiile comune sau le a lui Sanguineti. ªi, apoi, e de romanului „Grãdinile Finzi. dim la gustul ilegibilitãþii. Totuºi
ventasem expresia de „avangar- complementare. Generaþia a înþe- ajuns a pune faþã în faþã o paginã Continu” era tocmai Vittorini. Dar reþin cã a fost o stagiune produc-
dã într-un vagon de dormit” (gân- les cã, întrucât reuºita nu e datã a lui Balestrini ºi una a lui Man- într-un fel gluma fusese lãsatã sã tivã, în care în orice caz s-a de-
dind rãutãcios la Mussolini, care de scandalul efectiv al unei uni- ganelli spre a ne întreba, cu vre- cadã ºi circulase ca una dintre jectat mult. Dar mai ales n-a fost
nu luase parte la marºul asupra ce propuneri, nu rãmâne decât un bu motiv, ce vor fi avut în co- atâtea butade puse în joc în Piaz- o stagiune dogmaticã, în sensul
Romei ºi ajunsese tocmai într-un reuºita comunã, întâlnirea ºi con- mun acei doi curioºi indivizi. za del Popolo sau în Via Veneto cã în cursul anilor (iar aceasta
vagon de dormit, o zi dupã ace- trolul triangulaþii: semn cã gene- ªi totuºi persoanele adunate de cãtre Flaiano sau de Mazza- descumpãnea ºi mai mult pe ad-
ea, plutoanele sale, ºtiind bine cã raþia nu crede în efuziunea liricã. la Palermo erau unite atât de o curati, voi fi rãmas doar noi le- versari) prin variile sale reuniuni
marºul conta foarte puþin, dat ªi dacã cu ea se identificã poe- voinþã de experimentare cât ºi de gaþi de anecdota oralã. În schimb Grupul a ºtiut sã repunã în dis-
fiind cã regele era de acord ºi un zia, ei bine, sã fie limpede cã ge- o exigenþã de dialog arþãgos, fãrã chiar Bassani, evident nepregã- cuþie ideile de început.
parlament democratic l-ar fi sub- neraþia nu crede nici în poezie. milã ºi fãrã prefãcãtorii. Scriitorii tit pentru jocul provocator al in- În legãtura cu asta aº vrea sã
minat încet-încet dinãuntru ºi nu Evident crede în altceva. Poate îºi citeau între ei textele, da, dat ventivei ºi al unui uz de altã civi- amintesc reuniunea Grupului din
câºtigând o bãtãlie de-acum go- nu-i cunoaºte încã nici mãcar fiind cã erau fracturi originare, litate literarã, aºa cum s spunea 1965, doi ani dupã constituirea
litã de succes). numele”. nicio lecturã fãcutã nu întrunea atunci, a fost cel care a dezlãn- sa. Aº vrea sã amintesc interven-
Apropierea era sarcasticã, însã consensul general. Nu se decla- þuit o acerbã polemicã în Paese þia iniþialã a lui Renato Barilli, deja
era de folos unei polemici cu cine Imaginaþi-vã dacã estetica re- rau perplecºi: se declarau contra. Sera, contribuind la extinderea teoretician al tuturor experimen-
îºi imagina neo-avangardiºtii ca alismului socialist putea sã vadã ªi se spunea de ce. Care vor fi scandalului ca un fulger. talismelor din Nouveau Roman,
o trupã de asalt asupra palatului favorabile asemenea afirmaþii. fost motivele nu conteazã. Con- Pe de altã parte, dupã câþiva ce se gãsea pe punctul de a face
de iarnã al puterii literare. Voia sã Însã ceea ce încã ºi mai mult irita- teazã cã în societatea literarã uni- ani prietenii florentini cu compli- conturile cu noul Robbe Grillet ºi
spunã cã ºtiam foarte bine cã ar se societatea literarã nu fusese tatea se realiza puþin câte puþin citatea mea ºi a Camillei Ceder- cu Grass ºi cu Pynchon ºi evoca
fi refuzat sã ne bage în puºcãrie poziþia pe care o vom numi „poli- prin douã implicite asumãri de ma, organizaserã un Premiul Fata, redescoperirea lui Roussel, care
ºi nu merita osteneala de a ne face ticã” a Grupului. Fusese o diferi- metodã: 1) fiecare autor simþea de opus Premiului Strega ºi care îl iuvea pe Verne. Spunea Barilli
eroice iluzii. Gestului revoluþio- tã dispoziþie la dialog ºi la con- necesar sã-ºi controleze cerceta- sã fie conferit celei mai proaste cã pânã atunci fusese privilegiat
nar se dorea sã i se substituie len- fruntare. Am vorbit di o societa- rea supunând-o reacþiilor celor- cãrþi a anului. Nimic mai mult de- sfârºitul intrigii ºi blocul acþiunii
ta experimentare, revoltei filolo- te literarã hotãrnicitã în propriile-i lalþi; 2) colaborarea se manifesta cât o idee de boemã juvenilã, iar în epifania ºi în extazul materia-
gia. Scriam atunci: locuri destinate ºi angajatã din în absenþa unei mile ºi a unei in- juriul fãcuse anume sã i-l consem- listic, însã tocmai începea o nouã
raþiuni istorice de supravieþuire dulgenþe. Se iveau definiþii de le neze lui Pasolini. Iar Pasolini, fazã a naraþiunii cu reevaluarea

20 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


Daniel Guþã la o nouã expoziþie
N
e-am obiºnuit ca Da- anual, singur sau în grup. bratã, peste care se suprapun tuºe
niel Guþã sã expunã în Privind expoziþia cu ochiul largi ce subliniazã luminile ºi um-
grup, cu prilejul dife- proaspãt al celui ce nu cunoaºte brele, fiind un argument pentru
ritelor evenimente sau saloane activitatea precedentã a artistului, aceastã abordare.
comune. De data aceasta el reci- privitorul poate sesiza o anumitã Din punct de vedere al an-
diveazã însã cu o personalã pri- incongruenþã stilisticã, provenitã samblului expoziþiei, celelalte lu-
lejuitã de împlinirea a 70 de ani din diversitatea tehnicã ºi temati- crãri se pãstreazã în orizontul
de la instituþionalizarea Filarmo- cã a lucrãrilor expuse. Un obser- tematic cu care ne-a obiºnuit
nicii „Oltenia” din Craiova, in- vator familiarizat cu expoziþiile pre- deja artistul, muzica ºi instrumen-
stituþie în cadrul cãreia îºi des- cedente sesizeazã însã câteva tele muzicale, ca atribute ale per-
fãºoarã activitatea, în calitate de deschideri sau experimente, care sonajelor, fiind constante ce or-
artist plastic. împing cumva demersul artistic al ganizeazã spaþiul interior al fie-
Din punct de vedere a duratei, domnului Daniel Guþã în zone care cãrei lucrãri. Preferinþa pentru
expoziþia s-a desfãºurat în þin mai degrabã de zona picturii jocul cromatic, cu vagi accente

a r te
perioada 11 august - 17 septem- postimpresioniste. Douã dintre expresioniste, este prezentã în
brie 2017, în spaþiul Foaierului Fi- lucrãrile expuse, „La fereastrã” ºi lucrãrile „Cvartet” ºi „Melan-
larmonicii „Oltenia”, locaþie pentru „Verde crud” sunt clar orientate colie”, abordarea gamelor com- Daniel Guþã - Visul unei violoniste
care artistul are o preferinþã deo- în aceastã direcþie, tehnica de exe- plementare transformându-le pe
sebitã, expunând aici aproape cuþie, în pete mari de culoare vi- acestea într-un soi de experimen- te coloristice, în care personaje ziþii decorative, linia sinuoasã a
ce par eterice evolueazã într-un corpului sãu fiind cea care orga-
spaþiu incert. nizeazã spaþiul, toate celelalte ele-
Mult mai clare în poziþionarea mente, ce curg împrejurul sãu,
personajelor sunt celelalte lucrãri, sugerând atmosfera unui vis.
relaþia femeie – instrument muzi- La polul opus este însã lucra-
cal fiind un element central al rea „Cele patru anotimpuri”, pa-
acestora. Preferatã pentru afiºul leta cromaticã aleasã, dublatã de
expoziþiei, lucrarea „Mesagerul preferinþa unei compoziþii ce îm-
meloman” exploateazã feminita- binã elemente constructiviste cu
tea dintr-o perspectivã ce suge- cele cubiste, creeazã o lucrare de
reazã un statuar ecvestru, sub- mare impact vizual, în care per-
ordonat însã unei cromatici ce sonajele sunt împletite într-o ac-
transformã miºcarea agresivã þiune dinamicã, ce ia parcã forma
într-un joc de nuanþe ce evitã unei spirale.
culorile primare ºi care sublinia- Privind expoziþia ca un ansam-
zã discret anatomia cabalinã ºi blu, dincolo de diversitatea lucrã-
carnaþia femininã. rilor, se poate sesiza cu uºurinþã
Mergând mai departe, o com- atât dorinþa artistului de a experi-
plexitate decorativã deosebitã menta noi tehnici de lucru, cât ºi
este prezentã în lucrarea „Visul deschiderea sa cãtre alte orizon-
unei violoniste”, spaþiul tablou- turi tematice, pe care sã le inclu-
lui fiind transformat într-un cadru dã sau combine cu preferinþa sa
plin de forme sinuoase, ce suge- pentru reprezentarea temelor
reazã o dimensiune oniricã în care muzicale.
evolueazã personajul feminin.
Acesta este cheia întregii compo- n Sebastian Corneanu
Daniel Guþã - Cele patru anotimpuri

acþiunii, fie ºi printr-o acþiune ºi eu îi rãspundeam cã ºi el lucra teran experimentalismul literar ºi nifeste, în timp ce experimenta- perioade istorice dintre cele mai
autre. În acele zile fusese proiec- pentru ei (ºi în acei ani Cathy nu întâmplãtor nume titulare nu lismul produce opera ºi numai contradictorii ºi animate, Grupul
tat un curios colaj cinematogra- Berberian ne demonstra cã erau dadaiºti sau futuriºti, ci Gad- din ea extrage sau permite apoi a decis cã nu putea continua sã
fic al lui Baruchello ºi Grifi, Veri- Beatles-ii puteau sã fie interpre- da. ªi cu toate acestea în aceeaºi sã se extragã o poeticã. Experi- închipuie o unitate care nu exista
fica incerta („Pobã incertã”), o taþi într-un stil al lui Purcell). definiþie a neo-avangardei, care mentalismul tinde spre o provo- la începuturi. Însã absenþa aceas-
poveste fãcutã din fãrâme de Dinãuntrul Grupului se aver- nu-mi amintesc sã fi fost cabratã care internã a circuitului intertex- ta de unitate ce fãcuse forþa sa
poveºti, ba chiar de situaþii stan- tiza cã, dacã experimentarea pre- din afarã ori sã fi venit din interi- tualitãþii, avangarda la o provo- interioarã ºi energia sa de provo-
dad, din topoi de cinema comer- cedentã dusese la pânza albã, la or ori sositã din exterior sã fi fost care exterioarã, în corpul social. care a exteriorului, atunci îi sanc-
cial. ªi se observase cã publicul scena goalã sau (ºi cred cã fuse- acceptatã cu o hilarã seninãtate Când Piero Manzoni producea o þiona justa sinucidere. Drept ur-
reacþionase cu ce mai mare plã- se produsul extrem al primului – juca încã pe trimiterile la avan- pânzã albã fãcea experimentalism, mare, Grupul se consemna, dacã
cere tocmai în punctele în care, Grup 63) în 1968 Gian Pio Tori- gardele istorice. când vindea muzeelor o cutiuþã nu istoriei, atunci cel puþin prile-
pânã doar cu puþini ani înainte, celli publica la editura Lerici Coa- Prin urmare, existã o diferenþã de artist de doi bani fãcea provo- jurilor aniversare a celor patru-
ar fi dat semne de scandal ºi deci zione a contare („Constrângere substanþialã între miºcãri de care avangardistã. zeci de ani mai târziu.
unde consecinþele logice ºi tem- de luat în calcul”), în care în vreo avangardã ºi literaturã experi- Aºadar, în Grupul 63 au con-
porale ale acþiunii tradiþionale cincizeci de pagini apãreau tipã- mentalã, cel puþi câtã putea exis- vieþuit douã suflete ºi e evident A fost adevãratã gloria? Cu
erau eludate ºi expectativele în rite în litere alfabetice, unul agã- ta între Boccioni ºi Joyce. cã sufletul avangardist a preva- toþii pot sã ofere un rãspuns, mai
mod violent frustrate. Avangar- þat de altul ºi fãrã virgule, nume- În a sa Teoria dell’arte d’a- lat în a crea imaginea sa mas-me- puþin decât noi. Cã întreprinde-
da era pe punctul sã devinã tra- rele de la unu la cinci mii o sutã vanguardia, Renato Poggioli fi- diaticã. Dacã textele experimen- rea aceea a dat fructe, eu cred ºi
diþie, ceea ce apãrea ca distonant treizeci ºi douã – dacã la aceasta xase bine caracteristicile acestor tale, în pofida atâtor contestaþii, se poate crea tradiþie ºi exemplu
cu doar câþiva ani mai înainte se ajunsese, atunci sfârºea o miºcãri. Ele erau: activism (fasci- încã rãmân, gesturile avangardis- ºi prin propriile erori. Doar îmi
drept miere pentru urechi (sau epocã ºi trebuia sã înceapã o alta. naþia aventurii, gratuitate a fina- te nu puteau trãi decât o scurtã pare rãu cã reuniunea aceasta e
pentru ochi). Actul de neaccep- O epocã în care Balestrini tre- lului), antagonismul (se acþio- stagiune. incompletã ºi cã de-a lungul dru-
tare a mesajului nu mai era crite- cea de la colajul de cuvinte la un neazã împotriva a ceva ori a cui- Momentul în care Grupul 63 a mului au cãzut, printre cei mai
riu principal pentru o prozã (ºi colaj de situaþii socio-politice, va), nihilism (se face tabula rasa ales definitiv calea avangardei a cunoscuþi, Antonio Porta, Gior-
pentru oricare artã) experimenta- Sanguineti nu abandona cu to- cu valorile tradiþionale), cult al fost în mod paradoxal cel în care gio Manganelli, Enrico Filippini,
lã, dat fiind cã inacceptabilul era tul acel Palus Putredinis din pri- tinereþii (acea querelle des an- revenea, de la experimentalismul Emilio Tadini, Adriano Spatola,
de-acum codificat ca plãcut. Însã mii ani cincizeci, dar se aventura cien et des modernes), ludicita- asupra limbajului, la angajarea Corrado Costa, Germano Lom-
ceea ce atrãgea în lucrarea lui în 1963 cu Capriccio italiano ºi te (arta ca joc), prevalenþa poe- publicã ºi politicã. A fost stagiu- bardi, Giancarlo Marmori ºi, prin-
Baruchello ºi a lui Grifi era revizi- în 1967 cu Gioco dell’oca („Jo- ticii asupra operei, autopropa- nea revistei Quindici ce-a înre- tre cei ce fuseserã atunci activi
tarea ironicã ºi criticã a unei plã- cul gâºtei”) în teritorii unei mai gandã (impunerea violentã a pro- gistrat dramatice conversiuni la tovarãºi de cale, Amelia Rosselli,
ceri filmice ce era reevaluatã în plãcute narativitãþi ºi aº putea priului model cu excluderea tutu- utopia ºaizecioptistã, sau rezis- Pietro Buttita, Andrea Barbato,
însãºi clipa în care era pusã în continua cu alte exemple. ror celorlalte), revoluþionalism ºi tenþe îndurate ºi pânã la urmã a Angelo Maria Ripellino, Franco
crizã. terorism (în sens cultural) ºi, în condus revista (ºi indirect cu ea Lucentini, Giuseppe ºi Guido
În acele zile se discutase la
Palermo, fãrã a o ºti, poetica in-
Contradicþia fine, agonism, ca sens agonic al
holocaustului, capacitate de sin-
ºi Grupul) la o deliberatã sinuci-
dere – tocmai în sensul agonis-
Guglielmi, spre a nu mai vori de
Vittorini ºi de Calvino. Încât amin-
surgentã a post-modernului, nu- ºi sinuciderea ucidere la momentul just ºi gust mului lui Poggioli. În catastrofa tirea lor sã însoþeascã acest sim-
mai cã în epocã termenul nu cir- Care a fost contradicþia fun- al propriei catastrofe. voitã cu stoicism de cãtre Quin- pozion al nostru ºi sã le dea unica
cula încã. damentalã a Grupului 63? Am În schimb, experimentalismul dici au ieºit la ivealã divizãri ce ºi îndreptãþita notã de nostalgie.
Încã din 1962 un muzician cu spus cã, neputând face opþiunea e devoþiune pentru opera singu- existau încã de la început, dar
adevãrat serial precum Henry inocentã a avangardelor istorice, larã. Avangarda agitã o poeticã, care fuseserã depãºite graþie dia- În româneºte
Pousseur, vorbind de Beatles, îmi cea mai mare parte a participanþi- renunþând din amor gratuit la logului reciproc. Confruntându- de George Popescu
spunea „ei lucreazã pentru noi” lor la Grup practicau un pic sub- opere ºi produce mai curând ma- se cu tensiunile imediate ale unei

, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 21


n ION MUNTEANU

portret de maestru, cu margarete


N
e retrãseserãm aici, fortabil, cu spãtar solid ºi cu mai mult de-o varã, pe când cu rea rece din frigider, coborâserãm venise sã stea la noi pe toatã pe-
singuri, într-o cabanã douã perne din burete pe ºezutul cealaltã, ei, bine, cu cealaltã… în staþiune sã luãm prânzul la un rioada studenþiei, din oraºul ei de
b eletristicã

veche din lemn, pe lui tapiþat, se lãfãia maestrul. Eu, Despre unchiul Dodo vorbim al- restaurant ºi, totodatã, sã-ºi în- munte, maestrul avusese nesim-
fundaþie de piatrã, de fapt o fos- cã doar eram salahorul, pe celã- tãdatã… carce cartelele de telefon. Ne ser- þirea, în toiul discuþiilor, în pre-
tã casã þãrãneascã, renovatã, cu lalt, un taburet cu cadru metalic, Era în prima sãptãmânã, cred, vea o tânãrã frumoasã, îmbrãca- zenþa mea, care-i ºtiam nãravul,
cerdac ºi acoperiº în pantã, din fãrã nimic pe el. În dreptul meu ºi dupã nu ºtiu câte asemenea tã într-un costum popular stilizat, sã-ºi încerce puterile. Adicã s-o
þiglã roºie. Curtea împrejmuitã cu þineam laptopul, deschis chiar ºi întreruperi pentru a suna sau a cu iie ºi fustã roºie, creaþã, ce-i priveascã pe fatã în acelaºi fel,
un gard scund, metalic, era de când nu lucram, pãstrându-l la rãspunde la telefon tuturor femei- lãsa la vedere rotunjimea picioa- cu ochi veninoºi ºi vicleni. Stu-
fapt o plantaþie de pomi fructiferi îndemânã pentru a descãrca ra- lor fierbinþi din lume, singure, relor, mai mult de-o palmã deasu- denta, nevinovatã, poate ºi dro-
din care, doar întinzând mâna, ne pid orice idee sau orice informa- neglijate de soþii sau de amanþii pra genunchilor. Maestrul deve- gatã de iluzia cã acest muzician
luam necesarul de vitamine: cai- þie care mi se pãreau importante, lor, ori în crizã existenþialã, într-o nise dintr-o datã atent ºi jovial, de talie internaþionalã îi acorda
se, piersici zemoase, mere de din discuþiile noastre libere. Într-o zi mi-am luat laptopul în braþe ºi, intrând cu ea într-un joc al se- atenþie, se prinsese instantaneu
varã... Aduseserãm cu noi provi- farfurie adâncã, pe masã, în faþa destul de nervos, i-am replicat: ducþiei, spunându-i glume ºi fã- în plasa privirii lui hulpave. Eu
zii alimentare pentru o lunã, spre lui se înghesuiau fructe proaspe- „Maestre, în asemenea condiþii cându-i complimente ieftine, ceea stãteam la egalã distanþã de
a ne câºtiga independenþa faþã te din livadã, de care uneori nici eu nu pot sã lucrez. Am venit aici ce ospãtãriþei trebuie sã-i fi fãcut amândoi, având posibilitatea
de oraº ºi de tentaþiile lui, fugind nu se atingea, ciocolatã, cafea, ºi sã facem treabã, dar observ cã plãcere, de vreme ce-i rãspundea sã-i observ pe fiecare. Îi surprin-
de prieteni, ºi, mai ales maestrul, câte-un trabuc din care, „se n-am cu cine, pentru cã pe dum- la fel, în cliºee puerile. Vorbe ba- sesem cum îºi trimiteau zâmbete,
de prietene... Însã nici aici nu se prostea”, pentru cã nu fuma, ci neavoastrã nu prea vã mai inte- nale, de genul cãrora trebuie sã fi complici, ca doi amanþi, pentru ca
putea abþine sã nu înroºeascã te- doar pufãia ca o locomotivã cu reseazã cartea... Eu dau cu lapto- auzit sute ºi mii, de la numeroºii la desert discuþia s-o monopoli-
lefoanele mobile de câteva ori pe cãrbuni. Când i se încingeau gât- pul ãsta de pãmânt ºi-l fac praf, ei clienþi. Cu completãri de genul: zeze ei doi, despre muzica simfo-
zi, sunându-le în aceastã ordine lejul sau creierul, de atâta poves- ca sã punem punct colaborãrii „La mine, în Franþa, fetele fru- nicã ºi interesul intempestiv al
pe: Maricica din Iaºi, Ildiko de la tit, fugea la frigider ºi se rãcorea noastre, dupã care plec acasã, ºi moase ca dumneata nu fac ase- fetei de a afla mai multe despre
Braºov, olteanca Adriana, „Cãlu- cu câte o bere, smulsã zgomotos vã las în pace, sã vã pierdeþi tim- menea munci grele. Pentru ele compozitorii lumii. Spun intem-
gãriþa” din Botoºani, toate achi- de pe rafturi. Ajunsesem în mie- pul cu mândrele dumneavoastrã. muncesc bãrbaþii, cã doar munca pestiv deoarece, pânã atunci,
ziþii noi, din România. Peste tot zul unui subiect important, de- Aºa nu se mai poate!”... Nu ºtiu pentru ei s-a inventat, iar femeile muzica clasicã o lãsase indiferen-
avea câte-o treabã urgentã de re- spre tragedia unchiului Dodo, ce-am mai zis, oricum, destule, fi- vãd lumea, în vacanþe de lux”... tã. De câteva ori, în discuþii ten-
zolvat, cu fiecare femeie în parte, din timpul copilãriei lui, strãduin- ind hotãrât sã-mi fac bagajul ºi Nu mã interesau balivernele pe sionate, soþia chiar încercase s-o
deºi schimba cu ele doar vorbe du-mã sã-l scriu repede, atent sã s-o tai voiniceºte de-acolo, dar care i le turna gâsculiþei, ci mã convingã sã renunþe la a asculta
de o banalitate înduioºãtoare! „Ce nu pierd vreun amãnunt, când el reuºise sã mã îmbuneze, asi- uimea expresia ochilor lui albaºtri, manele, cu care fata era obiºnui-
faci, suflete?” „Pisicuþo...”, „Pã- tocmai îi sunã telefonul. Dintr-o gurându-mã cã îºi dorea la fel de privirea insistentã ºi tulburãtoa- tã din oraºul minier de unde ve-
puºã micã”... „Þi-e dor de mine, datã vesel ºi ºarmant, cu o voce mult sã scriu cartea despre el, re, în care femeia se prinsese fãrã nea ºi de unde se trãgea un ma-
porumbiþo? Când sã vin sã te mieroasã, într-o grabã ce mã în- dacã nu chiar mai mult decât îmi ºansa de a mai scãpa, ca într-o nelist cunoscut. Maestrul înce-
vãd?” furiase de-a binelea, îl aud con- doream eu. „S-o scriem împreu- nadã cu grijã pregãtitã ºi abil în- puse sã-i facã complimente: „Ce
Iar eu fierbeam. Îmi sacrificam versând: „Hello, Pushi! How are nã”, cum se exprima, deºi el doar tinsã de un vânãtor iscusit. Adu- ochi frumoºi aveþi! Seamãnã cu
întregul concediu de odihnã, nu you?” Era Charlene, femeia povestea, de multe ori rãspun- cându-ne una sau alta la masã, cei ai Barbarei Streisand…” „Ba
de dragul lui, ci din nevoia de a care-l învãþase limba englezã, zând întrebãrilor mele de parcã pentru femeie nu mai exista nimic nu, îl contrazicea ea, deja pier-
avansa în documentarea cãrþii, dupã cum m-a informat cu con- l-aº fi înjurat. Dar trebuia sã-l în- în jur decât ochii lui albaºtri, care dutã, o prietenã mi-a spus cã
aºa cã izbucnirile mele erau justi- ºtiinciozitate, imediat ce termina- þeleg cã nu avea cum sã renunþe scânteiau neobosiþi, ºi în care ea seamãnã cu ai lui Liz Taylor…”
ficate, cum sã nu, uitând uneori se convorbirea. Sopranã, înzes- la contactul cu lumea, sã se izo- se pierdea primejdios, de bunã Ce sã spun? Greþos dialog…
de politeþe ºi de respect, mai ales tratã de la Dumnezeu cu toate leze complet, chiar ascunºi cum voie, ca sub hipnozã, bucuroasã Brusc, simþind cã-l urãsc instan-
când, din jumãtate în jumãtate de calitãþile, mai ales fizice, pe care eram noi aici, în cabana asta din sã-i rãspundã la orice întrebare. taneu pe maestru, întrerupsesem
orã, dacã nu mai des, dacã nu o avusese invitatã într-un con- munte. ªi cum lumea lui se dove- Aºa aflaserãm cum o chema ºi cât aceastã scenã de operetã, preve-
suna el, îl cãutau curtezanele pe cert din insula Man. Îl învãþase dea a fi populatã în primul rând de nemulþumitã era de serviciul nind un gest necontrolat care
Adonis al nostru. ªi nu avea de- limba lui Shakespeare în pat, pri- de femei, ca într-un matriarhat ei, cã era divorþatã ºi creºtea sin- începuse a mi se înfiripa în minte.
cât trei telefoane, douã cu nume- mele cuvinte pe care ºi le însuºi- modern, mã asigura cã aventuri- gurã o fetiþã de cinci ani. Îi dez- Jucam la masã rolul paharnicului
re de România, pe Orange ºi pe se de la ea fiind: „push, push!” le lui amoroase, despre care o vãluise ora la care ieºea din ser- Ulea, îngrijindu-mã sã nu-i
Vodafone, ºi altul cu acoperire De aceea îi ºi schimbase numele: sã-mi mai vorbeascã, mã vor în- viciu ºi unde stãtea cu chirie, câþi lipseascã nimic invitatului meu
internaþionalã. Iar când nu-i su- Pushi, Pushica... Ca sã-l mai în- cânta, ºi nu e nevoie neapãrat sã bani îi dãdea patronul ºi cât mai special, muzicianului de talie
nau telefoanele, se plictisea re- torc cu vorba la unchiul Dodo, în le consemnãm pe toate în carte. fãcea ea în plus, din mãrinimia internaþionalã, care-mi onora
pede de întrebãrile mele, mai ales beciurile negre ale securitãþii Reþinem ce e important, ce a fost clienþilor... Dupã cum începusem casa ºi-mi fãcea cinstea de a mã
când mã suspecta cã îi agresez unde sãrmanul om era maltratat mai frumos... ªi îmi zâmbea în fe- sã-l cunosc pe maestru, femeia alege dintre atâþia ziariºti ºi
intimitatea. Din senin ºi fãrã le- pânã-ºi dãdea duhul, era destul lul lui inimitabil, topind tensiu- era victimã sigurã, urmând sã scriitori cu faimã sã scriu o carte
gãturã cu ce discutam înainte, de greu, dacã nu imposibil. Cu nea... Ce-i puteam rãspunde unui facã parte din haremul lui despre el, dar îmi imaginam cã mã
începea sã se plângã cât de dor îi însufleþire, maestrul îmi vorbea asemenea manipulator?... Aºa cã, transnaþional, din „lumea” lui puteam împiedica oricând în
era de Maricica de la Iaºi, de Ildi- acum de sopranã ºi de o prietenã în cerdacul casei unde umbra pestriþã, volubilã ºi încãpãtoare, capcanele imprimeului vegetal
ko din Braºov, de Adriana de la de-a ei, balerinã, pe care o cunos- ajunsese pânã la mine, ca o con- mai ales cã îi ceruse numãrul de din preºuri, ca sã-i torn oala cu
Craiova, de „Cãlugãriþa” botoºe- cuse mai târziu la Edinburgh. Ce solare, am aºezat din nou lapto- telefon, iar ea i-l dãduse cu o con- vin în cap. Dar n-o fãcusem,
neanca ºi de toate celelalte... femeie!... Ce picioare avea!... Ce pul pe masã, acceptându-i toa- damnabilã uºurinþã. Pentru mine, gândindu-mã la efectul vinului
Apoi începea sã le sune... „criminale” puteau fi întâlnirile cu nele, scuzele ºi promisiunile cã ospãtãriþa devenea însã un alt roºu asupra florilor de crin din
Scenã pe cerdac: O masã obiº- ea!... Nu cu Pushi, domnule, cu ne vom continua documentarea... motiv de stres, o nouã ocazie a covor, de un alb aproape lãptos,
nuitã ºi douã scaune. Pe cel con- balerina! Cu soprana nu stãtuse Într-o altã zi, sãtui de mânca- maestrului de a-mi da pauze ºi la impactul acestei priveliºti
scurte ºi dese, uitând de promi- apocaliptice asupra psihicului
siuni, de angajamente... Felul în soþiei mele. Cu hotãrâre, apãsând
care balaurul o subjugase pe acea greu pe cuvinte, ca pe dude, cu
tânãrã naivã, cu privirea lui in- un ordin scurt ce anula orice
sistentã, rãscolitoare precum a posibilã negociere, o trimisesem
unui ºarpe care-ºi hipnotiza pe infantila curtezanã în camera
prada, înainte de a o înghiþi, mã ei, amintindu-i cã avea de învãþat
pusese pe gânduri ºi mã fãcuse pentru seminarul de a doua zi.
sã analizez în alþi termeni Maestrul, dacã-mi aduc bine
preocupãrile lui de a gãsi þigãnci aminte, încercase sã protesteze,
cu har, de câte ori venea în Ro- descoperindu-se ad-hoc avoca-
mânia, sã-i citeascã destinul în tul copilelor lipsite de minte, nã-
cãrþi ºi în cafea. Interesul de a pãstuite de proprii unchi, dorni-
participa, cu alþi muzicieni, la ce de senzaþii tari sau de a pierde
ºedinþe de spiritism, în Spania, în vremea în compania cronofagilor
Franþa ºi în Maroc, cu iubite pa- matusalemici. Adonis se apropia
sagere... Experienþe mistice de pe-atunci de ºaptezeci de ani. Era
care-mi vorbise, ºi pe care le voi verde ca prazul ºi încã nu divor-
devoala mai încolo. Iar la experi- þase de cea de-a patra soþie...
mente de genul acesta, precum Ocupat cum îl ºtiam, eram sigur
cel din restaurant, cu ospãtãriþa cã pe fata despre care se zvonea
„vrãjitã” instantaneu, aveam sã cã l-ar fi urmat în Franþa (poate în
mai asist, ultima datã chiar la mine Germania, poate în Spania?), ºi
acasã, unde fusesem nevoit sã pe care, într-un acces de gelozie,
intervin cu brutalitate, ca sã-i tai ar fi ucis-o, o uitase cu siguranþã
avântul fachirului... de mult...
În casa noastrã de vacanþã, la
o masã unde se afla ºi o nepoatã Fragment din romanul O mie
a soþiei, un copil aproape, care ºi una de femei. Amintirile unui
Peter Jecza – Univers dantesc hedonist

22 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017


„Cultura nu se moºteneºte,
ea se cucereºte“ n YOYO MAEGHT
Andre Malraux, 1969

Yoyo Saga Maeght


Î
ntr-o noapte de iarnã, trei
siluete strãbat piaþa din bun decât Marie-France“. Cei doi naºterii mele. Prin debaraua imen-
faþa bisericii Sfântul Toma bãrbaþi sunt de acord. Refuz sã, dau la o parte uniforma de
d’Aquino, grãbind pasul prin categoric al angajatei de la primã- aviator a unchiului, cu gulerul
Parisul îngheþat, în timp ce se în- rie: acesta nu-i un prenume! îngãurit de o rafalã a Luftwaffe,

u niver salia
torc de la un cabaret din Saint Aceasta propune Françoise; la dobor câteva cutii de zinc din care
Germain des Prés, Trandafirul urma urmei, rostit repede, sunã la cad mii de etichete de tãrie ºi li-
Roºu, unde cei trei prieteni merg fel ca France-Soir. Resemnaþi, cei chioruri – mamaie avusese un
adesea sã-i asculte pe Juliette doi amici acceptã, iar micuþa Fran- bistrou. Ah, iatã vechile albume,
Gréco ºi Mouloudji. Femeia, Pau- çoise se alãturã familiei Maeght; uite ºi registrele ºi almanahurile,
le, la vreo treizeci de ani, foarte însã Prévert e încãpãþânat ºi înce- asta e, l-am gãsit, 1959, nu stau
elegantã, frumoasã, masivã, bru- pe sã-i spunã Yoyo, un nume ce pe gânduri înainte sã-l deschid:
netã cu ochii de un albastru tul- nu aparþine niciunui sfânt, ceea „Naºterea celei de-a treia fiice a
burãtor, þine de braþ un bãrbat ce ce e perfect pentru acest anticle- lui Paulette, în arondismentul
pare cu câþiva ani mai tânãr. ªi el, rical feroce. Aceastã Françoise, XIV din Paris, la ora 19:00, 50 de

A
imé Maeght (1906-1981) a fost un colecþionar, negus-
tor de artã, litograf ºi editor francez. Este fondatorul
Galeriei Maeght din Paris ºi Barcelona, iar împreunã
cu soþia sa – Marguerite, al Fundaþiei Maeght din Saint-Paul-de-
Vence near Nice, un muzeu privat din sudul Franþei dedicat artei
din secolul XX, ce cuprinde peste 12.000 de lucrãri de artã ºi este
vizitat anual de cel puþin 200.000 de vizitatori. Aimé Maeght a
cunoscut un destin fulgurant. Orfan devenit prieten cu Bon-
nard, Matisse, Giacometti sau Picasso, el avea sã construiascã
un imperiu artistic. Yoyo, nepoata lui, porneºte pe urmele acestui
supradotat vizionar, galerist, editor, mecena ºi creator al Funda-
þiei Maeght. Paºii lui Yoyo sunt ghidaþi, încã din copilãrie, de
giganþii suprarealismului, Prévert ºi Miro. Ea ne oferã, în cartea
Saga Maeght (Éditions Robert Lafont, 2014), o serie de anecdo-
te de neuitat despre comunitãþile de artiºti ºi, în acelaºi timp, o
Yoyo Maeght împreunã cu pictorul Joan Miro
imagine avizatã asupra artei contemporane. Yoyo Maeght, nãs-
devenitã apoi Yoyo, sunt eu, feti- centimetri ºi 3,2 kilograme“. Ini- cutã în 1959, continuã spiritul Maeght dedicându-ºi întreaga viaþã
þa gãsitã într-o searã de iarnã. ma mi se opreºte în loc. Pentru o artei ºi arhitecturii, în calitate de galerist, editor ºi comisar de
clipã, totul încremeneºte. Cartea expoziþii.
îmi cade din mâini. Apoi mã arunc
I. Copilãria pe scãri, fugind spre bunica ºi
urlând: „Mamaie, mamaie, sunt
Copilul gãsit fiica mamei!“.
Bunica, complice involuntarã a
Mã integrez bine în familie ºi acestei glume dubioase, nu ºtie
mã trateazã la fel ca pe ceilalþi; cum sã reacþioneze. Încearcã sã
doar tata îmi mai aruncã din când mã liniºteascã cu blândeþea ei
în când, cãci sunt deja foarte gu- obiºnuitã, apoi ridicã receptorul
Adrien, are privirea seninã, ralivã: „Tu, copil gãsit, sã taci din telefonului care troneazã, singur,
aproape transparentã, umbritã de gurã!“ Mã împac cu gândul cã, pe o mãsuþã cu ciucurei. Îi cere
o ºuviþã blond-roºcatã. Merg atunci când voi creºte, o sã plec operatoarei sã ne facã legãtura cu
amuzându-se ºi rãspunzând la ºi n-o sã mã regrete nimeni. În hotelul Porumbelul de Aur, din
glumele bãrbatului care-i însoþeº- cele din urmã, am rãmas… Saint-Paul-de-Vence. Pãrinþii mei
te: este Prévert, cu un chiºtoc în Cresc alãturi de surorile mele, au mers acolo, pe durata verii. Tim-
colþul gurii. Sunt fericiþi, ca mai Isa, cu patru ani mai mare ca mine, pul se prelungeºte, legãtura se
întotdeauna; trãiesc din plin ºi Flo, de care sunt mai apropiatã realizeazã greu, iar aceste zeci de
aceºti ani fãrã griji. Cuplul lo- ºi care e cu doi ani mai mare. Aimé Maeght ºi André Breton
minute încã îmi par, ºi astãzi, cele
cuieºte foarte aproape de biseri- Într-o zi, când aveam aproape mai lungi din toatã viaþa mea. În
cã, la numãrul 42 de pe strada zece ani, vreau sã aflu mai multe cele din urmã, aud vocea mamei, rând poate într-o consolare cât de cuvintele cu zâmbete care spu-
Bac. E frig, a nins. Cu un fior, Pau- despre acea noapte de varã, aºa care pare grãbitã; fãrã îndoialã, o micã. Mai bine m-aº fi abþinut, cãci neau cã, pentru ea, acesta era
le se înfãºoarã în superba sa hai- cã-mi vine ideea sã caut prin jur- deranjez în plinã partidã de cãrþi: explicaþiile sale au fost mai rele umor. Ar fi trebuit sã înþeleg cã
nã de blanã. Când se pregãtesc nalele de bord ale bunicului din „Mamã, de ce mi-aþi fãcut asta? decât cele câteva cuvinte de care râsul mai însemna ºi cã era bucu-
sã strãbatã piaþa pustie, cei trei partea mamei (care de fapt mi-e De ce mi-aþi spus cã sunt un copil mã agãþasem în ultimii ani. roasã cã a avut ºi aceastã a treia
tovarãºi sunt opriþi de un zgo- strãunchi, dar asta-i o altã poves- gãsit?“. Mama, nerãbdãtoare sã-ºi „ªtii, Yoyo, primele fiice pe fiicã. Fãrã îndoialã, mie mi-a lipsit
mot. Curioºi, se apropie: acolo, te), puse claie peste grãmadã în reia jocul, îmi rãspunde scurt: „Of, care le-am avut au fost niºte co- umorul, atunci când aveam ne-
pe treptele bisericii, înfãºurat rãu hambarul bunicii, în acea cocioa- te rog, puþin umor!“. pii magnifici, încã de la naºtere. voie doar de un pic de iubire.
într-o simplã hârtie de ziar, se zba- bã pierdutã în centrul Franþei – Altceva nu reuºesc sã scot de Isa ºi Flo erau bucãlate, blonde, Din fericire, mai era ºi bunicul
te un bebeluº. Îl iau de pe pã- un Auvergne înþepenit în trecut. la ea. Aceastã frazã avea sã-mi cu pielea netedã. Dar tu, tu ai fost meu patern, Papy. M-am obiºnuit
mântul rece ºi se grãbesc sã-l Acest bãtrân marinar obiºnuia marcheze copilãria ºi urma sã am oribilã. Nici nu voiam sã te alãp- sã mã îndrept spre prezenþa lui
ducã la cãldurã, probabil salvân- sã-ºi noteze, în fiecare zi din via- nevoie de umor ca sã trec teafãrã tez, mi se pãrea cã hrãnesc un cãlduroasã ºi liniºtitoare ºi atunci
du-i viaþa. Ce sã facã cu acest þã, faptele cele mai importante. prin ceea ce pãrinþii ne-au fãcut ºobolan. Mã fixai cu ochii ãia când sufeream, dar ºi când do-
copil? O sã vadã mâine. Poate cã apariþia mea nu fusese sã trãim, pe surorile mele ºi pe negri ºi aveai atât de mult pãr! ream sã împãrtãºesc o bucurie.
Dimineaþa devreme, Adrien ºi un eveniment demn de paginile mine. Glumele caustice, dadaiste Groaznic! I-am spus lui Prévert Mã primea de fiecare datã cu o
prietenul sãu Prévert merg la pri- sale, unde sunt povestite cãde- ºi nebunesc de suprarealiste ale cã n-am mai vãzut niciodatã un privire veselã ºi drãgãstoasã ºi
mãrie sã declare la Starea Civilã rea Varºoviei, aterizarea lui Lind- pãrinþilor erau îndreptate cel mai bebeluº atât de urât. Atunci, el cu vocea sa melodioasã de meri-
venirea pe lume a unui nou nãs- bergh, naºterea unor cãþeluºi, adesea împotriva noastrã. Sunt mi-a dat ideea cu copilul aban- dional prin adopþie . Nu mi-a spus
cut. Având deja douã fete, Paule deschiderea Salonului de arte cruzi ºi veseli, zei imprevizibili donat pe treptele bisericii. ªi m-a niciodatã cã mã considerã drãgu-
ºi Adrien s-au hotãrât sã o pãs- menajere, schimbarea joantei care pot, dintr-un capriciu sau ca convins spunându-mi: «Nu te mai þã, dar în ochii lui eram o prinþe-
treze ºi pe micuþa gãsitã noaptea unei chiulase sau peripeþiile prin sã facã o glumã, sã ne acopere gândi cã e fiica ta, poartã-te ca ºi sã. Pânã când a murit, a rãmas
trecutã, chiar dacã, fiind fatã, va fi care trecuse ca sã guste niºte de cadouri sau sã ne taie orice cum ai fi gãsit-o: nimeni n-o sã-þi susþinãtorul, stânca, punctul fix
a treia pentru ei. „Da, s-o decla- cartofi în Parisul ocupat; cu toa- speranþã de tandreþe. reproºeze cã ai fãcut un copil atât al existenþei mele.
rãm, aºa e mai simplu. Îi vom spune te acestea, mã risc. Abia dupã mult timp, când de urât, chiar dacã þie þi se pare
France sau, mai bine, France-Soir, Îndepãrtând praful, caut, pli- aveam aproape ºaptesprezece ani, aºa boccie». Iar asta ne-a fãcut Traducere
pentru cã am gãsit-o învelitã în nã de nerãbdare, cartea preþioa- am riscat sã vorbesc din nou cu sã râdem ºi am rãmas cu aceastã din limba francezã
ziar. Va fi un prenume a-ntâia, mai sã unde s-ar putea afla misterul mama despre naºterea mea, spe- glumã“. Bineînþeles, îºi însoþea de Marius Cristian Ene
, serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017 23
n MIHAELA VELEA

perfectând lecþia despre imperfecþiune


P
eter Jecza este unul din- zeul de Artã Timiºoara, Muzeul opinii ºi sã aducã progres în men- rea din canon ºi depãºirea aces- acest drum, nou deschis, este
tre acei artiºti care au Naþional Secuiesc Sfântu Gheor- talitatea artisticã contemporanã. tuia. Iar orizontul pe care îl oferã unul nebãnuit de cuprinzãtor.
expus mai mult în strãi- ghe, colecþiile: Lecca, Herczeg, Reprezenta un gest de deschide-
nãtate decât în þara natalã, semn Mihu, Mesaroº, Simcelescu, Ilie, re prin care artistul nu era preo-
cã arta lui avea puterea de a de- ºi nu în ultimul rând colecþionarii cupat sã îºi promoveze în mod
pãºi graniþele, într-o epocã în care privaþi din Germania care au do- exclusiv propria creaþie, ci cãuta
artistului însuºi îi era restricþio- rit sã rãmânã anonimi. sã sprijine artiºtii tineri, oameni
natã libertatea de a trece graniþa. Revin la anul 1972 ca moment cu idei îndrãzneþe ºi inovatoare,
Prima sa expoziþie personalã avea de referinþã în destinul artistic, dar stimulând potenþialul creator al
sã fie deschisã în 1972 la Galeria ºi personal, al lui Peter Jecza, zonei. Dupã modelul Röderhaus,
„Palette” din Wuppertal, Germa- amintind cã prima sa expoziþie a casa Jecza a reuºit sã devinã un
nia, ºi abia un an mai târziu, în fost deschisã la Röderhaus – spaþiu fertil, deschis pentru spec-
1973, urma sã aibã o personalã la imobil ce servea, dupã un con- tacole ºi evenimente culturale,
a r te

Galeria „Apollo” din Bucureºti. cept multifuncþional, drept gale- spaþiu de expunere pentru o va-
Chiar ºi în Timiºoara, oraºul unde rie, sediu al asociaþiei artiºtilor din loroasã colecþie particularã, fun-
a trãit ºi lucrat, va avea o expozi- Renania, atelier ºi muzeu cu o daþie ºi galerie de artã contem-
þie personalã târziu, în anul 1994, colecþie privatã importantã. Un poranã. Astfel, fãrã a se lãsa do-
în vreme ce în Germania sau El- astfel de loc avea sã devinã, în- minat de personalitatea artistului
veþia avusese deja peste douã- cepând cu anul 2000, casa fami- Jecza, omul Jecza a devenit
zeci de asemenea manifestãri. liei Jecza din Timiºoara. În acest cetãþean de onoare al oraºului, nu
Acest parcurs expoziþional a fã- fel se preda o lecþie despre gene- doar cu funcþia de titlu onorific.
cut ca sculptura sa sã fie bine rozitate ºi deschidere cãtre comu- „Lecþie despre imperfecþiune”
receptatã în spaþiul occidental, nitatea localã care, deºi fusese relanseazã eterna discuþie despre
bunã parte din opera expusã aco- cultivatã încã de la începutul se- menirea operei de artã. Dacã sta-
lo aflându-se în acest moment în colului trecut de personalitãþi tutul comun acceptat al acesteia
colecþii din afara þãrii. În acest prestigioase preum: Alexandru ºi pare îndrituit sã vizeze un anume
context, era oportunã o revalori- Aristia Aman, Anastase Simu, tip de frumos, ce reprezintã per-
zare a operei lui Peter Jecza în Krikor Zambaccian º.a., pãrea de fecþiunea, privitã din perspecti-
România, iar prima retrospectivã mult uitatã în România. Spirit vã antonimicã, imperfecþiunea
s-a concretizat la Muzeul de Artã exemplar, Peter Jecza urmãrea sã poate fi tratatã ca defect. Ori chiar
Craiova, la opt ani de la dispari- coaguleze aici un mediu creativ, acest aºa-zis „accident” reprezin-
þia artistului. care sã stimuleze schimbul de tã miza cãutãrilor lui Jecza, ieºi-
„Lecþie despre imperfecþiune”
contureazã, într-un mod absolut Acustica
necesar pentru o cercetare isto-
ricã a artei contemporane româ-
neºti, direcþiile în care s-a dezvol-
tat gândirea artisticã a lui Peter
Jecza. Dupã un concept sistema-
tic care reflectã evoluþia sculptu-
rii sale de la un descriptiv, vizibil
influenþat de Henry Moore, cã-
tre forma purã, evenimentul de la
Craiova este unul de referinþã prin
amploarea ºi conþinutul sãu.
Sunt prezentate aici peste 70 de
sculpturi din colecþii muzeale ºi
particulare, multe dintre acestea
fiind expuse pentru prima datã în
România. În acest sens meritã
apreciatã în mod deosebit con-
tribuþia instituþiilor, dar ºi a co-
lecþionarilor din þarã ºi strãinãta-
te care au împrumutat lucrãri, în
lipsa cãrora acest proiect ar fi fost
incomplet: colecþia familiei, Mu-
Oglindã spartã Monadã

pirea principiilor contrare. Din

Peter Jecza: lecþia despre cub unghi estetic, confruntarea cub


– sferã transcrie dialogul, nu o
datã tensionat, dintre arta clasi-

P
eter Jecza este un nume celebri, precum Romul Ladea, cã ºi cea modernã. Acest releu,
de prestigioasã referin- Virgil Fulicea, Kadar Tibór, Kós acest conflict, plastic, dar ºi vi-
þã în arta contemporanã András sau Servátius Jenõ, ºi de- zionar, cub – sferã, conduce la o
româneascã. Fundaþia Triade, pe sãvârºind-o la Timiºoara, oraº în largã desfãºurare de tensiuni ºi
care sculptorul a fondat-o, a in- care artistul a venit dupã absol- antinomii, artistice ºi meta-artis-
stituit, începând cu anul 2009, vire. Lecþia dascãlilor sãi s-a com- tice, precum aceea dintre verti-
dupã dispariþia artistului, progra- pletat, în mod echilibrat ºi calitate ºi orizontalitate, clasici-
mul Memoria Jecza, menit sã personal, cu ceea ce oferea marea tate ºi modernitate, cea dintre
continue cercetarea ºi promova- artã europeanã, de la modelul pe naturã ºi culturã, dintre celest ºi
rea operei artistului. Expoziþia care l-a oferit lecþia sintezei teluric, dintre eteric ºi mineral.
Peter Jecza: Lecþia despre cub Brâncuºi, pânã la suprarealismul Expoziþia tentaþia sintezei exa-
(organizator: Muzeul de Artã masiv, teluric, al lui Henry Moore, mineazã astfel modul de depãºi-
Jean Mihail Craiova, în partene- cu care contactul a fost cople- re a mimesis-ului, prin trans-figu-
riat cu Fundaþia TRIADE, cu spri- ºitor. În perioada ce a urmat rare („a da formã materialã ima-
jinul Galeriei Jecza) face parte din absolvirii studiilor de artã (1963- terialitãþii”, dupã expresia artis-
acest program. Ea îºi propune sã 1978), creaþia lui Peter Jecza a tului), figurarea echilibrului din-
aducã în sfera dezbaterii critice urmat, constant, un proces de tre orizontalitatea mineralitãþii ºi
Poartã
semnificaþiile mutaþiei pe care cãutãri ºi profundã asimilare a verticalitatea ascensionalã a spi-
cercetãrile artistului din anii 80 surselor ce l-au marcat, de unui instrumentar de exprimare trei entitãþi: cubul, sfera ºi erup- ritului – chiar a elanului sacral –,
le-au adus practicilor sculpturii. exerciþiu formal, elaborare a unor propriu (monada, ca formã plas- þia. Elanul, forþa lãuntricã, ce de- raportul limbajului sculpturii cu
Peter Jecza ºi-a început forma- practici ºi a unui discurs vizual ticã aptã sã cuprindã sensuri terminã întreaga miºcare a înþele- celelalte forme de limbaj, dimen-
þia artisticã în anii 50, la liceul de supus imperativelor propriei multiple), a unui corpus marcat surilor ºi, implicit, întreaga pul- siunea „muzicalã” a acestuia, în
artã din Târgu Mureº, cu profe- creativitãþi. de existenþa câtorva linii izotopi- saþie a formelor ºi volumelor, a sensul desfãºurãrii sale în timp,
sorul Izsák Márton, – în plinã Opera pe care expoziþia pre- ce generatoare, ce îi definesc semnelor plastice, o reprezintã apropierea de poezie.
epocã a „realismului socialist” zentã o propune este rodul aces- creaþia pe toate palierele sale: la propensiunea celor douã corpuri Valori cãrora artistul le-a dat
importat de regimul politic al vre- tui îndelung exerciþiu de autode- nivel formal, semantic, simbolic, emblematice (cub – sferã) de a corp sculptural folosind un lim-
mii “, continuând la Institutul finire, la finele cãruia artistul ajun- tematic etc. se contopi, de a realiza o sintezã. baj nou, propriu, încãrcat de sens.
„Ion Andreescu” din Cluj, unde ge în punctul de perspectivã al În esenþa ei, sculptura lui Pe- Avem a face cu eterna aspiraþie a
viitorul sculptor a avut profesori unor sinteze parþiale, a impunerii ter Jecza rezultã din dinamica a eului reflexiv de a înfãptui conto- n Sorina Jecza-Ianovici

24 , serie nouã, anul XX, nr. 8-9 (226-227), 2017