Sunteți pe pagina 1din 24

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 6-7 (224-225) • 2017 • 24 PAG. • 2 lei

Cozo - hARTA. Teritorii portabile

MIªCAREA IDEILOR.
neo-avangarda italianã: Adrian Bodnaru - Poeme
I Novissimi, Grupul 63 sau
AVANGARDA CONTINUÃ Basarab Nicolescu –
Semneazã: Documente excepþionale
l George Popescu pentru cultura românã:
l Elio Pagliarani corespondenþa între Nichifor
Crainic ºi Vintilã Horia în 1972
l Edoardo Sanguineti
l Lamberto Pignotti Interviu: Mihaela Albu – pentru
l Umberto Eco un nou canon al culturii române
n NICOLAE MARINESCU
Nr. 6-7 ((224-225
224-225
224-225)) • 2017
2017

AVANTEXT

l2
Nicolae MARINESCU: Marin Budicã
Marin Budicã
MIªCAREA IDEILOR
Neoavangarda italianã
Dosar coordonat de George Popescu Debuteazã editorial în 1994 la Ed. Nicu-
George POPESCU: Neo-avangarda lescu, Bucureºti, cu volumul didactic Lim-
ba ºi literatura românã pentru liceu,
a vantext

italianã: I Novissimi, Grupul 63 l 3


Umberto ECO: Grupul 63, patruzeci bacalaureat ºi admiterea în facultãþi,
de ani dupã (I) l 4 coautor fiind prof. univ. dr. Ion Toma, co-
Elio PAGLIARANI: Poeme l 6 legul sãu de facultate ºi de an. Ediþia
Edoardo SANGUINETI: Poeme l 7 a II-a a apãrut în 1998 la Ed. Aius. Din

Î
Lamberto PIGNOTTI: Poeme l 8 n zorii zilei de 17 iulie 2017 a plecat aceeaºi categorie de lucrãri didactice se
r te

dintre noi profesorul de limba ºi li- cuvin menþionate: Limba românã (foneti- Revista de culturã editatã de
teratura românã ºi prozatorul Ma- cã, lexic, gramaticã, stilisticã). Subiecte AIUS Printed
rin Budicã, membru al Uniunii Scriitorilor date la examenele de capacitate ºi la ad-
din România, Secþia „Traducãtori”. miterea în învãþãmântul superior ºi Limba
Când pierdem o persoanã cunoscutã, românã – îndrumar practic pentru exa- Apare sub egida Uniunii
cu atât mai mult un prieten, gândul nostru menele de bacalaureat ºi admitere în fa- Scriitorilor din România
pleacã spontan spre trecut. Cine a fost? cultate, ambele având coautori pe prof.
este întrebarea, paradoxalã, care ne pune univ. dr. Ion Toma ºi prof. univ. dr. Dumitru
în alertã. ªi rãspunsul, purtând marca ob- Ivãnuº, apãrute la Ed. ALL, Bucureºti.
iectivitãþii, are ca repere, oarecum obliga- Dincolo de aceste repere biografice
torii, locul naºterii, al formãrii ºi prezenþei „obiective”, pentru semnatarul acestor
în viaþa socialã, performanþe care i-au mar- rânduri Marin Budicã reprezintã o priete- DIRECTOR
cat biografia. nie de aproape cinci decenii, întemeiatã Nicolae Marinescu
Neoavangarda Destinul lui Marin Budicã poartã sigi-
liul timpului sãu. Nãscut la 28.01.1945, în
pe solidaritatea adolescentinã întru ace-
eaºi pasiune: literatura. Eram încã elev de REDACTOR-ªEF
italianã comuna Scãeºti – Dolj, unde ºi urmeazã
ºcoala elementarã (clasele I-VII), va ab-
liceu când ne-am întâlnit, probabil prin
1963-1964, la Cenaclul „Traian Demetres- Petriºor Militaru
CRONICA LITERARÃ solvi ºcoala profesionalã a Grupului ªco- cu” al Casei de Culturã a Municipiului
Ion BUZERA: Exerciþii de modestie lar Electroputere Craiova, dupã ce fusese Craiova, unde ne-am împrietenit dupã ce SECRETAR DE REDACÞIE
l9 respins de la liceu pentru cã tatãl sãu fã- a citit o schiþã umoristice având ca erou Maria Dinu
cuse puºcãrie politicã, din motive specifi- pe „Licu”, un þãran mucalit. Ne-au apro-
BELETRISTICÃ ce anilor ’50, independente de activitatea piat anii studenþiei, discuþiile de la cena-
Adrian BODNARU: Poeme l 10 politicã propriu-zisã. Angajat ca muncitor clul studenþesc sau cele prelungite lângã REDACTORI
la Electroputere Craiova, colaboreazã la o halbã de bere cu George Popescu, Con- Cosmin Dragoste
DOCTOR HONORIS CAUSA ziarul uzinal cu reportaje din activitatea stantin Dumitrache, Mihai Nemeº sau Ion Mihai Ghiþulescu
Gabriel COªOVEANU: Doctor în secþiei unde lucra, prilej cu care îºi desco- Vlad, despre autori mai mult sau mai puþin Daniela Micu
domeniul deziluzionare l 11 perã pasiunea scrisului. Se înscrie la cur- „interziºi” ori în vogã: Blaga, Cãlinescu,
surile serale ale ªcolii Medii Nr. 3 (Liceul Lovinescu (citiþi la „fondul documentar”)
LECTURI „Elena Cuza” de azi) iar între 1966-1971 ori Ernest Hemingway, Faulkner, Sartre,
REDACTORI ASOCIAÞI
Florin ªINDRILARU: O Academie în- devine student la Facultatea de Filologie Camus, Lukacs ºi mulþi alþii. Denisa Crãciun
toarsã pe dos l 12 – secþia româno-italianã, secundar limba Aceste reuniuni „cenacliere” au conti- Gheorghe Fabian
Maria DINU: Centenarul Dada (1916- englezã, a Universitãþii din Craiova, atunci nuat ºi dupã anii studenþiei când un grup Silviu Gongonea
2016) în versiune craioveanã l 13 înfiinþatã, având ca decan ºi profesor de de profesori pasionaþi de literaturã: Con- Luiza Mitu
ªtefan BOLEA: Filosoful-gurmet l 14 literaturã românã pe Alexandru Piru, iar stantin M. Popa, Mircea Moisa, Valentin
Geo CONSTANTINESCU: Dan Ioana Repciuc
între tinerii asistenþi pe Eugen Negrici ºi Dascãlu, Petre Ciobanu, ne exersam – ade-
Ionescu. presa literarã din Oltenia l 14 Marin Beºteliu. Dupã un periplu în ºcoli sea acasã la Nicolae Pârvulescu – într-un Mihaela Velea
Daniela MICU: Împletitul miresei în din judeþul Dolj, va deveni, din 1979, prin gen literar sau altul ori în critica literarã,
Þara Oaºului – ritual ºi artã l 15 concurs, profesor titular în Craiova, cali- confruntându-ne cordial în lungi ºi aprin- COLEGIUL DE REDACÞIE
Mihai ENE: Colocviul tinerilor critici tate pe care a onorat-o, mai bine de patru se dezbateri ! Marin Budicã
literari l 15 decenii, asociind excelentei pregãtiri pro- Revoluþia românã – fiindcã nu voi în- Gabriel Coºoveanu
fesionale sentimentul responsabilitãþii. ceta sã spun cã, dacã unii, puþini, au fost
ARTE Semn al unei predestinãri mai puterni- la lovitura de stat, mulþi români au fost la Horia Dulvac
Marius DOBRIN: Patruzeci de mii ce decât constrângerile contextului social Revoluþia românã, iar noi ne-am numãrat Lucian Irimescu
l 16 nefavorabil vieþii intelectuale, trebuie sã printre aceºtia – a fost un moment în care
Geo FABIAN: Filarmonica „Oltenia” remarcãm debutul sãu timpuriu ca proza- solidaritatea noastrã s-a consolidat defi- COORDONARE DTP
a împlinit 70 de ani l 17 tor, cu o schiþã, Nedumerire, în revista nitiv. Sãptãmânalul Demnitatea a fost lo-
Ovidiu BÃRBULESCU: Un album mo- Mihaela Chiriþã
Ramuri, Anul I, nr.3, octombrie, 1964 (Flo- cul unde ne-am reunit spre a milita pentru
nografic Nicu Enea l 17 rea Firan, Destinul unei reviste. Ramuri, o culturã românã liberã de dogmatism ºi
1965-2005, Ed. Scrisul Românesc, 2005, cenzurã, iar Editura Aius ºi revista Mozai- Revista „Mozaicul” este membrã
SERPENTINE p. 237), precum ºi calitatea de redactor al cul, sub patronajul lui Adrian Marino,
Basarab NICOLESCU: Documente A.R.I.E.L.
revistei studenþeºti craiovene Cadran
excepþionale pentru cultura românã: universitar (1969-1971). (Continuare în pag. 9)
corespondenþa între Nichifor Crainic ºi Partener al OEP (Observatoire
Vintilã Horia în 1972 l 18 Européen du Plurilingvisme)
INTERVIU Tiparul: Aius PrintEd
Mihaela Albu – pentru un nou canon
al culturii române. A consemnat Nicolae Tiraj: 500 ex.
Marinescu l 20
ADRESA REVISTEI:
ANTHROPOS Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Ioana REPCIUC: De unde ne vin po- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
veºtile? o nouã teorie l 21
E-mail: mozaicul98@yahoo.com
UNIVERSALIA ISSN 1454-2293
Giuseppe MANITTA: Consideraþii
preliminare asupra traducerilor italie-
ne ale poemului Luceafãrul (II). Tradu-
cere de Costel Drejoi l 22

AVANGARDE 9 771454 229002


Petriºor MILITARU: Expoziþia
„André Breton ºi arta magicã” la Ville- Responsabilitatea asupra
neuve-d’Ascq (I) l 23 conþinutului textelor revine autorilor.
Manuscrisele nepublicate
ARTE nu se înapoiazã.
Mihaela VELEA: Dupã 20 de ani l 24
Diana SAVU: (h)arta lui Cozo l 24 Nicolae Marinescu, George Popescu ºi Marin Budicã, într-un moment editorial aniversar www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


n GEORGE POPESCU
neoavangarda

m iºcarea ideilor
neo-avangarda italianã: italianã
I Novissimi, Grupul 63 sau
AVANGARDA CONTINUÃ
…orice operã de artã, bãtãliilor politice liberale din acel cipal prin dezbaterea criticistã ºi
fie ºi realizatã potrivit cu o moment. gherila semiologicã cu limbajele
explicitã ori implicitã poe- În aceeaºi ordine e de reþinut societãþii mass-mediatice) ºi cele
ticã a necesitãþii, e în mod cã procesele de apariþie, consti- considerate avangarde (neo-neo
substanþial deschisã unei tuire ºi de avânt al lor, în primele sau post-post) apãrute în ultimul
serii virtual infinite de lec- douã decenii ale veacului trecut deceniu al secolului, cunoscute,
turi posibile, din care fie- n-au survenit, aºa cum din pãca- în Italia ºi sub formula metafori-
care conduce opera sã re- te s-a acreditat ici-colo ideea, nici zantã de „La terza ondata” („Al
trãiascã în funcþie de o ex vuoto, în ciuda efectelor „scan- treilea val”), având drept obiec-
perspectivã, un gust, o daloase” ce le-au însoþit, asuma- tiv, paradoxal, postmodernismul
execuþie personalã… te ca atare din interior, ori denun- prin întoarcerea la uzul limbaje-
Umberto Eco, Opera þate, din afarã, de cohorte de ad- lor trecutului ca instrumente sub-
aperta, seconda edizione, versari, defensori ai unei Tradiþii versive.
1976, p. 60. deja în colaps. În plan european,
s-au invocat demantelãrile bau- În ce priveºte cea de-a doua

Î
n funcþia ei de logos, poe- delairiene ºi rimbaldiene, în plan fazã, în special în arealul italian,
zia este viaþã ºi, astfel, îºi strict literar, dar ºi cele nietzsche- neo-avangarda are ºi de aceastã Dosar coordonat de George Popescu
instaureazã dintr-o per- ene în planul gândirii, ca sã nu datã premise protoistorice, dacã
spectivã ºi ontologicã, un raport mai vorbim de decadentismul ita- nu excludem nici o parte, de lim-
cu realul. Pe o filiaþie multisecula- lian – ºi francez –, rupturile pro- baj, a neorealismului cinemato- le, standardizate (chiar ºi cu ma- gatul material pe care l-am selec-
rã, de la Dante ºi pânã la ultimul duse de freudianism în psiholo- grafic îndeosebi, dar nu numai, rile nume ale unor Montale, tat ºi inclus în acest nou dosar al
dintre cei ce se autentificã astfel, gie, ori cele epistemologice (noi- ºi nici câteva cazuri strict indivi- Ungaretti, Saba, Pavese, Lampe- revistei „Mozaicul”, la iniþiativa
un asemenea act de identificare le legi ale opticii supralicitate de duale, ale unora dintre protago- duza, Moravia, Bassani, Calvino ºi cu concursul prietenilor
pare aproape un truism. ªi totuºi, impresioniºti ori pasiunile aero- niºtii de mai târziu ºi de prim rang, chiar, ca, într-o cazuisticã parti- Nicolae Marinescu ºi Petriºor
în perspectiva evoluþiei Lumii, nautice ale futuriºtilor) etc.. precum Elio Pagliarani (pentru o cularã, Pasolini însuºi) începuse Militaru cãrora le rãmân îndatorat,
printr-un lung ºi neliniar, ba uneori În panoplia de elemente defi- antologie româneascã de acum în paginile unei solide ºi nova- în numele publicului încã activ ºi
„scandalos” proces metamorfic, ºi nitorii ale primelor avangarde au mai bine de un deceniu am primit toare reviste Verri, Luciano avid de cunoaºtere ºi de confrun-
poezia – ca de altfel toate produc- fost relevate, printre cele mai acu- de la autor dactilograma unui Anceschi, fondatã ºi condusã de tãri, sper, instructive ºi fructuoa-
þiile creatoare ale umanitãþii – îºi te ºi mai programatic asumate, poem datat în 1948 pe care l-am unul dintre gânditorii ºi esteticie- se pe mai multe planuri.
rezervã raþiunea ºi dreptul ei de a activismul exasperat, un entuziast ºi inclus în acel tom) ori, mai ales, nii postcroceeni cei mai titraþi ºi
se schimba sub impulsul, uneori simþ al aventurii, gust de opozi- Edoardo Sanguineti, care debu- în vogã. Se întâmpla în 1956 ºi nu P.S. Recomand cu deosebire
imperativ estetic, al celor cãrora le þie ºi de antagonism, tendinþã tase deja cu un volum „scanda- întâmplãtor în acele pagini contribuþia lui Umberto Eco, unul
este destinatã ºi spre beneficiul spre negativism ºi chiar în forma los” încã de la mijlocul anilor Umberto Eco a fost invitat sã dintre fondatorii ºi susþinãtorii
cãrora se instituie. sa de nihilism ºi de agonism, con- cincizeci. În plus, se ºtie mai pu- susþinã o rubricã, ce-avea sã facã miºcãrii, care se prezintã ca o dare
ªi dacã nu e vorba de niºte fruntarea între categoriile de sub- þin faptul cã primele semne a unei istorie, sub titlul „Diario minimo”. de seamã la simpozionul consa-
acte „revoluþionare” de care Is- iectivitate ºi obiectivitate (de- noi miºcãri avangardiste în sta- De asemenea, cu doi ani înaintea crat, la Bologna, în 2003, celor
toria în devenirea sa n-a dus lip- seori în asumãri pro- ºi contra-, tu nascendi a priori se înregis- legendarei întâlniri de la Palermo patru decenii de la constituirea
sã, atunci nu se poate lipsi de deºi caracterul lor aporetic era mai treazã în 1947, cu Grupul Forma 1, ºi a constituirii Grupului 63 ºi cu Grupului. În plus, pentru o ima-
acele schimbãri paradigmatice, mult decât subzistent în substan- de inspiraþie marxistã, coincident patru înaintea apariþiei antologiei gine de ordin ºi axiologic, pro-
mai lente ori mai „scandaloase”, þa manifestã a orientãrilor. cu mai cunoscutul Grup 47 ger- cu texte ale noilor înrolaþi, poetul pun texte (cu scurte prezentãri)
cum se vor defini ºi interveni aces- Majoritatea istoricilor ºi criti- man ºi cu cel spaniol „Dan al Set” ºi prozatorul de mai târziu, Alfre- aparþinând a patru dintre prota-
tea în contextul evolutiv. ªi dacã cilor consacraþi avangardelor au omonim al unei reviste în prima do Giuliani, publicase, în 1961, o goniºtii cei mai valoroºi ºi mai
astãzi e greu de presupus ºi ac- determinat, în evoluþia acestora, plan cu poetul Joan Brossa ºi altã antologie cu un titlu ce-avea consacraþi acasã la ei ºi în afarã
ceptat de a mai scrie ca Dante, trei faze distincte ºi importante. pictorul Antoni Tàpies, fireºte, sã intre în concurenþã norocoa- (Alfredo Giuliani, Elio Pagliarani,
ori ca Musset, Cârlova ºi chiar cele zise istorice, din prima ju- urmând mai târziu telqueliºtii sã cu denumirea istoricizatã deja, Edoardo Sanguineti ºi Lamberto
ca Eminescu ori Ion Barbu (cu mãtate a secolului trecut (expre- francezi. adicã I Novissimi. Pignotti), ca ºi câteva extrase
excepþia hazlie a unor mulþimi de sionism, futurism, cubismo-futu- Nici în cazul celebrului Grup Nu voi face, aici ºi acum, nici despre aventura tuturor din eva-
veleitari!), schimbãrile – în forma rist rus, surrealism – prim ºi post), 63 italian lucrurile nu stau deloc istoria ºi nici vreo reevaluare cri- luãrile celor mai importanþi exe-
ºi substanþa unor veritabile ºi neo-avangardele din anii cinci- altfel. Mai întâi, miºcarea de sub- ticã a acelei grupãri, invitând ci- geþi ai miºcãrii.
consistente rupturi – aºadar cu zeci-ºaizeci /caracterizate în prin- versiune împotriva culturii oficia- titorul interesat sã parcurgã bo-
valenþe paradigmatice se cuvin
integrate în nimbul logicii ele-
mentare. Nici umaniºtii din vea-
cul al XIV-lea ori renascentiºtii ce
i-au urmat ºi, mai departe, baro-
chiºtii mariniºti ori moderniºtii
deja contemporani cu Leopardi
ori, mai târziu, cu Baudelaire ºi
Rimbaud nu se sustrag acestui
proces. Cãci, în aceeaºi logicã,
instituþionalizarea oricãrui act
de creaþie, sinonim cu muzeifica-
rea sa, îºi reduce, dacã nu cumva
chiar îºi pierde ceva, din capaci-
tatea patrimonialã de rãspuns la
exigenþele unor noi faze ale lumii
sociale în devenirea ei continuã.
Iatã, în forma fatalmente rezu-
mativã ºi lipsitã de indicii didac-
tice, resortul funciar suficient al
raþiunii ce-au premers, susþinut
ºi omologat avangardele (plura-
lul e mai mult decât necesar) lite-
rare ºi artistice, începând cu cele
aºa-numite „istorice” ºi sfârºind
cu ultimele desfãºurãri în act.
Dacã termenul de avangardã e de
extracþie militarã, din francezul
avant-garde, e mai puþin cunos-
cut detaliul, nelipsit de o semni-
ficaþie particularã, cã întâile sale
uzanþe au survenit, tot în Franþa,
prin anii 30 ai secolului al XIX-lea,
indicând noua sarcina desemna-
tã intelectualilor, mai curând de…
stânga, prin nevoia de a-ºi asuma
rolul de ghid moral ºi ideologic al

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 3


n UMBERTO ECO
m iºcarea ideilor

Grupul 63, patruzeci de ani dupã* (I)


A ne reuni nu la douã-
zeci, ci la patruzeci ani
dupã poate avea douã
rosturi sau profiluri. Unul e reu-
nasio, cu Fausto Curi ºi-l între-
bam: „Unul din noi, azi, cu toate
grijile pe care le avem, se spune cã
e în oraº un tânãr care s-a licenþiat
lino traducerea Teoriei literatu-
rii de Wellek ºi Warren), un stu-
diu al lui Cambon despre teatrul
lui Wallace Stevens. Poezii de
de rang academic – iar acesta era
un fenomen important pentru
acele vremuri.
Relectura sumarelor ar putea
curând sã amintesc ceea ce se în-
tâmpla în ambianþa muzicalã.
La Milano, încã din 1956, era
fluierat Schönberg la La Scala. La
niunea nostalgicilor unei monar- într-o altã universitate, ar trebui sã Cattafi ºi Giuliani, o povestire de continua, dar m-aº opri la întâiul premiera cu Pasaj, cu muzica lui
hii care se regãsesc fiindcã ar vrea mergem sã-l cãutãm ca sã-i dãm Lalla Romano, Luciano Erba tra- simptomatic numãr 1 din 1960, cu Berio ºi textul lui Edoardo San-
ca timpul sã se întoarcã înapoi. ceva de lucru”. Curi îmi rãspunse- ducea o antologie de noi poeþi fran- un an înaintea primei apariþii, în guineti, în 1962, publicul era atât
Altul e reuniunea vechilor colegi se: „Pãi ar trebui sã ne baricadãm cezi, printre care figura tânãrul biblioteca revistei Verri a antolo- de vituperat cã, spre a condam-
din clasa a treia A, în care e fru- în casã ºi sã scoatem telefoanele Yves Bonnefoy. Între timp ieºise giei Novissimilor. În intervenþia sa na aceastã muzicã nouã ºi atro-
mos a reevoca vremea pierdutã din prizã!”. Poate cã nu ne barica- la Varese, la editura Magenta (ori de deschidere, Anceschi salutã ce, strigase: „centru-stânga!”.
tocmai fiindcã se ºtie cã nu se va dãm totdeauna, aºa cel puþin sper. poate la Margenta pentru editura cel de-al patrulea an de apariþie, Roberto Leydi, dispãrut de cu-
mai întoarce: nimeni nu gândeºte Însã cu siguranþã Anceschi nu se Varese) cartea unui alt tânãr, La- lasã sã se înþeleagã cã a sosit rând, care n-a fost niciodatã în-
cã ne-am dori sã ne întoarcem în- baricada niciodatã. borintus, ºi informaþia ne-o dãdea momentul de a duce înainte cer- rolat în Grupul 63, ci trãia întâm-
apoi, cel mai firesc recitãm propriul Anceschi m-a introdus în tai- Giuliani. Squarotti recenzeazã ºi pe cetarea ºi deschide o dezbatere de plãrile noii muzici împreunã cu
longtemps je me suis couché de nele de la Blu Bar din Piaþa Meda. Leonetti ºi pe Zolla prozatori, un opinii în discordanþã. Însã gãzdu- redescoperirea celei din vremuri-
bonne heure ºi fiecare degustã în Era un bar în centru, mai curând tânãr Melandri recenzeazã o carte ieºte cu încã un gest foarte impor- le trecute, amintea cum cândva,
discuþii propria sa madeleine di- anonim, dar avea o sãliþã în spa- de Borrello despre estetica exis- tant un cahier de doléances de în nu ºtiu ce ocazie, el ºi Berio
zolvatã în infuzia de tei. te ºi în toate sâmbetele spre ore- tenþialismului, Enzo Paci îl recen- Barilli în care se regleazã socoteli- fuseserã primiþi cu strigãtul „mer-
Sper cã aceastã regãsire a noas- le ºase soseau niºte domni ce se zeazã pe Perinetti iar eu descopãr le cu Cassola, cu Pasolini ºi cu geþi în Rusia!”. Din fericire, nu s-
trã sã aibã mai mult decât simpo- puneau sã discute despre litera- de a fi recenzat întâiul numãr din Testori, un eseu de Guglielmi în au dus acolo fiindcã, cu aerul ce
zionul unor vechi colegi de clasã turã, luând un ceai ori un aperi- Le surrealisme,meme, coordonat care în mod firesc se deschide spre adia pe atunci, ar fi sfârºit în gu-
decât din complotul reacþionari- tiv: veneau acolo Montale, Gat- de Breton. Gadda, e salvat Calvino, dar sfâr- lag. Însã pentru publicul din acei
lor nostalgici, cu o singurã corec- to, Sereni, Ferrata, Dorfles, Paci, În numãrul 4, împreunã cu ºeºte cu faptul cã Moravia ºi Pra- ani noul era comunist. De unde
þie. Cã ne reunim ºi pentru a re- vreun scriitor în trecere prin Mi- eseul estetic al lui Holthusen, tolini se obstineazã sã facã pe se vede cã lucrurile nu s-au
flecta asupra unui moment al cul- lano, ºi Carlo Bo domina scena poezii de Sereni ºi de Balestrini oamenii de calitate. ªi ca semn de schimbat atât de mult în decur-
turii italiene, recitind-o cu capaci- cu tãcerile sale homerice. În câte- (ºi deci douã generaþii alãturate), a eticheta hotãrârea pentru viitor, sul ultimilor patruzeci de ani, ori
tatea de dupã spre a înþelege mai o searã sãliþa aceea te fãceai sã o antologie de noi (sau aproape) evitarea lipsei de respect, un arti- mai bine zis cã în domeniul relei
bine ce s-a întâmplat ºi spre a aju- te gândeºti la Giubbe Rosse. In- poeþi germani, Paul Celan, Hölle- col al lui Arbasino se intituleazã credinþe e în vigoare o lege a eter-
ta pe cei mai tineri, care nu existau troduºi cu japca de cãtre Ances- rer, Ingebord Bachmann. Giuliani „Nepoþii inginerului ºi Motanul nei reîntoarceri.
atunci, sã-l înþeleagã mai bine. În chi am început sã sosim ºi noi, recenzeazã pe Luzi ºi Cenuºile lui din casa De Feo”. Exista la RAI din Milano, încã
orice caz, întrucât nu ºtiam dinain- tinerii. Îmi amintesc serile acelea Gramsci de Pasolini, Curi îl re- O nouã vis polemica bate la nu a lui Bossi, Studioul de Fono-
te pe cine voi întâlni în aceastã ca pe niºte ocazii epice, iar dialo- cenzeazã pe Bo, iar Bo pe Ranuc- porþi. Verri dã în mod fericit sem- logie muzicalã, condus de Lucia-
salã, m-am gândit la niºte adno- gul generaþional n-a fost nerod- cio Bianchi, pe Bardinelli, ochiul ne de a pãstra echilibru, Ances- no Berio ºi Bruno Madena, unde
tãri în ambientul cultural de acum nic, cel puþin pentru noi. Într-un de cinema al lui Pietro Bianchi e chi rupe punþile, evident dispus petreceau cântând cu noile in-
patruzeci de ani, orientate în prin- anumit fel totuºi am contribuit la prezentat de un misterios A.A.E, sã achite nota de platã. ªi îngã- strumente electronice Pierre
cipal la cine nu era ºi nu la toþi o lentã transformare a atmosfer- dat fiind cã mica recenzie începe duiþi-mi o notã personalã. Înce- Boulez, Kahlheinz Stockhausen,
supravieþuitorii pe care-i regãsesc rei, fãceam sã se facã cunoscute cu o semnalare spre teoriile din pusem de câteva numere sã pu- Henry Pusseur ºi alþii. Spre sfâr-
cu mare plãcere dar care, aºa cum poeziile viitorilor Novissimi, Glau- acei ani „bizare ºi uneori repulsi- blic în Verri unele pastiches în ºitul anilor cincizeci Luciano Beri
era în uz atunci, mã vor contesta co Cambon ne dãdea sã citim ve, în cel mai rãu caz sfârºind rãu” rubrica „Diario Minimo”, texte ale publicase puþinele numere din
spunând cã tot ceea ce voi fi spus pagini dactilografiate din prime- ºi se încheie în forma unei liste, mele ºi ale altora, alternate de mici Incontri Musicali, unde s-a în-
era greºit. le sale studii joyciane pentru Aut- atât de snoabã, de regizori defi- citãri, fragmente curioase. În pri- registrat prima confruntare din-
Sã ne întoarcem, aºadar, la ori- Aut, Giuseppe Guglielmi ne citea niþi drept „încântãtoare predilec- mul numãr din 1960 îmi vine ide- tre teoria Neue Musik ºi lingvis-
gini ºi fiindcã vorbim aici, la Bo- versuri pe care pe urmã le va fi þii”, ei bine, aici se simte gheara ea unei insule aºezatã la 180 gra- tica structuralã, cu o polemicã
logna, în amintirea neuitatului publicat în întâiul Verri, unde re- debutantului dar ranchiunosului de în paralel (devenitã apoi dupã dintre Pousseur ºi Nicolas Ruwer
Luciano Anceschi, sã ne amin- evoca pe o ea ce purta pe un vas Arbasino Alberto. douãzeci ºi cinci de ani tema ce- – ºi din articolele publicate în acel
tim cã la început a existat Verri. de Sèvres un „antifructus înne- Între 1958 ºi 1959 apar antolo- lui de-al treilea roman al meu) aºezãmânt s-a nãscut cartea mea
grit pentru cinã!. Verri tocmai era gizaþi tinerii poeþi ruºi ºi spanioli, deja trebuia sã-mi bâzâie prin cap, Opera Deschisã. Pe de altã par-
Verri pe punctul de a publica o poezie
în care se vorbea de rahat, fie ºi
povestiri de Pontiggia, Buzzi,
Calvino, poezii de Vollaro, Risi,
fiindcã citez foarte noile versuri
pe atunci ale unui cântec de la
te, s-a întâmplat ca tocmai ca în
anumite serate muzicale organi-
Îmi amintesc foarte bine de acel cu accente arhaice. Cacciatore, Pasolini, Antonio San Remo („E miezul nopþii pen- zate de Boulez la Paris, spre sfâr-
mai 1956 în care Anceschi mi-a Anceschi mã lua de braþ ºi îmi Porta care se semneazã încã Leo tru toþi…”) ºi intitulez: Fusuri ºitul anilor cincizeci sã-l întâlnesc
telefonat. Îl cunoºteam doar dupã zicea: „Eco, uitã-te puþin ce se Paolazzi. Revista presantei neoa- Orare. Prin urmare, transcriu pe Roland Barthes.
notorietate. Oare ce-ar fi putut ºti poate face pentru bãiatul acesta, vangardei primeºte cu respect douã bucãþi. Primul e din Critica La Laboratorio di Fonologia
el despre mine? Care de mai puþin Balestrini. Are talent, dar e leneº. Leopardul ºi O viaþã violentã puterii de judecatã a lui Kant. sosise ºi John Cage, ale cãrui
de un an ºi jumãtate mã licenþia- Trebuie împins spre activitate, prin osârdia lui Barberi Squarotti, „În afara muzicii e aproape o lip- partituri (la jumãtate între picturã
sem la Torino în esteticã, trãiam poate în vreo editurã”. Câþiva ani dar deschide în 1959 discursul sã de urbanitate, mai ales pentru ºi asalt asupra muzicii) fuseserã
de-acum la Milano ºi frecventam mai târziu, rãbufnea marele scan- despre Nouveau Roman prin Ba- proprietate, faptul cã îºi are in- publicate în Almanacco Bom-
poeþi precum Luciano Erba ºi Bar- dal al Grupului 63, Anceschi mã rilli ºi cu texte de Robbe-Grillet. strumentele sale, de a-ºi extinde piani din 1962, dedicat aplicaþii-
tolo Cattafi, îl vedeam pe Paci ºi lua de braþ ºi-mi zicea: „Eco, gân- Alãturi de aceastã banderolã acþiunea lor (în jur) dincolo de lor calculatorilor electronice pen-
pe Formaggio, publicasem puþine deºte-te un pic ce anume se poa- de descoperiri ºi – de data asta e ceea ce doreºte… Fapt pe care tru arte – ºi acolo apãrea întâia
lucruri în reviste aproape clandes- te face cu Balestrini. Poate ar tre- cazul s-o spunem – de anticipaþii nu-l fac celelalte arte care vor- poezie compusã de un computer,
tine? Mi-a dat întâlnire într-un bar bui sã-l frânãm puþin”. Dar se asupra „noului care înainteazã”, besc la vedere, fiindu-le de ajuns Tape Mark I de Nanni Balestrini.
din centru. Voia doar sã schimbãm vedea cã se bucura de fructele Verri lanseazã ocheade paºnice sã-ºi arunce ochii aiurea, când nu Cage compusese la Milano al sãu
niºte idei. Tocmai se pregãtea sã semãnãturii sale ºi cãlãtorea vi- spre istorie ºi nu indicã a þine un se doreºte sã avertizeze asupra Fontana Mix, însã nimeni nu-ºi
înceapã o revistã ºi nu cãuta nu- clean printre generaþii. picior în academie, cu un eseu al impresiei lor. Este aproape de plã- aminteºte de ce s-ar fi chemat
me faimoase (le avea deja), cãuta Privesc sumarul primului nu- lui Teodorico Moretti Costanzi cerea pe care o dã o aromã ce se aºa. Cage fusese trimis la pensie
sã punã laolaltã tineri, nu neapã- mãr din Verri, din 1956 (cu filifor- despre Plotin, în numãrul 2, în rãspândeºte departe. Cel ce scoa- la o doamnã Fontana, era un bãr-
rat elevi ai sãi, oameni diferiþi ºi ma ºi austera graficã a lui Miche- timp ce al doilea numãr din 1958 te din buzunar batista parfuma- bat frumos, doamna Fontana era
voia sã discute unii cu alþii. Îi spu- le Provinciali): poezii de Giusep- e dedicat barocului (cu studii de tã, îi trateazã pe cei din jurul sãu mult mai în vârstã decât el ºi cãu-
seserã cã era un tinerel de douã- pe Guglielmi ºi de Luciano Erba, Bottari, Getto, Raimondi – însã împotriva voinþei lor ºi, dacã vrem ta pretexte spre a-l poseda în fun-
zeci ºi patru de ani care putea sã-i antalogia de poeþi americani tra- tema e prea vastã ºi va fi reluatã sã respirãm, îi obligã deopotrivã dul coridorului. Cage, care de
aþâþe curiozitatea ºi lui ºi venea duºi de Rizzardi, eseuri de Gor- în numãrul 6 din 1959). ªi poeþii, sã se bucure”. bunã seamã avea cu totul alte
sã-l înroleze. lier, Gambon, Giuliani, Barberi care apar drept novissimi, se nu- Imediat dupã aceea, aproape tendinþe, rezista în mod stoic. La
Reevocam cu ani în urmã epi- Squarotti, Pestalozza ºi, apoi, mesc Théodore Agrippa d’Au- spre a atenþiona cã nu doar cei sârºit îºi intitulase compoziþia în
sodul, cu ocazia celebrãrii funera- foarte tinerii ca Barilli. Colabora- bigné sau Jean de Sponde, iar vechi erau cei ce spuneau nãzbâ- amintirea doamnei Fontana. Pe
re a lui Anceschi, aici, la Archigin- torii se miºcau între interesele prozele sunt de Giordano Bruno. tii, iatã o bucatã dintr-o scrisoare urmã, rãmas fãrã un ban, prin in-
Liniei Lombarde ºi cele ale viitori- Aºadar, lecturi clasice asupra a lui Joyce cãtre Frank Budgen: termediul lui Berio ºi a lui Rober-
lor Novissimi. Poeþii care erau ultimilor contemporani ºi lecturi „Observ o hoþeascã tentativã de to Leydi, acostase la Lascia e
recenzaþi erau Dylan Thomas, contemporane asupra clasicilor, a contrapune pe un anumit domn raddopia („Pãrãseºte ºi dublea-
Pound, Montale (însã Sanguineti, fãrã a da mare atenþie distincþii- Marcel Proust de aici semnataru- zã”) ca expert în ciuperci, execu-
avangarda extremã post- lor de gen; o privire echilibratã lui prezent. Am citit câteva pagini tând pe scenã improbabile con-
poundianã, se ocupa de Dante, atât la freamãtele neoavangardei ale acestuia. Nu reuºesc sã vãd certe cu pãmãtufuri, radio ºi alte
„Infernul I-III). Totuºi, o atenþie pe care de a se naºte, cât ºi la niciun talent deosebit.” În mod aparate electrodomestice, în timp
respectuoasã faþã de Poveºtile probele de scriitori deja consa- hotãrât, Verri se îndrepta spre a ce Meike Buongiorno se întreba
Ferrareze ale lui Bassani, un craþi; o privire asupra culturii nu mai respecta pe nimeni. dacã acela era futurism. Se creau
omagiu al lui Anceschi adus lui mondiale pe care-o întreprinde misterioase conexiuni între avan-
Gargiulo, un articol al lui Fausto
Curi despre Govoni.
Verri, a cãrei linie lombardã se
extinde dincolo de vãile elveþie-
Atmosfera gardã ºi comunicaþii de masã ºi
cu mult înainte de Pop Art.
Numãrul al doilea are un arti- ne, o veselã ºi continuã excursie Spre a continua cu evenimen-
col al lui Montale despre Gozza- la Chiasso (în Elveþia, n. tr.) de Însã nu trebuie sã uitãm ceea tele din acei ani îmi amintesc cã
no, unul de René Wellek despre memorie arbasinianã. ªi, mai ales ce se întâmpla în celelalte arte. Nu în 1960 apare în sfârºit în Italia
voi vorbi de pictori cu care, de
Neoavangarda realism (abia ieºise la editura Mu- în aceste pagini tinerii recenzau
pe contemporanii lor ºi cei mai fapt, ne regãsisem alãturi la pri-
mele reuniuni ale Grupului 63, de
Ulise al lui Joyce, însã mai înain-
te, chiar cu Berio, Roberto Leydi
italianã *
Comunicare þinutã la Bologna
pentru cei Patruzeci de ani ai Gru-
vârstnici îi recenzau pe cei mai
tineri ori viceversa, sub semnul la Perilli la Novelli, de la Franco
Angeli la Fabio Mauri. Aº vrea mai
ºi Roberto Sanesi se producea un
eveniment muzical bazat pe ono-
pului 63, la 8 mai 2003. unic al curiozitãþii, fãrã distincþii matopeele din capitolul 11 al

4 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


operei, Omaggio a Joyce. Dacã lui Scalfari care de altfel mã lãsa serã consensuri sau o fecundã Corriere della Sera, unul spre
ar trebui sã-l definim azi, era o sã fac, cã cititorii revistei Espres- polemicã „dinãuntru” din partea Societatea literarã spune ce anume se afla în acea
tentativã de a înþelege semnifi- so erau de-acum nepoþii acelor lui Eugenio Battisti, Elio Paglia- italianã carte a mea, altul spre o recenza

m iºcarea ideilor
caþiile lucrând asupra semnifica- avocaþi crociani, îi citeau pe rani, Filiberto Menna, Wakter abia tipãritã.
þiilor, ori mai bine zis un omagiu Barthes sau pe Pound ºi se con- Mauro, Emilio Garroni, Bruno Drept pentru care s-a întâm- Ce vrea sã spunã asta? Cã un
adus limbajului drept cheie spre stituiau în ºcoala de la Palermo. Zevi, Glauco Cambon, Angelo plat aproape prin forþa lucrurilor om ca Emilio Cecchi, dupã ani de
a înþelege lumea. ªi nu trebuie uitat care a fost Guglielmim Renato Barilli ºi – în- ca într-o zi Balestrini (ºi nu ºtiu dictaturã ºi de rãzboi, gãsise în
În 1962, Bruno Munari orga- osatura culturii marxiste. Pentru drjit ºi inteligent polemic – Gianni sã fi fost întâiul cu care se vor- sfârºit ascultare în lumea anglo-
nizeazã la Galleria din Milano pri- marile dezbateri „oficiale” despre Scalia care suportase din afarã bea de asta, cãci ne aflam la un saxonã ºi era mândru de acest
ma expoziþie de artã cinteticã ºi arte ea se alinia la dictatele rea- atacuri feroce. În Paese Sera, Aldo prânz în apropiere de Brera), mi-a lucru. În ce mã priveºte pe mine,
programatã ºi cu opere multipli- lismului socialist sovietic – ºi de Rossi scria: „spuneþi-i acelui tâ- zis cã a sosit momentul de a ne consideram perfect normal cã
cate, cu contribuþii ale lui Gio- acolo excomunicãrile unor autori nãr eseist cã deschide ºi închide inspira de la Grupul 47 german ºi englezii mã citiserã în italianã în
vanni Anceschi, Davide Boriani, fie ºi apropiaþi de PC ce apãreau operele, ca ºi când ar fi niºte uºi, de a reuni mai multe persoane ce 1962 ºi-mi solicitaserã un inter-
Gianni Colombo, Gabriele De- sã pãcãtuiascã fie de întoarcere jocuri de cãrþi ori guverne de stân- trãiau într-o agitaþie comunã, spre viu în 1963. Pentru generaþia mea,
vecchi ºi Grazia Varisco, din Gru- la romantism, fie de vreo altã per- ga, cã va sfârºi la catedrã ºi cã a-ºi citi pe rând propriile texte, fie- lumea devenise mai largã. Nu
pul N, ºi ale lui Enzo Mari ºi ale versiune ºi ne vorbesc de autori elevii sãi, deprinzându-se a se þine care vorbind rãu mai ales despre mergeam la Chiasso, ci la Paris ºi
aceluiaºi Munari. de avangardã ci de Pratolini cu al informaþi despre a zeci de reviste, celãlalt – apoi, dacã timpul înain- la Londra cu avionul.
Vreau sã spun cã Grupul 63 nu sãu Metello ori de Visconti cu vor deveni astfel atât de bravi în- ta, despre ceilalþi, cei care dupã S-a produs o rupturã dramati-
se naºte în gol, nici în gol nu a Senso, spre a nu mai spune de cât sã-ºi doreascã sã-i ia locul” opinia noastrã înþelegeau litera- cã între noi ºi generaþia preceden-
apãrut antologia Novissimilor cu rãceala faþã de Anmtonioni care (fapt care din fericire s-a dovedit tura drept „consolare” ºi nu drept tã, care a trebuit sã supravieþu-
texte de Sanguineti, Pagliarani, în parte absolvit fiindcã se suge- o mirabilã profeþie ºi n-am înþeles provocare. Îmi amintesc cã Ba- iascã sub fascism, sã piardã anii
Giuliani, Porta ºi Balestrini. ra cã punea în scenã fie ºi sub niciodatã de ce elevii mei n-ar fi lestrini îmi spusese: „vom face sã cei mai frumoºi în rezistenþã ori
În alt context am încercat sã forma unor drame private, aliena- trebuit sã citeascã zeci de revis- moarã de furie o grãmadã de per- în echipele de la Salò. Noi, cei nãs-
demonstrez cum mulþi din acei fer- rea lumii capitaliste. Însã în fapt te). Ziarul L’Unita vorbea, sub soane”. Ei bine, pãrea o fanfaro- cuþi în jurul anilor treizeci, am fost
menþi au fost expresia unui „ilu- formaþia culturalã a marxiºtilor ita- semnãtura lui Velso Mucci, de în- nadã, dar a funcþionat. o generaþie norocoasã. Fraþii
minism padan” ºi nu întâmplãtor lieni era încã puternic crocianã ºi toarcere la decadentism, Observa- Fiindcã Grupul 63 care se reu- noºtri mai mari au fost distruºi
Anceschi alesese numele de Verri idealistã. torul roman sub semnãtura lui lui nea la Palermo fãrã, la început, sã de rãzboi, dacã n-au murit s-au
pentru titlul revistei sale. Verri se Spre a înþelege acest climat tre- Fortunato Pasqualino se întreba evazeze iniþiativa, ºi – dacã ne licenþiat cu zece ani în întârziere,
nãºtea în acel Milano în care în buie sã ne gândim la eforturile de ce scriitorii se lãsaserã vânaþi gândim bine – vãzându-ºi de tre- unii dintre ei nu au reuºit sã înþe-
vremea rãzboiului editurile Rosa fãcute de Vittorini, printre altele în pãdurea în gaºca criticii ºtiinþi- burile sale, trebuia sã înfurie atâ- leagã ce anume fusese fascismul,
ºi Ballo fãcuserã cunoscute texte- deja eretic încã de pe vremea re- fice ºi filosofice ºi dedicaserã unor tea persoane ? alþii l-au experimentat cât se poa-
le lui Brecht, Yeats, expresioniºti- vistei Politecnico (titlu care încã absrude dileme estetice. În Fil- Spre a înþelege aceastã istorie te de trudnic pe propriile speþe în
lor germani ºi ale primului Joyce, de pe atunci trimitea la iluminis- mcritica, atunci de orientare pa- trebuie sã facem un pas îndãrãt Guf-uri. Noi am ajuns la eliberare
în timp ce la Torino Frassinelli ne mul lombard al lui Cattaneo) când leomarxistã, existã dovada cã nu- amintind ce anume era societa- ºi la renaºterea þãrii când aveam
fãcuse cunoscuþi ºi pe Melville ºi în 1952 a realizat cotitura istoricã mele tutelar era viitorul politician tea literarã italianã (independent care zece, care paisprezece, care
Portrait-ul joycian ºi pe Kafka. cu Menapo 5. În 1961 Vittorini din Movimento Sociale Italiano de poziþiile ideologice) cãtre sfâr- cincisprezece ani. Virgini. Destul
Fireºte termeni ca padano sau dedicase Menabo 4 literaturii in- Armando Plebe, se vorba de „ope- ºitul anilor cincizeci. Era vorba de de conºtienþi spre a fi înþeles ce
lombardo au valoare simbolicã, dustriale, înþelegând prin termen ra deschisã ca de o operã absur- o societate care era vãzutã în de- se întâmplase mai înainte, destul
fiindcã acestui climat aparþinuse- pe scriitorii ce se ocupau de noua dã”.) (precursorul Alianþei Naþio- fensivã ºi într-o mutã susþinere, de inocenþi fiindcã nu avusesem
rã sardul Gramsci ºi, apoi, sicilia- realitate a industriei (de doi ani nale de extracþie mussolinianã, n. izolatã de contextul social ºi din timpul de a ne compromite. Noi
nul Vittorini ºi nu va fi întâmplã- Ottieri publicase un „Carnet in- tr.) În L’Espresso, condusã pe raþiuni evidente. Exista o dicta- am fost generaþia care a început
tor faptul cã prima reuniune a Gru- dustrial”). În Menapo 2 din 1960, atunci de ultimii crocieni agãþaþi turã, scriitorii nu se aliniau regi- sã intre în vârsta adultã când toa-
pului 63 are loc la Palermo în cur- Vittorini publicase „La ragazza de intuiþia liricã asemenea ultimi- mului – spun cã nu se aliniau ca te oportunitãþile erau deschise ºi
sul unui festival muzical ºi teatral Carla” a lui Pagliarani, devenit lor japonezi de pe insulele din Pa- opþiuni stilisitice, independent de eram gata la orice risc, în timp ce
de o amplã deschidere europea- bucata forte a antologiei Novis- cific dupã sfârºitul rãzboiului, Vit- convingerile ºi chiar de laºitãþi cei mai în vârstã decât noi erau
nã. Însã vorbesc de iluminism pa- similor. Cu obiºnuitul sãu fler torio Saltini se întreba cu Macha- politice ale multora – erau cu mare încã obiºnuiþi sã se protejeze unul
dan fiindcã ambientul cultural în hotãrâse sã dedice Menapò 5 do (nevinovat) cum oare „cele mai greutate toleraþi Se reuneau în cu altul.
care se naºte Grupul 63 se carac- unui mod de a înþelege expresia puternice pervertiri ale gustului baruri dubioase, vorbau între ei La începuturi câte unul vorbi-
teriza printr-un refuz al culturii cro- „literaturã ºi industrie”, focali- vor avea aceiaºi obiºnuiþi avocaþi ºi scriau pentru un public cu ac- se de Grupul 63 ca de o miºcare a
ciane ºi, deci, meridionale: era am- zând atenþia criticã nu pe tema ce apãrã cele mai mari extravagan- ces la un tiraj redus. Trãiau rãu ºi unor tineri turci ce încercau prin
bientul lui Banfi, al napoletanului industrialã, ci pe noile tendinþe þe”. Rinascita, chiar ºi fãrã sã-ºi de ajutau recpiroc spre a gãsi o acþiuni provocatoare sã dea un
Abbagnano, al acelor Geymonat stilisitice într-o lume dominatã de dea seama cel mai prudent autor, traducere, o colaborare editoria- asalt la bastioanele puterii cultu-
ºi al celor Paci. Era ambientul în tehnologie. Era un curajos pasaj Luigi Pestalozza, îºi intitula recen- lã prost plãtitã. Fusese nedrept, rale. Însã dacã ceva deosebea
care se descoperea neopozitivis- de la neorealism (în care conþi- zia „Opera deschisã muzicalã ºi poate, Arbasino, întrebându-se neo-avangarda de cea de la înce-
mul, se citeau Pound ºi Eliot, în nuturile prevalau asupra stilului) sofismele lui Umberto Eco”. Pae- de ce nu vor fi fãcut o excursie la putul secolului era faptul cã noi
care Bompiani în colecþia Idee cãtre cãutarea stilului noilor vre- se Sera Libri condamna improba- Chiasso (în Elveþia, n.tr.), unde eram niºte boemi care trãiam în
Nuove publica tot ceea ce în de- muri ºi iatã cã dupã un lung stu- bilele exercitãri asupra limbajului, ar fi putut gãsi întreaga literaturã pod ºi cãutau cu disperare sã-ºi
cenii precedente nu apãruse pe diu „Despre modul de a gãsi for- Walter Pedullà în Avanti releva europeanã. Poate ºi purtând de- publice poezia în micile ziare lo-
coperþile florale de Gius, Laterza mã ca implicare asupra realitãþii” cum „Eco susþine câþiva puþini de sagi în spate, cãci Pavese citise cale. Fiecare dintre noi, la treizeci
ºi fiii, în care Mulino ne aducea la apãreau probe narative foarte neexperþi ºi de prea modeºti nara- totuºi Moby Dick, Montale Billy de ani, publicasem una sau douã
cunoºtinþã teorii critice ignorate îmbucurãtoare ale lui Sanguineti, tori de avangardã”. Budd ºi Vittorini autorii pe care îi cãrþi, se afla introdus în ceea ce
pânã atunci, de la formaliºtii ruºi Nani Filippini ºi Furio Colombo. Spre a nu mai spune de când publicase în America. Însã, dacã se numea atunci industria cultu-
la New Criticism prin Wellek ºi Tot acolo apãrea un eseu pre- în 1963 am publicat douã articole dinãuntru reuºeau sã primeascã ralã ºi cu locuri de muncã direcþi-
Warren, ambientul editurii Einaudi, ponderent polemic, dar substan- în Rinascita, la invitaþia neuita- totul, ei nu puteau merge afarã. onate, care la edituri, care la zia-
al editurii Feltrinelli ºi apoi al edi- þial complice, al lui Italo Calvino tului ºi disponibilului Mario Spi- Trebuie sã povestesc un epi- re, care la Rai. În acest sens, Gru-
turii Saggiatore, ce traduceau („la sfida del labirinto”), care nella, rechemând atunci cultura sod personal ºi mã scuz, dar în pul 63 a fost expresia unei gene-
Husserl, Merlau Ponty ori Wit- atunci îmi zisese: „Scuzã-mã, dar de stânga la o atentã considera- acel caz am avut o revelaþie. raþii care nu se revolta din afarã,
tgenstein, ambientul în care se ci- Vittorini ºi în spatele lui Vittorini re a noilor literaturi, a studiilor Aºadar, în 1963 Times Literary ci dinãuntru.
tea Gadda ºi se iniþia sã se desco- stã cultura marxistã a epocii de despre comunicãrile de masã. Supplement hotãrâse sã dedice N-a existat o polemicã contra
pere un Svevo de care pânã atunci care el s-a eliberat, dar cãreia la Deschideþi cerul. Doar Alberto o serie de numere, în septembrie establishment-ului, a fost o revol-
se spunea cã ar fi scris rãu, am- urma urmei trebuia sã þinã cont Asor Rosa în Mondo Nuovo din 1963, la „The critical moment”, ori tã din interiorul acestuia, un fe-
bientul în care Giovanni Getto ci- de ea), mi-a cerut sã întind un noiembrie 62 a deschis urechea mai curând unei panorame a noi- nomen cu siguranþã nou faþã de
tea Paradisul dantesc apropiindu- cordon sanitar”. Drãguþ ºi ama- la apel. Rãspunsul cel mai viru- lor tendinþe alecriticii. Am fost in- avangardele istorice. Dacã-i ade-
ne de a o poezie a inteligenþei ce bil Calvino care în viitor ºi-ar fi lent sosise de la Rinascita ºi rãb- vitat sã particip ºi ca mine fuse- vãrat cã avangardiºtii istorici
nu fusese înþeleasã pe deplin de încruciºat destinele sale cu cele darea din partea Rossanei Ros- serã invitaþi Roland Barthes, erau incendiari care pe urmã mu-
un De Sanctis încã legat de o po- ale cãrãrilor ce se bifurcau ºi cu sanda care nu reuºise în viaþa sa Raymond Picard care pe urmã îi reau ca pompieri, Grupul 63 a fost
ezie a pasiunilor umane. experimentalismele de la Oulipo. sã schimbe o singurã idee, însã e va deveni cel mai aspru inamic, o miºcare nãscutã în cazarma
În triunghiul Torino-Milano- Într-un cuvânt, faþã de lumea ciudat cã printre cei mai severi George Steiner, René Wellek, pompierilor, unde apoi unii au
Bologna înfloreau primele abor- culturii marxiste noii scriitori, ce critici din tabãra marxistã au apã- Harry Levin, Emil Steiger, Dama- sfârºit incendiaþi. Grupul exprima
dãri ale teoriilor structuraliste. Sã considerau cã implicarea trebuia rut Massimo Pini, azi AN (parti- so Alonso, Jan Kott ºi alþii. În- o formã de veselie ºi asta fãcea
se reþinã cã, deºi vreunul a vor- fãcutã în limbaj ºi nu în tematica dul Alianþa Naþionala, vezi mai chipuiþi-vã orgoliul meu, la vâr- sã sufere scriitorul care prin de-
bit de un matrimoniu între avan- politizatã, erau vãzuþi ca muºte sus, n. tr.) ºi un articol în douã sta de treizeci de ani sã fiu aºezat finiþie voia sã fie suferind.
gardã ºi structuralism, ºtirea de purtãtoare de neocapitalism ºi nu pãrþi de un tânãr marxist francez, într-o astfel de distinsã compa-
falsã. Aproape niciunul din jurul conta cã printre ei vor fi fost unii, potrivit cãruia a încerca sã pui nie, când niciunul din textele mele
Grupului 63 nu se ocupa de struc- ca de exemplu Sanguineti, expli- împreunã structuralism ºi mar- nu fusese încã tradus în englezã.
turalism, care eventual era prac- cit aliniat la stânga. xism era o întreprindere dispera- Cred cã i-oi fi spus soþiei mele,
ticat de cãtre filologii pavezi ºi tã ºi foarte neocapitalistã. Se nu- spre a-i arãta cã nu cãsãtorise cu
torinezi, ca Maria Corti,Cesare
Segre, D’Arco Silvio Avalle ºi
Contestaþiile mea Louis Althusser ºi aceste
lucruri le-a publicat în Rinascita
ultimul dintre imbecili, ºi apoi am
tãcut.
cele douã filoane marcau casã Spre a înþelege acest climat – din 1963, doi ani mai înainte de a S-a întâmplat cã celãlalt italian
spune astfel independenþii (uni- ºi impactul ce se crea între Grupul scrie Pour Marx ºi Lire le Capital. invitat era Emilio Cecchi, spun
ca excepþie eram poate eu). Însã 63 ºi alte sectoare ale culturii ita- Frumoase vremuri. Emilio Cecchi, unul dintre cel mai
aceste încruciºãri creau climatul. liene – trebuie sã descifrãm ºi o În decursul acestor întâmplãri iluºtri cãrturari de literaturã an-
Îmi amintesc cã Eugenio Scal- serie de reacþii deseori furioase ºi Montale îºi urma cu un ton îngri- glo-americanã. Nimeni nu era mai
fari, care mã invitase sã colaborez cu contestaþii însufleþite. Ca sã mã jorat evenimentele, pe care nu demn decât el sã fie inclus în acea
la Espresso în 1965, îmi spunea la întorc doar la amintiri personale, reuºea sã le accepte, dar lor le listã. Ei bine, Emilio Cecchi, îm-
început, când recenzam pe Lévei- în 1962 Opera aperta (Opera des- dedica numeroase articole în povãrat de lauri academici, con-
Strauss, sã nu uit cã scriam pen- chisã) (care, totuºi, vã amintesc, Corriere, ca unul care-ºi pune siderat în epocã unicul ce-ar fi
tru un public de avocaþi crociani
meridionali. Acela era climatul ºi
vorbea de Joyce ºi Mallarme ºi
chiar de Brecht ºi nu de rahatul
întrebãri – caz de admirat luând
în calcul vârsta ºi istoria sa.
putut fi comparat cu Mario Praz
pentru titlul de cel mai mare an-
Neoavangarda
al gândirii celei mai laic deschise
spre noutate, însã eu rãspundeam
de artist Piero Manzoni) ºi, apoi,
numãrul 6 din Menabò, suscita-
glist italian, cu ocazia acelui eve-
niment n-a scris douã articole în
italianã
, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 5
n ELIO PAGLIARANI
m iºcarea ideilor

poeme
Douã octave din avem monumentul închinat lui
Garibaldi
Recunosc cã-n loc sã mã înec
te-am folosit drept colac de
jurnalul milanez fierul forjat al grilajelor selecte salvare.
Nu mi-a fost milã de oamenii ãºtia ºi
ce-mi sar în ochi în fiecare zidul ãsta care-nchide soarele. Aici, unde-a rupt marea, nu
dimineaþã. rãmâne
Fete fãrã sâni ºi cocârjate Nu e amurg, cãci dup’aceea amintire, iar de m-apucã trãdarea
– cum or putea sã-ºi bucure ne ducem ºi la cinematograf. din adânc, se lãmureºte noaptea
iubitul – (1952) împreunare mare lunã pe-aste
ºi mame fãrã sâni ºi cocârjate locuri
cãci dac’aveau vreun strop, joase, e Villa Serena, aºa, goalã
l-au luat Cântec de tãcere; ºi-o-ntinzi când dau zorii

Elio Pagliarani
bãrbaþii cu feþele brãzdate buzna s-aparã.
ºi pielea spãlãcitã ca hainele
dragoste (1949)
purtate. Aveai picioare ca de iapã
borþoasã
Inºi de soiu’ ãsta unde-am mai
vãzut?
Parc’am vãzut niºte cutii de
ºi pãr de câlþi, cu formele tale
cioplite de-un lemnar m-am
luptat
Romanþã în ploaie
Sã zicem cã m-aº fi nãscut chiar
azi
sau reciclajul
tinichea crezând cã le refac,

poetic al limbii
pe ploaia asta ce-mi dã ghes sã
(la Porta Ticinese, prin barãci închipuindu-mi cânt
ca-n lupanare pline de soldaþi) când te trãgeam cu dinþii de – taxiurile merg ºi merg trãsurile
aliniate-n raft, paiaþa sfârcuri pe tata-l supãrã mai rãu artrita.
o rotunjime-mbelºugatã. Ce

S
mecanicã striga: Hai, trage, E bine-aici ºi nu-ntâlneºti un -a nãscut la Viserba îl sãrbãtorise, la Florenþa, nu cu
trage, bine-þi ºedea câine (Forlì) în 1927. Prezent un fast aulic, ci în acel climat re-
de trei ori la un ban ºi-n plus o îmbrãcatã ca marinarii, în alb ºi coteºti la Viserba Monte di Pietà în antologia „Novis- laxant, distribuit unei dimensiuni
sticlã. bleumarin. – îl iei pe unºpe care tocmai simi”, face parte din Grupul 63. ludice.
Dar ºi faþa mea, mamã, ce-i trece La primele culegeri din anii ‘50 Despre ce ºi cât a reprezentat
seamãnã. Pe nisip m-am luptat sã-þi deschei pantofii sunt ca niºte bãrci trimit: Cronache e altre poesie miºcarea novissima, anunþatã la
ºi sã-þi iau o-ndoialã, rufãria Mama e în dureri ºi fiindcã („Cronici ºi alte poezii”, 1954) ºi Palermo, cu câþiva ani mai înain-
(1948) demnã de trenuri populare. plouã Inventario privato („Inventar te sã se constituie sub sigla
(Din Fapte diverse ºi alte acum mã nasc ºi o sã plâng pe- privat”, 1959). În acestea, Paglia- „Grupul 63”, s-a scris mult ºi se
poezii, 1954) Dumnezeu ºtie ce ndesat rani a propus un original experi- ºtiu, astãzi, în Italia ºi nu numai,
credeam eu cã vãd în ochii – noi avem castel frumos mentalism prin recuperarea unei multe (evaluãri ºi descrieri mer-
jucându-i în cap. Madame Tiro-riro-la narativitãþi realiste ºi a unei epi- gând pânã la detalii), toate însã
Tu al patrulea De-ar fi asta o vinã!, nu, zãu,
dar al meu e mai frumos citãþi brehtiene. În volumele din subsumate, sintetic, unei decizii
Madame Tiro-riro-la anii ‘60 s-a apropiat mai mult de ºi a unei iniþiative – pe cât de
Chelnerul mai tânãr e mulþumit iluzie de vârstã, ce-ºi lasã semnul Astã-searã aº vrea o fierturã probele radicale ale neoavangar- incitante pe atât de temerarã în
vorbeºte cu patronul: totu-i place este minciuna: odatã declaratã ºi-o femeie patul sã-mi facã dei: La ragazza Carla („Domni- epocã – menite sã submineze,
birtul fiertura buletinul de loto mare Poftiþi, domniºor’: la douã mii ºoara Carla”, 1962), Lezione di programatic aºadar, o tradiþie po-
– tu nu poþi sã câºtigi, joci viaþa, iatã cã-ntorc spatele odaia bunã e gata-nchiriatã. fisica („Lecþie de fizicã”, 1964), eticã, cea a ermetismului, anun-
pãtimaº ºi zic: ciudat, vai ce ciudat, ca (1948) operând asupra limbajului, dar ºi þatã de Ungaretti ºi Montale ºi
cei ºaiºpe ani jumate pe care-i un gâscan. asupra semnificaþiilor sale, prin consacratã îndeosebi de Quasi-
are el colaje, combinaþii, montaje de modo, Luzi, Betocchi, Sereni ºi
serviciul lui ºi poate ºi patronul. forme lingvistice stereotipate. În alþii: o veritabilã „rupturã”, „co-
Dacã-i e poftã de-un mãr copt anii urmãtori, cu Roºu corp lim- titurã” – s-a spus; o „rãsturna-
o face chiar prea tare pe niznaiul, bã aur pop papã ºtiinþã. Dublu re” a perspectivelor asupra rea-
însã colegul de muncã de ºaiºpe triptic de Nandi (1977), a accen- lului devenit tot mai insidios
plus ºaiºpe,-i de-a dreptul o tuat o cercetare asupra dimensi- odatã cu evanescenþele consu-
umbrã unii ritmice a textului, privilegiin- mismului in nuce, pentru care
ºi e de-a dreptul mut: nu-ncurcã du-i structurile seriale ºi iterati- miza supremã era, firesc, limba-
pe nimeni. ve. Balada lui Rudi (1985) e vo- jul în structura sa organicã; o
lumul câºtigãtor al premiului Via- mizã, probabil aceeaºi, pe care
nici nu observ mãcar cã-i acolo reggio pentru poezie. ºi-o asumaserã ºi avangardele
ºtiu bine cã nu-l duce capul Pagliarani a scris ºi texte tea- (istorice), cu ipostaza lor penin-
trale, precum Piele de mãgar sularã, cea a futurismului mari-
(hai fii cuminte cascã gura (1964), împreunã cu Alfredo Giu- nettian care, cum se ºtie, nu reu-
botiºor) liani. A îngrijit antologii precum ºise sã alinieze creaþia propriu-
patronul amabil zice-aºa într-o „I maestri del racconto italiano” zisã la nivelul discursului pro-
doarã. (1964), cu Walter Pedullà, ºi „Ma- gramatic.
Ce oameni, lume fel de fel! nuale di poesia sperimentale” Miza – ºi provocarea – viza
E soare azi, e ianuar (1966), împreunã cu G. Guglielmi. limbajul ºi, mai precis, repugna-
fã-te-ncoa’, ia-mã aºa sprijinit Alte cãrþi de poezie: Esercizi rea decisã a aulicului, a lexicului
de un zid platonici („Exerciþii platonice”, „ales”, „academic”, „esenþializat”
Palermo, Acqario, 1985), Epi- (poate cea mai eclatantã achiziþie
cum aºtept þãcãnitul aparatului grammi ferraresi („Epigrame fe- a ermeticilor) ºi descinderea în
Leika. rareze”, cu o introducere de Ro- interstiþiile limbii „vorbite” (o re-
ªi fata asta pe care-o þin de mânã mano Luperini, Lecce, Manni alitate specificã a italienei); un
am luat-o cu chirie: editore, 1987). S-a stins din viaþã proces de substituþie totalã, un
pe 8 martie 2012. fel de reciclare ºi, în acelaºi timp,
de recalificare poeticã a limbii,
* printr-un mecanism de abando-
nare (a aulicului), pe de o parte,

L
a cei optzeci ºi cinci de ºi de asumare a codului comun,
ani câþi ar fi împlinit mai cu oralitatea sa cu tot, conver-
înainte sã pãrãseascã gând, astfel, într-un act de rese-
aceastã lume, Elio Pagliarani îºi mantizare poeticã a realului.
adjudecase – îndeosebi printre Un real care, el însuºi profund
mai tinerii poeþi pe care-i intro- modificat între timp în acord cu
dusese, prin anii ’80, într-un ine- evoluþiile socio-umane, trebuie
dit ºi incitant laborator de crea- sustras oricãrei tranzacþii metafi-
þie din locuinþa sa de la Roma – zice ºi validat – aºa cum propune
rolul de cel mai important ºi em- Pagliarani însuºi – ºi într-un filon
blematic reprezentant al celebrei, narativ: „poveºti”, „întâmplãri”,
Neoavangarda de-acum, neo-avangarde italiene, „evenimente” smulse din derizo-
mai cunoscutã ºi sub genericul I riul cotidianului ºi radicalizate la
italianã Novissimi; la optzeci de ani, co-
munitatea literarã din Peninsulã
cel mai înalt grad de poeticitate.

6 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


n EDOARDO SANGUINETI

poeme

m iºcarea ideilor
Din „Erotopaegnia” salon, prin Cerisy, Canisy, sã afle ce anume era acel
poezii 1956-59 Regnéville; (dar în 12 iulie Erfahrung de
Louvre era închis, marþea); ºi a care toþi îi spuneau cã i-ar lipsi:
3. scris (pe coalã cu pãtrãþele): (ºi cum i-a
înºfacã acest mercur, aceastã „credeam cã nu te pot privi în rãspuns un ofiþer în rezervã):
rece gingie, aceastã miere, faþã“ ºi: „îmi pare rãu pentru
aceastã sferã tine“; 34.
de sticlã arsã, mãsoarã cu ºi mi-a scris (soþia mea): „nu mã funcþionarului vamal în
atenþie capul copilului simt bine“; ºi pe urmã la Gap minifustã, care m-a selecþionat,
nostru ºi nu-i rãsuci acum (H.A.), cu ochii sãi
piciorul sãu (douã zile mai târziu), dãrâmaþi de sibilã
imperceptibil: încã, aproape inerþi: ºi gândind ºi de porumbel, înãuntrul unei
în sfârcul tãu trebuie (am zis); cozi nesfârºite de cãlãtori în
de-acum sã converteºti cã noi (aproape plângând, am tranzit, i-am zis Nãscut la Genova în 1930, sta în lume. ªi cu lumea. Textul
un prelungit continent de zis): (ºi voiam s-o spun, dar tot adevãrul, retras într-un mort la 18 mai 2010, la Genova. literar se raporteazã – spre a ris-
felinare, rãsuflarea obsesivã a aproape mã sufoca, separeu-confesional de lemn Profesor universitar de litera- ca aici un sofism – la realitate prin
grãdinilor pe bune, plânsul; voiam sã zic: placat: turã italianã la Universitãþile din intermediul Cuvântului; definirea
critice, leneºele balene al cu o iubire ca asta, noi): i-am zis cã am un fiu ce Torino, Salerno ºi, apoi, la Geno- cât de cât satisfãcãtoare, legiti-
pântecului, urzicile într-o zi (noi); (ºi în piaþã huruia studiazã rusa ºi germana: va. A fost consilier municipal în mã, a acestui raport n-a mizat, cu
ºi vinul ºi natura ºi rugina; banda; cã Bonjur les amis, cursul de oraºul sãu ºi deputat în parlament. rarisime excepþii, pe un ce, ci pe
fiindcã orice (noi) limba francezã în 4 volume, era Exponent de vârf al neo-avangar- un cum; nu forma, natura („fru-
drum ne va trebuie sã murim: pentru soþia mea: dei Grupului 63, este autor de mosul”, oricum intangibilã în
înfrunta imediat, o hernie era gata sã îngãduie poezii în care disoluþia limbaju- constituþia ei evanescentã) cu-
ombilicalã tãind 10. mai mult: ºtiam cã Rosa lui, atinsã prin mixajul formelor vântului sunt în sine agenþi ai li-
aroma sa de fum, vreun aceasta e pisica cu cizme, Luxemburg lingvistice, cautã sã se reprezin- teraritãþii. Avangardele, istorice,
hipopotam dãruindu-i aceasta este pacea Barcelonei a fost cea care a lansat te ca înregistrare a crizei istorice dar ºi post- ori neo - ale lor, au
dinþii sãi de fosfor ºi de fosfor între Carlos V ºi Clement al VII, cuvântul de ordine „socialism a ideologiei burgheze, politice ºi vânat îndeosebi convenþiile re-
e locomotiva, e piersicul sau barbarie” ºi literare. toricii ºi ale pathosului pe care
negru: A publicat, printre altele: La- acestea îl degajau. Experimenta-
locurile înflorit, e calul de mare: dar puteam scoate din asta un
dacã întorci foaia, Alessandro, madrigal rãsunãtor: borintus (1956), Triperuno lismul, cel dintâi, novissim, s-a
evitã vântul, (1960), Wirrwarr (1972). Plecând orientat, în jos, de cele mai multe
locurile aglomerate, scamatorii, acolo vezi: dar
aceºtia sunt transpiram, cãutând, zadarnic, de la Postkarten (1978), ºi, apoi, ori spre interstiþiile-parantezele
insectele; cu Stracciafoglio („Registru de dintre cuvinte ºi lucruri, dintre
ºi la ºase luni el va putea sã-ºi sateliþii lui Jupiter, aceasta e prin buzunare contul de
intrãri”,1980), ºi Scartabello ceea ce avea sã devinã, structu-
dubleze greutatea, sã se vadã autostrada Operncaffé: ºi, pe urmã, ai („Maculator”, 1981), a fãcut sã ralist ºi semiotic, binomul semni-
afarã, Soarelui ºi tabla pãtratã, e irumpt tu survinã, în mod progresiv, prin ficat-semnificant.
sã strângã halatul, sã asiste la primul volum din Poetae trãgând înapoi ºi copiii, uimitori recuperarea comunicãrii verbale, Îmi pare cã la niciun alt experi-
prãbuºirea corpurilor grele, Latini Aevi Carolini, sunt ºi uimiþi: un registru parodico-ironic, cu mentalist clasicizat ca la Sangui-
smulge-l deci vieþii sale de alge ghetele, sunt minciunile, e (te alungam cu aceleaºi gesturi tendinþã diaristicã. neti – în afarã poate de Paglia-
ºi de globule, de mici legãturi, ªcoala din Atena, e dure, eu ºi acea a mea Alte culegeri poetice: Segna- rani – investigarea „golurilor”
de lobi nehotãrâþi: untul, Beatrice democraticã în libro („Semn de carte”, 1982), dintre cei doi vectori ai binomu-
vaietul sãu e o carte poºtalã ce mi-a sosit uniformã): Bisbidis (1987), Senza titolo lui mai sus amintit n-a exhibat mai
va cuceri rãnile tale lichide din Finlanda, e maseterul, însã („Fãrã titlu”, 1992), Corollario multã tenacitate. Pentru el, scrii-
iar ochii tãi de unt spãlãcit vor e naºterea: dar dacã întorci ireparabilul era deja fãcut, acolo (1997) ºi Cose („Lucruri”, 1999). tura poeticã ia forma, deseori, a
corecta aceste veacuri fãrã foaia, Alessandro, vezi la el: la frontiera dintre cele douã A scris ºi un mare numãr de unui fel de exorcism al lucrului
nume! banul: Berline, pentru mine, om de eseuri. Studii danteºti sunt concret cules – dar mereu scãpat
ºi acesta e banul, patruzeci de ani „Interpretazione di Malebolge” – în impuritatea sa nelipsitã de
4. ºi aceºtia sunt generalii cu sedus de un poliþist: („Interpreare de bolgii bleste- ingenuitate. Faptul cã poetul ºi-
mitralierele lor ºi sunt cimitirele mate”, 1961), „Il realismo di a diseminat, în aceste excursuri
în tine dormea ca un fibrom Dante” (1965); investigaþii prin straturile geologice ale co-
uscat, ca o tenie subþire, un vis; cu mormintele lor ºi sunt casele
de economii cu seifurile lor Din Postkarten despre literatura dintre secolul al municãrii vãzute de el aproape
când calcã-n picioare pietriºul, XIX-lea ºi XX sunt volumele: sistematic ca simplu dar destinal
când zgâlþâie propria umbrã; cifrate ºi sunt cãrþile de istorie poezii 1972–1977
cu poveºtile lor: „Tra liberty e crepuscolarismo” modus vivendi, poate explica
când scârþâie, (1961), „Guido Gozzano” (1966). gustul pentru ludicul filtrat iro-
când înghite, urineazã, 23. Tendinþa de a privilegia filo- nic, ca ºi colocvialitatea activatã
aºteptând demult gustul dar dacã întorci foaia, nul de contestaþie ironicã a ca- ca un operator de decantare a flu-
ce pãcat, totuºi, scumpii mei
muºeþelului, temperatura leprei, Alessandro, nu vezi nimic noanelor literare este ºi mai evi- xului unui discurs nedomesticit,
copii (ºi ce orori cã v-aþi
rumoarea grindinii, acolo: dentã în antologia polemicã lãsat liber, în straiele sale diurne,
pierdut,
fãrã leac voi), cã nu v-aþi vãzut bunicul, „Poezia del Novecento” („Poezia ferit de sirenele neadormite ale
timpul Din Reisebilder cu toracele sãu din secolul XX”, 1969), „Tra retoricii îmbãlsãmate.
s-a întors cãtre zilele sale; de cizmar (cãruia i se spune liberty e crepuscolarismo” („Între Parcursul poetic sanguinetian
pãmântul oferã imagini confuze; poezii 1971 liberty ºi crepuscularism”, 1961), apare, acum, dupã la plecarea lui
pectus excatavatum),
va ºti sã recunoascã capra. tremurând ºi delirând, ca „Alberto Moravia” (1962), fizicã dintre noi, o cursã contra-
þãranul, tunul? 31. tombé en enfance, sãrutând „Ideologia e linguaggio” puncticã cu ºi prin etape consub-
nu aceste foarfeci aºtepta, nu în timpul unei conversaþii mâinile medicilor: („Ideologie ºi limbaj”, 1965) stanþiale poeziei italiene din ulti-
aceastã parã, serale, mai curând ºterse (nu-mi „Giornalino” („Mic jurnal”, 1976), ma jumãtate de secol. Nu-i deloc
atunci când tremura în acel sac mai amintesc „Scribilli” („Mâzgãleli”, 1985), „La incidentalã opþiunea sa mai de pe
vorbele sale missione del critico” („Menirea urmã pentru resuscitarea unor
al tãu de membrane opace. amãnuntele), ºi cu trãsãturi cumplite, pe urmã, nu el le-a
Din Purgatoriu Infernului abstract teoretice, am simþit cã criticului”, 1987), „Ghirigori” emblematice dar atât de îndepãr-
pronunþat, ci Carol, la telefon, („Arabescuri”, 1988), „Lettura del tate modele-lecþii de lirism, însã
poezii 1960-1963 eram marcaþi vorbind de mama sa de-acum în Decameron” („Lectura Decame- mereu cu acuitatea unei inteli-
8. de o mortalã boalã moralã: comã, când a zis cã era o femeie ronului”, 1989), „Dante reazio- genþe ce a slãbit, probabil, puþin
prin Hebecrevon, Lessay, s-a plinã de atâta gentileþe: nario” („Dante reacþionar”, 1992), poetul în faþa teoreticianului
Portbail, St. Sauveur (mereu în întâmplat când am vorbit ºi „Il chierico organico” („Clericul auto-livrat, consecvent ºi teme-
ploaie) despre degradarea când a adãugat, atunci, organic”, 2000). rar, ideologicului în semnificaþia
pe urmã Edith a zis cã nu era cotidianitãþii private: (ºi trebuia politeþea e totul: cea mai exactã a cuvântului.
drãguþ (fiindcã nu scriam, ca sã insist mai bine asupra
Pierre acestei 24. Exorcizarea colocvialã a
pentru ea, niºte poeme): (ºi cã delãsãri a noastre, striviþi între i-am învãþat pe fiii mei cã taicã- cuvântului-lucru
nu trebuia sã plecãm); patetic ºi vulgar, închiºi meu a fost un om extraordinar:
Micheline în deformaþia experienþei Cât de dificil, dacã nu imposi-
vor putea bil, a-l separa pe Sanguineti poe-
ne judecã foarte simplu; ºi burgheze): povesti, astfel, cuiva, dacã
Edith ºi Micheline, când eu am tul de romancierul, criticul, ideo-
doresc, cu timpul) ºi apoi cã toþi logul, dramaturgul ºi chiar libre-
zis cã n-o nu ºtiu dacã nu exagerez: dar oamenii sunt extraordinari:
existã ceva tistul Sanguineti: gestul reclamã
înºelasem (pe soþia mea), au ºi cã nu doar vastitatea operei – ºi a
vrut sã creadã; ce nu merge chiar ºi în gesturile dintr-un om supravieþuiesc, nu carierei sale universitare ºi, mai
(ºi aici se noastre (uite cum stai aºezatã, ºtiu, ales, extra- –, ci ºi situaþia oare-
cuvine potrivit sã amintesc de pildã, propoziþii, poate (punând totul cum paradoxalã cã, chiar înãun-
acel: în clipa asta): laolaltã: ticurile, trul acestei aventuri polimorfice,
„dacã þi-ai arunca braþele la gât
etc.“, care s-a întâmplat dupã): chiar când îþi povestesc cã
ªi zisele memorabile, lapsusurile):
ºi
convergenþã ºi disociere interfe-
reazã, relevând un fel de osaturã
Neoavangarda
pe urmã
dansarãm cu toþii, în micul
tânãrul Goethe,
la Leipzig, îi deranja pe toþi ca
acestea sunt cazurile
norocoase.
nuclearã verificabilã prin deter-
minarea unui mod singular de a
italianã
, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 7
N
ãscut la Florenþa, poet ºi scrii-
n LAMBERTO PIGNOTTI tor italian, activ ºi în domeniul
artelor plastice. Împreunã cu
m iºcarea ideilor
Eugenio Miccini, Lamberto Pignotti e con-

poeme siderat unul din pãrinþii poeziei vizuale ita-


liene. Activ de mulþi ani ca artist, teoreti-
cian, organizator de expoziþii, critic mili-
tant pe la mijlocul anilor ’50.
A colaborat la reviste naþionale ºi in-
ternaþionale, la programe de la RAI. A fost
Un pretext reprezentativ profesor universitar la Facultatea de arhi-
Ce se întâmplã cu ei? tecturã de la Florenþa ºi la DAMS din Bo-
Nimic nu-i aiurea, totul calculat, lucid; logna, þinând cursuri despre avangardele
deºeuri, avansãri, fragmente, artistice ºi literare, de mass-media ºi new
sunt perfecþi. media. Susþinãtor al sinesteziei în arte, va
Se pare totuºi cã ne-am pierdut din vedere crea peformance ºi manifestãri poetice în
Aºadar, sã fim mai atenþi, sã reacþionãm: care va mixa semne lingvistice verbale ºi
dar în care scop ºi cu ce mijloace? gestuale ce vor implica cele cinci simþuri.
Dupã prima impresie Printre multele sale culegeri de poezie,
înceteazã sã te mai minunezi: sunt de amintit: Sine esthetica, sinesteti-
realitatea aceasta ca. Poesia visiva e arte plurisensoriale,
realizarea aceasta Roma, Empiria, 1990, Nozione di uomo
e extraordinarã. („Noþiunea de om”), Milano, Mondadori,
De o atingem ne dãm seama 1964, Una forma di lotta („O formã de lup-
cã aurul detaliilor, tã”), Milano, Mondadori, 1967, Parola per
petele încreþite, parola, diversamente („Altfel, cuvânt cu
moliciunea cãrnii, cuvânt”), Venezia, Marsilio, 1976, Vedute
în fine materialele („Vederi”), Roma, Edizioni Florida, 1982,
nu sunt adevãrate. Questa storia o un’altra („Povestea asta
Un pretext reprezentativ, ori cealaltã”), Napoli, Guida, 1984, In prin-
poate. cipio („La început”), Cosenza, UH scrit-
tura & poesia, 1986, Zone marginali
(„Zone marginale”), Campanotto, 1991,
Odissea, Roma, Fermenti, 1994, Le nudità
Scena are nevoie provocanti („Goliciuni provocatoare”),
de tensiune Bologna, Sampietro, 1965, Giro del mon-
do („Ocolul lumii”), Napoli, Medusa, 1987,
O distanþã imposibil de împãcat, Tutte le direzioni („Toate direcþiile”),
un salut ce nu-i pentru noi, Roma, Empiria, 1988, Scritture conver-
o privire care apropiindu-se tãcut genti. Letteratura e mass media, Campa-
pare aproape sã ne strãpungã: notto Editore, 2005, Favole minime („Po-
nu putem întoarce spatele, veºti mãrunte”), Empiria Roma, 2006,
uneori cu un surâs de uºurare, Eventi diversi („Întâmplãri de tot felul”,
uneori aproape plângând Manni, Lecce, 2006.
de bucuria de a fi acolo încã.
Scena are nevoie de tensiune
învãluitã cum e de o ceaþã uºoarã, Încercarea
dar spre a face iarãºi vizibile de revitalizare
niºte chipuri ºterse în mulþime,
prin aceste locuri
a logosului
ar fi necesarã o mai precisã concentrare. Un discurs numai aparent forte, apt sã
Pe de altã parte Asta vã va îngãdui sã vã faceþi treburile disimuleze procesul devastator de slãbi-
e o lungã tãcere într-un mod mai chibzuit ºi fãrã re, la nivelul aperceptiv, al realitãþii striate
ºi sunt folosite culori contrastante. tulburare.
Un motiv fascinant în cioburi, devenite, astfel, inapropriabilã,
iar pentru a salva restul Culori reci se topesc în sonoritãþi imunã la cele mai rafinate antene ale sim-
Pe de altã parte acþiunea e minimã, þurilor noastre: iatã cum mi se livreazã po-
concluzia poate fi mereu amânatã. convingãtoare. mai mult, aparent nu existã, ezia lui Lamberto Pignotti, încã de la pri-
ºi totuºi trebuie reþinut cum o anumitã mul contact. Artist plastic ºi performeur,
realitate teoretician ºi critic activ de întâmpinare
Întâmplãri alternative Oameni ca noi care în spatele obiºnuitelor echivocuri încã de prin anii Cincizeci – de rupturã ºi
se desfãºoarã cum trebuie sã se de experimentalisme –, versul sãu pare tur-
Anumite lucruri nu vi le spun alte treburi În ce priveºte treaba asta
desfãºoare. nat / forjat în enunþuri zidite în granit –
aveþi de fãcut pe spirala violenþei ce continuã sã creascã,
Cu siguranþã e un motiv fascinant sau în piatrã -, de unde tonalitãþile saca-
iar anumite proceduri speciale nu trebuie sã se transforme în pâcle colorate,
sau poate neadaptat momentului, date de lespede înºiruite la vedere insoli-
fãcute publice suntem lãsaþi sã observãm din exterior
acela al avantajului unei pãrþi asupra tându-ºi cititorul. Asta nu înseamnã în nici-
din cauza secretului ce acoperã întreaga cu gura deschisã ºi limba afarã.
celeilalte un caz cã am avea de-a face cu o poeticã
afacere. Efectul e nespus de aiuritor
într-o alternanþã de culori la prima cât de cât tolerantã faþã de vreo indulgen-
Deocamdatã spectacolul e suspendat. pentru oameni ca noi care,
vedere întâmplãtoare, tã raþionalitate: ea rãmâne doar o iluzie,
Întâmplãri alternative sosiþi sã asiste plini de speranþe ºi de vise,
dar în schimb toate aceste lucruri egalã, în semnificaþie, cu iluzia opticã din
cu trecerea vremii devin oricum sunt incapabili sã participe direct.
îngrozitoare artele plastice ºi din fotografie, de data
programate. Detalii abia de recunoscut,
nu se aflã de fapt de cealaltã parte. asta spre a împinge, la un secund act va-
Poate fãrã rost: urme mai mult ori mai puþin manifeste,
Cealaltã parte suntem noi. lutativ, spre contrariul sãu.
dacã din întâmplare veþi trece prin faþã umbre când etalate, când ºterse,
nu ridicaþi nici ochii ca sã priviþi. se înfãþiºeazã ameninþãtoare cu o tot mai Poetica sa împãrtãºeºte ceva din expe-
Seara e pe cale sã se limpezeascã. mare recurenþã. rienþa absurd-beckettianã ori ionescianã:
Oricum se repun în discuþie O conotaþie obsesivã ºi dramaticã Un parcurs forþat corectitudinea gramaticalã nu anihileazã
cu o mare luciditate de gândire ce va fi luatã în consideraþie. emfaza, programaticã ºi insurgentã, rãs-
Plecând din nou aruncând cu zarul: colitoare ºi provocatoare ºi, pânã la urmã,
instrumentele ºi obiectivele, da, meritã imediat afirmat acest principiu,
cu scopul de a crea o ulterioarã impresie nu mai puþin criticã-opoziþionistã decât
dar la fel de îngãduit e a avea îndoieli protestul oricãrui slogan manifest. Eul
de lejeritate, graþie ºi poezie. Suntem încã aici cã gestul a primit pân-aici un bun rãspuns. poetic rãmâne, totuºi, un Subiect tare ºi
Suntem încã aici. E vorba de un parcurs forþat. asta îl distinge, cred, pe Pignotti de con-
Cu aerul cuiva care nu ºtie cum sã-ºi Niciun zmeu nu vã va împiedica pasul, generii sãi cata-moderni, însã nu-i redu-
umple timpul, însã dimineþile ce vor veni nu se anunþã ce nimic din antagonismul asumat. Per-
care simte cã intrã în inima unei radioase spectiva asupra realitãþii e a unui Subiect
probleme greºit puse, ºi mulþi ar putea sã râdã de voi pe la ce se ignorã pe sine, chiar dacã nu judecã,
care nu-ºi dã seama cã nu existã cale de spate. ci doar observã, ºi care îmbracã partitura
ieºire. Mâhnirea va începe sã înrãutãþeascã unui martor, a cuiva care, înãuntru, se sus-
Suntem încã aici, situaþia trage o clipã spre a-ºi expune impresiile ce
unde imaginea apare tot mai fragmentatã cel puþin pânã când, desfãºurându-se fie capãtã astfel forme aproape axiomatice.
pânã aproape sã se nege. în trãsãturi ale unei realitãþi scabroase, Actantul poetic e Actorul ieºit din scenã
Suntem încã aici, fie în abstracþii mai lirice ºi pure, ºi uzurpând Regizorul – divin ori creator
dar poate în afarã. turul nu va face pãrtaºi pur ºi simplu – expunând cu o detaºare
Asta nu înseamnã cã numai de-aici la locuri de peste mãri ºi þãri. trucatã opiniile sale ce vor sfârºi oarecum
se poate începe o nouã cãlãtorie. De-acum plecarea misterios în crude ºi acute amendamente
Neoavangarda În orice caz
suntem încã aici.
a fost amânatã la o datã neprecizatã. ale conºtiinþei noastre acuzând incongru-
enþa degradãrii.
italianã
8 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
n ION BUZERA

c ronica l iterarã
exerciþii de modestie
Cioran (modelul parþial „secreti- fãrã sã forþeze nota. Sunt ºi des-
zat”, parþial avuabil), care þâºnea tule locuri în care îi emuleazã prea
direct pe pajiºtile alpine ale cu- riscant pe cei de la care porneº-
getãrii omeneºti (sau, la fel de te, nefiind neapãrat cãlduþ. (Frag-
simplu, descindea în încãperile mentul de la p. 158 e ca o autoca-
luxuriant-jungiene ale psihismu- racterizare involuntarã.) Gândirea

A
ndrei Vieru s-a tradus lui), Andrei Vieru rãmâne la firul scripticã reuºeºte, uneori, sã se
singur în româneºte, observaþiei imediate. Cioran avea contamineze, în cel mai fericit
ceea nu poate fi decât ceva din ce spune eseistul de- mod, de cea muzicalã: iatã de ce,
lãudabil: Elogiul vanitãþii, Editu- spre Mozart: „Se considerã probabil, cele mai reuºite pãrþi ale
ra Humanitas, 2016, 216 p. A reu- uneori, nu fãrã motiv, cã Mozart cãrþii sunt cele care se referã la
ºit sã se „autotranspunã“ în limba ºi Puºkin þin de acelaºi tip de ge- marii compozitori. Aici (în referi-
maternã, având, evident, avanta- niu – genii ce ating Absolutul cu rile la Beethoven, Mozart ºi, mai
jul de a cunoaºte cel mai bine tex- uºurinþã ºi chiar nepãsare, genii ales, Bach) autorul este în ele-
tul-sursã. Titlul te invitã sã te gân- ale cãror fulguraþii te fac sã între- mentul lui, zburdã, pur ºi simplu,
deºti la o repunere pe tapet a unor zãreºti licãriri de dincolo de mor- prin spaþii platoniciene, de folo-
teme marginale, dacã nu direct de- mânt. Niciodatã un creator n-a sinþã proprie, dar transmisibile –
rizorii, în stilul multor autori conti- avut un atât de adânc sentiment din fericire – ºi cititorilor.
nentali de azi, care încearcã sã al zãdãrniciei. [s. m., IB: simili- Foarte bun, incitant în direc-
împleteascã (rezultatele fiind de o tudine evidentã!] Niciodatã un þia descoperirii temperamentului
mare varietate a nereuºitei) cinis- geniu n-a pãrut c-a atins perfec- indefectibil-artist al eseistului
mul chinuit ºi melancolia rãsufla- þiunea cu atâta iscusinþã ºi cu este fragmentul de la pp. 100-102,
tã, dezabuzarea neatentã cu îngri- atâta simplitate: o perfecþiune Despre dorinþa de a-i fi pe plac
jorarea ipocritã, narcisismul (tot- venitã parcã dintr-o altã lume.” lui Vodã: „Aºadar, o horã de
deauna minor) ºi apocaliptismul (p. 122) Chiar l-aº defini pe Cio- flauþi, un balet de harpe, o cirea-
mereu restant etc. Dacã nu reu- ran ca pe un Mozart al suferinþei. dã de piane… Duhnea a Coreea
ºesc sã învingã teribila gravitaþie Prin urmare, rolul lui Andrei de Nord de la o poºtã. Înainte sã
a banalitãþii (în înþelesul de efect Vieru nu este, nu mai poate fi acela mi-o spunã – nu era prea compli-
al scriiturii, nu de temã a acesteia, de a „depãºi” intransgresabilul, cat – ghicisem: „ªtiþi, este pentru
v., de ex., Jean Bessiere), aceºti ci, mãcar, de a confirma linia de ziua de naºtere a tovarãºului Ni-
gânditori (câtã frunzã, câtã iarbã) ereditate culturalã în care se în- colae Ceauºescu. Se va da pe
nu fac decât sã suplimenteze scrie. Nu de puþine ori, îl simþi post pe data de 26 ianuarie vii-
inutil ºi aºa mult prea încãrcata nesigur ºi nedoritor, parcã, în tor./ „Nu vin”, rãspunsei eu pe
Galaxie Gutenberg: „Numai cã, adâncul firii lui, de a excela: „Prin- negândite. (s. a., n. m., IB) Dacã
atunci când totul va fi disponibil tre inconvenientele ocazionale o subliniez, e doar fiindcã nu þin
– ºi e mai adevãrat în sfera culturalã ale trufiei, un loc special îi revine sã mint: nu dãdusem dovadã de
decât oriunde –, nimic nu ne va pierderii creativitãþii pe care or- nici un fel de curaj. Fusese un
mai trezi vreodatã vreo dorinþã, goliul o poate aduce cu sine, dar numai sã semnaleze anumite no- tre secole!) este, în astfel de con- simplu reflex, ca o tuse care te
oricât de vagã. E destul de proba- pe care vanitatea singurã n-o pro- duri problematice, intuiþii, obser- texte, mai puternicã decât expre- apucã atunci când te gâdilã ceva
bil ca proiectul Gutenberg sã voacã niciodatã.” (p. 118) Nu te vaþii legate de profesie etc. To- sia, dar nu în afara ei. Gândul pur, în gât.” (p. 101) Asta e. Sponta-
ducã – o, ironie! – la sfârºitul cãr- disconfortezã, dar nici nu te fra- nul capãtã, chiar ºi atunci când reuºit, puternic ofertant nu e de- neitatea moralã e cea care te uma-
þii, al literaturii ºi, în general, al peazã: „Deosebirea dintre vani- ideea ar putea fi dislocantã, iriza- loc exclus: „Dinaintea instanþe- nizeazã, mai întâi în ochii tãi, iar
scrisului.” (p. 59) Lãsând la o par- tate ºi orgoliu nu e, cred, nicãieri þiile unei dãri de seamã: „Ar fi plic- lor ce te transcend, sã vorbeºti absenþa ei, mai ales dacã e „cu
te cã nu sunt, totuºi, de acord cu mai vizibilã cu ochiul liber decât ticos sã trec aici în revistã moti- de modestie e o purã absurdita- repetiþie”, riscã sã te scoatã din
ce susþine autorul (am detaliat în în politicã. Majoritatea politicie- vele care împiedicã Instituþia sã te.” (p. 118); „Sã fii bogat nu este circuitul oricãrei valori, tocmai
altã parte de ce), aº formula astfel: nilor de azi se îmbatã cu apã rece. descopere adevãratele valori. o crimã, e doar o circumstanþã pentru cã te surpã ca individua-
tezaurizarea cunoaºterii nu îi stri- Dacã te uiþi (s. m., IB) bine, ei nu Adesea vezi veleitari ratându-ºi agravantã.” (p. 93); „sublim þie. O anumitã insistenþã pe epi-
veºte decât pe cei care nu vor sã cautã puterea; þanþoºi, se mulþu- mai întâi destinul de artist ºi alã- aproape indigest” (p. 83); „Artis- sod (care nu e de gãsit nicioda-
cunoascã. mesc cu aparenþa ei, care de turându-se apoi establishmentu- tul atent doar la gusturile epocii tã la modelul utopizat: pânã la
Andrei Vieru scrie în virtutea bunã-seamã le este de-ajuns.” (p. lui. De ce s-au poticnit aceºti ve- lui este – nici mai mult, nici mai urmã diferenþa de valoare literarã
unei modestii care contrasteazã 203) E adevãrat: slãbiciunile omu- leitari când au încercat sã înain- puþin – corupt. Aceastã formã de e ºi una de inteligenþã a instinc-
– fãrã intenþie, dar benefic – cu lui „forte” sunt puterile omului teze pe drumul artei? Tocmai din corupere nu rãmâne însã nicio- tului retoric) ne aratã, încã o datã,
cele expuse mai sus ºi care e ali- „slab” ºi invers. (Celor din ring le pricina dorinþei prea aprige de a datã nepedepsitã de generaþiile limitele acestui discurs.
mentatã de douã izvoare: unul lipseºte dimensiunea contempla- face parte din Sistem: când artis- care-i urmeazã.” (p.13); „Tãiaþi Dacã ar scrie mai concentrat,
conºtient, al doilea submers. ªtie tivã, „teoreticã”, a comentariului tul cedeazã ispitelor Administra- dintr-un text toate frazele fade ºi Andrei Vieru ar putea spera sã se
foarte bine cã e în trena unei for- propriu-zis etc., celor din afarã þiei, când se lasã sedus de cânte- toate cuvintele de prisos ºi veþi apropie de nivelul lui Cioran. Nu
mule de discurs impunãtoare, voinþa de acþiune concretã.) Într- cul de sirenã al Puterii, e bine sã obþine un text pus bine la adã- cred cã îl intereseazã, însã, aºa
glorioase, a cãrei împlinire deci- un fel, ai putea spune cã acest ºtie cã nu va rãmâne niciodatã post de orice privire.” (p. 158) ceva.
sivã e, de altminteri, opera unui autor te lasã în pace, nu vrea sã nepedepsit.” (p. 175) Fibra mora- Poate cã Andrei Vieru se compor-
compatriot. Spre deosebire de te „terorizeze” cu ideaþia lui, ci listului (moºtenitor al acelor ilus- tã premeditat în acest fel, adicã

de apariþie. Sã adãugãm din litera- aparã în urmãtorii doi ani. viaþa mea, dar sunt bucuros cã
Marin Budicã tura universalã pentru copii ºi ti-
neret douã cãrþi celebre: Sãgeata
Un profesionist autentic, pen-
tru care modestia se împletea ar-
am avut atâta vreme privilegiul
unei apropieri intelectuale ºi mo-
(Urmare din pag. 2)
neagrã (The Black Arrow), de monios cu sentimentul datoriei ºi rale de o calitate specialã ºi cã
ne-au unit în aspiraþia pentru po- Robert Louis Stevenson ºi Micul acela, rar la noi, al lucrului bine numele lui va rãmâne de neevitat
licentrism cultural, pentru ca va- lord (Little lord Fauntleroy), de fãcut, un coleg gata sã ajute la în cultura românã.
lorile culturale româneºti sã intre Frances H. Burnett, ambele apã- munca lipsitã de spectaculozita- Suntem împreunã, prietene, la
în dialog deschis, necomplexat, rute la Editura Aius. te dintr-o redacþie – a fost, spre revedere!
cu valorile culturii europene ºi Acestora trebuie sã le adãu- exemplu, redactorul a douã cãrþi
universale. gãm, ºi aici intervine nevoia mea excepþionale încredinþate Editu-
!
Dincolo de activitate publicis- de a mã gândi la viitor, aducerea rii Aius de Adrian Marino: Ole,
ticã curentã (în cazul lui Marin în literatura românã a unui autor Espagna! (1994) ºi Revenirea în
Budicã: Colocvium, director prof. la fel de celebru, în Europa cel Europa (1995), prezent pânã la
univ. dr. Marin Beºteliu, Mozai- puþin, ca Jules Verne, italianul ultimul numãr în echipa redacþio-
cul, redactor-ºef Constantin M. Emilio Salgari, pãrintele lui San- nalã a Mozaicului, de la tradu-
Popa sau Mileniu, director Valen- dokan, personajul cunoscut pu- ceri ºi recenzii (de mai mulþi ani
tin Dascãlu) rãmâne activitatea de blicului românesc din serialul ci- prezentând în premierã naþionalã
traducãtor a prozatorului. La în- nematografic omonim. Printr-un laureaþii premiului italian de pro-
demnul lui Marin Mincu, au apã- efort excepþional, ce poate fi apre- zã Strega) pânã la obscura, dar
rut la Editura Paralela 45, trei ro- ciat numai de traducãtorii cu ade- atât de necesara corecturã pe
mane importante ale marelui pro- vãrat specializaþi, Marin Budicã ºpaltul editorial. Atent ºi politi-
zator italian Alberto Moravia, tra- aduce în cultura românã Lumea cos cu toþi cei din jur, indiferent
duse din italianã de Marin Budi- lui Sandokan, un ciclu de 7 ro- de vârstã ºi poziþia socialã,
cã: Voyeurul (L’uomo che guar- mane, dintre care douã: Piraþii Marin Budicã ne va lipsi, rãmâ-
da) – 2003, ediþia a II-a 2005, Eu ºi din Malaezia ºi Misterele jun- nând de neînlocuit.
el (Io e lui) – 2004 ºi Viaþã interi- glei negre au apãrut deja la Edi- Eu mã despart de un prieten
oarã (La vita interiore) în curs tura Aius, celelalte 5 urmând sã de o viaþã, adicã de o parte din

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 9


n ADRIAN BODNARU

poeme
b eletristicã

***
Dupã prânz,
De câte ori ne vedea tineri, avea 36,8 grade la umbra terasei,
ne amintea cã în vremurile bune temperatura la care cãmãºile se simþeau
fetele se aºezau turceºte în apele lor,
pe scaunele cu un singur picior, chiar dacã începuse sezonul gripelor
ca margaritele în pahare, ºi cãzuse preþul la zborurile calde.
iar dupã ce barmanii le puneau
câte o aurã din lime,
prefãcându-se în pictori de biserici, ***
îl prindea fiecare duminicã,
înainte de slujbã, Am fost odatã într-un taxi
rugându-se unui cercel, care-ºi vãrsase benzina în numele
pe canapea. libertãþii –
o camerã într-o vilã galbenã
Atunci, dintr-un numãr de telefon cu douã etaje unul dupã altul,
scris pe spuma ºampaniei pe Dunãre.
i se nãºtea pe loc
o sorã sãnãtoasã, Când deschidea el fereastra,
de parcã Dumnezeu ar fi avut vreodatã microfoanele se cãlcau în picioare
ac pentru interviuri În serile cu vânt în faþa stopului care nu dãdea rest
de cravata lui. ºi trebuia sã dãm televizorul încet, invita la el toatã lumea niciodatã la lunã.
de la dreapta la stânga. ºi pe câteva minute de furtunã
lua cât sã meargã Eram atât de nedormiþi,
*** N-am stat degeaba nici atunci douãzeci ºi cinci de ani încât roºeam atingându-ne unul altuia
în timpul cursei: cu taxiul. pieptul,
De când se purtau din nou fiind cei mai puternici în faþa perdelelor, deºi ne îmbrãþiºaserãm de-atâtea ori.
sacouri la douã rânduri, am tãiat salteaua Cei mai în vârstã îºi amintesc ºi azi
o iubitã îi cususe roþile ºi-am numãrat pânã dimineaþa canistre de Crãciunul când a viscolit puternic Nu credeam nici cã într-o dimineaþã
unei maºini de jucãrie în locul nasturilor, ca sã ne vinã somnul; dupã miezul nopþii: ne va lãsa, în sfârºit, sã plecãm,
ca sã ajungã mai repede la ea. a doua zi ne-am trezit acasã. îºi împodobise plopii fiindcã se terminase de asfaltat
cu beculeþe ce se ardeau faþada ultimei clãdiri
Nu se ºtia fãrã sã clipeascã. de pe drumul spre casele noastre
dacã au un bãiat împreunã, *** ºi nimeni nu ne mai putea face conturul
dar nasturele din dosul hainei cu creta
îi rãmãsese cu siguranþã cel vechi, Dura mult sã se întoarcã dupã *** decât în picioare.
fiindcã numai jucãriile foarte scumpe o noapte –
aveau roþi de rezervã, dacã primea flori la ieºirea din bar, Toatã vara ne þinuse în bar
iar vremurile erau grele pentru toþi: trebuia sã le punã povestindu-ne cum fiecare iubitã a lui ***
dacã trecea pe lângã mese, în vasul de expansiune al taxiului, îºi trecea palmele peste tãlpi
vinul alb se mototolea dupã primul ºi nemaigãsindu-se maºini dupã ce-ºi înãlþa ciorapii de mers pe ªtiam cã e îndrãgostit
cuvânt. cu motorul în spate, mare; dupã taxiul pe care-l comanda la plecare:
ºoferul trebuia sã-l ducã în marºarier, cum se încãlþa sigurã cã nimic de la el înalt cât sã nu i se topeascã niciodatã
Era iubit de se deschideau în faþa lui sã nu-i striveascã albinele din buchet nu va fi gãsit pe fundul pantofilor zãpada
ferestrele dormitoarelor cu capota. când vor ciocni cãpitanii în larg; de pe caseta luminoasã.
ºi simþea puþinã dragoste de la fiecare, ne spunea cum batistele i se cãþãrau
pe drum. *** pe marginea buzunarului de la rever κi lua iubita cu ochi de culoarea
Pe vremea când se câºtiga din filme, ºi rãmâneau pe uscat, ºemineului
plantase doi plopi în faþa ferestrei, de mânã cu ochiul stâng ºi glezne ca plaja
*** atât de aproape unul de altul, ce le promitea îngheþatã. de mijloc,
încât, iar noi ne grãbeam sã-i aducem
De ziua lui, în doar câþiva ani, Timpul trecuse uºor, în zona temperatã
dormeam mult ºi bine cu toþii, coroanele li se împreunaserã singure. de parcã nopþile s-ar fi cãutat de becuri de unde ne tragem cu toþii
semn cã nu va îmbãtrâni. prin taxiuri periuþa de dinþi
ºi un pahar cu picior;
se îndreptau prea încet
spre uºa deschisã.

***

Semãna atât de mult


cu oricare bãrbat
sau femeie din bar,
încât, într-o searã,
dupã ce nu-l recunoscuserãm
la masa noastrã,
a început sã ne spunã secretul sãu
dintotdeauna:
în adolescenþã
arsese amprentele bãtrâneþii
cu un reºou pe care cafeaua
se ridicase pe vârfuri
privind tavanul înalt ºi palid
ca buzele rãsãritului,
apoi dãduse în foc dupã el
ºi cãzuse din picioare
seceratã de dragoste.

A doua zi,
bãtrâneþea ieºise din taxi
cu paºaport diplomatic învechit
în zaþul pe care chiar el
îl primise în urnã.

Din volumul Cidul Berlinei,


Cozo - hARTA. Teritorii portabile în curs de aparitie la Editura Aius

10 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


legate de fragilitatea fiinþei naþi-
n GABRIEL COªOVEANU onale, preschimbându-le în te-
meri legate de fragilitatea fiinþei
ei. Bolile, neîmplinirile, crizele de

Doctor în domeniul deziluzionare creºtere au evoluat cam la fel ºi


sub presiunea aceloraºi factori
perturbatori. Neliniºtile, traume-
le, accidentele istorice, spaimele

R
ecent, lui Eugen Ne- coerente conteazã, ºi nu rumoa-
grici i s-a decernat de rea creatã în jurul unui asemenea fiinþei naþionale au secretat toxi-
titlul de Doctor Hono- efort deconstrucþionist, neobiº- ne sau stimulenþi specifici care
au înrâurit, neînchipuit de mult ºi

s er pentine
ris Causa al Universitãþii din Cra- nuit la paºnicul mioritic. De ace-
iova, ca recunoaºtere a meritelor ea autorul simte nevoia sã preci- pânã în articulaþiile lui profunde,
sale academice ºi literare, toate zeze, cunoscându-ºi bine publi- fenomenul literar românesc”.
din categoria excelenþei ºi exem- cul: „Nu aº dori ca acestei cãrþi Sintezã a temelor „sensibile”,
plaritãþii. Legat intim de oraºul sã i se atribuie intenþii denigra- densã ºi ispititoare ca scriiturã,
nostru, prin datele CV-ului, dar ºi toare. Nãdãjduiesc sã se obser- exactã ca un tom american ºi ex-
afectiv, prin natura sa eminamen- ve cã obiectul analizelor este re- presivã pe fiecare segment, aspru-
te empaticã, profesorul ºi-a con- alitatea psihologicã a unei lite- încordatã ºi totuºi atât de înþele-
tinuat cariera la Bucureºti, rãmâ- raturi care a trebuit sã supravie- gãtoare, Iluziile literaturii româ-
nând cãlãuzitorul, sfãtuitorul ºi þuiascã în aerul toxic al unei isto- ne va fi reþinutã, foarte probabil,
prietenul tuturor celor pe care i-a rii nenorocite”. drept cartea de atitudine din ul-
avut studenþi, doctoranzi sau Totuºi, criticul se grãbeºte sã timele decenii, un bun public ela-
confraþi de breaslã. Aici îi inclu- adauge, element recurent ce îl
dem ºi pe scriitori, acea specie ca fereºte de posibila acuzaþie de
ºi imposibil de sfãtuit, de care s- radicalism, faptul cã este de înþe-
a ocupat acribios profesorul, atât les, la un popor mereu în cãuta-
de acribios încât sinteza sa Ilu- rea albiei sale, apetitul pentru fi-
ziile literaturii române, exerci- guraþie care sugereazã monu-
þiu de amarã luciditate ºi dãruire mentalul ºi durabilitatea, dãi-
criticã, a pãrut unor producãtori nuirea ºi respectabilitatea. Toa-
de literaturã o formã de demante- te vocabulele se explicã psiholo-
lare a statuilor lor. Dar ce altceva gic ºi istoric, traducând reflexele
este critica decât o scrutare ne- locuitorilor unei cetãþi asediate, volum care debuta cu sublinie- sivã ºi repetabilã la fiecare gene- borat de om revoltat rafinat în ca-
miloasã în oglindã, a miturilor doritori sã iasã din timpul profan rea decalajelor ce ne situeazã, raþie”. În atare mod se propune binetul de lecturã, care-ºi plãteºte
personale ºi ale tribului, decât un pentru a dobândi însemnele no- oricum ai da-o, printre nou-ve- abordarea pentru cel ce încearcã datoria eticã pe care o resimþea
necontenit foraj de sine ºi o revi- bleþei atemporale prin bunuri spi- niþi. Acum, fãrã opreliºti, Eugen sã-ºi imagineze evoluþia dome- faþã de sine ºi faþã de studenþii
zuire de ierarhii, unele poate fal- rituale, ca în scenariul antropo- Negrici duce subiectul la cota niului. De aceea este amendatã sãi. ªi faþã de confraþi.
sificate sau distorsionate în tre- logic trecut în liric de Arghezi în spusului întreg, schimbând ºi opinia lovinescianã a opoziþiei Dacã punem la socotealã ºi
cutul deloc îndepãrtat? Oricum, Testament. Devine instructiv perspectiva: nu într-un autor sau tradiþionalism/modernism, aptã incursiunile demistificatoare, la
practic, pentru noi, unii, nu exis- când un profesor, ºi nu un free- într-o grupare criticã e de gãsit sã provoace un net impas epis- fel de acid-atente, din Emanci-
tã nume al zonei care sã nu fi fost lance writer, dã o istorie literarã, ceea ce provoacã, periodic, re- temologic, în sensul cã termenii parea privirii. Despre bineface-
amprentat, într-un fel sau altul, pentru cã-ºi poate exploata expe- gândirea tradiþiei, ci în instinctul nu se gãsesc în acelaºi câmp se- rile infidelitãþii, tot pe tema feri-
de personalitatea concomitent în- rienþa didacticã, care-i revelã le- endemic al lãudãroºeniei. Unul mantic ºi, chiar de la prima ochi- rii de idolii populari pentru
vãluitoare, ironicã ºi severã, la o gãtura între creatorii de canon ºi dintre meritele majore ale demon- re, se descoperã o contiguitate adormirea conºtiinþei critice, ob-
adicã, a pãrintelui Expresivitãþii consumatorii lui: felul cum se straþiei este cã nu întârzie pe te- de sfere, lucru vãzut chiar de þinem portretul unui savant care
involuntare. scrie la examene diverse (ca, de renul acesta al explicaþiilor ce ar mentorul Sburãtorului. nu a locuit niciodatã în turnul de
Parcurgând Iluziile...., operã a pildã, cel de admitere la Litere) contura o identitate psiho-etni- Dacã nu înþelegem cã un critic fildeº. Un Doctor Honoris Cau-
unui om care va fi avut ºi el iluziile despre Eminescu, paralizant de cã aparte, ºi nu în tonuri pastela- este înarmat ºi combativ – ceea sa pe cât de nobil în silueta ºi
lui, dar le-a tratat la vreme (mai definitiv, are de ce sã-i neliniº- te (asta þinea de competenþa unui ce nu e obligatoriu pentru un fic- ideaþia sa, pe atât de beligerant
puþin una, am zice, privind râvna teascã pe specialiºtii care se vãd D. Drãghicescu, a cãrui Din psi- þionar, purtat, îndeobºte, de stea- când vine vorba de legãnãri co-
de a crede, totuºi, în ceilalþi), pri- concuraþi ºi, de regulã, învinºi, hologia poporului român rezis- ua sa orbitoare –, riscãm sã in- mode în adorarea sinelui. Un
ma impresie este cã nu pare pro- de cãtre un generator paralel de tã ºi astãzi, prin detaºarea discur- trãm în zona neputinþei interpre- Doctor care, ºi ieri, ºi azi, face elo-
dusul culturii noastre, ci al unui tactici ale omologãrii, ºi anume sivã), ci ajunge iute la altitudinea tative, care, acumulând laºitãþi, giul subiectivitãþii, descompu-
spaþiu occidental cu trecut bogat unul al închiderii. Tendinþa uni- cunoscãtorului în adâncime al ezitãri, clientelisme, traume, bas- nând-o în factori primi, pentru a
în autoevaluãri fãrã menajamen- cizãrii ºi slaba prezenþã în cursã a fenomenului (mãrturie stau, prin- culeazã în patologia psihismului se vedea care ingrediente dãu-
te, incomode pentru vulgata bu- luciditãþii în raport cu mult mai tre altele, cele douã volume de individual, sub forme neplãcute neazã unei intelectualitãþi salu-
nului cetãþean, dar utile, totdeau- simpatica exhibare a sentimente- pânã acum din Literatura româ- auzului, darmite sistemului, cãci bre. Pentru cã, s-o recunoaºtem,
na, ca vaccin. Din mai multe punc- lor naþionale (vezi sintagma „poet nã sub comunism, mare atrãgã- sunt decelabile în fragmente miºunã, ºi în medii care ar fi tre-
te de vedere ni-l cheamã în minte, naþional”) creeazã condiþiile în toare de antipatii, mai ales din avântate (spre pildã, cu vector buit ferite, natural, de parazitari,
de pildã, pe Allan Bloom, cu a sa care se poate evidenþia caracte- partea optzeciºtilor): „Singura naþionalist-revanºard) ce pot pe- o mulþime de insalubri, uniþi prin
Crizã a spiritului american (The rul atipic al literaturii noastre, ca soluþie care ne rãmâne este ace- netra ºcolile ºi universitãþile: me- maniacalitatea retoricii unui dis-
Closing of the American Mind): ºi lipsa ei de organicitate. ea de a înþelege istoria literaturii lancolie regresivã, nevrozã de curs care începe, ca un fãcut, cu
acelaºi patos rece, de clinician, La un moment dat, demersul române ca pe o luptã cu factorii transfer, delir de persecuþie ºi eu, supremul. De asta existã doc-
aceeaºi directeþe spãlatã de po- lui Mircea Martin a inventariat ºi extrinseci ei pentru impunerea obsesie paranoicã. Dacã luãm în tori, unii veritabili, pe lume, ca sã
doabe retorice, rezistând prin ten- descris nu foarte comod un nu- autonomiei esteticului ºi ca pe o considerare începuturile noastre, vindece teribila maladie de a te
siunea ideii, aceeaºi, în fine, sete mãr de probleme care definesc un confruntare, de-a lungul timpu- sub semnul închegãrii târzii ºi crede nec plus ultra. ªi de aceea
dezesperatã de însãnãtoºire a na- profil paradoxal aproape al unei lui, a esteticului cu nonesteticul. tensionate (discutãm de sindro- îl preþuim ºi îl simþim foarte aproa-
þiei prin ex-punerea mecanismelor culturi mici care-ºi viseazã mãre- Desele momente de hiatus ºi de mul „zidului neisprãvit”, aºadar pe de noi, craiovenii, pe profeso-
deformante. Sigur cã volumul sa- þia (G. Cãlinescu ºi „complexe- bulversare determinate de inter- de un soi de blestem al începu- rul Eugen Negrici, care ne-a fost
vantului american vizeazã alte re- le” literaturii române). Dar asta venþia factorului istorico-politic tului continuu), anumite conjec- baci în scuturarea de podoabe pe
alitãþi ºi pledeazã pentru elite, la se petrecea în 1981, când exista o ori de virulenþa acþiunii ideolo- turi nu mai par deloc exagerate: care, cine ºtie, s-o fi întâmplat –
urma urmelor, detectabile în uni- cenzurã activã, ºi oricum ne mi- giilor au fãcut din factorii distur- „De la naºterea ei, literatura ro- vârsta fragedã de odinioarã, deh!
versitãþi, dar, încã o datã, ceea ce rãm cum a putut fi publicat un bativi extrinseci o prezenþã agre- mânã modernã a preluat temerile – sã credem cã le meritãm.
apropie demersurile se gãseºte în
combinaþia dintre observaþiile pro-
fesorului de-o viaþã, actant deloc
pasiv în ceea ce evocã imperso-
nalizându-se, ºi reacþia „castei”
sale. Atâta doar cã aici avem date-
le receptãrii lui A. Bloom, al cãrui
succes uriaº a pãrut unor confraþi
„nedemn” de infraspecializarea
cuvenitã unui scholar, ºi puteam
bãnui reacþia publicului românesc,
care ar trebui, oricum, sã fie aler-
tat la maximum de faptul cã s-au
copt vremurile pentru a se rosti
rãspicat cã, de pildã, „falsul mira-
culos al lui Cãlinescu” a generat
un val de entuziasme critice „de
parcã totul s-ar fi desfãºurat la noi
firesc, ca în cutare sau cutare cul-
turã occidentalã”.
Pe cât este de limpede cã fie ºi
numai titlul opului îi scandalizea-
zã pe defensorii canonului actual
(la care, normal, au contribuit), pe
atât de neclar pare modul în care
vor reacþiona, pentru cã replicile

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 11


o Academie întoarsã pe dos
D
e-a lungul câtorva zeci zent în operele scriitorului. Aici, bit pânã-n pânzele albe de spec- tanþi la „revoluþie”, intrã în sediul
de ani ºi al câtorva în acest univers, eroul (sã-l nu- tacolul dezgustãtor pe care ha- Prefecturii, în timp ce Valentina,
proze remarcabile, Ni- mim ºi astfel...) se împarte între zardul (?) mi l-a adus în faþa ce-l înlocuise pe soþul ei, rãmâne
colae Pârvulescu ºi-a format un literaturã ºi dragoste, aceasta din ochilor chiar în prima orã de în primul rând al contestatarilor
stil scriitoricesc personal, indivi- urmã consumatã la modul idilic, libertate.” (subl. în text). Este un „cu icoana Maicii Domnului în
dualizat, ce îi guverneazã ºi or- convenþional ºi rigid, în spiritul „memento” despre evenimentele braþe”, privind uimitã cum „o lio-
doneazã creaþia. Prozator instruit epocii evocate. „Romanul de dra- de atunci, din Bandava, ce con- tã înfricoºãtoare de oameni în-
la ºcoala marilor scriitori ºi a ope- goste” se sfârºeºte însã brutal, stituie clar o paginã de istorie cepuserã sã dea din coate pen-
relor lor fundamentale, de la pri- ºi eroul, bineînþeles, suferã. adevãratã. tru a intra cât mai repede în Pre-
mul sãu roman cu incipit tolsto- Urmãrind firul narativ, etapele Miºcarea „popularã”, ce des- fecturã. Cred cã nici turcii dupã
ian, Aniversare, la ultima sa urmãtoare ale devenirii protago- cãtuºeazã energii, provoacã evi- ce a cucerit Mehmed al II-lea
scriere cu final (mircea)eliadesc, nistului sunt expediate alert ºi dent o vânzolealã nemaipomeni- Constantinopolul nu s-au în-
l ecturi

recte proza de faþã, autorul eta- secvenþial, mai ales cã ele au con- tã. Stilul, comunicarea, în aceste ghesuit la pradã într-un aseme-
leazã o operã considerabilã dar stituit momente importante ale pagini devin necesarmente aler- nea hal.”. Vasile Budin devine
nicidecum încheiatã: operã închi- vastului scenariu epic care înglo- te. Aproape toþi aleargã dupã membru în Comitetul Judeþean
sã în propriul sãu stil – care se beazã întreaga creaþie romanes- negoþ, dupã aranjamente ce ge- FSN, trece apoi la partidul politic
confundã cu creatorul însuºi. cã a lui Nicolae Pârvulescu: pre- nereazã câºtig: împrumuturi, „emanaþie” a feseneului. Dupã
Cãci, dupã cum exprima Roland mii ºcolare, facultate, repartizare tranzacþii, comercializãri ... În vol- alegerile din „Duminica orbului”
Barthes, „imagini, un debit ver- suntem tentaþi, chiar obligaþi, sã în învãþãmânt, debut editorial... bura evenimentelor este prins este instalat prefect în Bandava.
bal un lexic se nasc din trupul ºi cãutãm în/ sub titlul de tip oxi- Se îndrãgosteºte brusc ºi ireme- deopotrivã ºi protagonistul. Este Ca prefect „s-a descurcat foarte
din trecutul scriitorului ºi devin moronic al romanului simbolisti- diabil de Valentina Lupºan, stu- ales prin vot democratic directo- bine”. Pãrerea Valentinei despre
treptat înseºi automatismele ar- ca lui, ca ºi haina lui contrastant- dentã în anul al IV-lea la Farma- rul liceului, soþia sa Vali, fire pu- Budin e demnã de reþinut: „deºi
tei sale”. ªi stilul prozatorului oponentã ºi parodicã. „Acade- cie în Bucureºti, „crescutã în ternicã, voluntarã, devine pene- a riscat mai puþin, s-a ales de pe
nostru este, dupã expresia ace- mia” lui Nicolae Pârvulescu este casã de zarzavagii”. Personaje- þistã, reprezentanta acestui par- urma revoluþiei cu de zece ori
luiaºi Roland Barthes, „strãluci- „agramatã”, ºi acesta devine epi- le feminine au, în acest roman, un tid în CPUN. Foloseºte deplasã- mai mult decât cu ce ne-am ales
rea ºi închisoarea” lui; e acea tetul definitoriu al epocii ºi lumii plus de personalitate. Fireºte, rile „politico-propagandistice” noi amândoi la un loc”. Prefec-
„ecuaþie care uneºte intenþia lite- pe care le strãbatem ºi pe care le urmeazã cãsãtoria, naºterea fiu- prin judeþ ºi ca sã gãseascã – ºi tul ia în posesie, ca mare revoluþi-
rarã ºi structura carnalã a auto- radiografiazã romanul scriitorului lui Mircea etc., pentru ca, odatã gãseºte – „spaþii” corespunzã- onar ce a fost, o clãdire cu restau-
rului”, aflat „în afara pactului care bãndãvean. Din Academia anti- ajuns, prin concurs, profesor ti- toare pentru a deschide filiale ale rant la parter, transformând apoi
îl leagã pe scriitor de societate”. cã greacã nu a rãmas, aici ºi tular de literatura românã la Li- deja proiectatei farmacii „ROVA” etajul în hotel. Clãdirea aparþinea
Dovadã, ºi acest ultim roman al acum, decât agramarea, aºa cum ceul Electrotehnic nr. 1 din Ban- – primele silabe de la Roºianu unui etnic german, Walter Baier,
scriitorului bãndãvean, Academie din meditaþia anticã, destinatã dava, lumea ºcolii ºi a oraºului Valentina. E o formã de detaºare ºi era un imobil neretrocedabil.
agramatã (Editura „Autograf cunoaºterii ºi aprofundãrii sen- sã se desfãºoare cu largi deschi- a ei de existenþa naratorului. Aces- ªtia Vasile Budin ce face. Cãci,
MJM”, Craiova, 2017), dedicat surilor existenþei, a rãmas doar o deri narative. ta predã romanul la care lucrase afirmaþia naratorului: „Colegii ei
nepoatei sale Eva Sophie. O formã oarecum proletarã, dureros Dacã în prima parte a romanu- cu febrilitate directorului editu- (ºi ai mei, dar într-o mãsurã mai
scriere care este, încã, acaparatã parodicã, o caracteristicã a lumii lui, concentratã îndeosebi pe re- rii, care îl va tipãri în tiraje foarte micã) de îndrãznealã ºi eroism
de obsesia totalului ºi consolidea- acesteia: o modalitate folositã de memorarea iubirii romantice ºi mari ºi va aduce câºtig serios s-au repezit sã prindã asemenea
zã imaginea unui creator mereu cadrele didactice, umilite din toate platonice a naratorului pentru pentru autor. Sunt multe ºi inte- spaþii, cât mai mari ºi cât mai
ispitit de acesta. pãrþile, pentru a supravieþui. Daniela Ispas, naraþiunea curge resante paginile dedicate scrisu- bine situate, în Bandava.”
Prin temele pe care le subsu- Trama epicã a romanului este lin, aproape molcom, cu puþine ºi lui ca „meserie”, lucrului la ro- Simptomaticã ºi demnã de re-
meazã, frontal sau tangenþial, grefatã pe aduceri aminte ºi con- fireºti sincope, într-o a doua par- manul început de mai mult timp þinut e traiectoria inginerului Pâs-
aceastã ultimã prozã poate fi con- semnãri ale eului narator (care nu te a prozei, ce are în atenþie eve- ºi acum încheiat, în care prelua ºi laru, cel care-i jecmãnea pe elevi
sideratã un cumul de tip germi- este ºi autorul!!) de-a lungul unei nimentele din decembrie ’89 din retopea destule din paginile tãia- ca sã-i promoveze la bac. Ajuns
nal. Ea cuprinde, în mare, germeni existenþe ºi despre ea. Protago- Bandava, textul se grãbeºte, se te de cenzurã din cele douã ro- mare revoluþionar pe uºa din spa-
ce au dat roade în creaþii ante- nistul prozei, Viorel Roºianu, învolbureazã, fraza curge preci- mane ce-i fuseserã respinse la te (efectiv) a prefecturii, a termi-
rioare sau pot rodi în viitoare înzestrat cu darul ºi patima reme- pitat, topica ei devine în mod ne- publicare. Cu banii luaþi pe carte nat Facultatea de Drept prin stu-
opere literare. E un roman al for- morãrii (e beneficiarul unei me- cesar atipicã, stilul personal al – 400000 de lei – ei cumpãrã spa- dii la distanþã, a luat lecþii de lim-
mãrii unui individ, un roman so- morii înspãimântãtoare!), îºi fo- autorului calându-se pe vâltoa- þiul destinat farmaciei, care le fu- ba englezã, „s-a dedicat politi-
cial ºi al „tehnicii” de parvenire calizeazã la început spoturile au- rea acelor evenimente. Partea a sese repartizat. Cu alþi bani mai cii ºi a prins din 1990 pânã as-
socialã (în genul „ciocoilor” tobiografice îndeosebi cãtre vre- doua, mai bogatã, dezvãluie ºi cumpãrã o casã, mare, spaþioasã. tãzi trei mandate de deputat ºi
noi...), un roman al ºcolii ºi al lu- mea anilor de liceu, ºi apoi a tim- adevãrate drame, ca ºi refulãri, Naratorul însuºi se viseazã direc- patru de senator, plus vreo doi
mii profesorale, un roman al ma- purilor prezente ale naraþiunii. E scoase acum la ivealã, pe care le tor de editurã, ºi protagoniºtii sau trei ani de ministru al trans-
rilor miºcãri sociale (vãzute mai de la sine înþeles cã scrierea e poartã cu sine personajele. In- pun în discuþie, cu sora Florina porturilor. Cred cã este singu-
ales în consecinþele lor), un ro- pronunþat homodiegeticã. Între- stanþa auctorialã depãºeºte ºi ºi cu soþul ei Victor, viitoarea de- rul bãndãvean care are case în
man al creatorului ºi al procesu- gul demers narativ e declanºat de demascã poncifele manipulatoa- valorizare a leului. Vor cumpãra patru localitãþi din România ºi
lui de creaþie, un roman al trecerii o întâlnire aniversarã: o genera- re, persistente în mass-media, casa unde sã deschidã policlini- douã din Spania. Descoperite
ºi/ sau al dãinuirii – ca individ þie (de elitã) de absolvenþi ai Li- despre acele momente de rãscru- cã. Porunca este: Îmbogãþiþi-vã!! pânã acum, fiindcã s-ar putea
apartenent ºi reprezentativ toto- ceului Electrotehnic nr. 1 din Ban- ce a istoriei. ªi ºi dupã aceea. Aflat Pentru cã „în capitalism averea sã mai aibã câteva pe cine ºtie
datã pentru o umanitate etc. dava sãrbãtoreºte 40 de ani de la la început în primul rând al co- genereazã putere”!!! unde.”.
ªi nu numai atât. El poate fi încheierea studiilor liceale. Sunt loanei de manifestanþi, în decem- Trama epicã reliefeazã câteva Dacã, iniþial, Academia agra-
interpretat drept un roman „cu secvenþele care deschid ºi închid, brie ’89, îndepãrtat ºi înlocuit traiectorii existenþiale semnifi- matã nu se arãta a fi un roman
cheie”, dar cheia, odatã admisã ca într-o cochilie existenþialã, ro- apoi de rãzbãtãtoarea Valentina, cative, ºi acesta e încã unul din politic, proza devine un roman
ca fiind existentã, a fost aruncatã manul. soþia lui, naratorul urmãreºte marile câºtiguri ale romanului. politic, o radiografie seacã ºi
de autor pe fereastrã: gest de fi- În primele pagini – substanþi- dintr-o cofetãrie aflatã la etajul Vasile Budin, profesorul de fizi- dreaptã a societãþii româneºti mai
reascã modernitate. Dovadã, ti- ale – ale volumului, naratorul co- unei clãdiri din centrul Bandavei cã ºi colegul naratorului, este vechi ºi, mai ales, noi.
tlul scrierii: Academie agramatã. boarã în timp, în vremea studiilor miºcãrile mulþimii ieºite sã de- printre primii care, aflat în rândul
Substanþa epicã ce ar justifica sale liceale. Protagonistul, Viorel monstreze. Vestea cã „a fugit ti- din faþã al coloanei de manifes- n Florin ªindrilaru
prozei acest titlu e firavã, insufi- Roºianu, îºi împarte existenþa în- ranul” scoate din case ºi pe alþii,
cientã chiar. Liviu Morenci, elev tre pasiunea pentru carte – e mai cuminþi, dar curioºi. La ieºi-
dintr-o clasã de excepþie a Lice- „olimpic” la fizicã ºi apoi la româ- rea în stradã a unui puhoi de oa-
ului Electrotehnic nr. 1 din nã – ºi cea pentru Daniela Ispas, meni când au auzit cã „dictatorul
Bandava – mediul ºcolar, didac- colegã de liceu. Sunt preocupã- a fugit”, naratorul gloseazã reto-
tic, e precumpãnitor ºi în scrie- rile ºi dragostele anilor ’60, când ric: „«Unde au fost oamenii aceº-
rea aceasta a autorului – demon- universul ºcolar, mai ales cel li- tia în timp ce Vali m-a rugat din
streazã cu argumente imbatabile ceal, era un univers închis ºi par- adâncul sufletului sã-i cedez
cã lucrãri considerate ca modéle, cã atemporal. Distracþia, pentru locul în primul rând al co-
apãrute sub egida Academiei, fete mai ales, pe atunci însemna loanei?» m-am în-
confundã sensurile a douã locu- flecãreala sau filmul. Un univers trebat în forul meu
þiuni. Deci „academia” e „agrama- cu adolescenþi care, în colectivi- interior, ca dupã
tã”. O primã concluzie e realã ºi tate, se comportã foarte matur câteva clipe sã-
serioasã, ºi anume ideea cã ºcoa- totuºi: personajele exceleazã în mi rãspund: «ªi-
la a însemnat ºi înseamnã dobân- autocontrol ºi autocenzurare, au vãzut de treabã;
direa unor metode de cercetare, inabil mascate prin dialoguri au tãiat porcul, l-au
scormonire laborioasã, sete de lungi ºi aproape neverosimile din pârlit pe îndelete ca sã
cunoºtinþe ce trebuie însuºite, cauza excesului lor de seriozita- iasã ºoriciul bun, l-au ju-
interpretate, folosite. Iar tinere- te. Îndeosebi autorul stãpâneºte puit, l-au sfârtecat, i-au
tul a avut ºi are preocupãri fru- aici arta de a „lungi” secunda, de mâncat pomana ºi dupã ce au
moase ºi înalte, care incumbã a face disecþie, pur ºi simplu, pe auzit cã a fugit tiranul, s-au gân-
desigur ºi responsabilitate. Dar momentul trãit. Lumea reînviatã dit sã treacã ºi ei «pe la revolu-
în ce mãsurã ar fi indicatã, ar fi prin evocare de narator este Ban- þie», ca personajele lui Caragia-
justificatã ideea expusã mai sus dava acelor ani ºi împrejurimile le. Mãcar acelea au avut grijã
sã dea titlul unui roman vast, tin- oraºului, areal geografic de tip sã se îmbrace frumos.»”. ªi s-a
zând cãtre atotcuprindere? ªi existenþial ºi spiritual (atot)pre- ridicat imediat de pe scaun „scâr- Cozo - hARTA. Teritorii portabile

12 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


n MARIA DINU

Centenarul Dada (1916-2016)


în versiune craioveanã
tã de Vladimir Panã, invitatul de avangardiºtilor ºi nostalgic al aspirã la evadarea din limitele
onoare ºi fiul celebrului avangar- unei legãturi de grup similare. Pla- propriei fiinþe ºi la moarte, ca re-
dist. Textul e dedicat postfeþei sat în proximitatea poeticii gene- cãpãtare a puritãþii originare,
Petriºor Militaru, Luiza Mitu semnate de Saºa Panã, Insurec- raþiei „Albatros”, ce preluase dupã o cãlãtorie iniþiaticã „prin
(editori), Centenar Dada. Caie- þia de la Zürich, care însoþea pla- anumite trãsãturi avangardiste, le ape, prin vise, prin sine însuºi”.
tele Simpozionului Naþional cheta Primele poeme cu versuri- ilustreazã într-o viziune personalã Fãrã sã minimalizeze sau sã

l ecturi
„Craiova ºi Avangarda Euro- le lui Tzara scrise între 1912 ºi în volumul de debut, Izobare supraliciteze faza de creaþie din
peanã”, Editura Aius, Craiova, 1915, pânã la plecarea în Elveþia. (1946), celelalte cinci fiind publi- adolescenþa lui Tzara, de pe vre- tiºti emigraþi în Elveþia, ce perfor-
2017. Placheta apãrea la Editura Unu, cate la mai bine de cinci decenii. mea când se afla în România, Ni- mau alãturi de Tzara, posibil pri-
în 1934, demers reconstituit de În cadrul secþiunii Dada Est, colae Tzone – celãlalt invitat de mele studii apãrute la noi despre

Î
ntr-o anchetã a revistei Ra- Vladimir Panã prin intermediul cele mai multe lucrãri sunt dedi- onoare al simpozionului – reali- contribuþia lor în cadrul miºcãrii
muri din 1967, privind exis- însemnãrilor din jurnalul zilnic, cate lui Tristan Tzara, dadaistul zeazã un studiu al variantelor din avangardiste. Este vorba despre
tenþa unei mentalitãþi re- Nãscut în ’02, al tatãlui sãu, din- ce beneficiazã ºi de cea mai bo- românã, francezã, dar ºi din ma- Richard Huelsenbeck, „toboºarul
gionale, Adrian Marino îi descria tre 11 septembrie 1933 ºi 25 apri- gatã reprezentare iconograficã. nuscris al poemului Însereazã. Dada” de origine germanã ºi sus-
pe olteni ca fiind spirite active, lie 1934, dar ºi prin extrasele pri- Aceste ipostazele iconografice, Scris în 1913, poemul e citit de þinãtorul poemului simultan ºi al
capabile de energii revoluþiona- vind receptarea cãrþii ºi a postfe- diverse ºi contradictorii, sunt poetul moineºtean în francezã, poeziei bruitiste. El e portretizat
re ºi, în general, un factor de pro- þei în presa vremii. În acest sens, surprinse de Mãdãlina Lascu alãturi de textul în românã, în se- de Roxana Ilie la polul opus faþã
gres, modernismul devenind pen- întâlnirile lui Saºa Panã cu Vinea, care, totodatã, valorificã citate ratele Cabaretului Voltaire, în de Tzara, atât comportamental, cât
tru ei „avangardism”, certificat de Roll, Marcel Iancu devin un pri- din corespondenþa ºi din arhiva 1916, sub titlul Il fait soir ºi pu- ºi ideologic, comunismul ajun-
Macedonski, Arghezi, Brâncuºi, lej de documentare ºi informare, lui Tzara, pentru a evidenþia nu blicat în revista omonimã, apoi gând, în viziunea sa, doctrina cea
Minulescu, toþi cu ascendenþe ol- fie despre publicaþiile unde s-ar doar modul în care poetul a fost redenumit Soir ºi inclus în volu- mai apropiatã de deziderate da-
teneºti. Cã un anumit dinamism putea gãsi poemele lui Tzara, fie înfãþiºat, ci ºi dinamica relaþiilor mul De nos oiseaux (1929). De daiste. Cealaltã personalitate este
ºi o deschidere spre inovaþia în despre miºcarea de la Zürich (pe lui cu artiºtii contemporani din altfel, în ce mãsurã Tzara a fost Emmy Hennings, poetã de origi-
plan artistic ºi cultural nu le lip- care Iancu o cunoscuse direct), mediul avangardist (Picabia, influenþat de spaþiul balcanic na- ne germano-danezã, dansatoare
sesc oltenilor ar putea fi confir- subiectul postfeþei fiind, de alt- Hans Richter, Iancu, Maxy º.m.a.) tal, la nivel comportamental ºi în timpul seratelor dada, partene-
mate ºi de Simpozionul Naþional fel, prima contribuþie documen- care i-au fãcut portrete. Ca ele- mentalitar, este problematica ra lui Hugo Ball, cu o biografie
„Craiova ºi Avangarda Europea- tatã în mediul autohton, ce atrã- ment amuzant este plasarea ne- eseului semnat de Silviu Gongo- destul de controversatã. Versuri-
nã”, ajuns în 2016 la cea de-a pa- gea atenþia asupra miºcãrii Dada. glijentã a monoclului pe ochiul nea. Tzara este, deci, un perfor- le acesteia sunt plasate de Anca
tra ediþie. Organizatã încã din O altã figurã reprezentativã, stâng, când Tzara îl purta pe par- mer balcanic prin gustul pentru ªerban în proximitatea dadaismu-
2013 de Luiza Mitu, Daniela Micu dar cvasinecunoscutã, în ciuda tea dreaptã. De altfel, monoclul teatralitate, cinismul elegiac, pre- lui, fiindcã ea cultivã o poezie ex-
ºi Petriºor Militaru (îngrijitor al prestigiului internaþional, despre lui Tzara nu e doar un accesoriu ferinþa pentru sunetele striden- presionistã, a trãirilor interioare,
ediþiei din 2014 a volumul de ver- care, la noi, s-a scris puþin (o ex- la modã, precum vesta, eºarfa sau te, onomatopeice ºi, în general, proiectate pe fundalul cotidianu-
suri Corp transparent de M. Ble- cepþie fiind studiul lui Petre Rãi- papionul ce-l consacrã, ci ºi o pentru lumea pestriþã a circului. lui degradat, departe de specta-
cher ºi al Operei poetice de Saºa leanu, Dada în direct) este Ar- mascã, un obiect indispensabil De la Tzara homo balcanicus culosul tehnicilor dadaiste.
Panã, 2015), manifestarea ºtiinþi- thur Segal, pictor aflat într-o pe- lumii dadaiste. Odatã cu impro- ajungem la Tzara homo poeticus, O lucrare ineditã a secþiunii
ficã se bucurã de sprijinul Primã- rioadã a creaþiei „între creºtinism vizaþiile dadaiste, Dan Gulea ob- din perspectiva Denisei Crãciun, vizeazã infiltrarea ºi manifestarea
riei Craiova, a Consiliului Local ºi dadaism”. Cãtãlin Davidescu servã transformarea monoclului inventatorul unui limbaj poetic spiritului dada în revistele de
Dolj ºi al Casei de Culturã „Tra- reconstituie principalele episoa- într-un semn al deghizãrii, fie cã revoluþionar prin abstractizare, benzi desenate. Viorel Pîrligras
ian Demetrescu”. Simpozionul de biografice ale artistului de ori- e vorba de un disc ROGVAIV ilus- hibridizare, colaj etc., mizând ºi are în vedere atât banda desena-
reuneºte cercetãtori de referinþã gine ieºeanã, de la plecarea sa din trat de Marcel Duchamp în filmul pe puterea magicã a cuvântului tã americanã Doom Patrol, apã-
ai miºcãrii avangardiste, în plan þarã la Berlin, la numai 17 ani, în Anemic Cinema, de ochiul tragic, de a trezi cititorul. rutã în patru episoade, între 1989-
naþional ºi internaþional (Michael 1892, pânã la perioada elveþianã enucleat din autoportretul lui A doua secþiune a volumului, 1990, cu o gaºcã de rãufãcãtori
Finkenthal, Simona Popescu, Ion dintre 1914-1920. Intervalul aces- Brauner în 1930, de imaginea lui Dada internaþional, debuteazã denumitã The Brotherhood of
Bogdan Lefter, Cãtãlin Davides- ta de ºase ani, petrecut la Asco- Naum cu bucãþi de hârtie lipite cu textul lui Igor Mocanu, Dada Dada, preocupaþi de sensul cu-
cu, Mãdãlina Lascu, Emil Nico- na, este demn de luat în seamã, pe pleoape, obraz, bãrbie, ºi, în ºi Legea Paºapoartelor, privind vântului „Dada” ºi învinºi de un
lae, Igor Mocanu etc.). Prin di- nu numai fiindcã a fost neglijat final, de lentilele camerei fotogra- statutul juridic al evreilor ºi pro- cal apocaliptic, cât ºi proiectul
versitatea tematicã ºi metodolo- de istoricii de artã, dar ºi pentru fice a lui Man Ray. cedurile de trecere a frontierei ºi nefinalizat al artistului belgian
gicã, simpozionul aduce o con- cã marcheazã o mutaþie interioa- Dincolo de imaginea sa his- se continuã cu textul lui Felix Ni- Hergé (Georges Rémy), Tintin ºi
tribuþie semnificativã în comple- rã – prin religie se înþelege misiu- trionicã, Tzara a fost ºi un mili- colau despre contribuþia miºcãrii L’arph art, din 1983. Secþiunea
tarea lacunelor existente în pei- nea artei –, ceea ce duce la o tant al libertãþii individuale, – ati- Dada în domeniul tehnicilor de se încheie cu textul lui Yigru Zel-
sajul autohton, cu privire la miº- schimbare de viziune plasticã. tudine tipicã majoritãþii avangar- creaþie ºi performance în relaþie til, De la dadaism la „noul aca-
carea de avangardã, în condiþiile Tot acum, Segal intrã în contact diºtilor autohtoni în timpul celui cu pop-arta ºi postmodernismul. demism”, despre succesiunea de
în care, majoritatea iniþiatorilor ei, cu dadaiºtii, casa sa din Ascona, de-al doilea rãzboi mondial –, De altfel, Gabriel Nedelea între- convenþii litere ºi artistice în se-
evrei de origine românã, au pãrã- denumitã „Casa dell Angelo”, fi- fãcând parte din Miºcarea de prinde o analizã a miºcãrii dada colul al XX-lea, concepere cultu-
sit þara, iar opera lor, publicatã în ind frecventatã de aceºtia. Rezistenþã Francezã „Maquis”, din prisma paradigmei postmo- rii ca brand, interferenþa câmpu-
mare parte în francezã, e destul Victor Brauner este unul din înfiinþatã între 1943-1944, ca re- derniste în direcþia unei continui- rilor artistice care a dus la apari-
de inaccesibilã. Totodatã, eveni- inovatorii din interiorul formulei acþie subversivã la adresa Regi- tãþi, cea dintâi fiind o „muzã” pen- þia video art sau sound art. Spre
mentul include ºi lansãri de car- suprarealiste; el este influenþat de mului profascist de la Vichy. Mi- tru aceasta din urmã, iar proce- deosebire de volumele anterioa-
te, expoziþii ºi chiar reprezentãri tehnicile dadaiste, depistate de litantismul sãu a fost unul rezer- dee postmoderniste se regãsesc re, regãsim, în secþiunea finalã,
dramatice, în acord cu spiritul Emil Nicolae în numãrul unic al vat, subliniazã Alexandru Ovidiu în câteva dintre lucrãrile lui Du- traducerea unor poeme aparþi-
avangardist viu, de actualitate. revistei 75 HP (1924), prin con- Vintilã, cãci Tzara nu a recurs la champ. Dintr-o perspectivã com- nând lui Emmy Henning, Kurt
Dacã în anii precedenþi, Sim- ceptul sintetic „pictopoezie”, „pic- poemul-lozincã, ci s-a refugiat paratistã, Emilia David abordea- Schwitters, Richard Huelsenbeck
pozionul Naþional „Craiova ºi tofonul” invenþia artistului ºi re- într-o „tinereþe rebelã” din care zã reprezentãrile teatrale dadais- Tristan Tzara de cãtre Anca ªer-
Avangarda Europeanã” a fost plicã la „dadafon”, aranjamentul ºi-a extras forþa creatoare. Tot din te ºi futuriste dintre 1909-1925, ban, ªtefan Bolea, Roxana Ilie,
dedicat lui Gherasim Luca, Dolfi tipografic ºi incipitul ce anunþa un perspectiva unei dorinþe de liber- dadaismul preluând ºi îmbogã- Denisa Crãciun.
Trost ºi Gellu Naum, în 2016, a „mare teatru anti-teatru”, cu toate tate absolutã, ca manifestare a þind tehnicile artistice futuriste. Aventura recuperãrii avangar-
vizat împlinirea a o sutã de ani de cã în România, la vremea respec- unei stãri de spirit primitiv ºi sãl- Dincolo de problematizãrile te- dei româneºti ºi europene conti-
la reprezentaþiile lui Tristan Tza- tivã, artiºtii preferau sã vorbeas- batic, Isabel Vintilã analizeazã oretice ºi comparative, regãsim nuã ºi în acest an la finalul lunii
ra, Marcel Iancu, Hugo Ball, Ri- cã despre constructivism. Dupã poemul Omul aproximativ ºi aici ºi lucrãri despre doi dintre octombrie, când Simpozionul
chard Hulsenbeck etc. în cadrul 1925, chiar dacã imaginarul brau- identificã ipostazele omului ce membrii Cabaretului Voltaire, ar- Naþional „Craiova ºi Avangarda
seratelor de la Cabaretul Voltaire nerian este suprarealist, substra- Europeanã” va fi dedicat lui Saºa
din Zürich, de la începutul lui tul dadaist constituie un mod de Panã, cu ocazia împlinirii a 115 ani
1916, performace-uri fondatoare, înnoire a expresiei. de la naºterea sa, având ca invi-
ce marcau naºterea miºcãrii Eclipsat de figura proteicã a lui taþi de onoare pe Rose Hélene
Dada. Editat de Petriºor Militaru Tzara, Marcel Iancu, stabilit la Iché, directorul revistei Surréa-
ºi Luiza Mitu, volumul Centenar Zürich înaintea poetului moineº- lisme (cel mai recent numãr al
Dada cuprinde lucrãrile simpo- tean, îl familiarizeazã pe acesta cu publicaþiei e dedicat chiar supra-
zionului de anul trecut: prima sec- mediul elveþian. Deloc o figurã realismului românesc), Petre Rãi-
þiune, Dada Est, concentrându- secundarã, în ciuda unor tensiuni leanu ºi Vladimir Panã. Nu vor
se asupra personalitãþilor avan- existente între ei, dupã cum ob- lipsi nici lansãrile de carte dintre
gardiste de origine românã, al servã Florin Colonaº, Iancu sus- care amintim Sertarul cu scrisori,
cãror pofil artistic, literar ºi spiri- þine iniþiativelor lui Tzara nu doar volumul I (A-H) al coresponden-
tual, dar ºi implicarea în promo- realizând grafica afiºelor, costume- þei lui Saºa Panã, îngrijit de Petri-
varea miºcãrii, sunt surprinse în le ºi mãºtile pentru reprezentãri, ci ºor Militaru ºi Cãtãlin Davides-
profunzime. Dintre aceºtia, Saºa fiind ºi actor în piesele acestuia, cu, ºi reeditãrile volumelor Cãrþi
Panã este susþinãtorul energic al cântãreþ pentru a colecta fonduri de vizitã de Madda Holda, Re-
avangardei româneºti, volumul destinate soirée-urilor, textier. pertoriu de Moldov ºi Opera
deschizându-se, nu întâmplãtor Un caz aparte, abordat de poeticã de Constantin Nisipea-
cu textul Saºa Panã ºi „Insurec- Emanuela Ilie, îl reprezintã poe- nu, ce sunt în curs de apariþie la
þia de la Zürich”, conferinþa de tul ieºean Mircea Popovici (1923- Cãtãlin Davidescu ºi Luiza Mitu, încadraþi de familia Panã: Editura Aius.
deschidere a simpozionului þinu- 2014), simpatizant al solidaritãþii Cosmin ºi Vladimir

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 13


Mãdãlina Diaconu, De gusti-
bus. Breviar de gastrosofie, Ed. n ªTEFAN BOLEA
Universitãþii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaºi, 2003

filosoful-gurmet
D
upã interpretarea feno-
menologicã a olfacþiei
din Despre miresme tradusã în româneºte în 2001. înaripat al gândirii, pentru a mi s-au pãrut instructive pagini-
ºi duhori (Ed. Humanitas, 2007), Propensiunea autoarei spre sub- alimenta cu combustibil nesã- le dedicate filosofiei feministe a
Mãdãlina Diaconu, profesoarã la iecte înnoitoare ºi cumva margi- þioasa maºinã a corpului” (15). hranei, care pune accentul pe si-
Universitate din Viena, continuã nale faþã de direcþia Zeitgeist-ului Mai mult, „gurmetul este anti- nele relaþional ºi pe alteritate:
demersul ei novator cu acest Bre- autohton poate fi demonstratã ºi podul filosofului. El îi contestã „Modul cum înþelegem acþiunea
viar de gastrosofie, dedicat gus- în cazul cãrþii ei de debut, Pe mar- lucrului esenþa «tare», fãrã a o de a ne hrãni defineºte relaþia
tului. Estetica simþurilor secun- ginea abisului, probabil primul reduce prin aceasta la un înveliº noastrã cu orice fel de alterita-
dare, de obicei izgonite pe uºa studiu românesc important dedi- ireal, la un pur fenomen sau la o te... Cine hrãneºte, dãruieºte via-
din dos din filosofie, ar urma sã cat nihilismului, publicat în 1996. simplã aparenþã” (29). Filosoful þã...” (54). De menþionat ºi reflec-
fie împlinitã cu un volum dedicat De gustibus este un minunat era ilustrat într-o gravurã din se- þia lui Antonin Carême, un mare
l ecturi

simþului tactil. La baza volumului atlas al gustului care demonstrea- colul al XVIII-lea ca un urs care-ºi bucãtar, care constata cã pregã-
De gustibus stã volumul Tasten, zã teza heideggerianã cã tocmai mãnâncã laba, o metaforã a auto- tirea bucatelor s-a nãscut „odatã ediþiile-„cârnat” din opera lui
Riechen, Schmecken. Eine Ästhe- obiectele cele mai apropiate nouã fagiei reflexivitãþii, care are tot ce-i cu foamea lui Adam ºi cu þipãtul Hegel executate de Dieter Roth,
tik der anästhesierten Sinne, sunt pe nedrept ignorate ºi cã ele trebuie în microcosmosul sãu, sugarului” (103). Or, hrana este, de la modul cumva cosmologic
publicat în 2005 la editura ar trebui aduse în raza reflecþiei. derivându-ºi „fizica ºi metafizica” privitã din aceastã perspectivã, în care Peter Kubelka pregãteºte
Königshausen & Neumann. Car- Pe scurt: de ce ignorã filosofia din relaþia gândirii cu gândirea existenþã purã, parafrazându-l pe hrana la kitsch-ul lui Jeff Koons,
tea Mãdãlinei Diaconu umple un mâncatul? Aceastã tãcere spune (46-7). Feuerbach. suntem conduºi în miezul feno-
vacuum pe piaþa editorialã româ- multe despre esenþialismul plato- Sunt interesante reflecþiile pri- V-aþi întrebat vreodatã de ce menului artei „gastronomice”.
neascã, pentru cã unul din puþi- nic al filosofãrii care nu vrea sã-ºi vind anorexia, consideratã o spe- închidem ochii când gustãm ceva Savuroasã este ºi secþiunea de-
nele repere filosofice ale lucrãrii întrerupã cie de „ascetism filosofic” ºi o extrem de savuros? Pentru cã dicatã futurismului culinar, o mos-
de gastrosofie este Raþiu- „zborul variantã a filosofiei dualiste, tru- vrem sã ne delectãm cu dispari- trã frapantã de incorectitudine
nea gurmandã pul fiind privit ca opus sinelui, þia dualismului subiect-obiect ºi politicã. „La ordinea de zi se aflã,
a lui Onfray, ca trup-închisoare ºi ca inamic nu putem fi purul obiect delicios, dupã Marinetti, recrearea aºa-
(actualizând formula greceascã atâta timp cât vãzul îºi exercitã numitului uomo italiano, care a
trup = mormânt). Scopul aces- tirania (33, 60). Sau, mai concret ajuns sã nu mai fie în stare sã-ºi
tui „rãzboi civil” ar fi tocmai de ce hamburger-ul de la Mc pare ridice braþul pentru salutul roman
„triumful voinþei asupra tru- de mucava în raport cu poza (fascist) cât timp acesta se odih-
pului” (52). De asemenea, care-þi trezeºte apetitul? Pentru neºte pe «pântecele sãu gras»”
cã specialiºtii în publicitate nu (161).
sunt interesaþi de savoarea mân- În încheiere, autoarea trece în
cãrii ci de aspectul ei. „Pentru a revistã ºi aspectele „abjecte” ale
creºte nivelul supei dintr-un artei contemporane (de pildã in-
castron, se puneau la fund pietre; terpretarea „naturalistã” a cele-
aburul era simulat suflându-se fum brului Damien Hirst la Une cha-
de þigarã printr-un pai ... ba chiar, rogne de Baudelaire: un cap de
uneori mâncarea era «pictatã» ... vitã însângerat, expus pânã la
(147). Sau, care ar fi dezideratul putrefacþie), amintind ºi reflecþia
gastronomiei? Probabil chiar „ar- lui Nietzsche din 1885, care ob-
monia”, dupã cum aratã Fourier, serva cã trãim în epoca dezgus-
„combinaþia idealã... în care fiecare tului (Ekel). Probabil cã arta con-
ingredient se manifestã în ceea ce temporanã, la fel ca poezia nouã,
are mai bun” (126). are nevoie de un anumit capital
Capitolul dedicat Eat Art-ului de agresivitate: dacã nu zgârie
mi se pare unul din cele mai reu- puþin ochiul consumatorului de
ºite ale volumului. De la mesele- culturã, acesta ºi-ar continua
capcanã ale lui Daniel Spoerri la somnul nestânjenit.
Cozo - hARTA. Teritorii portabile

Dan Ionescu. presa literarã din Oltenia


V
olumul Presa literarã blicaþiei: „Pe temeiul dreptãþii ºi ticul literar al revistei, D. Tomes- raturã, Ilie Purcaru leagã revista
din Oltenia, valorifi- frãþiei va fi Naþionalul amicul- cu, afirma cu prilejul intrãrii în cel de actualitatea vieþii prin
când cercetãrile pen- prietin - dreptãþilor ºi fratele celor de-al treilea an al apariþiei: „Ceea resurecþia reportajului, Alexandru
tru teza de doctorat ale profe- buni ºi voitori de bine, ºi din ce trebuie sã cerem unui scriitor Piru îi conferã osatura criticã
sorului ºi scriitorului Dan contrã-potriva - vrãjmaºi de este cunoaºterea vieþii în toate meritatã, iar Marin Sorescu o
Ionescu, a apãrut la Editura Aius, moarte al abuzurilor, nedrep- cutele ºi în toate tainele ei, ºi toc- apropie de forurile literare locale,
Craiova, în 2017. Punctul de tãþilor, hoþiilor ºi asupririlor, ce se mai aceasta este însuºirea de cã- în consonanþã cu cele din
vedere al lui Dan Ionescu în vor face pe faþã ºi pe dos, prin petenie a scriitorilor noºtri de azi, literatura naþionalã ºi universalã
aceastã investigaþie hermeneuti- mânã ºi pre sub mânã, bãtându-le de a porni anume, în tot scrisul a timpului.
cã vizeazã în primul rând progra- ºi pre acestea, ºi pre cei ce le vor lor, numai ºi numai de la viaþã. Dupã 1990, Ramurile încear-
mele revistelor literare din zonã, face cu o energie giganticã- Ne-a sãturat cu arta molâie ºi cã gustul libertãþii de creaþie ºi
din perspectivã diacronicã. putere - mai presus de om”. dulceagã, cu arta inofensivã, ºi, racordarea la valorile vremii, dar
Vechi spaþiu de viaþã ºi cultu- La 15 martie 1888 apare Revis- dimpotrivã, ne cucereºte arta care apar noi reviste literare, reluând
rã româneascã, Oltenia a vãzut în ta olteanã, literarã ºi stiinþificã, poartã în sine timbrul deosebit al denumirile celor care au scris is-
spirit, culturã, un mijloc al deve- sub direcþia poetului simbolist durerilor ºi nãzuinþelor noastre, torie în publicistica locurilor. E
nirii moderne a regiunii în con- Traian Demetrescu ºi intelectua- care se hrãneºte din aluatul sim- vorba de revista Mozaicul, edi-
textul marilor miºcãri naþionale ale lului ºi omului de ºtiinþã G. D. þirilor adevãrate, scrisul, prin ur- tatã ºi condusã de profesorul
secolului al XIX-lea, aproape Pencioiu. Comitetul de redacþie mare, care lumineazã ºi deschide Nicolae Marinescu, care a creat
concomitent cu celelalte teritorii scrie în articolul program al pri- ochii, edificîndu-ne sufletul ºi lã- 1941, 1943, 1946) avându-i ca re- în jurul revistei o tânãrã ºcoalã
locuite de români. Astfel, Mozai- mului numãr: „... noi, o mânã de murindu-ne viaþa.” dactori pe Tiberiu Iliescu, I. Mi- de eseiºti moderni, sau revista
cul, prima publicaþie craioveanã, tineri, am hotãrât publicaþiunea În revista Scrisul românesc hãiescu ºi Const. I. Manea se Scrisul românesc resuscitatã de
avându-l ca redactor ºi editor pe acestei reviste, care sã fie, deo- (1927-1928) acelaºi critic afirmã situeazã pe poziþiile literaturii profesorul, criticul literar ºi neo-
marele pictor Constantin Lecca, camdatã, mica noastrã tribunã, de programatic: „Ceea ce ni se cere moderniste ºi avangardiste. Afir- bositul animator al vieþii culturale
a apãrut la 3 octombrie 1838. Sãp- la care sã ne rãspândim simþirile astãzi este tocmai înlãturarea din mã redactorii revistei: „Meridia- craiovene de azi, Florea Firan,
tãmânalul craiovean a pregãtit ºi cugetãrile noastre de bine ºi literaturã a înjghebãrilor ºi preo- nul a fixat o condiþie revoluþio- care i-a conferit noii reviste o
sufletele ºi mintea oamenilor lo- frumos”. cupãrilor de gaºcã întreþinute de narã: excluse mediocritatea, con- anvergurã internaþionalã de co-
cului pentru noua devenire a na- Dar publicaþia cu cea mai in- ambiþia unor critici care se visea- venþia ºi falsitatea publicã ºi pu- municare cu marile culturi euro-
þiei, anticipând programele Revo- delungatã perioadã de apariþie, zã de mult creatori ºi ºefi de ºcoa- blicisticã”. pene ºi universale.
luþiei de la 1848. Dar ideile uniu- Ramuri, revistã literarã lunarã (5 le literare. Cu o viaþã naþionalã a În cartea sa, Presa literarã Prin urmare, cartea lui Dan
nii naþionale sub pecetea posti- dec. 1905-mai 1947), fondatã de celorlalte popoare, literaturii noas- din Oltenia, Dan Ionescu urmã- Ionescu conferã o imagine
luministã a „dreptãþii ºi frãþiei” C. ª. Fãgeþel ºi D. Tomescu, ga- tre nu-i lipseºte decît o fortificare reºte devenirea presei de idei ºi complexã a luptei de idei în sfera
sunt rãspândite de redactorii re- zetarii legendari ai acestor locuri, a spiritului critic pentru a-ºi putea în perioada totalitarismului, cînd publicisticii din mai multe
voluþionari T. Strâmbeanu ºi P. neegalaþi încã în entuziasm ºi ta- strânge ºi organiza toate mijloa- revista Ramuri reapare în 1964, perioade ale devenirii spirituale,
Cernãtescu în coloanele Naþio- lent, dar mai ales în capacitatea cele ei de creaþie ºi de înnoire”. sub conducerea succesivã a lui politice, literare ºi de civilizaþie ºi
nalului, „gazetã politicã, literarã de a aduna, în jurul revistei, pe Dar cum viaþa literarã a Craio- Ilie Purcaru, iar din 1969 a lui Ale- culturã, în aceastã zonã privile-
ºi economicã” (24 august-13 marii scriitori, devenitã, astfel, în vei în perioada interbelicã era sub xandru Piru ºi mai apoi a lui Ma- giatã a Þãrii noastre.
septembrie 1848). Afirmã edito- scurt timp publicaþie de rãspân- semnul libertãþii ºi a pluralitãþii de rin Sorescu. Fiecare din ei vine
rialistul primului program al pu- dire ºi importanþã naþionalã. Cri- idei, revista Meridian (1934-1938, cu propria concepþie despre lite- n Geo Constantinescu

14 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


niat de faptul cã, deºi realizarea
n DANIELA MICU tehnicã a acestei împletituri ne-
cesitã aproximativ 10-12 ore, ca-
pul este acoperit cu o cununã ºi

împletitul miresei în Þara o coadã împletitã din lânã colo-


ratã, mãrgele ºi oglinzi, care prac-
tic nu lasã sã se vadã mãiestria
pãrului împletit. Se reconfigurea-
Oaºului – ritual ºi artã zã astfel în actualitate o practicã
ritualicã strãveche ºi, în acest
sens, sunt surprinse diferenþele
avatarurile unui astfel de obicei. imbold în amplul proces de re- ºi asemãnãrile acestui obicei în
Despre demersul ei, autoarea în- considerare a femeii în societate, diferitele sate ale Oaºului. Mire-
sãºi susþine cã este mai degrabã proces ce se afla în plinã desfã- sele din Þara Oaºului doresc sã
Mihaela Grigorean, Un peri- o incursiune subiectivã ºi cã al- ºurare.” (p. 13) Se atestã ulterior aibã ºi azi pãrul împletit, deºi nu
plu al Frumuseþii în Þara Oaºu- bumul este un rezultat al „uimi- cã în spaþiul carpatic, femeile din este vãzut aproape deloc de cei-
lui – Împletitul Miresei, Ecou rii, tulburãrii ºi al cãutãrii... mileniul II î. Hr. aveau un rol simi- lalþi. Ritualul este aºadar deose-

l ecturi
Transilvan, 2016. unui Sens...” (p. 10). Existã însã lar cu cel din lumea minoico-mi- bit de personal ºi deplin conec-
ºi multe elemente obiective de cenianã ºi cã au adoptat elemen- tat la Tradiþie.

O
ºancã la origini ºi surprindere a realitãþii. Fotogra- te de modã vestimentarã ºi coa- Obiceiul implicã, din punct de
având la bazã pregã- fiile, de pildã, unele din arhivele furã. Excursul se continuã în epo- vedere stilistic, contribuþii nemã-
tire etnologicã, Mi- unor Institute de Studii Cultura- ca greco-romanã, ce a stat la baza surabile la arta româneascã au-
haela Grigorean desfãºoarã în le sau muzee, altele din arhiva culturii europene. Dupã aceastã tenticã. Toate podoabele implica-
principal activitãþi de cunoaºtere proprie, sunt de o calitate excep- introducere, intrãm propriu-zis în te în realizarea lui, precum ºi mã-
ºi promovare a valorilor autentice þionalã ºi întregesc spectaculos mireasã, autoarea se concentrea- subiectul lucrãrii – împletitul mi- iestria tehnicã a plasei împletite
din Þara Oaºului, pentru care i tema studiatã: împletitul pãrului zã pe tehnica desfãºurãrii aces- resei în Þara Oaºului. Dacã iniþial din pãr, completeazã din punct de
s-au acordat numeroase premii ºi într-un moment de maximã impor- tui obicei, adãugând sporadic sunt prezentate principalele repe- vedere cromatic ºi ornamental
distincþii. Lucrarea de faþã are o tanþã în viaþa tinerei oºence. interpretãri proprii. Aºadar, des- re bibliografice marcate fotogra- costumele tradiþionale femeieºti.
înaltã valoare atât din punct de Încã de la început, cãsãtoria coperirile primelor elemente de fic de-a lungul unui secol, ce de- Mihaela Grigorean realizeazã o
vedere grafic cât ºi al conþinutu- este prezentatã ca o etapã esenþi- împletiturã complexã a pãrului buteazã cu prima captare cunos- colecþie spectaculoasã de foto-
lui prezentat – o incursiune spec- alã în destinul individual, ce mar- dateazã din perioada minoicã, cutã cu o mireasã din Þara Oaºu- grafii cu lãiþare, cununi ºi coade
taculoasã în rânduielile neamului cheazã un moment de trecere, de odatã cu începuturile sãpãturilor lui, în anul 1908, este realizatã, de mirese din diferitele zone ale
oºenesc, care pãstreazã încã ºi as- „legare sacrã prin iubire în familie, arheologice: „Pe frescele palate- apoi, o punte de legãturã dintre Oaºului, fotografii ce vibreazã din
tãzi multe din elementele arhaice. în comunitate, în tradiþie” (p. 11), lor minoice ºi miceniene erau re- trecutul ºi prezentul acestui obi- punct de vedere coloristic ºi sim-
Miza acestei cãrþi-album nu în timp ce pãrul împletit sugerea- date femei cu haine de o elegan- cei, continuatã prin povestea ce- bolic. Aceastã carte-album, ce
este una rigid-ºtiinþificã, ci este zã chiar aceastã idee de nod, de þã desãvârºitã ºi frizuri somptu- lei mai bãtrâne împletitoare din aduce în prim plan un ritual strã-
mai degrabã atragerea atenþiei ordine, de implicare în resorturile oase, femei care ocupau o pozi- Þara Oaºului. Aici accentul cade vechi, ce îºi pãstreazã ºi azi mul-
cãtre un obiect de studiu deose- comunitãþii: „pãrul împletit în þie importantã în cadrul unor ac- pe realizarea tehnicã a unei plase te dintre formele sale de manifes-
bit de valoros pentru eventuale- plasã, þese în oglinda destinului, tivitãþi publice, activitãþi ce pot fi împletite în pãr. Este de remarcat tare, este un obiect generos din
le urmãtoare cercetãri etnografi- rãscrucile vieþii, popasurile fiinþei, identificate ca fiind procesiuni faptul cã acest obicei necesitã punct de vedere al fotografiei
ce. Ea izoleazã o bucatã din spiri- încordãrile lãuntrice ca încercãri religioase, festivaluri sau compe- cunoºtinþe tehnice deosebite, ºi document, ºi este scrisã de aºa
tul oºenesc ºi îl prezintã publicu- de suiº pe treptele care elibereazã tiþii sportive. Apariþia ºi mediati- cã nu este ceva ce se predã din naturã încât nu poþi sã nu empa-
lui prin ochii participantului la sufletul de povara materialitãþii ºi zarea acestor descoperiri arheo- generaþie în alta, de aceea au rã- tizezi cu uimirea autoarei în faþa
acest tip de eveniment cultural. a contingenþei” (p. 11). logice în atmosfera victorianã în- mas doar câteva meºtere, capa- unei asemenea desfãºurãri de
Deºi afiliatã, prin naºtere, la o În încercarea de a stabili origi- chistatã a ultimelor decenii din bile de împletituri complexe. Ca- Frumuseþe autenticã, ce contri-
astfel de cunoºtere, Mihaela Gri- nile temporale a gesturilor ritua- secolul XIX a uimit lumea în aºa racterul puternic simbolic sau ri- buie cu siguranþã la o mai bunã
gorean simte nevoia de a cãuta lice legate de împletitul pãrului la mãsurã, încât a reprezentat un tualic al acestui obicei este subli- înþelegere a spiritului românesc.

n MIHAI ENE
D
evenit deja o tradiþie în
lumea literarã, Coloc-
viului Naþional al Tine-
rilor Critici Literari „G. Cãlinescu”
a ajuns anul acesta la cea de-a
colocviul tinerilor critici literari
unsprezecea ediþie. El s-a desfã- dispariþia unei critici de întâmpi-
ºurat în perioada 21-23 aprilie, la nare solide ºi profesioniste ºi în-
sediul Fundaþiei Naþionale pen- locuirea sa cu surogate publici-
tru ªtiinþã ºi Artã (FNSA) din tare sau amicale, un fenomen pa-
Bucureºti ºi la sediul Muzeului ralel fiind însã dezvoltarea ºi pro-
Naþional al Literaturii Române. fesionalizarea criticii universita-
Evenimentul a fost organizat, ca re. S-a adus din nou în discuþie,
de obicei, de Muzeul Naþional al de cãtre amfitrionul manifestãrii,
Literaturii Române din Bucureºti, Eugen Simion, necesitatea prin-
FNSA (Fundaþia Naþionalã pen- cipiului estetic ordonator, capa-
tru ªtiinþã ºi Artã) ºi Institutul de bil sã realizeze o ierarhie literarã
Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cãli- justã. Totuºi, reintegrarea în re-
nescu”, cu sprijinul financiar al ceptare de cãtre tânãra generaþie
Ministerului Culturii ºi Identitã- de critici a unor perspective ideo-
þii Naþionale. logice, larg culturale ºi interdis-
Cele douã teme puse în dez- ciplinare nu face decât sã îmbo-
batere anul acesta au fost „Cen- gãþeascã exegeza ºi sã confere
tenar Maiorescu. Mai este nece- literaturii statutul unui discurs
sarã critica de direcþie?”, prilejui- care depãºeºte, inevitabil, sfera
tã de comemorarea unui secol de strictã a esteticului. A doua dez- rajele aproape confidenþiale ale ediþie a corectat anumite inexac- na Diniþoiu, Alexandru Matei
la trecerea în nefiinþã a primului batere a fost organizatã la Mu- acestora, dispariþia suplimentelor titãþi ºi a completat informaþia din (Bucureºti), Bogdan Creþu, ªer-
critic profesionist din literatura zeul Literaturii ºi a continuat dis- literare, care în urmã cu 10-15 ani ediþia anterioarã, asumându-ºi ban Axinte, Doris Mironescu
noastrã, respectiv „Literatura ro- cuþia lansatã în prima parte a în- încã mai animau spaþiul cultural, anumite critici ºi observaþii con- (Iaºi), Andrei Terian (Sibiu), Alex
mânã în spaþiul public. Dispariþia tâlnirii referitoare la rolul ºi im- expulzarea emisiunilor de televi- structive care i s-au adus ºi adã- Goldiº, Cosmin Borza, Claudiu
jurnalismului cultural?”, masã portanþa care i se (mai) acordã li- ziune cu teme culturale la ore im- ugând fiºe noi, aducând la zi pei- Turcuº, Andreea Coroian-Goldiº,
rotundã organizatã cu ocazia Zi- teraturii ºi artei în general în spa- posibile sau pur ºi simplu renun- sajul literar românesc. De aseme- ªtefan Baghiu, Emanuel Modoc,
lei Internaþionale a Cãrþii ºi a þiul public românesc. Cu mici ex- þarea la acestea, toate au condus nea, pe lângã scriitori, o serie de Adriana Stan (Cluj-Napoca),
Drepturilor de Autor. Prima temã cepþii, ºi acestea destul de palid la marginalizarea fenomenului li- reviste ºi instituþii literare sunt Adrian Jicu (Bacãu), Daniel Clinci
a concentrat discuþiile în jurul reprezentate, s-a constatat cã li- terar în societatea româneascã, analizate în cadrul acestui dicþio- (Constanþa), Mihai Ene (Craio-
criticii de întâmpinare ºi a meta- teratura a fost practic expulzatã fapt constatat ºi în scãderea tira- nar, o lucrare de-a dreptul monu- va). Ca ºi la precedentele întâl-
morfozelor receptãrii din ultimele spre periferia spaþiului public, jelor ºi declinul editorial din ulti- mentalã ºi care va putea fi utiliza- niri, colocviul s-a bucurat de pre-
decenii. A fost aproape unanimã decãderea jurnalismului cultural mii ani. tã cu încredere de toþi cei intere- zenþa unor invitaþi speciali presti-
opinia cã nu mai putem discuta fiind o consecinþã a decãderii jur- În cadrul acestei întâlniri a fost saþi de literatura românã. gioºi, care au participat la discu-
despre o criticã de direcþie astãzi, nalismului în general, iar latura lansatã ºi noua ediþie, revãzutã La aceastã ediþie a colocviu- þiile generale ºi s-au lansat în
cel puþin nu în maniera în care a comercialã a mass-media a fãcut ºi adãugitã, a Dicþionarului scri- lui au participat numeroºi critici polemici fertile: Eugen Simion,
exercitat-o Maiorescu, mai ales ca fenomenul artistic, care este, itorilor români, realizat de un ºi istorici literari, cercetãtori ºi Mircea Martin, Ion Pop, Silviu
pentru cã aceasta aparþine, de inevitabil, unul de niºã, sã fie numãr impresionant de cercetã- universitari din majoritatea cen- Angelescu, Ion Simuþ, Nicolae
obicei, culturilor aflate la început ignorat sau abordat cu superfi- tori ºi coordonat de Eugen Si- trelor culturale ºi universitare din Mecu, Lucian Chiºu, Caius Do-
de drum. Cu toate acestea, direc- cialitate, de redactori puþini ºi slab mion. Deocamdatã, au fost edi- România: Bianca Burþa-Cernat, brescu ºi Ioan Cristescu. Proiec-
þiile existã ºi fiecare critic impor- pregãtiþi, incapabili sã acopere tate primele douã volume din cele Paul Cernat, Teodora Dumitru, tul colocviului este coordonat de
tant impune o direcþie prin însuºi fenomenul literar ºi sã-l proiecte- opt programate, A-B ºi C, ale dic- Mihai Iovãnel, Cristina Balinte, scriitorul Dan Mircea Cipariu.
actul critic pe care îl desfãºoarã. ze în spaþiul public. Reducerea þionarului, urmând ca, în scurt Raluca Dunã, Oana Soare, Vasile
De asemenea, s-a discutat despre numãrului de reviste literare ºi ti- timp, sã aparã ºi celelalte. Noua Mihalache, Cãtãlin Sturza, Adi-

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 15


A
cum zece ani am pãºit ca Motroc construieºte o Andra
prima oarã în micul n MARIUS DOBRIN speriatã, sensibilã, puternic inte-
studio al Departamen- riorizatã, Laura Dumitrescu are o
tului de Artã Teatralã din cadrul
Literelor craiovene, la un examen
de an cu scene din Unchiul
Vania.
patruzeci de mii mostrã de virtuozitate într-un fel
de contre-emploi. La ea sobrie-
tatea este asumatã. Andra „ei” îºi
controleazã continuu imaginea,
Jucau Alex Calangiu, Ada ªtef în al doilea an, un excelent spec- vean. Spectacol greu, cu provo- ªtefãnescu. Inventivã, cu mobi- de aici ºi multe secvenþe comice.
ºi Anca Þecu. Tot atunci susþi- tacol, tineresc, colorat, Shake, cãri serioase, în care era loc pen- litate maximã, cucereºte prin ex- Bianca Motroc poartã masca în-
neau licenþa, cu Patima roºie, shake, Shakespeare, condus de tru dezvoltarea unor soluþii regi- presivitãþi. tristatã a distribuþiei „copilãreºti”
Monica Ardeleanu, Vlad Drãgu- profesoara lor, Romaniþa Ionescu. zorale. Finalul a aparþinut, în Este „perechea” adolescenti- în timp ce Laura Dumitrescu pro-
lescu ºi colegii lor, iar revista Au avut apoi, în Festivalul Inter- schimb, unui proiect aproape fãrã nã a lui, ilustreazã farmecul ex- duce zâmbet în distribuþia mai
Mozaicul le-a rezervat o paginã. naþional Shakespeare, ºansa de a cusur. Avioane de hârtie, piesa presiei „qui s’aime se taquine”. accentuat femininã.
Am avut revelaþia acestei ani- lucra cu Philip Parr într-o ingenioa- Elisei Wilk, este, în primul rând, o De la începutul cu oferta de preþ Urmând o schemã clasicã, pe
versãri privind spectacolul Avioa- sã montare Romeo ºi Julieta, alã- excelentã alegere repertorialã pen- pentru un sãrut ºi pânã la o pro- scenã avem ºi douã personaje
ne de hârtie, la absolvirea altei turi de profesioniºti ºi de amatori, tru studenþi, cât ei încã sunt la o iecþie de viitor. aparent negative: Alex, „ºeful”,
promoþii. M-au impresionat de la prilej de responsabilizare în joc. vârstã apropiatã de a personaje- „Într-o zi o sã ajung ºi eu ºi Bobo, bad boys de cartier.
primul examen, clasicul Cehov, Absolvirea facultãþii a adus mai lor, când încã nu au acumulat ex- într-un avion. ªtiu sigur. O sã trec Mihai Sîrbu îºi ia rolul în se-
unde, de exemplu, Bianca Motroc întâi dificila transpunere scenicã perienþã de viaþã pentru nuanþele fix pe deasupra blocului, o sã rios, cu trãsãturi aspre, cu atitu-
a fãcut un inedit rol al Soniei aºa a unui text de Sarah Kane, 4.48 unor roluri complexe. scuip pe tine, ºi tu o sã crezi cã dine, cu un racord sensibil, de
a r te

cum inedit fusese ºi cel al aminti- Psihozã, cu îndrumarea lui Rick Laurenþiu Tudor, el însuºi un plouã.” La care Miki rãspunde priviri, de ton, spre vulnerabilitã-
tei Anca Þecu. Au mai reuºit apoi, Peter, aflat într-un stagiu craio- remarcabil actor format la ºcoala prompt, în stilul sãu: „Nu poþi sã þile lui Alex. Toatã duritatea ace-
craioveanã, a gândit spectacolul deschizi geamurile în avion. Nu ea, plecatã încã de la prima amin-
în douã distribuþii: cele trei fete te lasã.” Theodora Bãlan rãmâne tire a furtului unei maºinuþe, se
din textul piesei sunt jucate, al- copil ºi în succesivele confesiuni topeºte în tristeþea de a nu avea
ternativ, de cãtre trei studente despre girafele de pe tavan. bomboane de oferit colegilor de
(de-acum le putem spune, deja, În schimb Arina Pãvãlan este clasã pentru cã tatãl uitase sã-i
actriþe), celelalte trei completând o Lena mai maturã, în personajul cumpere, pãrãsindu-l chiar de
imaginea unei clase de liceu. Mai ei se disting deja trãsãturile unei ziua lui.
exact, a clasei a X-a B. Timp de femei care îºi cautã punctele for- Laurenþiu Marcu oscileazã în-
patru anotimpuri. te. Faþã de Miki are o abordare tre agresivitatea cu care încearcã
Sunt poveºtile unor adoles- de înþelegere tocmai prin per- sã se asorteze „ºefului” ºi o undã
cenþi, cu o schemã dramaticã ti- spectiva de maturitate. Cuvinte- de blândeþe, de normalitate în re-
picã dar într-o densitate atipicã a le ei despre agresarea de cãtre laþiile cu ceilalþi. E aproape duios
situaþiilor familiale, relevate trep- iubitul sorei sale mai mari capãtã când vrea sã fie rãu. Drama buni-
tat prin replici confesive ce re- o mai accentuatã amãrãciune. cei sale este firul cãlãuzitor în
memoreazã percepþia întâmplãri- Relaþia Lenei cu Alex e mai pro- maturizarea lui. „Poate o sã se
lor mai mult sau mai puþin neferi- nunþatã fizic. Discuþiile cu cole- întâmple o minune” rosteºte în
cite care le-au marcat copilãria. gele de clasã ori cu Laura, pentru final, o speranþã, o conºtientiza-
Miki este personajul-pivot, vacanþã, sunt mai aproape de re, o metamorfozã chiar dacã mi-
atât din perspectiva textului cât controversele unor tinere femei nunea nu se va produce.
ºi a interpretãrii, Petri ªtefãnes- decât ale unor adolescente. Laurenþiu Tudor îmbogãþeºte
cu, aflat deja la master ºi cu expe- Se distinge relaþia de joc cu textul prin soluþia regizoralã (co-
rienþã de joc pe scena micã a Na- Daria Ghiþu, ele fiind complemen- regrafia din bãnci, confesiunile în
þionalului, (tot Elise Wilk, Explo- tare de la imagine (sunt numeroa- lumina lanternelor), valorificã
ziv, tot cu liceeni). Actor cu abili- se tablouri, o reuºitã regizoralã ºi spaþiul cu jocul alternativ în faþa
tatea de a crea un chip inedit, cu actoriceascã deopotrivã) la atitu- scenei. Momentul rostirii la mi-
putere de concentrare ºi un bun dine. crofon slãbeºte puþin intensita-
dozaj de inocenþã, romantism ºi Daria Ghiþu creioneazã discret tea magiei dar, oricum, întregul
umor, Miki este bãiatul timid ºi personaje memorabile. Aºa cum spectacol este omogen, ritmat, cu
stângaci, cu pasiuni enciclope- în Trei surori al acelui început prizã la public, chiar prin mesajul
dice („Se numeºte sociofobie. cehovian au fost de-ajuns un transmis.
Afecteazã 4% din populaþia Eu- zâmbet, o strãlucire în priviri ºi o Într-un acerb schimb de replici
ropei. Cuvântul sociofobie pro- ridicare sprintenã în picioare. Miki-Lena, el, dupã ce este cata-
vine din latinã: socialis ºi greaca Acum a fost implacabilã în a în- logat drept enervant, îi rãspunde
veche: phobia.“) ºi care are drept trerupe relaþia cu Alex: „N-am vrut cu un cadou. Aºa, fãrã un motiv
reper (dobândit, nu asimilat) pe sã-þi zic azi. Am vrut sã mai las aparent. Un avion de hârtie, mo-
Alain Delon. Mereu respins e câteva zile. Da’ sunt rãcitã. Mã delat special, dupã cum a vãzut
singuratic, acumuleazã aversiu- doare gâtul. ªi nu prea am chef pe Youtube. La o reprezentaþie,
ne, exprimatã poetic („Am o gumã sã mã sãrut.” Petri ªtefãnescu a rostit ca un
de ºters cu care pot sã ºterg ce Pe acelaºi rol, Luiza Niþã de- adolescent impetuos cã avionul
vreau eu: blocul de vis-a-vis, câi- gajã sensibilitate ºi amuzantul lui zboarã pânã la 40 de mii de
nii de pe trotuar, [...] pe ea nu o romantism al unei agende tip ‘to metri. Theodora Bãlan, care era
ºterg. [...] am ºters toate strãzile do’ vizavi de proiecþiile ei pentru Lena atunci, a zâmbit, a intrat în
care duc la ea”), pânã la a recur- un viitor amoros aºa cum îºi do- jocul lui ºi, desigur, avionul a
ge, ciudatã soluþie, la pistol. reºte. Iar acel phoen care punc- plutit nu mai departe de primul
Dacã el este pivotul, ampren- teazã emoþia îi aduce publicul rând al spectatorilor.
ta este pusã de personalitatea aproape. Am pãstrat avionul cu auto-
fetelor. Mai întâi Lena. Theodora Interesant este cum ºi a treia grafele acestor tineri actori care
Bãlan o aduce mai aproape de ti- pereche pe acelaºi personaj pro- privesc departe, care viseazã la
pologia pe care o ilustreazã Petri pune creaþii diferite. Dacã Bian- altitudine. Mii ºi mii!
Foto: Albert Dobrin

16 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


Filarmonica „Oltenia” a împlinit 70 de ani
F
ilarmonica „Oltenia” din tistice pe care le posedã, un su-
Craiova a sãrbãtorit ani- net cizelat în cel mai mic amãnunt
versarea a ºapte decenii ºi o dexteritate impresionantã; în
de activitate, prilej cu care a or- ceea ce-l priveºte pe Gabriel Niþã,
ganizat o suitã de manifestãri am avut senzaþia unui talent ieºit
consacrate jubileului. Prin Legea din comun, cu evidente veleitãþi
nr. 131 din 17 aprilie 1947, promul- solistice (discursul paganinian, în
gatã de Regele Mihai I, s-a înfiinþat ceea ce priveºte stilul, îi vine ca o
Orchestra Filarmonicã „Oltenia”, „mãnuºã”).
concertul inaugural fiind susþinut Corala academicã a Filarmoni-
chiar a doua zi, cu Mircea Bârsan cii, cu dirijorul ei permanent la
la pupitrul dirijoral (solistã, pupitru, Manuela Enache, a sus-
violonista Gaby Grubea). þinut un concert pe care l-am pu-
Sub genericul „Zilele muzica- tea numi „de zile mari”, pentru cã
le aniversare”, am avut ocazia sã a „îndrãznit” o incursiune în lu-

a r te
urmãrim cu aceastã ocazie mani- mea muzicii mai noi (secolele XX-
festãri diverse, între care douã XXI), izbutind sã coaguleze ener-
concerte simfonice, un concert giile ºi potenþialul interpretativ
coral, un concert cameral (Sala ale ansamblului de o manierã ce
Oglinzilor, Muzeul de Artã), co- a depãºit „obiºnuitele” reflecþii în
locviul „Filarmonica de Stat Ol- spaþiul sonor a unor texte muzi-
tenia – ieri ºi azi”, o zi a Porþilor cale mai puþin abordate, prin com-
Deschise, o întâlnire a publicului plexitatea ºi dificultatea lor, în
meloman cu protagoniºtii celor activitãþi concertiste din ultimele
douã concerte simfonice (în con- Dirijorul Christopher Petrie ºi violonistul Gabriel Niþã decenii.
sacrata „AmiTea”). În cadrul co- Ne-a plãcut evoluþia de înalt
locviului, s-au „punctat” momen- repertoriu de anvergurã, remar- Specialã din partea Direcþiei de Christopher Petrie (Anglia), pre- profesionalism a unui cvartet de
te de semnificaþie aparte pentru când îndeosebi succesele din ul- Culturã a Judeþului Dolj, Diplo- cum ºi aportul de excepþie al celor corni – Mihai Sîrbu, Ioan Gabriel
istoricul instituþiei. Vorbitorii – timii ani, cu referire specialã la mã de Merit din partea revistei doi violoniºti concertiºti craio- Luca, Cãtãlin Constantin Griero-
Dorin Mãciucã (manager interi- Europa Season (proiect unic în „Mozaicul”, Premiul „George veni, Vlad Stãnculeasa ºi Gabriel su, Marius Aftaragi – alcãtuit din
mar al Filarmonicii), Gheorghe asamblul vieþii muzicale a conti- Enescu” din partea revistei „La- Niþã. Dirijorul britanic a inclus în instrumentiºti de primã linie din
Fabian ºi Radu Jianu (consultanþi nentului nostru), la Festivalul mura”. Într-un cadru festiv, res- concertul sãu douã lucrãri româ- Bucureºti, Iaºi, Botoºani, într-un
artistici), Constantin Secarã ºi Internaþional „Craiova Muzicalã” pectându-ºi susþinãtorii, Filarmo- neºti (Rapsodia românã de Cipri- program de divertisment, de mare
Loredana Baltazar (muzicologi, (ediþia 2016), dedicat în exclusi- nica a acordat Diplome de Fideli- an Porumbescu/Constantin Bo- popularitate, constând din veri-
din Bucureºti), Modest Cichir- vitate muzicii contemporane (se- tate melomanilor–abonaþi ai con- bescu; Simfonia Carpatica de Cã- tabile „ºlagãre”, în aranjamente
dan (fost dirijor ºi director), Vlad colele XX-XXI). certelor ºi Diplome de Merit tine- lin Humã/Christopher Petrie) ºi un specifice de „fanfarã”.
Drãgulescu (fost manager), Dan Colectivul sãrbãtorit a primit, rilor implicaþi în acþiuni de volun- opus paganinian (Concertul nr. 2 În concluzie, Filarmonica ol-
Lupescu, Nicolae Marinescu, în semn de apreciere, Diploma tariat. pentru vioarã, în orchestraþia lui teanã ºi-a respectat blazonul,
Maria Barbãrasã, Cristian Voicu Specialã a Ministerului Culturii ºi Referindu-ne, pe scurt, la con- Gabriel Niþã). ªeful de orchestrã onorând la modul exemplar împli-
(reprezentanþi ai vieþii culturale Identitãþii Naþionale, Diploma de certele aniversare propriu-zise, bulgar a optat pentru muzicã rusã nirea a ºapte decenii de activita-
craiovene) – în intervenþiile lor, Onoare ºi Placheta Consiliului vom remarca prestaþia de realã þi- (Ceaikovski, Glazunov). În Con- te în slujba Marii Muzici.
au evidenþiat rolul deosebit al Judeþean Dolj, Diplomã de Exce- nutã artisticã a Simfonicului din certul de Glazunov, violonistul
Filarmonicii în contextul promo- lenþã din partea Consiliului Lo- Bãnie în programele dirijate de Vlad Stãnculeasa ºi-a relevat înal- n Geo Fabian
vãrii muzicii de calitate ºi a unui cal ºi Primãriei Craiova, Diplomã Dian Tchobanov (Bulgaria) ºi tele disponibilitãþi tehnice ºi ar-

un album monografic Nicu Enea


C
hiar din prima paginã a deþul Bacãu, la 28 mai 1897. de stat ºi colecþionar de artã nu
Albumul monografic A absolvit ªoala Normalã de i-a putut mulþumi personal,
„Nicu Enea ºi posteri- Bãieþi „Gheorghe Asachi” din Pia- fiindcã pictorul se afla internat,
tatea sa circumspectã”, realizat de tra Neamþ în 1918, cu titlul de în- bolnav de cancer pulmonar, în
scriitorul dramaturg Viorel Savin, vãþãtor, fiind repartizat sã predea spitalul „Bernat Andrei”. La 16
se aratã cã limbajul artistic al pic- la ºcolile din satele Goioasa ºi Ciu- septembrie 1960 se stinge ºi este
torului este cantonat, cu tonali- cheº, de pe Valea Trotuºului. înmormântat în cimitirul „Eter-
tãþi majore, între galben ºi cafe- În 1921 se înscrie la ªcoala de nitatea” din Bacãu!
niu. Splendidele lucrãri ale picto- Arte Frumoase din Bucureºti, Sunt semnalate, cu date exac-
rului Nicu Enea, reproduse color unde studiazã sub îndrumarea te, expoziþiile retrospective orga-
în Album, pun într-adevãr în va- unor artiºti de renume: desenul nizate din 1961, 1965 ºi ampla re-
loare aceste tonalitãþi prin gradul cu C. Artachino, pictura cu G. D. trospectivã din 1978, deschisã
de luminozitate al tentelor, deter- Mirea ºi C. Ressu, iar sculptura la Bacãu ºi itineratã la Iaºi, Su-
minat ºi de calitatea pigmentului cu Fr. Stórck. ceava, Bucureºti, Constanþa,
preponderent în feluritele ames- În 1923 îºi întrerupe studiile ºi Galaþi, Oradea.
tecuri. Distingem unitatea ºi armo- se încadreazã profesor de desen Meritul lui Viorel Savin este
nia dintre tonalitãþi pure – cu toa- la ªcoala Normalã din Bacãu. impresionant prin prezentarea
te elementele acestora ºi tonuri – Deschide în aceastã perioadã, laborioasã a vieþii ºi activitãþii
rezultate din succesiunea mai în sala mare a primãriei din Ba- artistice, a contextelor socio-
multor amestecuri fizice – ajun- cãu, prima expoziþie personalã de politice ºi culturale, a prezentãrii
gând la nuanþãri sensibile ºi cali- picturã, fiind apreciat de public în album a celor 184 de picturi co-
tãþi picturale expresive. ºi de presa localã. lor aflate astãzi la Muzeul Naþio-
Viorel Savin îºi structureazã κi reia studiile pe care le va nal de Artã al României, Muzeul
Albumul sãu monografic în trei absolvi în 1928, având ca profe- Peleº, Muzeul de Artã Bacãu,
capitole (I. Nicu Enea ºi posteri- sori artiºti de înaltã clasã: Jean Muzeul Municipal Bucureºti,
tatea sa circumspectã, II. Album, Al. Steriadi, Gheorghe Petraºcu Muzeul Judeþean de Artã Praho-
III. Addenda). Pe coperta a III-a a ºi Arthur Verona. va, Muzeul de artã Roman, Mu-
Albumului este ataºat un DVD: Un moment important în viaþa zeul de Artã Brãila ºi 39 de lucrãri
„Bãtrâna ºi hoþul” de Viorel Savin, lui Nicu Enea este cãsãtoria cu din colecþii particulare.
piesã de teatru difuzatã la TVR, nepoata lui Emil Gârleanu, Elvira Paleta pictorului Nicu Enea a
cu interpretarea unor actori de Paloºani-Gârleanu care-i va lumi- apelat la o varietate îndrãzneaþã
renume: Irina Rãduþeanu-ªirianu na viaþa ºi cariera artisticã. de culori pure, nuanþe ºi griuri
ºi Sorin Medeleni, sub regia lui În pertinentul sãu studiu mo- colorate, fiind dominate de lumi-
Cristian Hadjiculea, având ca nografic, Viorel Savin specifica nozitatea culorii în contraste
eroinã principalã pe soþia privitor la valoarea artistului, în compoziþionale bine susþinute. Nicu Enea - Autoportret
pictorului, iar acþiunea se anul 1960: Se pãrea cã soarele Dominã libertatea de exprimare a þe ºi tainele luminii, tematica lor Remarcãm excelenta colabora-
desfãºoarã în casa memorialã începe a rãsãri din nou pentru ideii, spontaneitatea elaboratã pe surprinde probleme ale devenirii re a S.I.F. Moldova cu scriitorul
„NICU ENEA” din Bacãu. tenacele, talentatul ºi imagina- un limbaj plastic tradiþional expri- fiinþei umane spre libertatea de Viorel Savin în sprijinirea realizã-
Sunt prezentate date ºi apre- tivul pictor, statul român – onoa- mat în notã personalã ºi de foar- manifestare ºi împlinire, bucuria rii ALBUMULUI MONOGRA-
cieri elogioase despre viaþa ºi ac- re supremã la acea vreme! – te bunã calitate. credinþei, aspiraþia spre mai bine, FIC „NICU ENEA” ºi calitatea
tivitatea artisticã a pictorului care dãruieºte preºedintelui Sucarno Tablourile pictorului îmbogã- spre frumos, spre adevãr. tipograficã asiguratã de „Editura
s-a nãscut în Valea Arinilor, un sat al Indoneziei douã lucrãri þesc galeria marilor artiºti plastici Consecvenþa ºi elevaþia vi- Babel” – Bacãu.
de rãzeºi gãzari din comuna Lucã- de-ale sale: „Un dans naþional” ai României pentru cã, dincolo de ziunii sale picturale sunt impre-
þeºti (actualmente Magireºti), ju- ºi „Naturã staticã”. Înaltul om valori cromatice, de tonuri, nuan- sionante. n Ovidiu Bãrbulescu

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 17


n BASARAB NICOLESCU

documente excepþionale pentru cultura


românã: corespondenþa între Nichifor
Crainic ºi Vintilã Horia în 1972*
s er pentine

C
lasând bogata cores- nistã adresatã exilului, de inspi- niei”, directorul revistei fiind „dis-
pondenþã a lui Vintilã raþie sovieticã, condusã de Geor- tinsul eseist ºi marele dramaturg
Horia, donatã Bibliote- ge Ivaºcu. Ea «era redactatã Paul Anghel”...
cii Aman din Craiova de fiica scri- aproape în exclusivitate de foºti Vintilã Horia îi rãspunde la
itorului, Doamna Cristina Horia, deþinuþi sau de intelectuali care data de 18 iunie 1972. Tonul este
am avut ºansa de a descoperi aveau interdicþia de a semna în plin de curtoazie faþã de cel care
douã scrisori capitale pe care presa literarã curentã.2». Alãturi i-a fost, în tinereþe, maestru, dar
doresc sã le aduc la cunoºtinþa de Nichifor Crainic ºi George conþinutul scrisorii este biciuitor.
universitarilor ºi cercetãtorilor Ivaºcu, îi gãsim pe Constantin G.
români. Datã fiind importanþa lor, Giurescu, Ion Vinea, Henriette „Madrid, 18 VI 1972
le voi reproduce in extenso în Yvonne Stahl, Pãstorel Teodo- Iubite Domnule Profesor,
prezentul articol. reanu, ªerban Cioculescu, Radu Mi-au fãcut mare plãcere rân-
Prima scrisoare este cea a lui Gyr, Vladimir Streinu, Athanase durile Dv., cu atât mai mult cu cât,
Nichifor Crainic (1889-1972), Joja, Constantin Noica. Nichifor timp de ani la rând, v’am urmãrit
adresatã lui Vintilã Horia la data Crainic îi scrie în mod patetic lui cumplitul itinerariu prin închisori,
de 14 mai 1972 ºi expediatã la data Vintilã Horia: „Îþi scriu eu, care iar în 1948 am scris ºi am publicat
de 26 mai 1972. Adresa lui Nichi- am fãcut 15 ani de închisoare, care (într’o revistã italianã) o nuvelã
for Crainic marcatã pe plic este am lucrat 10 ani dupã aceea la inspiratã de ceea ce vi se întâm-
« Bulevardul Dinicu Golescu 43, Glasul Patriei ca sã-mi cîºtig exis- plase, purtat totul la un numitor
Bucureºti 7, România ». Adresa tenþa, care n-am fost considerat literar ºi la o valoare de simbol,
lui Vintilã Horia : « 67 Breton de scriitor decît în ultimele zile cînd iar mai târziu am republicat acel
los Herreras, Madrid 3, España ». am 83 de ani ºi altele ºi altele. Tu text într-un volum de nuvele apã-
Am respectat în transcrierea scri- ºtii mai bine ca oricine cã nu sînt rut la Madrid în 1967. Volum pe
sorilor normele gramaticale ale plãtit pentru a îþi scrie, ci pentru care vi l-aº trimite, dacã aº fi si-
autorilor. dragostea mea dintotdeauna, gur cã ar ajunge la destinaþie.
„Dragã Vintilã Horia, pentru care mi-am cheltuit toatã Povestea e lungã. A Dv. ca ºi
Te vor mira aceste rînduri, scri- viaþa, dragostea mea pentru a mea. ªi suferinþa la fel. A fi fost
se din consideraþia ce þi-o port ºi aceastã þarã acum mai conside- rupt de Þarã ºi de familie, con-
numai din asta. ªtiu toatã poves- ratã ca oricând în lume.” Biete damnat ºi calomniat, interzis ºi
tea ta cu þara. Cînd am fost scos cuvinte care ne stârnesc astãzi aruncat în exil, e tot atât de grav
din închisoare dupã 15 ani de dezgust ºi milã. pentru un om ca ºi a face închi-
huzur, am fost numit redactor la „Campania” evocatã de Nichi- soare. Vã rãspund mai pe larg
Glasul Patriei. Am cãzut tocmai for Crainic este, bine înþeles, cam- decât altcuiva, pentru cã v’am
pe campania împotriva ta. Cînd pania lansatã de autoritãþile din simþit în totdeauna drept mai ma-
m-am lãmurit despre ce e vorba România contra lui Vintilã Horia rele meu, maestrul, în sensul ve-
am spus imediat responsabilului cu ocazia primirii premiului Gon- chiu al cuvântului, drept cel care
politic al epocii cã eu nu pot sã court. „Cînd m-am lãmurit despre mi-a lãmurit în tinereþe anumite
scriu ºi sã particip la aceastã in- ce e vorba am spus imediat res- nedumeriri, a crezut în mine ºi m’a
famie. I-am explicat cinstit ºi ce ponsabilului politic al epocii cã ajutat, într-un fel, sã fiu ceea ce
însemneazã pentru un român pre- eu nu pot sã scriu ºi sã particip la sunt. Iatã dece vã adresez aceste
miul ce þi s-a dat. M-a înþeles ºi Ceauºescu ºi realizãrilor mag- ani ºi altele ºi altele. Tu ºtii mai aceastã infamie. I-am explicat cin- rânduri, care nu sunt o justifica-
campania a încetat. N-am avut nifice din þarã, se crede cã tot ce bine ca oricine cã nu sînt plãtit stit ºi ce însemneazã pentru un re – nu am sã mã justific faþã de
nici un profit. Tu fuseseºi forþat e român sau s-a nãscut în pentru a îþi scrie, ci pentru dra- român premiul ce þi s-a dat. M-a nimeni aici pe pãmânt, fiind ceea
sã renunþi la premiu. România poate fi mândru de gostea mea dintotdeauna, pen- înþeles ºi campania a încetat. ce se cheamã un om liber, con-
Mai tîrziu a venit din Germa- maternitatea ei. Patria oferã tru care mi-am cheltuit toatã via- N-am avut nici un profit. Tu fu- ºtient de preþul infinit al propriei
nia o revistã oarecare dedicatã tuturor bucuria împãcãrii ºi aderãrii þa, dragostea mea pentru aceas- seseºi forþat sã renunþi la lui libertãþi – ci, dacã vreþi, o „scri-
României. Articolul tãu, publicat la fiinþa ei spiritualã prin aceastã tã þarã acum mai consideratã ca premiu.” Aºa a fost oare? Cum soare cãtre maestru”.
acolo despre dorul de þarã l-am Asociaþie, iar cine poate e bine- oricând în lume . am putea verifica pe bazã de Iatã deci câteva din motivele
arãtat responsabilului, om de ve- venit sã colaboreze fie economic Pentru asta am trecut peste tot documente cã Nichifor Crainic l-a care mã împiedicã deocamdatã sã
chea culturã universitarã. L-a fie cultural, înlesnind relaþii de ce-am suferit ºi crede-mã cã am apãrat pe Vintilã Horia? ªi cine ader la asociaþia de care-mi vor-
emoþionat ºi i-a pãrut rãu. Fuse- prietenie cu þara unde ºi-a fãcut suferit mai mult decît tine, ca sã era acel „responsabil politic al biþi.
se dus în eroare cînd a condus un rost în viaþã. nu mã mai despart de ea. epocii” cãruia i s-a adresat 1) În 1946 am fost condamnat
campania infamã. Sânt foarte mulþi români înfipþi Talentele noastre azi sînt în Nichifor Crainic? Gheorghiu Dej? de un aºa zis tribunal al poporu-
Peste cîþiva ani, arheologul în viaþa internaþionalã care pot strãinãtate ºi pe cît ºtiu mai toate „Dela scandalul cu tine, în lui la muncã silnicã pe viaþã
Dinu Adameºteanu, care mi-a fost juca acest rol mijlocitor, fãrã obli- pornite de la „Gândirea”. Mi-ar România mentalitatea s-a schim- pentru pãcate pe care nu le-am
student, venind prin þarã, dacã gaþii, fireºte. plãcea ca înainte moarte sã vã vãd bat aproape fundamental. comis niciodatã, printre ele ace-
eºti supãrat de nedreptatea ce þi Trebuie sã-þi spun, dragã Vin- pe toþi împãcaþi cu Patria voastrã Aceasta mai ales datoritã ºefului lea de a fi fost legionar ºi... sena-
s-a fãcut. Mi-a spus cã scanda- tilã Horia, cã polonezii ºi mai ales care ea însãºi vã întinde braþele Statului, care vede lucrurile mult tor. Nu ºtiu ca cineva vreodatã
lul în jurul romanului premiat l-a ungurii au înfiinþat asemenea ºi ºtie cã are ce sã vedem ca s-o mai larg ºi mai realist, adicã mai sã fi scuzat acea mârºãvie, sau
fãcut sã fie tradus în limbi strãine asociaþii înaintea noastrã. admiraþi ºi s-o iubiþi ca pe mama româneºte.” Ce schimbare de la sã fi încercat a repara în vreun fel
ºi ai fost rãsplãtit considerabil. Trebuie sã-þi mai spun cã noastrã. Gheorghiu Dej la Nicolae Ceau- rãul definitiv care mi s’a fãcut
M-am bucurat ºi pentru aceste Asociaþia România va avea un Poþi sã-þi trimeþi adeziunea la ºescu! atunci.
motive îþi scriu urmãtoarele: organ special al ei care, în locul d. Preºedinte Athanase Joja, fi- Care este obiectul scrisorii lui 2) Istoria cu Premiul Goncourt
Dela scandalul cu tine, în simplului Glasul Patriei, va apã- losoful ºi vice-preºedinte al Nichifor Crainic? El îi cere lui Vin- (la care eu am renunþat, însã nu
România mentalitatea s-a schim- rea sãptãmânal în strãinãtate ºi Academiei sau, dacã vrei, la mine tilã Horia sã adere la Asociaþia el la mine, pãstrându-mi fãrã voe
bat aproape fundamental. Aceasta în þarã în 16 pagini ºi se va numi pentru a o publica în Tribuna România „ai cãrei membri fonda- titlul de Prix Goncourt 1960), cel
mai ales datoritã ºefului Statului, Tribuna României, cu un program României care, deocamdatã, are tori sînt un rezumat a tot ce are mai însemnat premiu literar
care vede lucrurile mult mai larg ºi bogat ºi variat. Vor colabora nu un sediu provizoriu. þara mai de valoare, de la savanþi obþinut vreodatã de un Român ºi
mai realist, adicã mai româneºte. numai specialiºti din þarã dar ºi Directorul ei este distinsul la artiºti, la ºefii cultelor religioa- rãsplãtit de reprezentanþii oficiali
În consecinþã, de curînd a luat membrii din afarã, amplificîndu-i eseist ºi marele dramaturg Paul se, la muncitori ºi þãrani. Scopul ai României de atunci cu scanda-
fiinþã în Bucureºti o mare aprecierea. Ai avea, dragã Vintilã, Anghel. ei este, pe cît se poate, împãca- lul cel mai miºelesc ºi absurd
«Asociaþia România» ai cãrei prilejul sã afle þara cã exiºti ºi mulþi Cu dragoste ºi succese în rea unanimã cu toþi românii îm- montat cândva împotriva unui
membri fondatori sînt un rezumat sã se bucure citindu-te acum toate, prãºtiaþi în lume care sânt peste scriitor. E adevãrat, cum vã spu-
a tot ce are þara mai de valoare, de când ai ajuns un nume celebru Nichifor Crainic un milion ºi jumãtate. Nu le cere nea Adameºteanu, cã acea cam-
la savanþi la artiºti, la ºefii cultelor peste hotare. 14 mai 1972 nimeni sã fie comuniºti. Dar dat panie s’a soldat cu beneficii ma-
religioase, la muncitori ºi þãrani. Te opreºte ceva sã devii Bucureºti” fiind prestigiul de care azi Româ- teriale pentru mine, însã rana a
Scopul ei este, pe cît se poate, membru principal al Asociaþiei nia se bucurã în lume, mai ales rãmas deschisã, ºi deschisã va
împãcarea unanimã cu toþi româ- România? „Cînd am fost scos din închi- datoritã politicii lui Ceauºescu ºi rãmâne, probabil pentru totdeau-
nii împrãºtiaþi în lume care sânt Îþi scriu eu, care am fãcut 15 soare dupã 15 ani de huzur, am realizãrilor magnifice din þarã, se na. Nimeni n’a dat, de atunci ºi
peste un milion ºi jumãtate. Nu le ani de închisoare, care am lucrat fost numit redactor la Glasul Pa- crede cã tot ce e român sau s-a pânã azi, vreo dezminþire, nimeni
cere nimeni sã fie comuniºti. 10 ani dupã aceea la Glasul Pa- triei1. Am cãzut tocmai pe campa- nãscut în România poate fi mân- din partea þãrii schimbate „aproa-
Dar dat fiind prestigiul de care triei ca sã-mi cîºtig existenþa, care nia împotriva ta.” – scrie Nichi- dru de maternitatea ei.” El îi cere, pe fundamental”, cum îmi scrieþi,
azi România se bucurã în lume, n-am fost considerat scriitor de- for Crainic. « Glasul Patriei » era de asemenea, sã colaboreze la n’a încercat în doisprezece ani sã
mai ales datoritã politicii lui cît în ultimele zile cînd am 83 de o fiþuicã de propagandã comu- revista asociaþiei „Tribuna Româ- corecteze acea inexplicabilã in-

18 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


justiþie. A doua deci în raporturi- o contribuþie la cultura occiden- nu departe de Alicante, ca sã cer Dacã Nicolae Ceauºescu do- manele mele, însã cred cã lucrul
le mele involuntare cu þara dupã- talã prin Românii din exil. Þinuþi o informaþie. Era cald ºi pustiu. rea sã atragã intelectuali de talia nu e posibil, nu va fi îndelung
rãzboiului. mai departe în exil, ca niºte iluºtri Traversam sãli goale, chemam în lui Vintilã Horia de ce nu dispus posibil, surghiunit cum sunt în
3) Îmi propuneþi nu numai sã ciumaþi. Cele douã prestigii nu au, van. În fund de tot, aplecat peste anularea sentinþei monstruoase trup ºi în cãrþi, în trup peste ho-
ader la asociaþia „România”, dar din pãcate, nimic de a face unul o maºinã de scris, un funcþionar. ºi mincinoase din 1946, emisã sub tare, în cãrþi în propria mea matri-
ºi sã colaborez la o revistã. În ce cu altul. La asociaþia de care-mi - Cine sunteþi? mã întreabã presiunea ocupantului sovietic? ce stilisticã. [...] Dumnezeu sã vã
calitate? Ca scriitor interzis în vorbiþi nu va adera niciunul din rãstit, vãdit deranjat din treabã Am în arhiva mea textul complet rãsplãteascã pentru binele pe
România? ªtiþi bine cã nu numai numele care azi fac culturã româ- sau din somn. al Hotãrârii nr. 11 din 21 februarie care mi l-aþi fãcut, un bine socra-
cãrþile mele nu au fost publicate neascã în strãinãtate. ªi e trist cã - Sunt Vintilã Horia. 1946 a Completului II de Judeca- tic, care e naºtere prin spirit.”
în româneºte, dar nici mãcar nu e e aºa, trist pentru toþi, cãci politi- - El rumano? ªi sãri în sus de tã al Tribunalului Poporului Bu- Cuvinte profetice: Nichifor Crai-

s er pentine
permis importul ºi vânzarea cãr- cul fãrã culturã e ca o Lunã fãrã la masa lui, serviabil dintr’odatã cureºti (prezidat de Al. Voitino- nic moare dupã câteva luni (la 20
þilor mele originale în librãriile dela Soare, în timp ce cultura poate ºi surâzãtor. Scene ca asta mi s- vici, delegat procuror la Parche- august 1972), iar Vintilã Horia nu
noi. Ca ºi cum ar fi scrise de duº- trãi, tristã dar cu atât mai umanã, au întâmplat de nenumãrate ori, tul Tribunalului Ilfov) în ceea ce ºi-a revãzut niciodatã þara.
manul cel mai periculos. Ce rost ºi dincolo de politic. în multe locuri din Europa. îl priveºte pe Vintilã Horia, din Rolurile, aºa cum le vedem în
are deci apariþia numelui meu într- Atâta timp cât aceste lucruri Exilul nostru, împotriva cruzi- care se poate constata cã, dintre cele douã scrisori, s-au schimbat:
o revistã (care din cele douã edi- esenþiale – toate cele spuse mai mii lui ºi a tentativelor de distru- cei unsprezece membrii ai Com- Nichifor Crainic nu mai era, de
þii: cea pentru România sau cea sus – nu vor fi înþelese sau cel gere la care am fost supuºi, a avut pletului de judecatã, doi sunt ju- fapt, maestrul sãu. Sub presiunea
pentru românii din strãinãtate?) puþin intuite, nu va fi posibil un consolãrile lui, pe aceastã dimen- decãtori ai Poporului, unul este suferinþelor el s-a transformat
ai cãrui cetitori nu ºtiu nimic de- proces de complementaritate, siune apoliticã din care e fãcutã judecãtor delegat, unul este gre- într-un jalnic servitor al puterii
spre mine? În realitate multã lume cum se spune în fizicã, deci nici fibra noastrã ºi care ne indicã ros- fier, unul este acuzator public si comuniste. Adevãratul maestru
din Þarã m’a cetit, malgré tout, de normalã fuziune. Vom conti- tul pe lume, cu o rigoare aproape unul singur (Ion Pora) este ma- devenise Vintilã Horia, în lecþia
sau ºtie de mine, ºi se mirã dece nua a trãi mai departe pe meri- ciberneticã. gistrat, cinci dintre «judecãtorii de demnitate pe care i-o dã lui
numele meu continuã a fi urgisit, diane separate, politica cu presti- Mi-ar fi fãcut plãcere sã vã re- asesori» fiind: Ispas Stoica (în- Nichifor Crainic.
azi, în situaþia aproape fundamen- giul ei, cultura cu eternitãþile ei vãd, sã revãd locurile pe care m- vãþãtor), Marin Teodorescu Documentele analizate3 sunt
tal schimbatã de care–mi scrieþi, într-un talger al balanþei care, la am nãscut ºi pe care le-am de- (muncitor CFR), Sulicã Main, (în- de mare însemnãtate pentru cul-
ca ºi ieri; în 1972 ca ºi în 1960, ce fãcutul socotelilor, îi e întotdeau- scris în romanele mele, însã cred vãþãtor), Gheorghe Cristescu tura românã contemporanã.
s-a schimbat deci? Prin prisma na favorabil. Asociaþia de care- cã lucrul nu e posibil, nu va fi (comerciant), Vasile Ionescu (fost Este clar cã dacã Vintilã Horia
condiþiei mele de scriitor român, mi scrieþi va convinge pe câþiva îndelung posibil, surghiunit cum consilier la Camera de Muncã). ar fi fãcut cea mai micã concesie
premiat (luna trecutã mi s-a acor- scribi neînsemnaþi de peste ho- sunt în trup ºi în cãrþi, în trup De fapt, Vintilã Horia a fost con- puterii comuniste, el ar fi fost as-
dat un nou premiu la Madrid, în tare, câþiva grãbiþi sã-ºi vadã nu- peste hotare, în cãrþi în propria damnat pentru cã era antisovie- tãzi Membru de Onoare al Acade-
1961 am avut altul la Milano), tra- mele tipãrite oricum ºi oriunde, mea matrice stilisticã. tic, fapt care nu ar fi trebuit sã îi miei Române ºi ar fi adulat ca mare
dus, comentat, subiect de teze de însã nu se va bucura de adeziu- Sunt sigur cã mã veþi fi înþeles. displacã lui Nicolae Ceauºescu. scriitor de criticii literari din Ro-
licenþã ºi doctorat la universitã- nea celor care fac culturã româ- Îmi spuneþi cã mi-aþi luat apã- Al doilea argument al lui Vin- mânia. Dar el a preferat sã rãmâ-
þile din Statele Unite, Franþa, Spa- neascã în strãinãtate. Aº vrea sã rarea în 1960. ªi eu v-am apãrat la tilã Horia este, ºi el, necruþãtor: nã un om liber: „Iatã dece vã adre-
nia, Italia, etc., dar hulit ºi sur- mã înºel în prezicerea mea. Însã multe congrese ºi reuniuni. Cãci „Istoria cu Premiul Goncourt (la sez aceste rânduri, care nu sunt
ghiunit în propria lui Þarã, prin cazul lui Mircea Eliade e recent aþi fost pentru mine omul care m’a care eu am renunþat, însã nu el la o justificare – nu am sã mã justi-
aceastã prismã, repet, eu nu vãd în mintea tuturor. Ca ºi cazul meu. înþeles în tinereþe ºi care m’a aju- mine, pãstrându-mi fãrã voe titlul fic faþã de nimeni aici pe pãmânt,
nicio schimbare. Schimbarea ar În ceea ce priveºte sentimen- tat sã mã definesc, dar ºi ilustra- de Prix Goncourt 1960), cel mai fiind ceea ce se cheamã un om
trebui, deci, sã vinã dela mine, cel tele mele faþã de Þarã, ºtiþi bine rea cuvintelor cronicarului „îi bie- însemnat premiu literar obþinut liber, conºtient de preþul infinit
fãrã vinã, dupã câte înþeleg. Nu cã nu s-au schimbat. Ea este le- tul om sub vremi.” V-am imaginat vreodatã de un Român ºi rãsplã- al propriei lui libertãþi [...]”
vãd dece. Ar fi nelogic ºi cum gãtura mea cu lumea, contactul viaþa prin codri, prin vale, prin tit de reprezentanþii oficiali ai Încheind aceastã scurtã ana-
spun spaniolii, „contraproducen- primordial, care niciodatã nu închisori, v-am visat de multe ori, României de atunci cu scandalul lizã, este imposibil sã nu obser-
de” pentru ambele pãrþi. poate înceta de a fi ceea ce a fost. v’am fost mereu aproape. Desti- cel mai miºelesc ºi absurd mon- vãm cã, în mod straniu, istoria se
Îmi vorbiþi de marele prestigiu O esenþã pe de-asupra existen- nul ne-a pus pe acelaº drum, în tat cândva împotriva unui scrii- repetã prin aplicarea mecanicã a
pe care azi îl are România peste þei, cum ar fi zis Heidegger. ªi cu acelaº timp de teribile încercãri. tor. [..] Nimeni n’a dat, de atunci sentinþei din 1946: grotesca re-
hotare. Prestigiu politic, datorit, atât mai mult tind spre esenþã, de- Aºa cum nu mi-am uitat Þara, pe ºi pânã azi, vreo dezminþire, ni- tragere a diplomei de Cetãþean de
cum spuneþi, actualului ªef al Sta- a-lungul existenþei mele de om care am apãrat-o totdeauna ºi din meni din partea þãrii schimbate Onoare al oraºului Segarcea,
tului. E un lucru de netãgãduit. condamnat, ca Ovidiu ºi Dante, a cãrei problematicã majorã am „aproape fundamental”, cum îmi schimbarea numelui liceului din
(Într-o revistã de arhitecturã dela la un exil creator, cumplit dar cre- fãcut propria mea problematicã, scrieþi, n’a încercat în doispreze- Segarcea, distrugerea statuii lui
Madrid a apãrut zilele trecute un ator, cu atât mai mult, într-un fel tot aºa nu mi-am uitat nici maes- ce ani sã corecteze acea inexpli- Vintilã Horia din curtea liceului
lung comentariu dedicat revistei aproape esoteric, mã integrez trul. Dumnezeu sã vã rãsplãteas- cabilã injustiþie.” Aluzia la com- din Segarcea ºi schimbarea nu-
„Futuro presente” (revistã înte- Þãrii, ca într-o salvare ultimã. cã pentru binele pe care mi l-aþi plicitatea lui Nichifor Crainic este melui strãzii „Vintilã Horia” din
meiatã ºi condusã de mine aici ºi România are azi sute de reprezen- fãcut, un bine socratic, care e evidentã: nici el n-a dat vreo dez- Mangalia.
la care colaboreazã numele ce le tanþi în strãinãtate ºi prestigiul ei naºtere prin spirit. minþire. Cum se poate ca, în România
mai celebre din întreaga lume oc- e mare, din punct de vedere poli- Cu sentimentele din totdeau- În fine, al treilea argument secolului 21, þarã democraticã ºi
cidentalã; în acel comentariu au- tic. E un fel de discretã speranþã, na, al Dv. este, ºi el, de o deplinã claritate: aparþinând Comunitãþii Europe-
torul aduce un curios omagiu poate nejustificatã, ca orice tra- Vintilã Horia” „Îmi propuneþi nu numai sã ader ne, sã fie menþinutã aberanta sen-
României reprezentatã, pentru el, iectorie înscrisã în efemerul poli- la asociaþia „România”, dar ºi sã tinþã din 1946? Guvernul Româ-
de Brâncuºi, Enescu, Eugen Io- tic. Însã când un strãin, aici sau Refuzul lui Vintilã Horia de a colaborez la o revistã. În ce cali- niei ar putea gãsi modalitatea de
nescu, M. Eliade, Vintilã Horia ºi oriunde, dã peste numele de Ro- accepta propunerea de colabora- tate? Ca scriitor interzis în Româ- anulare a sentinþei.
N. Ceauºescu; vedeþi cum ne ju- mân, are imediat în minte numele re formulatã de Nichifor Crainic nia? [...] Schimbarea ar trebui, Cum se poate cã nici Ministe-
decã lumea: cultura e o mare sfe- unui scriitor sau al unui artist: este categoric ºi el este fundat pe deci, sã vinã dela mine, cel fãrã rul Culturii ºi nici Academia Ro-
rã, plinã cu multe nume, politica Brâncuºi sau cei câþiva citaþi mai trei argumente esenþiale, care vinã, dupã câte înþeleg. Nu vãd mânã nu au dezvãluit infernalul
e un singur nume.) Însã cultura sus. Acum câþiva ani, într-o varã, meritã sã fie îndelung meditate în dece.” Vintilã Horia scrie: „Aso- mecanism al scandalului Premiu-
româneascã actualã e o reuºitã, am intrat într’o primãrie de þarã, condiþiile României de astãzi. ciaþia de care-mi scrieþi va con- lui Goncourt, în vederea repunerii
Primul argument este absenþa vinge pe câþiva scribi neînsem- portretului lui Vintilã Horia la se-
oricãrei scuze a Statului Român naþi de peste hotare, câþiva grã- diul Academiei Goncourt din Pa-
COMUNICAT DE PRESÃ faþã de condamnarea sa drept cri- biþi sã-ºi vadã numele tipãrite ori- ris, ceea ce ar fi, pentru prestigiul
minal de rãzboi: „În 1946 am fost cum ºi oriunde, însã nu se va României, un aspect important?
Trei importante donaþii au fost fãcute recent Muzeului Exilului condamnat de un aºa zis tribunal bucura de adeziunea celor care Sper cã aceste douã aspecte
Românesc din Craiova: arhiva Leonid Mãmãligã (L. M. Arcade), al poporului la muncã silnicã pe fac culturã româneascã în strãi- vor fi rezolvate în viitorul apro-
arhiva Vintilã Horia ºi arhiva Paul Barbãneagrã. viaþã pentru pãcate pe care nu nãtate. Aº vrea sã mã înºel în pre- piat.
Mulþumesc ºi pe aceastã cale Doamnelor Benedicte Mãmãligã, le-am comis niciodatã, printre ele zicerea mea. Însã cazul lui Mir-
Cristina Horia ºi Rosie Barbãneagrã, care au acceptat cu mare ge- acelea de a fi fost legionar ºi... cea Eliade e recent în mintea tu-
*
nerozitate sugestia mea de a face aceste donaþii. senator. Nu ºtiu ca cineva vreo- turor. Ca ºi cazul meu.” Convorbiri literare, Iaºi, nr. 7,
Þin sã exprim, de asemenea, mulþumirile mele cãlduroase Dom- datã sã fi scuzat acea mârºãvie, Vintilã Horia conclude: „Mi-ar iulie 2017.
1
nului Lucian Dindiricã, directorul Bibliotecii Aman din Craiova ºi sau sã fi încercat a repara în vre- fi fãcut plãcere sã vã revãd, sã «Glasul Patriei», fiþuicã de pro-
Domnului Cristian Isvoreanu pentru eficacitatea ºi eforturile fãcu- un fel rãul definitiv care mi s’a revãd locurile pe care m-am nãs- pagandã comunistã adresatã exilului,
a apãrut între decembrie 1955 ºi sep-
te în preluarea acestor arhive. Domnul Lucian Dindiricã a dat încã fãcut atunci.” cut ºi pe care le-am descris în ro- tembrie 1972 (606 de numere) – a se
o datã dovada marelui sãu talent de manager ºi a profundei viziuni vedea Florin Manolescu, Enciclope-
pe care o are asupra reîntregirii culturii române. dia exilului literar românesc 1945-
Fac un apel adresat tuturor persoanelor, asociaþiilor ºi ale orga- 1989 - Scriitori, reviste, instituþii, or-
nismelor din toate þãrile lumii, aflate în posesia arhivelor privind ganizaþii, editura „Compania“, 2010,
Exilul Românesc (1945-1989), pentru ca sã le doneze Muzeului Exi- ediþia a doua revizuitã ºi adãugitã, p.
lului Românesc din Craiova, luând legãturã cu mine sau cu Dom- 360-365.
2
nul Lucian Dindiricã pentru definirea modalitãþilor practice de pre- Idem, p. 361.
3
luare a arhivelor respective. Florin Manolescu menþionea-
Fac, de asemenea, un apel adresat tuturor directorilor de biblio- zã, în trecere, aceste douã scrisori
(cu o eroare de transcriere: «matcã»
teci din România pentru a ne informa dacã sunt în posesia unor în loc de «matrice»), dar nu indicã
arhive privind Exilul Românesc, în vederea stabilirii unei cartogra- nici o sursã bibliograficã. A se vedea
fii a arhivelor Exilului Românesc pe teritoriul României. Florin Manolescu, Enciclopedia exi-
lului literar românesc 1945-1989, op.
Prof. Dr. Basarab Nicolescu cit., p. 389.
Membru de Onoare al Academiei Române
Preºedintele asociaþiei „Les Roumains de France”

Paris, 17 iunie 2017 Basarab Nicolescu la Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman”

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 19


Mihaela Albu – pentru un nou tin Amãriuþei, pe ªtefan Baciu º.a.
Care ar fi astfel finalitatea cer-
cetãrilor mele (ca ºi ale altora pre-

canon al culturii române ocupaþi de literatura ºi publicis-


tica exilului românesc)? Tocmai
nevoia de a face cunoscutã (sau
Nicolae Marinescu: Eºti unul mai cunoscutã) ºi la noi activi-
dintre, încã, puþinii cercetãtori tatea prodigioasã a acestor mari
dedicaþi studierii exilului lite- necunoscuþi ai culturii române.
rar românesc postbelic. Cum De fapt, rezultatul final ar fi (sau
l-ai descoperit ºi ce te-a deter- ar trebui sã fie) schimbarea ca-
minat sã te ataºezi de el? nonului. Trãim încã o perioadã
Mihaela Albu: Pentru a rãs- de mnemofobie, nu cunoaºtem
nter viu

punde la aceastã întrebare, ar tre- sau uitãm cu uºurinþã cã o pe-


bui sã mã întorc în timp ºi sã rioadã de câteva decenii nu am
nterviu
interviu

punctez câteva date esenþiale avut voie sã ºtim ce se petrecea


despre întâmplãrile vieþii mele. cu intelectualii români din exil.
Dupã 1990, când, în sfârºit, noi, Monica Lovinescu scria la un
oamenii obiºnuiþi, puteam aspi- moment datã cã „… aceastã lip-
ra sã cãlãtorim ºi în alte þãri de- sã voitã de memorie este cel mai
cât în cele permise – mã refer, grav simptom al nevindecãrii
desigur, la þãrile aflate în lagã- noastre”. ªi tot ea ne îndemna
rul comunist (a se remarca ter- „Sã nu uitãm, sã nu uitãm îm-
minologia folositã în limbajul de preunã!” Iatã aºadar, pe scurt,
lemn al acelor ani, conotaþiile de ce urmãresc cu studiile mele de-
care, se pare, nu erau conºtienþi spre exil – sã ºterg uitarea ºi…
cei ce o implementaserã!) – , aºa- sã-i aduc acasã pe aceºti mari
dar, dupã 1990 am avut posibili- (încã) necunoscuþi ai culturii
tatea sã particip la simpozioane române. Fiecare dintre noi, cei
internaþionale. Conferenþiar la care scriem despre ei sau le edi-
Universitatea din Craiova, am tãm cãrþile, pune o piatrã în mo-
avut apoi, în 1998, curajul de a zaicul literaturii noastre.
mã înscrie la un concurs pe care N.M.: ªtiu de asemenea cã,
îl organizase Ministerul Învãþã- alãturi de Dan Anghelescu, edi-
mântului pentru a selecta un pro- tezi o revistã cu un nume suges-
fesor care sã meargã la New York tiv, Carmina Balcanica. Ce repre-
sã redeschidã Catedra „Nicolae zintã ea, cu ce se deosebeºte de
Iorga” de la Universitatea Co- alte reviste literare?
lumbia. Surprinzãtor ºi neaºtep- M.A.: Într-adevãr, de opt ani
tat (pentru mine) – l-am câºtigat. editãm aceastã revistã unicat (ºi
Astfel, în septembrie 1999 am nu o spunem numai noi, ci mai
ajuns la New York. Impresiile mulþi oameni de culturã strãini).
despre Universitatea Columbia, Ea are un conþinut care reflectã
despre experienþa de acolo le-am cultura spaþiului sud-est euro-
consemnat în jurnalul meu ame- pean, este editatã în limba ma-
rican, jurnal care, în treacãt fie ternã a autorilor, dublat fiecare
spus, a trezit mult interes citito- articol ori poem de traducerea în
rilor, având deja douã ediþii. am aflat despre compatrioþi din bune, din pãcate), volumul de M.A.: Exilul/ desþãrarea au în- limba englezã. Am publicat pânã
Titlul – o parafrazã: Et in exil, ale cãror cãrþi le-au citit, poezii Viitor petrecut ºi romanul semnat pentru intelectualii ro- în prezent 17 numere, fiecare de
America…. M-am îndepãrtat de despre care au scris, cu care au Mai sus de miazãnoapte, când, mâni – siliþi de împrejurãri istori- 200 de pagini, am dedicat fiecare
întrebare deoarece am vrut sã colaborat de-a lungul timpului. în vara anului 2002, am întâlnit-o co-politice sã ia calea pribegiei – ediþie unor þãri din spaþiul sud-
fac o introducere prin care sã se Nume ca Brutus Coste, Paul pe fosta mea colegã de faculta- anormalitatea, prelungitã, din est european, dar ºi culturii mi-
înþeleagã cum am luat contact cu Miron, Vasile Posteucã, Aron te, Marilena Rotaru, cea care nefericire, pe durata aproape a noritãþilor din þara noastrã, iar
lumea româneascã de dincolo de Cotruº, ªtefan Baciu, Arcade- avusese privilegiul sã ia primul unei vieþi pentru unii dintre ei. numãrul 17 a avut ca temã Mo-
Ocean ºi astfel, în general, cu exi- Mãmãligã, Antonia Constanti- (ºi singurul la noi) interviu tele- Esenþa acestei dezrãdãcinãri ºi a narhia ºi cultura în Balcani.
lul ºi diaspora româneascã. Fac nescu, Gabriel Stãnescu, Vintilã vizat lui Vintilã Horia. Mi-a dat tragediei resimþite la cele mai înal- Avem colaboratori din þãrile bal-
distincþia fireascã între cei doi Horia º.a. ar trebui sã fie cunos- cartea Întoarcerea lui Vintilã te cote o gãsim exprimatã în cãrþi canice ºi pânã în SUA, scriitori,
termeni, eu cunoscând acolo ºi cute ºi în þarã. Ar trebui sã fim Horia, cãreia i-am publicat o pre- care trebuie cunoscute. „Fieca- profesori, academicieni, revista
câþiva dintre românii care au ple- mai mulþi cei care le studiem acti- zentare. De aici încolo… dragos- re plecare ºi-a avut bogãþia ei fiind prezentatã în universitãþi ºi
cat din þarã înainte de 1989 ºi vitatea desfãºuratã dincolo de tea ºi admiraþia faþã de marele de întâmplãri”, scria Sanda la simpozioane din Ankara,
care, la rândul lor, îi cunoscuse- marginile þãrii ºi sã o facem cu- scriitor ºi gânditor, cunoscut ºi Golopenþia, autoarea vorbind Atena, Belgrad, Nicosia, Nis,
rã pe unii dintre cei mai impor- noscutã ºi celor dinãuntru, celor apreciat în lume, singurul român mai ales despre acea dureroasã Novi Sad, Lodz, Porto etc.
tanþi intelectuali români din pri- de astãzi, fiindcã exilul, aºa cum câºtigãtor al premiului Goncourt, plecare pe drumul exilului. Cãci N.M.: Revista cuprinde ºi
mul nostru exil. sintetiza un alt reprezentant al dupã cum ºtim, au crescut ºi s-au o temã predilectã a autorilor ex- poezia unor autori din diferite
N.M.: Povesteºte puþin de- sãu, scriitorul ºi editorul Ion Du- consolidat pe mãsurã ce îi citeam patriaþi este tocmai exilul, avata- þãri. ªtiu cã ºi tu ai publicat aici
spre aceºtia… mitru (nãscut pe meleaguri arge- opera. Acum, în þarã, a început sã rurile unei vieþi obligate de istorie nu numai studii, ci ºi poeme. Ai
M.A.: Aº putea povesti mult, ºene ºi trãitor stabilit în Germania, fie cunoscut îndeosebi graþie aca- sã ia totul de la capãt, sã se adap- semnat ºi câteva volume de po-
dar voi da numai câteva exem- unde a fondat o prestigioasã demicianului Basarab Nicolescu, teze altei culturi, altei limbi, iar ezii. Chiar la editura Aius va
ple, din care vei avea, într-un fel, revistã, Apoziþia), exilul, spunea lui Cristian Bãdiliþã, Marilenei raportarea la dubla experienþã pe apãrea curând volumul Timpul
ºi rãspunsul la prima întrebare. el, este în miniaturã, o Românie Rotaru, Georgetei Orian, lui Dan care au trãit-o dã individualitate din ceasuri. ªi de aceea te în-
Unul ar fi George Alexe, un teo- dincolo de fruntarii. Anghelescu (cu care am colabo- literaturii române scrise de aceºti treb acum: Ce loc îi rezervi po-
log care trãia la Detroit, prieten N.M.: Este vorba de acel ar- rat în redactarea volumelor despre autori. Literatura lor este, într-un eziei în activitatea ta literarã?
din tinereþe cu Bartolomeu Ana- hipelag România, cum îl nu- eseistica lui V. Horia), lui Cornel fel, una aparte faþã de ceea ce M. A.: Uneori simþi nevoia sã
nia, dar ºi în corespondenþã cu meam eu într-un editorial din Ungureanu, Gh. Glodeanu º.a. s-a scris în þarã – permanent cu te exprimi pe tine însuþi, dincolo
Mircea Eliade, cu ªtefan Baciu, Mozaicul… N.M.: ªtiu cã ai publicat mai un substrat aluziv, permanent de analiza operei celorlalþi.
cu Nicu Caranica º.a. De la el am M.A.: Exact aºa sau cum spu- multe cãrþi dedicate exilului, în- având în atenþie lupta cu cenzu- Poezia vine din lãuntrul meu,
aflat amãnunte interesante de- nea Vintilã Horia despre sine ºi cepând cu Citind la New York ra. Or scriitorii români care au gânduri, idei, trãiri se cer uneori
spre scriitorii din exil, despre despre alþi compatrioþi nevoiþi sã scriitori români, despre poeþi ºi plecat înainte de 1989 au cãutat exprimate în cuvinte… ºi atunci
unele dintre scrierile lor, ca de trãiascã departe de þarã: „Noi prozatori care locuiesc acum în mai cu deosebire libertatea, li- le aºtern pe bucãþele de hârtie
exemplu eseul lui Caranica, Naº- ducem cu noi, ca niºte melci SUA, dar mai ales cãrþi despre bertatea cuvântului. Au scris, oriunde m-aº afla. „E zadarnic sã
terea tragediei sau despre poe- culturali, casa noastrã origina- presa literarã din exil, apoi mo- au comunicat în libertate, fãrã întârzii asupra cuvintelor dacã
mul dramatic Mioriþa, scris de rã, oriunde ne aflam rãspândiþi nografia primei reviste a exilu- constrângeri, au editat ziare ºi descoperi ce ºtie toatã lumea”,
Anania. Îi amintesc tot aici pe pe suprafaþa pãmântului.” lui, Luceafãrul, ori cea dedica- reviste, au publicat volume de scria undeva C. Noica. Întârzie-
Sanda Golopenþia ºi Constantin N.M.: Fiindcã veni vorba de- tã unui scriitor ºi mai puþin cu- poezii, romane, studii ºi eseuri (în rile mele mã descoperã pe mine.
Eretescu, doi prieteni dragi, prin spre Vintilã Horia, ºtiind ºi cã noscut la noi, Mircea Popescu, limba românã, dar ºi în limbi de Prin poezie, aºadar, mã descopãr
care am întâlnit numele lui Bru- ai publicat deja cãrþi despre de la Roma, redactorul ºef al circulaþie internaþionalã), au con- mai întâi pe mine. Dar ceea ce
tus Coste, personalitate marcan- eseistica sa, articole în Româ- Revistei Scriitorilor Români, ferenþiat în cele mai diferite punc- spun… poate fi uneori ºi drum
tã a diplomaþiei româneºti, pre- nia literarã ºi în alte reviste, cã mâna dreaptã a monseniorului te de pe glob, o bunã parte din- pentru alþii. În timp, am avut citi-
cum ºi a exilului nostru. Direct, ai participat la colocvii dedi- Bârlea în conducerea Societã- tre ei fiind apreciaþi ºi rãsplãtiþi tori care mi-au confirmat aceas-
din conversaþiile cu Sanda ºi cate operei sale, e momentul sã þii Academice Române, admirat cu premii ori cu catedre univer- ta. De aceea, eu scriu poezie
Constantin Eretescu, ori din cãr- te întreb cum l-ai descoperit? de Eliade, „un scriitor, un jur- sitare, inseraþi în istoriile litera- pentru mine ºi pentru ei.
þile lor – Cartea plecãrii, se inti- M.A.: ªi pentru rãspunsul la nalist, o conºtiinþã”, cum îl nu- turii din alte þãri. Ar fi multe exem-
tuleazã una dintre cele semnate aceastã întrebare ar trebui sã mã mea Ierunca. ple aici, dar îi voi numi, pe lângã A consemnat
de Sanda, Turnul de veghe. Jur- întorc în timp. Citisem deja Dum- Care ar fi finalitatea acestor Eliade, Cioran, Ionesco, Vintilã Nicolae Marinescu
nal de exil ºi Cu ochii în zare, nezeu s-a nãscut în exil, prima cercetãri privind exilul româ- Horia, pe Alexandru Ciorãnescu,
cele semnate de C. Eretescu – traducere (nu dintre cele mai nesc? pe Horia Stamatu, pe Constan-

20 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


n IOANA REPCIUC

de unde ne vin poveºtile? o nouã teorie


C
are este originea po- poveºtilor”2, Bottigheimer con- drate în acest volum sistematizea- racterizate printr-o netã separa-
veºtilor? Cine a fost trazice credinþa înrãdãcinatã a zã fiinþe, obiecte ºi acþiuni mira- re între lumea fiinþelor suprana-
primul povestitor? De cercetãtorilor ºi a publicului larg culoase care populeazã lumea turale ºi cea a oamenilor. Incur-

a vangarde
ce basmele unor popoare de pe în statutul indeterminat al nara- basmului, scopul central urmãrit siunea bruscã a miraculosului în

nthropos
continente diferite sunt atât de þiunilor populare, etern suspen- de profesoara new-yorkezã este derularea unor povestiri mitolo-
asemãnãtoare? Pe la sfârºitul date între starea latentã a memo- altul, iar cititorii care deschid acest gice, ca urmare a acþiunilor aces-
secolului al XIX-lea, folcloriºtii riei colective ºi actualizarea prin volum cu aºteptarea unei tratãri tor personaje supramundane, nu
europeni încercau sã dezlege fenomenul proteic al povestitu- conºtiincioase a acestui ansam- face decât sã confirme validita-
acest mister al apariþiei ºi trãsã- lui. Istoria pragmaticã ºi docu- blu de prezenþe magice vor fi dez- tea acestei graniþe.
turilor similare ale poveºtilor. mentabilã a poveºtilor propusã amãgiþi. Urmãtoarele trei capitole con-
Cele douã teorii importante care de autoarea americanã a fost Ruth Bottigheimer ºi-a pro- firmã aceastã ipostazã dominan-
s-au configurat la finalul acestui consistent influenþatã de tipãri- pus, în schimb, sã evidenþieze tã a magicului narativ, abordatã
monumental efort au fost teoria rea ºi circulaþia lor în cultura de rostul magicului din basm aºa de aceastã datã diacronic, din
difuzionistã – susþinând cã po- masã începând de la jumãtatea cum este perceput prin ochii per- unghiul a trei mari culturi reli-
veºtile asemãnãtoare sunt urma- secolului al XVI-lea, dar ºi de sonajelor sale, adicã din interio- gioase: ebraicã, creºtinã ºi mu-
rea rãspândirii unui anumit pro- geniul literar al unor personaje- rul lumii fantastice (numit aici sulmanã. În ciuda diferenþelor
totip narativ reconstituibil – ºi cheie care au dat viaþã compozi- „magicul perceput”), ºi nu ca o doctrinare, magicul din povesti-
poligeneza, închegatã în cercu- þiilor narative devenite eºalon în adãugire raþionalã din afarã. Ex- rile moralizatoare ale celor trei
rile antropologilor evoluþioniºti, inventarul basmelor europene plicaþia propusã de autoare este religii relevã aceeaºi realitate în-
care au indicat posibilitatea al- aºa cum îl cunoaºtem noi astãzi. una de naturã funcþionalistã. temeiatã teologic a supranatura-
cãtuirii independente a nuclee- Din perspectiva cercetãtoa- Protagoniºtii basmului recurg la lului: Dumnezeu este singurul
lor narative sub efectul unor rei, tiparul basmului european magie din aceleaºi raþiuni vãdit deþinãtor al forþei magicului, prin
condiþii socio-culturale similare. modern nu s-a nãscut din trava- utilitariste avute în vedere ºi de excelenþã beneficã, orientatã sã
Reprezentând apanajul fol- liul conjugat al ºirului neîntrerupt subiecþii anchetelor etnografice rãsplãteascã respectarea stan-
cloriºtilor, teoriile originii basme- de autori ºi colportori anonimi, privitoare la magie, efectuate prin dardelor etice fixate doctrinar.
lor nu au pus sub semnul între- ci a fost alcãtuit, sub imboldul satele româneºti în ultimul secol, Orice altã desfãºurare miraculoa-
bãrii cãile de transmitere a aces- unui anumit tip de public, de un ºi pe care am putea sã le sinteti- sã stã în puterea diavolului ºi a
tor naraþiuni. Diseminarea prin povestitor iscusit din Veneþia zãm într-o formulã conotatã in- adjuvanþilor sãi malefici.
viu grai, în sânul poporului – cre- renascentistã. Codul narativ in- tenþionat ecleziastic: fericirea Eºafodajul teoretic construit
atorul indubitabil al poveºtilor, ventat de acest Giovanni Fran- pãmânteascã. Contrariul acestui de Bottigheimer în lucrãrile sale
a fost consideratã neîndoielni- cesco Straparola, autor al unei concept, fericirea cereascã, de pânã acum pe aceastã temã
cã. Un singur sceptic al acestei culegeri de basme dintre care cel provine dintr-o paradigmã cul- se consolideazã în a doua parte
reguli a transmiterii orale, folclo- mai celebru a devenit Motanul turalã generatã de viziunea reli- a cãrþii, cu referire la implicaþiile
ristul Albert Wesselski a avut încãlþat, a beneficiat succesiv gioasã a existenþei, în spiritul magice ale basmului. Un spaþiu
curajul în anii ’30 ai secolului tre- de creativitatea altor mari autori vechii opoziþii antropologice consistent este oferit de autoare
cut sã propunã o ipotezã opusã, de colecþii narative, Ruth Botti- magie versus religie. explicãrii schimbãrii esenþiale din
convins fiind cã elementele co- gheimer oprindu-se cu deosebi- Respectiva tranziþie din cadrul istoria socio-culturalã a poveºti-
mune ale basmelor europene re la aportul lui Giambattista ontologiei intratextuale a coincis lor survenite în perioada Renaº-
sunt datorate circulaþiei lor prin Basile ºi Charles Perrault. Desi- la un nivel cultural mai general terii, în dezvoltatele centre urba-
reþele livreºti. În singularitatea ºi gur, autoarea nu poate nega fap- cu secularizarea strãvechii viziuni ne din nordul Italiei. Câteva ele- tru apariþia basmelor fantastice
stranietatea ei, propunerea lui tul cã aceºtia s-au inspirat din ma- magico-rituale ºi cu revoluþia an- mente specifice acestui mediu au respectând un tipar al încheierii
Wesselski nu a afectat epicen- rea tradiþie a povestirilor antice, tropocentricã. Din perspectiva generat contextul propice alcãtui- dezolant pentru destinul uman.
trul cercetãrii basmelor de cãtre fiind fãrã îndoialã familiari cu conflictului religiei cu magia, rii de cãtre veneþianul Straparola Este vorba despre tipul poveºti-
consacratele ºcoli nord-europe- operele lui Ovidius ºi Apuleius. aceastã schimbare a presupus a unui corpus de poveºti adap- lor despre tãrâmul zânelor, in-
ne sau germane. Volumul de faþã este parte in- trecerea capacitãþii de a acþiona tate gustului publicului local. ventat, spune Bottigheimer, de
Abia în ultimele decenii, pro- tegrantã a respectivului proiect miraculos de sub patronajul pla- Cel mai important pare a fi fost Marie-Catherine d’Aulnoy, au-
punerea uitatului specialist aus- de soluþionare a geneticii basmu- nului divin (politeist ori mono- imperativul resimþit de povesti- toarea unor distopii narative bine
triac a ajuns sã beneficieze de o lui european ºi este dedicat de teist) în puterea fiinþelor umane. torul Motanului încãlþat de a gustate în saloanele pariziene de
consistentã elaborare teoreticã. cercetãtoare unui ingredient esen- În cheie evoluþionistã, Ruth Bot- introduce în basmele sale speci- la finalul secolului al XVII-lea, ºi
În 2006, Ruth Bottigheimer, cer- þial al acestei propedeutici, ºi anu- tigheimer este de pãrere cã magi- ficul socio-cultural al cititorilor a cãror intrigã e facil de identifi-
cetãtoare cu studii de germanis- me desfãºurãrilor magice ale tra- cul este un indicator fidel al aces- sãi, care aparþineau fie clasei aris- cat de cititorul român al basmelor
ticã ºi folcloristicã la Universita- mei narative3. La o primã vedere, tei uriaºe transformãri care în fi- tocratice, fie celei de jos, ºi care lui Ispirescu în Tinereþe fãrã bã-
tea Stony Brook din New York, am crede cã a demonstra existen- nal a eliberat omul de sub inci- se lãsau frecvent cuceriþi, la cur- trâneþe ºi viaþã fãrã de moarte.
publicã în cea mai importantã þa magiei în naraþiunile populare denþa sacrului îmblânzit de mari- þile regale sau în pieþele centra- Acest final pesimist al exis-
revistã europeanã dedicatã stu- reprezintã o strãdanie nejustifica- le religii tradiþionale. le, de magia narativã. Cele douã tenþei muritorilor care au pãºit în
diului naraþiunilor populare –, tã cu rezultate de natura eviden- Pentru a schiþa acest lung tra- categorii sociale împrumutã trã- realitatea paralelã a fiinþelor nu-
„Fabula”, un articol menit sã re- þei, dar unghiul din care autoarea seu, autoarea porneºte, în primul sãturi protagoniºtilor poveºtilor menale nu putea stimula însã
voluþioneze tradiþia cercetãrii priveºte acest element nelipsit capitol analitic al cãrþii, de la cele europene, în jurul lor închegân- prea mult atenþia cititorilor ºi as-
basmelor ºi sã confirme în prin- din repertoriul narativ popular mai vechi atestãri ale naraþiuni- du-se cele douã mari tipuri nara- cultãtorilor interesaþi cu priori-
cipiu intuiþia lui Wesselski1. este unul inovator. Cu toate cã lor cu ingrediente fantastice – tive ale basmului fantastic: resto- tate sã trãiascã „pânã la adânci
Creionând „o nouã istorie a substanþiale analize de text înca- cele egiptene ºi greco-latine, ca- ration tales (poveºtile de redre- bãtrâneþi”. Îndelungatul succes
sare a statutului personajului la public nu putea aparþine de-
central de viþã nobilã aflat în si- cât al unui ºablon fericit. Logica
tuaþia de a-ºi pierde privilegiile pe care se întemeiazã convinge-
în urma unei întâmplãri neferici- rile lui Ruth Bottigheimer este
te ºi neaºteptate) ºi rise tales fãrã cusur, dar rãmânem totuºi
(povestea ridicãrii la un statut sã ne întrebãm despre acea par-
superior a unui personaj central te ascunsã a povestitului, nedo-
din clasa de jos, genul Bildun- cumentatã de tipar ºi necuprin-
gsroman). Ruth Bottigheimer sã în cele mai pertinente analize.
considerã cã noua paradigmã a Fãrã îndoialã, noi teorii despre
magiei, desprinsã de sub auspi- originea basmului vor continua
ciile sacrului creºtin, imprimã o sã aparã.
nouã orientare a fantasticului,
prin excelenþã umanistã, consa- 1
Ruth B. Bottigheimer, Fairy-
cratã declanºãrii unui curs favo- Tale Origins, Fairy-Tale Dissemi-
rabil pentru destinul individual. nation, and Folk Narative Theory,
În concluzie, atracþia irezisti- în „Fabula”, 4, 2006, Heft 3/4, p.
bilã a basmului stã, într-o lecturã 211-221.
psihologizantã, în speranþa ascul- 2
Ruth B. Bottigheimer, Fairy
tãtorului de a-i fi înfãþiºat un final Tales. A New History, Albany, State
fericit, pentru ca viaþa sã imite apoi University of New York Press,
literatura. Absenþa din deznodã- 2009.
3
mânt a finalului fericit semnalizea- Ruth B. Bottigheimer, Magic
Tales and Fairy Tale Magic. From
zã ieºirea din canonul înfiinþat în Ancient Egypt to the Italian Renais-
Renaºterea italianã ºi consacrat sance, London, Palgrave Macmillan,
în epoca modernã a poveºtilor ti- 2014.
pãrite, crede autoarea volumului
de faþã. Ea are o explicaþie ºi pen-
Cozo - hARTA. Teritorii portabile

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 21


n GIUSEPPE MANITTA

consideraþii preliminare asupra traducerilor


italiene ale poemului Luceafãrul (II)
u niver salia

C
omparând începutul ori perfectul simplu. S-ar putea Conte); „Unica figlia ai suoi, rag- tiz), Iperione/ Hyperion (Rosa Del
originalului, prima ca- emite ipoteza cã varianta „C’era giano incanti/ le sue fattezze bel- Conte), Espero/ Luceafãr (Cug-
racteristicã desprinsã una volta come nelle fiabe/ ci fu le,/ come raggia la Vergine tra i no ºi Vasile), Lucifero/ Lucifer
din paºii de mai sus e diferenþa come mai più…” ar fi fost mai santi,/ la luna tra le stelle.” (Mar- (Albisani). În afara lui Albisani,
dintre tãlmãcirea lui Albisani faþã productivã, evitându-se, astfel, co Cugno); „Unica in mezzo ai toþi ceilalþi tãlmãcitori preferã sã
de celelalte, tãlmãcire ce preferã, redundanþa verbalã („C’e stata” suoi parenti,/ bella come nessu- înlocuiascã termenul Lucifer.
în relaþia cu originalul, un „Ci fu” – „come mai ci fu”). În schimb, na,/ come la vergine fra i santi,/ Printre ei, probabil, Rosa Del Con-
corect gramatical faþã de un „C’e- Marco Cugno oferã o redare co- fra le stelle la luna.” (Sauro Albi- te a fãcut alegerea cea mai indi-
ra”, motivabil, poate, în întãrirea rectã din punct de vedere filolo- sani); „Ed era unica ai parenti,/ catã din punct de vedere filolo-
ideii cã acþiunea s-a încheiat în gic, dar cacofonicã („c’era e mai stupenda fra le belle,/ com’è la gic (Hyperion – atestatã chiar în
trecutul faptului despre care vor- s’era dato”). Mai apropiatã de vergine fra i santi,/ la luna fra le poem) ºi totuºi, nici identificarea
beºte poetul. ªi totuºi, alegerea varianta noastrã e redarea lui stelle.” cu Luceafãrul sau Astrul nu e de
cea mai folositã de traducãtori Sauro Albisani, care alege acea (Geo Vasile); „ªi era una la neglijat. Opþiunea de a respinge
pare cea mai convingãtoare, fi- finalizare la trecut ºi, prin atrage- pãrinþi/ ªi mândrã-n toate cele,/ cuvântul Lucifer din poezia lui
indcã micul poem al lui Eminescu re, o extinde ºi la primul vers, lã- Cum e Fecioara între sfinþi/ ªi Eminescu are o motivaþie decela-
are un ton de basm ºi, în textul de sând însã deoparte redarea na- luna între stele.” bilã, dar ne aflãm doar pe tãrâmul
sosire sau de destinaþie, chiar ale- ratologic-epicã, aspect ce con- A se observa cã anafora pri- unei simple ipoteze în identifica-
gerea cea mai folositã e aceea care stituie, de fapt, punctul esenþial melor douã versuri e pãstratã rea sociologicã ºi creºtinã a nu-
se pliazã pe tonul originalului; cel al începutului însuºi. Trecând la doar de Ortiz. Prin urmare, ceilalþi melui. Alegerea lui Albisani, în
puþin din punct de vedere nara- al cel de-al doilea distih, alege- traducãtori vor trãda structura dove in un anglo/ l’Astro aspet- acest sens, e cea mai curajoasã,
tologic, dacã nu gramatical. Por- rea lui Vasile ºi Cugno de a pro- retoricã în ciuda faptului cã reda- ta.” (Ramiro Ortiz); „Dall’ombra întrucât pãstreazã termenul ºi în
nind de la cel de-al doilea emistih pune, în traducere, poziþionarea rea în italianã e posibilã. Nu mi se delle superbe volte/ ella i suoi text, ºi în titlu. Însã, în opinia
al primului vers, în afarã de varia- versului al patrulea înaintea ce- pare, în schimb, indicatã, la Vasi- passi muove/ alla finestra, presso noastrã, Albisani a pledat pentru
þia singular/plural a cuvântului lui de-al treilea („una fanciulla le, alegerea echivalentului „pa- il cantuccio/ dove Iperione lema „Lucifer” deoarece el a reu-
poveste/ fiaba ºi celelalte, existã oltremodo vaga,/ di regale casa- renti” („rude” – n. tr.) pentru „pã- aspetta.” (Rosa Del Conte); ºit sã n-o priveascã în termeni
douã poziþii indicative: prima – to” – Cugno, „una fanciulla sen- rinþi” (în pofida marii asemãnãri „Dall’ombra delle maestose arca- specifici creºtinocentrismului, ci
cea a Rosei Del Conte, care pre- za pari,/ di gran ceppo regale” – fonetice cu vocabula româneas- te/ il passo lei affretta/ a quel potrivit valorii semantice a pãgâ-
ferã sã creeze o distanþã faþã de Vasile) inverseazã structura ver- cã), din cauza variaþiei semantice cantuccio presso la vetrata,/ nismului ºi clasicismului, care au
textul anterior – „C’era una vol- siunii româneºti, dar oferã o re- dintre textul de plecare ºi cel de dove Espero aspetta.” (Marco avut o influenþã destul de mare
ta… così la fiaba…” – urmând o dare mai apropiatã de începutul sosire; este exactã însã recepta- Cugno); „Dall’ombra dei vasti asupra operei lui Eminescu. Echi-
formulã oralã, iar pe de altã parte narativ. În plus, putem asimila rea la Cugno ºi Ortiz, care merg soffitti/ S’allontana, si sporge/ A valenþa între Hyperion ºi clasi-
– alegerea, altminteri discutabi- sintagma „Din rude mari împãrã- spre semnificat fãrã sã aibã în una bifora: nei suoi tragitti/ cul Lucifer pare a fi motivatã de
lã, a lui Geo Vasile, care inversea- teºti”, adicã determinarea filiaþiei vedere calcul lingvistic. Cugno Lucifero la scorge.” (Sauro Albi- folosirea lui de cãtre Eminescu
zã ordinea primelor douã versuri. fetei, „discendente da stirpe re- merge chiar mai departe (proba- sani); „Dall’ombra delle volte însuºi ºi, deci, preluatã de Rosa
Greutatea echivalãrii, la cel de-al gale” – în cheie italianã. Poeticã bil, din raþiuni de metricã), ampli- altere/ lei suo passo svolge/ alla Del Conte; totuºi, alegerea Espe-
doilea traducãtor, începe chiar cu e, însã, alegerea lui Cugno, care- ficând cel de-al doilea vers ºi ru- finestra, appartata,/ sta Espero ro/ Luceafãr mi se pare mai ha-
cel de-al doilea vers ºi, de aceea, o defineºte drept vaga/ neclarã, pându-l în douã. Redare corectã, aspettando.” (Geo Vasile); „Din zardatã. Poate cã Eminescu a pre-
ni se pare motivatã variaþia lui iluzorie, intrând pe tãrâmul uni dar care, totuºi, face sã se piardã umbra falnicelor bolþi/ Ea pasul ºi-l ferat denominaþia „Luceafãrul”
Vasile, care, pentru a înlãtura pro- lexic leopardian ºi distanþân- anafora din povestirea cu tentã îndreaptã/ Lângã fereastrã, unde- pentru un înþeles mai exact (nu
blema, dã o structurã diferitã ita- du-se de „troppo bella” (prea oralã a lui Eminescu. Etimonul n colþ/ Luceafãrul aºteaptã.” doar din considerente de metri-
lianei faþã de românã. De fapt, al frumoasã) ori „bellissima” (ne- raggiante/ radios, strãlucitor, În afara lui Albisani ºi Cugno, cã), pe care-l putem regãsi în mi-
doilea vers conþine patru tradu- maipomenit de frumoasã) din utilizat de Cugno, pe de altã par- care preferã, pentru traducerea lui tologia clasicã, unde între Luci-
ceri cu totul diferite între ele. Or- textul transpus literar de Ortiz. De te, ar putea fi influenþat de ace- bolþi, echivalentul soffitti/ pla- fer ºi Hesperus existã oarecare
tiz preferã sã pãstreze anafora, notat, încã de la început, cã aºa- eaºi traducere a lui Del Conte, foane, respectiv arcate/arcade diferenþe: primul întruchipeazã
evitând sã-l traducã pe „ca nicio- zisele traduceri mai îndrãzneþe care preferã o soluþie în acelaºi (frumoasã sinecdocã a lui steaua dimineþii, iar cel de-al doi-
datã”, Cugno pãstreazã figura sunt acelea care propun recon- timp metaforicã ºi arhaicã. S-ar Cugno), determinarea literalã a lui lea – steaua de searã, diferenþã
retoricã alãturi de începutul „C’e- siderãri din punct de vedere al putea lansa ipoteza cã ar fi existat „volte/ bolþi” e cea care-i pune prezentã deja la Homer (8) ºi care,
ra”, în schimb Sauro Albisani îl metricii ºi al rimei ºi care, pe de o calea traducerii acestui distih prin de acord pe majoritatea traducã- mai apoi, se rãspândeºte ºi în li-
repetã pe „Ci fu”. Dupã opinia parte, se apropie de original, pe „Ed era figlia unica/ ed era la più torilor. Al doilea vers, în schimb, teratura latinã (9). Dacã evaluãm
noastrã, începutul cu tentã de de alta însã constituie un element bella di tutte”, pãstrând þesãtura pãstreazã, la toþi, forma literalã din aceastã distincþie, chiar pentru
basm nu implicã obligatoriu ana- de constrângere în limba de so- metaforicã, dar, în acelaºi timp, re- românã, cu excepþia lui Albisani, alegerea variantei „Lucifero/ Lu-
fora, dar s-ar putea opta pentru sire (italiana – n. tr.): „Ed era fi- ducând dezacordul arhaic ºi me- care, unei structuri marcat cifer” în traducerea italianã nu
poliptoton, aºa cum procedeazã glia unica/ e bella fra le belle/ taforic extratextual. Dupã pãrerea pronominale (Ella-Lei/ Ea), îi pre- existã niciun motiv sã fie respin-
Rosa Del Conte. Iar alegerea tra- com’è la Vergine tra i santi,/ la noastrã, raportul dintre primele ferã verbul dublu („S’allontana, sã, mai ales cã, din perspectivã
ducãtoarei poate fi justificatã de luna tra le stelle.” (Ramiro Ortiz); douã versuri se bazeazã pe uni- si sporge”/ „Se-ndepãrteazã, se- etimologicã (lux-fero) ºi mitolo-
problematicul „ca niciodatã”, de- „Aveano i suoi, solo quell’una,/ citatea lui „bella”/ „mândrã”, în apleacã” – n. tr.), care subliniazã gicã (Homer, Ovidiu º. a.), aceas-
oarece implicã o încheiere a acþi- d’ogni grazia raggiante,/ come fra special pe datul interior al nucleu- orientarea fetei spre fereastrã. ta e cea mai corectã. Nu înþeleg,
unii la timpul trecut, în italianã i Santi la Vergin raggia,/ la luna lui (figlia unica/ una la pãrinþi) ºi Aceastã ultimã lemã e, probabil, astfel, cã figura lui Lucifer al lui
preferându-se perfectul compus in mezzo agli astri.” (Rosa Del pe datul exterior acestuia (la più judecatã mai puþin poetic fie de Eminescu e creatura sãlbaticã a
bella di tutte/ mândrã-n toate Albisani, fie de Cugno, care pre- lui Milton sau a lui Dante, ci ace-
cele). Din acest motiv, anafora ferã, pentru originalul fereastrã, ea clasicã, a unei stele ce se lea-
acþioneazã ca o legãturã ºi ar tre- varianta italianã bifora, respectiv gã de tradiþia creºtinã în care mai
bui pãstratã. vetrata. Dacã suntem în conti- e, totuºi, prezentã imaginea înge-
Concursul Naþional de Poezie Redarea celui de-al doilea nuare atenþi la cel de-al doilea rului cãzut.
„Constantin Nisipeanu”, distih al catrenului nu pare sã le
creeze probleme traducãtorilor, ºi
distih al catrenului, cu precãdere
la sintagma „unde-n colþ”, care,
ediþia a III-a totuºi, în fiecare dintre ele lipseº- mot-a-mot, poate fi tradus ca în (8) Cf. Iliada, 23, 226 ºi 22, 318.
te acea simetrie ce s-ar putea reda Ortiz – „dove in un angolo” –, sã (n. aut.)
(9) A se vedea distincþia fãcutã de

C
oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” cu uºurinþã: „come la Vergine fra notãm cã Vasile aduce o variaþie
este organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor i santi/ e la luna fra le stelle”. mai consistentã, introducând Lübke în sec. al XIX-lea. Concluzii
care nu au publicat pânã acum un volum de versuri. diferite de ale mele (în general ºi asupra
Cu aceasta, cred cã e impor- apoziþia „appartata/ retrasã”, care, variantelor de traducere ale lui G.
Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem- tantã menþinerea iterativã, ºi în datã fiind amibiguitatea, se poate Vasile) formuleazã O. D. Borcia, în
plare semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un limba italianã, a structurii varian- referi fie la „finestra/ fereastrã”, fie „Espero”, o la poesia „Luceafãrul” di
plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi nume- tei româneºti bazate pe „ªi”. Re- la pronumele „lei/ ea”. Mihai Eminescu tradotta in italiano
le ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul petiþia ºi acumularea sunt total În ultimã analizã, e necesar sã da Geo Vasile, în revista „Cultura e
de telefon, activitatea literarã ºi premiile obþinute la alte concur- modificate la nivel de cuvânt (nu ne îndreptãm atenþia spre ultimul prospettive”, nr. 20, Luglio-Settembre
suri literare. de gândire), cu excepþia varian- vers al catrenului, care e de o 2013, pp. 5-15. (n. a.)
Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie 2017, tei lui Ortiz, care le asimileazã importanþã capitalã, nu doar fi-
pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, Judeþul Dolj, complet, lipsind, totuºi, „coada” indcã de el se leagã însuºi titlul
200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 15 ianuarie iterativã (ultimul „ºi” - n. tr.). micului poem al lui Eminescu, ci Traducere din limba
2018 pe siteul editurii: www.aius.ro constituie ºi prima apariþie-pre- italianã de Costel Drejoi
Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisi- III zentare a Luceafãrului ca perso-
peanu” fac parte Nicolae Marinescu – directorul Editurii Aius, Sã trecem, în sfârºit, la catre- naj. Chiar în traducerea numelui
Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi Maria nul în care apare celãlalt perso- a apãrut problema cea mai com-
Dinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestui concurs. naj al poemului, Luceafãrul: „Dal- plexã a versurilor pe care le com-
l’ombra delle volte aurate/ muo- parãm. În ordine, gãsim alegerea
ve ella il passo/ verso la finestra, unui generic Astro/ Astru (la Or-

22 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017


n PETRIªOR MILITARU

expoziþia „André Breton ºi arta


magicã” la Villeneuve-d’Ascq (I)

a vangarde
le singulare, apropiate de viziu- în 1941 la Bailleul. distincþiile dintre pasiunea este- naºterii, al reîntineririi. În cel mai
nea suprarealistã, ale artistului L’Amour fou5 relateazã întâl- ticã ºi creativitatea eroticã. În pur spirit suprarealist, imagina-
turc Yüksel Arslan (1933, Istanbul nirea lui Breton cu Jacqueline concepþia suprarealistã, cotidia- þia lui Breton face noi asocieri cu

Î
ntre 24 iunie ºi 15 octom- 2017, Paris), expuse pentru prima Lamba. Semnificativ este cã, în nul poate deveni miraculos (le aceastã Arcanã Majorã: el descrie
brie 2017, Musée de Lille datã în Franþa. preambulul acestei proze, el face merveilleux), trãirile din viaþa de figura centralã femininã ca fiind
Metropole1 – prescurtat Aºadar, prezenta expoziþie o paralelã între emoþia esteticã ºi zi de zi fiind sursa nesecatã a mis- o femeie dezbrãcatã care, în ge-
LaM ºi aflat în orãºelul Villeneu- este aºezatã într-o succesiune de „aceea a plãcerii erotice, diferen- terului pe care îl degaja arta ºi li- nunchi, toarnã din douã vase:
ve-d’Ascq, localitate ce aparþine sãli aflate între colecþiile perma- þa dintre ele nefiind decât una de teratura suprarealistã. De la o unul îl varsã pe pãmânt, iar pe
metropolei Lille2 – a organizat, cu nente de artã modernã ºi de artã gradaþie”. Expresia franþuzeascã operã la artã, în viziunea lui Bre- celãlalt într-un lac. Semnificativ
ocazia celor 40 de ani de existen- contemporanã ale muzeului, ast- l’amour fou (mad love, în engle- ton întâlnirea amoroasã ºi reve- este cã autorul Nadjei asociazã
þã pe care îi împlineºte în acest fel încât vizitatorul sã fie tentat zã) a fost folositã prima datã de laþia esteticã devin procese fizi- acest personaj feminin cu Mélu-
an faimosul Centru Georges Pom- sã le vadã ºi pe acestea. Un ast- André Breton în anii ’20 ºi este, ce ºi psihice analoage. Erosul (le sine, legendara nimfã care întru-
pidou, o expoziþie intitulatã fel de omagiu adus autorului cãr- practic, iubirea romanticã dusã la désir) este cel care guverneazã chipeazã în imaginarul suprarea-
„André Breton ºi arta magicã”. þii L’Art magique se proiecteazã extremã: ea desemneazã o stare la trouvaille ºi „în el însuºi noi list încercarea ºi dificultatea de a
Aceasta cuprinde pe lângã lu- într-o expoziþie structuratã în ju- intensã de atracþie faþã de femeia vom putea recunoaºte miraculo- reconcilia aspectul real, concret,
crãri ºi documente deþinute de rul ideilor cheie ale gândirii su- iubitã care îl face pe îndrãgostit sul, sublima dorinþa. Ea singurã cu aspectul magic, misterios, din
LaM, lucrãri ce aparþin Centrului prarealiste teoretizate de André sã abandoneze tot ce îi stã în cale are puterea de a susþine univer- viaþã. Speranþa este cã acele
Pompidou, dar ºi altor insituþii Breton, precum automatismul ºi pentru a poseda „obiectul dorin- sul” (L’Amour fou). douã vase simbolic „inepuizabi-
publice sau unor colecþii private. spiritismul, dorinþa ºi l’amour þei”. Pentru marea majoritate a Alãturi de desenele din Nadja le” pot reîncãrca lumea noastrã
În general, expoziþia reuneºte atât fou, metafora ºi le merveilleux, suprarealiºtilor l’amour fou re- sunt expuse ºi cele patru ilustra- lipsitã-de-vrajã ºi, cu toate cã din
lucrãri ale artiºtilor apropiaþi teo- modelul interior ºi alchimia etc. prezenta o alternativã îndrãznea- þii (fotolitografii) fãcute de supra- lac mai rãzbat „odorile pestilenþi-
reticianului suprarealist (precum „Iubirea este principiul care þã la plictisitoarea viaþa domesti- realistul chilean Roberto Matta ale” ale convenþiilor sociale, to-
Baya, Aloïse Corbaz, Augustin face magia posibilã. Iubirea acþi- cã burghezã din dupã-amiezile de Echaurren (1911–2002) pentru tuºi este loc pentru hrãnirea
Lesage, Scottie Wilson, Charles oneazã magic.”, este unul din ci- duminicã când aveau loc plimbã- ediþia din 1944 a prozei intitulate „unui vis nou”. Cele patru ilus-
Filiger, Victor Brauner, Max Ernst, tatele, aparþinând lui Novalis, rile prin parc ºi cinele cu „Papa”. Arcana 17. În plan biografic, traþii, având mãrimea ºi designul
André Masson, Joan Miró etc.), evocate de Breton în L’Art ma- Acest tip de pasiune modernã era aceastã prozã este asociatã cu unor cãrþi de Tarot, îmbinã sim-
cât ºi manuscrise, obiecte natu- gique (1957). De fapt, aceste cu- promisiunea unei experienþe Élisa Claro, iar esoterismul înce- bolismul esoteric cu imaginarul
rale sau lucrãri ce nu aparþin cul- vinte sunt, într-un fel, chintesenþa sublime iminente, menite sã lo- pe sã se facã din ce în ce mai pre- suprarealist – fluturele fragil de
turii occidentale (majoritatea apar- gândirii suprarealiste a lui Breton, veascã ca un trãsnet în mecanica zent în gândirea teoreticã a lui pe una dintre arcane fiind tocmai
þinând artei africane sau celei exo- în general, ºi, mai particular, a pro- obiceiurilor zilnice. L’amour fou Breton: „conºtient sau nu, pro- un alt simbol al „misterului con-
tice), menite sã ofere o privire de zelor sale în care se reflectã viaþa este un adevãrat coup de foudre cesul de revelaþie artisticã, dacã solidat”, dupã expresia lui André
ansamblu asupra gândirii supra- sa amoroasã ºi viziunea poeticã: exstatique înþeles atât ca scop, rãmâne strãin de toate ambiþiile Breton. Nu în ultimul rând, vom
realiste, aºa cum a fost ea teore- Nadja (1928) 3, L’Amour fou cât ºi ca mijloc, deoarece arta ºi sale metafizice, nu este mai puþin semnala cã numele de „Nadja”
tizatã de autorul romanului (1937) ºi Arcane 17 (1945). Nad- viaþa se intersecteazã, iar aceas- dependent de formele ºi mijloa- este derivat din rusescul „Na-
Nadja, ºi asupra modului în care ja se referã la scurta relaþie pe tã întâlnire este menitã sã active- cele înseºi de progresie ale înal- dya”, un diminutiv al lui „Nadez-
ideile sale au dat roade în litera- care el a avut-o cu Léona Del- ze noi energii creative, noi stãri tei magii”. În plan simbolic, titlul hda”, care înseamnã în rusã „spe-
tura ºi arta secolului XX. În court4, o tânãrã atrãgãtoare pe afective ce se vor reflecta, la rân- cãrþii face trimitere directã la Ma- ranþã”, iar în românã a dat cuvin-
acelaºi timp, nu lipsesc din expo- care el o întâlneºte cu puþin dul lor, în operele literare sau ar- rea Arcanã din Tarotul de Marsi- tele „nãdãjduinþã” ºi „nãdejde”;
ziþie bine cunoscutele cadavres înainte ca ea sã se interneze în tistice. Ars amandi devine o for- lia cu acest numãr (XVII) – Stea- deloc întâmplãtor, Lama XVII din
exquis pe care André Breton le martie 1927. Mãrturii ale acestei ma mentis capabilã sã dizolve ua, simbol al iubirii libere ºi al re- Tarot este asociatã cu aºtepta-
crea împreunã cu camarazii sãi, fulgerãtoare relaþii rãmân câteva rea unui bine care va veni, cu
desenele originale din Nadja desene ale celei ce singurã se speranþa.
(1928), pagini din manuscrisul numea Nadja ºi pe care însuºi
cãrþii L’Amour fou (1937), scrieri Breton o considera un „spirit
1
semi-autobiografice, semi- liber, ceva precum acele spirite de Lille Métropole Musée d’art
fantasmatice, adevãrate embleme aer cãrora li se permite, prin moderne, d’art contemporain et d’art
ale miºcãrii suprarealiste. O parte anumite practici magice, un brut este singurul muzeu din Franþa
din aceste exponate au fost ataºament temporar, dar care fãrã ºi din nordul Europei care pune la
dispoziþia vizitatorilor simultan lu-
achiziþionate de LaM cu ocazia îndoialã cã nu poate fi supus”. crãrile de artã, din colecþia perma-
licitaþiei prilejuite de vânzarea Într-una dintre vitrinele muzeului nentã, ce aparþin secolului XX, dar
Colecþiei André Breton în 2003, se aflã un exemplar din prima ºi din secolul XXI.
când Centrul Pompidou a ediþie tipãritã ºi desenele origi- 2
Capitala regiunii Nord-Pas de
cumpãrat tot ansamblul de obiec- nale („Floarea îndrãgostiþilor”, Calais.
te expuse în spatele biroului sãu „Cu excepþia mãºtii dreptunghiu- 3
André Breton, Nadja, trad. din
din atelierul de curiozitãþi de pe lare despre care nu poate sã zicã francezã, postf., note ºi îngrij. ediþie
strada Fontaine nr. 42. „Vom re- nimic” etc.) din romanul Nadja, de Bogdan Ghiu, Editura Polirom,
gãsi scrierile amoroase ale lui Bre- aºa cum au fost ele create de Iaºi, 2013.
4
ton cu trimiteri la magie, dar ºi tânãra nãscutã la Saint-André- A se vederea lucrarea biograficã
semnatã de scriitoarea de origine olan-
obiecte în care tinde sã se mani- lez-Lille, apoi stabilitã în Paris, dezã Hester Albach (actualmente
feste inconºtientul sau invizibi- unde a avut o relaþie destul de trãieºte în sud-vestul Franþei) – Léo-
lul” a subliniat Jeanne-Bathilde scurtã, dar intens suprarealistã na, héroine du surréalisme, tradusã
Lacourt, comisarul expoziþiei. De cu Breton. Léona Delcourt a fost în francezã de Arlette Ounanian la
asemenea, într-o salã aflatã în internatã în 1927 (când avea 25 Desen din Nadja în care apare ipostaziat personajul Mélusine Editura Actes Sud, în 2009.
5
proximitate, se pot vedea opere- de ani) la psihiatrie ºi va deceda Cartea urmeazã sã aparã ºi în
româneºte la Editura Polirom, în tra-
ducerea lui Bogdan Ghiu.

Muzeul Villeneuve-d’Ascq Camera lui A. Breton din Strada Fontaine 42 Nadja - Autoportret

, serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017 23


n MIHAELA VELEA

Cosmin Paulescu – hARTA-


dupã 20 de ani
mare a societãþii româneºti dupã
TERITORII PORTABILE - Mu- 1989 ne vorbeºte ºi Cosmin Pau-
zeul de Artã Craiova, 8 iunie-14 lescu, alias Cozo, prin expoziþia
iulie 2017, curator Cãtãlin Davi- hARTA-TERITORII PORTABILE.
descu Început în 1996, ca reacþie la pro-
blemele societãþii ºi reactualizat,

P
entru generaþia anilor în toatã aceastã perioadã, cu
’90, sintagma dupã 20 subiecte de notorietate, proiec-
de ani nu este încetãþe- tul lui Cozo poate fi interpretat
nitã doar ca referinþã literarã, ci a ca cel mai longeviv „proiect de
cãpãtat în timp o rezonanþã mai þarã”. Acesta nu face referire
mult decât culturalã. Aceasta s-a strictã la harta geograficã, ca sim-
formulat ºi propagat ca atare în bol al graniþelor (incluzându-le
a r te

perioada postcomunistã, când mai ales pe cele de gândire), ci îºi


România a început sã-ºi testeze propune sã devinã un vehement
capacitatea de acomodare la ri- spaþiu critic. Expus dupã 20 de
gorile democraþiei, simþindu-se ani la Muzeul de Artã Craiova,
acut nevoia de implicare a socie- hARTA-TERITORII PORTABILE
tãþii civile. O sumarã cercetare a nu furnizeazã, în manierã docu-
perioadei ne îndeamnã sã scor- mentaristã, o „contorizare” stric-
monim prin retorica acelor vre- tã a evenimentelor, însã selecte-
muri. Dincolo de limbajul de lemn zã subiectele de impact, care au
gen: „sinergia faptelor...nu elu- produs schimbãrile profunde de
deazã meandrele concretului”, ne azi, cu referire permanentã la mo-
putem aminti cum una din între- dele, la valorile societãþi ºi, nu de
bãrile care fãcea furori: „Ce-aþi puþine ori, la zona politicã. Expo-
fãcut în ultimii 5 ani?” s-a perpe- ziþia de la Craiova este prima pre-
tuat transformându-se treptat în: zentare extinsã a acestui proiect
Ce aþi fãcut în 20 de ani? Reper ºi reflectã, poate, în varianta cea
temporal dar ºi moral, „dupã 20 mai bine dozatã, preocupãrile de
de ani” îºi depãºea statutul de formator ale lui Cosmin Paules-
subiect de televiune, devenind un cu, în calitate de profesor la Uni-
laitmotiv cu conotaþii profunde versitatea Naþionalã de Arte, dar
în istoria noastrã recentã. ºi de activ militant în arta con-
Despre procesul de transfor- temporanã româneascã.

(h)ARTA lui Cozo


R
ememorez perfect pri- co-militarã), muncitor (ºi foarte
ma hartã expusã de prost plãtit pentru munca presta-
Cozo în cadrul unei ex- tã, de unde ºi exodul în Occident),
poziþii a tinerilor artiºti organiza- îmbogãþit peste noapte (corup-
te la Galeria Eforie (1996), intitu- þie, mafie interlopã), bolnav (ºi
latã „Luna curãþeniei”, un inedit <ne>îngrijit în conformitate cu
assemblage de deºeuri compuse conþinutul plicului).
mozaicat în conturul hãrþii Româ- Mai târziu, ºablonul României
niei, în mijlocul cãreia trona iro- devine elementul principal al per-
nico-patriotard tricolorul-fãraº, formance-urilor lui Cozo, dove-
ca rãspuns plastic la numeroase- dind încã o datã cã România este
le acþiuni civice de tip comunis- prietena lui ºi cã tot ceea ce i se
toid iniþiate de primãriile din Ca- întâmplã ca român, lasã un semn
pitalã ºi din þarã la acel moment. adânc în sufletul sãu de artist,
Ironia ºi autoironia sunt apa- exorcizându-ºi astfel „durerea” în
najul artei create de Cozo, un sar- mod sarcastic. Hãrþile devin un
castic contemplator al societãþii, joc al minþii, un loculus ce inter-
ºablonizând formal, în cheie Pop mediazã strategii, competiþii, du-
Art, problematicile socio politice eluri între cel puþin douã persoa-
ale României ultimilor 27 de ani. ne. România lui Cozo este ºablo-
Afirm 27 de ani deoarece Cozo a nul repetitiv al unei civilizaþii axa-
performat din timpul studenþiei în te pe conflictualitate sportivã,
Mihaela Velea, Cãtãlin Davidescu, Cozo aceastã direcþie, creativitatea sa militarã, politicã, luând forma
manifestându-se multifaþetat în unei mese: de petrecere, de con-
picturã, performance, instalaþii, ferinþe europene, de tenis, de ºah,
assemblage ºi artã obiectualã. de joacã cu tancuri, mese care
Seria hãrþilor create ulterior de exprimã dialog sau conflict, ex-
Cozo au dovedit un stil puternic primã acþiunea unei puteri asu-
imprimat de ironie ºi chiar umor pra alteia. Astfel, (H)arta lui Cozo
negru, fiind portrete globale ale poate fi, în opinia mea, un revival
unei Românii închistate în limite- de tip Komar ºi Melamid doar cã
le strategiilor geo-politice. Ast- manifestarea este în zona româ-
fel, Cozo devine un strateg al ima- nescã a artei obiect, o ironizare
ginii de facturã Pop Art, în care, postmodernã a acþiunilor socio-
artificiindu-se de prezenþa expre- educative comuniste, dar ºi a ce-
sivã a fiului sãu (like father like lor de tranziþie cãtre democraþia
son) creeazã o extraordinarã fres- actualã. Cozo îndrãzneºte sã pro-
cã postmodernã de „tablouri blematizeze plastic aspecte ale
votive” ce reflectã tipologia po- moralitãþii poporului ºi a condu-
porului român patriot ºi patri-hoþ: cãtorilor lui, critica sa dovedind,
iubitor de fotbal (dar dezamãgit alãturi de execuþia impecabilã a
constant de „performanþele” Ro- lucrãrilor, cã artistul este un fin
mâniei în domeniu), bisericos observator al realitãþii ºi un „exem-
(chiar habotnic, îngrãºând cu plar unic” al artei contemporane
generozitate buzunarele slugilor româneºti, un nume de referinþã
lui Dumnezeu în speranþa obþi- în creaþia artisticã de dupã 1989.
nerii iertãrii divine), luptãtor (mai
degrabã pentru interesele altuia, n Diana Savu
decât pentru verticalitate politi-

24 , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017