Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 12 (218) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
Instanþele memoriei.
Reviste româneºti din afara
graniþelor
Semneazã:
l Eugen Ionescu
l Mihaela Albu
l Dan Anghelescu
l Raluca Petrulian
l Eugen D. Popin
l Andrei Zanca
l Ion Neagoº

Virgilius Mooldovan - Cetãþeanul (foto Albert Dobrin)


UNIVERSALIA
Poeme de
Fradique Mendes

Cronica literarã
Ion Buzera:
Pentru o re-umanizare
a criticii literare înseºi
AVANGARDE
Petriºor Militaru:
Nemaipomenitele aventuri
ale lui Hentea în tzara dada

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 12 ((218
218
218)) • 2016
2016
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Prezentul con-
tinuu l 2 (Urmare din pag.1)
prezentul
MIªCAREA IDEILOR
Instanþele memoriei. Reviste româneºti
din afara graniþelor.
continuu
Dosar coordonat de Mihaela Albu cât ºi la prezentarea pe care i-a fãcut-o cu
Mihaela ALBU: Agora – O revistã ro- prilejul lansãrii din 10 noiembrie a.c. de la
mâneascã în Statele Unite ale Ameri- Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia
cii l 3 Aman” – pentru practicanþii politicii de
Eugen IONESCU: Scrieþi româneº- astãzi, care aspirã la condiþia de om politic.
te! l 4 Craiovean de origine, în primul rând a
Dan ANGHELESCU: Sub semnul me-

Î
moriei. Agora – „o tribunã de exprimare n urmã cu ceva vreme, un prieten vrut sã fie primar al oraºului, pe care a
a exilului extern ºi intern” l 5 din copilãria noastrã craioveanã, dorit sã îl înalþe din toate punctele de ve- Revista de culturã editatã de
Raluca PETRULIAN: Puterea de a Radu Zlatian, inginer automatist cu dere: urbanistic, social-economic ºi cul-
experienþã, atât în producþie cât ºi în cer- tural-artistic. ªi a reuºit sã fie ales de pa- AIUS Printed
spune Da l 6
Eugen D. POPIN: „Noi ce facem de- cetare ºi învãþãmântul universitar, consul- tru ori: 1898, 1901-1904, 1914-1916 ºi 1929.
acum?” l 7 tant în domeniul fondurilor europene, in- Ca recunoaºtere publicã a meritelor sale, Apare sub egida Uniunii
Andrei ZANCA: Editorial l 7 evitabil, adicã firesc, autor de cãrþi speci- din acest punct de vedere, a fost declarat Scriitorilor din România
Ion NEAGOª: Poezia lui Andrei Zan- fice domeniilor sale de competenþã, m-a Cetãþean de onoare al Craiovei, singurul
ca l 8 vizitat la editurã, înmânându-mi o cãrþulie pânã la 1947. Funcþia publicã nu a fost o
patinatã de vreme ºi îndemnându-mã: „Ce sinecurã, ci o vocaþie de administrator
CRONICA LITERARÃ convertitã într-un destin.
Ion BUZERA: Pentru o re-umanizare zici, o publicãm! Te ajut!”
a criticii literare înseºi l 9 Se ºtie cã pentru adevãraþii iubitori de Ca politician s-a dovedit consecvent
carte, întâlnirea cu o „vechiturã” e provo- faþã de principiile asumate. „Sunt fiul su- DIRECTOR
BELETRISTICÃ catoare de adrenalinã. Iar intelectualul fletesc al lui Costache Rosseti [...] Ca idei Nicolae Marinescu
Laura Catalina DRAGOMIR: Poe- autentic Radu Zlatian era deja garanþia i-am rãmas credincios lui toatã viaþa.”,
me l 10 unei aventuri care te îmbogãþeºte. Am luat declara la bãtrâneþe, în afara oricãror inte-
cãrticica în mânã ºi coperta mi-a ºi confir- rese practice ºi în concordanþã cu faptele REDACTOR-ªEF
LECTURI Petriºor Militaru
Maria DINU: Poezia lui Mihók Tamás mat aºteptãrile: Nicolae P. Romanescu – sale. Deputat în zece legislaturi, a devenit
sau (dez)arhivarea unei (supra)reali- „Cãtre alegãtori. Cum mi-am îndeplinit senator de drept (pe viaþã). Exemplul spu-
tãþi l 11 mandatul de deputat” (Craiova, 1892). ne cã este important sã intri în politicã ºti- SECRETAR DE REDACÞIE
Gabriel NEDELEA: Un model de au- Ca pentru tot craioveanul, Nicolae P. ind ce vrei sã realizezi, prin ea, pentru co- Maria Dinu
toanalizã universitarã l 11 Romanescu înseamnã marele primar, edi- munitate. Cã va ajunge la un moment dat,
Daniela MICU: O antropologie poeti- lul care a modernizat Craiova aducând-o la sfârºit de carierã, vicepreºedinte al Se-
cã a Caraibelor l 12 la standarde europene: strãzi pietruite, ilu- natului, reprezintã, ca ºi în cazul calitãþii REDACTORI
Mihaela ALBU: Patria din gând ºi þara minate electric, transport în comun (tram- de Cetãþean de onoare, o recunoaºtere Cosmin Dragoste
regãsitã l 12 vaie), grãdini publice cu fântâni arteziene publicã a unei vieþi în serviciul þãrii, nu un Mihai Ghiþulescu
ARTE pentru curãþenia aerului ºi divertismentul scop în sine, privat. Daniela Micu
Tatiana JILAVU: Magda Buce Rãduþ orãºenilor ºi, nu în ultimul rând, artizanul Însã lectura cãrþii probeazã, dupã 125
– cerberul de serviciu l 13 celebrului Parc Bibescu, care îi poartã as- de ani, cã aceste performanþe nu erau con-
tãzi numele, proiectat de arhitectul peisa- juncturale. Studiile universitare de ingi- REDACTORI ASOCIAÞI
Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia de
picturã – Constantin Niculescu l 13 gist francez Redon, adus special la Craio- nerie, economie ºi drept, chiar de litere, Denisa Crãciun
Geo FABIAN: Sub semnul performan- va spre a se adapta locului ºi destinaþiei fãcute la Paris ºi Liege, au constituit su- Gheorghe Fabian
þei artistice l 14 imaginate de vizionarul primar. portul trainic al demersului sãu public, Silviu Gongonea
Petriºor MILITARU: O 9 Liliana Hi- ªtiam, desigur, cã fusese ºi politician, asociat experienþei dobândite în contact Luiza Mitu
noveanu l 14 calitate care îi oferise posibilitatea de a da direct cu societatea occidentalã, pe care,
Mihaela VELEA: Silikoniada l 15 consistenþã viziunilor edilitare, dar nu ca ºi înaintaºii sãi paºoptiºti, a dorit-o aca- Ioana Repciuc
Magda BUCE RÃDUÞ: Mircea St. Ga- ºtiam nimic mai mult despre parlamentarul sã, la Craiova ºi în România. Intervenþiile Mihaela Velea
vrilescu – romantic art l 15 Nicolae P. Romanescu. Era suficient pen- ºi amendamentele fãcute în parlament ne
BELETRISTICÃ tru a-mi însuºi entuziast propunerea, ob- aratã un om politic cunoscãtor în profun- COLEGIUL DE REDACÞIE
Ion MUNTEANU: Galeria cu libe- þinându-i ºi acordul de a încredinþa îngriji- zime al problemelor multiple ºi variate de- Marin Budicã
lule l 16 rea noii ediþii tânãrului istoric craiovean spre care se pronunþa, teoretice, dar ºi
Mihai Ghiþulescu, cunoscut ºi apreciat practice, privind atât societatea româneas- Gabriel Coºoveanu
ANTHROPOS deja de mai mult timp ca urmare a colabo- cã, cât ºi pe cea europeanã. Horia Dulvac
Ioana REPCIUC: Cum supravieþuieºte rãrii susþinute la revista Mozaicul, dar ºi Politica presupune desigur un dina- Lucian Irimescu
un ritual retrograd în Bulgaria contem- din cãrþile de autor publicate la Aius ºi mism excepþional ºi o mare distributivita-
poranã l 17 apreciate de specialiºti fãrã rezerve. te, dar ºi o energie polemicã, uneori depã-
SERPENTINE COORDONARE DTP
Am citit, în aceeaºi dupã-amiazã ºi apoi ºind limitele comunicãrii obiºnuite, astfel
Marin BUDICÃ: Un prozator în ascen- cã, din acest punct de vedere „Cãtre ale- Mihaela Chiriþã
seara pânã târziu în noapte, cartea în între-
siune: C.V. Duþulescu l 18 gime ºi am avut revelaþia unui exemplu – gãtori. Cum mi-am îndeplinit mandatul de
UNIVERSALIA cum nuanþat observa Mihai Ghiþulescu, deputat” poate funcþiona ºi ca o excelen- Revista „Mozaicul” este membrã
Fradique MENDES: Poeme l 19 atât în cuvântul introductiv la noua ediþie, tã ºcoalã de retoricã înaltã, de care deo-
camdatã viaþa noastrã parlamentarã se A.R.I.E.L.
AVANGARDE dovedeºte vãduvitã, discursul „activist”
Petriºor MILITARU: Nemaipomenite- coborând prea des la rudimentar, când nu Partener al OEP (Observatoire
le aventuri ale lui Hentea în tzara dada devine de-a dreptul grobian. Lipsa edu- Européen du Plurilingvisme)
caþiei, a modelelor superioare, înlocuieºte
argumentele cu invectiva, tãind mai de- Tiparul: Aius PrintEd
grabã cãile de comunicare decât contri-
buind la mobilizarea pentru atingerea unui Tiraj: 500 ex.
ideal sau scop de interes general.
Înnoirea clasei politice nu se poate face ADRESA REVISTEI:
numai prin schimbul de persoane, indife- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
rent de vârstã („tinerii”), sex (femei-bãr- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
baþi), categorii sociale, religie sau etnie.
Esenþialã rãmâne „calitatea” umanã ºi asu- E-mail: mozaicul98@yahoo.com
pra unor asemenea exemple ne-am propus ISSN 1454-2293
sã provocãm mai ales tinerii politicieni, dar
ºi pe cei care au vocaþia ºi voinþa înnoirii
ºi a performanþei, capacitatea de a-ºi pro-
pune standarde înalte de reprezentare a
potenþialului creativ al poporului român 9 771454 229002
pe care îºi doresc ºi pot sã îl reprezinte în
forurile decizionale al comunitãþilor, loca- Responsabilitatea asupra
le, naþionale sau internaþionale. conþinutului textelor revine autorilor.
Am fost întrebat dupã lansarea noii Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiazã.
ediþii a cãrþii despre care am vorbit,
de persoane cu instrucþie bunã ºi experi-
enþã în viaþa publicã, dacã chiar cred cã
(Continuare în pag. 8)
www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
n MIHAELA ALBU
Agora – o revistã
româneascã în Statele
Unite ale Americii
S
unt în istoria presei lite- În acest sens, un prim aspect bolicã peste spaþii, dar mai ales
rare româneºti douã pu- care trebuie evidenþiat este cã afirmaþie a unitãþii literaturii ro-
blicaþii cu acelaºi nume: Agora nu trebuie receptatã (ºi nu mâne, indiferent dacã era scrisã
una apãrutã la iniþiativa lui Ion a fost) ca o publicaþie exclusiv la Bucureºti, New York, Paris,
Caraion în colaborare cu Virgil literarã3. Încã de la apariþie, pagi- Madrid etc. Numele acestora
Ierunca, în anul 1947, dar, din nile de poezie sau prozã, eseurile sunt în general bine cunoscute
pãcate, suprimatã dupã primul ºi articolele de criticã literarã au astãzi – deopotrivã prin creaþia
numãr, ºi Agora. Revistã alter- alternat cu opinii pe teme politi- lor, dar ºi prin atitudinea curajoa-
nativã de culturã, înfiinþatã sub ce. De altfel, redactorul ºef, Do- sã de opoziþie la regimul comu-
egida centrului de politologie rin Tudoran, se delimita polemic nist. Pot fi amintiþi astfel Dan Pe-
Foreign Policy Research Institu- încã din articolele program („Nu” trescu, Liviu Cangeopol, Luca
te din Philadelphia, în anul 1987 ºi „O þarã tristã, plinã de umor”) Piþu, precum ºi unul care, din
(pânã în 1993) de cãtre Dorin ºi arãta cã intenþia este ca revista „cântãreþ” al socialismului a de-
Tudoran, scriitorul care s-a nu- sã fie „o tribunã de exprimare atât venit un fervent opozant, Dan
mãrat printre opozanþii importanþi a exilului extern, cât ºi a celui in- Deºliu. Multe dintre titlurile poe-
ai regimului ceauºist. tern”, pledând totodatã „pentru melor inserate în revistã vorbesc
Despre aceasta din urmã va fi adevãratele interese culturale ale de la sine despre tematica pusã
vorba în cele ce urmeazã. românior de acasã; ºi nu doar cu precãdere sub semn liric (ca
pentru cele culturale.” de exemplu Se-întâmplã, Praga
Ajuns în Statele Unite, Dorin ’69 - Dan Deºliu). Proza are de
Tudoran a înfiinþat o revistã cul- ªi în revista Agora, ca în toate asemenea, prin tilurile propuse,
tural-politicã de mare anvergurã scrierile celor din exil, semnifica- certe conotaþii politice: Vânt de
ºi cu special impact asupra inte- tivã este pledoaria pentru menþi- libertate (Liviu Cangeopol), Se
lectualilor din exil, ca ºi asupra nerea identitãþii prin promovarea dã… sau nu se dã (Nicolette
celor din þarã (aici trimiþându-o culturii româneºti, dar mai ales Franck), Final? (Gheorghe To-
gratuit!). ªi totuºi, chiar dacã prin pãstrarea limbii române ca maziu) etc.
ajungea ºi în România în perioa- limbã de exprimare artisticã. Un Replica în oglindã a rubricii de
da comunistã, aceasta se fãcea
în clandestinitate, iar numãrul
exemplarelor nu era desigur sufi-
exemplu elocvent (ºi deloc sin-
gular) este „Cuvântul înainte”
(din numãrul 1/ 1987) semnat de
mai sus este cea intitulatã „Ro-
mânia din afara României”, fiind
publicaþi aici scriitorii exilaþi pe
Instanþele memoriei.
cient ºi de aceea revista este încã Eugen Ionescu, în care scriitorul pãmânt american ºi nu numai. Reviste româneºti din afara graniþelor
pânã astãzi foarte puþin cunos- pleda pentru o literaturã de exil Reþinem la poezie creaþiile lui
cutã de cititori. în limba românã: „Ecrivez en rou- Mihai Ursachi (Explozie, Viaþã

Î
ncepem în numãrul acesta al revistei Mozaicul o întreprin-
Într-un program mai amplu de main!”/ Scrieþi româneºte!”, cu- de zi cu zi), Nina Cassian (Vis cu dere temerarã, dar absolut necesarã în acelaºi timp – o pre-
restituire/ revalorificare a literatu- noscutul dramaturg militând pen- secetã, Colegilor mei, Nostalgi- zentare (în ordine alfabeticã) a unora dintre revistele litera-
rii ºi în cazul de faþã a publicisticii tru o literaturã a exilului care sã cã), Dinu Flãmând (Searã tristã re din exil ºi diasporã. Includerea în aceastã listã poate fi subiec-
literare din exil2/ diaspora, o revis- fie un fenomen firesc de conti- cu batiscaf, Procesul maimuþe- tivã, dar poate avea ºi motivaþii obiective – lipsa lor din bibliote-
tã de anvergura Agorei va da pe nuitate, dar ºi de deschidere cã- lor), la prozã pe cele semnate de cile din þarã, de exemplu. La o privire de ansamblu se va putea
deplin mãsura activitãþii culturale tre alte spaþii: „În timp ce cultura Alexandra Târziu, Andrei Brezia- constata cã au fost în numãr destul de mare; noi apariþii au fost
a celor stabiliþi (din raþiuni bine românã din România a fost smul- nu, Constantin Eretescu, iar la extinse pe toatã perioada exilului, cu o continuitate pânã în pre-
cunoscute) pe alte meleaguri. sã din rãdãcinile ei spirituale, ade- eseu ºi criticã literarã (sub rubri- zent. Vom alege un numãr limitat, cele mai importante, desigur, în
Revista a apãrut la început de vãratele rãdãcini au putut fi trans- ca „Civilizaþia textului”) consis- opinia noastrã, prin colaboratori, articole, rolul lor dovedit în timp
douã ori pe an (1988–1990), apoi plantate dincolo de frontiere ºi tentele pagini aparþinând lui Ma- etc. ºi vom solicita (aºa cum am fãcut deja pentru cele ce urmeazã
trimestrial, cu subtitlul „Revistã se pot întinde în lumea întreagã.” tei Cãlinescu, Ioan Petru Culia- în numãrul de faþã) unor istorici literari o analizã, pe cât posibil, în
alternativã de culturã” (pânã la Întinse astfel peste tot în lume, nu, Lucian Raicu º.a. sincronie ºi diacronie.
vol. 4), cu un format distinct – 11 „rãdãcinile” româneºti au crescut În linia tot mai asiduã de revalorificare/ restituire a fenomenu-
× 15,4 cm, iar din 1991 – 15 × 22,7 ramuri, Agora fiind una dintre cele Interesant pentru cititorul de lui cultural din exil – atât de intens þinut departe de publicul larg
cm; redactor-ºef – Dorin Tudo- mai bine afirmate în sol strãin. astãzi credem a fi ºi receptarea de cãtre autoritãþile comuniste în trecut – , dar ºi a fenomenului
ran, redactor ºef adjunct – Mihai Nedorindu-se o revistã exclusiv Agorei – la momentul respectiv cultural continuat în limba românã de cei aflaþi acum în diasporã
Botez, redactori – Paul Goma, literarã, cât una culturalã, dar mai – chiar în climatul exilului. Prin (ºi nici acesta prea mediatizat, din nefericire), sperãm cã proiectul
Michael Radu, Vladimir Tismã- ales o revistã „alternativã”, încã câteva exemple aducem în aten- nostru va adãuga o parte necesarã în conturarea mozaicului ce se
neanu, secretar de redacþie – de la primul numãr publicaþia îºi þie ºi o altã publicaþie, Lumea li- cere refãcut pentru cititorii de astãzi – cultura românã în ansam-
Gina Minda Grecescu. Colegiul constituise identitatea printr-o berã, din New York, continuând blul ei. Cele mai importante reviste literare, editate dincolo de
de redacþie este alcãtuit din nu- structurã proprie, originalã. Ru- totodatã, indirect prin acest ziar, graniþele þãrii, sunt parte integrantã din aceastã culturã.
meroase personalitãþi ale vieþii bricile în care era divizatã s-au „rãsfoirea” Agorei. Cu alte cuvinte, dorim sã creionãm ºi prin acest aspect acel
cultural-ºtiinþifice din România ºi dovedit – cel puþin în parte – cu Astfel, unul dintre fondatorii Arhipelag România, aºa cum metaforic numise Nicolae Marines-
din strãinãtate: Eugen Ionescu totul diferite de cele ale altor re- ziarului newyorkez, Cornel Dumi- cu, într-un editorial anterior din Mozaicul, ansamblul de iniþiative
(preºedinte de onoare), Mihnea viste. Exemplificãrile ar trebui sã trescu, înainte de a reproduce edi- culturale româneºti de dincolo de teritoriul actual.
Berindei, Mihai Botez, Marta Ca- acopere sumarul fiecãrui numãr. torialul lui Dorin Tudoran din Rolul publicaþiilor culturale (foarte diverse ºi cu denumiri deo-
raion, Matei Cazacu, Matei Cãli- Ne vom rezuma la câteva, subli- numãrul 1/ 1989 („România sau/ sebit de sugestive1) se va dovedi extrem de important în menþine-
nescu, Ioan Petru Culianu, Vic- niind îndeosebi diferenþa speci- ºi Cazul Arpagic”4), trece în re- rea identitãþii – prin subiectele abordate ºi prin continuitatea scri-
tor Frunzã, Virgil Ierunca, Moni- ficã, genul proxim constituindu-l vistã pe câþiva dintre cei care au sului în limba românã – ºi în promovarea libertãþii de creaþie.
ca Lovinescu, Ion Negoiþescu, capitolele de poezie ºi prozã, semnat în acel numãr, recunos- Faþã de þara în care aproape tot ceea ce se realizase literar între
Virgil Nemoianu, Ion Vianu; la uneori ºi cele de Jurnal ori de pre- când marea dificultate de exem- cele douã rãzboaie devenise prohibit, iar doctrina stalinistã su-
care s-au adãugat începând cu al zentare de carte. Un loc aparte plificare, având în vedere valoa- gruma din ce în ce mai mult orice libertate creatoare, cenzura con-
doilea numãr: Andrei Codrescu, va trebui sã acordãm editorialu- rea tuturor ºi interesul pe care îl tinuând apoi chiar dacã nu cu aceeaºi intensitate, intelectualii din
iar dupã 1989: Nicolae Manoles- lui semnat constant de Dorin stârnesc cele scrise: „Cinstit, nu exil îºi asumaserã (direct ori indirect) menirea de a continua peste
cu, Octavian Paler ºi Dan Petres- Tudoran, temele abordate de ºtim efectiv pe cine sã citãm mai graniþã scrisul/ cultura în limba românã. Stau mãrturie cãrþile pu-
cu. Pe lângã românii din exil, co- acesta fiind în majoritate politice întâi din acest al patrulea numãr blicate, dar mai cu deosebire reviste ca Luceafãrul, Caete de dor,
legiul de redacþie mai cuprindea ºi mai puþin culturale, dar întâl- al Agorei, pe profesorul de ºtiin- Destin, Limite, Fiinþa Româneascã, Revista Scriitorilor Români
ºi nume strãine ca Alain Besan- nim ºi o discuþie pe mult dezbã- þe politice ºi filosoful social Ghi- etc., etc. Aceastã asumare, ce þine de un real demers identitar, o
çon, André Glucksmann, René tutul „caz” al volumului Anei þã Ionescu, de la Londra, fost unul reprezintã chiar ºi iniþiativele publicistice din timpul prezent. Re-
Tavernier, Marie-France Ionesco, Blandiana – „România sau/ ºi dintre excelenþii directori ai Eu- vista Alternanþe din Germania, de exemplu, este o dovadã în acest
Kazimierz Brandys º.a. Cazul Arpagic”, interzicerea ropei Libere (…) ºi autor al valo- sens, la fel Origini ºi Luminã linã. Gracious Light, din SUA, ori
acestuia fiind, de fapt, tot prilej roasei lucrãri Comunism în Ro- Observatorul din Canada.
Am ales – cum am specificat de dezbatere asupra politicii re- mânia: 1944-1962 (NY, Oxford Acestea (ºi încã altele) se constituie în adevãrate instanþe ale
mai sus, pentru exemplificare – o gimului ceauºist. University Press, 1964), în care, memoriei, pãstrãtoare ale unor valori ce contribuie la întregirea
revistã cu impact, ea fiind deose- O rubricã specialã (ºi – prin cu un an înaintea dispariþiei lui patrimoniului nostru spiritual.
bit de bine primitã de publicul ci- titulaturã – de asemenea cu certe Gheorghiu-Dej l-a intuit pe Ceau- Începem demersul nostru cu prezentarea a douã reviste – una
titor, datoritã atât prestigiului ce- conotaþii politice) este cea denu- ºescu ca succesor, ºi care, în câ- dinainte de 89, Agora (apãrutã în SUA), ºi cealaltã recentã, Alter-
lor ce au semnat în paginile ei, mitã „Fãrã vizã – Pagini din Ro- teva pagini, defineºte fundamen- nanþe (editatã din 2013, în Germania).
cât ºi prin diversitatea tematicã a mânia”. Sunt aici gãzduite creaþii tal termenii de ideologie ºi de
cuprinsului sãu. literare ale unor scriitori (disi- n Mihaela Albu
(Continuare în pag. 4)
denþi) rãmaºi acasã, punte sim-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 3
(Urmare din pag. 3) câteva luni în Belgia. Piesa poar- Aprecierile lui Virgil Ierunca se
tã tilul de Rãmãieni ºi este, dupã pot extinde ºi asupra celorlalte
partid politic! Sau sã amintim cum o apreciazã Ierunca, o „þiga- numere, spaþiul neîngãduindu-ne
poeziile lui Mihai Ursachi, un pisc niadã în miniaturã, numai cã de sã le detaliem.
poetic al generaþiei sale, atât de data aceasta grotescul, burlescul Prin Agora, Dorin Tudoran,
rar întâlnit, din nefericire, în pre- fantast sunt întruchipate de oa- cum subliniase Ierunca, „reali-
sa exilului? Am putea trece nepã- meni ai regimului, niºte caricaturi zeazã acea punte necesarã între
sãtori pe lângã portretele lui Pe- ale cliºeelor comuniste, pe care exilul interior ºi cel exterior, liber-
tru Dumitriu ºi Al. Ivasiuc, con- Dan Alexe le manipuleazã în aºa tatea ºi demnitatea constituind
turate cu milã criticã ca victime fel încât, pânã la urmã, ceea ce cele douã componente solare ale
ale realismului socialist, pe care primeazã este delirul, sub toate scriitorilor din þarã ºi din afara
l-au servit într-o perioadã de în- formele lui, construit de autor pe þãrii, care nu se resemneazã în ali-
ceput sau de sfârºit a vieþii lor, un portativ inspirat, în care deriva biul unei tãceri din ce în ce mai
prezentate de criticul Ion Negoi- lingvisticã stã pe primul plan, nãs- nejustificate în zodia neagrã în
þescu? Numele lui Dan Petrescu, cãtoare de un absurd saturat.” care a intrat cultura româneascã.”
Liviu Cangeopol sau Dan Deº- Sunt semnalate apoi textele lui Acea „zodie neagrã” a culturii
liu, proscrise acum în þarã, vor Luca Piþu ºi ale lui Liviu Cangeo- noastre au încercat sã o lumine-
forþa ochiul cititorului, mai ales pol, acestuia din urmã însã, fiind ze într-un fel scriitorii aflaþi în exil,
al celui din exil, sã se opreascã mai puþin cunoscut (ºi tot din publicaþiile lor dezvãluind în li-
asupra scriiturii lor, pentru a cãu- motive de cenzurã), Virgil Ierun- bertate ceea ce în þarã era cenzu-
ta a înþelege mai bine personali- ca îi prezintã ºi câteva repere sem- rat ori de-a dreptul interzis.
tatea celor ce au cutezat sã apere nificative ale vieþii ºi ale activitã-
de ruºine cu pana lor tagma în þii sale de scriitor.5
1
stare de anestezie a scriitorilor Sunt publicate ºi douã texte ale „Cât de importante erau în pri-
români. ªi nu numai români, dacã lui Dan Petrescu, iar Virgil Ierun- mii ani ai exilului identitatea naþio-
citim portretul scriitorului Franz ca, dupã ce le comenteazã pe nalã, culturalã ºi religioasã, ocuparea
Liebhard, «Nestorul literaturii scurt, reproduce ºi un fragment unor poziþii opuse faþã de constrân-
gerile ideologice din patrie ºi câºtiga-
germane din România», ºters de din „Proiectul de propunere” („o rea unor puncte de vedere proprii în
faldurile înºelãtoare de cãtre Wil- caricaturã a întocmirii unui roman condiþii de libertate – o aratã valoa-
liam Totok.” realist-socialist”), text în care, rea de simbol a denumirilor date pe-
Cum cel mai recent numãr al scrie comentatorul, se poate re- riodicelor din întreaga lume”. (v. Eva
Agorei de la data cronicii din zia- marca „spiritul parodic al lui Dan Behring, Scriitori români din exil
rul newyorkez se deschide cu Petrescu, în care ironia, strategia (1945-1989), Edit. Fundaþiei Cultu-
texte ale unor scriitori aflaþi în fals narativã orienteazã proiectul rale Române, Bucureºti, 2001, p. 62).
2
România ºi sfârºeºte cu cele ale spre esenþa propriei lui deriziuni.” Diferenþierea termenilor o în-
unor scriitori din exil, ºi Virgil Ie- Comentatorul Europei libere tâlnim în multe studii (cvasi)recent
va scrie apoi un articol amplu apãrute. Citãm printre acestea pe cel
runca se va ocupa mai întâi de al Evei Behring, care demonstreazã
„textele clandestine sosite din despre revista lui Dorin Tudoran, (în vol. cit.) cã exilul acoperã (în
România”, deoarece, va argu- în ediþia cu numãrul 33 ºi publi- majoritatea accepþiunilor) perioada
menta el, „curajul ºi cinstea tre- cat de Lumea liberã la paginile 1945-1989. „Ca la noi la nimeni”. În prima parte, nia studenþeascã, precum ºi în prin-
buie puse pe primul plan”. 19-20. Titlul ales de Virgil Ierun- 3
În numãrul 45 al ziarului Lu- autorul reia cazul romanului Lolita – cipala revistã ieºeanã de culturã,
În continuare este recenzat ca vorbeºte de la sine: „Agora – mea liberã, la pagina 9, Cornel Du- interzis în URSS sub acuzaþia de Convorbiri literare. N-a avut prile-
întreg numãrul, începând cu sem- reper luminos în panorama publi- mitrescu va saluta apariþia numãru- pornografie ºi reconsiderat apoi da- jul sã-ºi publice un volum deoarece
nalarea unor poeme ale lui Dan caþiilor româneºti în exil”. lui 2 pe 1989 al revistei Agora. Zia- toritã „unui venerabil expert în lite- era prea anti-conformist pentru edi-
Deºliu (poet hãrþuit de Securita- Ca un fel de bilanþ, dupã un an ristul considerã revista – pe drept ratura rusã veche”, devenit apoi „unul tura localã Junimea, proprietatea per-
cuvânt – nu numai culturalã, dar ºi dintre cei mai apropiaþi prieteni ai… sonalã a lui Mircea Radu Iacoban (…)
te în þarã pentru actele sale de de la apariþia revistei, Virgil Ierun- Raisei Gorbaciov”. În final, Dorin La un moment dat, Liviu Cangeopol
politicã: „Jucându-ne cu vorbele, am
curaj, enumerate aici de recen- ca o considerã „o publicaþie de þi- caracteriza aceastã minunatã înmã- Tudoran se întreabã retoric de ce nu a întocmit un volum de poeme cu
zent), apoi cu cele ale mai tineri- nutã intelectualã care, cu fiecare nunchere de talente, personalitãþi ºi poate fi gãsit ºi la noi un specialist alþi confraþi, pe care voiau sã-l tipã-
lor Bogdan Ghiu ºi ªtefania Go- numãr, se impune prin rigoare, opere din exil, cu lucrãri ale unor re- care sã explice cã volumul Anei Blan- reascã pe cont propriu la editura Li-
run. Mai departe, scrie Virgil Ie- gust, þinutã. În plus, considerã prezentativi condeieri opozanþi din diana – Întâmplãri de pe strada mea tera. Prefaþat de filosoful Mihai ªora,
runca, „cum centrul rezistenþei comentatorul, „cel mai mare merit þarã (exilul foloseºte ºi atribuie de – „nu e nimic mai mult decât o carte volumul a fost, bineînþeles, respins.
intelectuale ºi moral-politice îl al lui Dorin Tudoran este acela de cele mai multe ori greºit calificativul pentru copii ºi cã autoarea voluma- În februarie 1988, Liviu Cangeopol
constituie Iaºul, firesc a fost ca a pune accent pe publicarea tex- de disident) drept revistã de politicã ºului nu e nici pe departe o rãufãcã- acordã ziarului Libération un inter-
revista sã selecteze ºi din scrieri- telor scriitorilor din þarã, disidenþi literarã sau, de ce nu, de literaturã toare.” viu incendiar, intitulat: „Fiþi mulþu-
5
sau nu, care nu se pot exprima din politicã.”. „Pentru cititorii care nu-l cu- mit, domnule Ceauºescu! Vei rãmâ-
le lui Dan Petrescu, Liviu Can- 4
În numãrul 53, Dorin Tudoran nosc bine reamintim cã Liviu Can- ne în istorie”. De atunci este perma-
geopol, Luca Piþu ori o piesã a lui cauza cenzurii din ce în ce mai stu- geopol are 33 de ani, a publicat în nent urmãrit de Securitate.”
va semna ºi un alt articol cu referire
Dan Alexe. Despre acesta din pide ºi mai aspre.” la aceastã problemã, articol intitulat revistele studenþeºti Dialog ºi Opi-
urmã aflãm cã este refugiat de

n EUGEN IONESCU
(Membru al Academiei Franceze)

scrieþi româneºte!
(Agora, Nr. 1/ 1987, vol. I)

U
rez mult noroc AGO- încercãrilor.
REI – revistã de cultu- Literatura rom, arta sa nu se
rã româneascã. Aceas- exprimã doar în diverse limbi
tã revistã era absolut necesarã. strãine, ci persistã în limba româ-
Cultura românã ºi literatura sa nã, prin atâtea reviste ºi publica-
rãmân vii prin ceea ce se poate þii, impresionante prin calitatea
numi diaspora. unei limbi rãmase intacte, deºi
Deci… cultura româneascã, li- deformatã ºi din ce în ce mai im-
teratura românã nu se fac doar în purã în biata þarã îndepãrtatã, ui-
interiorul þãrii invadate, desfigu- tatã parcã de tot universul. Dupã
rate, cu botniþa la gurã. În timp cum spuneam, literatura românã
ce cultura românã din România a trieºte mai departe prin propria ei
fost smulsã din rãdãcinile ei spi- limbã ºi nu am decât sã-l numesc
rituale, adevãratele rãdãcini au pe Horia Stamatu, cu siguranþã
putut fi transplantate dincolo de unul din cei mai mari poeþi pe care
frontiere ºi se pot întinde în lu- i-a dat poporul sãu.
mea întreagã. De la Brâncuºi la „Scrieþi româneºte”, spunea
Eliade, de la Cioran la Tudoran, marele Heliade Rãdulescu, acum
nu voi mai cita atâtea alte nume un secol, pe când româna moder-
ale altor reprezentanþi activi ai nã, adicã limba ºi literatura, înce-
culturii noastre – poeþi, prozatori, pea sã se constituie.
pictori, sculptori de prestigiu, „Scrieþi româneºte” ºi, bineîn-
care nu contenesc sã se manifes- þeles, scrieþi ºi în alte limbi. Dar
te ca purtãtori de cuvânt ai unei mai ales româneºte, pentru ca
tragedii fãrã nume, ai unui popor limba sã nu piarã.
ce nu poate fi înãbuºit, în ciuda

4 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
log. Dialog. Româneºte. Nu
n DAN ANGHELESCU doar româneºte” ºi explica nu-
mele revistei situându-l într-o

sub semnul memoriei. nobilã ºi semnificativã descen-


denþã: „Agora – fiindcã exact
acum patru decenii, ajutat la
tehnoredactarea ei de George

Agora – „o tribunã de exprimare Tomaziu ºi Florentina Bardu,


Ion Carion scotea la Bucureºti,
primul numãr al unei reviste cu
acest nume. Celãlalt redactor –

a exilului extern ºi intern” aflat la Paris – se numea Virgil


Ierunca. Pentru cultura germa-
nã, acel unic numãr al revistei
înseamnã debutul lui Paul Ce-
„Memoria nu încearcã Victor Frunzã, Nicolae Manoles- lan în limba lui Hölderlin. Ago-
sã salveze trecutul decât cu, Elena ªtefoi, Vladimir Tismã- ra de atunci apãrea în câteva
pentru a servi prezentului neanu ºi toþi ceilalþi care vorbesc limbi. AGORA de azi, deºi altã
ºi viitorului”. ori despre care se vorbeºte în pa- revistã, va încerca ºi ea – de la
Jacques Le Goff ginile acestei reviste reprezintã o un moment dat – sã publice în
miºcare al cãrei discurs se expri- mai multe limbi. E vital sã ia

R evuistica exilului româ-


nesc a apãrut ºi s-a
constituit tocmai pen-
tru cã imediat dupã instaurarea
mã cu luciditatea unui alt mod de
a înþelege ºi percepe realitatea.
Ei se întâlnesc cu generaþia tine-
rei intelectualitãþi apãrute în Ce-
notã de noi – nu doar de pro-
blemele noastre, ci ºi de talen-
tul nostru – ºi alþii./.../ Strãduin-
du-ne sã scriem ºi sã publicãm
comunismului, în România, nu hia, Ungaria, Polonia, altfel spus, ºi în alte limbi, celor ce nu vor
s-a mai putut vorbi despre o fiin- în toate þãrile abandonate sub sã audã de noi le va fi, poate,
þare literarã. Întreaga tradiþie de ocupaþie sovieticã, acelea care greu sã spunã: n-am auzit, n-am
culturã ºi spiritualitate româneas- practic fuseserã evacuate în afa- vãzut, n-am citit, nu ºtim româ-
cã fusese adusã atunci în situa- ra civilizaþiei europene, þãri unde neºte.”
þia de a trebui sã se nascã din se instrumentaserã devastatoa- AGORA apãrutã în Statele
nou, sã (re)aparã ºi sã se dezvol- rele ºi abominabilele acþiuni cri- Unite, prin luciditatea ºi prin ana-
te oriunde, numai în interiorul minale, neobservate pentru inte- lizele celor care au alcãtuit-o, are
fruntariilor þãrii, nu! Totul se pe- lighenþia occidentalã. Ei vor fi ºi în momentul de faþã o incon-
trecuse în pofida faptului cã, în alãturi de Havel, Milan Kundera, testabilã valoare, perenã fiind o
octombrie 1942, Churchill îi scria Bukovsky, Adam Michnik sau anume îngrijorare sublimatã în
lui Eden cã „...ar fi un dezastru Piotr Rawicz ºi se deosebesc ra- paginile ei ºi trimiþând cu gândul
nemãsurat dacã barbaria rusã dical de fenomenul „mai ’68" al cãtre celebra aserþiune a lui Ar-
s-ar aºterne peste cultura ºi in- cãrui limbaj „a fost în esenþã ace- nold Toynbee: „History is again
dependenþa bãtrânelor state eu- la propriu comunismului sau mai on the move” – Istoria este din
ropene”. curând hipercomunismului”. Dorin Tudoran nou în miºcare!
Istoria presei româneºti din exil Aspectul devine evident pen- Într-un volum de studii intitu-
este o istorie plinã de dificultãþi tru cel ce parcurge materialele pu- ropã unde se face simþitã „dife- co (Preºedinte de onoare) pe Vir- lat Cultura media, datorat unuia
care pãreau insurmontabile. ªi blicate în revistã (înainte ºi dupã renþa dintre memorie ºi lipsa de gil Ierunca, Monica Lovinescu, dintre cei mai avizaþi teoreticieni,
totuºi, în pofida tuturor adversi- 1989!), dintre care amintim: Citin- memorie. Pentru vest-europeni, Ion Negoiþescu, Matei Cãlines- Douglas Kellner, se avansa ide-
tãþilor, s-au impus publicaþii de du-l pe Havel (Stelian Tãnase), pactul Ribentrop-Molotov nu cu, Mihai Botez, Mihnea Berin- ea cã în contemporanitatea noas-
înaltã ºi elevatã þinutã, fiind sufi- Ce este Europa centralã: reve- este altceva decât vaga amintire dei, Octavian Paler, Nicolae Ma- trã, suprasaturatã de bombarda-
cient sã amintim doar câteva latoarea cicatrice (Czeslaw a unui trecut înceþoºat”. Aceas- nolescu ºi încã mulþi alþii, precum mente mediatice, receptarea tex-
nume: Luceafãrul, Destin, Caie- Molosz), Nemulþumirile biruin- ta în vreme ce pentru estici rãmâ- ºi o serie dintre cele mai strãluci- telor din presa culturalã ºi, înde-
te de dor, Fiinþa Româneascã, þei (Algirdas Landsberghis), Phi- ne o realitate palpabilã resimþitã toare nume din literatura antito- osebi, analiza lor cu instrumen-
Limite, Revista Scriitorilor Ro- ladelphia 1987- Timiºoara 1991 acut în „toate þãrile care din au- talitarã a ultimei jumãtãþi a vea- tar critic a devenit imperativã. Dar
mâni º.a. (Dorin Tudoran), Europa centra- gust 1939 au fost obiectul real sau cului XX. Între aceºtia ar fi sufi- iatã cã, deºi am depãºit deja un
Printre acestea, Agora mar- lã: o comunitate de supliciu ºi ipotetic al unui negoþ între Uniu- cient sã-l citãm doar pe Alain sfert de veac de la cãderea co-
cheazã un moment de referinþã. memorie (Vladimir Tismãneanu), nea Sovieticã ºi Germania./..../ Besançon care, discipol al lui munismului ºi dispariþia cenzurii,
Dorin Tudoran, scriitorul cãruia Vocile alternativei democratice: Reducerea la rolul de obiect al Raymond Aron, s-a vãdit drept în actualitatea culturii româneºti,
îi datorãm aceastã revistã, a avut Vaclav Havel ºi societatea civi- istoriei produce, spune el, iar unul dintre cei mai proeminenþi dintr-o asemenea perspectivã
grijã sã-i sublinieze dintru înce- lã (Mihai Botez), Despre polisul observaþia este general valabilã specialiºti în istoria Rusiei Sovi- constatãm – nu fãrã o anume stu-
put rolul ºi sã aducã în atenþie paralel (Vaclav Havel), ªocul pentru toþi, traume adânci./.../ etice. Începând din 1983 deveni- pefacþie – cã, pe un anume palier
colaboratorii, afirmând cã „Din- adaptativ (Elena ªtefoi), Dispa- Acum, într-o epocã numitã uneori se unul dintre principalii comen- nu se întâmplã nimic în acest
tre câºtigurile cu care pleacã la riþia comunismului trebuie ac- post-modernã, ne întrebãm dacã tatori de politicã ai publicaþiei sens.
drum AGORA, acordul lui Mi- celeratã, nu ... întârziatã (O dis- suntem aruncaþi într-o situaþie în L’Expres, tradus clandestin în Presa exilului românesc, între
hai Botez de a îndeplini – din cuþie Dorin Tudoran – Jean-Fran- care nu putem spune nu ordinei Polonia ºi URSS. Alãturi de el însã care se numãrã ºi Agora, deºi
þarã – funcþia de Redactor ºef çois Revel), Pensiunea „Dina”. existente a lucrurilor.../.../ Iar þãri- apar ºi André Glucksmann, René prezintã o configuraþie cu totul
adjunct al revistei constiuie un Jurnal (Constantin Eretescu), le noastre din Europa Centralã nu Tavernier, Kzeslaw Milosz, Va- specialã, cu implicþii multiple în
simbol al încercãrii noastre de Victime ale realismului socialist mai sunt protejate prin barierele clav Havel, Vladimir Bukovsky, plan cultural, dar ºi politic, conti-
a face din AGORA o tribunã de (Ion Negoiþescu), Cameleonis- artificiale ale cuvintelor, sunete- Jean-François Revel, Milovan nuã sã rãmânã încã abandonatã
exprimare atât a exilului extern, mul sau strategiile de circum- lor, culorilor revãrsate.../.../ Întrea- Djilas, Kazimierz Brandys. într-un foarte dens con de umbrã.
cât ºi a celui intern. Prin unici- stanþã (William Totok), Mihai ga suferinþã a milioane de fiinþe Am insistat cu aceastã amplã
tatea ei, hotãrârea lui Mihai Fãrcãºanu (Virgil Ierunca), Pa- umane, terorizate de cãtre guver- înºiruire de nume pentru cã ea
Botez dovedeºte cã Nasc ºi în tria intelectualilor este adevã- nele totalitare, ar fi condamnatã reflectã douã aspecte semnifica- 1
În Franþa, de exemplu, dupã
România... conºtiinþe! Existã rul (interviu cu Adam Michnik la uitare totalã dacã nu se salvea- tive pentru un nou stadiu al re- 1947, refugiaþii români fuseserã în-
nume în lipsa cãrora exilul cul- realizat de Vladimir Tismãneanu zã de la dezastru ceva preþios, ºi vuisticii exilului românesc: în pri- tâmpinaþi într-o atmosferã ostilã. Era
tural românesc pierde din sem- ºi Mircea Mihãieº, preluat din anume, descoperirea de cãtre mul rând faptul cã aceasta, prin momentul când intelectualitatea oc-
nificaþii. Aºa se explicã bucuria revista americanã Partisan Re- aceºti oameni a unei linii clare, tot ceea ce se realizase de-a lun- cidentalã se situa, într-o covârºitoa-
cã ni s-au alãturat Monica Lo- wiew, la Rutgers University, Ne- care separã binele de rãu, adevã- gul unei dãinuiri de peste patru re majoritate, la stânga eºichierului
vinescu ºi Paul Goma, Virgil Ie- wark), Poemul-Fiinþã moralã rul de minciunã.” În continuare, decenii, îºi cucerise, datoritã alti- politic. Intelighenþia Franþei va con-
runca ºi Ion Negoiþescu./.../ Pre- (Virgil Ierunca). Czeslaw Milosz aduce în discu- tudinii intelectuale, un prestigiu tinua sã nu vrea sã perceapã esenþa
zenþa atâtor personalitãþi strãi- Acestea sunt numai câteva þie un aproape concept al imagi- cu totul deosebit în Occidentul realã a Utopiei comuniste. Când se
ne în colegiul revistei nu este dintre titlurile pe care le putem naþiei istorice amendând ceea ce deceniului opt, aspect ce ar fi fost va vorbi despre un numãr de 16 mi-
una decorativã./.../...aceºti pro- afla în revista condusã de Dorin el numeºte imaginaþie istoricã ºi de-ne-imaginat cu ani în urmã, lioane de bãrbaþi ºi femei deþinuþi în
eminenþi intelectuali s-au mani- Tudoran. identificã în Vest o „creºtere a când toate demersurile publicis- lagãre, comuniºtii francezi vor nega
festat – ºi nu odatã! – în legãtu- De la primul la ultimul numãr, ambiguitãþii noþiunilor referi- tice ale exilaþilor (ca ºi abomina- aceastã realitate. Împotriva tuturor
rã cu România. Ei ºtiu unde se publicaþia rãmâne ancoratã în toare la istorie” ºi – precizeazã bilele acþiuni criminale declanºa- evidenþelor J.P. Sartre nu va conteni
aflã aceastã þarã /.../ ºtiu prin marile interogaþii care continuã mai departe cã „...imaginaþia is- te asupra popoarelor din rãsãri- sã susþinã cã URSS se aflã în tabãra
ce trec oamenii ei. ªi-au asumat, sã agite pânã ºi în prezent actua- toricã este probabil exersatã de tul Europei) treceau cu totul ne- progresului ºi a pãcii, afirmând cã
cãtre amintirea unei suferinþe co- observate pentru intelighenþia lagãrele nu sunt parte integrantã a
alãturi de noi, responsabilita- litatea europeanã. Iatã Czeslaw esenþei sale, dar cã ele sunt poate o
tea de a pleda pentru adevãra- Milosz (Ce este Europa centra- lective”. occidentalã1. necesitate, dar o necesitate provizo-
tele interese culturale ale româ- lã: revelatoarea cicatrice) reia Revista Agora, printr-un ase- Eugèn Ionesco (Membru al rie. Ulterior, istoricul Tony Judt va
nilor de-acasã; ºi nu doar pen- în discuþie problemele care s-au menea articol, devine purtãtoa- Academiei Franceze) deschidea incrimina rusofilia intelectualitãþii
tru cele culturale!” pus în faþa Europei Centrale ºi de rea de cuvânt a unei traume ge- primul numãr al revistei cu îndem- franceze ce atingea apogeul tocmai
Cele de mai sus subliniazã fap- Est încã de la 23 august 1939 prin nerale care depune mãrturie pen- nul „Ecrivez en roumain!” subli- „în perioadele de maximã cruzime a
tul cã revista Agora, prin aceste pactul Ribentrop-Molotov ca tru o anume umanitate. niind una dintre raþiunile ce a stat regimului stalinist în anii 1935-1939
câteva aspecte, se singularizea- preambul al celui de-al doilea rãz- Apãrutã în anul 1987 sub egi- mereu la temeliile întregului exil ºi 1944-1956. Demarxizarea elitelor
zã, oarecum formal, în raport cu boi mondial, cu clauzele lui se- da centrului de politologie Fo- literar românesc: „...cultura româ- pariziene avea sã se producã (ºi într-
apariþiile celorlalte publicaþii ale crete care, printr-un act arbitrar reign Policy Research Institute neascã, literatura românã nu se o proporþie nu tocmai convingãtoa-
exilului. De fapt, în paginile ei îºi (cuvântul potrivit este bandi- din Philadelphia ºi cu o susþine- fac doar în interiorul þãrii inva- re) abia prin anii ºaptezeci. Era nor-
face loc o nouã generaþie tânãrã. tesc), producea o fracturã nu re financiarã provenitã de la Na- date, desfigurate, cu botniþa la mal ca o atare conjuncturã sã deter-
Astfel, dacã marea majoritate a doar a unui continent, ci ºi a unei tional Endowment for Demo- gurã.” mine configuraþii ceva mai speciale
publicaþiilor apãrute începând cu întregi civilizaþii. Evident, el face cratcy, revista reunea în paginile În acelaºi prim numãr al revis- în sfera revuisticii literare a exilului
anii ’48 s-a datorat generaþiei din trimitere la un fenomen grav care ei ºi personalitãþi dintre cele mai tei Dorin Tudoran scria, în com- românesc de atunci, reliefând cu
interbelic, Dorin Tudoran, Paul persistã în mentalul naþiunilor, reprezentative ale intelectualitã- pletarea unui articol intitulat „O, pregnanþã caracterul sãu polemic ºi
Goma, Mihai Botez, Ion Negoi- subliniind diviziunea fundamen- þii exilului literar românesc, ca sã-i Þarã tristã, plinã de humor”... implicit politic.
þescu, Ion Vianu, Lucian Raicu, talã a celor douã jumãtãþi de Eu- amintim numai pe Eugèn Iones- cu un subtitlu incitant „Mono-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 5
rii puterii sovietice se deosebesc
n RALUCA PETRULIAN
A
pariþia unei reviste ro- ºi ele de cele din anii ’60 ºi ’70.
mâneºti de culturã, în Concluzia nu este cã apelurile ºi
strãinãtate, este un
eveniment cultural ºi politic în
egalã mãsurã, mai ales atunci
când pentru valoarea ei gireazã
puterea de a spune Da demonstraþiile ar fi inutile, ci doar
cã este preferabil sã rãmânem lu-
cizi ºi conºtienþi. Conºtienþi, nu
numele unor intelectuali români
Agora, Nr. 1/ 89 (vol II) atât de propria noastrã indignare
în acel moment, cât de funcþia
ºi strãini de primã mãrime. Intere- politicã realã a acestor forme de
sul cu totul special de care se ºi de discret, chiar faþã de pro- protest din afarã, pentru a le pu-
bucurã revista Agora, faptul cã a pria conºtiinþã somnolentã, încât tea asigura proporþia ºi locul just
fost menþionatã în mai multe rân- ating proporþii fatale, aparent într-un demers politic mai amplu.
duri de agenþiile internaþionale de dintr-o datã. Momentul trezirii nu Revin aºadar la necesitatea de
presã, cã a obþinut sprijinul fina- mai serveºte decât constatãrii cã a ne strãdui, toþi, în direcþia unui
naciar american (primul de acest este prea târziu, deºi prea târziu dialog politic mai lucid, mai puþin
fel, din câte ºtiu) – toate acestea nu este aproape niciodatã. impresionist, mai puþin estetizant,
ne oferã aºadar o ºansã de des- În general ºtim destul de bine narcisist, provincial ºi balcanic,
chidere ºi integrare în dialogul între timp ceea ce NU vrem pen- rile spontane, ca cea de la Bra- onar”, de pildã, care strânge mai puþin limitat de snobismul de
internaþional. O ºansã de a spu- tru România. Situaþia se compli- ºov, nu reprezintã decât un prim semnãturi ºi lanseazã apeluri de castã ºi, în general, mai profesio-
ne ce avem de spus, de a fi ascul- cã în momentul în care ni se cere pas ºi nu o soluþie de duratã. Dar naturã moralã, stabilindu-ºi pro- nist. Dar, pentru cã tot am ajuns
taþi într-un moment politic ºi psi- sã spunem ce vrem – ºi ea pare nu ignorarea, ci recunoaºterea priul ethos drept punct de reper, sã vorbesc despre „caste” ºi de-
hologic foarte important, în care definitiv compromisã atunci când realitãþii ne este utilã atunci când ignorã cel mai adesea faptul cã spre îndrãgitele noastre delimitãri
ºi evenimentele din þarã au mãrit devine necesar sã prezentãm un criticile sunt urmate de propuneri puterea nu aparþine, în nici un fel, între „monarhiºti” ºi „republi-
interesul lumii pentru probleme- consens teoretic asupra cãilor practicabile. Chiar dacã nu pot fi sferei morale. Puterea, chiar ºi cani”, între „laici” ºi „religioºi”,
le româneºti. Nu ne mai simþim practicate de atingere a acestui aplicate imediat, ele vor adânci aceea a unor despoþi „luminaþi”, între intelectualii „dinainte” ºi cei
singuri, iar reacþiile de solidarita- scop. Nu existã claritate nici mã- înþelegerea proceselor politice ºi nu cunoaºte, în esenþã, decât o „de dupã”, între cei „de bine” ºi
te de dupã „Braºov” ne-au putut car asupra tuturor motivelor care sociale ºi vor revitaliza virtuþile singurã prioritate moralã: auto- de mai puþin bine etc, etc. – de ce
reda senzaþia cã suntem din nou au dus la decãderea actualã, cu civice. conservarea. Petiþiile, declaraþii- sã nu-i atragem în jocul nostru
„europeni” – cum scria Paul atât mai puþin în privinþa perspec- Gravã cu adevãrat apare însã le ºi apelurile nu sunt relevante captivant ºi pe intelectualii din
Goma în februarie, membrilor tivelor de viitor. Posibilitatea con- lipsa de maturitate politicã a ma- moral decât pentru persoana a þarã, reproºându-le un vechi pã-
„Chartei 77”. sensului rãmâne condiþionatã de joritãþii intelectualilor români, I-a ºi a III-a. Cu alte cuvinte: ele cat. Pe de o parte, marea lor ma-
Dar am redevenit cu adevãrat douã premise esenþiale care ne obiºnuiþi sã asocieze politicului au valoare de mãrturie în favoa- joritate preferã sã facã abstrac-
europeni? Cred cã nu. Nu încã. lipsesc deopotrivã: opiniile clare grimasa vulgaritãþii, dispreþuind rea celor ce le semneazã ºi au un þie, pe cât e posibil, de mizeria
Începem sã reintrãm însã în cir- ºi mai ales fundate care sã depã- de fapt politica de peste jumãta- efect tãmãduitor asupra celor în politicã, economicã ºi moralã
cuit, iar primii paºi sunt probabil ºeascã nivelul pãrerii ºi, doi – ca- te de secol, socotind-o sub nive- favoarea cãrora au fost lansate. care-i înconjoarã. Pe de alta, sanc-
ºi cei mai importanþi. Existã un pacitatea dialogului. lul lor ºi exilând-o într-un spaþiu Raportate însã la persoana a II-a, þioneazã însã cu uºurinþã orice
impuls cãtre libertate care, dacã În ce priveºte opiniile clare ºi rezervat incompetenþilor, oportu- adicã la reprezentantul puterii tentativã de a te adresa unui au-
existã, nu poate fi anihilat din afa- fundate, este surprinzãtoare pu- niºtilor ºi „aranjaþilor”. În felul cãreia îi sunt adresate, ele nu pot ditoriu mai larg, dacã ea nu apar-
rã. Dorin Tudoran observã, pe þinãtatea aporturilor sociologice, acesta, ea a fost într-adevãr lãsa- fi mai mult decât unul din multele þine unei personalitãþi (culturale
foarte bunã dreptate, cã „fãrã li- istorice sau politice competente, tã pe mâna celor nepricepuþi, cu mijloace care trebuie folosite pen- de preferinþã) incontestabile –
bertatea din noi, cea care ne în- care sã propunã soluþii pe termen rezultatul cã nimeni nu s-a mai tru a exercita presiune. Conþinu- descalificând-o drept „calibru
conjoarã nu are nici o valoare” ºi lung ºi pe termen scurt, care sã priceput. Începând de prin 1925, tul ºi valoarea lor eticã sunt irele- uºor”, „eseisticã” sau „jurna-
cã „erorile comise în libertate ºi depãºeascã atât empirismul în- aceasta „a dus fatal la debilitatea vante în acest caz, cãci ar fi gro- lism”. „De ce tocmai el?” este una
din libertate au altã mizã... decât gust cât ºi „teoretizarea” pur spe- ideologicã ºi moralã a tuturor for- tesc sã ne imaginãm cã Ceauºes- din întrebãrile cele mai previzibi-
cele sãvârºite sub spectrul lipsei culativã prea avântatã; care sã maþiunilor politice existente”, cu poate fi convins, prin argu- le. reproºurile sunt formulate de
de libertate”. În esenþa ei, aceas- analizeze locul diferitelor grupãri scria Mircea Eliade, în 1951, într- mente morale, sã renunþe la o obicei într-un limbaj specializat,
tã libertate trebuie conceputã atât sociale, de pildã, ºi sã le conºtien- un articol reprodus recent din zia- parte din putere. Chiar dacã în în care se vehiculeazã cel mai
ca putere de a spune NU, de a te tizeze acest rol, care sã eviden- rul Îndreptar, care apãrea atunci formã idealã, politicul nu se re- adesea non-probleme pentru
opune unei realitãþi degradante, þieze necesitatea unei joncþiuni la München. Cred cã meritã re- duce nici la administraþie, nici la momentul politic actual. Un lim-
cât ºi ca putere de a spune DA, între intelectuali ºi muncitori, sã citite aici câteva pasaje. De pil- gestiune, ci reprezintã un garant baj menit sã exprime, în esenþã,
recreând ºi reordonând realitatea diferenþieze între rolul intelectua- dã: „Unei politici diabolice nu i al libertãþii ºi demnitãþii umane, dispreþ faþã de cei „neiniþiaþi” –
ieºitã din matcã. Vorbeam despre lilor din þarã ºi al celor din exil, se poate rãspunde numai cu o re- totuºi, în acþiune, gândirea poli- când de fapt autorii lui sunt, ei
un plan cultural ºi un plan politic între formele unui protest efi- zistenþã pasivã, fie ea întemeiatã ticã se defineºte prin eficienþã ºi înºiºi, temãtori sã pãrãseascã uni-
de receptare a apariþiei unei re- cient, organizat aici sau acolo – pe cea mai purã moralã ºi religie; funcþionalitate ºi nu prin impera- versul specialitãþii lor ºi sã-ºi asu-
viste. Rezervele care pot fi expri- toate acestea în perspectiva rea- în istorie, hic et nunc, nici mora- tivul celor zece porunci. me truda ºi rãspunderea de a
mate faþã de unele aspecte ale litãþiii est-europene ºi internaþio- la, nici religia creºtinã nu ºi-au Pentru putere, conþinutul ape- spune ceva cu adevãrat impor-
NU-ului editorial ºi ale articolu- nale. Aporturi care sã analizeze luat niciodatã angajamentul sã lurilor raþionale este la fel de ne- tant ºi de valoare pentru a mai
lui-program semnat de Dorin Tu- modelele strãine, raportându-le la asigure victoria unui colectiv is- glijabil ca ºi conþinutul apelurilor mare parte a societãþii. În felul
doran, predominant negative, România, avantajele ºi pericolele toric. Creºtinismul ne asigurã morale. Dacã protestul moral se acesta ei rãmân politic irelevanþi,
delimitatoare ºi polemice, vizea- unei colaborãri sau imitãri sau – mântuirea ca indivizi (...). În ul- pierde în vidul moral al puterii, aporturile lor nu contribuie la dis-
zã tocmai acest din urmã plan – dimpotrivã – sã schiþeze un mo- timã instanþã, înseamnã cã abso- apelul la raþiune se loveºte de cursul politic, iar cunoaºterea
cel politic. del românesc autonom, aºa cum lut fiecare cetãþean trebuie sã raþiunea celui atacat. Cãci pute- politicã se opreºte, în general, la
În þarã, primul pas – adicã pu- s-a putut cristaliza un model ma- ajungã, prin propriile sforþãri, la rea nu este iraþionalã, ci doar „re- nivelul inferior al simplei opinii.
terea de spune NU dictaturii, min- ghiar, iugoslav sau polonez în o conºiinþã politicã, adicã la o acþionarã”, în diferite grade. Ea Dar, pentru a reveni la progra-
ciunii, laºitãþii, oportunismului, condiþiile unei culturi politice di- înþelegere a momentului sãu is- îºi foloseºte raþiunea în acelaºi mul Agorei, cred cã trierea s-ar fi
alibiurilor de tot felul, pseudo- ferite. Primul numãr al revistei toric. Fiecare dintre noi, oricare i- scop – al autoconservãrii. Fana- fãcut oricum mai mult sau mai pu-
tacticilor, pseudo-realizãrilor etc. Agora ar fi cerut – poate – un ar fi aptitudinile, trebuie sã-ºi sa- tismul nu limiteazã capacitatea de þin de la sine, fãrã sã fie necesarã
este o premizã absolut necesarã, efort în plus ºi mai multe contri- crifice o parte din timpul ºi forþe- a raþiona, ci-i concentreazã la o carte de vizitã destinatã „publi-
deºi nu suficientã pentru a opri buþii noi în aceastã direcþie, iar le lui ca sã iasã din diletantismul maximum sfera de interese, ori- cului larg”, care sã prezinte în prim
procesul de compromitere gravã programul acestei reviste ar fi tre- sau solitudinea romanticã în care entând-o cãtre un þel unic ºi fix.
plan condiþiile de cenzurã ºi lista
a autonomiei societãþii civile, de buit sã clarifice occidentului in- l-au þinut oroarea de politicia- Putem corecta deci câteva ilu-
neagrã a celor mai puþin iubiþi. Sã
trivializare ºi încãtuºare a perso- teresat mai curând ceea ce vrem nism”. (Politicianismul confun- zii. Aceea, de pildã, cã Ceauºes-
accentuãm ceea ce ar trebui sã ne
nalitãþii independente. Cu atât decât ceea ce nu vrem. Adãu- dat cu politica). cu ar fi nebun, cã nu ºtie ce face,
mai necesarã devine aici, în con- gând iritãrilor mai vechi supãrã- Conºtiinþa superioritãþii mora- când de peste douã decenii ne uneascã acum, nu ceea ce ne des-
diþiile libertãþii exterioare, puterea rile mai noi, chiar atunci când sunt le faþã de o societate deficitarã dovedeºte cã ºtie foarte bine cum parte, pentru a evita o confuzie, în
de a face pasul al doilea, cel pozi- justificate, oferim celor neavizaþi din indiferent ce punct de vede- se menþine ºi consolideazã o dic- afarã, care riscã sã ne marginalize-
tiv, depãºind o stare de spirit an- cu care vrem sã intrãm în dialog re nu reprezintã un act de vanita- taturã de cea mai brutalã speþã. ze din nou. Aceasta ºi pentru a
coratã predominant în negaþie. – cei de aici, cei din þarã ºi cei de te, ci unul compensatoriu. Este Sau iluzia cã un Honecker, un putea egala – într-un efort mai
Observaþia nu e nouã, deºi dupã noi – un tablou din care ei adevãrat cã o revoluþie de palat Gorbaciov, un Jaruzelski – pen- constructiv – vitalitatea intelec-
mulþi pãrem sã descoperim ade- nu prea pot înþelege nimic sau, în rãmâne inferioarã, din punct de tru cã n-au atins formele de paro- tualã ºi socialã a emigraþiei ruse,
vãrul abia acum – cã opresorul ºi orice caz, nimic constructiv. vedere moral, unei opoziþii izvo- xism ale lui Ceauºescu, obiecti- poloneze, cehe sau est-germane,
oprimatul alcãtuiesc un cuplu ºi Aºadar, cea de-a doua premi- râte din respingerea principialã a vele puterii reprezentate de ei fi- vitalitate datoratã unui alt nivel de
cã acest cuplu funcþioneazã cu zã a consensului, posibilitatea rãului, mãsura actului moral nefi- ind altele, mai contemporane, mai culturã politicã, dar ºi unei forme
atât mai bine cu cât oprimatul face dialogului, devine cu atât mai ne- ind datã de gradul constrângeri- puþin anacronice, mai „europene” superioare de „commitment” (Aº
mai de bunãvoie jocul puterii. De cesarã cu cât ea pare mai com- lor sociale sau vitale. Integrita- – iluzia cã ei ar fi mai permeabili la putea spune de „angajare”, dacã
aceea este, ºi ar fi fost, atât de promisã. Cineva trebuie sã facã tea individualã are preponderen- argumentele moralei ºi ale raþiu- n-ar fi atât de compromis acest
important ca în România respin- primul pas ºi în acest sens mi se þã în faþa adeziunii la o rezistenþã nii. Apelul de a se comporta poli- cuvânt). Cred cã tonul agresiv ºi
gerea totalã a iluziei cã acceptând pare cã meritã întreprinsã încer- organizatã – dar în nici un caz nu tic mai raþional presupune posi- incomod trebuie sã devinã mai
„rãul mai mic” am putea evita rãul carea de a plasa dialogul dintre trebuie sã i se substituie, cu atât bilitatea unei reacþii personale ºi subtil, ideile mai clar orientate cã-
cel mare. Rãul mai mic nu face noi la un nivel mai detaºat, mai mai puþin în momentele istorice a unei perspective individuale tre un þel major, drumul spre într-
decât sã pregãteascã rãul cel onest, mai generos aº zice, mai grave care cer unitate ºi maturi- acolo unde, de fapt, definitorie acolo mai cu grijã luminat, miºca-
mare, laºitatea mai micã poate fi matur din punct de vedere poli- tate politicã. nu este persoana, ci funcþia. Ra- rea mai coordonatã, înaintarea mai
pasul dinaintea laºitãþii mai mari, tic, mai principial ºi mai respon- Romantismul despre care vor- þiunea acelei persoane nu poate puþin haoticã, energiile mai puþin
ºantajul cel mic precede ºantajul sabil. La acest nivel, punctele de bea Eliade se manifestã însã ºi corespunde decât funcþiei ierar- risipite în disensiuni interne ºi rãz-
cel mare, iar avantajul cel mic pre- vedere nepopulare nu devin de- astãzi în unele din demonstraþiile hice pe care o ocupã. În aceeaºi boaie intestine pe care – dacã tot
gãteºte terenul psihologic pen- curajante, ci pot contribui la dis- de protest ale exilului (nu numai funcþie, Gorbaciov acþioneazã nu ne îndurãm sã le dãm uitãrii –
tru acceptarea privilegiilor mari. cursul politic necesar. Sunã fireº- cel românesc ci, în general, cel altfel decât Brejnev, numai pen- le-am putea amâna cel puþin pe mai
Trecerile se fac adesea atât de lin te descurajant sã afirmi cã miºcã- est-european). Protestul „petiþi- tru cã, astãzi, condiþiile menþine- târziu. Poate pe mult mai târziu.

6 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
Alternanþe (Germania)
n EUGEN D. POPIN

„noi ce facem de-acum?”


Alternanþe, o revistã româneascã din diasporã

A
lternanþe a însemnat la vistã. ªtiam cã Andrei a fost ac- la Paris, Miron Kiropol. Apoi, la
început intenþia iniþia- tiv în anii studenþiei la revista clu- scurtã vreme, l-am invitat pe Va-
torului ei de a continua jeanã Echinox ºi speram cã îmi sile Gogea de la Cluj sã ni se alã-
tradiþia existenþei la München a va sugera o idee, ori, poate, chiar ture. Eram patru, rãspândiþi în cele
unei reviste literare în limba ro- va accepta invitaþia de a mi se patru zãri, dar mulþumitã interne-
mânã. Dupã decesul fulgerãtor, alãtura. Acceptul lui a venit firesc tului ºi telefonului, eram totuºi n ANDREI ZANCA
de la o zi la alta, a celui care a fost ºi spontan, era dispus sã mi se aproape.
Radu Bãrbulescu, idealistul care
a editat timp de aproape douã
decenii revista Observator
alãture.
Abia dupã aceea am realizat
cã doar ideea nu este suficientã.
Aici se cuvine sã adaug spri-
jinul tehnic al câtorva prieteni cu
experienþã în domeniu, printre
editorial
R
evista Alternanþe reu- aflaþi în Þarã, însã ºi celor din
München ºi revista în limba ger- Pentru ca revista sã poatã apã- care Zoltan Munteanu-Racz, ªer- neºte în paginile ei ex- afara ei, încercând astfel sã ofe-
manã Archenoah, dar ºi multe rea, sã existe oficial, aveam ne- ban Popin, precum ºi al corecto- clusiv creaþii literare re o panoramã cât mai cuprin-
cãrþi ale scriitorilor români din voie de încã destul de multe. Am rului nostru, doamna Mihaela ºi de artã din toate pãrþile lumii, zãtoare a creatorilor reuniþi în
Germania, hiatusul creat, moºte- fãcut nenumãrate proiecte de Kloos-Ilea. cu precãdere însã din Þarã. În paginile ei. Sperãm cã în mo-
nirea lãsatã netestamentar, ne-a copertã, am conceput o listã în- Aºa cum scria Andrei Zanca cuprinsul ei vor alterna poezia, mentul când vor primi revista,
pus, fãrã menajamente, dinaintea treagã de titluri de revistã, încer- în primul editorial (repetat apoi eseul, critica, proza, teatrul în- atât cei care au colaborat la nu-
celei mai fireºti întrebãri: „Noi ce când sã evit unele existente. Am numãr de numãr), am deschis larg soþite de lucrãri grafice ºi de pic- merele ei, cât ºi cei interesaþi de
facem de-acum?” contactat instituþia Bibliotecii paginile revistei pentru literatu- turã ale celor mai aleºi reprezen- o colaborare sã ne trimitã în
Ne aflam în momentul în care Naþionale germane pentru a de- rã, pentru cea din exil ºi cea din tanþi ai ei. Ea se va profila trep- continuare materialele lor cele
proiectul Ulysse, o revistã online mara procedura de acordare a Þarã, pentru artiºtii plastici ºi tra- tat pe tematici anunþate în prea- mai reprezentative. Numãrul
în limba românã, la care autorul ISSN-ului, atât pentru o ediþie ti- ducãtorii din Þarã ºi din exil. labil, încât cei interesaþi sã-ºi acesta al revistei continuã pu-
confesiunii de faþã ºi-a adus con- pãritã, cât ºi pentru cea online. Acesta a fost ºi este motivul pen- poatã pregãti din vreme materi- blicarea sistematicã a traduce-
tribuþia, s-a nãscut, dar, din pãca- Împreunã cu Andrei am decis tru care revista nu are la fiecare alul dorit. Colegiul de redacþie rilor, din ºi în limba românã, din
te, nu se nãscuse de facto, ºi a fost unul dintre titlurile propuse de numãr un alt editorial. Dorim ca al revistei nu îºi asumã rãspun- ºi în limba germanã, bineînþeles
declaratã defunctã oficial la câte- mine. Cam aºa de simplu, ori de în paginile publicaþiei sã-ºi afle derea pentru orientãrile ºi opi- cã nu numai. În acest sens, in-
va luni. Eu eram, aºadar, în acelaºi complicat, a fost botezatã revis- locul doar literatura, acesta fiind niile colaboratorilor sãi. Ea rã- vitãm colegii traducãtori la co-
timp: ºi orfan, ºi al nimãnui. ta. Dintre toate proiectele de co- motivul pentru care am înfiinþat mâne deschisã tuturor celor laborare.
Dar douã evenimente neferi- pertã, aici Andrei a fost cel care a acest luminiº al creatorilor ºi iu-
cite, unul mai trist decât celãlat, avut cuvântul decisiv, am ales cel bitorilor de literaturã.
au fãcut ca, din reacþia momenta- pe care îl cunosc de acum citito- De-a lungul celor trei ani de la
nã la cele întâmplate, sã prindã rii noºtri. prima apariþie, au semnat în Al-
contur intenþia de a edita o revis- Înainte de a trimite toate do- ternanþe poeþi ºi prozatori,
tã literarã în limba românã, aici, în cumentele la Biblioteca Naþiona- eseiºti ºi traducãtori din Germa-
Germania. lã a Germaniei, pentru demararea nia, din Franþa, din Canada ori din
Experienþa cu publicaþia onli- procedurii de acordare a ISSN- SUA, dar cele mai multe nume
ne, dar ºi experienþa cu softul ului, am stat în faþa ultimei pro- sunt din Þarã (din Bucureºti sau
pentru versiunea online, mi-au bleme. Trebuia sã existe un edi- Târgu Jiu, din Craiova sau Timi-
dat sentimentul cã intenþia mea tor al revistei, o persoanã care va ºoara, din Cluj ori Braºov, din Iaºi
chiar este realizabilã. fi în faþa autoritãþilor responsa- ori Suceava), iar materialele pri-
Stãteam însã în faþa altei dile- bilã de apariþia publicaþiei. mite sunt din ce în ce mai multe ºi
me. De unul singur, îmi dãdeam Motiv pentru care în structu- mai diverse tematic.
seama cã va fi aproape imposibil rarea redacþiei nu existã ceea ce Revista Alternanþe nu are
sã fac viabil acest proiect, dacã au, în obiºnuit, toate revistele. sponsor(i), iar efortul celor care
nu chiar irealizabil. Descumpãnit, Adicã bine cunoscuta ierarhie. fac posibilã apariþia fiecãrui nu-
l-am sunat, prin luna mai a anului Redacþia revistei Alternanþe este, mãr este unul pro bono publico.
2013, pe prietenul meu, poetul poate, singura care face excepþie Sunã, probabil, nefiresc într-o
Andrei Zanca. Asta cu toate cã de la aceastã regulã. Doar pentru lume în care banul a devenit sco-
nu mai comunicasem (telefonic) partea de responsabilitate lega- pul vieþii unora, dacã nu chiar al
cu el de o bunã bucatã de vreme. lã, existã, nolens-volens, numele multora. Se pare, însã, cã mai sunt
Cum se întâmpla de obicei, dis- editorului, respectiv a redactoru- ºi din aceia pentru care banul este
cuþia noastrã a durat mai mult de lui care are aceastã atribuþie. o componentã inevitabilã a coti-
o orã, eu îndrãznind abia cãtre L-am cooptat de la început în dianului, nu þelul însuºi.
sfârºit sã aduc vorba despre re- redacþie ºi pe eminentul poet de

n VASILE GOGEA
(publicat în Alternanþe, nr. 3 (12)/ 2016

E
ste un bun prilej – ºi nu- unui lirism concentrat, „caligra-
l vom irosi – sã anun- fiat” în delicate „stampe japone-
þãm apariþia unui nou ze”. Ca niºte titluri de capitole
volum de poezii semnat de Eu- dintr-un imaginar „tratat de apã-
gen D. Popin, viul ºi aproapele rare” a „viului” (spiritual) ºi a
(sau adevãratul nume al fapte- „aproapelui” (uman), Eugen D.
lor), cu o prefaþã semnatã de Geo Popin opune, pentru a le sublima
Vasile, la Editura Grinta. O ade- într-un cer mai înalt, perechi de
vãratã ontologie hrãnitã de ma- categorii etice prezentate estetic
rea filosofie occidentalã, în spe- (metaforic): inocenþã-insolenþã,
cial germanã dar ºi o cosmolo- permanenþã-deºertãciune, identi-
gie, de inspiraþie orientalã, ale tate-avatar, însingurare-captivi-
fiinþei, acest volum ordoneazã, tate, hotar-eliberare, devoþiune-
într-o prozodie care îi e deja pro- ingratitudine…
prie autorului, gânduri din orizon- Un ecou din Boris Vian parcã
tul metafizic heidegger-iano- rãzbate: „rãstorn indecent/ coºul
Virgilius Moldovan - În discuþie (foto Albert Dobrin) hölderlin-ian, etapele ºi etajele cu resturi ale zilei…”.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 7
esenþa divinã: „mistuit, cel ce

M n ION NEAGOª
intea omeneascã nu
poate accepta însã aude./ doar auz/ acum…” Finalul
deneînþelesul, nu poeziei anterioare mãrturiseºte
însã eºecul acestei comuniuni
poezia lui Andrei Zanca
poate sã creadã cã lucrurile ºi fi-
inþele nu sunt semne, cã lumea (imaginare) ºi, din nou, amãrãciu-
nu e „un limbaj al invizibilului”, nea reîntoarcerii în cotidian: „stru-
cum sunã titlul unui volum de nitã durere, drumul spre casã/
(publicat în Alternanþe, nr. 3 (12)/ 2016) printre faldurile birocratice ale
eseuri al autorului. Urmele turtu-
relelor pãreau hieroglife, o egre- lutul, ºi face în ea însãºi vizibilã – întunericului (s.m.)”. Ceea ce pare
tã, a cãrei apariþie insolitã pe per- asemeni frunziºului, dar cu mai a fi o inexplicabilã gafã þine, dupã
vazul ferestrei întruchipeazã în multã fluiditate – adierea venitã cum ºtim, de o tehnicã recurentã,
sine misterul vieþii, intraductibil din ºi întorcându-se în necunos- oricum discutabilã. (Sau e un dez-
în limbaj logic, se presupune cã a cut, ca o diafanã materializare a acord menit sã sublinieze inau-
adus un mesaj, vulpea iscatã din Suflului primordial, a energiei tenticul lumii în care s-a întors?)
ceaþa zorilor întro pãdure înghe- cosmice (poate chiar a Duhului „Recluziunea totalã” e jindui-
þatã e „frumoasã/ ca urma unui/ Sfânt), o abia întrupare, suge- ta atingere definitivã a sinelui,
sãrut de / înger”, întruparea unui rând-o, în puritatea ei, pe aceea a înþeles acum drept supraconºtiin-
model transcendent. Toate aces- Chipului divin: „aprilie.// învolbu- þã, singura capabilã sã contem-
tea trimit dincolo, la o cauzã pri- rare albã peste verzuiri.// petale ple absolutul. „…posibila//
mã, la un Creator: „am visat în risipite de magnolie. // poezie. fra- schimbare la faþã// în noaptea de
zori// cum la început/ o singurã gilã// spintecare// de vãl.” („Ane- tãl ceresc ºi de reîntoarcerea în te”. ªi pe care îl pândeºte Miles echinox, anticipând lumina// ega-
carte/ a absorbit toate cãrþile/ lu- voie”, în vol. Maranatha); „adi- cotidian, reprezintã cãderea la Davis „în recluziunea totalã din lã-n prunc// sub o rânduitã li-
mii/ mistuindu-se lent pe sine/ ere de petale – o tac./ cât se pe- care face aluzie titlul. În felul aces- urechea a treia/ sunetul// sosind, curire// bradul, de care îmi spri-
pânã la o singurã încrustare de trece/ în nevãzutul/ de unde s-a ta vom regãsi ºi tensiunea ascul- ºi totuºi/ depãnându-se/ din jin/ palma sorbit în miez, lent/ în
semne/ strãine/ mult/ gurii/ noas- ivit.// o palã de chip/ nouã/ ne- tãrii transcendentului, intensifi- adânc// atât de aproape ºi mereu/ cealaltã felie de noapte// la o rãs-
tre” („simplu”, ibidem). E o in- cunoscut/ aici/ ce nu se vede – catã chiar, amintind, în oarecare la mile depãrtare…” („ªi pãrea a cruce de ger” („Drumul uitat al
versare a genezei în acest vis bor- ne amuþeºte/ divin/ poemul con- mãsurã, argheziana vânãtoare de se plimba” în vol. Maranatha). E carelor”, în vol. Cei ce-n inimã-s
gesian al unui univers-bibliote- templat/ a brizã/ în auzul/ de din- Dumnezeu („ºi cum pisica e purã o luptã a lui Iacob cu sunetul desculþi). Pãtrunderea lentã în
cã, o jinduitã absorbire a multi- colo” („într-adevãr”, în vol. Nop- pândã/ încercam ºi eu sã te des- curgând neîntrerupt din izvorul trunchiul bradului, ca o târzie îm-
plului în unu, a tuturor fiinþelor ºi þile franciscane). În primul text luºesc/ în ochiulradar al auzului”): originar, mereu apropiindu-se ºi plinire a dorinþei de odinioarã de
lucrurilor în Cuvântul care le-a dat din aceastã serie exista o încor- „prin lucarna unei înfrunziri mã rãmânând la distanþã de mile (ca a intra în cel al mesteacãnului, e
naºtere. „…într-o frizã/ sufli în dare a auzului în încercarea de a uitam// ºi mã uitam ascultând”, o prescurtare a prenumelui, vi- trecerea în cealaltã jumãtate a
praf, uºor.// ºi-s doar urmele/ percepe sunetul transcendent ºi verbul reluat însemnând ºi uita- zând, probabil, separarea indivi- nopþii de echinox, o dificilã expe-
unui surâs// mai vechi ca însãºi/ a descifra „mesajul” tãcerii (un- rea de sine, absorbirea în inten- dualului de universal, cea care îl rienþã metafizicã, pentru cã repre-
pulberea” („singura”, în vol. deva se vorbeºte chiar despre un sitatea acestei încordãri a auzu- desparte pe artist de transcen- zintã trecerea din întuneric în lu-
Abis). Dezvãluirea treptatã a su- „monolog”), murmurul ei „nedes- lui ce încearcã sã depãºeascã li- dent). O luptã cu sine, de fapt, în minã, ºi o transfigurare spiritualã
râsului devine o miºcare de trans- luºit” (în ambele sensuri – greu mita vederii. Lucarna, golul din- aceastã tentativã de retragere în (o „schimbare la faþã”), dobândi-
cendere, de înãlþare pânã la con- perceptibil ºi de neînþeles), care tre frunze, reprezintã falia deschi- „urechea a treia”, într-un alt auz, rea capacitãþii de a vedea lumina
templarea nu a unui Chip (care ar nu ne parvine decât în ecou, prin sã în opacitatea realitãþii, aici foar- metafizic. Recluziunea totalã, sus- transcosmicã. De fapt, e atinge-
fi avut o nedoritã materialitate), susurul ninsorii, ºi el un „grai”, te precis þintind, deºi nu poate fi pendarea simþurilor („asurzirea”), rea prin ascezã (gerul) ºi oprirea
ci a înseºi beatitudinii divine. Dar însã tot intraductibil. În al doilea auzit decât foºnetul mundan, care intensitatea ascultãrii tãcerii di- într-un centru al propriei fiinþe
e ºi o surprinzãtoare mandala text, acesta nu mai e aþintit spre e „aidoma unui mesaj sosind din vine deschid sensibilitatea meta- (miezul, rãscrucea), din perspec-
aici, ca suport al unei iniþieri în invizibil, nici simþul olfactiv, iar depãrtãri”, însã nu simþim în text fizic-religioasã a poetului, fãcând tiva cãruia prin contemplarea lu-
structura universului: imanentul în al treilea se produce o oprire în acest lucru ºi, oricum, sentimen- posibilã, de exemplu, realizarea minilor firmamentului e percepu-
trecãtor (praful) ºi absolutul etern contemplare („am rãmas// ascul- tul eºecului ºi al rupturii de trans- prezenþei lui Iisus în lume: „am tã însãºi armonia cosmicã. Într-o
(marmura), multiplul ºi unul, apa- tând”, „rãmân în faþa ta”, „poe- cendent revine: „firul/ ce m-a asurzit/ în tãcerea lui Hristos/ aud altã poezie, „Tu”, din acelaºi vo-
renþa ºi esenþa. mul contemplat”), o liniºtitã des- adus pânã aici/ va fi rupt la/ în- nopþile/ nevãzutul/ vãd în zori lum, experienþa de mai sus apare
Existã, în câteva frumoase tex- chidere înspre transcendent ºi toarcere”. Meritã sã observãm neauzitul/ ºi nu mã înspaim/ când sub forma unei cãlãtorii înspre
te, o presimþire a prezenþei divi- primire a acestuia, cu sentimen- faptul cã pânã ºi în câmp deschis urme de paºi/ se apropie de mi- Nordul îngheþat, unde, simbolic
nitãþii dincolo de vizibil, care strã- tul relaþiei faþã cãtre faþã cu divi- privirea se înalþã – înfioratã de ne-n // pustiu” („într-adevãr”, în vorbind, poþi ajunge sã vezi, la
bate, asemenea unei adieri, pânã nitatea. (Se poate observa cum posibilitatea unei întâlniri – spre vol. Nopþile franciscane). Sau rãscrucea nopþii, lumina dinãun-
la noi: „Înfiorat de un tril// câm- pluralul „ne amuþeºte” adânceº- cer printre frunzele unui arbore, chiar primirea mesajului divin în trul întunericului: „oare cât mai
pul presãrat de araci/ în ninsoa- te înþelesul lui „o tac” prin trece- sugerând (ca ºi lucarna) o interi- neauz (dupã expresia lui Nichita avem de traversat/ pânã a zãri/
rea zorilor, ce murmur al tãcerii/ rea de la imanent la transcendent, oritate, un adânc sufletesc din Stãnescu), devenitã preaplin su- soarele la/ miezul/ nopþii// aceas-
ne rãmâne mereu nedesluºit/…/ dar ºi de la persoanã la însãºi care creºte tensiunea acestei as- fletesc, beatitudine urcând într- ta, oprirea.// acesta, fiorul// pânã
atât de vulnerabili/ în graiul cu- condiþia umanã, depãºitã ºi ea piraþii spre divinitate. un surâs sfios, smerit, înfiorat de în mãduva/ oaselor/ adânc/ de/
rat, alb// susur fragil/ însoþind prin impersonalizare – „auzul/ de Totul sfârºeºte în încercarea teama hybrisului: „cuvântul tri- adânc.” Traversarea e însã reali-
murmurul, încã nedesluºit/ al tã- dincolo”.) Murmurul a devenit de a percepe, dincolo de vreun mis// vibrând doar în urechea a zarea aceleiaºi opriri în care se
cerii// peste întinderea presãra- poezie, poemul divin, desfãºurat înþeles al murmurului divin, însuºi treia, reîntorcându-se/ în tãcerea produce miracolul, resimþirea lui
tã de araci”(în vol. Maranatha); în aceeaºi necunoscutã limbã, dar sunetul tãcerii (ninsoarea de mai unui surâs// prin înserarea mea pânã în adâncul fiinþei. Versurile
„am rãmas // ascultând / freamã- contemplat în mutã uimire ca te- era „plinã de sunetul unei fãpturi” imperceptibilã, înfiorat/ a nu te insistã pe intensitatea transfigu-
tul de dincolo de freamãt, pãdu- ofanie, splendoare metafizicã a foarte îndepãrtate), cel din care rãni./ nu aici./ dincolo.” („închi- ratoare a primirii luminii, scurtimea
rea/ dincolo de tãcerea pãdurii/ lumii – o comunicare cu sacrul se naºte liniºtea de aici: „ascult de ochii auzind”, în vol. Abis). lor din finalul secvenþei sugerând
…/ rãsuflarea, freamãtul acela dincolo de vreun înþeles logic, tãcerea// sunetul gravid de liniº- Extaz al ascultãrii, absorbire în lentoarea acestei impregnãri.
de neînþeles,/ însoþindu-mã de aºa cum freamãtul pãdurii rãmâ-
atunci…” („ªi-ai întins braþul ne indescifrabil, dar se imprimã
drept”, în vol. Cei ce-n inimã-s
desculþi); „în aroma înseratã a
ramurilor de arþar// te presimt ºi
ca un analfabet în faþa poeziei//
definitiv în conºtiinþã.
Obsesia descifrãrii „mesaju-
lui” va persista însã, o regãsim,
de exemplu, în poezia „am cobo-
prezentul continuu
rãmân în faþa ta închis în boarea rât”, din volumul Abis. Aici lun- (Urmare din pag. 2) sale s-a încununat cu un fiu de pondenþa purtatã în limba fran-
medievalã// a tãcerii…” („o des- ca ºi colina, umbra în care s-au geniu, Jean N. Romanescu, care cezã cu tatãl ºi cu mama sa, pu-
prindere definitivã”, în vol. Opri- oprit cãlãtorii ºi lumina ce scaldã Nicolae P. Romanescu a fost alt- la intrarea României în Primul blicatã în 1919, la Paris, în chip
rea). De fiecare datã, materialita- încã pãdurea separã net, vizibil, fel de politician decât vedem as- Rãzboi Mondial, fiind student la de omagiu, de Elena Vãcãrescu,
tea opacã a lumii (câmpul, pãdu- lumea aceasta de cealaltã. Splen- tãzi ºi dacã nu cumva doar dis- Universitatea Bucureºti, a cerut sub titlul Par amour pour la
rea, ramurile) se interpune între doarea frunziºului de octombrie tanþa în timp ne face sã-l ideali- imediat sã intre voluntar în arma- France et la Roumanie, stã mãr-
noi ºi absolut, care în mod inva- aurit de amurg e resimþitã brusc zãm. S-au invocat chiar acuzaþii ta românã ºi sã lupte pentru Uni- turie nobleþii unor înaintaºi ai
riabil e tãcerea – unul –, aºa cum ca o atingere pe umãr, ca mesaj de corupþie aduse de adversari rea tuturor românilor într-un sin- noºtri, care ne oferã exemple strã-
lumea e multiplul (aracii, frunze- („lumina testamentarã” e nu nu- politici, cum se întâmplã ºi azi, sau gur stat. Cum era minor, a fost lucite de demnitate ºi ataºament
le, ramurile). Ceva ce aparþine re- mai cea a apusului, dar ºi a unei pãrãsirea la un moment dat a par- nevoie de acordul pãrinþilor pen- pentru poporul ºi þara în care
alitãþii, dar are o materialitate im- investiri spirituale, ºi o primã alu- tidului din care fãcea parte ºi cu a tru a se putea înrola. ªi Nicolae P. trãim.
ponderabilã, e simþit ca venind zie la paternitate, a doua consti- cãrui ideologie se identificase. Romanescu ºi soþia sa, nãscutã, Sã adaug cã Nicolae P. Roma-
de dincolo (în altã parte se vor- tuind-o relaþia acestor cãlãtori – Am rãspuns atunci ºi reiau ºi dintr-o veche familie boiereascã, nescu era abonat la Mozaikul lui
beºte despre o ninsoare „rãzleþi- tatãl ºi fiul), chiar ca prezenþã a acum. Da, Nicolae P. Romanescu Fãlcoianu, ºi-au dat acordul. Constantin Lecca ºi apreciindu-l,
tã-n mai” care ne-a ajuns „abia cuiva îndepãrtat, venind spre ei poate fi un exemplu stimulativ Pasionat de aviaþie, Jean Roma- l-a legat în coperte tari ºi l-a do-
acum, anevoie”, ca ºi cum ar fi prin aceastã luminã finalã: „se pentru persoanele cu vocaþie nescu a intrat în aceastã armã, cã- nat Biliotecii oraºului, astãzi „Ale-
strãbãtut, asemeni luminii stela- sfâºiase un vãl. o prezenþã/ ve- politicã de astãzi, argumentul fun- reia, dupã distrugerea aviaþiei xandru ºi Aristia Aman”, lãsând
re, o distanþã enormã) ºi de ace- nind de tare departe prin lumina damental fiind capacitatea unei române, i-a rãmas fidel ºi, în 1918 astfel posteritãþii singura colec-
ea poartã amprenta unicitãþii: nin- testamentarã, noi// în obscurita- viziuni asupra unei lumi în for- s-a înrolat voluntar în aviaþia þie completã a primei publicaþii
soarea, freamãtul, aroma sau tea de luncã…” Deschiderea tan- mare ºi a standardelor pe care francezã pentru a continua lupta periodice de culturã din Oltenia,
murmurul, susurul, rãsuflarea, drã a inimii e aºteptarea unei re- aceasta trebuia ºi putea sã le atin- pentru eliberarea ºi unitatea þãrii dându-mi de lucru peste 160 de
boarea. Dacã ninsoarea, frunzi- velãri a identitãþii Tatãlui, a cãrei gã! Realizãrile incomparabile, sale. A murit eroic, cu puþine zile ani, datoritã educaþiei ºi viziona-
ºul pãdurii, rãsfirarea crengilor necunoaºtere implicã ignorarea chiar pentru zilele noastre, sunt înainte de încetarea rãzboiului, rismului sãu incontestabil?
de arþar sugerau deja o rarefiere propriei identitãþi („ne vom pu- mãrturia cea mai credibilã. Sã adã- într-o a cincea bãtãlie aerianã la A preþui ºi respecta pe aceºti
a materiei, spulberarea de petale tea aminti cine suntem, am mur- ugãm capacitatea de ideal, a unei care participa în acea zi. Pentru înaintaºi înseamnã a cunoaºte ºi
devine o blândã sfâºiere a vãlu- murat”). Eºecul, urmat de smul- morale incomparabile, dacã ne faptele sale a primit titlul de Erou a duce mai departe ceea ce ei au
lui, prin care poþi întrezãri abso- gerea din durerea separãrii de Ta- gândim cã viaþa intimã a familiei al Franþei ºi al României. Cores- fãcut pentru noi!

8 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
n ION BUZERA

pentru o re-umanizare
a criticii literare înseºi
de la Pound la Cãrtãrescu, Edi- guranþã, o hartã a cãrþilor lui.
tura Humanitas, 2016, 331 p. Ca- Aceastã relaþie reciprocã între
litatea „dezmorþirii” canalelor es- confesiune ºi individuaþie, în care
tetice poate fi asociatã cu orice forma eului devine coincidentã cu

N
u exprim cine ºtie ce atinge adânc subiectivitatea: vezi forma cãrþilor cuiva, se regãseº-
noutate: trãim într-o splendida p. 166. Iar cartea lui te chiar în nucleul dur al literatu-
culturã a confuziei, a Radu Vancu asta are în vedere: rii confesive. E materia din care
violenþei simbolice abia reprima- redescoperirea, în poezie, a ba- sunt fãcuþi scriitorii confesivi
te ºi a stultiþiei tenebroase, care covianului „om concret”, cu în- majori.” (p. 293) Astfel de frag-
îºi înfige, triumfãtoare, steagul în tregul lui bagaj de stãri, aºteptãri mente rãscumpãrã orice mici îm-
tot mai multe instituþii, zâmbin- ºi stupori. Încercarea e una reu- pleticiri (anterioare) ale expune-
du-ne, sardonic, în faþã, cu spe- ºitã, nelipsitã de spaime retro- rii: „Sau, spus altfel, dacã litera-
ranþa „ocultã” (ºi deºartã) cã lu- spective, angoase proleptice, tura lui Cãrtãrescu ilustreazã
mea se reduce la ea. Ce e de reþi- prefaceri ale gândirii, adaptãri exemplar umanul în zonele lui
nut, însã: valorile, acelea care se terminologice ºi resuscitãri astu- abisale, omul Cãrtãrescu e o ilus-
definesc (ºi) prin dispreþul faþã þios-pedante ale unor formule li- trare de asemenea exemplarã a
de aceste agregãri de tip ciorchi- terare muribunde. Ideea centralã umanului în suprafaþa lui socia-
ne sau de orice alt fel, prin po- e o sãgeatã care îºi atinge þinta: lã.” (p. 298) Ceea ce scrie despre
tenþarea (nu risipirea) resurselor aº zice, fãrã maliþie, cã prea bine. Solenoid (pp. 309-315) intrã în
interioare ºi prin instalarea în Mi s-a pãrut, la un moment dat, (deja vasta) bibliografie obliga-
câmpul propriu de referinþã, nu pe când nu trecusem de jumãta- torie a unui roman „contestat”
numai cã nu pot fi distruse (vezi, tea lecturii, o carte „imposibil” de numai de aceia care nu vor (pen-
de ex., cronica mea precedentã), comentat: idei strãlucite, exemple tru cã nu pot) sã-l asimileze tre-
dar ies întãrite din orice confrun- pertinente, close reading-uri pro- murãtorului lor canon. Atunci
tare. (Nu au fost ele anihilate în fesioniste etc. erau prinse în mag- când scrie despre „singularitãþi”
cel mai sângeros secol din isto- ma unei frazãri care cocheta cu creatoare, Radu Vancu e imbata-
rie, nu vor fi nici în acesta, oricât redundantul. (De ex., la p. 30 cu- bil. Teoria nu ajunge sã-i strice,
de emergent-delicate ar fi.) E op- vântul „modernitate” are nu mai naumian, omenia, dar nici nu-l
þional sã fii cu lecturile din Nietz- puþin de nouã ocurenþe.) Esenþi- prea avantajeazã. Când îl comen-
sche la zi pe aceastã temã, dar e ale rãmân, totuºi, urmãtoarele: teazã pe Pound (din care a tra-
recomandabil sã fii un critic lite- Elegie pentru uman are ceva dus cu eforturi numai de el ºtiu-
rar atât de onest pe cât îþi dã voie dintr-o carte-manifest cu deschi- te!) pune, încã o datã, punctul pe
inteligenþa. dere „filo-umanã” (cum o numeºte i-ul care l-a preocupat: „Odatã ce
Radu Vancu e un autor plural. autorul), la care ader bucuros, a pierdut umanul, ºi poezia s-a
Scrie în regimuri apropiate de ex- spontan, integral; propune un fel mai vulnerabilã aripã a discursu- referit la modernismul poetic ºi dus de la el. Ceea ce dovedeºte
celenþã (ºi atingând-o adesea!) de „avangardã” moale, nonvitu- lui: „Însã simptomele acestei pul- nu numai la modernitate, care are empiric, o datã în plus, cã poezia
în registre pentru unii „incompa- perantã a separãrii apelor; rescrie siuni anti-umane sunt cele mai un sens mai general ºi poate în- chiar e o emanaþie directã a uma-
tibile”: poezie, diarism „clasic”, dintr-un unghi calm-agresiv mo- varii ºi mai disparate zone ale casa, într-adevãr, mai uºor, inclu- nului. Decuplatã de la sursa aces-
blog, publicisticã, FB, traducere, dernismul poetic ºi „aduce la zi”, modernitãþii. De la avangardiºti siv în plex, pumnii exegetici. Aºa- tui uman, înceteazã ºi ea sã exis-
eseu, criticã ºi istorie literarã. Îi în bãtaia vânturilor cu care ne- la poeþi ataºaþi de tradiþie, de la dar, un periaj stilistic ºi concep- te.” (p. 271) Nu putem decât sã
apreciez mult nervul polemic: e am obiºnuit, postmodernismul. experimentaliºti la spiritualiºti, tual (mai ales al primei pãrþi) ar fi admirãm, ºi aici, modalitatea „ine-
suplu ºi elegant, fãrã grohotiºul În prima parte scoate la bãtaie artiºtii ºi intelectualii modernitã- adus un plus admirabilei cãrþi a fabilã” în care autorul îºi ridicã
umoral al celor care se avântã, artileria grea: Foucault, Barthes, þii se pronunþã, voluntar ori in- lui Radu Vancu. mingea la fileu. Este o situaþie de
teleghidaþi de micul lor neant la T. S. Eliot, Valéry ºi alþii. În sen- voluntar, împotriva omului, împo- Comentariile din partea a doua simultaneitate autor/cititor: chiar
purtãtor, în „negarea” preopinen- sul cã aceste nume devin ele în- triva eului, împotriva conºtiinþei sunt, pur ºi simplu, strãlucite: dacã vezi cu ochiul liber cusãtu-
tului. (Alþii nu i-l apreciazã, toc- sele þinte. Mari poeþi moderni cad º. a. m. d.” (pp. 116-117) Cred cã comparaþia Berryman-Mircea rile, nu poþi nici sã nu-i dai drep-
mai pentru cã nu ºtiu dacã ºtiaþi, ca popicele sub un asalt nu atât e prea rigidã, „autoîncorsetantã” Ivãnescu, studiile de caz (Ale- tate: pânza este foarte rezistentã.
dar polemica s-a nãscut în sãtu- nemilos, cât instopabil. Termenii aceastã poziþionare. Chiar dacã xandru Muºina, Andrei Bodiu, Într-un fel, aceastã carte e mai
cul lor natal!) Reacþia lui moralã sunt generali: „O astfel de regã- la p. 9 scrie: „Desigur, nu practic Mircea Eliade, redecoperit ºi cu convingãtoare chiar decât ceea
(de gãsit, sub mai multe înfãþiºãri, sire a umanului, care sã nu mai în eseul de faþã o demonizare ajutorul excelentei monografii a ce vehiculeazã. În discursul teo-
în România vertebratã, Ade- aibã nevoie de mascã pentru a holisticã ºi abuzivã a modernitã- lui Moshe Idel, pp. 197-225, Emil retic-analitic se mai pot gãsi în-
nium, 2016) mi s-a pãrut mai tot- putea sã se manifeste, ºi pe care þii”, citatele pe care tocmai le-am Brumaru etc.), textele despre Mir- crâncenãri, autosugestii, mici
deauna oportunã ºi asumatã cu de altfel o experimentaserã toþi dat cam în direcþia aceasta bat. cea Cãrtãrescu. E propusã o ti- accidente autoreplicative de par-
întreg dozajul argumentativ de modernii filo-umani care au par- Consider cã repetitivul lexical etc. pologie care include: confesivii, curs. Scenariul în sine este, însã,
rigoare. Prin scrisul sãu ferm ºi, ticipat la Rezistenþa în faþa mo- semnaleazã atât nevoia „incon- sacralii (termenul e nefericit), de o puritate (citeºte: clarificare)
în acelaºi timp, delicat, de o sua- dernitãþii anti-umane, e ºi scopul ºtientã” de autoconvincþiune, corporalii, maximaliºtii. Pare cã, „epistemologicã” rar întâlnitã/e
vã oþelire a ideii, se opune, tacit fundamental al elegiei pentru cât ºi presingul în favoarea unor dupã ce a strãbãtut un ocean de în critica europeanã ºi america-
ºi explicit, celor enumerate de uman pentru care pledeazã eseul exemple cât mai numeroase, ca ºi mefienþã, eseistul ajunge, în sfâr- nã. Nu e vorba de o simplã încã-
mine în prima frazã. ªi altor „reu- de faþã.” (p. 132) Patetismul nu când ar simþi nevoia, uºor com- ºit, în apele calme, ale luxului ima- pãþânare, ci de un obiectiv al re-
ºite” ale contemporaneitãþii, si- are cum sã nu-ºi „punã în valoa- pensativã, de alte ºi alte instan- ginativ ºi voluptãþii scrisului de- formulãrii ideii înseºi de poezie.
milare. Textele lui au o clarã vir- re” orchestraþia. Una a exagerã- þieri. Pare cã a împrumutat ceva spre autorii care, de astã datã, nu Mai precis: al regândirii ideii de
tute a comprehensiunii empatice rii, dupã pãrerea mea: „Moderni- (deºi critica e foarte convingãtoa- numai cã îi plac, dar îl entuzias- literaturã, într-un sens foarte ac-
ºi o la fel de pronunþatã, când e tatea e sistematic anti-umanã…” re) din siguranþa inebranlabilã a meazã. Paginile despre Mircea tual, care nu exclude nici benefi-
cazul, fermitate a delimitãrii. ªi nu (p. 125) Faptul cã forþeazã nota e paradigmei pe care o viziteazã atât Cãrtãrescu sunt de un nivel pre- ce bruscãri ale postmodernismu-
e, nici pe departe, singurul. Atâ- decupabil din multe pãrþi, de de intens. ªi totuºi, nu e aºa. Îi cum acesta: „Obsedat de figura lui: pp. 276-280. Scriind aceastã
ta timp cât vor exista astfel de exemplu atunci când, la p. 120, sugerez autorului o linie de inter- naratorului Mircea, descrisã din carte, eseistul i-a „umanizat” in-
scriitori în România, nu e chiar dã un citat arhicunoscut din T. S. pretare pe care nu pare sã o fi copilãrie (sau chiar din perioada clusiv pe cei pe care pare cã-i
totul pierdut. O istorie a acestei Eliot: „Progresul unui artist e un avut în vedere: nu cumva versan- intrauterinã) pânã la anii de ma- detestã, dar pe care, de fapt, nu
bizar-autodisolutive literaturi perpetuu sacrificiu de sine, o con- tul „anti-uman” al modernismu- turitate (în acelaºi fel în care vrea decât sã-i contextueze alt-
este încã posibilã. tinuã renunþare la propria lui per- lui (la cel literar mã refer, nu la Proust era obsedat de naratorul fel. Stilul e dens, poate chiar
Probabil cã adevãratul rol al sonalitate.”, pe care îl considerã malignele lui epifenomene) a lui absent), literatura lui Cãrtãres- nervos-expozitiv, cu diverse ac-
criticii literare este sã-l scoatã pe ca þinând tot de „pulsiunea anti- funcþionat ca un contrast forþat, cu îºi genereazã „forma eului celerãri oportune ºi cu asumate
cititor din „odihna” atât de plã- umanã”, care e tema astringentã cvasi-necesar? Ar fi ca ºi cum sãu”, „însãºi forma facticitãþii hiperbolizãri tactice: „În prima
cutã a spiritului lui, care poartã a primei pãrþi a cãrþii. De ce ar fi scriitorii respectivi doreau, cu tot sale”, în acelaºi fel în care Fiinþa parte, Muzeul Anti-umanului, în
multe nume, mai mult sau mai „sacrificiul de sine”, în înþelesul dinadinsul, sã experimenteze rãul, lui Heidegger îºi imprimã forma vreme ce documentam pulsiunea
puþin sinonime (indiferenþã, leha- (nonexclus) al meliorismului cre- sã meargã dincolo de limitele an- în materia Sinelui. Ca în cazul ori- anti-umanã a modernitãþii, se prea
mite, apatie, acedia, neputinþã, ator, ceva „antiuman” rãmâne un goasei, sã spargã plafonul abjec- cãrui mare scriitor confesiv, lite- poate ca o anume deprimare, o
plictis, blazare, spleen, plictisea- mister. Radu Vancu stã pe un þiei prin „captarea” ei în discurs. ratura lui ºi sinele lui se oglin- anume iritare, o anume perplexi-
lã, depresie), dar spune/înseam- munte de dovezi, dar toate sunt Autorul urmãreºte, de altminteri, desc una în celãlalt în buclã infi- tate sã mã fi cuprins, din când în
nã acelaºi lucru: „urâta” (Mihae- selectate cu grijã. Uneori, e sufi- cu un anume sadism calofil, stu- nitã; aºa cum Cãrtãrescu însuºi când.” (p. 317) E ºi taxonomic,
la Miroiu). Cine vrea sã scape cient sã aparã cuvântul „(anti)u- diat, la modul uºor entomologic, spune într-un interviu acordat lui dacã e nevoie, acut ºi, în orice
(provizoriu!) de dumneai, are la man” într-un text ºi se duce repe- derapajele modernitãþii: „sterilita- David Hugendick pentru Die caz, anti-depresiv, cum încercam
îndemânã lectura instructivei de într-acolo. Se pricepe foarte tea morbidã a «morþii autorului»” Zeit, „cãrþile mele sunt hãrþi ale sã menþionez la început.
cãrþi a eseistului la care tocmai bine sã atragã în „zona centralã” (p. 24) etc. De fapt, multe dintre creierului meu”. Cãrþile lui au for- Radu Vancu este, dincolo de
m-am referit: Elegie pentru uman. a reflecþiei lui tot ceea ce îi convi- posibilele neînþelegeri ar fi fost ma creierului lui – „forma unui orice dubii mãrunte, unul dintre
O criticã a modernitãþii poetice ne. Poate cã extrapolarea e cea evitate dacã Radu Vancu s-ar fi eu”; iar creierul lui e ºi el, cu si- scriitorii români esenþiali de azi.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 9
n LAURA CÃTÃLINA DRAGOMIR

poeme
e le t ris tic ă

admite, poþi muri foarte tânãr erau ºi destui care veneau cu puterea
coagularea trãsãturilor în afara antisepticã
contextului a leprei ºtiutã grâul la cinci pâini si, mai
te poate entuziasma, îndãrãt,
nimic forþat, oboseºti de atâta datul în mânã al peºtilor îi prinsese
consistenþã rãsfiraþi
ca de previzibilele petreceri în piaþa mare cu Dumnezeul care abia se mutase,
a oraºului rotind.
ºi te îndepãrtezi, acum se vorbea de înnoitul ploilor încã o
când nu eºti tenace parcã nici nu suferi datã
atât, o binecuvântare repede, demograficã, cu
n-ar trebui sã existe o a ºaptea poruncã, apa deasupra
excesul de altar al virtuþii, ºi cei ºtiutori ca ºi neînþãrcaþii repetau
lactaþia divinã publicã ºi gratuitã e orb pe sânge
binele necesar, desfãcutul cãrnii din iubirea ei.
existã sfaturi pentru consolarea „ce obicei sã nu scoþi cuþitul la omul
A.D.N-ului, mort”, gândi.
cãrþi despre dizidenþa dezvoltãrii de spate întors Noe aºtepta sã-l
personale, iubeascã.
suntem de acord cã mai puþine mame Arca era iar linie ºi început.
înseamnã controlul încãlzirii globale,
admite, poþi muri foarte tânãr.

îmi trecuse prin cap sã mai las


fericirea
aºteptarea cuiva, ºtia mama sã mã zãbovesc peste ea doar noaptea
dupã cum lovea în pantalonii de bãrbat ºi atunci la lumina plãpândã.
ai cui mã fãcuse copil pentru ea sã o scobesc ca orbii, din mânã, de
e o supãrare importantã stricãciunea invidiei
în cruce roºie pusã cu sfinþii ºi bine frumoasã sã o dau ºi altora s-o mã uitam la Dumnezeu ca la soare, ºi-un „ne-am putea vedea” înflorit
de umeri drepþi înceapã înainte de el o avusesem numai pe mama într-o carne care nu bãnuieºte.
unde dã Dumnezeu ºi ne udã. s-o prindã de capãtul cu moartea ºi aveam poftã sã fim mulþi la bãtrâneþe Moartea e o muncã oricât ai spãla-o.
Numai eu arãtam cu mâna murdarã ºi sã gândeascã: de acolo îi vine sporul sã ne ferim de statul înãuntrul
locul gol de la masã, femeia ºi înþelepciunea. pãmântului ºi de viermii la inimã
de când cu istoria vãmilor c-am þinut-o dichisitã pânã am uitat ºi de cu femei dupã dragoste. ar fi sã cad soare îndumicat peste lume
nici îmbrãcatã n-ar fi putut de amândoi apã el era ceva mai în vârstã ca mine sã mã uit deschisã, inima datã larg de
de, sãrãcia asta nu o cruþã nimeni ºi-am crescut-o ca pe dragul ochilor. ºi când vorbea rar perete
îmi zicea, nu-i semãn, degeaba. mã ceream singur om la oase. cu Dumnezeu lãsat sã treacã prin ochiul
ºi întindea la pliuri peste coapsele zãcute. doar mi-a prefãcut iubirea. trânteam pe deasupra raiurile pântecului
Pune cu lut ºi adu-l acasã ºi mi-am zis, ce rost, doar din gurã sã dai sã aibã popii unde ne numãra junghiurile linie depãrtãrii
mãcar în zilele în care nu dorm sã bei aerul cu gâlgâit ca ºi cum þi-ar ºi noi de ce râde. ºi voi, întâmplaþilor, sã beþi din ultimul
nu zi cã ai fost intra de-adevãra-telea gând de la
scãpatã prunc fãrã tatã. ca ºi cum ursitoare bunã þi-ar veni mine
Când plecau la mai cald numai pentru încãpãþânarea de a-þi spãrgându-vã gura de nenorocul
oamenii lãsau lumina aprinsã, se pare. repeta naºterea în precis nu-mi place sã mor aproapelui.
faþa pântecului cu tot înþeles sã cer pentru mine rãspuns ºi apropiere
întreagã ºi cu mama. tentând consecinþa cuþitului în echilibru, împreunã
ºi mi-am zis: luaþi fericirea asta. linia cu mâinile egale cu mâinile prisosind înaintea ferestrei
ea avea trei zãvoare care bãteau invers cât mã trag pe mâini mã uit ºi la voi melancolie atenuatã prin fugã. sub aºteptarea fecundatã a lemnului de
le golea de rãni ºi se ierta singurã din partea cealaltã a Styxului. Graba însã nu þi-o poate povesti nimeni apã sãratã
aºa nevrednicã sã fie teaca e un timp din impuls e în joc lumea de-a mi-o face mai mare
încã se mai uitau la pasul ei mic gurã care nu mai stã înãuntru Cum pot crede-n pãcat , eu
sfinte duminici, cãþelandri ce din Dumnezeu avut-am în mine?
ºi vitejii crescuþi doar cu pâine.
Îi lua cãtre casa ei
ºi striga la cuþit ºi la puterea lui
„Doamne, frumoasã gradinã ºi cuminþi
toþi !”
Îi înflorea sã nu li se piardã pãmântul
de sub picioare.
Trei zãvoare erau ºi trei de trecut
ca în toate poveºtile unde-s prinþese.

primul Dumnezeu era doar un copil la


sân
ºi eu îmi fãceam pâinea pe lângã el,
îmi plãcea cã ieºise un Dumnezeu nou ºi
cuminte,
acum ºtiu cã am fost cea mai fericitã
mamã din lume,
statul locului la bãrbat, cum spunea
îngerul.
Obosise timpul din fructul sãu, un rost
singur,
mergeam cu pas în fiecare zi la fântânã.
în treizeci ºi ceva de ani cred cã ºi-a
scos aripile doar
de câteva ori,
pentru minuni sau sã râdem la zgomot
el, un copil; eu, o femeie cu fiu.
între noi nu mirosea a profeþi
crucile îl chemau uneori cu treburi
întelepþii din temple au memoria bunã.
Virgilius Moldovan - Filosoful (foto Albert Dobrin)

10 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
n MARIA DINU

poezia lui Mihók Tamás sau


(dez)arhivarea unei (supra)realitãþi
uºã/ în urma mea// mi-am amintit Stãnescu. Însã la Mihók Tamás, Poezia lui Mihók Tamás stã
visele/ soarele etajat al lui naum/ cãlãtoriile nu sunt onirice, pe „cu- sub semnul dorinþei, a recuperã-
e prilejul unui doliu acum// mã loarul somnului”naumian, ci une- rii ºi reinterpretãrii momentelor
înconjor cu voci pe culoar/ cu- le cu substrat în realitatea exte- din intimitatea cuplului. Din

D
acã ar fi sã caracteri
zez pe scurt volumul noscuþii îmi vorbesc îmi cunosc/ rioarã, în spaþiul european al ma- aceastã cauzã, amintirea de încãr-
de versuri al lui Mihók seceta// e negru peretele/ la care rilor capitale Budapesta, Praga, cãturã eroticã pare sã se mani-

ecturi
Tamás, Winrar de tot, l-aº defini m-am nãscut/ s-au adunat veri/ Paris, de unde ºi un anumit aer feste sub forma flash-urilor în ju- misterul ºi atracþia din interiorul
în termeni cu nuanþe oximoroni- de atunci// îmi bag fiþuica poe- uºor cosmopolit al volumului. rul cãrora ordoneazã apoi întrea- cuplului: „frânt de drumuri/ veni-
ce de simplitate ºi complexitate. mului/ în buzunar/ crezând cã Specificul poeziei lui Mihók ga materie poeticã. Stilistic, stã- sem la ea/ cu o coalã a patru/ ne-
În ciuda titlului care se joacã cu l-am terminat/ când/bãtrâna de la Tamás este arhivarea poeticã a rile de dor, magnetismul erotic scrisã// […] ºi-am fumat douã
aºteptãrile cititorilor, trimiþând la ghiºeu/ mã trage de mânecã// îmi douã realitãþi, cea concretã, exte- sunt construite prin intermediul zile// cât douã nopþi/ ºi ne-am ju-
un limbaj ºi univers ultratehno- spune/ tu ai multe monede/ cu rioarã, cu cea afectivã, a rememo- comparaþiei –„strâng geanta nea- cat de-a coincidenþa/ pe hârtia
logizat, poezia tânãrului poet chipul tinereþii tale/ dã-mi-le.” (la rãrilor, flash-urilor ºi sondãrilor grã de piept/ ca ºi cum ai fi tu/ ºi unui poem/ nescris.” (ea). Versu-
Mihók Tamás este, de fapt, o ghiºeu). Dincolo de sugestia po- interioare. Un text precum vis cu n-ar fi nimeni în compartiment” rile sale vibreazã de o tensiune-
comprimare de stãri ºi trãiri pe emului neîncheiat ca etapã de cre- scorþiºoarã ºi kafkaare ca fun- (stau în compartiment) sau „exis- marcatã printr-o acuitate la nivel
care autorul le codificã în textele aþie aflatã într-o continuã evolu- dal capitala cehã cu strãzile sale tã între noi/ ceva/ ca de albinã”, auditiv, cãci, atunci când nu re-
sale. Simplitatea e rezultatul rafi- þie, acest penultim text propune pavate cu piatrã cubicã, podul dar poetul creeazã rime sau, în curge la ironie, convulsia interi-
namentului poetic, cãci poetul se o înaintare pe culoarul poeziei Carol strãjuit de statui ºi înþesat acelaºi timp, e ludic ºi ironic: „dar oarã ºi vulnerabilitate sunt ac-
pricepe sã armonizeze stridenþe- echivalente cu cele ale sinelui ºi de turiºti, sau Oraºul Vechi cu tu iubito/ ce te piteºti aici/ în scor- centuate de zgomotele exterioa-
le printr-o alunecare subtilã de la taxa plãtitã unui Charon-femeie ceasul astronomic medieval, un bura dorului meu/ de ce-mi rozi re ºi reprezentate cel mai bine în
un plan la altul – mundan, erotic, de la ghiºeu, ca preþ al cunoaºte- vers precum „din orologiu ieºeau scoarþa/ atât de juvenil/ pe dinã- hipodrom muzical, deºi se întâl-
thanatic, sacru –, astfel încât iro- rii ºi, implicit, poeziei. Trimiterea cumplit moartea ºi apostolii” ne- untru// de parcã n-ai ºti cã// nu nesc ºi în poeme ca umbra, dis-
nia la care recurge destul de frec- la „soarele etajat al lui naum” ca fiind o simplã metaforã, ci chiar o s-a inventat botniþã/ pe mãsura junctã, nimic de pierdut. Nivelul
vent în textele sale poate fi inter- ºi versurile din ultimul text – descriere exactã a cadranului sãu dorului meu/ am cãutat ºi-n pa- auditiv la frecvenþe înalte mar-
pretatã ºi într-un registru serios „sfârºitul de poem este o inerþie/ cu figuri alegorice. Dar partea ris// botniþã cât o cupã f/ la su- cheazã trecerea în suprarealitate
sau patetic. Fie cã tonalitãþile sale ca apusul de soare marin ºi nezã- consistentã a poemului constã în tien” (se lasã). Ceea ce mi se pare ºi atingerea stãrii de comuniune
urcã cu o octavã mai sus, Mihók rit// el cheamã tãmâia/ sã-nalþe cea eroticã:„în sfârºit a ºuierat un semnificativ la Mihók Tamás este eroticã, al cãrei fior rãmâne, din
Tamás îºi scrie poemele cu ace- zgomotele// apoi punctul sã-nal- glonþ/ prin orizontul acesta beat cã ironia pare sã se activeze de câte se pare, un poem nescris ºi
eaºi siguranþã auctorialã, lãsând þe tãmâia.” (ca tatãlnostru) – re- de sepia/ ºi-a-ngheþatvltava// te fiecare datã când sentimentele probabil marea provocarea a lui
impresia cã ºtie de la început cum prezintã un stadiu superior al cu- doream lângã mine la un cappuc- provocate de absenþa iubitei ca- Mihók Tamás, unul dintre cei mai
încep ºi cum se încheie poemele noaºterii, în care astrul nu mai cino/ dar pe piatra blocurilor era pãtã o intensitate aproape insu- talentaþi poeþi ai generaþiei sale:
sale, ba chiar propriul volum. sugereazã egoul centrat pe pro- proiectat/ atentatul ºi podul se portabilã, altfel spus, ea este ex- „geamãtul meu/ se înfundã în/
Dacã pornim cu „dezarhiva- pria masculiniatate, ci individua- bãlãngãnea// […] privirea ta în- presia trãirilor profunde, dar ºi un nechezatul tãu frumos// ropotele
rea” interpretativã în sens invers, lizarea prin asimilarea astrului gheþatã se cufunda în dorinþele remediu. mã coboarã/ tu cauþi conceptele
vom observa cã ultimele douã opus, luna, adicã elementul femi- mele/ ca un submarin// de sub Cu toate cã se aflã sub sem- mai înalte decât muzica (!)/ plâng//
poeme par sã fie cheia de lecturã nin. În acest sens, poetul îºi trã- piatra cubicã numai kafka// strã- nul lecturii suprarealiste, Mihók potcoavele tale se desprind un-
a întregului volum ºi concentrea- deazã preferinþele pentru lecturi- nuta periodic în cadenþele nume- Tamás nu practicã hazardul la ni- deva departe/ eºti alegerea per-
zã întreaga sa semnificaþie de le naumiene, cum, de altfel, pe lui tãu/ nãpãdindu-i nãrile pudra velul limbajului ºi al automatis- fectã a suprarealismului (!)”.
coloraturã suprarealistã: „pentru parcursul volumului apar ºi refe- ta de scorþiºoarã/ zãpãcindu-i mului verbal, cãci la el hazardul
fiecare pas fãcut/ se trânteºte o rinþe la Tristan Tzara sau Nichita simþul juridic ºi-aºa precar”. pare sã fie principiul ce sporeºte

spus, fãrã sã fie dominant pentru


n GABRIEL NEDELEA
D
in nevoia ºi trebuinþa perioada de început a Facultãþii
de deschidere, deve- de Litere, aceea a primului dece-
nitã, în contempora-
neitate, politicã instituþionalã –
sub conceptul de outreach –
un model de autoanalizã niu, 1955-1965, se insinueazã un
model secundar alternativ, dis-
cret ºi ravisant, asociat chipuri-
Universitatea a intrat atât în are-
alul occidental, cât ºi în þãrile din
fostul bloc comunist, într-un pro-
ces de autoevaluare generalã ºi
universitarã lor de profesoare femei elegan-
te”. Acest model, uºor subver-
siv, mizeazã, prin eleganþã ºi cos-
mopolitism, „pe marginalitãþi iar
de cercetare, în diacronie ºi sin- nu pe elementele centrale, pe as-
cronie, a valorilor ºi modelelor lizei. „Cum se transformã o co- rãspund astãzi la poziþia oarecum pectele atipice ºi de niºã, în locul
umaniste care au definit-o în epo- munitate în momentul înfiinþãrii autistã a corpului didactic, în va- cultivãrii disciplinelor fundamen-
cile de crizã, ideologicã ºi politi- ºi dezvoltãrii unei universitãþi în rianta sa «tradiþionalã», în care tale, asociat femeilor (multe din
cã, ºi o definesc în momentul în mijlocul ei? Cât de prezentã este prescrie soluþii pentru comunita- ele soþii ale profesorilor din fa-
care îºi asumã ºi i se atribuie un universitatea, ca instituþie de te, fie ele sociale, economice, cultate), intensificat drept secun-
rol central în evoluþia societãþii, educaþie, dar ºi ca girant al valo- educaþionale sau culturale, fãrã dar ºi din motive de gen, acest
la toate nivelele sale. Volumul Va- rilor civice, în societatea care a sã invite comunitatea la masa model susþine alte valori umanis-
lori ºi modele umaniste în insti- construit-o? Cine poartã rãspun- negocierilor, în vederea implicã- te fundamentale”, dintre care
tuþii din epoci de crizã, coordo- derea deschiderii pe care univer- rii eficiente a reprezentanþilor „deschiderea interculturalã ºi
nat de Otilia Hedeºan, Dana Per- sitatea poate ºi trebuie sã o aibã acesteia în luarea deciziilor”. Sunt dorinþa nestãvilitã de racordare
cec ºi Gabriela Panu – apãrut la spre comunitate? (…) Cum se ra- devize ºi premise care prefigurea- la prezent”.
Editura Universitãþii de Vest din porteazã profesorii universitari la zã o viziune organicistã, dialogi- Volumul cuprinde ºi eseul Ga-
Timiºoara, în 2016 –, reprezintã o trecutul personal ºi instituþional cã, nu monologicã. Mihai A. Panu brielei Panu, Management aca-
formã de angajare în aceastã di- ºi cum vãd viitorul disciplinelor pune în discuþie „Educaþia ºi va- demic feminin: cazul decanelor
recþie, devenind paradigmatic tat dupã cãderea Cortinei de Fier umaniste, pe termen mediu ºi lorile sale”, negociate între „au- Facultãþii de Litere din Timiºoa-
datoritã legitimãrii epistemologi- ºi cum s-au adaptat noilor presi- lung?” Sunt câteva dintre între- tonomia instituþionalã” ºi „con- ra, pe cel al lui Sergiu Mustaþã,
ce a metodologiei pe care o pro- uni, nu de tip ideologic, ci de tip bãrile la care, iatã, primim rãspun- diþionarea ideologicã”, în mo- Unele consideraþii privind ca-
pune. birocratic-administrativ” (din suri din interior, rãspunsuri care mentele de crizã, iar în ziua de azi, riera de istoric în RSSM ºi pe
În momentul în care a împlinit Cuvânt înainte). A început în presupun proiectãri, poziþionãri, am adãuga noi, în funcþie de po- cel al lui Petru Negurã, Ascensiu-
55 de ani de activitate neîntrerup- octombrie 2011 - mai 2012, printr- reevaluãri. liticile educaþionale ministeriale, nea socialã ºi limite de aparat.
tã, Facultatea de Litere, Istorie ºi un proiect coordonat de Smaran- Dana Percec rãspunde prin racordate la rigorile europene. Observaþii de pe marginea po-
Teologie din cadrul Universitãþii da Vultur, cu sprijinul Fundaþiei eseul sãu provocãrilor actuale Otilia Hedeºan oferã, prin sub- veºtii vieþii unui intelectual mol-
de Vest din Timiºoara a ales sã-ºi Soros pentru o Societate Deschi- subsumate „închiderilor, deschi- tila ºi comprehensiva sa analizã, dovean din epica sovieticã, cer-
ofere o astfel de autoanalizã, în sã. Investigaþia a avut la baza o derilor, relaþiilor, normelor ºi prac- o descindere în istoria Facultãþii cetãri care completeazã aceastã
care se contureazã (tacit, dar ferm) serie de interviuri, pe un format ticilor universitare”. Aduce în de Litere din Timiºoara, pornind reprezentare a învãþãmântului de
identitatea ºi tradiþia sa filologi- semi-structurat conceput de prim plan conceptul de outrech, de la 20 de interviuri cu persona- tip umanist, în contextele ideolo-
cã. S-a înscris în programul Smaranda Vultur, cu profesori îl defineºte ºi relevã tipuri de par- litãþi ale acesteia. Figurile centra- gice ºi istorice în care a fost ne-
„East-East – Parteneriate dinco- universitari, fondatori ºi conti- ticipare ºi parteneriate universi- le sunt Eugen Todoran, Gheor- gociat ºi s-a dezvoltat.
lo de frontiere”, a cooptat experþi nuatori de ºcoalã umanistã în cele tare circumscrise acestui termen: ghe Tohãneanu ºi ªtefan Mun- Valori ºi modele umaniste în
din Ungaria (Universitatea din trei universitãþi. „Atunci când se doreºte mai teanu, trioul invocat ca „o garan- instituþii din epoci de crizã pro-
Szeged) ºi Republica Moldova Acest volum se remarcã, în mult, universitatea poate deveni þie a valorii educaþiei” derulate în pune un model de dialog conti-
(Universitatea de Stat „Ion Crean- primã fazã, prin formularea între- un participant activ al comunitã- primele decenii de existentã ale nuu al învãþãmântului universi-
gã” din Chiºinãu) „pentru a de- bãrilor, care au menirea de a ori- þii, ca furnizor de experienþã utilã Facultãþii. Interesantã este ºi re- tar cu trecutul ºi prezentul ºi afir-
rula o cercetare despre cum s-au enta analiza ºi contextualizãrile, în dezvoltarea de strategii regio- marca legatã de prezenþa femini- marea ºi legitimarea locului uni-
format ºi dezvoltat instituþiile de a demistifica sau de a reliefa nale sau naþionale. De aceea, nã în corpul profesoral al unor versitãþii în societate, care trebu-
umaniste în perioada comunistã, aspecte aparent marginale, de a alianþele pe care le stabileºte uni- personalitãþi/ personaje ca Gali- ie sã fie întotdeauna central ºi
cum au supravieþuit ele presiuni- solicita interogarea continuã ºi versitatea trebuie sã fie relevan- na Cernicova, Rodica Tohãnea- poate deveni astfel numai printr-
lor sistemului, cum s-au reinven- dezvoltarea mentalitãþii auto-ana- te. Membrii comunitãþii nu mai nu sau Clio Mãnescu: „Altfel un asemenea dialog.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 11
n DANIELA MICU

o antropologie poeticã a Caraibelor


te aceastã poeticã insularã, care pe maluri/ ca o mângâiere” (Sire- ana (1955) atrage atenþia diferen-
se evidenþiazã, de pildã, în grupa- ne, pp. 37-38). þelor culturale între cultura brita-
jul poetei Jean Binta Breeze. Fiind Grace Nichols evocã trauma nicã postbelicã ºi cea caraibã, iar
ºi prima femeie care a scris ºi a culturalã din perioada colonialã Edward Archie Markham (1939-
pus în scenã poezie pe ritmuri de ºi chestioneazã valorile europe- 2008) era originar din Montser-
reggae, cunoscutã ºi sub numele ne în textele la fel de încãrcate de rat ºi s-a concentrat în cariera sa

A
ntologia de poezie din de dub poetry, ea experimenteazã muzicaliate. De data aceasta di- literarã pe diferenþele de rasã, cla-
Caraibe (traducãtor: diferite tipuri de discurs, ce au ca ferenþele culturale ºi efectele sã ºi gen. Derek Walcott, nãscut
Monica Manolachi, nucleu dimensiunile psihologice acestora asupra individului creol în insula Santa Lucia ºi premiat
Editura Rafet, 2016) are, dincolo referitoare la condiþia femeii de sunt evidenþializate cu mult umor ulterior cu premiul T. S. Eliot
ecturi

de aspectul poetic, în primul rând culoare. Monica Manolachi, tra- ºi cu o naturaleþe care pe cât de (2010), este cunoscut în princi-
o mizã antropologicã. Textele ce- ducãtorul acestei antologii, se ex- explozive ºi de încãrcate de fior pal pentru poemul epic Omeros
lor ºapte poeþi traduºi aici sunt primã cu privire la dificulatatea ludic sunt la exterior, cu atât lasã (1990), o interpretare dantescã ºi
menite sã urmãreascã aspectele traducerii dintr-o englezã creolã, în urma lor sentimentul amar al homericã, a Atlanticului Negru,
istorice ºi culturale ale migraþiei cu specific jamaican, a cãrei ca- necesitãþii de a face parte din un alt termen pentru fenomenul
maritime strãvechi a populaþiei de racteristici principale este oralita- douã lumi în acelaºi timp ºi al di- cãlãtoriilor maritime dinspre Afri-
culoare dinspre Africa spre Ame- tea. Ea opteazã pentru texte cu ficultãþii de adaptabiliate: „Ce se ca spre Americi sau Europa, cu
rici ºi Europa. Textele exploatea- conþinut redus de limbã creolã în mai plictiseºte negresoaia/ la toate efectele specifice acestui
zã condiþia colonialã ºi postco- original, astfel încât mesajul iniþi- cumpãrãturi iarna prin Londra/ þara care îi gãzduieºte momentan, gen de cãlãtorie.
lonialã, ce se reflectã prin cultura al sã fie transmis cu acurateþe: [...] Ia uite ce manechine slãbã- au ºi ceilalþi poeþi nãscuþi în in- Aºadar, prezenþa acestei an-
ºi istoria hibridã a insulelor Ca- „undeva/ pe drum/ o femeie lasã noage ºi þepene/ cum o fixeazã sule din Caraibe ºi emigraþi apoi, tologii în spaþiul românesc apare
raibe. Acest mediu cultural hibrid jos/ bagajul/ îi desface/ legãturi- rânjind/ ºi ce fetiºcane drãguþe în general, în Marea Britanie. ca o manifestare exoticã din do-
se formeazã prin cãlãtorie, laitmo- le/ îºi adulmecã/ dorinþele// azi/ o la tejghea/ cum îºi aruncã priviri/ John Agard s-a nãscut în Guya- rinþa de a înþelege din punct de
tivul poemelor antologate, ce femeie vine/ în haine vechi/ smul- crezând cã ea nu-ºi dã seama// na (1949) ºi mizeazã mult pe ob- vedere antropologic comporta-
pomenesc despre tot felul de ge plante/ rupe frunze/ cu fruntea Doamne Doamne e tot mai grav/ servaþia întâmplãrilor cotidiene, mentul de asimilare a celor origi-
transversãri interioare ºi exterioa- plecatã/ foarte preocupatã/ se / Nu gãseºti nimic uºor în culori de naturã sã reflecte diferenþele nari din Caraibe la un spaþiu dife-
re. De la limbajul creol, emina- aruncã/ în apã// acum/ pe margi- vii flu flu/ sã fluture în mers/ [...] dintre un mediu sau altul, dar ºi rit ca orientare culturalã. Accen-
mente oral ºi, deci, dificil de tra- ne/ o femeie plânge/ cu râuri mari/ negresoaia blesteamã ºoptindu- stereotipiile specifice fiecãrui loc. tul este pus atât în alegerea poe-
dus, la imaginarul tribal, la ºocul face o mânã cãuº/ ca sã bea// pã- ºi în barbã/ în swahili în yoruba Edward Kamau Brathwaite, nãs- melor traduse, cât ºi în întocmi-
diferenþelor culturale experimen- rul surorilor ei/ îi intrã pe gât/ vi- în limba ei de baºtinã” (Negre- cut în Barbados, 1930, ia atitudi- rea scurtelor prezentãri bio-bi-
tat odatã cu migraþia în afara Ca- sele surorilor ei/ i se trezesc în soaia la cumpãrãturi, p. 72) ne în versuri, ca ºi în restul carie- bliografice de la începutul fiecã-
raibelor, poemele poartã ampren- vene/ se retrage brusc/ ºi trage Reflecþii poetice de naturã sã rei sale jurnalistice, împotriva dis- rui grupaj, pe caracterul de mij-
ta rãdãcinilor puternice africane. pãmântul/ în jurul ei// râul îi ºop- scoatã la ivealã diferenþele cul- criminãrii rasiale ºi segregãrii. Da- loc de reflecþie antropologicã
O muzicalitate aparte însoþeº- teºte/ spalã-þi pletele/ ºi se înalþã turale dintre originile insulare ºi vid Dabydeen, originar din Guy- prin poezie a textelor selectate.

n MIHAELA ALBU

patria din gând ºi þara regãsitã


R
omânia în care nu se Aceste imagini cãpãtau nu de dar mai ales momentele revenirii 235-236) ªi astfel de exemple mai
mai puteau întoarce puþine ori irizaþii de irealitate, sale în România. Dincolo de re- pot fi întâlnite în jurnalul lui Cãli-
pânã în 1990 – decât cu schimbându-se însã (uneori ra- memorãri (jurnalul este altfel ºi nescu. Lãsãm cititorul sã-ºi com-
riscul libertãþii ori al vieþii – îm- dical!) pentru cei care au avut pentru cã include multe pagini de pleteze percepþia actualitãþii pre-
brãcase pentru exilaþii români ºansa reîntoarcerii. Distopia are memorii), cele mai multe sunt zente cu altele asemenea realitãþi,
aura idealã a tãrâmurilor pierdu- cauze izvorâtoare în primul rând consemnãri diaristice ale unor în ele fiind conþinutã o invitaþie
te. Indiferent pe unde i-au dus din posibilitatea comparaþiei – o evenimente, descrieri de locuri ºi de a ieºi din fatalismul acceptarii
paºii, fiecare gãsea puncte de datã cu propria imagine, cosme- oameni, dar ºi reflecþii pe margi- pasive a tot ceea ce constituie in-
convergenþã cu locurile copilã- tizatã prin amintire, a doua oarã nea unor realitãþi negative. Vizi- acceptabilul acestui prezent.
riei sau ale tinereþii. Nu rareori prin termenul de referinþã al reali- tator acum în oraºul care însem- Puse faþã în faþã, cele douã
dorul de þarã se concretizeazã în tãþilor – mult diferite – cu locul în nase acasã pânã în 1973, el vede percepþii ale unuia ºi aceluiaºi
rememorarea unor spaþii specifi- care au trãit în Occident. ºi spune în cuvinte directe ceea spaþiu – una în registru utopic,
ce, a tradiþiilor legate de acel loc, Nu e mai puþin adevãrat cã ce vedem ºi noi, cei rãmaºi în þarã, alimentat ºi de sentimentul doru-
a amintirilor învãluite în aburi de România de dupã 1990 nu mai dar ne resemnãm sub formula lui sfâºietor al desþãrãrii, cealaltã
fireascã utopie. seamãnã cu ceea ce lãsaserã în asta e realitatea ºi nu avem ce realistã, criticã ºi necosmetizatã
Pentru Virgil Ierunca, de exem- urmã (unii în anii 40-50, alþii dupã face. de filtrul amintirii, prin confrun-
plu, Râmnicu Vâlcea era cel mai 1970). Anii de comunism distor- Aºadar, în consemnãrile sale, tarea cu situaþii tipice României
frumos oraº din lume; Vintilã sionaserã conºtiinþe, repere mo- autorul nu cosmetizeazã prezen- de azi, aduc în prim planul cultu-
Horia trãia lângã Escorial cu Râm- rale, dar ºi oraºe ori regiuni în- tul românesc. De fapt, exilatul rii noastre ºi cele douã compo-
nicul (Sãrat) în gând. Segarcea, tregi. În anii aºa-zisei democraþii, român, revenit frecvent în þarã nente ale literaturii române – cea
locul în care se nãscuse, îl pãstra dupã 1990, latura negativã pare a dupã 1990, percepe realitãþile scrisã în primul exil (al anilor 40-
ca simbol al Þãrii. Despre satul în se fi accentuat, iar intelectualii postrevoluþionare cu durere ºi 50) ºi cea din exilul mai recent (cel
care îºi va petrece o perioadã scur- români trãitori zeci de ani în Fran- dezamãgire. Citãm însemnarea din de dupã 1970). Primii exilaþi au
tã din copilãrie, Aldeºti, în exil, þa, în Spania, Italia, în SUA etc. 14 iulie 2008, în care avem, suc- murit cu Þara în gând; ceilalþi –
dupã patruzeci de ani, mãrturiseº- era firesc sã perceapã mult mai cint, o adevãratã radiografie a cu durerea dezamãgirii faþã de
te cã nu a uitat nimic: niciun pom, acut malformaþiile mentale ºi com- realitãþilor româneºti de azi: „Dez- realitatea din þara regãsitã.
nicio casã, nicio culoare. „Totul portamentale. gustat. În condiþiile de corupþie
1
nu este decât memorie”, afirmã Un exemplu al ºocului întâlni- generalizatã din România e un Matei Cãlinescu, Un altfel de
scriitorul. Spaþiile strãine în care rii cu þara îl aflãm exprimat direct, miracol cã viaþa merge înainte – jurnal. Ieºirea din timp, Humanitas,
l-a dus viaþa sunt permanent ra- în fraze dure, prin care se reali- fie ºi ºchiopãtând patetic; cã tre- 2016.
portate la cele de acasã: „Cu Va- zeazã succint o radiografie a Ro- nurile ruleazã, majoritatea, cu va-
lea Ronului la picioare”, memo- mâniei de azi, în volumul Un alt- goane care ar fi trebuit de mult
rialistul se lasã „îmbãtat de miro- fel de jurnal1, semnat de Matei scoase din circulaþie ºi date la fier
sul pajiºtii pline de flori ºi de plan- Cãlinescu. Apãrut într-o ediþie vechi, cu întârzieri, desigur, cu
te de tot felul, exact acelaºi ca în elegantã ce deschide o serie de zone în care abia se miºcã din
Bucegi, am ascultat de pe un mal autor, acest jurnal altfel poate fi pricina ºubrezeniei ºinelor insta-
apa unui pârâu care-mi aduce receptat pe mai multe paliere. Pri- late acum 70-80 de ani; cã în ora-
aminte de Prahova, la capãtul mul este, cu siguranþã, firul tra- ºe, printre casele vechi, cãzute
Buºtenilor, în drum spre Diham./ gic, autorul scriindu-l sub impla- aproape în ruinã, se înalþã sfidã-
…/ Am adorat Elveþia de la prima scrie, de exemplu, despre Colla- cabilul verdict al unei boli incu- toare clãdiri noi, de un prost gust
întâlnire, pentru cã m-a cãlãto- do, orãºelul spaniol în care s-a rabile. Nu trebuie uitatã însã de- agresiv, nouveau rich postcomu-
rit imediat cãtre Carpaþi.” (v. stabilit dupã mai multe peregri- cenþa cu care diaristul îºi împãr- nist; cã instituþiile funcþioneazã
Vintilã Horia, Memoriile unui fost nãri prin lume: „Collado îmi adu- tãºeºte suferinþele – una produ- înnebunitor de încet pentru cei
Sãgetãtor, Vremea, 2015, pp. 95- ce aminte de Râmnic.”(v. Scri- sã de boala ºi decesul fiului, a care n-au pile sau nu ºtiu cum ºi
96, s.n.) Aproape orice zonã vizi- sori din exil între Vintilã Horia doua datoratã bolii sale. când sã se insereze în circuitul
tatã declanºeazã în memoria scri- ºi Alexandre Castaing, Funda- Pe lângã aceasta însã, des- uriaº ºi complicat al mitei, de jos
itorului un loc anume din þarã. þia Culturalã Memoria, 2011, I, p. prindem secvenþele referitoare la în sus sau de sus în jos, direct
Într-o scrisoare cãtre fratele sãu 116) relaþiile cu vechii prieteni din þarã, sau iliterandirect etc., etc.” (pp.

12 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
Magda Buce Rãduþ – cerberul de serviciu
Î
n recenta vacanþã petrecu- din pânze mângâiau ºi surprin- tive, totemuri, emoþii copleºitoa- sã-i cunoascã. Aºa cum se întâm-
tã în oraºul natal, cu oca- deau, motivele florale, pasãrile, re exprimate în culori complemen- plã adesea, deceniile cu schim-
zia unei vizite fãcute la Edi- arborele vieþii-arborele durerii tare sau în negru – ca tragism al bãrile sociale au aºternut uitarea
tura Aius, am primit în dar albu- omului, femeile-flori, cerul-covor vieþii. Sã-i mulþumim postum pen- peste opera lor. Azi se vrea re-
mul „Ion Þuculescu la Craiova”, ºi infinitul fãrã limite al fanteziei tru cã a reuºit sã redea ºi sã lase descoperirea omului înzestrat cu
de Magda Buce Rãduþ, apãrut în erau ceva unic. Þuculescu ºi-a oamenilor o operã plinã de viaþã, raþiune ºi geniu artistic – Ion Þu-
aceastã primãvarã. Parcurgându-l, gãsit fericirea doar în artã, trans- „cãlcând peste toate tristeþile, culescu, iar albumul acesta tre-
mi-am amintit, cã nu demult reuºi- miþând mesaje puternice ºi emo- peste toate neliniºtile din suflet”. zeºte curiozitatea asupra celui
se sã editeze alt remarcabil album þii privitorilor, cãlcând peste A creat convins cã pictura viito- care ºi-a experimentat trãirile ºi
de colecþie, „Trecutul în Craiova tristeþile propriului suflet, aºa rului va trebui sã utilizeze culoa- meditaþiile atât de bine prin cu-
cum se confesa el însuºi. rea „spre binele oamenilor”, arta loare ºi simboluri.
de azi”. La capãtul lecturii sfâr- Ruptura de Craiova l-a marcat fiind cel mai bun ambasador al E o îndatorire de neºters pen-
ºesc prin a o compara pe autoare profund, spunând cã „a murit o spiritualitãþii. Ion Þuculescu, tru oraºul nostru de-a pãstra vie
cu un Cerber în versiune femini- parte din mine”. Cum putea fi alt- acest Brâncuºi al picturii româ- memoria ºi opera craioveanului
nã. Un Cerber al valorilor cultu- fel, când el trãise aici cei mai fru- neºti, prin forþa lirismului sãu Ion Þuculescu, mândri sã-l ono-
rale ºi de patrimoniu ale Bãniei! moºi ani, anii copilãriei, anii alã- pictural, ne-a lãsat moºtenire spi- rãm cum se cuvine, post-mortem.
Nãvalnicã aducere aminte mã turi de bunicul-preot iubit ºi fa- ritualitatea ancestralã a folcloru- De altfel, o pleiadã de artiºti si

r te
cuprinde! O revãd pe autoare pe milia pãrinþilor sãi? Durerea sa e lui românesc ºi „demnitatea ve- oameni de culturã craioveni ar
vremea când era profesoarã la Li- mutã ºi toate culorile sale, sim- chilor balade”, aºa cum bine ob- merita un lãcaº a lor, fie ºi sub
ceul de Muzicã ºi Arte Plastice din bolurile ºi temele alese redau trãi- serva Dan Grigorescu, cel care l- formã de Bistrou Café unde sã se
Craiova, LMAP. Frumoasã, impu- rile unui suflet sensibil, adesea a ºi imortalizat fotografic atunci poatã reuni artiºtii cât ºi iubitori
nãtoare în ciuda tinereþii, dãdea bulversat de existenþa dureroa- când chipul artistului suferind de artã ºi culturã. Unde sã existe
dovadã de-o exigenþã vãditã faþã sã, rupturi, rãzboi, alienare, boa- devenise sever, spiritualizat pre- simeze pentru pictori ºi ultimele
de valori ºi faþã de...þinuta elevi- lã. Avea vocaþie spiritualã, che- cum un „arhanghel”. reviste ºi informaþii culturale, sã
lor. Cerberul în iarbã veghea deja mare spre credinþã, ochiul expri- Albumul doamnei Magda Buce fie o emulaþie creatoare aºa cum
pe-atunci la disciplina ce trebuia mând propria conºtiinþã. Priviri- Rãduþ readuce lumii pe Þuculescu era la Capºa. Cãci oraº cultural
respectatã; a fost prima ºi ultima ochi-frunze, circuite, ordine cos- – exponent de vazã al picturii noas- înseamnã ºi aceastã formã sim-
datã când am fost trimisã acasã micã, peisaje fantastice, spaime- tre, pe nedrept adâncit în uitare. plã de reunire a boemei culturale
de la ore, pe motiv cã nu aveam al picturii româneºti”, vocaþia le morþii, monade, exaltare croma- El a simþit nevoia de a aduce so- ºi posibilitatea exprimãrii ideilor
þinuta regulamentarã. Mã zãrise spiritualã ºi chemarea spre cre- ticã, simbolurile durerii, bucuriei cietãþii un nou tip de sensibilitate, artistice , facilitarea dialogului.
pe holul liceului, aveam ciorapi dinþã a omului medic ºi pictor Ion ºi vieþii, spiritualitate, folclor, toa- rãmânând unic prin geniul sãu ar- Închei cu senzaþia cã m-au
coloraþi. ªi, dacã alþi profesori tre- Þuculescu, toate se desprind din te ne bulverseazã ºi propria con- tistic. ªi cu siguranþã nu greºesc nãpãdit pasãrile mãiestre din
cuserã cu vederea acest element paginile acestui album ce cuprin- ºtiinþã privindu-i opera. Deºi era numindu-l simbolistul ºi folclo- scoarþele olteneºti ºi frunzele
vestimentar, ochiul sãu vigilent de imagini din viaþa artistului, inclinat cãtre ºtiinþã, dorinþa de a ristul picturii româneºti. s-au lipit plãcut pe retinã, trezin-
nu rãmãsese indiferent. scrisori, documente ºi o serie im- reda trãirile intime afective l-a dus Mai cred nu doar cã se poate, du-mi memoria afectivã ºi trãind
Astãzi, peste decenii, regã- portantã de lucrãri reprezentati- la exprimarea plasticã, exprimân- dar cã devine obligatorie o litera- impresia cã pãºeam iarã în „Mu-
sesc cu admiraþie pe cea care s-a ve, multe inedite. Biografia fiecã- du-ºi astfel toate bucuriile ºi du- turã a memoriei cultual-artistice zeul Ion Þuculescu” din Craio-
dedicat nu doar vieþii de dascãl ruia – o corabie legãnatã de va- rerile, propriile cãutãri ºi angoa- a naþiei ºi în concret, a urbei noas- va. Sunt emoþii ce þin de trecutul
ci mai cu seamã punerii în evi- luri, împinsã de timp. Biografia e se, prin culoare ºi simboluri. A tre. Cãci fãrã istorie, fãrã bogãþia Craiovei, a cãrei tradiþie culturalã
denþã a valorilor cultuale. Craio- însã ºi istoria sufletului. ªi în Þu- creat în Grecia, Italia, Franþa dar culturii, fãrã figurile remarcabile se cere reclãditã având la bazã,
va e oraºul cãruia îi dedicã ener- culescu fluxul muzical din sufle- ºi-n oraºul natal Craiova, trecând ale truditorilor ei, nu e posibil vi- aºa cum este firesc, ºi pe pictorul
gia ºi dragostea, prin toate acþiu- tul sãu s-a contopit cu natura ºi prin perioade de creaþie diferite: itorul unei naþiuni. Sunt numeroºi Ion Þuculescu.
nile sale legate de artã, artiºti ºi cu tragicele experienþe de viaþã realistã, folcloricã, simbolicã ºi cei care aºteaptã integrarea în cir- n Tatiana Jilavu
promovarea valorilor. Dânsa face pe care le-a redat prin culoare ºi spre final mergând spre abstract cuitul memoriei culturale româ- Spania
parte din speþa omului implicat formã. Lirismul grav, tempera- ºi pictura metafizicã. Evoluþia neºti iar generaþiile tinere trebuie
nu doar în munca sa, ci ºi în so- mentul, spontaneitatea bãrbatu- spiritualã e vãditã în creaþia sa.
cietate, e omul cu conºtiinþa agi- lui „nemaipomenit de frumos” ºi Chiar ºi interiorul þãrãnesc ce-i
tatã care se întreabã dacã a fãcut cu „albastru tragic”(cum se ex- comparat cu faimoasa camerã a
ceva, dacã a fãcut îndeajuns, primase Nichita Stãnescu) între- lui Van Gogh , are scoarþe olte-
dacã implicarea sau dãruirea au gesc sinteza între luciditatea me- neºti ºi-i îmbibat de folclor. Cãci
fost suficiente sau nu. E omul dicului ºi pasiunea artistului pic- dacã scriitorul îºi asumã respon-
activ, pozitiv. ªi am convingerea tor. Pictor ce-a redat sublim ar- sabilitatea pentru a scrie, picto-
cã doamna Magda Buce Rãduþ haicitatea folclorului românesc în rul e rãspunzãtor de mesajul es-
îºi face o devizã din a educa ge- pânzele sale, cu o intuiþie excep- tetic ce cuprinde caracterul ºi fi-
neraþii, ºtiind cã educaþia frumo- þionalã asupra culorilor, cea a ta- lozofia propriei genialitãþi „Am
sului nu-i altceva decât educaþia lentului înnãscut. vrut sã pictez scoarþe dar a ieºit
sufletului ºi un suflet implicat Ah, nostalgiile tinereþii! Re- o lume ciudatã de existenþe sim-
creeazã suflet mai departe. Se zice vãd acea clãdire albã cu scãri din plificate”, mãrturisea.
uneori cã „darul perfecþiunii uci- centrul oraºului, casa cunoscutã Cine a spus cã opera cuiva e o
de”. Dânsa e perfecþionistã prin de craioveni drept „Casa muzeu ficþiune goalã? Ea e „cea mai tra-
ce întreprinde ºi, cu siguranþã, Ion Þuculescu”. ªi unde intrând gicã biografie” dar ºi cea mai
aceastã sfântã ardoare a perfec- te întâmpina autoportretul cele- sublimã, zicea cineva pe bunã
þiunii sale e un fel de fericire, o bru, „cu frunzã”, aºezat pe ºeva- dreptate. Acest spirit iscoditor ºi
relaþie de reciprocitate inspiratã letul pictorului în semn de bun artist remarcabil ne-a oferit „dan-
cu publicul de artã ºi cu cei ce o venit. Cãlcam cu pioºenie, având sul bucuriei-dansul vieþii ºi al
înconjoarã. ªi fericirea e viaþã. sentimentul cã intram în intimita- morþii”. Femei-flori, covoare-cer,
Emoþia artisticã ca drum spre tea solemnã a artistului. Era o frunze de zãpadã, porumbei, co-
nemurire, forþa liricã de „Brâncuºi vrajã acolo... Ochii omniprezenþi paci-oameni, compoziþii descrip-

expoziþia de picturã – Constantin Niculescu


E
xpoziþia de picturã a ar- Aºa cum sublinia Camil Ressu mitã întindere spaþialã, potenþele
tistului plastic CON- „valoarea operei nu o determinã expresive ale materialelor, instru-
STANTIN NICULES- subiectul, ci mijloacele tehnice ºi mentele ºi procedeele tehnice în-
CU, membru al U.A.P. din Româ- spirituale prin care artistul reu- trebuinþate, sensibilitatea artisti-
nia - Filiala Craiova, deschisã la ºeºte sã-ºi dezvolte opera”. Con- cã, esenþial fiind ºi criteriul struc-
Galeria „ARTA” din Craiova, re- stantin Niculescu dã importanþa turii vectoriale. („Peisaj la Buco-
prezintã un excelent mijloc de cuvenitã problemelor „gramatica- vãþ”, „Vas cu flori”, „Portret de
confruntare artisticã. le” de culoare ºi compoziþie. Ca fatã”, „Marinã”, „Peisaj la mun-
Sunt incluºi aici 50 de ani de element de limbaj cu rol construc- te”, „Peisaj la marginea Craiovei”,
efort creator. Cele 45 de lucrãri tiv de spaþiu decorativ/ pictural „Peisaj cu cãpiþe”)
de picturã ºi acuarelã ilustreazã ºi de sugerare a miºcãrii ºi greu- Constantin Niculescu sinteti-
prin diversitatea de aspecte re- tãþii prin efortul termodinamic ºi zeazã prin aceastã expoziþie-eve-
prezentate o interesantã evolu- tonal (valoric), el dã atenþia cu- niment activitatea sa creatoare,
þia ºi expresivitatea unei arte per- venitã ºi semanticii tentelor pure. dedicatã unui univers tradiþional,
sonale sincere ºi de calitate. Dar („Copac”, „Flori de primãvarã”, surprins în datele sale profunde
substanþa acestei arte subtile nu „Colinã”) cu stãpânirea rafinatã a elemen-
se lasã asimilatã dintr-o datã. Compoziþional, distingem, în telor de limbaj plastic ºi a tehni-
Peste tot, în aceastã expoziþie, mare parte din tablouri, o unitate cilor artistico-plastice, care îi con-
se poate urmãri, alãturi de talent, echilibratã a formelor ºi a spaþiilor ferã un loc distinct în arta plasti-
o muncã cinstitã, o viziune in- dintre ele, obþinutã aparent spon- cã a Bãniei.
struitã ºi sincerã. („Vatrã þãrã- tan, pe baza unei idei plastice de
neascã”, „Pivniþã la þarã”, „Curte spunere – ordonare, în funcþie de n Ovidiu Bãrbulescu
þãrãneascã”) câteva condiþii determinate: o anu-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 13
n GEO FABIAN

sub semnul performanþei artistice


N
oua stagiunea a Filar- bogãþie dinamicã, forþã ºi densi- referim la cele 9 simfonii monu-
monicii „Oltenia”, tate sonorã, claritate a formei. mentale); Te Deum-ul se cântã
gânditã sub semnul Uvertura tragicã a pus în faþa or- frecvent ca o „completare” a Sim-
Prieteniei, ne-a oferit ocazia sã-l chestranþilor o problematicã teh- foniei sale nr. 9, neterminatã (ana-
urmãrim, în douã programe con- nicã ce a cuprins contraste emo- logie la Simfonia, purtând acelaºi
secutive, pe dirijorul italian Gian þionale ºi sublinieri „tragice”; numãr, beethovenianã). „Do ma-
Luigi Zampieri în postura ºefului pesimismul predominant al expre- jorul” lucrãrii conferã muzicii di-
de orchestrã permanent al Sim- siei a cãpãtat „prevalenþa” nece- mensiunea unui imn festiv, „con-
fonicului craiovean, unul dintre sarã, într-un discurs, pe alocuri, dimentat” cu impresionante con-
cei mai importanþi discipoli ai lui ameninþãtor, patetic. Variaþiunile traste dinamice ºi contribuþii de
Franco Ferrara, renumit profesor brahmsiene pe o temã de Haydn, culoare sonorã ale coardelor,
de dirijat. În primul concert temã preluatã din a doua parte a trompetelor, tromboanelor ºi tu-
(28.10.2016), Gian Luigi Zampieri Divertismentului în Si bemol ma- bei. Orchestra simfonicã, Corala
a abordat opusuri mai rar cântate jor, cunoscutã sub denumirea academicã ale Filarmonicii „Olte-
r te

din marele repertoriu universal: „Coralul Sf. Anton”, în versiunea nia” (dirijor cor Manuela Enache),
Uvertura Manfred (R. Schu- lui Gian Luigi Zampieri ne-a întã- soliºtii Stanca Maria Manoleanu
mann), Nopþi în grãdinile Spaniei rit pãrerea conform cãreia dirijo- (sopranã), Sorana Negrea (mez-
(M. de Falla), Uvertura tragicã ºi rul italian a izbutit sã confere fie- zosopranã), Ionuþ Boancheº (te-
Variaþiuni pe o temã de Haydn (J. cãrei variaþiuni (din cele opt) con- nor), Iustinian Zetea (bas), însu- Pianistul canadian de origine românã Dan Atanasiu
Brahms). Situatã la graniþa dintre turul adecvat de „individualiza- fleþiþi de contribuþia inspiratului
muzica de scenã ºi simfonicã, re” a discursului, evidenþiind va- artist care este Gian Luigi Zam-
Uvertura Manfred, inspiratã de lenþele interpretative ale fiecãrui pieri, au izbutit sã ajungã la o
drama lui Byron, în versiunea grup instrumental (de suflat, de concepþie unitarã; rostirea clarã
propusã de dirijor a primit contu- coarde, timpani). a textului latin a fost de naturã sã
ruri sonore bine articulate ºi o Al doilea concert (04.11.2016) sporeascã „audibilitatea” muzicii.
excepþionalã evidenþiere a expre- dirijat de Gian Luigi Zampieri, în În puþine cuvinte, putem spu-
siei de facturã poeticã; desigur, prima parte a serii, a cuprins Uver- ne faptul cã Gian Luigi Zampieri
n-au lipsit momentele de ampli- tura „Ruy Blas” de F. Mendel- ne-a lãsat o excelentã impresie.
tudine ºi „rotunjime” a sound- ssohn ºi Concertul nr. 24 pentru Este un dirijor care urmãreºte flu-
ului orchestral. pian de W.A. Mozart. Muzica xul sonor, fluidul comunicãrii.
Se ºtie cã Manuel de Falla ocu- mendelssohnianã, apreciatã ade- Gestica sa nu este, în sine, spec-
pã locul cel mai important printre seori ca fiind de un clasicism „im- taculoasã, dar exprimã înainte de
compozitorii spanioli ai secolelor perturbabil”, de o disciplinã mo- orice, o convingere, un adevãr
19 ºi 20; titlul celor trei pãrþi ale zartianã a formei, limpiditate a personal. Miºcarea braþelor
„Nopþilor în grãdinile Spaniei” ne construcþiei ºi fantezie poeticã, transmite un impuls de naturã sã
sugereazã tot atâtea imagini, per- cucereºte auditoriul din prima, urneascã orchestra, s-o încadre-
cepþii ºi trãiri pe care autorul do- pentru cã este „inteligibilã”, fran- ze în tempo ºi ritm. Dirijorul ex-
reºte sã le exprime. Secondat de cã. Mozartianul concert în Do primã, în fiecare moment al de-
pianistul canadian de origine ro- minor pentru pian a gãsit în tânã- mersului sãu, o experienþã artis-
mânã Dan Atanasiu (considerat, rul Mihai Diaconescu interpretul ticã, o filosofie ºi deschidere lar-
în urmã cu douã decenii, un cho- bine pregãtit din punct de vede- gã cãtre orchestrã ºi public. Con- Tânãrul pianist Mihai Diaconescu
pinian autentic), Gian Luigi Zam- re tehnic; el nu urmãreºte, nea- certele lui G.L. Zampieri sunt nu
pieri a propus acestuia o varian- pãrat, sã creeze o imagine de pu- doar evenimente muzicale; sunt
tã „de echilibru”, pentru cã lucra- ritate sonorã, ci, mai degrabã, în- veritabile incursiuni de sondare
rea nu este nici poem simfonic, locuieºte graþia cu încordarea, nu a perfecþiunii ºi autenticitãþii ac-
nici concert pentru pian în înþe- se fereºte de accente puternice; tului artistic.
lesul tradiþional al cuvântului în parte lentã, a creat momente La ora apariþiei acestui articol,
(partea solisticã face parte „din de elevatã poezie. Finalul (Alle- Festivalul Internaþional „Craiova
orchestrã”), chiar dacã efectele gretto), temã cu opt variaþiuni, ni Muzicalã”, ediþia a 43-a (18-30 no-
de virtuozitate nu lipsesc; ele se s-a relevat ca una dintre cele mai iembrie 2016), ediþie dedicatã mu-
„topesc” în totalul simfonic. Cre- strãlucitoare pagini pe care Mo- zicii contemporane, probabil cã
dem cã cea mai bunã caracteriza- zart le-a scris în acest gen. Pia- s-a încheiat. Sub îndemnul „Trã-
re în acest sens o reprezintã sub- nistul craiovean, prin apariþiile ieºte experienþa, fii contemporan!”,
titlul lucrãrii: „Impresii simfonice sale tot mai dese, ni se înfãþiºea- festivalul poate fi privit prin pris-
pentru pian ºi orchestrã”. Muzi- zã ca o mare promisiune ºi desi- ma pledoariei pentru muzica seco-
ca „Nopþilor” a sunat în „stil” gur pe acest drum ar putea ajun- lelor 20-21, aºa-zisa muzicã ºtiinþi-
impresionant (influenþe Debus- ge foarte departe. Gian Luigi ficã: o altã dimensiune spiritualã
sy, Ravel, Dukas), într-o atmosfe- Zampieri ne-a propus, în partea a (dupã Evul Mediu, Renaºtere, Ba-
rã spaniolã frumos coloratã. În doua a serii, o lucrare vocal-sim- roc, Clasicism, Romantism), un nou
cele douã lucrãri brahmsiene, in- fonicã: Te Deum pentru cor, so- spirit al epocii pe care o trãim.
cluse în program, am recunoscut liºti, orchestrã de A. Bruckner, Despre acest mare eveniment mu-
principalele caracteristici ale mu- reprezentantul „absolut” al mu- zical al Craiovei, vom vorbi în nu-
zicii marelui compozitor vienez: zicii fãrã text, fãrã program (ne mãrul viitor al „Mozaicului”. Dirijorul italian Gian Luigi Zampieri

C
u fiecare volum de ver- dinamism misterios între confe-
suri sau de prozã pe
care le publicã, cu fie-
care expoziþie de fotografie pe
o 9 Liliana Hinoveanu siune ºi ambiguitate, între narci-
sism ºi dorinþa generoasã de a
împãrtãºi cu ceilalþi frumuseþea
care o face, cu fiecare rochie în manifestului avangardist de care unor clipe captive (cum ar spu-
care se pozeazã la Muzeul de aminteam câteva rânduri mai sus: ne Nicolae Marinescu) pe hârtia
Artã, Liliana Hinoveanu se rein- fotopoezia nu e fotografie, foto- fotograficã, între ceea ce vrem sã
venteazã, se re-ipostaziazã, se poezia nu e poezie, fotopoezia se vadã ºi ceea ce vrem sã pãs-
multiplicã fiindcã îi place sã se este fotopoezie! trãm, de fapt, doar pentru noi.
reflecte în moduri cât mai diferite Aºadar versurile poetei craio- Invizibilul poetic susþine vizi-
de exprimare artisticã, ca orice vene se supra-pun peste fotogra- bilul fotografic, iar abstracþiunea
nativ autentic din plutonica zo- fie, se integreazã în contururile liricã se incarneazã, astfel, în cor-
die a Scorpionului: a scris, mai vizibile ale fotografiei pentru a pul mai concret ºi mai puþin am-
întâi, poezie pentru copii (Poves- adaugã un plus de nuanþã ºi de biguu al artei fotografice. Existã
te de Paºti, 1996), apoi, nu foarte emoþie acelor elemente vizuale un joc complementar între vizibi-
demult, a început sã publice vo- care sunt perceptibile prin suges- lul fotografic ºi invizibilul poetic,
lume de poezie (în adevãratul tiile lexicale specifice discursului între concreteþea imaginii ºi abs-
sens al cuvântului: Spre o altã poetic. Deºi aparent versurile tracþiunea cuvântului, între vede-
pedeapsã, 1997; Transfer de ima- sunt deasupra fotografiei, cred ca re ºi rostire, între ceea ce este
gine, 1999; Perfuzii cu cernealã, miza acestui mélange, pe care îl vãzut ºi ceea ce rãmâne de des-
2002; Gara Noiembrie, 2013; chiar Prozã 9 (2016). încãrcãtura vizualã a poeziei sale. face Liliana Hinoveanu prin in- coperit dincolo de imagine. Sã ne
Doar împrumutând zborul, 2015; Azi, de ziua ei, Liliana Hino- Pe urmele lui Victor Brauer ºi Ila- termediul propriei sensibilitãþi bucurãm de generozitatea creati-
Camera Dezastru, 2015) ºi, în veanu strikes again! Sau, ca sã rie Voronca care teoretizau con- artistice, este aceea de a ne face vã a Lilianei Hinoveanu care as-
fine, a avut curajul sã se afirme ºi o parafrazez, face un transfer de ceptul de pictopoezie, putem sã sã înþelegem cã în spatele foto- tãzi împlineºte prima ei expoziþie
ca prozatoare – având inteligen- imagine: poezia Lilianei Hinovea- ne gândim cã expoziþia de faþã grafiei se ascunde un textus, o de fotografie!
þa de a-l angaja ca ilustrator pe nu are suficient potenþial vizual ilustreazã conceptul de fotopoe- þesãturã de sentimente ºi imagini,
graficianul Viorel Pîrligras, ceea pentru ca imaginile poetice de- zie sau photozie cum l-am numit un joc de a arãta ceea ce simþi n Petriºor Militaru
ce i-a dat un plus de farmec volu- scrise sau sugerate sã treacã în eu. În aceeaºi ordine de idei, pu- prin fotografie ºi de a ascunde
mului de debut în prozã, intitulat spaþiul fotografic, sã accentueze tem sã spunem ºi noi, în spiritul ceea ce vrei sã spui prin poezie,

14 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
n MIHAELA VELEA

silikoniada
Cãutând sã se raporteze cât vizual. Poate cã asta este cea mai
mai realist la „cerinþele” acestui realistã interpretare a sculpturii
mediu, Virgilius Moldovan explo- sale: dincolo de subiecte predi-
reazã una din direcþiile predilecte lecte sau referinþe culturale, ceea
în arta contemporanã: nevoia de ce conteazã în apropierea de arta
documentare a momentului, a lui Virgilius Moldovan este chiar
vremurilor, a societãþii în care proximitatea fizicã. Este reacþia pe
trãim. De aceea temele ºi perso- care o ai, simþindu-te, fie inco-

Î
ntr-o societate plinã de in- najele sale nu sunt prezentate în mod, fie urmãrit de aceste prezen-
divizi ce se strãduiesc sã manierã cuminte, gen Galeria de þe. Te poþi regãsi chiar în postura
se muleze pe un ºablon potrete, ci ating cele mai delica- unui voyeur, surprins cã se hol-
trupesc ideal, obþinut adesea te zone ale corpului social. Trãind beazã la intimitãþile altora. Dacã,
prin chirurgie esteticã, simþindu-

r te
în epoca silicoanelor ºi a silico- de multe ori, personajele femini-
se parcã obligaþi sã combatã per- nului artistul devine tentat sã ne scandalizeazã, ca efect al po-
manent imperfecþiunile naturale aibã propriile intervenþii estetice. ziþiilor provocatoare, reprezenta-
ale corpului, cuvântul silicon a Însã Moldovan respinge norma, rea unor celebritãþi precum Hitler
devenit, într-un anume sens, si- iar siliconul este utilizat împotri- (Vânãtorul de iepuri) sau
milar cu frumuseþea. Dobândirea va „uzanþelor”; el creeazã corpuri Rembrandt, întoarce pe dos ide-
formelor-etalon, a proporþiilor cât mai aproape de natura uma- ea de notoritate, destabilizând
considerate perfecte, devine un nã, fãrã nici o intenþie de a es- clasamentul strict între om ºi per-
atu ce necesitã exhibare, pentru tompa imperfecþiunile trupeºti, sonaj. Fãrã a intenþiona sã decu-
a stârni admiraþia publicului. Tru- ori de a promova frumuseþea în peze o filã cunoscutã de istorie,
purile ornamentale se prezintã pri- variantã glossy. Ba mai mult, el autorul îi plaseazã pe aceºtia în
vitorului ca niºte cãrnuri într-un ajunge la un soi de supradimen- postura de a fi descoperiþi în ano-
galantar, în dorinþa de a fi alese, sionare a defectelor, unde totul nimatul unor amãnunte mult prea
apreciate, gustate. Dacã trãieºti devine exacerbat, de la statura omeneºti. Ne putem jena obser-
într-un mediu cu asemenea repe- personajelor, pânã la detaliile epi- vând cã Rembrandt are erecþie,
re, devine ºi mai uimitor faptul cã, dermice, care de multe ori sau cã Hitler nu poartã regula-
în secolul XXI, într-o lume bine ºocheazã. Necãutând sã creeze mentar uniforma SS, aºa cum
familiarizatã cu prezenþa trupuri- clone ale unor originale, în stilul poate ne ferim sã recunoaºtem un
lor dezgolite ce „accesorizeazã” Ron Mueck, ci mai degrabã, ur- lucru evident: toate acele detalii
cotidianul, sculptura lui Virgilius mând modelul pe care Lucian inestetice, ce erup pe trupurile
Moldovan poate sã fie conside- Freud l-a impus în picturã, artis- personajelor, nu sunt doar o coa-
ratã tabu. În mod paradoxal, deºi tul sondeazã abisul fiinþei uma- jã superficialã, de care ne vom
practicã una din cele mai clasici- ne. Eroii lui devin prezenþe co- vindeca la ieºirea din expoziþie,
zate forme de sculpturã, arta sa pleºitoare, ce populeazã un spa- ci un constant memento cã de-
intrigã ºi scandalizeazã tocmai þiu în care privitorul se simte deja gradarea fiinþei umane este ire-
prin naturalism. straniu, inconfortabil ori abuzat versibilã. Virgilius Moldovan - Cap colosal (foto: Albert Dobrin)

Mircea St. Gavrilescu – romantic art


A
rtistul plastic craio- motiv poetic, narativul fiind înlo-
vean MIRCEA ST. cuit cu liricul”.
GAVRILESCU ne-a Aceeaºi atmosferã, devenitã
oferit recent, la Galeria Vollard, o „stare fireascã de trãire a emoþii-
expoziþie de picturã pe care, sub lor artistice”, o întâlnim în naturi-
semnul frumuseþii ºi a divinitãþii, le statice, cu flori de câmp, flori
o prefaþeazã cu un citat din simple – garofiþe, flori somptu-
Goethe: „Fiecare om ar trebui sã oase – bujori, trandafiri, gladiole
asculte puþinã muzicã, sã citeas- ºi crizanteme, completate de vase
cã puþinã poezie ºi sã priveascã cu fructe: cireºe, struguri, mere,
o picturã frumoasã în fiecare zi pere. Obiectele sunt învãluite
din viaþa sa, astfel încât îngrijo- într-o luminã egalã, estompatã, o
rãrile lumeºti sã nu-i ºteargã trep- luminã care vine din interiorul
tat simþul frumosului pe care tabloului, spartã doar de strãlu-
Dumnezeu l-a implantat în sufle- cirea smalþurilor vaselor de cera-
tul uman”. micã, accentuând materialitatea
Traiectul artistic al lui Mircea fiecãrui element compoziþional.
St. Gavrilescu se poate urmãri O temã mai voluptoasã, picta-
începând cu anii de formare în tã sub semnul feminitãþii în ace-
atelierul de pictura al ªcolii de eaºi notã liricã ºi intimistã, o re-
Arta „Cornetti”. A participat la gãsim în tablouri intitulate: „Cea-
numeroase expoziþii locale, naþi- iul de dupã – amiazã”, „Mic de-
onale ºi saloane de arta, lucrãrile jun”, „Moment de admiraþie”,
sale regãsindu-se pe simezele „Scrisoare de dragoste”, „Cinã
celor mai cunoscute sãli ºi galerii Magda Buce Rãduþ, Mircea St. Gavrilescu ºi Nicolae Marinescu frugalã”. Femeia odaliscã, feme-
de arta din Craiova: la Teatrul ia zeiþã, femeia visatã sau doritã,
Naþional, Biblioteca Judeþeanã tistul îºi aºterne formele ºi culo- rot, Courbet, sau cu uºoare trimi- tive, imaginative, ne introduc în rãspândesc lumina ºi liniºtea,
„Alexandru ºi Aristia Aman” Dolj, rile într-o ordine subiectivã, cu o teri spre peisajul impresionist. reveria unei lumi contemplative, îmblânzind interioarele, învãluin-
la Galeriile „Cromatic”, „Vollard”, perspectivã afectivã, pornind în- Peisajele rustice, solare, au ca liniºtite: „Fântâna veche cu cum- du-le în atmosfera lui Vermeer sau
„Th. Aman” ºi Galeria „Arta” a totdeauna de la motivul descrip- centru de interes copacii, cum- pãnã”, „Conacul Bibescu”, senzualitatea intelectualizatã a lui
Uniunii Artiºtilor Plastici. Dupã tiv real, modelul din naturã. Ceea pãna fântânilor care domina ce- „Drum spre rugãciune – Mãnãs- Ingres.
succesul cu expoziþia personalã ce creeazã Mircea Gavrilescu este rul, apa râului în care plutesc gâº- tirea Agapia”, „Foºnet”, „La iz- Pornind de la pretexte simple,
din anul 2014 de la Biblioteca Ju- atmosfera, ambianþa de visare, de tele sau se adapã calul, iarba pe vor”, „Lunca Amaradiei dupã de la personaje, momente ºi ob-
deþeanã Alexandru ºi Aristia reverie, fiecare tablou constituin- care pasc vaci ºi oi. În depãrtare, ploaie”, „Luncile de altãdatã”, iecte din viaþa de fiecare zi, pic-
Aman Dolj, în aceastã toamnã ne du-se într-un fragment de viaþã, pe dealuri, vegheazã liniºtite „ca- „Plopi pe malul Jiului”, „Stâna torul Mircea St. Gavrilescu cre-
propune a doua personalã cu un într-un moment fast, fascinant de sele omului” dominate de turlele pãrãsitã”, „Vara la câmp”, „Uliþa eazã o lume fascinanta prin pro-
numãr mai mare de lucrãri de pic- întâlnire a gândului cu visul, a „casei Domnului”. Artistul pictea- satului”. Peisajul este una din funzimea observaþiei ºi a redãrii
turã, diversificând ºi tematica. minþii cu sufletul. Chiar generi- zã desenând forme în culori pas- temele preferate în pictura roma- modelului, prin ºtiinþa tratãrii
Alãturi de peisaj, naturã staticã cul expoziþiei propus de artist, telate, într-un acord rafinat de neascã. Subiectul comun, modul plastice ºi crearea unei atmosfe-
ºi portret, aduce scene de gen cu „ROMANTIC ART”, este defi- tonuri ºi nuanþe. Perspectiva ºi plastic de tratare ºi atmosfera cre- re lirice, exprimându-ºi artistic
interioare lirice, sentimentale, nitoriu pentru creaþia sa, este in- aerul moduleazã intensitatea ºi atã ne permit sã translãm la crea- propria personalitate, propriul
odihnitoare. Poate cuvântul care citant, interesant ºi contureazã o forþa cromaticã a compoziþiilor, þia lui Mircea Gavrilescu cuvin- ideal de armonie ºi frumuseþe.
defineºte cel mai bine opera pic- stare, o lume spre care aspira ar- printr-o trecere subtilã de la real tele spuse despre peisajele lui
turalã a lui Mircea St. Gavrilescu tistul, o perioadã, un curent ar- la imaginar, aducând, prin lumina Nicolae Grigorescu, cã reprezin- n Magda Buce Rãduþ
este echilibrul. Plecând de la o tistic în care acesta se regãseºte. creatã, o notã de sacralitate, de tã „o adevaratã monografie a sa-
stare meditativã, emoþionalã, ar- Poate amintind de perioada cla- solemnitate peisajului ºi vieþii tului românesc, dintr-un decor
sicã a peisagiºtilor francezi: Co- rurale. Titlurile tablourilor, nara- convenþional peisajul devenind

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 15
n ION MUNTEANU

galeria cu libelule
E
ra student la prima fa- un bileþel adresa garsonierei Tânãrul suplinitor, de o serio-
cultate, dar în acelaºi unde stãtea cu chirie. „Vreau sã zitate aproape funebrã, îºi dãdu-
e le t ris tic ă

timp ºi profesor supli- vã cânt la vioarã ceva special, o se repede seama de jocul ei cinic
nitor de vioarã la o ºcoalã gene- baladã care cu siguranþã a fost cu bãrbaþii, ºi îºi vãzuse de ale
ralã de muzicã ºi la una militarã, compusã pentru femei ca dum- lui. Iar când provocãrile ei îºi
din douã cartiere bucureºtene. neavoastrã”, îndrãznise sã-i mai mãriserã cadenþa, fiind urmãto-
Prindea astfel de oportunitãþi pe spunã. „ªi de data aceasta vã rul la rând, pe lista ei lungã, înþe-
perioade scurte, o lunã, douã, cel promit cã n-am sã mai acordez lesese sã-i rãspundã cu propriul
mult un trimestru, când titularul atât de mult vioara…” N-a cre- lui joc, în cancelarie sau pe ho-
de la clasã, aproape întotdeau- zut cã o sã vinã, dar, spre marea luri. Pe teren sau în sala de sport
na din motive medicale, era ne- lui surprizã, în chiar dupã amiaza nu îndrãznise sã calce, acolo era
voit sã lipseascã. Regulamentul aceleiaºi zile, femeia era în cãmã- împãrãþia scorpiei, iar el ar fi tre-
era clar: la ºcoalã, pãrinþii nu ruþa lui, dezbrãcatã din proprie buit sã se declare de la început
aveau voie sã asiste la lecþiile cu iniþiativã, dornicã sã-l cunoascã învins. La ironiile ei îi rãspundea
elevii, chiar dacã profesorul lu- mai bine pe profesorul de vioarã politicos, dar cât se poate de plic-
cra doar cu câte un elev pe orã. al fiului ei. ªi a rãmas încântatã tisit, fãcându-se cã nu dãdea doi
Numai cã într-o zi, o mãmicã gri- nu numai de cadoul lui special, bani pe picioarele ei lungi, su-
julie, tânãrã, înaltã, cu pãr lung, compus pentru femei sensibile perbe, care-i porneau direct din
ameþitor de negru, care semãna ca ea, fireºte, Balada lui Ciprian molari, ºi pe mingile de rugbi, tul-
izbitor cu asistenta aceasta po- Porumbescu, ci ºi de felul cum burãtoare, care ameninþau sã-i
lonezã care tocmai ce pãrãsise îºi acordase instrumentul, de rupã bretelele maieului… Câte
camera, fãrã sã cearã permisiu- vreme ce a tot venit, o lungã pe- tricouri largi, ponosite înainte de
nea, intrase cu fiul ei în clasã ºi rioadã de timp… Pânã i-a luat vreme, trebuie sã fi avut Miruna
se aºazase în bancã. El nici nu-ºi locul o altã mãmicã, la fel de în- pe-acasã!... Îi spunea „tovarãºa
amintea dacã îl salutase sau dacã grijoratã pentru viitorul fiului ei, profesoarã”, ca la ºedinþele de
îl învrednicise cu vreo privire… dispusã ºi ea sã facã sacrificii pe partid… Lucru care, îi mãrturisi-
Ziua urmãtoare, aparent sfielni- altarul muzicii… Amândurora le se ea mai târziu, o incita ºi o ener-
cã, femeia se aºazase din nou la luase apoi locul Ortansa, sora va la culme. Într-o zi, pe o bancã
un pupitru, rãmânând acolo, tã- mai mare ºi nemãritatã a unui der- din parcul Herãstrãu, dupã o ac-
cutã, pânã la sfârºitul orei, dupã bedeu, elev de clasa a patra, care tivitate sportivã a ºcolii, la care
care ieºise cu copilul de mânã. uita întotdeauna sã studieze, din participaserã amândoi, obositã
De-abia pe hol se oprise sã-i cer- aceeaºi dorinþã sincerã de a cu- de propia-i hârjoanã, ea îl abor-
ceteze micului muzician degete- noaºte mai bine potenþialul mu- dase brutal, ca un chibiþ pe sta-
le de la mâna stângã, de care zical, dar ºi bagajul de speciali- dion: „Ascultã, muzicianul ma-
puiul ei se plângea cã îl dor, pen- tate, dupã regulile pedagogiei mii, pun pariu cã tu eºti ori ho-
tru cã apãsase prea tare corzile timpului, ale tânãrului ºi ºarman- mosexual ori impotent… Aºa
pe griful dur, din arþar, al viorii. tului profesor de vioarã al frate- este? Pãcat de tine, cã altfel ai fi
Sãptãmâna urmãtoare, femeia lui ei… destul de frumuºel… Hai, spu-
procedase la fel, cu singura de- Tot cam pe atunci, timp de ne-mi sincer, de ce nu-þi plac fe-
osebire cã începuse sã-l salute, douã luni, îºi aminteºte cã a fost meile?” El chicoti, înþelegând cã probe în competiþie. ªi atât de mâna ei dreaptã îi prinsese mâna
însã fãrã sã-l priveascã, de par- suplinitorul unui profesor de mingea îi era aruncatã cum nu se mult i-a plãcut cum s-a descur- lui stângã ºi i-o ascunsese sub
cã el tocmai ce plecase în altã muzicã aflat în concediu medical, putea mai bine la fileu, numai de cat muzicianul, searã de searã, rochiþã, parcã sã i-o încãlzeascã
clasã sau cu capra la montã… Îl la o altã ºcoala generalã din Bu- o singurã loviturã putând sã timp de douã sãptãmâni, încât au în zona cea mai fierbinte a trupu-
deranja comportamentul ei, cum cureºti. Acolo o cunoscuse pe atârne întregul scor, în favoarea hotãrât sã rãmânã împreunã. Poa- lui ei... Lui nu-i venea sã creadã,
sã nu-l deranjeze?, dar se jena Miruna „Minciuna”, cum i se crea- lui, desigur. Era aproape de a câº- te chiar sã se cãsãtoreascã, dacã fãcându-se cã nu observã la ce
sã-i cearã sã iasã din clasã, aceas- se legenda, profesoarã de sport, tiga un mare trofeu, dacã ºtia sã o fi ca lucrurile sã meargã la fel înþelesese fata sã mai foloseas-
tã tânãrã mãmicã fiind, pânã la o femeie înaltã, cu oase mari, pe gestioneze rãspunsul. O privi în de bine ca pânã acum… cã linguriþa lor… Furatã de acel
urmã, atât de fermecãtoare ºi atât care se aºezaserã rotunjimi ame- ochi, de parcã acum o vedea pri- S-au despãrþit însã dupã trei cântec ca de un drog, Miruna
de înduioºãtor de grijulie cu pu- þitoare de muºchi lucraþi la salã. ma datã. Apoi rãtãci cu privirea luni, la fel cum se apropiaserã, rupsese din nou cu linguriþa din
iul ei. Observase pe hol, prin des- Brunetã, tunsã bãieþeºte, mai tot prin defileul pe care-l scoteau la din te miri ce, ºi nu din cauza prãjituri ºi continua, distratã, sã
chizãtura uºii, cã dupã ce îi cer- timpul îmbrãcatã în trening sau luminã sânii ei superbi, pentru a conversaþiei lor, stãruitor bana- mãnânce… Cu siguranþã i-ar mai
ceta degetele muncite ale copi- în ºort ºi tricou subþire, atrãgea continua cãlãtoria cu ochii imgi- lã: el despre muzicã, ea despre fi dat ºi lui, dacã el n-ar fi decla-
lului, la sfârºitul fiecãrei ore de de departe atenþia, de parcã prin naþiei, dincolo de graniþa þesã- sport… Tocmai îºi fãceau planuri rat subit cã se sãturase, mai ales
vioarã, ea i le sãruta cu blânde- fluierul ei de arbitru, legat cu sfoa- turilor sub care ea pretindea cã- sã plece împreunã la mare, în de crema lor, care devenise dintr-
þe, sã-i treacã durerea… Într-o rã la gât, mai tot timpul ºuiera ºi ascunde trupul. Negã fãrã con- vacanþa care se apropia ºi care o datã prea dulce... Ce spun dul-
altã zi, sperând cã de data aceas- vântul, numai ºi numai pentru a vingere cã ar fi una sau alta: „Mã se anunþa fabuloasã… Erau la o ce? Chiar greþoasã… Însã putea
ta va înþelege cã trebuie sã-i lase se hârjoni cu bila de burete din crezi sau nu, treaba ta, dar aflã cã cofetãrie de pe Calea Victoriei, la sã-i spunã orice, pentru cã fata
singuri, el tot amâna începerea interiorul lui... Fãrã a fi o reginã a mie îmi plac femeile. Iar dacã vrei o masã dintr-un colþ al încãperii, deja nu mai era cu el la masã, rã-
orei ºi tot acorda vioara copilu- frumuseþii, femeia de treizeci de sã te convingi, vino la mine aca- visând la cele douã sãptâmâni tãcind pe ritmurile acelea afro-
lui: cuie în sus, cuie în jos, cuie ani, abia divorþatã, era însã o sã, sã verifici singurã!…” de vis, de la Mamaia, numai ei cubane prin cine ºtie ce þinuturi
în sus… Mai întindea pãrul ar- atracþie irezistibilã. O bombã sexi. Tãcerea care urmase nu era doi, departe de ochii lumii, de exotice ale lumii… Doar mâna i-
cuºului, îl mai slãbea, trecându-l O iluzie care se vindea pe nimic ºi nici pe departe rãspunsul la di- care se feriserã pânã atunci. Co- o mai strângea când ºi când, as-
de câteva ori peste dreptunghiul tot pe nimic i se refuza oricui, ca lema care îi punea la încercare mandaserã douã prãjituri, o cunzându-i-o mai bine sub rochi-
de colofoniu de pe catedrã, apoi într-un joc de-a alba-neagra, de- pe amândoi. Parcul îi strivea sub amandinã ºi un ecler, la o singu- þã, ca ºi cum ar fi fost o centurã
învârtea din nou cuie în sus, cuie a uite-o, nu e… Conºtientã de presiunea veseliei celor din apro- rã farfurie, din care sã serveascã de castitate de care corpul ei
în jos… Dupã un timp, femeia în- calitãþile ei „penitenciare”, în piere ºi a cãldurii care se lãsase. amândoi, cu aceeaºi linguriþã, avea atâta nevoie...
cepuse sã dea semne cã îºi pier- ºcoalã amãgea tot timpul bãrba- Era ora prânzului. Amândoi dupã un principiu al egalitãþii N-a fost nicio pierdere, gândi
de rãbdarea, foindu-se în bancã. þii, indiferent de vârstã, fãcându- aveau aºteptãri care se doreau a socialiste: una þie, una mie… Ea el, mângâindu-ºi vioara. κi dã-
κi învinsese sfiala ºi, fãrã sã ri- i sã intre la clasã ameþiþi de alcoo- fi curmate, de aceea, în tãcere, intrase la cura de varã, cu mân- duse seama cã n-o iubea pe Mi-
dice privirea spre el, cu acelaºi lul unei chemãri irezistibile, con- bãturã palma ca doi sportivi ce care puþinã ºi sex mult, dorind runa, de vreme ce un lucru atât
zâmbet stingher pe buze, de par- sumat în doze mici, iluzorii... Se încheiaserã meciul la egalitate. sã arate trãsnet pe plajã, în cos- de mic, scãrpinatul pe spate cu
cã i se adresa unui om invizibil, îi juca cu mintea lor, flirtând, arun- Curioasã din fire, cum sunt de tum de baie. ªi mai ales sã se sim- linguriþa cu care mâncau amân-
spusese cu nonºalanþã, trãdân- când nade, rãspunzându-le la obicei femeile din aceastã cate- tã uºoarã ºi puternicã, ca o pan- doi prãjituri, îl gãsea atât de ne-
du-ºi originea de Ferentari: „Ce apropouri tot cu apropouri, încã gorie, cele care doresc de fieca- terã, în pat. Mai luaserã o citro- potrivit încât sã-l îngreþoºeze
tot acorzi vioara aia, domnule ºi mai provocatoare, iar când ei, re datã sã-ºi testeze performan- nadã de la gheaþã ºi o cafea cu peste mãsurã. Una era pecetea
profesor, ºi nu începi odatã lec- sãrmanii, se lãsau antrenaþi, ba, þele, sau mãcar sã nu lase lucru- nãut, pe care, la fel, le împãrþeau sãrutului, în patul lor rãvãºit, sub
þia? Nici mãcar o femeie nu are chiar prinºi în plasa ei anume în- rile nelãmurite, „Minciuna” mer- frãþeºte: o gurã ea, o gurã el… protecþia nopþii, cu care lua în
nevoie de atâta timp, pentru ca tinsã, Miruna, ca un transatlan- sese pe calea adevãrului, chiar De la radio ajungeau pânã la ei stãpânire fiecare moºie a trupu-
un bãrbat s-o facã sã cânte… tic însingurat, încãrcat cu comori atunci, în garsoniera lui închiria- acordurile romantice ale unui lui ei, ºi alta cruzimea unui gest
Chiar aºa de nepriceput eºti?” pentru coroanã, ridica în grabã tã. ªi a verificat, dar nu s-a dumi- cântec cubanez, iar la mesele în- banal, dezgustãtor, de la lumina
Stupoare. Femeia îl învinsese cu ancora, pentru a tãia valurile cu rit… ªi iar a dorit sã se convin- vecinate îºi jurau iubire veºnicã zilei, peste care nu putea trece.
niºte vorbe care i se pãruserã toatã viteza… „Pãi, ce credeaþi gã, seara urmãtoare, pentru ca a alþi îndrãgostiþi. Cu linguriþa încã Nu-ºi putea imagina viaþa alãturi
vulgare, dar bine gãsite în con- voi, amãrâþilor, pãrea a le spune treia searã sã vrea sã verifice din murdarã de cremã, absentã, fata de aceastã femeie, de vreme ce
text, ºi la care nu avusese repli- privirea ei înfumuratã ºi umilitoa- nou… Muzicianul i se pãruse mai începuse sã se scarpine pe spa- realismul zilei învingea magia
cã. Aºa cã renunþã la trucuri ºi re, cã mã las agãþatã de niºte neis- competitiv decât toþi sportivii pe te… Purta o rochie subþire de nopþii. În definitiv, fusese vorba
începu lecþia cu copilul. La sfâr- prãviþi ca voi? De niºte bieþi pro- care-i cunoscuse pânã atunci, varã, fãrã bretele, strânsã cu elas- doar de o aventurã, nu? Una în
ºitul orei, cu o oarecare stânje- fesoraºi? Ei, na!…” De la aceste inclusiv fostul ei soþ, campion la tic deasupra sânilor ei voluptoºi, plus, una în minus, ce mai con-
nealã, dupã ce chibzuise cum sã jocuri înºelãtoare i se trãsese po- lupte greco-romane, învins în lãsaþi slobozi. În picioare avea teazã?
sune mai firesc, poate a glumã, recla, de care ea nu pãrea a se ultimul timp de microbul alcoo- sandale din piele, strânse cu cu-
o invitase la el acasã, dându-i pe ruºina… lului, aºa cã ea introdusese noi releluºe în dreptul gleznelor. Cu

16 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
n IOANA REPCIUC

cum supravieþuieºte un ritual retrograd


în Bulgaria contemporanã
P
rofesor la City Univer- mijloacele de concentrare a ener- ca primitivã, sunt comune inclu- fãþiºeazã pe autor colindând cot
sity of New York, antro- giilor creative pozitive ale bul- siv culturii arhaice a popoarelor la cot cu mascaþii dintr-un sat
polog cultural specia- garilor decepþionaþi de lipsa de europene occidentale, pierdute într-altul, experimentând toate
list în economie politicã, identi- certitudini ºi de eºecul reforme- însã în procesul mai rapid de etapele protocolului ritual, de la
tate, naþionalism ºi ritual în Eu- lor administrative. Ritul redevi- modernizare. Variantele tari ale confecþionarea costumelor ºi în-
ropa esticã, Gerald Creed a des- ne soluþia preferatã a ieºirii din ritualului, încã neîmblânzite, cu sãilarea lor pe corpul actorilor la
cins în Bulgaria ruralã în 1987. crizã, o resursã a transformãrilor puternice accente spectaculare, beþia finalã de la capãtul lungi-
Neglijatã de antropologiile occi- culturale benefice. mãºti exacerbate ºi ritmuri dez- lor nopþi augurale. Ajuns alãturi
dentale, spre deosebire de Ro- Însã Creed, alãturi de þãranii lãnþuite s-au pãstrat mai ales în de ei în casele bulgarilor, reface
mânia, de exemplu, mult mai vizi- bulgari, este conºtient cã propu- sate din Europa rãsãriteanã. Prin meniul de sãrbãtoare, din care nu
tatã încã din anii ’70 de cercetã- nerea sa de a înþelege calea ri- urmare, Gerald Creed trãieºte o lipseºte alcoolul produs în gos-
torii americani, Bulgaria a stârnit tualã drept o autenticã salvare experienþã neobiºnuitã pentru podãrie, înfierbântat de gazde
interesul îndeobºte doar obser- din haos va fi primitã cu scepti- un occidental, fapt probat de chiar sub ochii vizitatorilor, aces-
vatorilor nereuºitelor postsocia- cism de cunoscãtori. Cum sã faci generozitatea detaliilor pe care ta având rolul clar de a spori eu-
lismului. La rândul lui, respec- dintr-un ritual pãgân, revolut, o le oferã, complexitatea stãrilor foria ritualã. Antropologul ame-
tând aceastã viziune la modã supravieþuire a unor tehnici ma- evocate ºi mai ales calitatea de- rican observã cum, la adunarea
printre colegii sãi americani, Ge- gice ºi efuziuni burleºti o soluþie scrierii de atmosferã. finalã a mascaþilor din mai multe
rald Creed a studiat impactul serioasã pentru prezent? Cum sã Pentru noi însã, mãºtile bul- grupuri în centrul satului, ebrie-
politicilor economice agrare asu- crezi cã bulgarii, serios angrenaþi garilor par sã provinã dintr-un tatea acestora se combinã cu
pra satelor din þara vecinã, de la pe calea integrãrii europene ºi a registru familiar ºi ne atrage gra- ameþeala creatã de dansul învâr- teracþioneazã cu autoritãþile lo-
colectivizarea comunistã la difi- însuºirii categoriilor modernitã- dul de asemãnare cu cele carac- tit, care explicã ºi de ce sunt nu- cale, impunându-le acestora sã-i
cila tranziþie postsocialistã, ºi a þii occidentale seculare ºi-ar teristice Maramureºului, Buco- miþi dervishi în unele localitãþi. susþinã în masiva mobilizare din
observat în mod direct dificultã- pune astãzi speranþele în supra- vinei ºi Podiºului Central Mol- Ca ºi în cazul mascaþilor de la perioada sãrbãtorilor. Ei reprezin-
þile cu care s-a confruntat mai natural? De altfel, cum aflãm din dovenesc. Numiþi kukeri sau noi, colindatul se încheie apo- tã, pânã la urmã, în limbaj simbo-
ales societatea ruralã dupã in- carte, unii dintre cei intervievaþi survakari, purtãtorii mãºtile ani- teotic prin bãtaia generalã – o lic, efigii ale comunitãþii locale,
succesele reformelor implemen- despre colindatul mascaþilor maliere se întâlnesc în alaiuri mix- formã de violenþã ritualã prin care mai ales în cadrul concursurilor
tate ulterior cãderii regimului. În sunt jenaþi sã-i vorbeascã unui te cu ceea ce bulgarii numesc se exhibã toate energiile negati- regionale sau naþionale. Mesa-
urma acestor analize, a publicat intelectual american despre un mechkari („ursari”), baba ºi ve. Capabil sã vadã regulile ritu- jele satirice din scandãrile lor la
prima sa carte despre Bulgaria fenomen naþional cu care e difi- startsi, adicã „babe” ºi „moºi”, lui dincolo de agresivitate, Cre- adresa puterii acþioneazã, de
în 19981, dar a revenit pe teren în cil sã te mândreºti când simpla dar ºi plashilki, un corespon- ed înþelege, de asemenea, cã asemenea, ca o criticã politicã
anii 2000 pentru a urmãri un sub- lui supravieþuire e o dovadã a dent a ceea ce românii numesc acest aparent moment disruptiv într-un mod similar cu rolul pe
iect cu totul diferit. rãmânerii în urmã în raport cu mai „urâþi”, adicã mascaþi cu parafer- nu este un semn de atomizare so- care ºi-l asumã o societate civilã
Proiectul divergent, finalizat avansatele naþiuni europene din nalii diversificate cu scopul de a cialã ºi conflict, ci din contrã, o standard.
prin volumul apãrut în 20112 pe Vest. Mulþi l-au privit cu neîncre- speria, termenul bulgar prove- confirmare a coeziunii prin fap- Al treilea nivel este cel al iden-
baza investigaþiilor antropologu- dere pe strãinul venit de departe nind din verbul „a înspãimânta”. tul cã toþi actorii rituali se supun titãþii etnice negociate prin ritual.
lui în câteva zeci de sate, este sã studieze aceste manifestãri fri- Nu lipseºte parodia nunþii (sau unui cod supraindividual de con- Parte a patrimoniului naþional ºi
rezultatul unei descoperiri cum- vole într-o vreme în care atâtea „Nunta þãrãneascã” la noi), lãu- duitã. conþinând parodii ale unor mi-
va neaºteptate, a unei cãi opuse probleme grave sunt de analizat tarii ori aratul simbolic folosind De-a lungul lucrãrii, antropo- noritãþi, cum se întâmplã ºi în
peisajului decepþionant din despre societatea bulgarã. plugul de lemn. Creed remarcã ºi logul american cerceteazã colin- teatrul cu mãºti al românilor, car-
punct de vedere economic ºi Colindatul cu mãºti ºi mascoi- existenþa unei diversitãþi a mo- datul cu mãºti urmãrind tocmai navalul bulgarilor ar putea fi con-
politic pe care îl contemplase în de zoomorfe din Bulgaria, per- dului de performare, de la vari- avantajele acestui obicei asupra siderat drept o naraþiune intole-
prima sa cercetare din Bulgaria. format în preajma Anului Nou, ante serioase în unele sate la societãþii rurale bulgare ºi a con- rantã a grupului etnic dominant.
Pe scurt, Creed, dezabuzat el în- precum ºi la sfârºitul lunii fe- satira îngroºatã sau veselia exa- ºtiinþei de sine a acesteia. Primul Dar Creed descoperã cã acest
suºi, sub influenþa subiecþilor bruarie, înainte de începerea geratã în altele. Deºi mai sãrac în nivel în care mascarada se do- obicei a devenit astãzi suficient
sãi, de colapsul economic din jur, Postului Mare, este un fenomen anumite zone, colindatul cu mãºti vedeºte salvatoare este capaci- de flexibil pentru a-i include pe
se refugiazã alãturi de ei în uni- suficient de familiar românilor, din Bulgaria îi pare antropologu- tatea acesteia de a oferi o sferã rromii bulgari printre cei desem-
versul alternativ, euforic, zgomo- fiindcã prezintã similaritãþi nume- lui american departe de a se stin- acþionalã bãrbaþilor rãmaºi fãrã naþi sã joace mãºtile. De fapt,
tos ºi colorat al mascaþilor care roase cu cel specific unui larg ge, ba chiar capabil sã producã modalitãþile tradiþionale de pro- mergând spre începuturile pro-
colindã în intervalul sãrbãtorilor areal etnografic situat în jumãta- noi forme ºi sã trezeascã mereu tejare a familiei. Deºi genereazã cesului de edificare a identitãþii
de iarnã ºi în cel al carnavalului tea de nord a þãrii noastre. E interesul celor colindaþi. solidaritãþi de grup ºi menþine naþionale bulgare, autorul des-
de primãvarã prin satele bulgã- drept cã rãdãcinile obiceiului, Povestirile de pe teren, care consistent interesul actorilor coperã cã naþiunea vecinã s-a
reºti. Simte cã a gãsit aici locul ºi identificate pânã departe în epo- deschid toate capitolele, ni-l în- masculini, mascarada face loc ºi definit prin opoziþie cu subordo-
femeilor, ceea ce probeazã flexi- narea exercitatã de Imperiul Oto-
bilitatea sistemului de gen vãzut man. Astfel, minoritãþii turce din
drept rigid ºi conservator prin ex- þara vecinã i se atribuie rolul sim-
celenþã. bolic de alteritate absolutã, ºi nu
Un al doilea nivel urmãrit cu celei rrome.
atenþie de autor este cel al asu- Folosindu-se de o cunoaºte-
mãrii de cãtre colindãtori ºi pu- re profundã a colindatului bul-
blicul lor a unor funcþii pe care, gar, Gerald Creed încearcã sã lãr-
în Occident, le îndeplineºte so- geascã viziunea lumii din care el
cietatea civilã. Gerald Creed cri- însuºi provine asupra acestui
ticã aici pe larg înþelegerea stan- colþ al Europei în care mesajul
dard, în termeni occidentali, a raþionalitãþii occidentale nu a
conceptului de societate civilã, fost recepþionat cum se cuvine.
ºi mai ales se poziþioneazã în Manifestãrile rituale ale þãrani-
dezacord cu opinia comunã a lor bulgari se integreazã în seria
experþilor vestici în politica est- „modernitãþilor multiple”, ºi nu
europeanã care au subliniat de în modelul unic ºi absolut pro-
nenumãrate ori lipsa acestei ca- pus de Occident. Este o moder-
tegorii occidentale din þãrile fos- nitate travestitã, ascunsã sub
tului bloc comunist. Însã, crede masca premodernitãþii, accesibi-
autorul aici, comunicarea socia- lã doar iniþiaþilor.
lã a mascaþilor sugereazã o ex-
presie diferitã a societãþii civile.
1
Personajele mascaradei încura- Gerald W. Creed, Domestica-
jeazã ºi menþin relaþii ºi interacþi- ting Revolution: From Socialist Re-
uni în comunitãþile rurale de mici form to Ambivalent Transition in a
dimensiuni, acestea desfãºurân- Bulgarian Village, Penn State Uni-
versity Press, 1998.
du-se, conform definiþiei socie- 2
Gerald W. Creed, Masquera-
tãþii civile, în afara cadrului in- de and Postsocialism: Ritual and
stituþional. Controlul administra- Cultural Dispossession in Bulgaria,
tiv al colindatului de cãtre regi- Bloomington, Indiana University
mul comunist, exercitat în pe- Press, 2011.
rioada comunistã, a fost acum
îndepãrtat. Totuºi, subliniazã
Virgilius Moldovan - Cap colosal II (foto: Albert Dobrin) Creed, grupurile de mascaþi in-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 17
n MARIN BUDICÃ

un prozator în ascensiune:
C.V. Duþulescu
sarcasmul, dar ºi o atitudine com- punct de plecare „momentul în vremea când întreruperea sarci-
prehensivã, în faþa unei realitãþi care un prieten mi-a povestit nii nedorite era interzisã de „cel
pe care autorul face eforturi sã când ºi cum a fost alungat de mai iubit fiu al poporului”, fã-
n-o idealizeze ºi în care se remar- colegii sãi, medici”, deºi acesta când mii de victime, încãrcate de
cã, mai ales, abilitatea cu care „îºi dorise o pensionare cu lãu- tragismului celei înfãþiºate, n.n.).
C. V. Duþulescu, Printre morþi foloseºte dialogul. Tema „medi- tari ºi mâncare bunã, alãturi de În momentul în care autopsierul
ºi vii, Colecþia EpicArt, Editura cului la þarã” nu este nouã în li- cei dragi ºi de colaboratori.” In- a îmbrãcat-o cu rochia albã de
Aius, Craiova, 2016. teratura postbelicã, ea este pre- vocarea „prietenului” este un mireasã, cerul parcã a picat pe aici! Chiar dacã n-am momentan
zentã în excelentul roman Me- pretext pentru ca romanul sã-ºi doctoraº. O greutate enormã l-a pacienþi, nu vreau sã te ascult.
dic la Boiºoara a lui Andrei Pan- desfãºoare naraþiunea la persoa- apãsat pe cap ºi privirea i s-a îm- „Ieºi, domnule afarã, nu vezi cã

C
.V. Duþulescu a debu-
tat cu o carte de prozã drea, EPL, 1967, sau în Doctorul na a III-a, însã lectura cãrþii întã- pãienjenit odatã cu ivirea lacri- mãnânc?!”, iar în preajma plecã-
în anul 2013, la Editu- Poenaru, datorat lui Paul Geor- reºte treptat convingerea citito- milor. Încetiºor s-a îndepãrtat de rii lui Constantin la pensie, doc-
ra Casa Ciurea din Slatina, inti- gescu, Editura Eminescu, 1976. rului cã în spatele personajului masa de autopsie lãsându-l pe torul Mache atinge sublimul mi-
tulatã Cãposul. În Cuvântul îna- Ca ºi în acestea, C.V. Duþulescu Constantin, în jurul cãruia se þese autopsier sã-ºi facã meseria, în- tocãniei, adresându-se colegu-
inte, autorul þine sã precizeze: se strãduieºte, de cele mai multe toatã intriga romanului, se aflã, cercând totodatã sã-i disparã lui mai vârstnic: „Pleacã acasã,
„Rândurile care urmeazã s-au ori cu succes, sã surprindã as- de fapt, alter-ego-ul autorului. durerea ce-i strãbãtuse, deja, ini- bãi boºorogule, pleacã la copii
nãscut odatã cu moartea tatãlui pectele relevante ale vieþii la þarã, Dar sã trecem peste aceste ma, ca o sãgeatã.” ºi la nepoþi.”
meu, din dorinþa de a povesti de la obiceiurile consacrate (le- observaþii ºi sã precizãm cã ne Pendularea permanentã între Cãrþile lui C.V. Duþulescu se
despre neºansa lui de a supra- gate de nuntã, botez, moarte, aflãm în faþa unui roman cu o te- cele douã lumi – a viilor ºi a mor- vor o frescã a unei lumi debuso-
vieþui, fãrã sã acuz pe cineva, sãrbãtori tradiþionale sau reli- maticã de-a dreptul insolitã în li- þilor – îi permite autorului sã-ºi late, aflate în derivã, în care bu-
chiar dacã factorii favorizanþi au gioase etc.), la practicile din lu- teratura noastrã: prin protagonis- etaleze capacitatea de a observa nul simþ e pe cale de dispariþie:
fost suficient de mulþi”, conti- mea satului, lume în care se ames- tul romanului, medicul Constan- cele mai diverse aspecte ale rea- þãrani sau þãrance se îmbatã ºi-l
nuând ceva mai departe cu dez- tecã þãranii-þãrani cu þãranii-mun- tin, suntem introduºi într-o lume litãþilor asupra cãrora se aplicã ameninþã pe doctor cu bãtaia sau
vãluirea manierei în care urma sã citori, ultimii navetiºti de la sat neexploratã (din câte ºtim) pânã ºi care se intersecteazã perma- cu moartea, o inspectoare-ºef
se desfãºoare „povestirea”: la oraº. Spre cinstea lui, autorul acum în literatura noastrã, aceea nent. E o lume a contrastelor de din învãþãmântul judeþean þine
„Aici am povestit aºa cum mi-a refuzã idealizarea ambelor cate- a medicilor legiºti, oameni care la care te aºtepþi la orice. Dupã morþiº sã asiste la examenul gi-
dictat memoria, fãrã sã o întinez gorii, mai mult, când se iveºte aproape zilnic fac autopsii pe tot prima autopsie ºi întocmire a cer- necologic al unor eleve, ca sã
pe a pãrintelui meu. ” ocazia consemneazã practici nu felul de cadavre, al cãror numãr tificatului de deces al unei bã- vadã cu ochii ei dacã acestea
Aºadar, cititorul se aºteaptã tocmai ortodoxe în interiorul se ridica ºi la ordinul zecilor, în- trâne, doctorul Constantin asis- sunt „fete mari”, fãrã sã þinã sea-
sã i se ofere o naraþiune la per- acestora, cum ar fi, de pildã, fur- tr-o ambianþã care aminteºte de tã, spre surprinderea lui, la po- ma de dreptul la intimitate al aces-
soana I, fireºte tensionatã, tul ingenios al cartofilor de cãtre universul de coºmar al prozei lui mana decedatei, organizatã de tora invocat de doctorul Con-
având în vedere caracterul emo- „oameni ºmecheri”, cum îi nu- M. Blecher: „Bãrbaþi ºi femei, miliþienii care participau la au- stantin, un preºedinte al Consi-
þional al relatãrii, cu acel grad de meºte eufemistic autorul, care bãtrâni, tineri ºi copii, stãteau topsie: „A urmat un ospãþ cum liului Judeþean intervine în fa-
subiectivism care se impune în extrãgeau legumele din pãmânt de-a valma, uneori aºezaþi ciu- el nu mai vãzuse pânã atunci. voarea unui mafiot, o parte din
asemenea situaþii. Însã imediat fãrã sã miºte lujerii, sau ideea dat de-þi dãdeau impresia cã (…) Miliþienii au ales un local mai presa localã sau centralã este
rãmâne uºor derutat. Mai întâi absolut nebuneascã a unei babe existã o legãturã între ei. Cinis- retras, undeva într-o pãdurice, ºi coruptã de putere, turnãtorii îºi
în faþa folositei precizãri: „Orice care dã sã sugã þuicã unei nou- mul, rãutatea ºi graba, poate din buzunarul lor ºi al asistentu- fac „datoria” obþinând profituri-
asemãnare cu persoanele din nãscute ca sã adoarmã ºi care se chiar rutina unora dintre salaria- lui s-a mâncat ºi s-a bãut pe pla- le aºteptate etc., etc. O lume a
carte este pur întâmplãtoare.” disculpã cu seninãtate: „Domnu- þii institutului, îºi lãsase crunt cul fiecãruia.” Surpriza doctoru- viilor care colcãie de intrigi, de
Dacã precizarea ar fi fost însoþi- le doctor, m-am chinuit o orã ca amprenta, omul devenind acolo lui s-a risipit îndatã ce a aflat cã birocraþie, de mojicie, de o por-
tã, sã zicem, cu adãugarea «cu s-o adorm ºi n-am reuºit. Ce doar un obiect de studiu. Un de fapt era vorba despre o cutu- nire sãlbaticã spre cãpãtuire.
excepþia celor care îl privesc pe m-am gândit eu… Am luat o sti- bãrbat aºezat peste o femeie, un mã: „Constantin ºi-a dat seama Este destul de greu însã de
tatãl meu», poate cã cititorul ar clã cu þuicã din camerã, am pus copil aºezat între picioarele unei cã tocmai participase la prima explicat cum este prezentatã re-
fi acceptat-o, dar o nouã surpri- pe batistã câteva picãturi ºi i-am femei sau o mânã lãsatã, intenþi- pomanã fãcutã decedatei. S-a laþia de dragoste dintre doctorul
zã îl aºteaptã: naraþiunea este de dat fetei sã sugã. I-a plãcut ºi a onat, între picioarele unei femei pãstrat ºi un moment de recule- Constantin ºi mai tânãra lui iubi-
tip obiectiv ºi prima parte a cãrþii adormit apoi repede. Asta o ºtiu ºi invers, nu dãdeau decât im- gere ordonat de «Goangã». Nu tã, alintatã „Ghemotoc”. Înþele-
– pânã spre pagina nouãzeci – de la muma mea.” Iatã, deci, cum presia ºi poate chiar certitudinea era o glumã ºi nici altceva. Era gem cã în familie Constantin era
se constituie într-un jurnal de o practicã transmisã de la mumã dezinteresului ºi bãtãii de joc. doar un obicei serios ce se îm- luat peste picior de soþia autori-
cãlãtorie, în care personajele se spre fiicã poate deveni o cutu- Deontologie nici gând, iar res- pãmântenise pe acele melea- tarã, tot medic, cã relaþiile lui cu
numesc Richard ºi Tatiana, afla- mã. Pagini savuroase, impregna- pectul pentru om ajuns acolo guri.” (Tendinþa unor „moºte- ea se deteriorau rapid din cauza
te într-o excursie în Nordul þãrii, te de un umor fin, sunt ºi cele în cadavru, lipsea, din pãcate.” niri” o gãsim, cum am arãtat deja, aroganþei cu care era tratat de
ca sã contemple fascinaþi frumu- care doctorul Constantin narea- Însã autorul are abilitatea de ºi în „Doctor la olteni”, când o cãtre aceasta (îl numea „Ion” –
seþile þinutului, apoi a locurilor zã întâmplãrile prin care trec re- a nu cãdea în capcana de a in- babã, „cu mintea ei de purice”, nume de slugã, comenteazã cu
prin care se întorc acasã. Seara cruþii în timpul satisfacerii sta- sista numai pe aspectele terifian- adoarme o fetiþã cu þuicã, scu- autoironie doctorul –) ºi pentru
rememoreazã amândoi cele vãzu- giului militar. te al profesiunii. Momentele de zându-se cu seninãtate: „Asta o cã îl pune sã lucreze grãdina,
te, iar Richard se aratã preocu- Ca primele douã romane, ºi compasiune ºi de sensibilitate, ºtiu de la muma mea.”) dupã ce vine de la serviciu, ca
pat de starea de sãnãtate a tatã- al treilea roman al lui C. V. Duþu- trãite de unele personaje în faþa Amestecul de ironie, compa- sã mai obþinã bani din vânzarea
lui sãu, Vasile Duþu, despre care lescu, Printre vii ºi morþi, Edi- unor asemenea realitãþi nu lip- siune, înþelegere, revoltã, dar legumelor (scenele în care medi-
primise informaþii telefonice de tura Aius, Craiova, 2016, este sesc: „Tot aºa de mult l-a impre- uneori ºi de autoapreciere sunt cul încearcã sã-ºi vândã produ-
la fratele sãu, John. scris, dupã mãrturia autorului, sionat decesul unei tinere care prezente în mai toate paginile sele prin diferite pieþe din þarã
A doua parte a cãrþii începe tot „în mare grabã”, având ca avortase empiric. (Ne aflãm pe cãrþilor lui C. V. Duþulescu, fã- sunt de-a dreptul comice, doc-
cu capitolul X, „Prima vizitã la când din Constantin (în primul torul neprobând, în ciuda efor-
pãrinþi” ºi este de consemnat roman personajul se numeºte turilor depuse, talent de precu-
complexitatea de sentimente pe Richard) un personaj complex, peþ), cã doctorul avea o nevoie
care fiul ºi tatãl le trãiesc în preaj- capabil sã surprindã cu acuitate fireascã de a se întâlni des cu
ma morþii iminente a bãtrânului, purtarea grobianã unor persona- „Ghemotoc” care, în ciuda dife-
de data aceasta autorul fãcând je care îl înconjoarã. Pus în si- renþei de vârstã, îi oferã înþele-
dovada unei intuiþii psihologice tuaþia de a colabora cu diverºi gere ºi cãldurã sufleteascã, în-
deosebite, ajutate ºi de formaþia colegi (se detaºeazã aici cuplul curajându-l în toate demersurile
lui de medic. Oricum, un debut de medici Tache ºi Mache – ca- acestuia. Ce nu înþelegem este
promiþãtor. meleoni ºi machiavelici –) dar ºi de ce autorul prelungeºte atât de
Cea de a doua care, Doctor cu profesori din înalte comisii de mult descrierea stãrii de ambigui-
la Olteni (autorul ezitã s-o so- examinare, corupþi, dar simulând tate dintre doctorul Constantin
coteascã încã roman, preferând cu falsã uimire amnezia când o ºi iubita lui, pe de o parte, ºi so-
s-o numeascã, deocamdatã, în cer interesele personale, este þie ºi fiul sãu (fiica este singura
Cuvânt înainte, „povestire”), umilit într-un mod incredibil, re- persoanã care-l înþelege) pe de
apãrutã tot la Editura Casa Ciu- flectând din partea acestora o lip- altã parte, creând momente în
rea, se aratã mai bine structura- sã de educaþie, o bãdãrãnie inex- care cititorul are impresia cã per-
tã, autorul evitând de data plicabilã la niºte pretinºi acade- sonajul ar vrea sã se complacã
aceasta capcanele pe care graba mici ajunºi ºefi, care i se adre- în condiþia de… bigam, sugera-
redactãrii primului volum l-au seazã lui Constantin (dupã eºe- tã de lipsa lui de decizie, altfel
obligat sã ºi le punã singur. Re- cul la prima încercare de a de- un om hotãrât, fãrã vocaþia com-
latarea se face la persoana a veni medic primar) cu expresii promisurilor.
III-a, dând naºtere unei proze demne de cea mai vulgarã birjã- Însã una peste alta, C. V. Du-
cursive, în care sunt prezente iro- rie: „Ieºi, bã, de aici, ieºi ºi sã nu þulescu rãmâne un autor care
nia, compasiunea, uneori chiar Virgilius Moldovan - Capete colosale (foto: Albert Dobrin) mai intri”, „Pleacã, domnule de stârneºte interesul cititorului.

18 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016
n FRADIQUE MENDES

poeme
Seri de primãvarã pe bulevard Lui Charles Baudelaire
Fradique Mendes
Când în serile de-april, sub nimbul crepuscular, (Autor al volumului Florile Rãului)
Ies din casã, cãutând un pic de aer clar,
Ce tumult pe stradã! ªi ce infern de lume,
Ce poartã-n piept, arzânde, patimi fãrã nume! O, Charles Baudelaire! Poete impasibil,
E-un univers ce iese dintr-o închipuire Cu buza-þi surâzând sub strania privire!
A lui Ioan sau Dante, rãcnind în prãbuºire, Gura ta evocã un omucid oribil,
Dintr-un cerc drãcesc spre altul, mai profund, În timp ce vocea-þi curge în dulce triluire...
ªi alte zeci ºi mii de cercuri fãrã fund!
ªi-n jur lumina vie a lãmpilor cu gaz Indiferent þi-e mersul, ce virginal striveºte
Scaldã mulþimea, ostilã pãcii, în extaz ! Cadavrul plin de-orori al þarinei fetide.
Din astã zarvã iese-o cumplitã poezie, Mâna-þi înmãnuºatã, o vãd, cãlãuzeºte
O crudã voluptate, o stranie magie, Floarea neagrã-a rãului, buchetul ce ucide.
Care aþâþã-alcoolul ce se aprinde-n vene.
Curent magnetic, arome de fine sânziene, Macabrul - care face sã plângã-n orice piept
Contactul ce stârneºte, fluidul de dorinþe, O inimã ce-aºteaptã neanunþatul gâde
Care adunã-n calea-i sãruturi, nãzuinþe, E pentru tine doar pretext pentr-un concept,
În zboruri anonime pornind fãrã destin... Un vers original, o rimã care râde...
Se varsã dinaintea-mi chiar Babelul preaplin,
Gomora, renãscând ºi lacul din Sodoma, Dante de Bulevard, tu aºterni, nemângâiatã,
Bacantele febrile ºi dezmãþata Romã, Tristeþea disonantã peste-un futil rondó...
Mai viguroasã însã, ºi aceastã pasiune Pictat-ai inima lui Nero, -ntunecatã,
Iese din foc arzând de Civilizaþiune! Cu mâna diafanã-a lui Boucher, Watteau...
E pasiune-n toate astea, e viaþã ce palpitã,
Pe mii de drumuri sterpe pierdutã, risipitã,
Viaþã magneticã, activã ce umple-ntreaga zare
Sub fruntea-þi de zãpadã e craniul tãu de gheaþã-
De-ar zace spintecat, ar apãrea din el
Antero de Quental ºi
Cu un fluid deliriu, o straºnicã vâltoare...
Împrejmuie oraºul un brâu enorm, imens,
Un Byron, Polchinello, o stranie paiaþã,
Uniþi într-unul singur, cu chip de Asmodel!
Fradique Mendes.
Nebun de-amor, ce-apasã-ntunericul cel dens ...
E altã lume acolo! altã idee! alt fel de-a fi! E-un rãu cu conºtiinþã, enormã, vai, teribilã,
maestrul metafizic ºi
Binele ºi Rãul nu sunt precum le ºtii...
Viciul e frumuseþe- viciul e poezie-,
Ce cade-n afectare, în fraze rococo...
Strania-þi privire, fruntea impasibilã sceptica sa creaþie
Creaþia, prin lege, îndeamnã la beþie, Îngheaþã mila, plânsul, cu-al lor rece fior...

C
onceput iniþial ca un gest de sfidare adresat
Inima, simþirea, strigã, pe muchia raþiunii: romantismului portughez, Fradique Mendes îºi
«Universu-acesta e fiul pasiunii! A coborî pe urma-þi, în Primãvara blândã depãºeºte atribuþiile de simplu apostol al rea-
Iubiþi, trãiþi, clamaþi! Urlaþi, dacã-n urlat Sã vezi viclene insecte rozând frumoasa floare lismului, pentru a deveni produsul estetic al celui dintâi
E-o forþã-n plus prin care e simþul subjugat! Deºi rima feroce ºi stilu-þi stau la pândã proiect de heteronimie colectivã din istoria literaturii. În
Dacã Vicul n-ajunge, Crima poate s-ofere Ah, numai tu, poete, ºtii cât de tare doare! lupta lor împotriva „falsei literaturi” (Antero de Quental,
Atracþie, magie, o sursã de plãcere! apud Joel Serrão, 1985: 53), trei dintre membrii de seamã
În noi e Dumnezeu- materie gãunoasã! Tu ºtii ce e durerea, netulburat stilist! ai generaþiei de la 1870 din Portugalia, Eça de Queirós,
Se surpã lumea-n jur, smintitã, cui îi pasã?» Sub fracul tãu de dandy se aflã, vezi prea bine, Antero de Quental ºi Jaime Batalha Reis, au decis sã
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... Un leu, poet sau demon, pe care tu- artist elaboreze un poet satanic care sã reuneascã noile ten-
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... Poþi sã-l supui, înãbuºi, poþi sã-l ucizi în tine! dinþe nihiliste, decadentismul baudelairian ºi artificiile
Din susul sãu cerul imens, adânc, priveºte specifice dandismului. Acest satanism care, conform ar-
Cu ochii sãi de stele cum lumea se sfârºeºte... Tu eºti simbolul viu al unui veac fantasmã, hitecþilor proiectului heteronimic, poate fi înþeles ca un
Dar cel mai trist, o cer, o astre, e c-abisul Ateu cu lacrimi moarte, stãpân peste hazard... echivalent al realismului în lumea liricã, este transpus
Pe care-l vãd în juru-mi e gândul meu ºi visul! Tânãr cu pãr cãrunt imun la orice mireasmã într-o poezie „ce cântã, pãºind peste ruinele conºtiinþei
Vâltoarea mi-a-nghiþit ºi sufletul uituc, Privind viaþa-n lumina de gaz de Bulevard... moderne, un requiem ºi un dies-irae fatal ºi dezolant”
Fluidul cel teribil, îl simt..mã duc...mã duc... (Antero de Quental, apud Joel Serrão, 1985: 266) .
ªi tremur de dorinþã, vibrez, delirul pare Suntem cu toþii aceastã privire tristã, amarã, Dintre cei trei autori, Antero de Quental, figura cen-
Sã-mi umple inima ºi viaþa-i o-ncântare! Ce umezeºte sticla monoclului în ton. tralã ºi sursa de inspiraþie a acestei miºcãri, este cel di-
Pasiunea guverneazã, iarã Plãcerea-i rege! Un schelet rece, oribil, însã pe dinafarã rect reponsabil pentru autonomizarea poetului Fradique
Lumea e artificiu! Mã-ntreb, fãrã a-nþelege, Îmbrãcat ireproºabil à la Benoiton!... Mendes. Conform teoreticianului Joel Serrão, „nici unul
De-aceste felinare într-adevãr sunt stele, dintre cei trei autori nu a cultivat heteronimia ca Antero”
Sau simple felinare-s aceste sfere grele! (Joel Serrão, 1985: 210). João Gaspar Simões i se alãturã
Prezentare ºi traducere acestuia atunci când afirmã cã Antero este adevãratul
din limba portughezã de Cristina Petrescu precursor al lui Pessoa ºi al heteronimilor acestuia. Prin
capacitatea sa de depersonalizare, acesta face posibilã
existenþa unui Fradique Mendes plãmãdit din aceeaºi
substanþã din care au fost creaþi Alberto Caeiro, Álvaro
de Campos sau Ricardo Reis, afirmã Pedro da Silveira.
Cele douã poeme prezentate vin sã întãreascã aceste
convingeri, atât prin enunþarea ideii de lume ca artificiu,
cât ºi prin invocarea lui Baudelaire, iniþiator în tainele
modernismului ºi ale depersonalizãrii, reamintind astfel,
încã o datã, incontestabilele repercusiuni ale creaþiei fra-
diquiene asupra literaturii portugheze ºi universale.

Virgilius Moldovan - De-a dura (foto: Albert Dobrin) Antero de Quental

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016 19
n PETRIªOR MILITARU

nemaipomenitele aventuri
ale lui Hentea în tzara dada
Marius Hentea, TaTa Dada. detaliate ºi neºtiute (sau puþin
Adevãrata viaþã ºi celestele cunoscute) din biografia lui Tza-
aventuri ale lui Tristan Tzara, ra: de exemplu, povestea certifi-
traducere din limba englezã de catului de naºtere al lui Tzara în
Daniel Clinci, Colecþia „Avangar- care era trecut Samueli Rosen-
da”, Editura Tracus Arte, Bucu- ºtok; pozele inedite cu Samicã –
reºti, 2016 cum era alintat în familie Samuel
Marius Hentea, TaTa Dada. Rosenstock – ºi Lucicã, sora sa
The Real Life and Celestial Ad- mai micã; rolul dominant al ma-
ventures of Tristan Tzara, The mei – Emilia, „o burghezã ade-
MIT Press, 2014. vãratã”, dupã cum remarcã exe-
getul – în familia Rosenstock;

M
arius Hentea, cerce- scrisoarea de felicitare pe care
tãtor literar de ori- Emilia Rosenstock o trimite fiului
gine românã, este sãu înainte de nuntã ºi a cãrei
cadru didactic la Universitatea încheiere este memorabilã etc.
din Gothenburg (Suedia), iar ori- În prima parte a cãrþii, lectura
zontul sãu de cercetare este o- este agreabilã fiindcã eliminã pre-
rientat spre modernism ºi avan- vizibilul: ea surprinde modul în
gardã. Dar, tot el este, de aseme- care cercetãtorul descoperã dife-
nea, ºi autorul primei monogra- rite peisaje, descrieri, amintiri –
fii în limba englezã dedicatã lui în general elemente ce þin de co-
Tristan Tzara (ºi cea mai amplã pilãria ºi adolescenþa eroului, fi-
pânã în prezent!), intitulatã TaTa indcã suntem avizaþi din titlu cã
Dada: the real life and celes- participãm la niºte aventuri ne-
tial adventures of Tristan Tza- maipomenite! – ce s-au strecurat revendicat de la anumiþi antece-
ra ºi publicatã, în 2014, la The în poemele lui Tzara ºi trimit la sori, în diferite etape ale evolu-
MIT Press. Dupã doi ani, în Co- Moineºtiul natal, dar ºi portrete- þiei miºcãrii dada, printre care se
lecþia „Avangarda” coordonatã le în care este vizatã latura intra- aflã nume ca Jarry, Rabelais ºi
de Ion Pop la Editura Tracus Arte personalã a camarazilor de arme Aristofan. Scuipatul pe chipul bã-
din Bucureºti, Daniel Clinci – re- dornici sã revoluþioneze arta ºi trânilor înþepeniþi de uimire, dan-
dactor al revistei Tomis ºi autor literatura contemporanã; mai pre- sul în modul cel mai grotesc ºi
al volumului Avangardã ºi ex- cis este vorba de Marcel Iancu ºi dizarmonios cu putinþã, cultiva-
periment (Tracus Arte, 2014) – Ion Vinea, cãrora Hentea le subli- rea nonsensului sau inducerea
din ipostaza de traducãtor, ne niazã atât punctele comune cu te- unei anumite stãri de deformare
propune versiunea în limba ro- oriticanul dada, dar ºi specificul nebunã a sensului nu sunt chiar
mânã a monografiei amintite mai fiecãruia dintre ei atât în plan ar- manifestãri exclusiv noi în istoria
sus, chiar în anul în care miºcare tistic, cât ºi psihologic. Aventu- mentalitãþilor. Dar ce aduce în
Dada împlineºte 100 de ani de la ra vieþii ºi a operei lui Tzara este Marius Hentea plus faþã de manifestãrile ante-
naºtere. urmãritã, pe parcursul celor pes- rioare este la intenþionalitate dis-
Cum este ºi firesc, lucrarea se te 380 de pagini, pas cu pas de la cerceta neobosit în ultima perioa- sunt cele care generau forþa de tructiv-reordonatoare, conºtiinþa
structureazã diacronic în jurul primii ani în România (ani pe care dã a vieþii cu convingerea cã ea opoziþie a miºcãrii faþã de orice cu care sunt performate, care nu
celor mai importante evenimente Hentea îi considerã hotãrâtori ascunde un mesaj secret în tex- era anchilozat, clasificat, ierarhi- a fost nicicând atât de deliberat
biografice ºi literar-artistice care pentru evoluþia lui Tzara), la scan- tus-ul cãreia va descoperi, prin- zat, stabil (a se citi potenþial inert). ostentativã ºi plinã de dorinþa de
au marcat parcursul lui Tzara. dalurile suprarealiste pariziene tre altele, 1600 de anagrame. Pe de altã parte, acest impuls de a-þi face reclamã, ingrediente par-
Însã, partea interesantã este cã pânã la cercetãrile cvasi-kabba- Pentru cei care îºi imagineazã, trezire ºi de înnoire radicalã, de ticulare ºi definitorii pentru dada.
Marius Hentea este foarte bine listice asupra operei poetice a lui însã, cã vor afla mai multe amã- scuturare din amorþire a vechilor Toate acestea îl fac pe Tzara este
documentat ºi aduce informaþii François Villon. Pe aceasta o va nunte despre viaþa amoroasã a valori este cel care încântã, in- mai cu seamã vinovat ºi au însu-
lui Tzara ºi a iubitelor sale, îi aver- spirã ºi dã roade. Tocmai directe- fleþit ºi reînsufleþit diferitele for-
tizãm cã nu este cazul. Cu toate þea, francheþea, impulsivitatea, me ºi etape ale spiritului dada de
cã este amintitã colaborarea ºi forma ce aminteºte de ideea de pretutindeni.
amiciþia cu Nancy Cunard, faptul slogan, de cerinþã urgentã, de TaTa Dada. Adevãrata viaþã
cã au avut o relaþie este mai de- forþare a limitelor posibilului, de ºi celestele aventuri ale lui
grabã subînþeles. Ne referim la oscilare rapidã ºi asumatã spon- Tristan Tzara a lui Marius Hen-
acest aspect în contextul în care tan între cele douã extreme (dada tea este fãrã îndoialã cea mai cu-
este celebrã fotografia fãcutã de este totul vs. dada nu înseamnã prinzãtoare ºi edificatoare mono-
Man Ray, în 1924, în care anar- nimic) fac sã se iveascã un dina- grafie dedicatã lui Tzara de pânã
hista englezoaicã este îmbrãcatã mism creator ce îl conduc pe po- în prezent, beneficiind de un
în haine uºor masculine conform etul/ artistul/ performerul într-o aparat de note impresionante ºi
acelei mode garçonne din anii ’20 zonã de originalitate extremã, de de o graficã încântãtoare (în ver-
ce se inspira din dandysmul sfâr- ºoc puternic ºi de imprevizibil siunea englezeascã, fiindcã din
ºitului de secol XIX, specific miraculos. pãcate, în ediþia româneascã lip-
modernitãþii baudelairiane care Ne amintim foarte bine cã nu- sesc clapetele care îi dau un aer
viza cliºeele exprimãrii masculini- meroasele performance-uri Dada, non-conformist ediþiei de la The
tãþii ºi încuraja tendinþa de eman- ce au avut loc iniþial la Cabaret MIT Press, precum ºi fotografii-
cipare a bãrbaþilor. În aceastã fo- Voltaire din Zürich, reprezentau le care completeazã vizual infor-
tografie Tzara îi sãrutã galant o serie de astfel de reprezentãri maþiile de ultimã orã din carte).
mâna, iar în acea perioadã, el îi în care aceste elemente se îmbi- Cartea lui Marius Hentea ºi Dada
dedicã piesa de teatru Mouchoir nau într-un mod foarte spectacu- în direct de Petre Rãileanu, ree-
de nuages (1924) ºi, se pare, chiar los ºi la care participau – aspect, ditarea ediþiei aniversare ªapte
o „ameninþã” cu sinuciderea în de altfel, deloc de neglijat – o manifeste DADA. Lampisterii.
momentul în care aflã cã se vor parte dintre cele mai importante Omul aproximativ de Tristan
despãrþi. figuri poetice ºi artistice ale înce- Tzara (traducere, prefaþã ºi note
De ce continuã Tzara sã fie putului de secol XX, personali- de Ion Pop) ºi Dada, Tzara, etc.
atât de fascinant ºi de inspira- tãþi ce, ulterior, au continuat sã de Erwin Kessler & Cãtãlin Da-
tor ºi în zilele noastre? – este îºi bãtãtoreascã propriile cãi ar- videscu, cu o prefaþã de Henri
axa interogativã în jurul cãreia tistice ºi propriul mod de a fi în Béhar, Caietele Avangardei nr.
orbiteazã sateliþii ideatici ai cãr- lumea artisticã ºi literarã interna- 8/ 2016 – Colocviul Internaþio-
þii. Pe de o parte, el este autorul þionalã. În continuarea acestei nal Dada – sunt poate cele mai
celebrelor ºi celor mai numeroa- idei, Andrei Codrescu subliniazã importante cinci contribuþii bi-
se ºi de impact manifeste teoreti- cã, în esenþa sa, fenomenul dada bliografice ce îmbogãþesc cerce-
ce ale miºcãrii dada. Chiar ºi al nu are vârstã, dar acest fapt nu tarea româneascã dedicatã miº-
fluturaºilor dada, ceea ce este un trebuie înþeles în sensul cã dada cãrii Dada chiar în momentul
gest vizionar din prisma princi- vine chiar de nicãieri ºi nu îºi are când acest „microb virgin” îm-
piilor de advertising contempo- sursa în zona culturalã, din mo- plineºte 100 de ani de la naºtere
Nancy Cunard et Tristan Tzara au bal du comte de Beaumont ran. Ori tocmai aceste manifeste ment ce înºiºi adepþii miºcãrii s-au ºi, încã, este în putere!
(1924)

20 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 12 ((218
218 ), 20
218), 16
2016