Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 9 (215) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
Sub semnul Cuvântului:
Virgil Ierunca
Semneazã:
l Mihaela Albu
l Dan Anghelescu
l Libuše Valentová
l Lucreþia Bârlãdeanu
l Camelia Zãbavã
l Mircea Popescu

poeme de
Salah Stétié

extraordinarul din ordinar.


practici sociale sub comunism
de Ioana Repciuc

Ionel Ciupureanu: poeme


Antoni Tapies

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 9 ((215
215
215)) • 2016
2016

AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Cezar Avram –
Cezar Avram
Reflexii dintr-un timp aureolar l 2

MIªCAREA IDEILOR
(Urmare din pag.1)
– reflexii
Sub semnul Cuvântului: Virgil Ierunca.
Dosar coordonat de Mihaela Albu
Mihaela ALBU: O existenþã în slujba
Cuvântului l 3
dintr-un timp
aureolar
Dan ANGHELESCU: Virgil Ierunca ºi
rostirea poeticã l 4
Libuše VALENTOVÁ: Privirea lui Vir-
gil Ierunca l 5

A
trecut mai bine de un sfert de Aºezatã pe baze ideologice democrati-
Camelia ZÃBAVÃ: Ironia ºi pamfle- secol de când l-am cunoscut pe ce comune, pe afinitãþi axiologice compati- Revista de culturã editatã de
tul – arme ale cuvântului în scrierile lui
istoricul Cezar Avram. O deli- bile, relaþia noastrã a evoluat în timp, fieca-
Virgil Ierunca l 6 mitare temporarã care îndeobºte intimidea- re militând cu bunãcredinþã ºi convingere,
AIUS Printed
Lucreþia BÂRLÃDEANU: Virgil
zã când e vorba de o viaþã de om ºi predis- cu mijloacele sale, pentru ca visul care a unit
Ierunca între literaturã ºi viaþã l 7 pune la bilanþ. Constat cã timpul a lucrat
Mircea POPESCU: Virgil Ierunca,
majoritatea românilor, în decembrie 1989, Apare sub egida Uniunii
pentru o prietenie autenticã, temperatã, sã devinã realitate. Scriitorilor din România
„ROMÂNEªTE”, Paris, Fundaþia Rega- dar constantã ºi profundã. Ca membru al Consiliului Local Craio-
lã Universitarã Carol I, 1964 l 8
Faptul cã tinerii lui colegi de la Institu- va, istoricul Cezar Avram a avut iniþiativa
tul de ªtiinþe Socio-Umane ,,C. S. Nicolã- ºi a coordonat proiectul stemei, steagului
CRONICA LITERARÃ
escu-Plopºor”, al cãrui director este de mai ºi imnului municipiului Craiova, a iniþiat ºi
Ion BUZERA: Personajul ca absenþã bine de 15 ani, ºi-au propus sã-l sãrbãto- DIRECTOR
coordonat o importantã colecþie de lucrãri
l9 reascã la împlinirea vârstei de 70 de ani ºi Nicolae Marinescu
ºtiinþifice dedicate recuperãrii tradiþiilor
mi-au solicitat câteva gânduri cu acest progresiste al ale locului ºi cunoaºterii
BELETRISTICÃ
prilej a devenit motiv pentru o dublã bu- aprofundate a istoriei sale, dintre care voi
Ionel CIUPUREANU: Poeme l 10 curie. Mai întâi pentru cã anii care au tre- aminti doar câteva: Colecþia Pagini de is-
REDACTOR-ªEF
cut s-au dovedit a fi cu rost pentru el ºi, torie ºi civilizaþie, din care au apãrut: 1) Petriºor Militaru
LECTURI apoi, pentru cã prietenia noastrã sobrã Alimentarea cu apã, 1997; 2) 150 de ani
Maria DINU: being an outSider l 11
Irina GÃRDÃREANU: Calea lui Mi-
este apreciatã de cei care ne cunosc. de la revoluþia românã de la 1848, 1998; SECRETAR DE REDACÞIE
Un asemenea moment aduce în actua- 3) Amenajarea apelor. Canalizarea ºi ter- Maria Dinu
larepa l 11
litate trãiri constituite într-un „pasiv” moficarea oraºului, 1998; Istoria ilus-
Marin BUDICÃ: Marin Preda, portret care, cu bune ºi cu rele, este deopotrivã tratã a Craiovei – partea I, 1996, partea a
între oglinzi l 12 REDACTORI
izvor de satisfacþii, regrete ºi melancolii, II-a 1997; Banii, caimacamii ºi persona-
Liliana HINOVEANU: Viaþa în nuan- ce ne definesc ºi ne justificã, într-o mã- Cosmin Dragoste
litãþi ilustre craiovene (Craiova, cro-
þe de roz ºi free style l 12
surã, existenþa. chiuri istorice); Craiova, Ghid turistic, Mihai Ghiþulescu
Pot spune cã datorez aceastã prietenie 1997; Monumentele Craiovei, 1998; Bi- Daniela Micu
ARTE
Revoluþiei Române. Cum textul se adre- sericile Craiovei, 1998; Grãdinile Cra-
Lucian IRIMESCU: Ion Þuculescu ºi seazã, totuºi, mai întâi unor istorici, dupã iove ºi parcurile, 1999 ºi multe altele, lu-
Horia Bernea l 13 REDACTORI ASOCIAÞI
o meditaþie neîntreruptã asupra acestui crãri necesare pentru edificarea spiritului
subiect, voi reitera o afirmaþie fãcutã într- civic necesar oricãrui proiect social. Re- Gheorghe Fabian
EVENIMENT
Al VIII-lea Simpozion internaþional de
o carte mãrturisire Sãptãmânalul Demni- marc în mod deosebit douã elemente ale Silviu Gongonea
tatea. Libertatea pe cont propriu (Craio- vastului proiect de cercetare a istoriei Cra- Luiza Mitu
italienisticã al Universitãþii din Craiova l
va, Aius, 2014) cã „eu am fost la Revoluþia iovei ºi Olteniei, ca entitãþi sociale cu pro- Ioana Repciuc
14 Românã”, chiar dacã alþii au fost la lovitu- fundã rezonanþã în istoria naþionalã: ca-
ra de stat, la buluceala din decembrie sau racterul concret, aplicat al cercetãrii, care Mihaela Velea
GAUDEAMUS
pur ºi simplu la televizor. Recentele eveni- sã contribuie la proiecþia evoluþiei viitoa-
Laudatio – Dumitru Radu Popescu l 15 COLEGIUL DE REDACÞIE
mente din Turcia demonstreazã, oricui re a comunitãþii, ºi spiritul de echipã, care
vrea sã înþeleagã, cât de importantã este a fãcut posibilã finalizarea unui atât de Marin Budicã
LECTURI
voinþa ºi prezenþa popularã în schimbarea mare numãr de lucrãri variate, colective, Gabriel Coºoveanu
ªtefan VLÃDUÞESCU: Ovidiu Ghi-
socialã. între autorii cãrora se prenumera ºi el.
dirmic: seniorul reconfirmã standardul
Aceastã parantezã vrea sã explice în- Multe alte iniþiative civice s-au bucurat
Horia Dulvac
critic eminescian l 16 Lucian Irimescu
tâlnirea mea cu Cezar Avram în redacþia de susþinerea omului de culturã Cezar
sãptãmânalului craiovean Demnitatea, a Avram, dedicat cetãþii sale prin întreaga
ANTHROPOS
cãrui organizare ºi conducere îmi fusese activitate. COORDONARE DTP
Ioana REPCIUC: Extraordinarul din
încredinþatã în ianuarie 1989 de Consiliul Nu încape îndoialã cã mai tinerii colegi Mihaela Chiriþã
ordinar. Practici sociale sub comunism
Judeþean al FSN Dolj al cãrui membru cercetãtori sunt îndreptãþiþi sã evalueze
l 17 eram, pe criteriul foarte „revoluþionar” cã aceastã frumoasã moºtenire, în întreaga
eram „profesor de românã”. Fireºte, am ei dimensiune, mult mai amplã decât am Revista „Mozaicul” este membrã
SERPENTINE
cãutat colaboratori între intelectualii cra- prezentat eu. Dar devine astfel uºor de A.R.I.E.L.
Marian Victor BUCIU: Basarab Nico-
ioveni dispuºi sã contribuie la plãmãdirea înþeles rolul atât de potrivit ce i-a revenit
lescu ºi momentul actual al transdisci-
unei societãþi noi, libere ºi democratice. în revigorarea Institutului de ªtiinþe So-
plinaritãþii (I) l 18 Partener al OEP (Observatoire
Pot aminti astãzi între cei dispuºi sã se cio-Umane „C. S.Nicolaescu-Plopºor” din
implice chiar de la început prin scris pe Craiova, ca ºi capacitatea sa de a susþine Européen du Plurilingvisme)
AVANGARDE
prof. univ. dr. Oliviu Gherman – prorector tinerii cercetãtori, dar ºi de a-i solicita în
Florin COLONAª: Dada în direct l 19
al Universitãþii Craiova, prof. univ. dr. Oleg realizarea proiectelor pe cei cu îndelunga- Tiparul: Aius PrintEd
Denisa CRÃCIUN: Salah Stétié ºi vara
Cernian – ºeful Catedrei de Calculatoare tã ºi bogatã experienþã.
marelui nor l 19 Tiraj: 500 ex.
al Universitãþii Craiova, cercetãtorul ºtiin- Colaborarea deosebitã cu celelalte in-
þific Vasile Sãlan, atunci lector univ. Du- stituþii de învãþãmânt, cercetare ºi culturã
UNIVERSALIA ADRESA REVISTEI:
mitru Otovescu, profesorii Constantin M. au fãcut din Cezar Avram o personalitate
Salah STÉTIÉ: Poeme l 20 Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Popa, Ileana Petrescu, Traian Bãrbules- eficientã ºi productivã pentru viaþa spiri-
cu, Ion Cotoi, Octavian Podeanu ºi mulþi tualã a Craiovei, Olteniei ºi, implicit, a Ro- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
alþii. În primul numãr al publicaþiei aminti- mâniei. Înþeleg mai bine acum de ce priete- E-mail: mozaicul98@yahoo.com
te, apãrut pe 28 martie 1990, având înscris nia noastrã nu a fost tulburatã de factori
pe frontispiciu SÃPTÃMÂNAL DE OPI- conjuncturali. De ce am simþit mereu nevo-
NIE DEMOCRATICÃ, ºi pe prima paginã ia sã ne revedem, sã discutãm, sã colabo- ISSN 1454-2293
un motto din Mihai Eminescu: Nu existã rãm. O asemenea prietenie este o binecu-
nici libertate, nici culturã fãrã muncã. vântare pentru oricine o poate împãrtãºi.
Cine crede cã profesarea unei serii de La mulþi ani rodnici, prietene Cezar
fraze a înlocuit munca, deci libertatea ºi Avram!
cultura, acela se prenumerã fãrã s-o ºtie
între paraziþii societãþii omeneºti, între P.S. Cu o ciudatã uºurinþã, din motive 9 771454 229002
aceia care trãiesc pe pãmânt spre bles- de ignoranþã sau din oportunism, un titlu
temul, ruina ºi demoralizarea poporului de mare nobleþe, acela de Cetãþean de Responsabilitatea asupra
lor. (…din „Timpul”, 17-24 februarie 1880). Onoare, a fost adus în derizoriu. Cezar conþinutului textelor revine autorilor.
Avram, ca ºi Gheorghe Fabian, sunt Cetã- Manuscrisele nepublicate
Antoni Tapies

Aceeaºi primã paginã reunea pentru pri-


þeni de Onoare ai Craiovei adevãraþi, prin nu se înapoiazã.
ma oarã scurtul meu editorial Un singur
ideal - Renaºterea României ºi articolul devotamentul ºi eficienþa cu care au slu-
de fond semnat de Cezar Avram Valori jit-o de-a lungul vieþii lor. Sunt modele de
ale Democraþiei ºi Libertãþii. civism, atât de necesare azi. www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
n MIHAELA ALBU

o existenþã
în slujba Cuvântului
Virgil Ierunca (1920-2006)
Argument „convertire” devine mult mai ex-
plicitã: „Când am citit – în exil –
teren propice în care, cu ajutorul
cuvântului, au rostit ºi publicat
aceastã frazã de «izvor» ºi de numeroase dezbateri culturale cu

Î
ntr-un articol publicat în
revista 22, scris cu admi- «popas» a lui G. M. Cantacuzi- permanent subtext politic.
raþie, dar ºi cu durere la no, s-a instalat în mine pentru
moartea lui Virgil Ierunca (acum multe zile un fel de oprire ciuda-
tã, un fel de ceaþã surdã pentru
Cuvântul în exil
10 ani), Vladimir Tismãneanu „În exilul românesc anti-
sublinia cã „Ierunca rãmâne o fi- toate ispitele spirituale ale Pari-
sului. Parcã cineva zãvorâse în comunist, Virgil Ierunca
gurã exemplarã de gânditor român ocupã un loc de rândul în-
care ºi-a dedicat viaþa ºi opera lup- mine fervoarea cunoaºterii, izvo-
rul zilnic de a rodi ziua. Revolta tâi, de prim-plan.” (Alexan-
tei împotriva minciunii totalitare.” dru Paleologu)
Studiindu-i întreaga activita- însãºi pe care o port cu venin ºi
te ºi fiind convinºi cã Virgil Ie- rãspundere era întreruptã. Totul
nu era decât privire – privire purã Numele lui Virgil Ierunca sem-
runca este cu adevãrat „o figurã nificã (în opinia majoritãþii) lupta
exemplarã” nu numai de „gândi- peste mine ºi peste timp – spre
România” (Româneºte, p. 58). – cu arma cuvântului – împotriva
tor român” sau de luptãtor anti- totalitarismului comunist, semni-
comunist, ci ºi de valoros scrii- Astfel, clasica întrebare – uzitatã
ºi la noi prin transpunere – „Cum ficã vocea (în dublã accepþiune
tor, ne-am propus în dosarul de – cu sens propriu ºi figurat –) care
faþã, gãzduit de revista Mozaicul, poþi sã fii român?” se va modifi-
ca pentru Ierunca în forma impe- demasca minciuna, impostura,
o readucere în atenþie a acestei acceptarea compromisului („tur-
rativã „Cum poþi sã nu fii ro-
importante figuri a exilului româ-
nesc. Intenþionãm sã desprindem,
prin contribuþia câtorva dintre cei
mân?!” ºi-i va deveni crez per-
manent. Acolo, departe, în exilul
cirea”, în termenii sãi) din partea
unora dintre intelectualii rãmaºi
în þarã, dar ºi vocea care demon-
Sub semnul Cuvântului:
care l-au cunoscut ori s-au aple-
cat cu atenþie asupra operei, câ-
teva „unghiuri” ale universului
purtat „ca o cruce rãscolitoare de
întoarceri”, ca o „cruce de dor”
(Ibidem, p. 56), tânãrul intelectual
stra – nu de puþine ori prin exem-
ple –înalta conºtiinþã a celor care
aleseserã „tãcerea”.
Virgil Ierunca
personalitãþii sale creatoare. ce cochetase cu stânga îºi vede
Pentru început însã câteva ºi îºi înþelege mai bine þara – cu a) Cuvântul pe calea undelor
„Nu aveam nicio putere în
Dosar coordonat de Mihaela Albu
repere biografice. toate conotaþiile pe care aceasta
le implicã -, þara aflatã, din neferi- afarã de microfon. Mare pute-
Într-una dintre scrisorile cãtre re!”, va rememora Monica Lovi-
prietenul (numit nu de puþine ori cire, sub „totalitarismul roºu”,
numit de el, în termeni cu semni- nescu (în filmul documentar armã temutã de autoritãþi, de vre- plicau de la distanþã în viaþa ce-
„frate”), Mircea Popescu (din 21 Cold Waves) anii în care vocea ei me ce venea din eter ºi putea pã- lor care îi ascultau ºi, prin el, au
aprilie 1965), Ierunca face referire ficaþie profundã, „acea nãpastã
de existenþã” ori „seism de noap- ºi cea a lui Virgil Ierunca, voci care trunde în fiecare casã. reuºit sã schimbe nu de puþine
la destinul sãu determinat de isto- rosteau adevãrul ºi tãiau minciu- „O poveste de urã” pe de altã ori cursul unor evenimente.
rie. Mai detaliat îl cunoaºtem din te” (Ibidem, p. 45).
Chiar dacã în jurnalul intitulat na ºi impostura cu puterea unui parte, pentru cã „vocea”, pe lân-
Jurnalul publicat fragmentar în bisturiu, deveniserã reperele mo- gã informaþie, dãdea speranþã ºi b) Cuvântul scris
presa exilului (ºi adunat într-un Trecut-au anii, tipãrit în þarã în
2000, nu a dat publicitãþii toate rale ale unui popor aflat sub ocu- exprima întreaga nemulþumire ori Este evident cã Virgil Ierunca
volum dupã 1990, sub titlul Tre- paþie comunistã. revoltã a românilor de acasã; ea (ca ºi Monica Lovinescu) este
cut-au anii), dar ºi din interviuri consemnãrile din perioada neîn-
chipuit de lungã a exilului, ceea Puterea cuvântului lor rostit în „purta prin sine însãºi semnele mai cunoscut publicului larg din
ori din relatãrile celor apropiaþi. eter s-a vãdit prin ecoul acestu- libertãþii de gândire” (Mircea A. România ca „voce” (datoritã pu-
Ca ºi atâþia alþi scriitori-prie- ce a hotãrât sã ne lase sã vedem
se constituie ca documente de ia, nu numai atunci, dar ºi pânã Diaconu, Hyperion, p. 16); voci- terii de rãspândire a undelor ra-
teni cãrora le-a conturat perso- acum. Îmbinarea celor douã axe le acestea „ne-au învãþat liberta- dio!) decât prin ceea ce a scris,
nalitatea ori le-a analizat opera, mare importanþã pentru cunoaº-
terea realitãþilor – deopotrivã is- temporale ar putea fi ºi una din- tea la fãrã frecvenþã de la Paris”, dar ºi datoritã precedãrii în timp
Virgil Ierunca a avut neºansa – tre conotaþiile mesajului filmului va mãrturisi ºi Adrian Alui Gheor- a emisiunilor radio faþã de cãrþile
ca om, ori poate ºansa – ca inte- torico-politice, de interes gene-
ral, cât ºi pe cele personale, strâns dedicat Radioului Europa libe- ghe, tot în revista ce le-a consa- scrise.2 Rãsfoind presa exilului,
lectual, sã trãiascã în „spaþiul de rã.(Cold Waves, Odeon Film, crat un numãr special (Hyperion, în care amândoi au fost prezenþe
rupturã ºi dor, de priviri mari” ori legate însã de aceste realitãþi. Un
aspect este privitor la sãrãcia în 2007, regia Alexandru Solomon) nr. 4/ 2003, p. 11). active, precum ºi volumele publi-
de „spaþiu privilegiat al existen- „O poveste de dragoste ºi urã”, Toate aceste considerente, cate dupã 1990 în þarã, cititorul
þei”, cum singur va defini exilul. care se zbãteau atât el, cât ºi toþi
cei rãmaºi. ªi totuºi, nu despre aºa o prezintã ºi realizatorii, ºi co- exprimate în timpul prezent, re- de astãzi îi va descoperi pe cei
Nãscut în 16 august 1920 (nu- mentatorii filmului deopotrivã. flectã în sintezã ceea ce de bunã doi nu numai ca luptãtori cu arma
mele real fiind Virgil Untaru), în existenþa dificilã vorbeau la întâl-
nirile lor intelectualii români, ci de- „Poveste de dragoste”, de seamã nu convenea autoritãþilor cuvântului scris, dar ºi ca talen-
oraºul Râmnicu Vâlcea oraº pe buna seamã, de vreme ce, aºa cum comuniste. Atacurile împotriva taþi scriitori.
care-l va evoca adesea mai târ- spre „rezistenþã, mai ales de re-
zistenþã” (Trecut-au anii, p. ºtia pe atunci – ºi ne spune acum clãdirii ºi împotriva fiecãruia din- În Europa, aºa cum citim în
ziu, considerându-l cel mai fru- – Nestor Rateº, „o þarã întreagã tre cei ce se exprimau la microfo- rememorãrile Monicãi Lovinescu,
mos din lume, va avea ºansa sã 19). Legat de aceasta, va fi per-
manent verbul a face: „Vreau stãtea agãþatã de niºte voci ce nul liber sunt bine cunoscute „majoritatea revistelor literare
studieze la liceul Lahovary ºi sã- veneau de departe”; sau un as- astãzi (ºi rememorate în filmul ci- apãreau la Paris din iniþiativa în-
l aibã profesor de limba francezã mereu – prosteºte – sã fac ceva,
sã facem ceva pentru aceastã cultãtor din þarã, scriitorul Lucian tat). „Singura armã de apãrare era deosebi a lui Virgil Ierunca, de la
pe Lucian (Luc) Bãdescu, cel care Vasiliu: „ascultam, riscant (osten- sã vorbesc. Trebuia sã le arãt cã Caete de dor ºi Limite, la Fiinþa
îi va deveni apoi prieten la Paris. Românie pe care o descopãr dupã
ce am pierdut-o.” tativ uneori) radio Europa liberã. nu mi-e fricã”, declara Monica Româneascã ºi Ethos” (v. Seco-
Studiile universitare la Bucureºti […] Ascultam voci. Dar ce gla- Lovinescu relatând o conferinþã lul 20, nr. 10-12/ 1997 ºi 1-3/ 1998,
îl vor cãlãuzi cãtre aprofundarea ªi ceea ce a fãcut a fost sã lupte
– cu arma cuvântului – împotriva suri, în încãperea noastrã sud- de presã a lui Paul Goma de la p. 173). Numele lui apare, aºa cum
limbii ºi literaturii franceze, va pu- esticã: Monica Lovinescu, Virgil care, la scurt timp dupã atacul ºtim astãzi ºi în publicaþiile edita-
blica în revistele timpului artico- comunismului, sã conºtientizeze
Occidentul asupra situaþiei din Ierunca… Eram la slujba de sea- asupra sa ºi cu toate ameninþãri- te de alþi scriitori ori jurnaliºti. În
le în acest domeniu, ceea îi va rã… Doamna Monica strãbãtea le, nu a lipsit, cum nu lipsea de la majoritatea articolelor, cuvântul
aduce în final o bursã din partea þarã, sã informeze cititorii ºi as-
cultãtorii din România asupra universul, desfiinþa frontierele nicio acþiune care ar fi putut sã sãu dezvãluie ºi acuzã. Chiar ºi
statului francez. Plecând la Paris …” (Hyperion. Caiete botoºãne- ajute într-un fel þara în care – de în articolele cu tematicã propriu-
ca bursier, hotãrârea de a rãmâne unor evenimente (politice ºi cul-
turale) interzise de autoritãþile de ne, nr. 4/2003, p. 25). De ce erau departe – era mereu „prezentã”. zis culturalã, autorul abordeazã
în capitala Franþei i-a fost impu- atât de mult ascultaþi? Pentru cã Ceea ce îi declara lui Daniel Cor- cultura tot prin prisma politicu-
sã de evenimentele istoriei. Foar- la Bucureºti. Nu o datã Monica
Lovinescu afirmase cã întreaga „vocile Monicãi Lovinescu ºi Vir- bu într-un interviu este simpto- lui. Astfel, ansamblul conþinutu-
te curând, înþelegând toatã tra- gil Ierunca aduceau raza de lumi- matic, printr-o extindere de sens lui revistelor editate în diferitele
gedia care se abãtuse asupra þã- lor activitate în exilul parizian era
dedicatã „rãscumpãrãrii tãcerii nã care dãdea speranþa unei li- ea accentuându-ºi crezul (ca ºi þãri unde se refugiaserã intelec-
rii sale, conºtient cã sovietizarea bertãþi”, o va spune ºi Gellu Do- pe cel al lui Ierunca) pentru care tualii români (ºi scoatem în evi-
însemna ºi încercarea de desfiin- care se întindea asupra þãrii”. ªi
dacã ambii, la plecarea la Paris, rian (Hyperion, p. 1) sau, cum ne ambii au luptat permanent: „Dom- denþã din nou pe cele redactate
þare a tot ceea ce constituia iden- traduce din nou unul dintre cole- nule, eu n-am fost plecatã din de Ierunca) demonstreazã impo-
titate româneascã, se va orienta îºi axau cu deosebire preocupa-
rea literarã pe cultura francezã, gii de la postul de radio, Nestor þarã. Eu am trãit cu dumneavoas- sibilitatea separãrii culturii de
cãtre promovarea culturii româ- Rateº: Monica Lovinescu ºi Ie- trã coºmarul timp de 40 de ani”. politic. Aceasta o subliniase ºi
ne1. „Convertirea la România”, depãrtarea, dar mai ales situaþia
din România cãzutã sub dictatu- runca „spuneau la microfon ceea (Corbu, Hyperion, p. 10). Amân- Monica Lovinescu, care ne spu-
aºa cum singur îºi mãrturiseºte ce ei (românii, n.n.) doar îndrãz- doi nu plecaserã din România ne – peste timp – cã „În prima
mutaþia de gând ºi faptã, are loc, ra comunistã le-au determinat o
acþiune concentratã de luptã prin neau sã gândeascã”. Dar ce în- decât fizic; inima ºi gândul le-au revistã de exil, Luceafãrul, ºi în
în exil, în grad absolut. În volu- semna „a spune”? Era mai ales rãmas acasã sau, cu alte cuvinte, primul cenaclu parizian, la o ca-
mul intitulat, cum altfel decât Ro- intermediul microfonului, ca ºi
prin publicaþiile româneºti de pe materializarea în cuvânt a adevã- cei doi au construit la Paris un fel fenea Corona, lângã Luvru, Mir-
mâneºte, scriind despre o repre- rului ºi demascarea atrocitãþilor, de Românie virtualã, legatã prin cea Eliade ne propunea drept
zentare graficã a þãrii aparþinând toatã suprafaþa globului. Aces-
tea au devenit astfel pentru ei a minciunii ºi a imposturii pentru multe fire de cea realã. Iar cu aju-
lui G.M. Cantacuzino, aceastã cã microfonul devenise o armã, o torul microfonului, cei doi se im- (Continuare în pag. 8)

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 3
configurarea ei în artã devine fap-
n DAN ANGHELESCU tul esenþial. Aºa cum probabil în-
þelesese ºi de la Heidegger (pe care

Virgil Ierunca ºi rostirea poeticã îl aminteºte în numeroase ocazii),


orice artã este în esenþa ei Poezie
(Dichtung). Ceea ce survine – pe
urmele unei asemenea înþelegeri
„..rostirea cuvântului luciditate necruþãtoare ºi tragicã, sului sãu, indiferent de genul sau – se configureazã în demonstraþie
constituie spusa ºi îl portretiza în acidele lui comen- subiectul abordat. ªi aceasta se ºi atunci când vorbeºte despre
cântecul fiinþei înseºi tarii pe unul dintre corifeii ves- vede cu atât mai mult atunci când Brâncuºi, cel care: „...smulge ma-
(...), poetul se aflã sub tici, notoriu admirator al stalinis- scrie chiar despre poezie. Despre teriei dreptul ei la absenþa de
puterea chemãrii mului, subliniind cã ideea de li- poezia altora. Evident, deþine ha- materie, creând ca dintru începu-
discrete ºi stãruitoare a bertate a devenit: „…pentru Sar- rul unor enunþuri nu doar memo- turi, începutul. Opera lui nu e o
fiinþei ºi este, ca atare, tre un teren minat de toate con- rabile, ci ºi somptuoase. Iar ceea operã de irealitate, ci de nouã
un salvator al fiinþei tradicþiile. Alãturi de rebelii de la ce apare în ordinea firescului la rânduialã a realului./…/ În timp
din faþa sustragerii Budapesta, dar ºi mai aproape ca el este consecvenþa cu care se ce ceilalþi rãmân în drama ºi
demonice a ascunderii.“ oricând de comuniºtii francezi pe situeazã mereu ºi gândeºte totul uneori epigrama subiectului,
care-i face depozitarii pãcii./…/ din interiorul acelei stãri specia- Brâncuºi primeºte cu intuiþie ºi în-
Martin Heidegger – …profesorul de umanitate care le a lumii care nu poate fi decât þelepciune, uvertura nouã, anun-
Parmenide este Sartre îºi desfãºoarã arsena- Poeticul. Fãrã îndoialã, a gândi þãtoare a obiectului.”
lul de umoare fetidã”. ºi a regândi lumea din perspec- Deasupra, ori dedesubtul ori-

D
incolo de toate cele Cât despre aºa-ziºii depozitari tiva misterioasã a acestui feno- cãror frontiere ale timpului sau ale
câte se ºtiu, de cele ce ai pãcii, Andrei Pleºu ne edifica men din care s-au nãscut ºi filo- limbajelor este poezia ºi este înþe-
s-au spus ºi cele care în Dilema Veche (nr. 626, 18/24 sofia, ºi ºtiinþele, ºi teologia, nu leasã ca un moment de conºtien-
se vor mai spune de aici încolo, febr. 2016), reproducând fragmen- poate fi diferit, nu poate intra în tizare a condiþiei fiinþãrii. Ceea
se pare cã cei mai mulþi dintre noi te semnificative din „poemul cu o specialã altitudine decãde- contradicþie cu modalitatea în ce, iatã – pânã ºi când este vorba
uitã, ori sunt incapabili sã distin- „Front rouge“, publicat de Louis rile imanenþei ºi laceraþiile unui care un poet autentic îºi articu- de sculpturã – se redescoperã,
gã în scrisul lui Virgil Ierunca toc- Aragon în 1931: „Cânt hegemo- Timp al inumanului. Pe asemenea leazã propriul discurs. De aceea mutatis mutandis, ca rostire (!?)
mai Poetul. În mod nedrept, exis- nia violentã a proletariatului asu- coordonate se înscrie caracteris- el este mereu apt sã-i admire ºi esenþialã, dat fiind cã în a ei natu-
tã aproape un fel de ostentaþie în pra burgheziei / Cu scopul nimi- tica fiinþãrilor lui literare, în esen- sã-i înþeleagã pe toþi cei asemeni rã-poeticã (dichterisch) despre
a nu se vorbi despre acesta din cirii ei. / Strãlucirea împuºcãturi- þã sublimãri exemplare unde ac- lui. Aºa se face cã înseºi poeme- care, iarãºi, vorbise Heidegger,
urmã, în a-l ignora, în a-l face cum- lor adaugã priveliºtii / O veselie centul precumpãnitor ºi totoda- le lui Virgil Ierunca pot fi gândite apare o paradoxalã (reflectând
va invizibil în percepþiile pretins încã necunoscutã. / Sînt execu- tã ca liant principal, apare Exi- adecvat ºi comentate (într-un par asupra materiei ºi formelor ca lim-
subtile ale unora care, nu demult, taþi ingineri ºi medici. / Moarte lul. „...Starea de exil, spune el, lui même) cu aproape aceleaºi baj specific) abandonare tocmai
aproape cã îi cerºeau sã scrie câ- celor care primejduiesc cuceririle chiar atunci când e permanen- sintagme pe care le întâlnim în a imanenþei ca esenþã a actului
teva rânduri ºi despre ei. La toate revoluþiei din octombrie, / Moar- tã, nu poate fi conceputã ºi su- formulãrile cu care se apropie de de transfigurare în operã.
acestea care, firesc, ne situeazã te celor care saboteazã planul cin- portatã decât dacã o trãieºti ca ceilalþi. Lumea închisã în adân- Cu o competenþã rarisimã pen-
pe terenurile mereu miºcãtoare, cinal“. Nu mai puþin elocvente pe un fragment.” Astfel, în sen- ca uitare a fiinþei (sintagma ce- tru un neprofesionist în domeniu,
mereu nesigure ale nedumeririlor, sunt scrierile lui Paul Éluard: „To- sibilã rezonanþã cu un ªtefan lebrã – Sein Vergessenheit – prin Virgil Ierunca vãdeºte subtile cu-
gãsim, în prefaþa jurnalului sãu un varãºi, / Doborîþi-i pe poliþai pînã Baciu sau Vintilã Horia, dar nu care Martin Heidegger pusese noaºteri ºi nu mai puþin miracu-
memorabil (aproape) adagiu: departe spre vest, unde dorm / numai, pentru rostirile lui Virgil sub semnul unei grave interoga- loase intuiþii în arta sunetelor, sin-
„singurul rãspuns pe mãsura copiii bogãtaºilor ºi tîrfele de lux. Ierunca, exilul devenea un obse- þii întreaga istorie a metafizicii), gura artã ale cãrei puritãþi se refu-
gustului de cenuºã este tãce- (…) Proletariatul sã radã de pe dant leitmotiv plasat sub eloc- singurãtatea severã cu sine, pe zã tuturor decãderilor contingen-
rea”. Nici mãcar despre pasiunea, faþa pãmîntului, cu furia sa, pala- venta ºi rezumativa sintagmã de care el o întrezãrea comentând, þei. Sedus de acel misterios faire
energia sau cultura absolut co- tul Élysée (…) / Într-o bunã zi va Poezie a Exilului. de pildã, poemele unui Marcel pensable des choses qui ne sont
pleºitoare cu care reuºea sã-ºi arunca în aer Arcul de Triumf (…) Ceea ce pentru contemporani, Gafton, (lãcaºul poetului ca ºi pas pensable, care este un pro-
aproprieze o mare diversitate de Trageþi asupra urºilor savanþi ai astãzi, nu mai înseamnã aproape al poemului ne-fiind posibile priu unic al muzicii, comentariile
domenii nu se vorbeºte aproape social-democraþiei / Trageþi, zic, nimic. În percepþia lor culturalã altundeva decât în fiinþã) apar- lui privitoare la componistica vea-
deloc. S-ar putea spune cã excep- sub conducerea partidului comu- (cât de culturalã?) Virgil Ierunca þin în egalã mãsurã propriilor sale cului XX sunt absolut uluitoare
þionalele lui înzestrãri intelectua- nist / (…) ªi nu eu voi fi cel care rãmâne (alãturi de Vintilã Horia, determinaþii interioare. Dupã cum prin profunzimea aserþiunilor:
le, consecvenþa ºi modul prin care vã cere sã trageþi / Ci Lenin.. “ Constantin Amãriuþei, Horia Sta- ºi apocalipsa râncedã, revãrsa- „...întoarcerea spre folclor a lui
s-a ilustrat în slujirea unor cauze Rememorându-ºi moment de matu, George Uscãtescu ºi ceilalþi rea rãului peste peisaje ºi sufle- Bartok apare ca o rupturã faþã
dintre cele mai dificile (mai ales în moment exilul ºi derapajele vea- mari scriitori care au eºafodat un te, atentatul împotriva geome- de prestigiile tradiþionale
condiþia dominatã de adversitãþi cului pe care l-a traversat, în scri- valoros tezaur literar românesc în triilor neprihãnite se hrãneau ºi (Schönberg începuse sã zguduie
a exilului) au pus, cumva, într-un sul lui Virgil Ierunca devine ine- afara hotarelor României) unul din proiecþiile propriilor sale vi- tonalitatea, iar Webern îl ajun-
plan secund imaginea unui mare rentã alura polemicã, precum ºi o dintre importanþii (încã) necunos- ziuni: „…Dimineaþa n-am vãzut- gea din urmã pentru a-l între-
rafinat ºi împãtimit al cuvântului. aglutinare a tuturor atributelor cuþi ai literaturii române. Pare, de o decât în miezul nopþii/ A fost ce)/.../ Muzica occidentalã, la
Aºa se face cã, în vizibilitatea ce- revoltei prin intermediul cãrora altfel, simptomul specific timpului neagrã ca ochii, albã ca amin- origini, prezenta acelaºi haos ºi
lor de azi, imaginea criticului lite- e privilegiatã o veritabilã eticã a actual definit de istoricul Tony tirile/ Lãsate afarã ostateci aceeaºi libertate pe care o cautã
rar, a polemistului redutabil – ale neuitãrii. Ea îl situeazã sub ori- Judt ca epocã a uitãrii, epocã aspri/…/ ªi-am început sã tãcem Bartok în folclor./.../ Existã la
cãrui corozive foiletoane fãceau zontul tragic al sfâºierilor unei dominatã de „insistenþa perver- ca o inimã într-o memorie…” Bartok în procesul acesta de a-
cândva deliciul ascultãtorilor la conºtiinþe care „se chinuie între sã a contemporanilor /.../ de a Dimensiunea însingurãrilor tragi- ºi asuma originarul un fel de in-
Europa Liberã – este tot mai es- neliniºte ºi dezastre existenþia- încerca din rãsputeri mai degra- ce devine evidentã: „…N-am ce tenþionalitate vãditã ºi perma-
tompatã. Cele câteva, în fond prea le”. Dar, în acelaºi timp, cu echi- bã sã uite decât sã-ºi aminteas- sã vã dau/ Taina mea e vãduvã nentã./.../ Universul sãu ocoleº-
puþine, cãrþi apãrute dupã anii ’90, libratul sãu spirit scriitoricesc, cã.” În ceea ce-l priveºte pe Ie- ca o idee/…/ Sãrbãtori negre þin te patosul irealitãþii unui
nu reuºesc sã punã în luminã per- Ierunca acorda o deosebitã aten- runca, publicul de azi ignorã fap- lanþ lanþul luminii/ Mãsura pus- Schönberg instalat în serie. Uni-
sonalitatea realã a celui care, prin- þie ºi puþinelor poziþionãri ce rã- tul cã el a mai fost ºi altceva decât tiului în ultima bãtaie de inimã/ versul sãu e concret ºi fecund,
tre primii, alãturi de Mircea Elia- mãseserã credincioase adevãru- vocea (a adevãrului ºi speranþei) Se mirã cuvântul/ Asta este.” recunoaºte întruparea, suportã
de, reuºea sã mobilizeze ºi sã ori- lui: „În Etudes – nota el – Pãrin- care, înainte de ’89 era aºteptatã Vom observa, fãrã dificultate: neliniºtea, dar mai ales revendi-
enteze configurarea întregului fe- tele Gaston Fessard vine sã de- ºi ascultatã la Radio Europa Li- poezia devine convertire într-o cã interogaþia./.../ Bartok e ve-
nomen literar al exilului într-o am- mistifice – dupã Raymond Aron berã. Autorul Poemelor de exil e aventurã spiritualã; ea tinde cin cu Brâncuºi. Schönberg e un
plã istorie dedicatã supravieþui- din Le Grande Schisme – impos- în continuare abandonat în uita- mereu sã ajungã undeva (sensul geometru disponibil, un Mondri-
rii spirituale a României care, tura creºtin-progresistã ºi mai re, deºi sunt numeroase raþiunile cuvântului aventurã, ad-veni- an ºi mai sonor...”
supusã dominaþiei totalitare a ales procesul substituirii, în con- potrivit cãrora lucrurile ar trebui rea, ascunde o asemenea cono- Este, credem, deja evident:
bolºevismului stalinist, pãrea ºtiinþa ispititului, a eschatologiei sã arate altfel. Nefiresc e ºi aspec- taþie; dar ºi pe aceea a unei deve- scrierile lui Virgil Ierunca, indife-
destinatã unei iminente ºi totale creºtine prin cea comunistã. Mai tul cã unii comentatori (cu preten- niri; cãci, evident, ajungerea este rent de domeniul în care se in-
distrugeri la nivelul rãdãcinilor ei mult – aratã pãrintele Fessard – þii) nu s-au sfiit sã considere cã atât împlinire, cât ºi schimbare staleazã, induc o zãbovire a gân-
identitare. Dintr-o asemenea per- în chiar momentul viu al acestei Virgil Ierunca a lãsat în urmã prea cãtre o altã naturã; ºi poate un dului în acea stãruinþã lucidã
spectivã, deloc inocenta noastrã substituiri, ispititul îºi închipuie puþinã literaturã (!). Mai sunt ºi pas cãtre desãvârºire? Se poate pentru neobiºnuitul adevãruri-
actualitate abandoneazã în uitare cã e mai bun creºtin decât seme- alþii care, nu lipseºte mult sã afir- spune, pornind de aici, Virgil Ie- lor ce survin prin operã, dat fi-
ºi ipostaza de ctitor al unora din- nii lui. Aceastã viclenie a Necu- me cã el n-a fãcut deloc literatu- runca Poetul, dar nu mai puþin ºi ind cã, potrivit lui Hans-Georg
tre cele mai prestigioase reviste ratului este perfect descrisã rã!... ªi iatã, în mod prea puþin ex- comentatorul se regãsesc printre Gadamer, frumuseþea (care ar pu-
ale exilului românesc. Turn de dupã Fessard, de Sfântul Ignatiu plicabil, scriitorul rãmâne încon- cei care, discret, cu o anume tea, încã, sã mai salveze lumea!)
veghe, scrutând zarea deloc pro- de Loyola în Regulile Discernã- jurat de o aceeaºi stranie tãcere smerenie, totuºi trãiesc total, în este unul din felurile în care fi-
miþãtoare a sferelor de indigen- mântului Spiritelor.” ce îi acoperã ºi pe alþi asemenea polifoniile ºi complexitatea, nu o inþeazã adevãrul. Ceea ce ar pu-
þã a politicului în sfera culturii Pentru un observator atent (ºi, lui, apreciaþi la superlativ, însã pe datã agonicã, a stãrilor difuze ale tea sã reaminteascã acel profund
ºi nu numai, revuistica literarã desigur, înzestrat cu o minimã alte meleaguri. Reeditãrile se lasã, poeziei. E adevãrul ce se verificã adagiu datorat lui Paul Valéry:
iniþiatã de Virgil Ierunca analiza sensibilitate) în subteraneitatea încã ºi ele, de mai mult timp, aº- în tot ce a scris, fie în poem, fie în „...Omul este absurd prin ceea
miºcarea ideilor în evoluþiile exprimãrilor tuturor acestor de- teptate. Însã, cu siguranþã, cei ce rostirile lui despre artã. Iatã ilus- ce cautã, dar este sublim prin
prezentului de atunci ºi manifes- plieri de personalitate, în mod ºi-ar îngãdui iscusita zãbavã a trãrile acestei afirmaþii în cele ce ceea ce gãseºte.”
ta o preocupare constantã faþã constant se face simþitã prezenþa lecturii unora dintre paginile scri- spune privitor la pictura lui Vic- Virgil Ierunca, tânãrul, cel care
de vieþuirea, întâmplãrile ºi de- Poetului. O recunoaºtem dupã se de el vor descoperi un scriitor tor Brauner: „vede, de la înce- la începuturi îºi orientase cãuta-
zastrele din lumea celor de aca- mereu mãreaþa, dezesperanta ºi autentic care, în – ºi pentru – tim- put, invizibilul“ ºi „neliniºtitoa- rea de sine cãtre opþiunile de stân-
sã. O astfel de veghe pare a fi fost imprudenta nebunie-înþelepciu- pul ce i s-a dat, convinge cã nu a rele lui prevestiri”. ga, la maturitate, paradoxal, îºi va
una dintre stãrile definitorii ale exi- ne de a participa la real, de a-ºi fãcut decât literaturã! Ca gânditor, Ierunca înþelege afla o exemplarã împlinire sub
latului. O dovedeºte în jurnalul asuma tot ceea ce existã ºi tot Aºa se face cã Poezia este lumea ºi ansamblul-fiinþei-întru- semnul marilor valori ale artei ºi
sãu unde, cu spiritul marcat de o ceea ce nu mai existã, înfruntând vizibil prezentã în întregimea scri- lume, din perspectivele în care ale unui umanism fãrã frontiere.

4 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
F
aptul cã anumite feno- lui Subiect ºi predicat, o altã di-
mene ale unei societãþi n LIBUŠE VALENTOVÁ / Praga hotomie ºi distincþie: „Paginile
pot fi observate mai clar acestea încearcã în primul rînd sã
din afara comunitãþii respective umileascã uitarea. Poate cã ra-
decât din interiorul ei nu trebuie
sã ne surprindã. Cel care priveº-
te din exterior poate întrezãri mai
Privirea lui Virgil Ierunca reori la noi memoria (subl. ns.
L.V.) a fost mai urgisitã ca acum
în inconºtientul colectiv. Uitãm,
uºor ansamblul, având totodatã articolele, criticile ºi polemicile deci existãm!“ Tot acolo gãsim
o privire mai detaºatã, lipsitã de sale, ne dãm în curând seama cã poate ºi cea mai laconicã expri-
simpatii sau animozitãþi pur sub- unele cuvinte – libertate, ade- mare a atitudinii pe care Virgil Ie-
iective, deci mai obiectivã. Bine- vãr, demnitate, memorie – au în runca o solicita de la artiºti, filo-
înþeles, nu e vorba de o regulã aceste texte o frecvenþã bãtãtoa- zofi ºi literaþi: aceea de a înfrunta
general valabilã, dar cunoaºtem re la ochi, devenind ceea ce s-ar cenzura totalitarã, „spre a apãra
cu toþii multe cazuri de acest fel numi, dupã metoda statisticã a lui demnitatea gândirii (subl. ns. L.V.)
din domeniul istoriei, culturii ºi Pierre Guiraud, mots-clés, adicã ºi a menþine rigoarea valorilor
literaturii. Sã dau mãcar câteva cuvinte-cheie, caracteristice pen- (subl. ns. L.V.).”
exemple din literatura cehã: cea tru opera autorului respectiv. Dupã ce am conturat, bineîn-
mai bunã lucrare despre poetica Doar cã la Virgil Ierunca nu e vorba þeles cã foarte sumar, principale-
prozelor lui Bohumil Hrabal a pu- numai de cuvinte, adicã de sim- le repere ale sistemului de valori
blicat-o Susanna Roth, boemistã ple unitãþi lexicale, ci, înainte de morale al lui Virgil Ierunca, demer-
din Elveþia; o monografie exce- toate, de anumite valori morale sul nostru prevede o a doua fazã,
lentã dedicatã operei cehe a lui necesare nu numai pentru orice ºi anume o descriere (la fel de
Milan Kundera se datoreazã cer- om ºi cetãþean, dar ºi pentru ori- sumarã, din cauza lipsei de spa-
cetãtoarei Eva Le Grand din Qué- ce creator. El însuºi a trãit o viaþã þiu) a felului în care acest sistem
bec; o privire nouã, proaspãtã întreagã sub semnul acestor în- intrã în analizele estetice ale criti-
asupra literaturii cehe moderne, demnuri etice, strãduindu-se sã cului. În aceastã ordine de idei,
începând cu romanticul K. H. le respecte atât cât este cu putin- trebuie sã subliniem cã, în viziu-
Mácha, ne-o oferã studiile engle- þã pentru o fiinþã omeneascã, nea lui Ierunca, eticul ºi esteti-
zului Robert Pynsent º.a.m.d. reuºind sã construiascã prin emi- cul se întrepãtrud ºi nu se pot
O categorie aparte printre siuni la Europa Liberã ºi prin tot separa unul de altul. În legãturã
aceste „priviri din afarã” o repre- ce scria, dupã cum spune H.-R. cu regimul lui Gheorgiu-Dej sau
zintã exilaþii: cei care se aflaserã Patapievici, „o instituþie fãrã zi- cu „Epoca de Aur” a lui N. Ceau-
cândva înãuntrul unei culturi, fi- duri, fãrã statute, fãrã legislaþie ºescu am auzit de o mie de ori
ind o parte integrantã a ei, dar ºi nu cu ajutorul autoritãþilor, ci vorbindu-se despre „rezistenþa
care, din cauza unor circumstan- împotriva acestora (...). Aceastã prin culturã” a anumitor cercuri
þe politice neprielnice, au fost instituþie era instituþia moralã, artistice din þarã. Dacã cumva, în
obligaþi sã-ºi pãrãseascã þara; în într-un timp al ticãloºiei... (...) o unele cazuri, ar fi fost vorba nu-
cazul Cehoslovaciei, cel mai mult instanþã moralã invizibilã, fragi- mai de un joc estetic gratuit, aces-
dupã evenimentele din 1948 ºi, lã, dar sigurã.“ ta n-ar fi avut nicio valoare, sub
respectiv, 1968. În acest caz, rã- Cu modestia sa proverbialã, el privirea severã a lui Virgil Ierun-
mâne de studiat felul cum au pri- vedea rolul sãu în „calitatea de ca, care prefera clar ºi hotãrât ati-
vit ei mai departe cultura ºi litera- martor“, cum reiese din prefaþa tudinea denumitã de el „rezisten-
tura „de acasã”, care au fost fe- ediþiei bucureºtene a volumului þã politicã prin culturã”, mani-
nomenele pe care le criticau sau Româneºte, apãrut pentru prima festatã, dupã el, atât la scriitorii
de-a dreptul refuzau, care au fost datã în 1964, la o editurã de exil din exil, precum Mircea Eliade,
valorile pe care le recunoºteau, V. Ierunca Foto: Libuše Valentová, mai 1994 din Paris: „Un martor, ca autorul cât ºi la unii scriitori din þarã:
promovându-le ºi în publicaþiile acestor pagini «împricinate», nu „Mircea Eliade a gãsit stilul de
ºi editurile din exil, cum ar fi re- sã mai adaug o explicaþie, de or- românã dupã schimbãrile politi- putea sã tacã: pentru cã, în fond, rezistenþã politicã prin culturã.
vista Svìdectví (Mãrturie) a lui din biografic de data aceasta, de ce din 1989; relaþiile dintre cultu- cartea de faþã nu are altã preten- Asta nu înseamnã nicidecum es-
Pavel Tigrid, din Paris, sau edi- ce, dintre toate „privirile” posibi- ra româneascã ºi cea europeanã. þie decît de a fi o mãrturie. Ea este chivare. Cînd barbaria se insta-
tura Sixty Eight Publishers a lui le asupra literaturii române, am Ulterior, caseta audio ºi textul datatã subiectiv ºi, poate cã într- leazã ca o dialecticã, apãrarea
Josef Škvorecký, din Toronto. optat tocmai pentru cea a lui Vir- transcris al convorbirii mi-au fost o zi, cînd adevãrul (subl. ns. L.V.) culturii e o primã urgenþã. (...)
Din istoria exilului românesc gil Ierunca. Nu tãgãduiesc cã de mare folos la universitate pen- îºi va gãsi o rostire seninã, ne- Rezistenþa prin culturã, propovã-
de dupã cel de-al doilea rãzboi, o admiraþia mea faþã de acest mare tru cursul meu de literaturã ro- dumeririle vor deveni întrebare.“ duitã în exil de Mircea Eliade, a
figurã semnificativã în ceea ce Domn al exilului românesc se da- mânã contemporanã. Datoritã În aceeaºi prefaþã se face o dis- emigrat, la rîndul ei, ca un ecou
priveºte urmãrirea ºi judecarea toreazã ºi privilegiului de a-l fi consultaþiilor oferite generos de tincþie netã între capacitãþi inte- solar, ca o graþie nebãnuitã, în
destinelor culturii ºi literaturii ro- cunoscut personal ºi de a fi în- dl. Ierunca, am început sã mã ori- lectuale ºi demnitate: „...poate cã chiar hotarele þãrii.” Datoritã
mâne mi se pare a fi cea a lui Vir- treþinut cu el o relaþie bazatã pe entez mai bine în valorile literatu- mulþi vor gãsi prea severe unele atenþiei ºi competenþei cu care
gil Ierunca, critic, publicist ºi respect ºi prietenie, timp de rii române din exil ºi din þarã, într- aprecieri privind pe câþiva dintre radiografia peisajul literar din
eseist, nãscut în 1920, în comuna aproape cincisprezece ani. Prima o perioadã tulbure, marcatã de scriitorii noºtri, astãzi clasici. (...) þarã, criticul din Paris desluºea în
Lãdeºti (Vâlcea), plecat în Franþa noastrã întâlnire, aranjatã de cã- atâtea schimbãri ºi seisme (de la ...nu de idei duceau lipsã scriito- el adevãrate valori, opere de înalt
în decembrie 1946 ºi decedat în tre profesorul Alexandru Nicules- el am aflat, de exemplu, despre rii ºi cãrturarii noºtri care au ales nivel estetic, dar ºi de o fermã þi-
2006 la Paris. Aici a desfãºurat cu, pe care îl cunoºteam încã din existenþa eseistului H.-R. Pata- colaborarea fãrã nuanþe cu inchi- nutã moralã: „Regimul totalitar de
timp de aproape ºase decenii o Bucureºti, a avut loc în septem- pievici sau despre Jurnalul feri- zitorii culturii ºi spiritualitãþii ro- la Bucureºti nu ºi-a putut impu-
bogatã ºi rodnicã activitate la brie 1989, la Café Cluny din Quar- cirii al lui N. Steinhardt). De mul- mâneºti, ci de o minimã demnita- ne ideologia lui subdezvoltatã, în
Radiodifuziunea Francezã ºi la tier Latin, cafeneaua preferatã a te ori le-am repetat d-nei Lovines- te (subl. ns. L.V.). În plus, aser- ciuda celor patruzeci de ani de
Europa Liberã (devenind pentru d-lui Ierunca. La început, amân- cu ºi d-lui Ierunca invitaþia de a vindu-ºi conºtiinþa, ei au ales dictaturã. Împotriva ucazurilor lui
români, la fel ca ºi soþia sa, Mo- doi am fost oarecum stingheriþi: veni în capitala Cehiei. Din pãca- Academia, în aceeaºi vreme în succesive existã azi o realitate
nica Lovinescu, „o voce” egalã domnul acela elegant era pentru te, n-a fost sã fie. Dacã Praga s- care mulþi dintre colegii lor prefe- culturalã româneascã care s-a
cu o autoritate culturalã), la Cen- mine un nume important de la ar fi aflat direct pe traseul Paris– raserã Temniþa.“ nãscut prin strategie ºi destin ºi
trul Naþional de Cercetare ªtiinþi- Europa Liberã, iar eu eram o tâ- Bucureºti, atunci poate aº fi reu- O altã valoare eticã mereu pre- ea nu poate fi negatã de nici un
ficã, la o serie de reviste din exil nãrã asistentã universitarã veni- ºit sã-i conving pe amândoi sã zentã la Virgil Ierunca este patrio- exilat lucid. Aceastã culturã e un
precum Luceafãrul, Caiete de tã din Cehoslovacia socialistã. facã un popas în oraºul despre tismul sãu, o legãturã strânsã, stat în stat, o sfidare neaºtepta-
Dor, România muncitoare, Li- Dupã câteva minute însã, am fost care criticul român spunea: „În intimã, permanentã cu destinele tã, un paradox, un miracol ce ne
mite, Ethos, a îngrijit ediþii ale atât de prinºi în discuþie, ca ºi cum ceea ce priveºte lipsa de legãtu- poporului ºi þãrii, doar cã, din impiedicã sã ne pierdem speran-
unor scriitori din exil ºi a redactat ne-am fi cunoscut dintotdeauna. rã a culturii româneºti ºi a inte- pudoare, el evitã acest termen, þa în «celula» româneascã.” Prin
articole despre cultura românes- Mãrturisesc cã ascultam mai mult lectualitãþii ei actuale cu scriitorii atât de devalorizat prin limba de aceastã opinie, Virgil Ierunca, un
cã pentru enciclopedii din Fran- decât vorbeam, încercând sã aflu din celelalte þãri foste comunis- lemn folositã de ideologii din exilat extrem de lucid, se deose-
þa ºi Germania. Scrierile lui în lim- cât mai mult de la acel excelent te, mã gândesc întâi la Praga, fi- România „popularã“ ºi „socialis- bea de numeroºii sãi confraþi
ba românã au putut vedea lumi- cunoscãtor al culturii ºi literatu- indcã, spre deosebire de celelal- tã“. De aceea îl înlocuieºte de cele care pretindeau cã literatura cea
na tiparului în România abia dupã rii române. Dupã 1990, datoritã te capitale, acolo nu existã totuºi mai multe ori fie prin adjectivul adevãratã se naºte numai în exil,
revoluþia din decembrie 1989: proiectului interuniversitar „Tem- zvârcoliri politice care în alte pãrti român/ românesc, fie prin adver- neacordând practic nicio atenþie
Fenomenul Piteºti (Humanitas pus“, am putut ajunge mai des în înceþoºeazã oarecum relaþiile în bul româneºte. Citez din aceeaºi metamorfozelor mai mult sau mai
1990), Româneºte (Humanitas capitala Franþei. A fost o mare cetate. În Praga, faimoasa luminã prefaþã: „De unde ºi titlul ei Ro- puþin vizibile prin care trecea li-
1991), Subiect ºi predicat (Hu- bucurie ºi o mare onoare pentru a acestui oraº e astãzi în deplinã- mâneºte. Pînã mai ieri, ºi poate teratura din þarã.
manitas 1993), Dimpotrivã. Po- mine faptul cã doamna Monica tatea ei. (...) Sigur este cã în frun- chiar ºi în zilele noastre, un ase- Privirea lui Ierunca este capa-
lemici (Humanitas 1994). Din Lovinescu ºi domnul Virgil Ierun- tea þãrii dv. se aflã totuºi un scri- menea titlu ar fi sunat sforãitor, bilã sã distingã clar între diferite
penultima carte m-am inspirat ca mã invitau atunci în casa lor itor, un intelectual“. ridicol. În acea epocã, nu. Dim- categorii de intelectuali contem-
pentru titlul modestei mele încer- de pe strada François Pinton, lân- Înainte de a reveni la tema „pri- potrivã: cînd þara suferea nu nu- porani, fie ei scriitori, artiºti, filo-
cãri de a-l prezenta pe Virgil Ie- gã parcul Buttes Chaumont. virii“, încã o amintire, foarte vie mai un proces de desfiinþare, da- zofi º.a.m.d. Cel mai jos se aflã
runca în calitate de comentator Odatã, în 1994, am îndrãznit sã-i ºi cred cã exactã. În septembrie toritã unei ideologii totalitare, ci categoria pe care a denumit-o, cu
credincios, competent ºi obiec- cer d-lui Ierunca permisiunea sã 1989, la Café Cluny, dl. Ierunca ºi unul de rusificare implacabilã, o ironie atât de caracteristicã
tiv, al literaturii române: a treia înregistrez pe casetã convorbirea mi-a mãrturisit: „Doamnã, sunt a pune accentul (grav) pe valori- pentru el, suflete moarte. Printre
parte a cãrþii, dedicatã poeþilor ºi noastrã pe teme precum: literatu- recunoscãtor comuniºtilor cã m- le româneºti (subl. ns. L.V.) însem- ele apar, de pildã, un Mihail Ra-
eseiºtilor contemporani, se inti- ra oficialã faþã de cea de samiz- au obligat sã plec din þarã fiind- na, de fapt, o sfidare a vremilor.“ lea (care „supune aprecierii Bi-
tuleazã Priviri. dat ºi cea de sertar; numele ºi cã, în consecinþã, pot sã trãiesc În legãturã cu istoria recentã a - roului Politic al C.C. al P.M.R.
Ajunsã aici, mã simt obligatã cãrþile noi, apãrute în literatura în libertate ºi în adevãr.” Citind patriei, apare, în prefaþa volumu- (Continuare în pag. 14)

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 5
n CAMELIA ZÃBAVÃ

ironia ºi pamfletul – arme ale cuvântului


în scrierile lui Virgil Ierunca
P
aralel cu studiile univer- judece. ªi l-a luat pur ºi simplu. ne negrului alb, din amãgire, cal- de tiranie ºi cocteil? Sã depindem ziuni pe care îl constituie revolu-
sitare, tânãrul Virgil Ie- Avea statura s-o facã”. (v. http:/ cul, istovire mintalã ºi nu arareori, întru atâta de voiajurile de plãce- þia bolºevicã. Niciodatã, desigur,
runca, cel ce avea sã /www.revista22.ro/in-memoriam- cinism”. (Româneºte, Humanitas, re ale unui neo-þar mai vulgar ironiile istoriei n-au fost mai de-
devinã una dintre cele mai puter- virgil-ierunca-3109.html 1991, p. 68) decât umbra lui rotundã, grasã? sãvârºite, niciodatã rãspãrul dia-
nice voci care au condamnat co- Într-adevãr, parcurgând pagi- Dacã la început textul se clã- Sã nu putem trece dincolo de mi- lectic mai tragi-comic....Comunis-
munismul ºi atrocitãþile sale, a nile scrise de Ierunca, cititorul deºte pe elemente antitetice: Oc- tologiile obosite ale unui Apus mul a devenit, dupã o rãtãcire de
desfãºurat o bogatã activitate zia- rãmâne impresionat de mãiestria cident – Est, dincoace – dincolo, speriat în ceasul al unsprezece- patruzeci de ani într-un pustiu
risticã. Dupã rãzboi, el colaborea- frazelor, datã, în egalã mãsurã, de apoi construcþia ajunge la ironie lea?” (Ibidem) fals revoluþionar, o adevãratã or-
zã la diferite reviste literare ºi, limbajul metaforic folosit frecvent (obþinutã prin tautologie): „mun- Atunci când vorbeºte despre todoxie a degradãrii omeneºti”.
împreunã cu Ion Caraion, editea- ºi de alãturarea neaºteptatã a ter- citorii dintr-o republicã muncito- curajul lui Milovan Djilas de a Pe moºtenitorii lui Stalin Ierunca
zã Agora, revistã de culturã in- menilor, dar ºi de folosirea, cu reascã”, „poporul dintr-o demo- scrie ºi publica volumul care era îi caracterizeazã ca fiind „niºte
ternaþionalã, care este însã supri- intenþie, a cuvintelor vechi, nea- craþie popularã”, pe parcurs iro- de fapt „un rechizitoriu definitiv cetãþeni turmentaþi în cãutare de
matã de cenzura comunistã, chiar oºe, aduse parcã din lada de zes- nia devine deosebit de acidã, un al comunismului, dintr-o închi- echilibru. Lucru greu de cucerit,
dupã primul numãr. Pãrãseºte þara tre a limbii române, dupã cum atac direct transformându-se în soare comunistã” (p. 74), ironia pentru cã exact în clipa aceasta
în 1947, când primeºte o bursã observa Mihaela Albu în artico- sarcasm: „Împotriva tuturor aces- lui Ierunca împleteºte amãrãciu- imperiul se clatinã”. (p. 76)
din partea guvernului francez. lul citat. Prin îmbinarea unor ter- tor molii active care opun situa- nea cu virulenþa: „Gestul lui e cu Stilul în care este scris un
În exil, Cuvântul este arma cu meni din registre lexicale diferite, þiei de a suferi tragic în istorie o atât mai extraordinar cu cât el re- pamflet diferã de la un autor la
care Virgil Ierunca luptã neobo- scriitorul creeazã adevãrate ino- mentalitate turisticã de dus-întors înnoieºte o tradiþie – pãrãsitã de altul, dupã cum diferã ºi mijloa-
sit împotriva totalitarismului co- vaþii lingvistice: „mijloacele teh- inefabil, împotriva tuturor acelor scribii delicaþi ai veacului – care cele prin care se realizeazã ata-
munist, demascând minciuna ºi nico-robiei moderne”; „rãscoalã care se joacã cu focul libertãþii ºi vrea ca scriitorul sã plãteascã cele cul, scriitorii mizând pe o liberta-
impostura, condamnând în ace- de-a curmeziºul istoriei”, „neo- fac din ea pretexte subþiri, împo- scrise cu pielea ºi conºtiinþa lui. te mult mai mare decât în alte ge-
laºi timp atitudinea de compro- þar”, „neo-ciocoime satelitã” etc. triva îmbuibaþilor istoriei care nu Între piele ºi conºtiinþã se îngrã- nuri, folosind orice procedee sti-
mis acceptatã de unii intelectuali Dintre scrierile semnate de Vir- cred celor flãmânzi de destin, mãdise, într-adevãr, prea multã listice pentru a-ºi atinge scopul
rãmaºi în þarã ºi respectând con- gil Ierunca, volumul Româneºte împotriva tuturor acestora ºi mul- esteticã. Puºcãriaºul de la rãsãrit propus.
ºtiinþa înaltã a celor care au ales (Humanitas, 1991) îl considerãm tor altora, muncitorii de la Poz- pune ordine în câteva lucruri sim- În capitolul Dimpotrivã, Vir-
„tãcerea”. cel mai elocvent pentru a eviden- nan s-au ridicat sã-ºi spunã cu- ple, pe care cei mai mulþi dintre gil Ierunca atacã cu indignare
„Polemist cu verb acid ºi intran- þia modalitatea prin care autorul vântul”. (Ibidem, p. 69) contemporanii lui le uitaserã aservirea, „turcirea” unei pãrþi a
sigenþã totalã”, cum l-a perceput a utilizat ironia ºi pamfletul. Alte exemple de ironie: „ªi mi- dintr-un fel de amnezie ajustatã” intelectualitãþii româneºti în tim-
Mihaela Albu, Ierunca a fost în Exemplificãm, în continuare, tologia comunistã a decedat într- (Ibid.). În timp ce progresiºtii „se pul comunismului. Însuºi titlul
acelaºi timp „un atent ºi fin ana- observaþiile notate prin câteva ci- adevãr la Budapesta. ...Când Ar- poticnesc în nuanþele luptelor de capitolului este deosebit de su-
list al epocii” (v. art. „Forþa ºi arta tate extrase din capitolul Geogra- mata roºie a obosit de atâta sân- clasã, Djilas denunþã întregii lumi gestiv, de aceea poate cã nu mai
cuvântului”, în vol. Întoarcerea fie, un capitol în care ironia îmbra- ge vãrsat, când n-a mai rãmas pia- «noua clasã» a comuniºtilor, cla- mirã atacul direct ºi atitudinea
în Ithaca. Cultura românã în exil cã diverse nuanþe, de la cea vio- trã pe piatrã în aceastã cetate a sã care vârã în istorie impostura necruþãtoare ale scriitorului. Ca-
ºi în afara graniþelor, Ed. Univer- lentã, insultãtoare la cea amarã. sacrificiului care a fost Budapes- ca dogmã, corupþia ca metodã, pitolul cuprinde o serie de scrieri
sitaria, Craiova, 2010) „În vreme ce în Occident pro- ta, când, în sfârºit, Moscova „a cãpãtuiala ca eticã. Pentru aceas- care, la rândul lor, poartã titluri
„Ceea ce caracterizeazã scrisul feþii obosiþi predicau în pustiul restabilit ordinea”, atunci poate, tã «nouã clasã» care s-a instalat emblematice: Tot românul plân-
lui Virgil Ierunca – afirma G. Lii- conºtiinþelor lor iremediabilul dia- tocmai atunci a decedat ºi mitolo- în istorie – sub ochii împãienje- su-mi-s-a..., Dacã putem vorbi...,
ceanu – nu este faptul cã poartã logului cu tiraniile populare din gia comunistã”. (Ibid., pp. 70-71) niþi de somn ai unei imbecilitãþi Suflete moarte ºi suflete capti-
în el vehemenþa unei cauze înal- Est, în vreme ce sociologii de ca- În continuare, ironia devine ecumenice – cu un ritual univer- ve..., Un optimist: Rãspuns lui G.
te. La prima vedere stilul este al binet întocmeau statistici pateti- virulentã ºi ajunge la sarcasm: sal ºi cu pretenþii universaliste, Cãlinescu, Tudor Arghezi, gâdi-
unui polemist ºi pamfletar care ce despre fericirea muncitorilor „Pentru toatã aceastã confuzie Milovan Djilas n-are nici o milã lici de Curte Veche, Schimbarea
opereazã în registrul grav. ªi to- de pe aceleaºi tãrâmuri blestema- care s-a putut face în acelaºi oc- ºi nici o nuanþã. El o condamnã la faþã a lui Tudor Vianu, Mihai
tuºi se întâmplã ceva mai mult te de istorie, în vreme ce învãþã- tombrie între ºampanie, icre ne- cu luciditatea ºi violenþa aceluia Beniuc la avangarda poliþiei,
aici. Îmi vine sã spun cã Ierunca torii ºi fariseii de dincoace spe- gre ºi sacrificiu, pentru toþi cei care, trãindu-i mitologia, o elimi- Geo Bogza sau despre conºtiin-
a pus la punct o tehnicã de „a culau asupra paradisului de din- care au ales ºampania ºi nu pre- nã înspãimântat cã a putut-o þa decorativã, Exilul filosofiei,
trage în þeapã” în cuvinte. Celor colo – iatã cã muncitorii dintr-o zenþa sacrificiului maghiar, nu mai cândva sluji din naivitate ºi sete Sãptãmâna poeziei?, O patã,
care „prostituau cuvintele”, cum republicã „muncitoreascã” ºi cu trebuie sã existe vreun loc pe de verificare”. (Ibid.) Caragiale faþã cu Republica
singur spune, crezând cã în cân- ei „poporul” dintr-o democraþie harta moralã a lumii de mâine”. În noiembrie 1957, când se Popularã Românã, Criza noas-
tarul lumii treaba asta nu e înre- „popularã” dezmint nãpraznic, (Ibid., pp. 72-73) împlineau patruzeci de ani de la trã cea de toate zilele.
gistratã nicicum, el le întoarce dezmint prin sânge, dezmint Altãdatã textul debuteazã cu Marea Revoluþie Socialistã, Vir- Ne oprim asupra pamfletului
partea tãioasa a cuvântului, seg- printr-un tâlc al sângelui cãruia i o serie de întrebãri retorice: „Sã gil Ierunca scria: „Comemorãm Tudor Arghezi, gâdilici de Cur-
mentul care strãpunge ºi doare. se mai spune simplu – sacrificiu, fim oare ursiþi sã ne târâm doar azi 40 de ani de deriziune din is- te Veche, deoarece ni s-a pãrut
Nu a stat pe gânduri, întrebân- întreagã aceastã dialecticã a ne- între demisie ºi caricaturã? Sã fie toria noastrã actualã, uluiþi de interesant faptul cã cel atacat este
du-se dacã are sau nu dreptul sã trebniciei occidentale care spu- vremea noastrã pecetluitã numai spectacolul unic al acestei deri- însuºi maestrul pamfletului româ-

6 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
nesc, cel care, în stilul caracteris- sau a unei luãri de poziþie; ci în
tic de a îmbina contrariile, defini- miezul unei sfidãri ultime. Arghezi n LUCREÞIA BÂRLÃDEANU / Paris
se pamfletul drept „arta de a spur- sfideazã modalitatea româneascã
ca frumos”, „un fel de a slobozi
condeiul în rãspãr”. Ca o ironie a
soartei, Virgil Ierunca face cu sub-
iectul sãu, exact ce acesta din urmã
de a fi în istorie ºi în lume, confir-
matã ºi redatã lumii ºi istoriei prin
verbul eminescian. Sã fie un sim-
plu accident? Sfidarea arghezia-
Virgil Ierunca între
considera cã trebuie sã facã pam-
fletul, adicã „...se învârte în jurul
subiectului cu oarecare frumuse-
þe de corb: între douã zboruri cir-
nã e greu de luat ca atare. Când
un poet îºi mãrturiseºte un ase-
menea chef de a se situa de-a
curmeziºul firii neamului sãu,
literaturã ºi viaþã
L
iteratura românã în pe- mâniei din perioada comunistã , câteva rânduri pentru a înregis-
culare, ciupeºte, zgârie, înþeapã, când un poet pune în parantezã ioada comunistã a avut dar ºi la „atacurile” periodice ºi tra un interviu cu Monica Lovi-
rupe. Pamfletul se lucreazã cu an- – circumstanþele de zarafie nu parte de numeroºi co- vehemente ale lui Eugen Iones- nescu. Când terminam înregistra-
dreaua, cu peria de sârmã, cu rã- sunt atenuante – întreaga tainã mentatori ºi critici cu sau fãrã þi- co, care, disperat el însuºi de pe- rea, ni se asocia apoi, la o cafea,
zãtoarea sau cu fierãstrãul bijutie- de a fi a românului, aºa cum a nutã moralã, cu real talent sau rioada neagrã prin care trecea ºi domnul Virgil Ierunca.
rului ºi, uneori, în clipe supreme, vestit-o Eminescu, ºi prin el o þarã doar cu angajãri în ideologia vre- þara, îºi descarcã ura asupra uno- Þinuta discretã de intelectual
cu sculele mãcelãriei”. întreagã, acest poet devine iute mii, cu certe calitãþi creative sau ra dintre fiii sãi. de tip parizian impunea o
Aºadar, Ierunca, având ca un semn de întrebare. Întrebare fãrã vocþie. Virgil Ierunca este ªi pentru cã aceasta parcã nu prestanþã ºi un respect aparte.
pretext scrierea unui studiu care post-mortem, pentru cã Tudor scriitorul înzestrat cu cele mai era de ajuns, se mai adaugã ºi frec- Ochii limpezi ºi albaºtri îmi amin-
ar urma sã cerceteze unele aspec- Arghezi a decedat pe Dealul Mi- înalte carate umane. Crezul artis- ventarea unui alt român, Emil Cio- teau de cei ai tatãlui meu. Aveam
te netratate pânã acum de litera- tropoliei înainte de vârstã ºi de tic ºi moral al lui Virgil Ierunca a ran, care-ºi scrisese manifestul sãu sã constat, cu multã emoþie, mai
tura de specialitate cu referire la ceas”. (p. 114) fost, pe parcursul odioasei pe- de desolidarizare cu Þara încã de recitind o datã scurta notã bio-
opera lui Tudor Arghezi, notea- Virgil Ierunca a privit cu res- rioade comuniste, sã vegheze ºi pe la 22 de ani în Schimbarea la graficã, faptul cã era nãscut la 16
zã: „Toþi comentatorii s-au între- pect ºi cu admiraþie tãcerea unor sã încurajeze scriitorii români ce faþã a României ºi care-ºi impu- august 1920, adicã exact în ziua
cut în a sublinia pe rãzvrãtitul personalitãþi ca Lucian Blaga, Ion reprezentau o literaturã în care sese în Franþa o amnezie totalã faþã ºi anul în care se nãscuse ºi tatãl
Arghezi, împotriva societãþii, rã- Barbu, Dan Botta pentru faptul erau îmbinate perfect eticul cu de limba românã ºi de români... meu, decedat în 1987.
ului ºi urâtului oamenilor. S-a fã- cã ei nu au colaborat cu noul re- esteticul. Graþie stabilirii sale la Dintre Titanii de origine româ- Sobrietatea gesturilor, a mesa-
cut, nu o datã, din negaþia arghe- gim, dar nu a putut nicicând sã Paris la începutul deceniului cinci nã, care au marcat spaþiul cultu- jului pe care-l exprima, a antura-
zianã un fel de valoare a rãspãru- ierte aservirea unor scriitori ºi nici al secolului trecut (dacã exilul ral francez în cea de a doua jumã- jului în care locuia cu Monica
lui cu orice preþ. S-a încercat chiar carierismul. Mai mult decât atât, poate fi privit ca o ºansã), auto- tate a secolului XX, doar Mircea Lovinescu de lungi decenii – toa-
cu Tudor Arghezi împãmânteni- el ºtie cã are datoria „þipãtului”, rul ºi-a putut permite sã spunã Eliade se va apleca cu acelaºi ata- te vorbeau de o existenþã auste-
rea legendei «poeþilor bleste- „datoria mãrturisirii”. (p. 85) Toc- lucruri tranºante despre procesul ºament ca Virgil Ierunca spre rã. Cea mai importantã avere a
maþi». De fapt, s-a confundat mai de aceea are datoria de a nu literar român din perioada comu- România ºi limba sa de vis (Mir- casei lor o constituiau, fãrã îndo-
snoava liricã ºi acidã arghezianã, tãcea ºi nu îi iartã pe cei care s-au nistã. Dar meritul lui Virgil Ierun- cea Eliade visa ºi îºi scria litera- ialã, cãrþile (care, doar parte, com-
pamfletul lui din dantele de mu- abãtut de la principiile moralitã- ca nu este doar al unui cronicar tura doar în românã). La lectura pletau rafturile bibliotecii din sa-
cegai, cu esenþa blestematã a þii. Printre alþii, nici poetul Tudor ori chiar al unui critic subtil de Jurnalului e sesizatã nu doar re- lon, pentru cã urmau – cum avea
poemului la unii scriitori francezi. Arghezi nu scapã de judecata literaturã. Formaþia sa filozoficã, laþia umanã deosebitã ce se sta- sã-mi mãrturiseascã doamna Lo-
Adevãrul este cã între snoavã ºi momentului ºi a istoriei. Caracte- combinatã cu experienþa vieþii din bileºte de-a lungul anilor între vinescu – bibliotecile din came-
esenþã nu se poate stabili o pun- rizarea fãcutã lui Arghezi este exilul francez, imprimã scrierilor Virgil Ierunca ºi Mircea Eliade rele de la etaj, plus cãrþile din pod
te de corespondenþe”. (Ierunca, durã, decesul acestuia fãcându- sale cu subiect literar o imagine (episodul cu cãrþile pe care i le ºi cele din garaj ºi impresionanta
op. cit., p. 111) se „înainte de vârstã ºi de ceas”. mult mai complexã. Un indiciu pregãteºte M. Eliade lui V. Ierun- bibbliotecã muzicalã, toate în
Tonul devine în continuare de Prin tot ceea ce a scris, ca ºi important este raportarea feno- ca pentru ca acesta sã le vândã scurt timp urmând sã ia drumul
pamflet vitriolant, izvorât din in- prin întreaga sa activitate, Virgil menelor literare ºi sociale româ- spre a-ºi asigura hrana este im- Bucureºtiului pentru a completa
dignarea ºi durerea profundã Ierunca a demonstrat puterea in- neºti la tiparele universale ºi ana- presionant!), ci ºi veneraþia ce-o biblioteca din casa muzeu „Eu-
provocatã de „ruºinea în care s-a contestabilã a cuvântului, con- liza lor obiectivã. Zic „obiectivã” manifestã criticul Virgil Ierunca gen Lovinescu”, iar discurile ºi
înecat o bunã parte din scriitori- ºtient fiind cã „existã o armã mai ºi mã gândesc câtã obiectivitate pentru scriitorul Mircea Eliade. CD-urile pentru a fi donate Con-
mea românã” (Ierunca, op. cit., puternicã decât bomba atomicã poate deþine cineva care-ºi fãcu- Un alt moment care conferã servatorului din Bucureºti.
p. 86): „Ultimul sãu act întrece cu ºi aceasta e cuvântul”. (op. cit., se o obsesie politicã ºi esteticã Jurnalului Trecut-au anii o lec- În una din vizitele mele, dupã
mult întreaga salbã de tablete ale p. 163) Chiar dacã acesta devine din România, þara pe care în pri- turã pasionantã se datoreazã efor- ce cercetã cu atenþie o nouã achi-
ruºinii pe care acest fost mare uneori incediar, ceea ce caracte- ma parte a vieþii o abandonase tului depus de autor pentru a ziþie fãcutã, un CD cu muzicã din
poet le-a închinat propriei lui rizeazã mai cu deosebire scrierile spiritual, tinzând spre alte orizon- putea concentra energia exilului Bach, domnul Virgil Ierunca îmi
pieiri spirituale. În Adunarea Na- lui Ierunca este eleganþa exprimã- turi culturale, adicã spre Franþa. în a sluji cultura autenticã româ- mãrturisi cã i-ar face multã plãce-
þionalã a Republicii Populare Ro- rii. Ironia, agresivitatea ºi acuza, Paradoxul de transfer al opþiuni- neascã, în a stabili istoria publi- re sã viziteze Soroca … De fapt,
mâne – parlamentul cãderii ºi cã- epitetul descalificant ºi dezvãlui- lor din lungul exil parizian spre caþiilor din exil, în a furniza infor- nu mã mira aceastã dorinþã, de
zãturilor româneºti – Tudor Ar- rea ostentativã sunt atributul România este un fenomen inte- maþii preþioase despre colabora- vreme ce-mi aminteam cu câtã
ghezi a îndrãznit slobozirea aces- scrierilor cu caracter pamfletar, resant ºi demn de a fi cunoscut tori, intrigi ºi conflicte, poziþia emoþie nota în Jurnalul sãu cã
tor cuvinte ce ocãrãsc solemn dar din ele transpare nobleþea din paginile Jurnalului lui Virgil intransigentã pentru biruinþa ca- „azi Creangã îmi spune mai mult
istoria României ºi pe care va tre- stilului, deoarece scopul sãu nu Ierunca, Trecut-au anii. uzei ºi atâtea alte detalii pentru decât Balzac”. Deci am putea ad-
bui sã le întipãrim în minte ºi în este insulta, ci dezvãluirea ade- Sentimentul cel mai acut care reconstituiri importante în isto- mite cã cetatea Sorocii ar putea
timp, pânã la sfârºitul sfârºitului: vãrului în legãturã cu pericolul se degajeazã în urma lecturii Jur- ria ºi literatura românã. concura în mintea unui român cu
«În scrierea noastrã veche, sta- comunist ºi conºtientizarea co- nalului ºi care se cere remarcat Lectura Jurnalului mi se pare Turnul Eiffel. L-am întrebat atunci
tornicirea altor temelii se numea naþionalilor de a menþine identi- este însuºirea, de cãtre cel ce a fi instructivã ºi pentru publicul dacã a reuºit sã vadã mãnãstirea
Descãlecare. Descãlecãtorii sunt tatea româneascã. La acestea se scrie, a unui destin dramatic, pe meloman, dar ºi pentru muzicieni. Voroneþ, cãci ºtiam, din paginile
aici, în fruntea Marii Adunãri adaugã greutatea cuvântului cu care îl valorificã spre binele ro- Pasiunea deosebitã ce-o mani- Jurnalului, cã ori de câte ori se
Naþionale: ei se numesc PARTI- care a relatat, la radio sau în scris, mânismului. De câtã demnitate, festã Virgil Ierunca pentru muzi- pomenea în marile muzee ale lu-
DUL». Oricine mai nutrea pânã realitãþile vremurilor, deloc uºoa- putere de detaºare trebuie sã dai ca clasicã ar putea constitui mii îl umpleau lacrimile la gândul
acum indulgenþe pentru bãtrâne- re, pe care le-a trãit. dovadã ca sã poþi rezista la obiectul unor studii separate cu cã nu vãzuse Voroneþul. Mi-a
þile poetului, nu mai poate de azi „transformãrile epocale” ale Ro- subiect muzical. confirmat, tot pipãindu-ºi þigara
înainte sã punã pe seama anilor Din pãcate, puþine ºi lapidare de foi dintre degete (care în acea
mânjirea clipei. Bãtrâneþea nu sunt informaþiile despre viaþa ce- zi „nu prea mergea”) cã a reuºit
poate constitui un criteriu de ju- lebrului cuplu Monica Lovines- s-o viziteze. Într-o cãlãtorie prin
decatã ºi justificare mai ales în cu – Virgil Ierunca. Pobabil, nu România, alãturi de marele lor
momente în care temniþele Þãrii numai din falsã modestie ori din prieten Gabriel Liiceanu, au ajuns
gem de bãtrâni care au preferat dorinþa autorului de a fi sobru, ci ºi la Voroneþ: „Am petrecut de
mucegaiul «porþii negre», mazili- ºi pentru cã viaþa lor personalã minune ºi ne-am bucurat ca niº-
rii conºtiinþei”. (Ibid., p. 113) În se dizolvase complet în interesul te adolescenþi în societatea lui
continuare termenii sunt de ase- cauzei pe care-o slujeau: lupta Gabriel, care este adorabil în-
menea duri: „Când Tudor Arghezi împotriva comunismului. tre prieteni.”
scuipã liric, scuipã definitiv, scui- … Am avut nepreþuita ºansã Mulþi scriitori ºi critici români
pã fãrã apel peste vatra istoriei ca sã admir vigoarea intelectualã s-au întrebat de-a lungul anilor,
noastre - «descãlecatul» e unul (la cei optzeci de ani) a lui V. Ie- pentru a încerca probabil sã-ºi
dintre cele mai autentice mituri runca la premiera Jurnalului Tre- diminueze propria lipsã de curaj,
zãmislite de cugetul ºi gândul cu-au anii, manifestare organi- ce l-a determinat pe Virgil Ierun-
poporului, reînnoit adesea de zatã la Casa Româneascã de la ca, ca ºi pe Monica Lovinescu,
câþiva voievozi care au încins Paris, alãturi de doamna Monica sã se arunce în lupta împotriva
spada cu credinþa ºi cu vorba - Lovinescu, care prezenta cartea comunismului chiar în primele
«talentul» lui nu-l scuzã, ci-l acu- La apa Vavilonului. rânduri. Unii i-au suspectat cã au
zã ºi mai mult”. (Ibid.) I-am revãzut apoi în locuinþa putut avea chiar un anumit scop.
Ierunca nu-i gãseºte lui Ar- lor de pe strada Pinton 8, din Adicã altul decât a fi conºtiinþa
ghezi circumstanþe atenuante, arondismentul 19 al Parisului. În ºi forþa moralã a unui popor obli-
deorece: „Când Tudor Arghezi casa de pe colinã, cu mica grãdi- gat sã lupte împotriva unei ideo-
afirmã ce afirmã, nu ne aflãm în nã în faþã, unde cu ani în urmã logii distructive. Eu nu gãsesc sã
faþa unei scãpãri, a unei metafore doamna Monica Lovinescu fuse- fi existat pentru aceste persona-
se bãtutã bestial de agenþii lui litãþi motivaþii mai importante, dar
Ceauºescu ºi care acum adum- o calitate aparte, atât de rar întâl-
brea protector pâlcurile discrete nitã printre români, actul de cu-
de floricele violete, am venit în raj, este cert cã au posedat-o.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 7
n MIRCEA POPESCU / Roma
Virgil Ierunca, „ROMÂNEªTE”, Paris,
Fundaþia Regalã Universitarã Carol I, 1964
(Fiinþa româneascã, nr. 4/ 1966, pp. 171-173, Rubrica „Oameni ºi situaþii”)

C
ând un articol de ziar, Pretutindeni, cu orice risc. bunã voie, poate pãrea prea de ºantaj ca un Ralea ori Ion þierea dintre Blaga ºi gâdiliciul de
ocazional prin forþa lu- Chiar ºi cu acela de a greºi. E mai drasticã numai dacã þinem soco- Marin Sadoveanu. Curte Veche Arghezi: Arghezi
crurilor, îl citeºti pe ne- bine sã greºim, mãrturisind, de- tealã de comportamentul scriito- Sever cu aceste suflete moar- opereazã într-o gospodãrie mon-
rãsuflate de douã, de trei ori, ºi cât sã înecãm în iremediabil tãce- rului occidental, care, în cu totul te ori suflete captive, Ierunca le e denã – în sensul dintâi al cuvân-
nu te mai oboseºte, ba dimpotri- rea celor care nu pot vorbi din- alte condiþii, a trãdat ºi trãdeazã recunoscãtor, ºi personal, scrii- tului –, adicã în lumea de toate
vã descoperi la noile lecturi alte colo, în Þarã, pentru cã soarta le- legile înseºi ale creaþiei, ba chiar torilor care nu s-au turcit: Ion zilele, în ogradã ºi bãtãturã. Bla-
valenþe în fraza peste care trecu- a legat limbile… Dacã ºi noi tã- ale omeniei ºi ale umanismului. Barbu, Lucian Blaga, Voiculescu, ga, în schimb, rânduieºte diferit:
seºi în precedenþã mai în grabã, cem, nu se va mai auzi decât gla- Iar dacã, de altã parte, scriitorii Alice Voinescu, Gheorghe Brãtia- gospodãria lui e cosmicã, iar unel-
înseamnã cã autorul e oarecum sul mercenarilor ce þin isonul stã- polonezi, unguri, jugoslavi au nu, Mircea Vulcãnescu, Dan Bot- tele cu care lucreazã sunt metafi-
rãtãcit – rãtãcit bine ºi cu rost în pânirii, într-o permanentã bãlmã- dovedit tãrie de caracter, pricina ta, Constantin Noica, G.M. Can- zice. Arghezi aduce totul în tin-
acest caz – pe meleagurile jurna- jealã a competiþiei. Mai e ºi altce- trebue cãutatã, poate, în faptul tacuzino, Rãdulescu-Motru; ºi dã, pe Dumnezeu ºi pe diavol.
lismului; ºi dacã Providenþa, în- va, apoi: nevoia absolutã de a cã ei nu au oferit regimului co- cautã în însuºi stilul lor, în esteti- Existã în universul lui poetic mul-
tr-o clipã de gravã nebãgare de spune adevãrul. Cartea are ca munist, cu atitudinea lor de di- ca lor, motivul rezistenþei. E exem- tã disponibilitate pentru un ce-o
seamã, ºi conferinþa de la Ialta, moto o frazã din Bernanos: «Ci nainte de dictaturã, atâta pretext plarã, sub acest aspect, diferen- fi o fi domestic, în care rãmâne
nu ne-ar fi oropsit neamul cum moartea ne va desrobi mâine; iar prea puþin loc pentru mirare ºi
ºtim, altul i-ar fi fost destinul. adevãrul ne poate deslega încã pentru întrebare.
Adunând, într-un volum de de azi.» Citatul serveºte ºi unei rapi-
aproape patru sute de pagini, o Virgil Ierunca ºi-a fãcut, deci, de luãri de contact cu perspica-
mare parte din articolele, eseuri- o misiune – dureroasã ºi nobilã citatea criticã a lui Ierunca, pe
le, comemorãrile, recenziile, pu- misiune – din a documenta as- care, dac-ar fi s-o documentãm,
blicate în peste cincisprezece ani pectele neoiobãgiei ideologice de am avea nevoie de multe pagini.
de pribegie, Virgil Ierunca, depar- la Bucureºti, din a denunþa ruºi- A se nota deosebirea dintre râ-
te de a face o treabã inutilã, ne-a nea în care s-a înecat o bunã par- sul lui Creangã ºi al lui Caragia-
adus un serviciu imens, între al- te din scriitorimea românã. Natu- le. Acesta din urmã „introduce
tele fiindcã ne-a dat posibilitatea ral, primii a nu fi cruþaþi sunt foº- în critica junimistã riscul râsu-
materialã de a urmãri ºi admira o tii maeºtri, în care am crezut cu lui. Râsul sãu presupune într-
linie de coerenþã. Scriitor ºi nãs- toþii ºi care aveau datoria sã re- adevãr un risc, pentru cã pune
cut ºi fãcut, el s-ar fi putut deta- ziste cu orice preþ (Vianu, Cãli- în cauzã o societate. ªi Creangã
ºa, ca alþii, de problemele ºi ne- nescu, Cioculescu); marii poeþi, râde, însã râsul sãu e o dimensi-
cazurile româneºti, ºi impune, ca Sadoveanu ori Arghezi, care une nevinovatã în spaþiul copi-
desigur cu ºi mai multã vigoare, au dat exemplul prost; literaþi de lãriei retrãite prin poveste.
în literatura francezã. Confluen- talent, ca Geo Bogza, rãzvrãtitul Creangã râde. Caragiale râde de
þele (despre Camus, Bartok, Pa- de odinioarã care ºi-a pus foto- ceva ºi de careva”.
pini) ºi concesiile din chiar acest liul în sensul istoriei. Mult mai Cu aceste largi posibilitãþi, cu
volum, ca ºi prezentarea literatu- puþin intereseazã, fireºte, ºi mirã o vastã informaþie literarã ºi ar-
rii noastre în Enciclopedia Pleia- oportuniºtii de meserie, faliþii tisticã la zi, cu un gust sigur, pe
de, ori paginile de esteticã ºi cri- noºtri naþionali, care-ºi schimbã care ºtie cã poate conta, cu for-
ticã literarã, ºi poeziile risipite prin condeiul dupã sezon ºi remune- midabile calitãþi de stilist (noi îi
publicaþiile de exil, mai ales în pre- raþie, dupã stãpân ºi nãpastã: invidiem mai ales limba româ-
þioasele ºi râvnitele Caiete de scofala limbutã ºi tiranicã a unui neascã în care scrie), Virgil Ie-
dor, sunt probele unui talent ma- Beniuc, epica neputinþã a unor runca a ales calea celor ce poar-
jor, care într-altã zodie, nu atât de Jebeleanu sau Cicerone Theodo- tã exilul ca pe o cruce rãscoli-
vitregã, ar fi rodit cu spor de mul- rescu, lirica învârtealã a unor falºi toare de întoarceri, care trãesc
te ori crescut. Numai cã, dacã scriitori ca Zaharia Stancu. exilul ca un fel de cruce de dor.
putem vorbi, cum Ierunca însuºi Condamnarea omului de cul- Nu e ultimul motiv pentru care-i
spune, într-un limpede articol de turã român, care nu joacã desi- port, pe lângã atâtea altele, gra-
explicaþii, trebue sã mãrturisim. gur, în majoritatea cazurilor, de titudine.

o existenþã În loc de concluzii român, pentru cã în scrisul sãu


el a dãltuit cu migalã, cunoaºtere
turii o operã pe mãsura potenþia-
lului, cheltuindu-se ºi sacrificând
drum» care confiscaserã «sensul»
istoriei” (p.348).
2
Într-o analizã a activitãþii celor
în slujba Aºa cum el însuºi deplângea
într-un rând nereceptarea în þarã
ºi deplinã responsabilitate cu-
vântul românesc, deopotrivã pe
scrisul pentru o cauzã conside-
ratã net imperioasã la momentul doi, Ioan Bogdan Lefter scrie despre
trecerea de la cuvântul rostit la cu-
cel mai vechi, dar ºi pe cel intrat respectiv. În cazul sãu, militantul
Cuvântului a unui alt exilat – Alexandru Bu-
suioceanu – la adevãrata valoa- mai nou în limbã. – cel puþin în timpul vieþii – se
vântul scris, despre „deceniile de
colaborare la Radio Europa Liberã
re, putem afirma ºi noi dintru în- El s-a numãrat totodatã prin- pare cã a pus în umbrã scriitorul. care i-au consacrat ca pe cei mai im-
(Urmare din pag. 3) ceput cã Virgil Ierunca nu este tre cei puternic implicaþi în toatã Cel care îi parcurge cãrþile, portanþi critici literari ºi comentatori
unice baricade posibile pe cele perceput pentru cultura ºi litera- activitatea de promovare ºi pãs- cronicile de carte, portretele unor culturali din exil ºi printre cei mai
culturale. În aceastã strategie, tura românã în primul rând ca trare a identitãþii româneºti cu scriitori, poeziile rãspândite în valoroºi din întreaga epocã româneas-
revistele reprezentau tot atâtea autentic scriitor, demn de a fi în- ajutorul cuvântului scris. Cel care revistele româneºti de pe tot glo- cã postbelicã (fãrã diferenþieri între
cadrat în istoria literaturii noas- urmãreºte astãzi presa din exil, în bul, dar nu mai puþin Jurnalul va înãuntru ºi în afarã). Începând din
arme.” (v. Secolul 20, p. 173, s. 1990, o datã cu prãbusirea regimului
n.). În calitate de scriitor-martor tre alãturi de cei care au înnobilat special cea de dinainte de 1989, înþelege cã Virgil Ierunca, pe lân-
nu va fi mirat sã întâlneascã nu- gã vocea de la Europa liberã tre- comunist, vocile lor radiofonice atât
ºi luptãtor cu arma cuvântului, cuvântul românesc nu numai prin de cunoscute au început sã se trans-
Ierunca a þinut astfel cumpãnã preþuire, dar ºi prin aleasã ºi meº- mele sãu deopotrivã în spaþiul buie sã intre în istoria literaturii fere, încetul cu încetul, în pagini de
dreaptã între conaþionalii exilaþi, teºugitã întrebuinþare. Astfel, pe european, dar ºi în cel de pe con- române ca autentic scriitor. Cãci carte. Tot „umãr lângã umãr“, cum
ca ºi pentru cei aflaþi sub ocupa- nedrept ignorat ca scriitor, el fi- tinentul american. A publicat foar- nu întâmplãtor îi apreciase talen- spuneam: mai întâi, cei doi ºi-au ree-
þie (prin radio). Nu altceva subli- ind nu numai un profesionist, ci te mult, a fost o prezenþã perma- tul însuºi Mircea Eliade, care îi ditat în þarã cãrþile din exil: Undele
nia ºi Alex.Paleologu într-un in- ºi un artist al cuvântului, Ierunca nentã în revistele româneºti (de scria dupã lectura unor fragmen- scurte – Monica Lovinescu (titlu
terviu din 1998: „În exilul româ- este cunoscut mai ales prin acti- la cele înfiinþate de el la Paris, te de jurnal: „...adevãratele mul- prelungit apoi asupra unui întreg ci-
nesc anticomunist, Virgil Ierun- vitatea sa de opoziþie fermã ºi pânã la cele din Spania, Italia, þumiri sunt pentru cele douã fas- clu), Piteºti (devenit Fenomenul Pi-
Germania, dar ºi din Statele Uni- cicule de Jurnal pe care le-am teºti) ºi Româneºte – Virgil Ierunca
ca ocupã un loc de rândul întâi, constantã împotriva comunismu- (toate trei în 1990-1991, toate – ca
de prim-plan. ªi poate chiar mai lui, atât în presã, cât ºi la radio te, Mexic ori Brazilia), dar nu s-a citit – ºi recitit – cu nesaþ în Re-
ºi cele ulterioare – la Editura Huma-
mult decât alþii, care au avut o Europa liberã. rezumat niciodatã la atât. Deºi vista Scriitorilor Români IV ºi nitas, cu care au contracte de exclu-
importanþã politicã mai mare de- De ce aceastã cvasi-ignorare condiþiile socio-politice erau Destin 15. Ce se mai poate sivitate). Apoi, au trecut la prelucra-
cât el. Adicã, vreau sã spun cã ºi a celorlalte aspecte ale perso- neaºteptate ºi dificile, iar ºi cele adãuga? Eºti un mare scriitor!” rea materiei din emisiunile de la Eu-
Virgil Ierunca a avut un rol mai nalitãþii sale? Din „graba de a materiale se arãtau extrem de gre- ropa Liberã. A rezultat un ºir de vo-
mare decât Viºoianu, de exemplu, orândui dupã aparenþe”, aºa cum le, tânãrul Ierunca va face multe lume care reconstituie în linii genera-
1
în ordinea aceasta, ºi Monica la cu tristeþe o spunea el însuºi de- sacrificii pentru a înfiinþa sau a 1990, într-un interviu cu Octa- le ampla lor acþiune de cartografiere
fel, pentru cã ei, sãptãmânã de spre „poetul spaniol de reale ºi contribui la înfiinþarea unor pu- vian Paler, publicat în Trecut-au anii, a culturii române postbelice: cele cinci
blicaþii ale exilului. Ierunca va explica „instalarea” sa în cãrþi în prelungirea Undelor scurte
sãptãmânã ºi zi de zi la radio, erau originale împliniri”, Alexandru „suferinþa suferindã a României” ºi
S-a remarcat nu o datã – în ter- ale Monicãi Lovinescu, Subiect ºi
în acþiune ºi în actualitate, adre- Busuioceanu. (v. Subiect ºi pre- din cauza faptului cã „Franþa, ca mai predicat (1993), Dimpotrivã (1994)
sându-se þãrii.” (v. Il. Corbea, N. dicat, 1993, p. 24). meni diferiþi, dar care acopereau tot Occidentul, era dominatã intelec- ºi Semnul mirãrii (1995) ale lui Vir-
Florescu, Convorbiri peste timp, Virgil Ierunca se cuvine recep- aceeaºi idee – cã Virgil Ierunca ar tual pânã prin anii ’70 de conjuraþia gil Ierunca” (Lefter, Observatorul
2003, p. 156). tat el însuºi ca scriitor „de reale putea reprezenta modelul de scri- cripto-comunistã, de «tovarãºii de cultural, nr. 489- 27. 08. 2009).
ºi originale împliniri”, dar scriitor itor care nu a dat în planul litera-

8 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
n ION BUZERA

personajul ca absenþã
lectura „orientatã”
a romanului Agen-
tul secret al lui Jo-
seph Conrad:
„Thomas Munk
ºi-a însuºit acest
credo. Nu este ex-

R
omanul lui Ricardo Pi- traordinar ca o se-
glia nu e deloc rãu. A rie de evenimente
apãrut în spaniolã în ºi caracterul unui
2013 (El camino de Ida, Editorial individ real sã
Anagrama, Barcelona), iar în lim- poatã fi descrise
ba românã anul acesta: Calea prin transcrierea
Idei Brown, Humanitas fiction, unui fragment
colecþia „Raftul Denisei”, tradu- dintr-o operã lite-
cere ºi note de Alina Cantacuzi- rarã? Nu realitatea
no, 256 p. Naratorul e Emilio este cea care dã-
Renzi (el circulã, de fapt, prin mai dea naºtere unui
multe cãrþi ale lui Piglia), scriitor- roman, ci romanul
universitar argentinian, specialist era cel care fãcea
în opera lui W. H. Hudson ºi, pe sã devinã inteligi-
acest considerent, invitat, pe la bilã o realitate
începutul anilor 1990 (e menþio- care, pânã atunci,
natã în surdinã figura lui Bill Clin- era de neînþeles.”
ton), ca visiting profesor la Tay- (p. 201) Se vede
lor University. Fusese „bun prie- cã Emilio e un bun
ten cu Borges” (p. 25), e rareori profesor de litera-
cu adevãrat ofuscat („Cred cã le- turã. El îþi dã
ar prinde bine o porþie de pero- murã-n gurã atât
nism ãstora din Statele Unite…”, faptul „brut”, cât
p. 36), are în ADN ceva de pica- ºi interpretarea
ro, detectiv amator (e o clonã a lui, punerea în
adevãratului detectiv, Parker) ºi lent ºi mai brutal decât ciocnirea re din aceastã adoraþie-depen- scris (de fapt, în rememorare) cu contextul necesar: „Dar Munk
de loser moderat-autoanalitic. Pe dintre figurile universitaere în as- denþã neiertãtoare: „Legãtura precauþia celui care nu prea e era încã ºi mai radical. În hãþiºul
scurt, observã ºi se conservã, cu censiune ºi profesorii consacraþi: mea cu aceastã poveste a fost Ida convins (sau nu e integralmente lumii contemporane, fãrã iluzii ºi
o certã, profesionist-ºovãitoare sunt confruntãri fãrã nici o regu- Brown ºi pentru ea am scris convins) de ceea ce relateazã. fãrã speranþe, în care nu mai exis-
ºtiinþã a frazãrii romaneºti: „Din lã, întotdeauna pe viaþã ºi pe aceastã carte. Amintirile rãmân Filonul metaromanesc (cum sã tã ficþiuni sociale puternice ºi nici
Penn Station am luat trenul îna- moarte. De Man nu ºi-a revenit fixe, ca niºte foi ilustrate…” (p. fac sã scriu mai bine, mai convin- alternative la statu-quo, el alese-
poi spre casã, cu o senzaþie de niciodatã ºi tocmai slãbiciunea 250) O altã soluþie de echilibrare gãtor, mai „credibil”, cum mã ra- se, aidoma lui Alonso Quijano,
gol în stomac, de parcã aº fi fost din atitudinea lui [sic!, n. m., IB] ar fi fost insistenþa mai mare, con- portez la „ceilalþi” romancieri pe sã creadã în ficþiune.” (p. 202)
protagonistul unei ficþiuni senti- a fãcut posibil ca, dupã o vreme, trapuncticã, pe Orion, cloºardul care îi ºtiu în asemenea hal, încât Dar tot de aceea Ricardo Piglia
mentale.” (p. 114) Numai cã Emi- un obscur istoric al celui de-Al metafizic, cel care are multe în co- îi ºi predau etc.) e prezent, dar nu e un romancier cu adevãrat
lio Renzi chiar asta e: un ins pla- Doilea Rãzboi Mondial sã scoa- mun cu Zacharias Lichter. El vine neostentativ. Stângãciile þin de o mare: pentru cã transferã în epi-
cid, galeº ºi erudit, care predã pe tã la luminã niºte articole dintr- din cu totul alt univers de discurs destul de conºtientizatã limitã a ca lui, prin mimetism „incon-
undeva pe lângã New York. So un ziar belgian, din anii patruzeci, ºi era, de altminteri, bine înfipt în imaginaþiei, a reconstituirii, nu a ºtient” (ceva de felul unui tic pro-
what? Din fericire, nu e singur pe care dovedeau cã fusese antise- carnea naraþiunii. Cã Emilio e ex- tehnicii romaneºti. De pildã, o fesional) prea multe procedee,
lume. (Lumea lui ficþionalã, pe mit.” (p.119) Interpretez asta în trem de ancorat în imaginea-arhe- reuºitã involuntarã a romanului tactici, aluzii etc. ale romancieri-
care ºi-o proiecteazã cu anumitã sens demanian-alegoric: Ida tip-standard a Idei se vede ºi din este aceea cã face un personaj lor studiaþi. Faptul cã nu reuºeº-
migalã!) Foarte devreme apare pe Brown face gol în jurul ei: e (tot prezentarea fostei profesoare de retenibil din cineva care ar fi tre- te sã se abatã de la un „ireproºa-
ecran ºi profesoara din titlu, Ida mai) absentã, tocmai pentru cã e literaturã rusã, care devine un soi buit sã fie (sau a ºi fost?) un apen- bil” al dicþiunii îl face paradoxal-
Brown, specialista în Dickens, prea insistent conturatã, preciza- de proiecþie „idealist”-senescen- dice al Idei Brown: savantul-ma- vulnerabil. Mi-a plãcut, totuºi,
pentru ca, într-un fel, sã nu mai tã, descrisã, „eroizatã”, inclusiv tã, substitutivã a celeilalte: tematician (ºi în timpul liber se- glazura savantã, atunci când nu
lipseascã pânã la sfârºit, deºi în atunci când nu e „prezentã”. (Cu „Acum, când rememorez lunile rial killer) Thomas Munk. Cu alte scapã de sub control.
capitolul patru dispare ca per- ghilimele, cãci, de fapt, e peste acelea, mi se pare cã, dacã am reu- cuvinte, inconsistenþa e un efect Deºi scrie mai bine decât, bu-
soanã fizicã, sã zic aºa. Între alte- tot prezentã, inclusiv în postu- ºit cât de cât sã n-o iau razna, asta al neatenþiei, iar „burta” narativã nãoarã, majoritatea prozatorilor
le: „Era angajatã într-un rãzboi mitate!) Romanul ar fi putut vira s-a datorat exclusiv Ninei Andro- (capitolele opt-nouã) capãtã români, Ricardo Piglia e departe
surd contra celulelor derridiene spre o tematizare intens obsesi- pova, vecina mea rusoaicã.” (p. splendoare compensativã. Puter- ºi de nivelul Borges-Márquez,
care dominau departamentele de onalã, spre un studiu maladiv- 84) Aceasta va configura un des- nicã mi s-a pãrut, în schimb, ide- acela pe care textele publicitare
literaturã din estul Statelor Unite introiectiv, postjoycean, însã nu tinatar interior credibil, un „nara- ea cã Ida îl „descoperã” pe Munk aferente romanului insinueazã cã
ºi, mai cu seamã, contra comite- e cazul. Parabola conexã: inter- tar” aproape desãvârºit. (în calitate de terorist, cãci în alt l-ar fi atins.
tului central al deconstructivis- pretarea literaturii devine azi un E ºi o nesiguranþã plãcutã în fel se cunoscuserã de mult!) prin
mului de la Yale.” (p. 13) Ce mai, joc periculos ºi inutil, scãpat de tonul lui Emilio: avanseazã în intermediul interpretãrii literare:
o tipã anarhicã, neostoit-polemi- sub controlul raþiunii hermeneu-
cã (vom vedea imediat!), dotatã tice ºi care, în consecinþã, îºi va
cu mari pretenþii de inteligenþã cãuta debuºeuri cât mai violen-
analiticã, dar extrem de laborioa- te, mai „utilitare”, mai reale. (Ceea
sã: cu adevãrat, un potenþial per- ce se va ºi întâmpla, vezi „agen-
sonaj. tul de legãturã” J. Conrad!) Din
Capitolul ºapte debuteazã în aceastã perspectivã, Calea Idei
forþã: apare ca personagiu însuºi Brown este un roman despre
Paul de Man. Va ieºi din scenã „dispariþia” continuã a literaturii
repede, ºifonat, spãºit ºi nu va sub asaltul neobosit al imbecili-
mai „surveni” în discurs, mai tãþii critice.
mult ca sigur de teama amazoa- Profilul acestui extraordinar
nei: „Înfruntarea dintre Ida, pe posibil personaj îi aparþine aproa-
atunci doctorandã la Berkeley, ºi pe exclusiv lui Emilio, cel se ro-
Paul de Man rãmãsese legenda- teºte cam tot timpul (acela ima-
rã. Ea intervenise în conferinþa nent-romanesc!) în jurul ei, ca un
maestrului, cu precizia unui se- titirez amorezat: „În zilele respec-
rial killer, ca sã-i demonstreze tive nu reuºeam sã fac în aºa fel
cã lectura pe care i-o fãcea el lui încât gândurile sã nu-mi roiascã
Conrad era superficialã ºi cã ale- în jurul Idei, veneau în rafale, vi-
sese prost citatele. Amfiteatrul ziuni, de parcã aº fi fost conectat
din Wheeler Hall era arhiplin la un proiector care reflecta pe
când tânãra infatuatã se ridicase pereþii minþii imagini arse ai cãror
ºi-i vorbise acelui guru european protagoniºti ºi spectatori eram.”
cu o bucurie plinã de aroganþã ºi (p. 61) Un eventual jurnal al Idei
dispreþ lucid. Se aºternuse o li- Brown ar fi fost cu adevãrat o
niºte euforicã. Nimic nu e mai vio- loviturã de imagine, adicã o ieºi-
Antoni Tapies

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 9
n IONEL
n IONEL CIUPUREANU
CIUPUREANU

poeme
@
e le t ris tic ă

mã uit la degetele femeilor care mai au


picioare. mã uit ºi la picioarele lor.
degetele pot fi subþiri sau butucãnoase.
cu unghiile tãiate sau jupuite. drumul
picioarelor fãrã vreo þintã, drumurile care
nu duc nicãieri, drumuri ºi picioare care
nu se întâlnesc. degetele de la picioare
nu sunt nici butucãnoase, nici fericite.
degetele merg singure, lângã picioare, în
exilul lor. degetelor tale le e ruºine de
mine.

exagerezi chiar dacã n-am simþit nimic.


aparent nimic ºi aparent niciodatã.
plãcerea de-a te juca cu vorbele,
acceptarea lor pentru nimeni, ca sã-mi
spui aberaþii, aparent aberaþii, m-a luat
prin surprindere. adevãrul pe care-l
invoci de-atâtea ori, apoi obiºnuieºti sã
te miri pentru acelaºi nimeni care nu mai
e nimeni. ce ciudat. e-aºa de complexã
arta de-a nu-mi spune nimic, aparent @ @ copii dintr-o grãdiniþã. se implicase
nimic. sã nu te grãbeºti. într-un concurs de trotinete ºi rezultatele
ne aºezãm pe paturi din brânzã. era pe câmpia acoperitã de-un râu, în nu erau pe mãsura aºteptãrilor. avea ºi
@ veche brânza ºi mucegãise. cu cât e mai spatele clãdirii din faþa mea, mult mai idei suprarealiste, amestecate cu
veche cu atât e mai bunã. brânza din departe, se zãreau artificiile. ºi muzicã se sãnãtoase gândiri posmoderne pentru
gustam rãni cã erau dulci. rãnile tale nu care erau fãcute paturile puþea. ne auzea. am ajuns la clãdire cu bicicleta. ameliorarea rezultatelor nu prea bune.
erau chiar aºa dulci. nici joaca noastrã n- culcam acolo când ne era somn. ne era ºi-un geam deschis. stãteai pe scaun dãdea interviuri, discursul lui era
avea vreo regulã deºi era plinã de reguli. obiºnuisem cu duhoarea. în faþa geamului, lângã cineva. din când impecabil. avea o stare de spirit
aºtept sã-mi spui ce nu ºtiu. mã arunci în în când întorceai capul. nu vedeam ce contagioasã, o încredere totalã în
sevraj ºi nu poþi sã-mi spui. voi nega @ faci acolo. spuneai: ah ce-mi place, da, calitãþile copiilor pe trotinete. viermuiam
orice de dragul de-a mã contrazice. sunt ce-mi place aºa ! câteodatã te uitai ºi la în jurul lui.
muºcat de cuvinte. eºti în trepidaþie. n-o sã mai dezgrop mortul, este prea mine sã mã întrebi de spectacolul din
cald. nu am niciun motiv pentru a mai spatele casei care nu se mai auzea, de @
@ face ceva. ºi nici trepidaþia n-ar vrea sã artificiile care nu se mai vedeau.
înceteze. vei auzi gânduri nespuse care când am vãzut cã nu mai eºti a început
eram în bucãtãrie. vorbeai tare, din când te vor agresa. dacã nu le-ai gândit, vor @ sã mã doarã capul. sunt plin de absenþa
în când þipai. erai supãratã pe nu ºtiu bãnui alþii cã le-ai ºtiut. neîncrederea ºi ta. în vis, imaginile astea s-au repetat ca
cine ºi nu ºtiu de ce. nu þipai la mine, dar duplicitatea se alimenteazã. chiar pentru era o mare puþin adâncã ºi eu în apa ei. sã mã convingã. dupã ce se va termina
ºtiam cã mã vezi. nu miºcam de teamã ca asta am venit sã-þi spun. de mai multe ori þi-am zis cã barca se va visul, voi aºtepta. la a nu ºtiu câta
furia sã nu se reverse ºi asupra mea. împotmoli. îmi spuneai despre cineva imagine combinam ce era în vis cu ce va
aproape râdeam, aproape zâmbeam, dar @ care ne-a trimis sã culegem niºte fi în realitate. imagini explozive ºi frica
numai în sinea mea, de fricã sã nu fiu seminþe, dar nu mai ºtia când trebuiau mea de trezie. îþi voi zice ºi ce n-aº fi
obiectul furiei tale necontrolate. în apartamentul unde stãteai câteva culese. jucam cãrþi sã nu ne simþim bine. putut sã-þi zic. voi scrijeli peste
continuai sã te cerþi cu nimeni ºi sã mã obiecte mã stânjeneau. n-am vrut sã nu-mi vedeai mimica feþei, miºcãrile strãlucirea cuvintelor tale. dacã n-ar fi
tolerezi. plec, dar am fãcut-o. am coborât scãrile. necontrolate, nu-mi auzeai bâlbâielile. bicicleta, ar fi ºi mai rãu.
la parter era o masã cu pahare pline ºi vorbeam prin scrisori.
@ farfurii cu mâncare. vecinii se uitau la @
mine, nu ºtiu de ce, insistent. mi-au spus @
dupã ce þi-am sãrutat mâna m-ai întrebat sã beau ºi sã mânânc. era de pomanã. e ciudat ºi-un pic straniu. mi-ai spus cã
dacã nu mi-e teamã de microbii tãi. ai mei chiar îmi place sã-þi citesc. dacã mi-ai te miri dar nu sunt aºa de neputincios.
deja se împrieteniserã cu ai tãi. þi-am @ trimite acelaºi text, þi l-aº citi cu aceeaºi nu peste morþi se simte mirosul de
ºoptit mici aberaþii despre râul pe care l- pasiune. am fost atent. tu n-ai insistat. marihuana. o singurã datã a plouat.
am creat pe trotuar. te reciteam de parcã- mã simt bine ºi mi se pare ciudat. sunt þi-am sugerat sã refacem ºi-ai fost de oamenii îmi zâmbesc, îmi fac cu mâna.
ai fi un serial imprevizibil. curgerea cu simþurile ciulite, dar nu mi se întâmplã acord. dacã aº fi în locul tãu aº avea
frunzelor era pasionantã, sensurile nimic. sunt într-o depresie de prea bine. reacþia ta. dar n-o sã am reacþia ta pentru @
firelor de iarbã se amplificau... dacã þi-ar peste puþin timp îmi va fi rãu. voi fi cã îþi promit sã mã prefac. pãi, da, eºti
trece ºi durerea de cap eficienþa împãcat ºi-acum aºtept. parcã m-aº prea de tot, dupã cum ºtiai. ºi o prea eram cu prietenul meu pictorul care nu
cuvintelor tale m-ar desfigura. sã nu uiþi grãbi, dar nu vreau sã mã grãbesc. aº altfel, aº îndrãzni sã-þi ºoptesc. poate-þi ºtiu dacã mai sculptase vreodatã, dar ne
sã nu-mi trimiþi nimic. mai sta ºi n-aº mai sta pe-aici. trece durerea de cap, poate nu... înþelegeam la fel de bine ca altãdatã. nu
ºtiu nici dacã mai erai când te
@ sculptasem. totuºi, fusei atent cum
schimonosesc obiectele. într-o agitaþie
ca sã-mi mai pot miºca degetele cam religioasã erai cea care râde. prea
încercam sã mã detaºez. sunt, cum se mult nu ºtiu. îþi muºcai buzele cu mimica
zice? emoþionat. ca un elev care a luat animalului disperat cã vorbeºte.
nota 5 ºi e fericit. am vrut sã-þi scriu
orice, dar m-am abþinut. de stãrile tale @
sunt îmbibat ca buretele de la baie. de ce
sã-þi zic cã mi-e silã de mine ? îþi voi imaginile se desfãºurau repede ºi
spune cu furie ce-mi trece prin cap, cu eficient. întârzieri nu erau în derularea
ochii întredeschiºi, cu aparenþa unui evenimentelor. pentru a le justifica,
atotºtiutor, cu detaºare ºi alte de-astea. hârtiile erau completate cu pastã neagrã.
am fost fascinat de literele tale îndoite dâra trebuia sã fie continuã, nu erau
spre dreapta, de ºorþul tãu transformat întrerupte oboselile ºi obsesiile. cei care
într-o cârpã, de gardurile care stau sã scriau formulare încercaserã metode de-
cadã pe caldarâm. mi-am adus aminte cã a nu întrerupe nici linia pastei cu care
suntem o improvizaþie ce nu o s-o mai vor scrie. dãdeau greº ºi trebuiau s-o ia
ducã mult. de la capãt. între evenimente munca era
epuizantã. viitoarele litere strigau sã fie
Antoni Tapies

@ legate între ele, cuvintele erau fericite sã


rãmânã singure. literele nu aveau nevoie
azi noapte mi-am adus aminte de-un de cuvinte. cuvintele, da. ºi-acum, ce-ar
prieten. era ºeful unei organizaþii de trebui sã facem, Luiza?

10 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
n MARIA DINU poetree of life

being an outSider
anonimat echivalent cu o stare mine fãrã sã ajute/ rãtãcit de nu amante/ lumi în capete/ vieþi/ na-
zero, care îi permite, astfel, sã-ºi mai ºtiu/ sã ºtiu de mine/ am uitat suri la purtare/ pauze/ cununi de
descopere adevãrata esenþã. Un cã te-am uitat/ simþindu-mã la fel/ spini/ ºi se atârnã pe cruci/ când
text precum outSider pare sã dez- de pierdut ca mine/ cel care te se plictisesc/ de opþiunile rãma-
vãluie principiile motivaþionale cãuta/ pe când ne ignoram/ fãrã se// […] iar mie mi-e teamã/ c-o
outSider este cel de-al doilea din „înþelepciunea” personalã a sã recunoaºtem” (gol). Aceeaºi sã-nceapã sã-mi placã/ berea
volum de versuri semnat de So- poetului, care reprezintã o tãiere idee a instabilitãþii asociate cu flui- baschetul jazzul muzica lui mi-
rin-Mihai Grad, matematician sta- saturnianã a legãturilor pentru o ditatea apare ºi în poemul croc’ chael/ sau ðei oricine ai fi/ sã
bilit în Germania ºi editor la e-re- mai mare libertate în propriile ape [selector] – „depãrtarea este o muncesc”.

ecturi
vista culturalã EgoPHobia, care creatoare: „fãrã rãdãcini/ fãrã loc/ barcã cu crocodili/ a fost ultima Ironia este ingredientul de bazã
debuta în 2010 cu volumul SU- fãrã cuvinte/ fãrã nume/ doar eu/ ta dorinþã/ acum ne batem cape- al acestui volum ºi este orientatã
ROGAT [poerezii]. Îndepãrtarea cãutându-mi/ un nume/ un cu- tele cum s-o respectãm/ orbe- o datã spre spaþiul creaþiei în care grilã ironicã, inclusiv propriile do-
de spaþiul natal acþioneazã în sub- vânt/ un loc/ o amintire”. Poemul cãind pierduþi prin ceaþa gându- poetul, în ipostaza de eu produ- rinþe „de a da lecþii/ celor rãmaºi la
textul poemelor lui Sorin-Mihai poate fi citit în paralel cu cel inti- rilor tale/ lumineazã-ne/ dã-ne un cãtor, îºi „discutã” textele ºi recep- pãstorit” par ridicole, în sensul cã
Grad, fiind germenul unor trans- tulat acasã, care trimite nu doar semn” –, eului lipsindu-i forþa de tarea lor (vezi echilibrâu, uma- orice încercare de restructurare a
formãri interioare pe care le im- la interioritatea eului, ci ºi la o sondare interioarã ºi pierzându- noitar, fragmentosane, maximus), mentalitãþilor cade în gol, cel care
plicã în general orice cãlãtorie ºi permanentã stare de nomad, la se în propriile gânduri în lipsa fi- iar în al doilea rând spre realitãþile promoveazã astfel de idealuri tre-
distanþare de zona familiarã, des- intimitatea cuplului în cãutarea rului salvator al Ariadnei de care exterioare. De cele mai multe ori, când drept „impostor”.
tul de obiºnuitã prin previzibilul unui spaþiu protector, o zonã nu poetul amintea ºi în alt poem, ironia este forma prin care se ma- Dar Sorin-Mihai Grad nu se
sãu. Poezia devine la Sorin-Mi- atât fizicã, cât a deschiderii afec- corolar destin. De fapt, toatã nifestã atitudinea de revoltã ºi rezumã numai la cultivarea ironiei,
hai Grad un al treilea spaþiu al tive, în rezonanþã cu nevoia sa aceastã instabilitate e semnul funcþioneazã aproape cathartic, ci se remarcã ºi printr-o reflexivi-
(auto)evaluãrii ºi reconfigurãrii de echilibru: „oriunde am locuit/ unor transformãri interioare pânã revigorant, fãrã sã însoþeascã un tate mult mai creatoare în plan
pe fondul cãutãrilor interioare, m-am simþit doar în trecere/ ora- la urmã acceptate, cãci în profun- discurs ostentativ, strident, cu poetic, ca modalitate de raporta-
dupã ce lasã în urmã o lume ºi ºul meu încã nu m-a vãzut/ casa zimea acestor texte ale lui Sorin- toate cã ea se alãturã anumitor re la sine, de refacere a individua-
pãtrunde în alta. Sã nu ne aºtep- mea n-a fost construitã/ sau e Mihai Grad conºtientizarea pulsiuni autodistructive. Interpu- litãþii proiectate pe un fundal mai
tãm însã sã dãm peste rânduri ocupatã de cine ºtie cine/ acasã schimbãrilor, dar ºi a temerilor im- sã între spaþiul amintirii ºi cel a vechi, al relaþiei cu sacrul: „cum
nostalgice, cãci nu atât de ina- mã simt doar cu tine/ indiferent plantate în fiinþa umanã – „sun- integrãrii, ironia este atitudinea poþi sã-mi spui cã-nþelegi ce fac
daptare e vorba, ci mai degrabã cât de frig ne e/ oricât de îngustã tem singuri cu fantomele ºi um- prin care vocea confesivã îºi dez- din noapte?// din sâmburi de vis
de o atitudine ironicã ºi lucidita- e camera/ în care ne refugiem/ din brele/ de care ne e fricã/ cã fu- vãluie aºteptãrile, iluziile, denun- refac un vechi zeu/ inventat prea
te, cultivate în speranþa unei echi- goana noastrã/ spre locul pe care gim”, (diolog) – se situeazã prin- þând cliºeele mentalitare ale spiri- repede/ pe când n-aveam încã
libru „dintre formã ºi mesaj” nimeni/ nu ni l-a promis/ dar îl tre aspectele stringente din vo- telor conservatoare, patriotarde, habar/ câte ar putea face/ elimi-
(echilibrâu), de unde discursul cãutãm”. lum. În acest sens, 33, aluzie la recursul la idealizãri ca dovadã a nat mai devreme decât era cazul/
diferit ca încãrcãturã semanticã, Alteori, discursul poetic trimi- vârsta hristicã, este un admirabil îngustimii vederilor: „þi-am ridicat- dupã ce i-am tot adãugat însu-
fie transparent, (aparent) mai clar te pe alocuri la un topos fluid, poem psihanalizabil despre bãr- o la fileu/ cine-ºi spune singur ºiri/ ca sã ne rãmânã superior”,
de din punct de vedere interpre- instabil ºi rece, modulat de stãri- baþii care în locul investigãrii de outsider/ nu meritã clemenþã/ bu- (cum). Ecouri dintr-un Psalm bla-
tativ, fie ambiguu la nivelul sem- le eului – dezamãgirea, alienarea, sine, necesare pe fondul scurge- curã-te priveºte-te în oglindã ad- gian resimþite aici (acea desface-
nificaþiei, cu „personaje idei me- dezorientarea –, într-un registru rii timpului, se mulþumesc cu di- mirã-te strâmbã-te scoate limba/ re în închipuire a unui Dumne-
tafore/ ori alþi arici sã te prindã”. în care persoana I se schimbã cu verse obiecte compensatorii: „mã vei mai demasca un impostor/ care zeu-jucãrie) sporesc tensiunea
Interesantã este poziþionarea uºurinþã în persoana a II-a, semn apropii/ de una dintre vârstele/ viseazã sã dea lecþii/ celor rãmaºi poeziei lui Sorin-Mihai Grad ºi a
eului în tot acest discurs, fiindcã al autoscopiei realizate, parado- la care bãrbaþii devin altfel/ de- la pãstorit/ cultura patriei/ nu con- celui situat în afarã ca sã poatã
în loc sã se plaseze în interior, el xal, din afarã: „în gara goalã ca o cât se ºtiau// speriaþi/ cã nu se teazã ce scrie/ veºnicia s-a nãscut cunoaºte mai bine ºi a redeveni,
se aflã în afarã, pentru o vizibili- actriþã gata/ pentru o scenã fãrã mai recunosc/ îºi iau ce li se pare/ la þarã/ nu peste graniþe”, outSi- în final, un insider, adicã centrul
tate mai bunã, într-un aparent inhibiþii/ îngheþata se topeºte în cã i-ar aduce înapoi/ maºini/ der [critic]. Filtrate prin aceastã propriului cerc.

Eric-Emmanuel Schmitt, Mila-


repa, traducere de Ileana Cantu-
calea lui Milarepa zentând un subiect profund într-
o manierã simplã ºi accesibilã.
niari, ediþia a II-a, Editura Huma- dere, Milarepa poate pãrea prea un format scurt ºi uºor de dige- Cunoaºterea legendei marelui
nitas, 2013. scurtã pentru a reda o temã atât rat, punând la dispoziþie o parte yoghin Milarepa ºi a semnifica-
de amplã, aceasta fiind compusã din esenþa acestei credinþe. þiei ei este esenþialã pentru orici-

Î
n doar 72 de pagini, Eric- din doar 72 de pagini scrise cu Consider cã Milarepa este o ne este interesat de stratul spiri-
Emmanuel Schmitt reuºeº- font mare, însã Schmitt reuºeºte carte ce meritã cititã, aducând cu tual al lumii sau de locul omului
te sã prezinte legenda ma- nu doar sã construiascã perso- ea atât o serie de învãþãturi im- în univers, lucru pe care cartea
relui yoghin tibetan, Milarepa, al naje realiste ºi credibile, ci ºi sã portante pentru orice om, cât ºi o lui Eric-Emmanuel Schmitt îl pre-
cãrui nume este însuºi titlul cãr- relateze legenda lui Milarepa cu experienþã plãcutã. Modul lui zintã într-un mod complet fasci-
þii. Abordând diferite teme, pre- exactitate. Personajul oferã o in- Eric-Emmanuel Schmitt de a scrie nant.
cum rãzbunarea sau iertarea, Mi- troducere în lumea budista într- este într-adevãr fascinant, pre-
larepa redã esenþa ce stã la baza n Irina Gãrdãreanu
învãþãturilor budiste, fiind una
din cele cinci cãrþi ce formeazã
Ciclul Invizibilului, serie care
abordeazã cele mai relevante re-
ligii ale lumii din ziua de azi, dedi-
când fiecãreia o carte.
Publicatã iniþial în Paris, în
1997, Milarepa apare în librãriile
române pentru prima datã în 2006,
la binecunoscuta editurã bucu- descriind experienþele ºi tumul-
reºteanã Humanitas. Desfãºurân- tul interior al tânãrului.
du-se pe douã perioade de timp, Naratorul creeazã o atmosferã
Schmitt introduce un personaj pe confuzã, la care el însuºi pare a
nume Simon, un locuitor al Pari- lua parte, alternând între perspec-
sului modern, ce trãieºte o a doua tivele celor douã personaje ºi
viaþã, într-un Tibet al timpurilor asupra întâmplãrilor, explicând cã
trecute, prin intermediul viselor. „Tot cãlãtorind între Simon ºi
În aceastã lume secundarã, el Svastika, între Svastika ºi Mila-
capãtã un alt nume, acela de repa, uit ce nume am, îmi uit iden-
Svastika, ºi aflã cã este unchiul titatea, rãtãcesc sacul ãsta de
unui bãiat, Milarepa, pe care îl deprinderi care poarte numele de
dispreþuieºte încã de când îl cu- «eu».” Reîncarnarea reprezintã
noaºte pentru prima oara. Svas- un rol important în balanþa uni-
tika ajunge sã îl jefuiascã pe bã- versului, menþinându-i echilibrul.
iat, Milarepa devenind plin de Povestea atinge subiecte precum
resentimente ce îl conduc spre furia simþitã în urma unei nedrep-
realizarea unui fapt teribil, cu gra- tãþiri, cãinþa, schimbarea totalã a
ve consecinþe asupra psihicului idealurilor ºi a felului de a gândi,
sãu. Cartea urmãreºte îndeaproa- reuºind sã pãtrundã în adevãra-
pe povestea vieþii lui Milarepa, tele valori budiste. La prima ve- Antoni Tapies

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 11
n MARIN BUDICÃ

Marin Preda, portret între oglinzi


mai era nevoie) cã Stan. V. Cris- ciului militar” ºi „Marin Preda. na Nanov… ori în municipiul Pi-
tea este una dintre cele mai auto- Debuturile literare” se bucurã de teºti… Ba chiar gãsim un Ilie
rizate voci care se pronunþã asu- acelaºi numãr de note – 106, ur- Moromete trãitor în Statele Uni-
pra fenomenului literar ºi cultu- mate de capitolele „Moromeþii: te, în Charleston.” Ceea ce îl face
ral al acestui judeþ, înscriindu-l la Ilya Murometz vs. Ilie Morome- sã încheie peremptoriu: „Toate
scarã naþionalã, fãrã complexul cã te”, „Marin Preda. Scrisori ºi au- acestea, ca o dovadã – dacã mai
ar fi taxat ca un istoric ºi critic tografe pentru Moromeþii”, 34 ºi era nevoie – cã numele este cu-
„provincial”. Dimpotrivã, în con- „Marin Preda. Respectul pentru rat românesc”. Subscriem la cele
Stan V. Cristea, Marin Preda, textul în care se mai face încã sim- cititori”, 15. Celelalte capitole, afirmate, însã ne îndoim cã se vor
ecturi

portret între oglinzi, Craiova, þitã maniera „eseisticã” de abor- puse sub titlul generic „Biogra- încheia discuþiile în jurul nume-
Aius, 2015. dare a fenomenului literar, prin fie ºi destin”, conþin observaþii lui personajului predian. În copi-
eludarea documentãrii serioase, ºi consideraþii pertinente, cel in- lãrie, dupã lectura Moromeþilor,

D
upã Marin Preda, Re- la obiect ºi convingãtoare prin titulat „Marin Preda, urmãrit de mi-a cãzut în mânã o carte intitu-
pere biobibliografice, probele aduse, Stan V. Cristea dã Securitate”, clarificând relaþia latã Omul învinge, scrisã de un
R.C.R. Editorial, Bucu- dovadã de o fervoare ºi de o acri- dintre autorul Celui mai iubit anume Vladimir Iurezanschi, tra-
reºti, 2012, carte întâmpinatã cu bie care ar putea sã enerveze, mai dintre pãmânteni ºi instituþia de dusã în româneºte de Pena ºi Vlad
entuziasm de cãtre Aurelian Zisu: ales pe unii dintre „doctorii” ºi tristã amintire, considerat de cã- Muºatescu ºi apãrutã la Editura
„O carte fundamentalã despre „doctoranzii” de azi. Din purã tre aceasta ca un „obiectiv” ce Confederaþiei Generale a Muncii
Marin Preda” (în „Mozaicul”, se- curiozitate, fãcând un inventar al trebuia urmãrit cu atenþie. ªi l-a Cristea demonstreazã contrariul, în anul 1949, care – am aflat ulte-
rie nouã, anul XVI, nr. 7-8 (177- notelor ºi trimiterilor pe capitole- urmãrit pânã la moartea scriito- afirmând, ca de obicei, nu pe pre- rior de pe Google - a cunoscut
178), 2013, p. 23, ºi Fotografii la le cãrþii, constatãm cã cele mai rului, învãluitã încã de mister. supuneri, ci pe acte ºi pe mãrturii încã douã ediþii, în 1950 ºi în 1952,
periscop - Secvenþe de istorie multe vizeazã anii de ºcoalã ai lui Cartea lui Stan V. Cristea este, credibile, în cazul de faþã pe baza fiind un fel de „manual” pentru
literarã, Editura Aius, Craiova, Marin Preda, adicã acea parte a prin urmare, în primul rând o car- unui „studiu monografic istorico- viitorii autori români care vor de-
2013, Stan V. Cristea publicã, tot vieþii sale, cu date foarte puþin te de istorie literarã ºi apoi de cri- socio-lingvistic”, datorat lui Ion scrie ºi ei realizãrile oamenilor
la Aius, în 2015, o nouã carte de- cunoscute despre ea, pânã la ticã. Este ºi motivul pentru care Ionescu (v. nota 68, pag. 223 din muncii pe ºantierele patriei, într-
dicatã de data asta în întregime apariþia cãrþii lui Florin Mugur am insistat asupra aspectelor Marin Preda, portret între un amestec de realitate ºi ficþiu-
lui Marin Preda: Marin Preda, Convorbiri cu Marin Preda care vizeazã munca istoricului li- oglinzi) despre o localitate din ne, numit de Nicolae Manolescu
portret între oglinzi, în care 266 (1973), ºi a celebrei de acum, Via- terar, cu riscul de a fi acuzat de Câmpia Gãvanu-Burdea-Râca” „viziune reportericeascã”. În edi-
de pagini sunt texte propriu-zise, þa ca o pradã (1977), dar ºi ace- „factologie”. Însã intenþia noas- din care citeazã: „Numele Moro- þia din 1949, pe care am pãstrat-o
cu notele aferente, iar restul, lea strecurate cu multã parcimo- trã a fost sã punem în evidenþã meþilor are o mare vechime pe nu ºtiu prin ce minune, la pagina
pânã la 382 de pagini, câte are nie de cãtre autor, mai mult ca un efort imens, benedictin, de o aceste meleaguri. Am gãsit în 35 apare chiar numele de … Ilia
cartea, sunt „Documente ºi foto- pretexte pentru povestiri fasci- onestitate desãvârºitã. Asta nu podul primãriei Bucovu un act Muromeþ: „Îmi amintesc cã oda-
grafii”, care îl au în centru pe au- nante despre copilãria ºi tinere- ne împiedicã sã nu semnalãm în din 1834, în care se spune cã «s- tã într-o dimineaþã, îmi intrã un
torul Moromeþilor. Am subliniat þea lui, însã pe care Stan V. Cris- cuprinsul cãrþii ºi capitole în care au logodit ºi s-au cununat mirele voinic în birou – nici tu Micula
faptul cã aceastã carte este „de- tea le foloseºte cu inteligenþã ºi autorul se dezlãnþuie, am zice cã Dumitru sin Marin Moromete, Seleaninovici, nici tu Ilia Muro-
dicatã în întregime lui Marin Pre- convingere. Astfel, capitolul uneori puþin cam pãtimaº, dar locuitor în satul Bucovu cu nu- meþ din satul Caracearov…”, po-
da”, deoarece precedenta, Foto- „Marin Preda, elev la Siliºtea Gu- convingãtor tocmai prin devoþi- mita mireasã Dobra…»”, dar ºi pe vesteºte unul dintre ºefii care lu-
grafii la periscop… cuprinde, pe meºti” este susþinut de 347 note, unea pe care o aratã pentru apã- afirmaþia lui Alexandru Preda, fra- crau la refacerea hidrocentralei de
lângã cele patru studii despre cel despre „Marin Preda, norma- rarea imaginii lui Marin Preda. Ca tele prozatorului care preciza cã pe Nipru, aruncatã în aer de cãtre
Marin Preda (Marin Preda, De- list la Bucureºti” de 239 de note, exemplu, am semnala capitolul „De la Poiana lui Iocan, la vreo 4- nemþi. Nu era vorba despre o lo-
buturile literare, Marin Preda, „Marin Preda, normalist la Cris- „Moromeþii: Ilya Murometz vs. 500 de metri, mergând spre Râca, calitate oarecare, ci despre satul
Normalist la Buzãu, Marin Pre- turu Secuiesc” de 213 de note, Ilie Moromete”. ºoseaua face un pic la dreapta ºi Caracearov de lângã oraºul Mu-
da, Scrisori cãtre Moromeþi, iar „Marin Preda, normalist la Plecând de la observaþia mali- se deschide într-o uliþã la stân- rom, unde se crede cã s-a nãscut
Marin Preda, Respectul pentru Abrud” de doar 73 de note. Aºa- þioasã a lui Eugen Barbu din 1984 ga. Asta e faimoasa uliþã a Moro- legendarul erou rus. Fiind un
cititor), ºi studii despre scriitori, dar, despre anii de ºcoalã ai lui care punea la îndoialã calitatea meþilor, o uliþã plinã de Moro- „best seller”, este posibil ca Ma-
mai mult sau mai puþin cunoscuþi, Marin Preda avem nu mai puþin de þãran român reprezentativ a lui meþi”, la care Stan V. Cristea mai rin Preda sã fi citit cartea lui Vla-
care au avut, într-un fel sau altul, de 872 de surse, adevãratã minã Ilie Moromete pe motiv cã – zi- adaugã ºi cã „o cãutare pe Goo- dimir Iurezanschi. Însã ne oprim
legãturi cu Teleormanul: Radu de aur pentru viitorii cercetãtori cea Eugen Barbu despre perso- gle, de pildã, ne ajutã sã gãsim aici cu speculaþiile, deoarece in-
Grãmãticul, Grigore Gellianu, ªt. ai vieþii ºi operei lui Marin Preda, najul lui Preda - era „cam rusesc” mai multe persoane cu numele de tenþia noastrã a fost doar s-o
O. Iosif. Gala Galaction, Ion Pena, scutindu-i de o muncã trudnicã ºi „cam dostoievschian”, prin familie Moromete, având domi- semnalãm domnului Stan V. Cris-
Constantin Noica ºi Mircea Scar- prin biblioteci ºi arhive. Capito- urmare departe de „esenþa româ- ciliul în municipiile Alexandria ºi tea, din respect pentru scrupulo-
lat, fapt care întãreºte ideea (dacã lele „Marin Preda, în anii servi- neascã a personajului”, Stan V. Roºiorii de Vede, dar ºi în comu- zitatea dumnealui.

viaþa în nuanþe de roz ºi free style


D
eºi titlul Pietrele soa- ge piatra ce li se dãruie „aº des- timpul de netimp. Verde crud, se- neputinþe/ cu o carapace de su-
relui (autoare Angi face soarele ca o portocalã felie pia, armonii pastelate, alb, oranj, flet/ de ce îºi înfundã mâinile în
Melania Cristea) ne-ar cu felie, sã îmi miroasã tãlpile a alb- negru, aºadar roz ºi joia albã rutina zilei?” (Viata la mall)
dezvãlui o poetã solarã, cu ima- luminã”. (Talazuri) sunt nuanþe care intregesc o ima-
gini care dezvoltã în noi arhipe- Ca ºi viaþa, cuvântul este o gine care o face pe poetã sã se n Liliana Hinoveanu
laguri de stãri specifice unui ano- permanentã zbatere între sine ºi întrebe „dacã poeþii scriu pe wall
timp al evadãrilor, cartea în sine celãlat, pânã când aceastã luptã
este una a cãutarilor care se rãs- devine zbor, „cãrarea cãtre Dum-
frâng în însãºi esenþa fiinþei, por- nezeu se îngusteazã pâna devi-
nind de la sentimentul unui eu ne zbor”. (Omida de drum lung)
care încearcã sã-ºi gãseascã vi- „Oraºul ne va prinde tãlpile în
braþiile lãuntrice într-un mod care asfalt” (Ani de nisip), ca o încer-
se transmite nouã printr-o reflec- care de perpetuare într-un spaþiu
tare într-o oglinda mereu deschi- ºi timp cu întreaga noastrã fiinþã
sã noului. poeticã, în contratimp cu toate
Acest amestec de duritate ºi trãirile cotidiene, care ne încarcã
fluiditate deschide drumul unei cu viaþã ºi cu moarte în egalã
poetici de cautãri în fiecare mo- mãsurã “moartea are raftul ei/ este
ment, în fiecare stare, în încerca- ca locul în „iarba care îþi creºte scoasã în tiraj redus/ numai pen-
rea de a defini ºi a se defini, în- printre degete”, în care „dragos- tru iniþiaþi/ zilnic o curãþ de praf/
tr-o lume care nu stã pe loc. Flui- tea sâsâie ca un ºarpe de apã”. poate se va deschide acum/ cât
ditatea ºi stãrile permanente care (Secunde de iarbã) ceasul încã îmi ticãie în piept/ sã
cutreierã eul poetic se regãsesc Dragostea este materie ºi sta- poatã citi ºi nevãzãtorii/ literele
cel mai bine în primul vers al celei re, se îmbracã ºi se dezbracã de încrustate”. (Ultimul ceas)
de-a doua strofe din poemul care singurãtate, cutreierã nopþile ºi Totul seamãnã cu viaþa trãitã
dechide acest volum „rochia imi zilele cu aceeaºi rotunzime ºi cu la mall, într-o încercare permanen-
miroase a fragi picioarele a pietre aceeaºi irealitate „iarba ce-mi în- tã de evadare din „tumultul oa-
Antoni Tapies

de râu” (Pietrele soarelui). floreºte în palmã are gust de iu- menilor cu singurãtãþi în urechi”,
Viaþa se sucede în nuanþe de bire rotundã”. (Dragoste de luna când culorile devin singura for-
roz ºi în free style, ca ºi cum tim- nouã) mã de a ne deosebi unul de cela-
pul s-ar lua la întrecere cu el în- Stãrile se succed precum tala- lat, zilele de nopþi, frumosul de
suºi, pentru ca apoi sã-ºi gaseas- zurile obosite de dorinþa de a spar- urât, dragostea de nedragoste,

12 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
n LUCIAN IRIMESCU

Ion Þuculescu ºi Horia Bernea


R
evin dupã o perioadã senzaþiilor, plasamentul istoric, compoziþiei – unde mijloacele de
de timp asupra remar- psihanaliza gestului pictural ºi expresie plastice folosite sunt li-
cabilului eveniment ex- alte motivaþii estetice, sau lite- nia ºi pata decorativã - într-o scri-
poziþional „Dealuri ºi cîmpii” - raturizarea excesivã, precum mã a tuºelor – cu un centru com-
ION ÞUCULESCU ºi HORIA exemplul pânzei „30 decembrie poziþional, nu rezultat al geome-
BERNEA, gãzduit, între 3 noiem- 1947”. Nu vãd cum ar mai pu- triei, ci unul subînþeles – cu tâlc.
brie 1915- 6 martie 2016, de Mu- tea sã mai impresioneze astãzi, Despre aspecte ale paletei colo-
zeul de Artã Jean Mihail din Cra- dupã atâþia ani, „tristeþea cople- ristice, despre adaosul de negru
iova, ºi în legãturã cu care am fã- ºitoare a aºa-zisei sãrbãtoriri în descompunerea culorii, împo-
cut unele consideraþii în numãrul a abdicãrii regelui (ce) emanã triva exerciþiului impresioniºtilor
12/ 2015 al revistei Mozaicul, e din fiecare detaliu”. Pe lângã ºi despre cum apar tendinþe ex-
drept inspirate atunci prioritar de toate semnalmentele psihanali- presioniste, în mai toate pânzele

r te
lectura remarcabilului album tice ale motivaþiei alegerii sub- selectate pe simeza Muzeului de
„Dealuri ºi cîmpii” – ION ÞU- iectului ºi poate mai mult, cãzând Artã Jean Mihail, ne vorbesc lu-
CULESCU ºi HORIA BERNEA: în capcana ideii care a stat la crãrile – preponderent alese cu
antropogeografii atavice, într-un baza alegerii subiectului, „zãpa- tema dealuri ºi câmpii, sau cu
concept de Erwin Kessler în cola- da murdarã prin care se scurge treceri subtile spre autoportretul
borare cu Mihaela Velea (Muzeul o trãsurã neagrã, de înmormân- artistului ºi peisajul citadin.
Jean Mihail - Craiova) ºi o postfa- tare, trasã de un fel de asin sau Compoziþia staticã, cu sensu-
þã realizatã de Cãtãlin Davidescu cal costeliv” sunt aspecte ce nu rile ei diferenþiate (orizontale sau
(Critic de Artã Contemporanã). Ion Þuculescu - 30 decembrie 1947 ne conduc spre þinta compoziþi- verticale) ºi traversatã de forme
Îi cunosc pe cei doi pictori, onalã aleasã de pictor. Þucules- în diagonale ascendente, se re-
Ion Þuculescu ºi Horia Bernea, raportul artist-naturã, raportul bilitate fixã alãturi de cuvântul cu a ales, doar compoziþional, ca gãseºte în lucrãrile: „A fost oda-
diferenþele sau asemãnãrile, ve- artist-societate ºi raportul ar- folclor ar reduce experimentul trãsura neagrã cu irizãri albastre tã” sau „Printre cetini”.
nind din atemporalitatea picturii tist-conºtiinþã.” pictural al artistului tradus ire- sã fie o patã de contrast simul- Efectul de perspectivã din
ºi a tematicii care, paradoxal, îi Formaþia de medic a lui Þu- mediabil într-o experienþã naþio- tan, un backround în reþeaua cro- „Noaptea salcîmilor” este reali-
uneºte. culescu face ca pictura sa, dar nalistã propagandistã din pe- maticii lucrãrii. Aceste numeroa- zat de personajul uman închis
Pictura lui Þuculescu a intrat mai ales culoarea, sã pulseze rioada comunistã pânã astãzi. se pete negre decupeazã figura- într-o formã decorativã de culoa-
în patrimoniu public la dorinþa precum inima, izvorâtã din pul- Erwin Kessler explicã în cartea tiv peisajul ºi exaltã cele trei cu- rea roºu, ce prinde miºcare din
testamentarã a artistului, cea mai sul naturii ºi al peisajului rural sa, fãrã resentimente, ca un duº lori primare saturate ale spectru- stânga jos într-o descreºtere can-
mare parte din colecþia Ion Þu- nepervertit. Griurile colorate se revigorant rece spre gheaþã, cã lui (roºu, galben ºi albastru). titativã ºi pe o diagonalã ascen-
culescu fiind prezentã, din feri- învârtesc în jurul unor pete de arta picturalã a lui Þuculescu tre- Efectul de spaþialitate este reali- dentã spre frontispiciul lucrãrii.
cire, în Muzeul Jean Mihail din culori pure (saturate), cu nuan- buie plasatã corect pe planul na- zat prin alegerea calitativã a cu- Celebrii „Ochi din scoarþe” se
Craiova. þele parcã strigând la maxim ºi þional, nepatriotard, avertizând lorii de roºu permanent din prim joacã în circuite de elemente re-
Horia Bernea este cel care ºi-a cu acorduri cromatice formate asupra tendinþelor întârziate plan, fie el semnificat de un ele- petitive ºi ritmice, în alternanþa
dedicat ultima parte a vieþii, între din juxtapuneri în tuºe pãstoa- pânã în zilele noastre de a ideo- ment figurativ (steag) sau nu, în suprafeþelor ºerpuite din lucrãri-
anii 1990 ºi anii 2000, revitalizând se. Deºi preocupãrile lui Þucu- logiza geniul sau creaþia. El ara- raport cu suprafeþe ºi cantitãþi le: „Baia de mare” sau „ Circui-
Muzeul Naþional al Þãranului lescu sunt ºi definesc tendinþe tã profesionalismul pictorului, diminuate pe mãsurã ce se de- te”, sau în formele unghiulare,
Român, acest lãcaº devenind ate- din folclorul autohton ºi stilisti- ne dezvãluie criza existenþialã pãrteazã în planul secund. Ro- aproape de abstract, cu tâlc filo-
lierul ºi casa sa. Amprenta Horia ca artei populare, arta sa ºi com- prin care a trecut în ultimii ani ºul se rãspândeºte, diminuat în zofic din pânza „Adîncime”. Ne-
Bernea se referã nu numai la iden- poziþia în genere sunt experimen- de viaþã artisticã, ne propune sã pete de roºu carmin sau roºu grul, griurile colorate ºi nuanþele
tificarea unor obiecte ºi artefacte te ale unui artist cult. Lucrãrile decriptãm semnificaþiile peisaju- vermion sau pete de roz, fie cã îl terne contrasteazã suplimentar cu
populare, ci mai degrabã la un lim- se înscriu pe drumul dintre sa- lui local (oltenesc) cu „formele regãsim într-o recunoaºtere figu- forma ºi elementele figurative,
baj comun stabilit în perioade is- cru ºi profan. Sursele sale, ivite geometric-antropomorfe ale rativã a coºurilor de pe case, sau distincte din pete de culoare cal-
torice diverse, facilitând un dia- din studiul obiceiurilor, tradiþii- vocabularului folcloric des- nu. Galbenul citron, galbenul dã. Acestea le regãsim în: „Frun-
log cu o moºtenire mondialã de lor, din scoarþele viu colorate ºi prins doar din scoarþele olte- cadmiu deschis, sau ocru-gal- ze de zãpadã” sau în „Iarna în
acest gen ºi asigurând perenita- portul popular, îl inspirã ºi îi asi- neºti” pe fondul, paradoxal, al ben sunt culorile calde sunt or- pãdure”, sau în zvâcul din înche-
tea valorilor noastre naþionale. gurã acea liniºte ºi bucurie de decalajului politicului ideologic. ganizate într-un plan orizontal ºi ieturã al tuºelor din „Accente
Amândoi pictorii au avut un contemplare a vieþii împãcate cu Începând din anii 1930 Þucu- se fixeazã compoziþional într-o negre”. Umanul ºi vegetalul, cu
destin comun, cu atâtea similitu- moartea. Personajul uman, pre- lescu era la apogeul unor cãlãto- zonã de neutralitate. Albastrul efectul de contrast caloric faþã de
dini, dar o creaþie aparte dedica- zent rareori în compoziþiile sale, rii prin Constantinopol, Grecia, ceruleum decupeazã acoperiºu- complementare ºi contrastul si-
tã resurselor izvoarelor populare se identificã cu obiectul popu- Egipt, Elveþia, Italia. Venind dupã rile caselor în registrul superior, multan, se adunã într-o demon-
retrospectiva pictorului Van iar albastrul mangan, sau bleu- straþie de virtuozitate compoziþi-
Gogh de la Paris din 1937, arta sa marin sunt culorile reci orândui- onalã în „Autoportretul cu frun-
a cãpãtat o direcþie definitorie te în tuºe stinse prin amestecul zã” unde pictorul ºi omul Þucu-
spre expresionismul constructi- cu alb. Existã mari suprafeþe de lescu evocã pasiunea declaratã
vist. Peisajul clasic, cu aºezarea un „alb murdar” ce tempereazã folclorului oltenesc cãruia i-a de-
spaþialã ºi volumetricã þinând culorile tricolore atât de puter- dicat opera.
cont de legile naturale ale spa- nice ºi pure. De reþinut este cã - Expoziþia „Dealuri ºi câmpii”
þiului ºi perspectivei, îl transfor- Þuculescu nu obiºnuia sã ames- ºi cartea cu acelaºi nume ºi-au
mã spre un decorativism concep- tece culorile pe paletã – el pre- dat mâna sã ne ofere un specta-
tual unde formele sau culorile res- fera experimentul culorii aºternu- col vizual complet pentru o clipã
pectã un alt sens, cel pur compo- te direct din tub, pe pânzã sau terestrã – iar meteoricul Ion Þu-
ziþional. Acest exerciþiu foloseº- pe carton, obþinând o culoare culescu rãmâne prezent pe sime-
te, mai mult, forþa caloricã a culo- crudã ºi nedistrusã de amestec. zele Muzeului de Artã Jean Mi-
rii în detrimentul paletei comple- Expoziþia, odatã în plus, ne hail din Craiova cu urme ºi um-
mentarelor. Perspectiva unui pei- prezintã un Þuculescu ºi o artã a bre de culoare.
Horia Bernea - Deal primãvara saj, fie el inspirat din scoarþele
populare, se intersecteazã cu un
româneºti, identificãrii acestora lar (exemplul vasului de lut). Cu- peisaj real, în care terestrul se in-
prin simbolisticã, semne, materi- loarea aºternutã cu tuºe energi- tersecteazã cu metafizicul la o
alitate, pânã la culoarea ce a de- ce ºi pãstoase, aproape de ba- graniþã insesizabilã ce fac ca mis-
venit sunet ºi armonie melodicã. sorelief, împrumutã forma ºi cu- terul sã fie multiplu.
În selecþia dintre pânzele lui loarea obiectelor. Nu trebuie Însuºi Þuculescu explica: „În
Ion Þuculescu prezente în expo- confundat omul cu opera, pen- 1947 am suferit o nouã muta-
ziþia amintitã, pictura lui râde, tru cã uneori se cautã similitu- þie… Linia picturii româneºti,
exubereazã, iradiazã. Citez cu re- dini ale creaþiei cu personalita- moderatã, cuminte, nu mai îmi
cunoºtinþã pe Florin Rogneanu tea plinã de delicateþe a pictoru- convenea. Vream sã caut altce-
care aprecia arta lui Þuculescu lui. Picturile alese, în aceastã ex- va: folclorul. Pãmântul era aº-
astfel: „Prin artã, omul se aºazã poziþie, din creaþia lui Þucules- ternut cu motive olteneºti, ce-
ºi se autodefineºte ca fiinþa gân- cu, au un sens ce þine nu neapã- rul de asemenea era tot dupã
ditoare ºi sensibilã în raport cu rat de opera Þuculescu în an- modelul scoarþelor... nu natura
universul. Opera de artã este samblul ei, nu se organizeazã fusese supusã modelului scoar-
aceea care „pune laolaltã” într-o expoziþie retrospectivã, nu þelor, ci motivele þãrãneºti erau
douã elemente fundamentale: personificã arta în raport cu supuse naturii ºi unei forþe liri-
semnul simbol ºi alegoria. Aces- omul artist, nu aratã performan- ce care era mai puternicã de-
te douã elemente constitutive þa artei lui, ci plaseazã artistul cât ele.”
ale artei provin din cele trei ti- într-un curent cu experimente Comentariile despre compo-
puri de raporturi esenþiale în stilistice expresioniste. Plasarea ziþiile lui Þuculescu sunt pline
care se gãseºte artistul cu lumea: picturii lui Þuculescu într-o imo- de latura motivaþiei, lirismului, Ion Þuculescu - Noaptea salcîmilor

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 13
Al VIII-lea Simpozion internaþional de italienisticã al Universitãþii din Craiova

timpul ºi spaþiul în limba ºi literatura italianã


dedicat împlinirii a 50 de ani de predare a limbii ºi a literaturii italiene la Universitatea din Craiova

S
ecþia de Limba ºi litera- nului internaþional Timpul ºi spa- Simpozionul de italienisticã din
tura italianã a Facultãþii þiul în limba ºi literatura italia- 16 - 17 septembrie 2016 este dedi-
de Litere a Universitãþii nã este format din personalitãþi cat împlinirii a 50 de ani de preda-
din Craiova, în colaborare cu marcante ale italienisticii: prof. re a limbii ºi a literaturii italiene la
Universitatea pentru Strãini din Emanuele Banfi, Universitatea Universitatea din Craiova.
Perugia, organizeazã în zilele de „Bicocca” din Milano, Italia; prof. La Universitatea din Craiova,
16 ºi 17 septembrie 2016 cel de al Francesco Bruni, Universitatea limba ºi literatura italianã se stu-
VIII-lea Simpozion internaþional „Ca’ Foscari” din Veneþia, Italia; diazã ca specializare B începând
de italienisticã al Universitãþii din prof. Danilo Capasso, Universita- din 1966, anul inaugurãrii Facul-
Craiova, intitulat Timpul ºi spa- tea din Banja Luka, Bosnia ºi Her- tãþii de Filologie a Universitãþii
þiul în limba ºi literatura italia- þegovina; prof. Alberto Castal- din Craiova.
nã, sub patronajul Ambasadei dini, Universitatea „Babeº-Boly- Ca specializare B a Facultãþii de
Italiei în România, al Institutului ai” din Cluj-Napoca/ Academia Filologie a Universitãþii din Craio-
Italian de Culturã „Vito Grasso” Naþionalã Virgilianã; prof. Esin va, în perioada 1966-1987, secþia
din Bucureºti ºi al Societãþii Dan- Gören, Universitatea din Istanbul, de limba ºi literatura italianã a fã-
te Alighieri, Sediul Central din Turcia; prof. Daniela Ianeva, Uni- cut parte din Catedra de Limbi
Roma. versitatea „San Clemente d’Ocri- Moderne a Facultãþii, condusã
Lucrãrile simpozionului se vor da” din Sofia, Bulgaria; prof. Rita ani de zile de conf. univ. dr. Ion
desfãºura în limbile italianã ºi ro- Librandi, Universitatea „L’Orien- Pãtraºcu (02.01.1921 - 30.04.2015),
mânã ºi sunt grupate în patru tale” din Napoli, Italia; prof. Al- profesor de limba ºi literatura ita-
secþiuni: lingvisticã, literaturã, li- fredo Luzi, Universitatea din Ma- lianã. În aceastã perioadã, asis-
teraturã comparatã ºi didactica cerata, Italia; prof. Francesca Ma- tent la limba ºi literatura italianã
limbii ºi a literaturii italiene. lagnini, Universitatea pentru a fost dr. Romeo Magherescu.
Cu aceastã ocazie, vor sosi la Strãini din Perugia, Italia; prof. În 1976, la Facultatea de Filo-
Craiova 72 de cadre didactice ºi Carla Marcato, Universitatea din logie a Universitãþii din Craiova
cercetãtori de la universitãþi din Udine, Italia; prof. Carla Marello, a fost creat un lectorat de italia-
Austria, Bulgaria, Cehia, Egipt, Universitatea din Torino, Italia; nã condus, printre alþii, de dr.
Elveþia, Filipine, Franþa, Germania, prof. Sne•ana Milinkoviæ, Univer- Aldo Cuneo ºi dr. Paola Polito.
Italia, Grecia, Polonia, Serbia, Slo- sitatea din Belgrad, Serbia; prof. Dupã o întrerupere de 3 ani,
vacia, Spania, Ungaria ºi de la ur- Radica Nikodinovska, Universita- perioadã în care limba italianã a
mãtoarele universitãþi din þarã: tea „Sfinþii Chiril ºi Metodiu” din fost predatã ca limbã opþionalã
Universitatea din Bucureºti, Uni- Skopje, Macedonia; prof. Marti- sau facultativã, predarea limbii ºi
versitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi, na O•bot, Universitatea din Ljub- a literaturii italiene ca specializa-
Universitatea „Babeº-Bolyai” din ljana, Slovenia; prof. Alberto Ron- re B a fost reluatã în octombrie
Cluj-Napoca, Universitatea de caccia, Universitatea din Lausan- 1990, graþie activitãþii profesori-
Vest din Timiºoara, Universitatea ne, Elveþia; prof. Giampaolo Salvi, lor Ion Pãtraºcu, Romeo Maghe-
„Ovidius” din Constanþa, Univer- Universitatea „Eötvös Loránd” rescu, Elena Pîrvu ºi Ileana Bun-
sitatea „Titu Maioresu” din Bu- din Budapesta, Ungaria; prof. get (14.04.1955 - 07.06.2011). italianã au predat profesorii Ro- bruarie 2004 – septembrie 2011,
cureºti ºi Universitatea „Tibiscus” Luca Serianni, Universitatea „La Din punct de vedere adminis- dica Locusteanu, George Popes- de conf. univ. dr. Elena Pîrvu.
din Timiºoara. Sapienza” din Roma, Italia; prof. trativ, în perioada 1990-1992, spe- cu, Ileana Bunget, Elena Pîrvu, În aceastã perioadã, la specia-
Universitatea din Craiova este Hanna Serkowska, Universitatea cializarea limba ºi literatura italia- Ramona Lazea, Nicoleta Presurã, lizarea limba ºi literatura italianã
reprezentatã de urmãtoarele ca- din Varºovia, Polonia; prof. Artur nã a fãcut parte din Catedra de dr. Renata Sperandio, lector ita- au predat profesorii George Po-
dre didactice: prof. univ. dr. Ele- Sula, Universitatea din Tirana, Al- Limbi Moderne, condusã de prof. lian, ºi prof. Renzo Pavese (titu- pescu, Elena Pîrvu, Ileana Bunget,
na Pîrvu, conf. univ. dr. Gabriela bania; prof. Silvana Tamiozzo univ. dr. Gheorghe Bolocan. În lar la Universitatea pentru Strãini Ramona Lazea, Nicoleta Presurã-
Rusu Pãsãrin, conf. univ. dr. Mi- Goldmann, Universitatea „Ca’ aceastã perioadã, cursurile de lim- din Perugia). Cãlina ºi lectorii italieni Giuseppe
haela Popescu, lector univ. dr. Foscari” din Veneþia, Italia; prof. ba ºi literatura italianã au fost þi- În perioada 1999-2011, spe- Mosciatti ºi Giuseppe Mascia.
Ramona Lazea, lector univ. dr. Lorenzo Tomasin, Universitatea nute de profesorii Ion Pãtraºcu, cializarea limba ºi literatura ita- Din septembrie 2011, specia-
Lavinia Similaru, lector univ. dr. din Lausanne, Elveþia; prof. Zosi Romeo Magherescu, Ileana Bun- lianã a fãcut parte din Catedra lizarea limba ºi literatura italianã
Oana-Adriana Duþã. Zografidou, Universitatea „Aris- get, Elena Pîrvu ºi Monica Iovã- de Limbi Moderne (formatã din face parte din Departamentul de
Cele patru conferinþe plenare totel” din Salonic, Grecia; conf. nescu. specializãrile limba ºi literatura Limbi Romanice ºi Clasice, con-
ale simpozionului vor fi susþinu- univ. dr. Monica Fekete, Univer- În perioada 1992-1999, specia- germanã, limba ºi literatura ita- dus de conf. univ. dr. Daniela
te de profesorii Smaranda Elian sitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj- lizarea limba ºi literatura italianã lianã, limba ºi literatura rusã ºi Dincã.
(Universitatea din Bucureºti), Napoca, România; prof. univ. dr. a fãcut parte, alãturi de speciali- limba ºi literatura spaniolã), de- În prezent, la specializarea lim-
Francesca Malagnini (Universi- Oana Sãliºteanu, Universitatea zãrile limba ºi literatura francezã venitã, în februarie 2010, Cate- ba ºi literatura italianã a Facultã-
tatea pentru Strãini din Perugia), din Bucureºti, România; conf. ºi limba ºi literatura spaniolã, din dra de Limbi Clasice ºi Moder- þii de Litere a Universitãþii din
Immacolata Tempesta (Universi- univ. dr. Roxana Utale, Universi- Catedra de Limbi Romanice, con- ne. Catedra a fost condusã, în Craiova predau: prof. univ. dr.
tatea din Salento), Alfredo Luzi tatea din Bucureºti, România; dusã de conf. univ. dr. Sanda Sta- perioada decembrie 1999 – fe- Elena Pîrvu, conf. univ. dr. Nico-
(Universitatea din Macerata). prof. univ. dr. Elena Pîrvu, Univer- vrescu. În aceastã perioadã, la bruarie 2004, de conf. univ. dr. leta Presurã-Cãlina ºi lect. univ.
Comitetul ºtiinþific al simpozio- sitatea din Craiova, România. specializarea limba ºi literatura Adriana Uliu, ºi, în perioada fe- dr. Ramona Lazea.

(Urmare din pag. 5) te suflete, Ierunca aminteºte cã pe acest autor pentru „gestul sãu raþia ce a schimbat faþa poeziei Virgil Ierunca exprimând o con-
în vremurile de restriºte, nimeni exemplar de a oferi contempora- noastre – dupã noaptea realis- vingere profundã cã aceastã per-
linia vieþii sale”) sau un Demos- nu poate lua scriitorilor cel puþin nilor imaginea unei metamorfoze mului socialist – sensibilizat de sonalitate marcantã a culturii ºi a
tene Botez (care se scuzã cã „n-a libertatea de a tãcea, dar conchi- de conºtiinþã” ºi pentru curajul anotimpuri ºi zodii, anii aceºtia literaturii române va rãmâne, prin
cunoscut lumina învãþãturii mar- de cu tristeþe cã „tãcerea a fost care i-a permis sã publice în strãi- însemnînd o confruntare acci- opera sa ºi prin atitudinile sale,
xist-leniniste decît dupã 23 Au- asasinatã în patria optimismului nãtate romanul parabolã Biseri- dentatã cu realul. (...) O datã cu nu numai o prezenþã vie pentru
gust; mulþumesc... cã mi-aþi dat integral, în care nimeni nu are voie ca neagrã. Iatã o excelentã ca- apariþia Cãlcâiului vulnerabil generaþiile care îºi mai amintesc
lumina ºi am început sã vãd.”). sã stea de vorbã cu nimeni, în racteristicã a acestui roman: „...re- (1966) ºi cu A treia tainã (1969), prin ce am trecut în cea de-a doua
Pe lângã sufletele moarte sunt primul rînd cu sine...” Aceastã gãsim aici trãsãturile esenþiale ale poezia Anei Blandiana îºi dimi- jumãtate a secolului XX, ci ºi un
de vãzut ºi sufletele care trag sã concluzie resemnatã a fost for- unui regim comunist dus pînã la nueazã elanurile inocente spre a exemplu strãlucit de þinutã inte-
moarã, eminentul lor reprezen- mulatã pe la mijlocul anilor 50. ultimele consecinþe, ca într-un se lãsa verificatã de marile între- lectualã pentru cei tineri care abia
tant fiind George Cãlinescu care În anii urmãtori, au apãrut nu 1984 revãzut de Kafka ºi împlân- bãri (etice ºi metafizice), totul într- intrã în viaþa cetãþii. Personal,
„descoperã, în fine, în exigenþele numai semne ale unui dezgheþ tat în pãmîntul unor Crai de o tonalitate de realã responsabi- sunt convinsã cã în þara în care
partidului, chipul vampirului, politic (dupã care iar s-a strâns Curtea-Veche priponiþi în actua- litate (prelungitã uneori pînã în el s-a nãscut ºi pentru care a fã-
care-i soarbe, o datã cu sîngele ºurubul), dar, înainte de toate, o litate. Balcanismul accentueazã nostalgia ascezei), temperatã to- cut atâtea eforturi ºi sacrificii, în-
lui neastîmpãrat, identitatea de certã ºi mereu crescândã reînvio- putregaiul ºi derizoriul, dar fun- tuºi de umbra unei melancolii ce semnãtatea lui nu e încã suficient
copil teribil, de neconceput într- rare a mentalitãþii ºi a sensibilitã- dalul este tragic. Nu existã ieºire fereºte poemul de impasul enun- de apreciatã. În aceastã privinþã
un regim în care fantezia neliniº- þii literare româneºti. Ochiul lui din Biserica Neagrã.” Cunoscã- þãrii albe.” ªi, în sfârºit, în dome- sunt de acord cu Gabriel Liicea-
teºte.” Un spectacol deosebit de Ierunca descoperã promisiuni torul poeziei române (ºi poet el niul criticii literare ºi eseisticii, pri- nu: „Adevãrul e cã Virgil Ierunca
trist îl reprezintã sufletele capti- sau chiar valori certe în domeniul însuºi) e atras de creaþia poeþilor virea lui Ierunca îi înregistreazã, nu a intrat în istoria românilor. ªi
ve, de exemplu colaboratorii Gla- poeziei, prozei, criticii literare ºi din generaþia anilor 60 ºi 70 (Ana prin anii 70, ºi mai departe îi ur- asta nu pentru cã valorile în care
sului patriei, publicaþie prin care memorialisticii, iar privirea lui se Blandiana, Dorin Tudoran, An- mãreºte cu vizibile simpatii pe a crezut sînt depãºite, ci pentru
regimul încerca sã se adreseze bucurã pentru fiecare descoperi- gela Marinescu, Mihai Ursachi, Nicolae Manolescu, pe Lucian cã ele nu au apucat niciodatã sã
exilului; printre aceºti colabora- re, fãrã a deveni mai puþin exigen- Ioana Ieronim º.a.), gãsind la ei Raicu, Eugen Negrici ºi pe câþiva devinã actuale.“
tori, „unii ies din închisoare, cei- tã, în sensul estetic ºi cel moral. strãduinþa de a pune întrebãri critici din generaþia tânãrã, pre- Sper totuºi cã momentul ade-
lalþi se strãduiesc, de ani de zile, Spaþiul nu ne permite decât sã grave prin intermediul unor ima- cum Marian Papahagi ºi Al. Cãli- vãrului va veni, iar Virgil Ierunca
s-o evite” (ªerban Cioculescu, enumerãm câteva exemple. Vor- gini originale. Pe Ana Blandiana nescu. va ocupa în istoria culturii româ-
Ion Vinea, Vladimir Streinu, Radu bind despre poezia ºi proza lui A. o vede în felul urmãtor: „...este Încheiem succintele noastre ne locul care i se cuvine.
Gyr º.a.) În legãturã cu toate aces- E. Baconsky, Ierunca îl apreciazã probabil singurul poet din gene- note cu privire la „santierul” lui

14 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
sul ºi feericul, senzaþionalul ºi
Domnule Rector,
Domnule Preºedinte al Se-
natului,
Doamnelor ºi domnilor in-
laudatio miraculosul, parodicul ºi ludi-
cul º.a.m.d.
Realismul lui D. R. Popescu
vitaþi, este un realism fantastic. Uneori,
Dragi colegi ºi studenþi, proiecþiile fantastice se nasc din
intruziunile visului în plin coti-
dian, ca în capitolele Ninge în

Î
mi revine deosebitã onoa-
re de a rosti aceastã lau- Ierusalim ºi Marea Roºie din ro-
datio despre academicia- manul Vânãtoare regalã. D. R.
nul Dumitru Radu Popescu, cu Popescu este un fin ºi subtil ana-
prilejul acordãrii celei mai înalte list al psihologiei colective, de
distincþii a Universitãþii din Cra- masã ºi al delirului imaginativ, aºa
iova – titlul academic de Doctor cum se întâmplã în romanul O
Hónoris Causa. bere pentru calul meu, în magni-
Domnul Dumitru Radu Popes- fica scenã a crucificãrii calului
cu este unul dintre cei mai impor- Miºu, parabolã a sacrificãrii ade-
tanþi ºi mai valoroºi români con- vãrului într-o sinistrã perioadã
temporani ºi unul dintre cei mai istoricã, cum a fost cea a colecti-
reprezentativi din întreaga perioa- vizãrii agriculturii. În fata unei
dã postbelicã, autorul unei opere mulþimi isterizate, calul este
vaste, însumând un numãr impre- conform unui ritual creºtin degra-
sionant de volume de prozã, dra- dat, cu cununa de spini pe cap,
maturgie, eseisticã ºi publicisticã, crucea de lemn în spinare, este
versuri ºi scenarii de film. omorât ºi în cele din urmã devo-
Conceptul suprem al lui D. R. rat de o turmã de ponei. Scenã
Popescu, care se desprinde din puternicã ºi unicã în literaturã, în
opera sa, este cel de fantezie. care spectacolul existenþei atin-
Opera sa este un produs al unei ge apogeul.
imaginaþii dezlãnþuite. Crezul sãu Dar D. R. Popescu este fasci-
artistic îl formeazã adevãrul axio- nat nu numai de spectacolul exis-
matic dupã care un scriitor fãrã tenþei, ci ºi de cel al intertextua-
fantezie este un scriitor mort, ine- litãþii. O altã ecuaþie interpreta-
xistent: „un autor lipsit de fante- tivã a piesei sale este: textul ca
zie este un autor mort” (din vo- lume ºi lumea ca text. Scriitorul
lumul D. R. Popescu interpretat preferã termenul de intertextua-
de ..., Editura Eminescu, Colecþia litate pe cel de literaturã palim-
Biblioteca Criticã, 1987). psesticã, de la acele pergamente,
D. R. Popescu face parte din de pe care se rãzuieºte sensul
generaþia lui Nicolae Lubiº, nu- nou, sub care rãsare scrisul vechi.
mitã de criticã „generaþia luptei Aceastã tehnicã palimpsesticã
cu inerþia”, din care mai fac par- este utilizatã în piesele: Epistolã
te, printre alþii, Nichita Stãnescu cãtre englezi (2009) ºi Alune-
ºi Marin Sorescu. A vãzut lumina când pe o razã (2014). Prima este
zilei în acelaºi an cu poetul Pri- o parafrazã la capodopera shake-
melor Iubiri, la 19 august 1935, speareanã Hamlet, în care este
la Pãuºa-Bihor, pãrinþii sãi, Ma- dezvoltat episodul exilãrii în An-
ria Benþea ºi Tudor Popescu fi- glia a nefericitului prinþ al Dane-
ind învãþãtori. marcei, într-un registru ludic ºi
În zestrea sa geneticã intrã parodic, iar cea de a doua este,
ceva din moralismul ardelenesc aºa cum ne aratã ºi titlul, o repli-
pe linie maternã ºi ceva din încli- cã la Luceafãrul eminescian, un
naþia spre fantezie specificã spi- Luceafãr întors, în care, dintr-o
ritului oltenesc pe linie paternã. ordine absolutã a valorilor ºi a
Copilãria ºi-a petrecut-o la Dãn- ideilor eterne, cum este cea emi-
ceu în Mehedinþi, unde a urmat nescianã, suntem coborâþi în lu-
ºi clasele elementare sub directa mea noastrã cea de toate zilele,
îndrumare a pãrinþilor sãi. decãzutã ºi degradatã, de hoþi,
A absolvit ªcoala Normalã „Io- Foto: Dan C. Lupescu escroci, violatori, ºmecheri, poli-
sif Vulcan” ºi Liceul „Emanoil ticieni inculþi ºi agramaþi. Alune-
Gojdu” din Oradea. Studiile uni- nuvele (Fuga, Umbrela de Soa- tul nostru de azi. trazisã, pe care o întâlnim ºi la când pe-o razã este ºi o farsã de
versitare le-a fãcut la Cluj Napo- re, Fata de miazãzi, Somnul de Dar a scrie mult nu este totul nuvele scriitorului american Wil- tip caragialian, ca ºi Conul Leo-
ca, unde a frecventat mai întâi trei la amiazã, Duios Anastasia tre- în literaturã. Sunt scriitori care au liam Faulkner sau la scriitorul ar- nida faþã cu reacþiunea ºi D-ale
ani de Medicinã, dupã care a ab- cea, Dor, Ploaia albã) ºi roma- rãmas in istoria literaturii cu o sin- gentinian Julio Cortazar, cu cele- Carnavalului.
solvit Facultatea de Filozofie. A ne, dintre care se distinge mai ales gurã carte, precum Mateiu I. Ca- brul sãu roman ªotron. Deci, dacã rãzuim scrisul lui D.
debutat în revista „Steaua”, con- ciclul românesc F., format din ro- ragiale cu romanul: Craii de Proza ºi dramaturgia comuni- R. Popescu dãm peste acela al lui
dusã de A. E. Bakonsky, la care a manele F. (singurul roman al lite- Curtea Veche ºi Ion Barbu, cu cã între ele, nu sunt douã com- Shakespeare, Eminescu ºi Cara-
fost ºi redactor. A fost, peste un raturii române cu titlul alcãtuit volumul de versuri: Joc secund. partimente închise la D. R. giale, marile sale modele. Orice
deceniu, redactor-ºef la „Tribu- dintr-o literã), Vânãtoarea rega- Esenþialul este a scrie bine, adicã Popescu. Liantul lor îl formeazã scriitor porneºte de la anumite
na”, publicaþie de cea mai presti- lã, Cei doi din dreptul Þebei, O cu tehnicã ºi cu stil. Ori, în cazul strãvechiul motiv al lumii ca tea- modele literare, de care se deta-
gioasã tradiþie ardeleneascã. A bere pentru calul meu, Ploile de lui D. R. Popescu, majoritatea cri- tru (theatrum mundi), care strã- ºeazã ºi se distanþeazã în timp,
condus apoi, tot un deceniu, re- dincolo de vreme, Împãratul no- ticilor au remarcat, pe lângã în- bate o vastã literaturã ºi filozo- pe mãsurã ce-ºi dobândeºte per-
vista „Contemporanul”. A fost, rilor. A publicat peste patruzeci tinderea neobiºnuitã a operei, vir- fie, a cãrui admirabila sintezã a sonalitatea ºi originalitatea, ceea
în douã mandate, preºedinte al de piese de teatru, unele dintre ele tuozitatea tehnicã narativã. realizat-o Eminescu, în inegalabila ce s-a întâmplat ºi cu D. R. Po-
Uniunii Scriitorilor din România apãrute în volume (Aceºti îngeri Scriitorul lasã, uneori, impre- sa Glossã. D. R. Popescu este un pescu. Putem vorbi astfel ºi de-
(1981-1989). Dupã 1990, a deve- triºti, Teatru, Anglia, Epistolã sia cã elaboreazã opere în serie, scriitor care se înscrie în paradig- spre funcþionalitatea marilor mo-
nit membru al Academiei Româ- cãtre englezi). Dramaturgia sa a pe bandã rulantã, ºi cã se aflã în ma Glossei eminesciene: „Privi- dele în opera lui D. R. Popescu,
ne. În prezent este director gene- fost reprezentatã pe marile scene posesia unui secret de fabricaþie tor ca la teatru...”. Supratema pe care îl considerãm, în acest
ral al Editurii Academiei Române. ale lumii. A publicat mai multe vo- pe care singur îl deþine în spaþiul operei sale este: lumea ca teatru moment, cel mai mare scriitor ro-
Aceasta este, pe scurt, bio- lume de publicisticã ºi eseisticã prozei noastre contemporane. ºi teatrul ca lume. D. R. Popescu mân în viaþã, un scriitor de va-
grafia lui D. R. Popescu, dar cel (Virgule, Galaxia Grama, Com- Despre D. R. Popescu s-au scris este fascinat, înainte de toate, de loare universalã, exponenþial ºi
mai spectaculos eveniment al plexul Ofeliei ºi altele). A publi- numeroase ºi penetrante studii spectacolul existenþei. Marele pentru Oltenia, al cãrei spaþiu-
vieþii sale este opera sa, într-ade- cat chiar ºi un volum de versuri: de naratologie Pentru tehnica sãu model este Shakespeare. Ti- matrice l-a evocat, în mare mãsu-
vãr fabuloasã, neobiºnuitã ca în- Câinele de fosfor (1982) ºi mai narativã, D. R. Popescu este un tlul piesei Pasãrea Shakespeare rã în opera sa.
tindere, una dintre cele mai vaste multe scenarii de film, unele în scriitor care meritã ºi trebuie stu- este elocvent ºi ne oferã o posi- Pentru prodigioasa sa activi-
din istoria literaturii române. D. colaborare cu Geo Saizescu. diat în universitãþi. Ceea ce Fa- bilã cheie de interpretare a ope- tate, academicianul Dumitru
R. Popescu rãmâne unul dintre Într-un Apolog asupra talen- cultatea noastrã de Litere a ºi rei lui D. R. Popescu, din care se Radu Popescu meritã cu priso-
cei mai prolifici scriitori români, tului lui Mihail Sadoveanu, Eu- fãcut. Avem mai multe teze de desprinde o viziune shakespea- sinþã sã i se acorde titlul de „Doc-
alãturi de Mihail Sadoveanu, cu gen Lovinescu îºi imagina pe cele doctorat despre proza ºi drama- reanã a existenþei, în care aproa- tor Honoris Causa” al Universi-
care poate fi comparat, sub acest cinci ursitoare din jurul leagãnu- turgia lui D. R. Popescu. pe toate categoriile estetice se tãþii din Craiova.
aspect. Opera sa nu poate fi pre- lui marelui nostru povestitor, ul- Din punct de vedere narato- întâlnesc ºi fuzioneazã: tragicul
zentatã în linii generale, fiindcã tima dintre ele spunându-i: „Do- logic, D. R. Popescu exceleazã ºi comicul, realismul ºi fabulo-
riscãm sã ne rãtãcim prin coridoa- rul meu e ºi mai mare: ºi vei prin tehnica fãrâmiþãrii cronolo- sul, sublimul ºi ridicolul, absur-
Prof. univ. dr.
rele ei ºi sã nu mai gãsim ieºirea scrie, vei scrie de nu te vei mai giei, a dislocãrii timpului, specifi- dul ºi grotescul, straniul ºi teri- Ovidiu Ghidirmic
din Labirint. putea opri!”. Aceastã butadã lo- ca romanului de tip puzzle, ase- fiantul, bizarul ºi extravagantul, 30 iunie 2016
D. R. Popescu a publicat peste vinescianã rãmâne, nutatis mu- mãnãtoare unui joc de cuburi ºi insolitul ºi funambulescul, ale-
treizeci de volume de prozã, de tandi, valabilã ºi pentru omagia- în care logica narativa este con- goricul ºi enigmaticul, fabulo-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 15
n ªTEFAN VLÃDUÞESCU

Ovidiu Ghidirmic: seniorul reconfirmã


standardul critic eminescian
S
eniorul criticii literare
craiovene, profesorul
Ovidiu Ghidirmic, îºi
adunã în volumul „Eminesciana”
(Craiova, Scrisul Românesc Fun-
daþia-Editura, 2016) cele mai sem-
nificative dintre eseurile ºi stu-
ecturi

diile despre Mihai Eminescu. Aºa


cum se precizeazã în „Argument”,
nucleul volumului îl alcãtuieºte
cursul despre Eminescu susþinut
la Facultatea de Litere din Craio-
va în perioada 1998-2010. În car-
te se abordeazã pe larg ºi avizat
poezia, proza ºi publicistica lui
Eminescu; în plus, în ultimul ca-
pitol sunt reþinute câteva repere
din istoria eminescologiei.
Luând în seamã de la început
cã în istoria receptãrii critice a lui
Mihai Eminescu s-au delimitat
„douã puncte de vedere opuse”,
criticul îºi propune sã „descifre-
ze semnificaþiile operei” ºi „sã
instruiascã” pe lector în dome-
niul eminescologiei. Prima viziu-
ne criticã asupra lui Eminescu, se
aratã, este deschisã de G. Ibrãi-
leanu ºi are în centru teza cã „apa-
riþia lui Eminescu în literatura
noastrã reprezintã un miracol”. Pe
aceastã linie se înscrie ºi C. Noi-
ca (vezi „Introducere în miraco-
lul eminescian” – 1992). Cea de-a
doua viziune este instauratã de
G. Cãlinescu ºi se articuleazã pe
teza cã Eminescu este „o încunu-
nare strãlucitã a unei tradiþii”. cãutarea autenticitãþii lui Emines- sã nu fi semnat mãcar un studiu fundamentale pentru înþelegerea nou”), critica este interpretare ºi
Imaginea lui Eminescu pe care o cu, Ovidiu Ghidirmic sfideazã, despre Eminescu”. Un corolar lui Eminescu. Ontologia rãspun- evaluare. G. Cãlinescu este, pe
construieºte Ovidiu Ghidirmic se convoacã ºi respinge originalita- necesar al acestei inferenþe este de de tabloul de existenþe, de drept cuvânt, „cel mai de seamã
circumscrie preprogramat viziu- tea ºi spectaculozitatea. Chiar cã Eminescu nu salveazã pe inepþi concepte, categorii, clasificãri exeget eminescian”, iar cãrþile sale
nii-miracol: „termenul de miracol prin aceste operaþii critice în mod de propriile lor inepþii. Nu salvea- (taxonomii), dicþionare ºi lexicoa- despre Eminescu constituie „mo-
(…) îl pãstrãm ºi noi”. subretice îºi impregneazã exege- zã pe netoþii ce devin subiecþi epis- ne. Pe acest palier, Ovidiu Ghi- mentul de vârf al eminescologiei”.
Cartea în discuþie nu cautã sã za de originalitate ºi spectaculo- temici ai obiectului epistemic Emi- dirmic opineazã cã cele „douã Excelente ºi instructive ni se
fie spectaculoasã ºi nici origina- zitate. Mecanismul epistemic in- nescu. Despre Eminescu, preci- concepte-cheie pentru înþelege- par subcapitolele de eminescolo-
lã cu orice preþ. Totuºi îºi asumã trinsec se bazeazã pe inerþia cã zeazã Ovidiu Ghidirmic, s-au scris rea lui Eminescu sunt culturã ºi gie din secþiunea finalã a cãrþii. Aici
aceste douã riscuri majore sub ce dai afarã pe uºã aduci înapoi „ºi unele stânjenitoare ºi stupide armonie”. Pe de altã arte, în ace- se susþine argumentat cã cele
beneficiul de inventar al canonu- pe fereastrã. Refuzând originali- aberaþii ºi inepþii”; cauza acestora eaºi ordine ontologicã, se reali- douã „direcþii principale ale criti-
lui de autenticitate: „Criteriul care tãþii uºa deschisã, volumul „Emi- se regãseºte în „necunoaºterea zeazã taxonomia de cea mai largã cii româneºti, critica de interpre-
ne-a condus demonstraþia a fost nesciana” pune în fereastrã au- eminescologiei”. Cine se apleacã anvergurã din eminescologie în tare ºi critica formei” se fac vizibi-
autenticitatea. L-am cãutat pe tenticitatea. asupra lui Eminescu trebuie ca în ce priveºte proza eminescianã le ºi în exegeza eminescianã. G.
Eminescu cel adevãrat. (…). De Ideile polemice ale cãrþii vizea- prealabil sã se fi îmbibat de emi- (vezi paginile de la 157 la 210). Cãlinescu este reþinut ca cel mai
aceea, am adoptat, de cele mai zã obiectul epistemologic de stu- nescologie. Am spune cã aici se De altfel, partea cea mai consis- semnificativ eminescolog de inter-
multe ori, o tonalitate polemicã”. diu, cheia ontologicã de boltã a aplicã în mod analog norma lui tentã a cãrþii o reprezintã cele pretare, în timp ce D. Caracostea
Aceste volute ºi curbe polemice comprehensiunii creaþiei emines- Toma d’Aquino („Iubeºte ºi apoi douã capitole despre prozã; constituie „momentul cel mai în-
ale ambreierii critice îl reprezintã ciene, hermeneutica semnificaþii- poþi sã faci ce vrei”): studiazã emi- aceasta se explicã ºi prin aceea semnat al orientãrii formaliste”.
pe Ovidiu Ghidirmic ca prezenþã lor interne ale operei, câteva ele- nescologia ºi apoi scrie ce vrei cã teza de doctorat a domnului Prin cartea de faþã, profesorul
socialã ºi exegeticã, mai ales. În mente de axiologie a unora dintre despre Eminescu. „Eminescolo- profesor Ghidirmic a avut ca temã Ovidiu Ghidirmic se profileazã ca
mod derivat însã în aceastã car- compartimentele operei emines- gia, aratã criticul, este o disciplinã proza lui Eminescu. unul dintre eminescologii remar-
te, ele sunt cauzate ºi stimulate ciene, unele aspecte metodologi- vastã ce cuprinde contribuþiile Cartea se poziþioneazã pole- cabili ai ultimelor douã decenii.
de un fel de contradicþie asuma- ce ale demersului critic specifice criticilor români ºi strãini la cu- mic ºi prin caracterul tranºant al În mod conex, prin valoarea sa,
tã de critic între obiectul de stu- abordãrii creaþiei lui Eminescu. noaºterea ºi înþelegerea vieþii ºi evaluãrilor: „Aproape cã nu exis- volumul „Eminesciana” ne dã
diu ºi metoda utilizatã, între pro- Prima idee polemicã a cãrþii este operei lui Eminescu”. Printre „cei tã poezie ºi chiar vers la Emines- speranþa cã pe lângã deja consti-
pensiunea cãlinescianã ºi opþiu- una de standard critic. Ea reþine mai importanþi exegeþi emines- cu care sã nu conþinã, implicit, o tuitele ºcoli de eminescologie de
nea vizionarã anti-cãlinescianã. pe Eminescu ca obiect gnoseolo- cieni”, Ovidiu Ghidirmic menþio- filosofie”; „Poezia lui Eminescu la Iaºi, Bucureºti ºi Cluj-Napoca,
Mai exact: a) Ovidiu Ghidirmic gic al preocupãrii critice. Se ºtie neazã pe: T. Maiorescu, M. Dra- transmite un mesaj cultural, pes- la Craiova s-ar putea forma prin
este de felul lui un august, aulic cã orice gen de cunoaºtere, inclu- gomirescu, N. Iorga, G. Ibrãilea- te timp”; Eminescu deschide „o pasiune ºi efort conjugat o ºcoa-
ºi exemplar spirit polemic; b) ma- siv cea de tip literar, include un nu, D. Caracostea, T. Vianu, G. Cã- direcþie nouã în proza româneas- lã de eminescologie cu profil dis-
nifestarea spiritului polemic na- subiect ºi un obiect epistemic. linescu, D. Popovici, E. Papu, I. cã: direcþia fantasticului filoso- tinct. Marea mulþumire ce i se
tiv este cu aceastã ocazie accen- Opera eminescianã, ca obiect epis- Negoiþescu, C. Noica, G. Mun- fic”; „Eminescu este în prozã un cuvine profesorului Ghidirmic,
tuatã de o contorsionare indusã temic, prezintã un specific aparte: tean, Z. Dumitrescu-Buºulenga, R. scriitor la fel de mare, ca ºi în po- dincolo de aprecierile pentru con-
de faptul cã un cãlinescian supe- Eminescu înnobileazã, încoronea- Ortiz, C. Tagliavini, Rosa del Con- ezie”; „Eminescu poate fi consi- tribuþia sa la înþelegerea ºi inter-
rior ca domnia sa se înscrie într-o zã, salveazã, scoate în evidenþã te, A. Guillermou, Amita Bhose. Se derat, de departe, cel mai mare pretarea operei eminesciene, este
viziune hermeneuticã non- sau orice spirit critic ce se încumetã face chiar o sugestie: „Un capitol gazetar al nostru”. pentru cã izbuteºte sã ne ducã
chiar anti-cãlinescianã. Cãlines- sã-l studieze. Regula implicitã este extrem de interesant, de istorie a În plan metodologic, izul pole- reflexiv cu gândul la Eminescu ºi
cianul Ovidiu Ghidirmic opteazã cã cine accede la a-l interpreta pe literaturii, ar putea fi dedicat deni- mic constã în pãstrarea ataºamen- sã ne facã vizibilã din nou, chiar
sã-l vadã ne-cãlinescian drept un Eminescu, chiar prin aceasta se gratorilor, detractorilor emines- tului faþã de Cãlinescu, în condi- ºi celor ce ne ºtim arghezieni,
miracol pe Eminescu: ceea ce sus- confirmã drept critic; în plus, criti- cieni”. Mirarea noastrã este: sã li þiile combaterii tezei sale viziona- validitatea imnului cãlinescian
citã o accentuare suplimentarã a cii lui Eminescu sunt superiori cri- se asigure inepþilor cazare gratis re despre Eminescu drept rezul- închinat lui Eminescu: „ape vor
spiritului polemic. Spre deosebi- ticilor celorlalþi scriitori. Standar- în istoria literaturii române! La lis- tantã fireascã a evoluþiei în tradi- seca în albie ºi peste locul îngro-
re de alte cãrþi în care cãlinescia- dul critic reevocat polemic de pro- ta domnului Ghidirmic am adãuga þia româneascã. Metodologia pãrii sale va rãsãri pãdure sau
nismul metodologic al profeso- fesorul Ghidirmic acesta este: „sun- câteva nume: Mircea Scarlat, Ioa- domnului Ovidiu Ghidirmic este cetate ºi câte o stea va vesteji pe
rului Ghidirmic se manifestã pe tem de acord, întrutotul, cu aserþi- na Em. Petrescu, Ioana Bot, Iulian cãlinescianã ºi se fundamenteazã cer în depãrtãri pânã când acest
un interval cãlinescian, de aceas- unea cã Eminescu rãmâne piatra Costache, Sorina Sorescu. pe câteva leme ale genialului cri- pãmânt sã-ºi strângã toate seve-
tã datã cãlinescianismul este obli- de încercare a oricãrui critic român O nuanþã polemicã detectãm tic: critica este creaþie (chiar se le ºi sã le ridice în þeava subþire a
gat sã acþioneze pe un interval ºi credem cã nu existã nici un cri- ºi în evocarea cheii ontologic- reproduce principiul cãlinescian: altui crin de tãria parfumurilor
non-cãlinescian. Am zice cã în tic român, cât de cât notabil, care hermeneutice de douã concepte „A înþelege înseamnã a crea din sale” (G. Cãlinescu).

16 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
n IOANA REPCIUC

extraordinarul din ordinar.


practici sociale sub comunism
D
upã cãderea comunis- Michel de Certeau. În introdu- perioada socialistã, sugereazã venþie burghezã” decadentã pe
mului în estul Euro- cerea la Practicile cotidianului, cã autoritãþile comuniste au în- care acesta îl avea în comunism.
pei, analizele dedica- filosoful francez amintea de am- curajat vizitarea acestui colþ sud- Autorul pune fenomenul pe sea-
te diverselor ipostaze ale vieþii biguitatea succesului coloniza- estic al teritoriului polonez, veri- ma penuriei de evenimente pu-
sociale de sub vechile regimuri torilor spanioli pe teritoriul ame- tabil „Wild West” al Estului eu- blice care sã fi suscitat în mod
au hrãnit curiozitatea occidenta- rican în a le inculca propria cul- ropean, din raþiuni ideologice: autentic participarea emoþiona-
lã þinutã pânã atunci în frâu. Mai turã europeanã bãºtinaºilor gã- importanþa strategicã naþionalis- lã a supuºilor regimului. Este in-
mult, nici mãcar analiºtii domes- siþi pe malurile americane; apa- tã a spaþiului respectiv recupe- teresant modul în care Poenaru
tici nu ºi-au putut în general for- rent supuºi aculturaþiei, indige- rat de noua republicã din mâini- aºeazã în constrasens reacþiile de
ma ºi disemina opinii libere cu nii au preluat formal ritualurile ºi le invadatorilor strãini, virtuþile indiferenþã ale performerilor de buit la fragmentarea solidului
privire la funcþionarea propriei reprezentãrile impuse, dar le-au profilactice ale aerului curat pen- activitãþi propagandistice oca- edificiu comunist, atacându-i
societãþi în timpul regimului. Re- gãsit acestora funcþii ºi structuri tru sãnãtate, dar ºi propaganda zionate de faimoasele sãrbãtori suportul popular atât de nece-
cuperarea deceniilor de cunoaº- diferite de cele originale. Au egalitaristã a trecerii turismului comuniste organizate pe stadio- sar supravieþuirii.
tere socio-antropologicã a mo- continuat astfel sã-ºi trãiascã – ca activitate elitistã – de sub nul „23 August” cu totala impli- Cartea de faþã oferã ºi o plau-
dului comunist de a trãi, cu limi- propria culturã mimând paºnic egida snobismului burghez în care a aceloraºi cetãþeni trans- zibilã explicaþie a nostalgiei de
tãrile frecvente ºi libertãþile ne- absorbþia celei strãine. Distan- proprietatea oamenilor muncii. formaþi, pe acelaºi stadion, în neînþeles pentru outsideri pe
obiºnuite, a fost, dupã 1989, un þarea aceasta necombativã între Treptat însã, în ultimele douã suporteri înfocaþi ai echipelor care cetãþenii fostelor republici
imperativ satisfãcut în ultimele elementele culturale dictate de decenii ale regimului, polonezii Steaua sau Dinamo. Aceastã comuniste ºi-o permit uneori în
decenii prin reconstituirea post sus, dintr-o poziþie de prestigiu au pus în aplicare atât de entu- efervescenþã genuinã este amintirile lor despre acea epocã.
festum a istoriei culturale din simbolic ºi rolul atribuit acesto- ziast recomandãrile socialiste datoratã, crede autorul, de liber- Observatorii strãini pun acest stra-
mãrturii personale, locuri ºi ob- ra în dinamica vieþii sociale a „oa- încât au ajuns, fãcând autosto- tatea privitorilor de a-ºi alege, în niu regret al trecutului pe seama
iecte simbolice. menilor simpli” s-a dovedit un pul, în regiuni mai puþin contro- sfârºit, idoli apolitici – ca alter- unei oarbe ºi retrograde solidari-
În opoziþie cu cercetãrile care proces creativ ºi de relativizare late de sistemul turistic oficial, nativã la impunerea forþatã a ce- zãri cu sistemul politic decãzut,
au subliniat conformarea su- a relaþiilor de putere. dedându-se viciilor ºi chiar trã- lor politici în cotidian. însã, subliniazã editorul Cathleen
biecþilor regimului la ingineria În continuarea ideii lui Cer- gând cu ochii peste graniþã. Deºi sãrbãtoare apoliticã, într- M. Giustino în postfaþa volumu-
socialã ºi propaganda culturalã teau, volumul urmãreºte tipuri O neanticipatã libertate ºi-au un univers în care apreciate erau lui, trebuie sã citim aici efectul cli-
instrumentate de acesta, deplân- diferite de tranzacþii simbolice permis ºi bulgarii, care au deve- meritele prin excelenþã persona- pelor frumoase puþine, dar inten-
gând incapacitatea indivizilor de oscilând între nevoia de evada- nit beneficiarii colaterali ai înflo- le de vitezã ºi dribling, fotbalul a se, pe care oamenii ºi le-au petre-
a se organiza eficient în miºcãri re a oamenilor ºi cenzura admi- ririi turismului pe litoralul Mãrii fãcut loc ºi unui punct de vede- cut tocmai în ciuda ºi în umbra
de ofensivã, volumul editat de nistrativã a impulsurilor escapis- Negre prin eforturile regimului de re critic împotriva regimului. În politicului, o atitudine care nu poa-
Giustino, Plum ºi Vari1 propune te. Sunt grãitoare mai ales cazu- la Sofia, aratã autoarea Mary poezia ºi cântecul care însoþeau te întuneca raþiunile lor progresi-
tocmai recunoaºterea iniþiative- rile de acomodare, negocieri de Neuberger în textul Fum ºi beri. atacurile echipei favorite, în loc ve de astãzi, îndreptate indubita-
lor personale ºi de grup care au succes prin care presiunea gru- Evadãri turistice ºi locuri de de scandãrile obscene ºi violen- bil spre viitor ºi schimbare.
subminat din interior structura pului social reuºeºte sã îmblân- distracþie în Bulgaria socialis- te din stadioanele lumii libere, se
aparent uniformã ºi interfaþa de zeascã represiunea statului. tã (1956-1976). Valurile de vizi- insinueazã spontan ºi criptic iro- 1
Socialist Escapes. Breaking
neclintit a comunismului est-eu- Unul dintre cele mai grãitoare tatori occidentali, primite cu exal- nia suporterilor la adresa comu- away from Ideology and Everyday
ropean. Alegându-ºi drept cola- cazuri ale acestei direcþii este is- tare de regim datoritã veniturilor nismului ºi a liderilor sãi. Ca for- Routine in Eastern Europe, 1945-
boratori istorici ai socialului ºi toria nudismului în staþiunea 2 consistente pe care le aduceau me sui generis de transgresiu- 1989, edited by Cathleen M. Gius-
antropologi, editorii asambleazã Mai, formulatã de Irina Costache unei þãri comuniste fãrã prea ne, sportul, turismul montan, nu- tino, Catherine J. Plum, and Alexan-
der Vari, New York and Oxford,
în cartea publicatã la prestigioa- în textul De la petrecere la pla- multe reuºite industriale, i-a an- dismul estival, subcultura Hip- Berghahn Books, 2013.
sa editurã oxonianã zece studii jã. Nudism ºi expresie artisticã grenat ºi pe turiºtii domestici. pie sau muzica Punk au contri-
de caz din Germania Democratã, în Republica Popularã Româ- Aceºtia din urmã au ajuns astfel
Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, nã. Dezavuatã prin standardele sã se bucure de standardele de

ocheanul întors
Bulgaria ºi România. de moralitate ºi decenþã ale regi- calitate pregãtite de autoritãþi
Pe urmele lui Michel de Cer- mului – preocupat din principii pentru strãini, de aceleaºi „nisi-
teau, ei studiazã „practici ale co- demografice de sexualitatea puri de aur” ºi þigãri autohtone.
tidianului” ºi microistoria vieþii (re)productivã ºi deci manifes- Se înfiripã astfel un interesant
comuniste pornind de la baza tându-se în contrasens cu exce- spaþiu comun, o enclavã între
sistemului, ºi ajung astfel la re- sele senzualiste de satisfacþie Est ºi Vest care oferã bulgarilor
zultate care pun sub semnul în- mãrginit personalã –, la începu- impresia Occidentului, o plonja-
trebãrii macroteoriile despre ab- tul regimului comunist, practica re într-un spaþiu visat – evadare care ne expune propria explicaþie
senþa societãþii civile în comu- nudismului reunea motivaþii di- fãrã a evada. în privinþa visului, în centru fiind
nism ºi rezistenþa populaþiei la verse, de la cele medicale inter- Un tip asemãnãtor de experi- vorba ºi despre dragostea dintre
presiunea aparatului de stat. belice (celebrele „bãi de soare”) mentare a Vestului în propriul Est poet ºi Veronica Micle. (Irina
Totuºi, editorii ºi autorii volumu- la mai puþin pragmatica aspiraþie au trãit ºi maghiarii. Alexander Vari Gãrdãreanu)
lui publicat în 2013 nu-ºi aleg de recreare a unui paradis este- prezintã în lucrarea Distracþii
drept temã de reflecþie cotidia- tic în care ambele sexe sã coabi- nocturne, hoteluri de cinci stele Numãrul 6 al revistei Vatra
nul, ci breºele acestuia – vacan- teze paºnic în lipsa inhibiþiilor ºi contracultura tineretului. publicã în cadrul secþiunii Epic
þele, timpul liber, distracþia. E o ulterioare Cãderii. Reinventarea vieþii de noapte Magna douã fragmente de ro-
temã cu atât mai incitantã cu cât În mod oarecum straniu, din Budapesta în socialism man. Primul, Omor calificat, sem-
e cunoscutã tendinþa regimului subliniazã Irina Costache, non- avantajele gulaº-comunismului nat de Dan Stanca prezintã viaþa Numãrul 7 (iulie) 2016 al revis-
de a avea un control strict pânã conformiºtii atraºi de oaza de li- din þara vecinã care, dupã 1956, a ºi faptele unui bãrbat condamnat tei Steaua se deschide cu un gru-
ºi asupra acestor ieºiri tempora- bertate de la 2 Mai erau chiar determinat revitalizarea vieþii de la 25 de ani dupã gratii pentru paj omagial Ion Pop – 75 dedicat
re din mediul producþiei socia- rãsfãþaþii regimului. Petrecerile noapte ºi a industriei hoteliere din uciderea soþiei sale. Cel de-al criticului clujean, sub semnãtura
liste, iar generozitatea sistemu- estivale ale Ninei Cassian ºi ale capitala Ungariei foarte populare doilea, Ceara ºi bronz, semnat lui Adrian Popescu, Irina Petraº,
lui de a-ºi rãsplãti subiecþii, sub prietenilor sãi literari în acest pentru în interbelic. Însã toleran- de Ioana ªerban descrie greutã- Titu Popescu, Ilie Rad. De ase-
egida propagandisticã a formu- spaþiu lipsit de standardele de þa menitã sã atragã un anumit ca- þile unei familii româneºti, vãzute menea, Ion Pop recenzeazã volu-
lei „muncã ºi rãsplatã”, cu greu confort turistic pot fi privite ca pital strãin va face loc importului din perspectiva fiicei. Ioana ªer- mul de versuri O searã la restau-
poate fi caracterizatã ca „liberta- un semn de rãzvrãtire spontanã de elemente culturale vestice – ban surprinde consecinþele în rant de Ion Urcan. Ne mai atrage
te” ºi asimilatã cu „timpul liber”. împotriva normelor Partidului ai modã, muzicã, filme – pânã atunci urma supravegherii DNA-ului ºi atenþia articolul Cãtãlinei Pãrãu
În timp ce folcloristica s-a ocu- cãrui membrii erau. Noua cate- restricþionate. Inevitabil, mostre- dificultãþile familiei pe punctul de despre cartea Laurei T. Ilea, Lite-
pat de studiul sãrbãtorii în sen- gorie de „lume bunã” sositã la 2 le de culturã occidentalã vor adu- a-ºi pierde locuinþa. La rubrica ratura canadianã în infraroºu.
sul ei spiritual, antropologia post- Mai, alcãtuitã din hipioþii socia- ce ºi un curent de schimbare care Cronicã Literarã gãsim un text Nihilismul feminin. Scriitorii cra-
modernã a concediului – dacã lismului va accentua cadrele va hrãni miºcarea subteranã de intitulat Contemplaþie ironicã ioveni sunt bine reprezentaþi în
putem sã-i spunem aºa – studia- acestei critici tãcute ca urmare a rezistenþã devenitã fatalã la sfâr- de Al. Cistelecan, despre volu- paginile acestei reviste unde ci-
zã un interval secular de liberta- dezabuzãrii generale a generaþiei ºitul anilor ’80. mul O searã la restaurant de Ion tim proza lui Jean Bãileºteanu,
te, dar ºi acesta poate fi vãzut ca ’80, o generaþie deja lipsitã de Ultimul text din volum se Urcan pe care criticul îl conside- Viaþa ca o... paradã, ºi o cronicã
o „ieºire din timp”, în termenii lui ambiþii partinice ºi de speranþã opreºte tocmai la ultimul dece- rã „o parabolã a golirii lumii de Felix Nicolau despre Soþii,
Mircea Eliade, fiindcã promite o în viitor. niu de viaþã a regimului. În textul de orice altã prezenþã decât a prietene, amante, volum ce in-
evadare temporarã într-o „epocã Dorinþa de salvare temporarã Puterea în joc. Stadioanele de plictisului existenþial, a sictiru- clude trei piese dramatice de Cor-
de aur” dincolo de datele comu- din rutina construcþiei socialis- fotbal ºi cultura popularã în lui totalî. În cadrul secþiunii nel Mihai Ungureanu. Interesan-
ne ale rutinei cotidiene. te i-a îndemnat ºi pe vecinii po- România anilor ’80, antropolo- Chintã Roialã sunt prezenþi po- te sunt ºi eseurile de literaturã
Paradoxul evadãrii fãrã a eva- lonezi din oraºele industriale sã gul Florin Poenaru face o croni- eþi precum Constantin Abaluþa comparatã ale tinerilor absolvenþi
da – adicã fãrã a pãrãsi fizic un se refugieze în Carpaþi. Patrice cã a uriaºului succes de public ºi Rita Chirian, iar la rubrica ai Facultãþii de Litere din Cluj-
teritoriu claustrant –, care tra- M. Dabrowski, în textul Întâl- pe care fotbalul românesc l-a în- Eseu, Dan Grãdinaru realizeazã Napoca: Elena Ghimpu, Silvia
verseazã textele din acest volum, nind „Wild West”-ul polonez. registrat în perioada respectivã, O interpretare psihanaliticã a Netedu, Paul Iuºan, Denisa Adri-
se inspirã dintr-o referinþã a lui Turismul în munþii Beskizi în în ciuda prostului renume de „in- visului eminescian din 1876, în ana Moldovan. (Maria Dinu)

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 17
n MARIAN VICTOR BUCIU

Basarab Nicolescu ºi momentul actual


al transdisciplinaritãþii (I)
Metodologie În volumul al doilea noteazã
explicit: „Dumnezeu sau desti-
(„Fãrã utopie, mi se pare cã omul
va dispãrea.”, afirmã aparent
Demn urmaº al pãrintelui logi-
cii noncontradicþiei, St. Lupasco,
a matematicii poetice a lui Solo-
mon Marcus, autor confin în or-
ºi confesiune nul” (157), sau exprimã evident contradictoriu la Cluj, în 2006, p. nu uitã cã acesta n-a fãcut morþii dine bio-graficã. Deºi îºi declinã
supunerea prin „acceptarea des- 323). O mutare nesfârºitã a limi- concesii majore. Între românii statutul de poet, în sens strict,

R
ecunoscându-ºi cu o
evlavie general cogni- tinului” (177), recunoºtinþa pen- telor. Un drum fãrã sfârºit. Recu- „francizaþi”/„franceziþi” ºi virtual „specializat”, nu ºi în sens larg,
tivã mentorii, Basarab tru faptul cã „Destinul m-a prote- noaºte în acest sens ºi un avan- universalizaþi, pe el îl continuã, unde poeticul bântuie inspirat-
Nicolescu (De la Isarlîk la Valea jat…” (109). Smerenia sa devine taj etnic. În Franþa, românii, cei într-un fel personal. B. Nicoles- (or), fizicianul, cuantic, teoretic ºi
Uimirii, Ed. Curtea Veche, Bucu- una înalt conºtientizatã, pentru adaptabili cultural ori creator, se cu este inclement ºi faþã de el în- hermeneutul unor poeþi rãmâ-
reºti, 2011) rãmâne la fizicã ºi na- cã exprimã credinþa în evidenþa simt repede francezi, crede acest suºi. Cuiva îi mãrturiseºte cã a nând preocupat (prea ocu-
turã, ceea ce nu permite matema- absolutã (propria sintagmã defi- gânditor român prin tatã, dar grec fãcut greºeli „numeroase” (173). pat…, ºi el oarecum atacat de
tica. El fuge de orice intruziune a nitorie) cã destinul omului depin- prin mamã, recunoscând cu bun Existã dialog larg, între multi- „unidisciplinaritate”, aceea meto-
ideologicului. Reþine multidiscipli- de de evoluþia conºtiinþei sale. simþ efectul determinant al patriei ple domenii, dar ºi intra-dialog, dologicã) îndeosebi de „idee ºi
naritatea, neo-renascentismul, în- Nici performanþa creatoare nu ºi al limbii ei dominante. Mai ales între operatorii dintr-o anume dis- sens” (155).
trucât are „obsesia soluþiilor mul- îi este criteriul dominant, expusã al limbii neolatine. Prin aceasta, ciplinã sau breaslã. Experienþa îl În cele douã volume, care au
tiple” (131). Prietenii sãi sunt le- sub aceea spiritualã, omenoasã, raþional, dar ºi prin altceva enig- determinã ca sã constate fãrã aproximativ 750 de pagini, De la
gaþi în primul rând de „miºcarea prietenoasã, de mãiastrã genero- matic, s-au adaptat la noua þarã ocol cã teologii sunt mai reticenþi Isarlîk la Valea Uimirii, dominã
transdisciplinarã”. Un adevãrat zitate. Profesorul sãu de matema- ºi noua limbã românii apþi de spi- la dialog decât oamenii de ºtiinþã un eclectism textual, pe principiu
cerc internaþional. Despre care ticã din liceu, Ion Grigore, îi rã- rit universal, fãrã a-ºi tãia rãdãci- unii cu alþii. de unitate în diversitate sau mai
spune cu mândrã modestie: „am- mâne mentor existenþial ca „fiin- nile originare. Gânditorul, (auto)cunoscãto- curând invers. Rigoarea nu exclu-
ploarea miºcãrii transdisciplinare þã de luminã”, aprobat ºi când România împreunã cu Franþa rul liber doar în acord cu sine, de repetiþia, redundanþa. Croºe-
în lume depãºeºte astãzi (2010, n. acesta se defineºte, la senectu- alcãtuiesc nici mai mult, nici mai pasionatul de spiritual(itate), îºi tele auctoriale, care pot duce gân-
n.) toate aºteptãrile noastre” (173). te, drept mistic, ceea ce „uceni- puþin, decât „nucleul spiritual” al afirmã încrederea, cum deja se dul unui vieþuitor într-un sistem
ªi o repetã. cul” sãu de altãdatã nu este, pen- Europei de mâine (I, 231). ºtie, fie ºi într-un fel limitat, în politic totalitarist, spre autocen-
Existã ºi pagini vãdit autobio- tru cã nu depãºeºte o credinþã Utopic, în sens necreditabil, în metodologia transdisciplinarã. zurã, probabil cã au tocmai ros-
grafice, de memorialisticã, pe lân- moderatã, aº spune personal gândire, apare B. Nicolescu Nu o „revelaþie” abstractã, te- tul de a reduce din acele reluãri
gã cele strecurate în interviuri. moderatã, de asemenea asumatã atunci când privilegiazã retorica oreticã, dar un fapt de trãire uni- de fragmente, informaþii, referin-
Toate ajung asumate ºi subsu- ºi subsumatã ideii ºi sensului pro- ori referinþa de limbaj ºi eludeazã cã ºi neobiºnuitã, irepetabilã, dar þe. Pãrþile au fost concepute au-
mate aceleaºi ideaþii consensua- priei cãi de conºtiinþã. existenþa evidentã, oricât de re- neuitatã, i-a redirecþionat viaþa. tonom, de la text la „subtext”.
le. Despre pãrinþi, îndeosebi de- Poziþia sa deopotrivã persona- lativã, gãsind suficient faptul cã E ceea ce considerã O experien- Reapar referinþe bibliografice in-
spre tatãl (român din zona ruralã lã ºi impersonalã ºi-o expune la „O schimbare a imaginii României þã fundamentalã, datatã precis la tegral ºi insistent renotate. O
prahoveanã, mama fiind de origi- Cluj, în grupul universitar de cer- în lume este condiþionatã de re- 19 noiembrie 1989. Nu leagã eve- secþiune din volumul al doilea,
ne greacã) întors în familie din cetare a imaginarului Phantasma, forma reprezentãrilor noastre cul- nimentul de istorie (anul prãbu- intitulatã Fragmente, include de
rãzboi ºi prizonierat, abia dupã unde este invitat ºi expune noþi- turale.” (II, 86), cum scrie în 2007. ºirii totalitarismului de stânga), fapt interviuri ºi un dialog cu un
ºase ani de la plecare. Memora- unea (nu foloseºte cuvântul con- Nu-ºi arogã obiectivitatea fãrã dar îl lasã exclusiv în seama spiri- grup universitar de la Cluj. Fatal-
bilã este ºi evocarea lui în perioa- cept, se pare, din obiºnuinþã) de cusur, recunoaºte nu doar cã este tului. Chiar ºi în ordine sau mate- mente, apar repetãri biografice ºi
da bolii care-l trage ireversibil cosmodernitate, în 2006. supus greºelilor, dar ºi subiecti- rie politicã, el afirmã o democra- reflexive. Existã o tentativã de sis-
spre moarte. Sã notez cã prin cosmoderni- vitãþii, inclusiv sentimentale. Pri- þie spiritualã. Un fapt simptoma- tematizare, de ultimã rigoare, ob-
Numele Basarab i-ar fi fost dat tate el înþelege o modernitate în- mit cu ospitalitate, sã-i zic spiri- tic, logic, previzibil, este ºi acela þinutã prin titlurile uneori schim-
„din motive evidente”, totuºi ne- toarsã la sursele tradiþiei, ca fun- tualã, la Cluj, în mediul universi- cã numele de localitate Isarlâk, bate în volum faþã de prima apa-
precizate. În plus, nu e vorba dament pentru unificarea diver- tar (unde, în treacãt fie spus, unii prezent în chiar titlul cãrþii, este riþie în diverse publicaþii.
doar de unul, ci ºi de un al doi- sitãþii, întrucât „Transmodernita- ca Adrian Marino n-au fost pri- conotat adânc spiritual, cu totul În expresie se strecoarã ºi in-
lea nume, Eftimie, despre care nu tea e coexistentã cu postmoder- miþi, iar alþii s-au vãzut prematur opus (turcire alegoric-politicã) certitudinea („se pare”, I, 85) sau
aflãm decât din unele prezentãri nitatea ºi modernitatea.” (294), nu excluºi), el evocã, într-un text de decât o face oltenizatul forþat, exagerarea, sã-i zic, „poetico-re-
publicistice.1 sunt în succesiune. Gândire de valenþã strict publicisticã, Clujul dupã puºcãrie, Ion D. Sîrbu. toricã” („mii de idei la fiecare
Basarab Nicolescu reduce exi- tip sincronic ºi nu diacronic. european, contrapus, în logica Trãieºte atunci, în ziua de masã”, I, 260). Dar stilul figura-
lul la rostul adânc de salvare su- Gânditor erudit, aflat pe o cale contradictoriului, unui Bucureºti toamnã a anului 1989, o naºtere, tiv, impresionist, rãmâne total
fleteascã, estompându-i pe cât larg ºi adânc consecventã, pri- declarat acum provincial. O trou- cum spune, nu o renaºtere, nu o accidental, rareori dãm peste o
posibil suferinþele. El pune totul mordial el fiind ceea ce am numi vaille, tot aici, este prefixul trans, naºtere din nou, în termeni de expresie precum „miasmã scien-
în context istoric ºi se abþine de un metodolog, B. Nicolescu nu în partea nord-vesticã a Româ- teologia creºtinã extensivã. Dum- tistã” (vol. II, 71).
la judecãþi aspre de ideologie se bucurã cã este original. Dim- niei, Transilvania. nezeu îi era deja ºi suficient cu- Materia este alcãtuitã dupã o
moralã. Discerne partea bunã, potrivã, cum bunul simþ cunos- Cu modestie nedisimulatã, se noscut. Totuºi, capãtã convinge- clasare conjuncturalã, în raport cu
individualã, din aceea rea, imper- cãtor îi impune adevãrul cã nu recunoaºte doar martor, nu guru rea nouã, bulversantã, cã pânã la subiectul care este autorul însuºi.
sonalã. Faptul se vede îndeosebi este original, el se bucurã cã are sau, Doamne fereºte, un Mesia acea datã trãise ca un mort, fãrã Dupã triada simili-categorialã (cti-
în evocarea lingvistului Al. Ro- precursori care-l confirmã. Devi- ivit direct pe planeta Pãmânt. El conºtiinþa adevãratã, potrivit cã- tori, mentori, prieteni), cu gradul
setti, cel care i-a înlesnit ieºirea ne astfel continuator ºi împlini- trãieºte în comuniune cu un Dum- reia totul este fals. Dobândeºte ei de impuritate ºi ambiguitate,
din România „socialistã” ºi i-a tor al unor premise, fie doar in- nezeu cât se poate de apropiat ºi abia acum conºtiinþa autenticitã- evidenþiind sau doar sugerând
susþinut depeizarea fizicã, într-o tuite, minimal comunicate, fie in- crede cã omul accede în mod na- þii. Descoperã lumina, frumuse- diversitatea, survine unitatea în
reîntâlnire la Paris. suficient configurate. tural, adicã firesc, la revelaþie. O þea, ca un personaj al lui Dosto- interferenþele spirituale.
La exemplul (re)cunoscut al lui Þinta sa maximalã este opera- revelaþie ajunsã doar în preajma ievski, încredinþat cã doar frumu-
1
Mircea Eliade, îºi trãieºte viaþa þionalã în modul cuprinzãtor ex- cunoaºterii absolute, întrucât seþea va salva lumea. Naºterea B. N. mã lãmureºte într-un mail
plicativ, simili-hermeneutic (de- adevãrul nu se gãseºte, doar se aceastã este una nu de desprin- din 6 noiembrie 2015: „Tatãl meu era
prin ideea de destin, în relaþie, ºi ofiþer de rezervã când am fost con-
ea declaratã, cu Dumnezeu, unul mers însã nearogat de autor), pe cautã, cum o face el însuºi, ca fi- dere ºi salt, dar de continuitate,
calea ideii ºi a sensului. „Ambiþia inþã umanã, care se descoperã cã ar trebui ca sã înþelegem, din ceea ceput ºi ºtia cã va pleca pe front, sã
direct nominalizat, nu sugerat la recucereascã Basarabia... De aceea a
modul categorial doar în chip de mea este sã dau o schemã care trãieºte pe pãmânt ºi în cer deo- ce ni se spune, prin ceea ce ex- dorit sã fiu numit “Basarab”. Dar
divinitate. Admite, ba chiar evi- se poate aplica în mai multe si- potrivã, ca orice „drept” (la mo- primase un alt cugetãtor, Jean cum Basarab nu este în calendarul
denþiazã, „semnul destinului” (I, tuaþii.” (288) În grupul clujean dul „general”) credincios, în sens Carteret, cu cinci ani mai înainte, sfinþilor, la botez mi s-a pus ca prim
182). Îl urmeazã cu sârguinþã ºi Phantasma, care în anumite limi- strict religios. în Lorsque l’homme sera né prenume “Eftimie”, prenumele tatã-
supunere înþelegãtoare, dovadã te este unul divers ºi unitar, el se Marea cale de cunoaºtere, in- (1984), prin devenirea naºterii. lui mamei mele. Public, eu nu folo-
cã noteazã: „Destinul a vrut alt- vede þinta (ne)înþelegerilor, supus conturnabilã, (ne)limitatã, este Rodul (re)cunoaºterii prin me- sesc decât “Basarab”. “Eftimie” tre-
fel.” (390). asalturilor variabile, (im)pertinen- mijlocitã de comunicare, limbaj, dierea creatoare a fost cartea sa buie sã îl folosesc în documentele de
te din perspectiva sa. Ajunge asprã ºi totodatã astralã. Viaþa Teoreme poetice, o altã expresie stare civilã.”
Norma bunã ar fi în cazul aces-
ta o adecvare la destinul impla- chiar sã reacþioneze defensiv ºi este, în acest sens, dialog, iar
cabil, universal în umanitate. Un totuºi obstinat, avertizând cã moartea este tãcere sau contra-
„ciudat ºi crud destin” constatã „sunt obiºnuit cu tentativele de dicþie – cu un termen al sãu apli-
la Monica Lovinescu ºi Virgil Ie- executare sumarã, care nu au cat la modernitate, actualitate, în
runca, priviþi ca unii împãrþiþi în- efect asupra mea” (306). chip de neconcesiv moralist –
tre victime ºi neascultare. La ce- În interviuri (Fragmente, în „mortiferã”. Moralistul recuzã
naclul lui L. Mãmãligã (scriitorul vol. II), el se aratã satisfãcut mai „epoca noastrã de striptease in-
Arcade), cei doi se exprimã ple- cu seamã cã bio-grafic, în viaþã telectual ºi spiritual” (I, 188).
nar, au libertatea unui statut di- ºi scris, ºi-a gãsit locul pe lume ºi Tradiþionalistul activ reacþio-
rector, dar jurnalul Monicãi Lo- n-a pãrãsit spiritual România. neazã faþã de postmodernitatea
vinescu minimalizeazã cenaclul Aflarea locului, totodatã cu ur- ameninþatã de relativism ori aver-
Antoni Tapies

„cu balastul lui de medici ºi fizi- marea strictã a destinului, este tizeazã într-un cor, de altfel larg,
cieni” (noteazã fizicianul B. Ni- repetatã. Loc nu înseamnã deloc necesar pentru echilibrul forþelor
colescu), iar Virgil Ierunca se îngustã localizare, specializare, planetare, ca nu cumva globali-
opunea drastic la exilarea poeþi- reducþionism, dar, paradoxal, in- zarea sã producã mai cu seamã
lor din limba maternã. sistentã delocalizare, utopie uniformizare.

18 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016
n FLORIN COLONAª

Dada în direct!
2
016, an al Centenarului douã portrete intelectuale ale lui
Dada era normal sã fie Tzara surprinse de Segal (aflat ºi
un an stimulativ. Serba- el ca un participat la Dada) ºi
rea acestui eveniment a cuprins Marcel Iancu, care de multe ori
nu numai o arie geograficã însem- este trecut pe un al doilea plan,
natã, ci ºi diferite instituþii cultu- în multe lucrãri pe tema miºcãrii,
rale din diverse culturi ºi dome- deºi lucrurile nu stau chiar aºa.
nii, care au cãutat sã surprindã Iancu a rãmas un prieten al aces-
elemente cât mai diferite ale aces- tei izbucniri intelectuale, el fiind
tei miºcãri artistice cu ramificaþii nu numai un excepþional desena- Salah Stétié ºi vara marelui nor
cât se poate de întinse ºi creati- tor care a realizat grafica majori-

S
alah Stétié, nãscut în 1929 la Beirut, este unul dintre princi-
ve. Sectorul teoretic nu putea tãþii afiºelor, invitaþiilor ºi a co- palii poeþi ºi eseiºti contemporani a cãrui operã, scrisã în
lipsi din concertul aniversar in- perþilor publicaþiilor de debut francezã, este tradusã în aproape toate limbile Europei, dar
ternaþional. Lucrãrile apãrute în dadaist, dar a fost ºi un teribil ºi în arabã. Fost ambasador al Libanului la Unesco, în Olanda ºi în
acest interval anual au fost inclu- colaborator la creaþiile camarazi- Maroc, apoi Secretar general al Ministerului libanez al Afacerilor
se într-o carte apãrutã la Editura lor sãi, dovedindu-se un talentat Externe, Salah Stétié este autorul a peste cincizeci de cãrþi. Este lau-
Tracus Arte (cu o constantã pre- recitator, actor, dansator ºi cân- reatul mai multor premii literare dintre care amintim Premiul Max
ocupare în tipãrirea materialelor tãreþ, contribuind prin calitãþile Jacob, Marele Premiu al Francofoniei al Academiei franceze, Marele
despre avangarda româneascã ºi sale la succesul unor compoziþii Premiu european de poezie de la Smederevo ºi Marele Premiu al
nu numai), semnatã de un cerce- Fãrã a intra în discuþie, poves- în altã sferã decât cea decorati- Bienalelor Internaþionale de la Liège.
tãtor al domeniului – Petre Rãilea- tirea cãluþului a lui P. Erºov din vã. Sã nu uitãm costumele pe A fãcut studii universitare de litere ºi drept la Beirut ºi la Paris. Pe
nu, intitulatã Dada în direct. literatura rusã, cãluþul reprodus care le-a creat, între care acel ce- perioada studenþiei, în capitala francezã, colaboreazã la revista Les
Cartea semnatã de Rãileanu în numãrul prim ºi secund al re- lebru costum pentru Hugo Ball, Lettres nouvelles, ce publica scriitorii cei mai în vogã ai vremii cu
este scrisã cu pasiune ºi, aº pu- vistei Chemarea la paginile 11 ºi care recita Karawane, pe care care se ºi împrieteneºte (este vorba de anii ’50 -’55). Întors în Libanul
tea spune, pasionant autorul par- 22, cãluþul la care se tot face refe- Marcel Iancu l-a desenat, iar fra- natal, în anul 1955, va conduce revista culturala de limba franceza,
curgând o serie de etape care îl rire este, permis sã îmi fie, cãluþ- tele sãu, Jules Iancu l-a croit. Sã L’Orient littéraire, unde va publica operele scriitorilor contempo-
introduc pe cititor pe fãgãºul des- balansoar care are o dublã talpã nu uitãm cã Iancu a realizat mai rani cunoscuþi în Franþa, dar ºi tineri poeþi de limbã arabã: Adonis,
cifrãrii miºcãrii dada, care nu este în formã de arc, pentru a asigura târziu, în România, o serie de pla- Es-Sayyâb, El-Maqhôut, Ounsi el-Hajj, etc.
tocmai uºor de identificat. Se in- stabilitatea copilului care îl înca- nuri arhitecturale care au dus la A avut legãturi de prietenie cu scriitori esenþiali ai secolului al
sistã asupra originii dada, a eti- lecã. Personal consider cã acel ridicarea unor construcþii astãzi XX-lea, cum ar fi: Paul Celan, Emil Cioran, Gherasim Luca, Eugen
mologiei, parcursului sãu. Con- obiect care va influenþa numele clasice. La acestea se adaugã Ionesco, Pierre Jean Jouve, Henri Michaux, André Pieyre de Man-
tribuþia eroilor miºcãrii este bine miºcãrii este o jucãrie foarte di- contribuþia sa ca ºef de ºcoalã diargues, René Char, Yves Bonnefoy, Georges Schehadé, Giuseppe
evidenþiatã ºi, de asemenea, sunt namicã ca ºi miºcarea, de altfel. prin crearea acelui kibutz artistic Ungaretti, Fuad Gabriel Naffah, Pablo Neruda, cu care a fost ºi coleg
trecute în revistã principalele ac- Este vorba despre o tijã din lemn în Israel, la Ein Hod, unde sub la Unesco etc. De asemenea, a fost prieten ºi a colaborat cu mai mulþi
tivitãþi dadaiste. În legãturã cu care are în porþiunea proximalã un supravegherea maestrului nume- artiºti importanþi ca Max Ernst, Picasso, Jacques Hérold, Ubac, Ale-
termenul dada, se analizeazã atent cap de cal din stofã, celuloid, roºi artiºti au avut cele mai favo- chinsky, Tapiès, Zao Wou-ki etc.
provenienþa noþiunii create de plastic, iar în partea inferioarã rabile condiþii pentru a-ºi dezvol- Mare cititor de literaturã românã ºi admirator al culturii noastre,
Tzara, revendicatã însã ºi de al- este prevãzut cu douã rotiþe mici ta linia creaþiei lor artistice. Salah Stétié a vizitat de mai multe ori România. La una din întâlnirile
þii. Aº vrea sã fac o paralelã cu o din lemn, pentru ca atunci când În schiþa de portret a lui Tza- pe care am avut ºansa ºi onoarea sã le am cu el, a evocat cu emoþie
lucrare apãrutã aproape simultan, copilul o încalecã sã îi uºureze ra, Petre Rãileanu insistã asupra vizita pe care a fãcut-o în anii de dinaintea cãderii lui Ceauºescu, ca
Catalogul Tzara, Dada etc., edi- mobilitatea rapid. scriierilor din tinereþe a acelui sã militeze pentru un intelectual român cu care fusese coleg la Unesco.
tatã cu prilejul expoziþiei cu ace- Cei care nu aveau un asem- Hamlet pe care elevul de liceu l-a S-a nãscut într-o nobilã familie sunitã care a dorit ca ºcolarizarea
laºi nume de la Hanul Gabroveni nea „dispozitiv” apelau de cele scris drept variantã, Tzara aflân- sa sã se facã în limba francezã, în instituþii religioase la Colegiul
din capitalã, unde Erwin Kessler mai multe ori la o simplã mãturã du-se într-o etapã predadaistã. Protestant din Beirut ºi apoi Colegiul Saint-Joseph al Universitãþii
într-un substanþial studiu (având cu coadã, pe care o încãlecau ºi Sunt destul de multe lucruri din acelaºi oraº. În paralel cu educaþia oficialã, tatãl sãu, poet de
ºi o versiune englezã) analizeazã cu ajutorul unei nuieluºe (vala- interesante de aflat din paginile limba arabã, îi transmite cunoºtinþe solide de culturã arabo-musul-
in extenso termenul ca, de altfel, bile în cazul calului) îºi îndemnau volumului de 150 de pagini ºi manã. Cu toate acestea, singura „religie” a lui Salah Stétié este Poe-
ºi acel desen cu cãluþul din re- bidiviul încurajându-l cu inter- cred cã un lucru bun este ºi glo- zia (convingerea lui este cã toate marile texte religioase ale omenirii,
vista Chemarea (apropo, existã jecþiile specifice: hi! hi!, ceea ce sarul care cuprinde o serie de fie cã este vorba de Biblie, de Coran ori de Upanishade, au reuºit sã
ºi o fotografie din 1919, reprezen- fãrã doar ºi poate un analog al nume importante pentru Dada, ajungã pânã la noi astãzi doar fiindcã au fost scrise în versuri sau
tându-l pe pictorul Francis Pica- repetitivului Da! Da! mai puþin cunoscute: Mary Wig- pentru cã sunt poetice): „Poezia este cea care ne aduce veºti despre
bia cãlare pe un cãluþ). Foarte bine punctate, într-o man, Rudolf Laban, Oskar Lüthy inima, despre sufletul nostru”. Pentru Salah Stétié „poezia face parte
reprezentare documentalã sunt ºi chiar unui alt român iniþiator al din lucrurile esenþiale ale vieþii, ea are puterea de a face sã se nãruie
letrismului, Isidore Isou. De alt- mãºtile, sã ne apropie cel mai mult cu putinþã de Realitate, sã ne facã
fel, dorinþa de a pune la dispozi- sã vedem adevãrata culoare a Cerului, sã auzim adevãratul sunet al
þia cititorului un material cât mai Mãrii…”.
sistematic este vizibilã ºi în capi- Înainte sã trec la menþionarea unora dintre lucrãrile sale cele mai
tolul Reviste ºi publicaþii Dada, recente, vreau sã citez câteva rânduri din Conferinþa despre poezie
unde sunt menþionate DADACO, pe care a þinut-o în vara aceasta la Festivalul de poezie de la Sète:
Die Schammade sau numãrul „Nu îmi place în poezie decât ceea ce mãrturiseºte vulnerabilitate. O
unic editat la Paris în 1921 de Pi- poezie cu armurã ºi cascã, savantã ºi semeaþã, lingvistica ºi retoricã,
cabia ºi Duchamp care pun sub da, o asemenea poezie poate sã existe, însã în nici un fel ea nu va fi a
semnul întrebãrii paternitatea lui mea. „Înlãnþuirea unei analize la o sintezã” enunþa cu rãcealã Paul
Tzara asupra cuvântului Dada. Valéry pentru a defini tipul de poem pe care ºi-l dorea, mi se pare sã
Sunt amintite ºi acele ecouri bal- þinã, de fapt, de domeniul cãrþilor de bucate. Pentru mine, doar expe-
canice ale Dada-ului parizian rienþa este cea care conteazã (…). Poate emoþia sã revinã în premierã,
Dada Jok (1922), Dada Tank în asemeni strãzii Campagne-Première al cãrui nume îl încânta pe André
acelaºi an ºi o a treia menþionatã Breton?”
Dada Jazz, un numãr, 16 pagini, Volume de poezie: Vara marelui nor (L’été du grand nuage, Fata
în care figureazã ºi poezia lui Tza- Morgana, 2016), Într-un loc de arsurã (En un lieu de brûlure, Editu-
ra, Silogism colonial, alãturi de ra Robert Laffont, colecþia Bouquins, Paris, 2009, în care sunt cu-
Drãgan Alecsici, animatorul aces- prinse toate volumele sale de poezie apãrute de-a lungul timpului la
tor revistelor apãrute în Croaþia Editura Gallimard), Fluiditatea morþii (Fluidité de la mort, Fata
la Zagreb. Fiind raritãþi bibliofile, Morgana, 2007).
publicaþiile respective sunt difi- Volumul de nuvele: Pisica culoare (Le chat couleur, Editura Fata
cil de cercetat, de aceea aº vrea Morgana, 2014)
sã subliniez cã existã ºi o revistã Cartea de memorii: Extravaganþa (L’Extravagance, Editura Ro-
cu un nume asemãnãtor – Tank bert Laffont, 2014)
(2 numere editate în Slovenia la Eseu ºi traducere de poezie misticã sufitã: Râbi’a de foc ºi de
Liubliana ºi în care gãsim, de ase- lacrimi (Râbi’a de feu et de larmes, Fata Morgana, 2010).
menea, un poem al lui Tzara: Eau Despre Salah Stétié s-au scris ºi continuã sã se scrie o multitudine
sauvage). Suficiente elemente de studii critice. Universitãþi din lumea întreagã organizeazã simpo-
pentru a arãta rolul celui ce a dat zioane ºi colocvii despre opera sa poeticã sau îi consacrã teze de
numele miºcãrii Dada. Cartea lui doctorat. De asemenea, numeroase reviste de culturã îi aduc omagiul
Petre Rãileanu este o contribuþie prin editarea de numere speciale, cum este ºi consistentul numãr (453
semnificativã în ceea ce priveºte de pagini) dedicat special lui Salah Stétié, în iulie 2014 de Souffles,
rolul miºcãrii Dada. Scrisã atrac- Revista Asociaþiei Scriitorilor Mediteraneeni. De aceea, mã bucur cã
tiv, este totodatã, extrem de in- începem sã-l facem cunoscut cititorilor din România pe Salah Stétié.
structivã, incitând la lecturã prin
Cabaret Voltaire (1916) - ulei pe pânzã de Marcel Janco dinamica întâmplãrilor ºi a per- n Denisa Crãciun
(lucrare actualmente dispãrutã) sonalitãþilor evocate!

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016 19
n SALAH STÉTIÉ

poeme
Cale fãrã cale ºi lunã Nu pun nimic între tine ºi viaþã:
Pentru cã în nici o piaþã nicãieri în lume
1 Nu se vinde iasomie
Acest copil ce a privit luna
E din nimic orb De ce am fi amestecat copilul în aceastã
O libelulã arcuitã desupra ochiului meu poveste,
Chipul sãu proaspãt devorat de neant?
Fiul meu, iubitul meu,
Ai ales tu sã dezgoleºti soarele 5
Pentru a ajuta râurile sã urce din nou Cântec
Pânã la acel punct de nea unde mâna ta Mi-e fricã. Mi-e cu adevãrat fricã? Mi-e
a-nflorit ? fricã.
Mi-e fricã de viaþã. Mi-e fricã de furnici.
Copacul meu, copãcelul meu, Amicii îmi sunt morþi. Mi-e fricã de amici.
Combustie sunt toate aceste mãrturisiri Mi-e fricã de amici înveliþi de furnici.
de stea Salah Stétié ºi Denisa Crãciun
Aº vrea sã mergem la o stânã Mi-e fricã de spirit. De Spirit mi-e fricã
Sã urmãm turma obositã a aceºtor aºtri ªi grãdina de trandafiri de picioare mi-e Unde vine, o tu cea doritã, sã trãiascã ºi cãlãtoreºte
O copilul meu ºi sã adormim în al lor plinã sã moarã umbra mea ªi toate boltiºoarele oaselor tale
Lapte Trupurile au plecat la plimbare modeleazã un drum pur de lapte
De acum fãrã picioare ºi braþe pedepsite. Nebunul în zori Plãmãdit din sânii tãi pavaþi cu garoafe
mãreþe
„Calea nu este Calea, spune Tao,
Drumurile spre cer nu sunt trasate.” Pãpuºi
Ascult liniºtea ºi se face liniºte
O pãpãpuºi Eu, de asemeni, fiu al zeilor, mã fac
Liniºtea mineralã venitã de pe
2 Pãpuºi ale nopþii mele naturã
acoperiºuri tace
Mã gândesc la tine în lumina zãpezii Nu-mi mai veniþi În oglindirea râului tãu matinal
Din cauza laptelui rece ascuns în casã
Dinspre partea de unde palpitaþia s-a Nici fructe nici vuiete În faþa cãruia visez ºi strugurele îmi
ªi a vieþii între tramvaiele ce tac
dus Liniºtea e aici scapã din mâini
Lumea e fãcutã din ramificaþii obscure Lasã pliuri ample ªi degetele mele de la picioare peste care
E nevoie de mult mineral insonor
Spun acestea din cauza norilor Pe cearceafuri a nins –
Necunoscut ºi dormind precum
Care se duc ºi vin în divizarea spiritului BRUSC Da: danseazã.
trandafirii adormiþi
TOBA
Ce rostesc cuvinte, sfâºiate dantele de
Frumosul meu copil, copil al deznãdejdii, limbã
Pãmântu-n jurul tãu se face dintr-o datã În somnul acestei pisici tãcute
varã Preistorice ºi pe care am ajutat-o sã
Zãpada e încã aici în haine de zãpadã moarã
Aproape de mare unde se tulburã un
lãmâi ªi dintr-o datã bucuria mea nãvalnica,
râu izvor
Divizarea, cinteza rãnitã viaþa Se duce, soare, înspre picioarele tale
Viaþa, acest paradox ºi cuþitele din inimã tãcute
Copilul meu, copilul meu, þi-am dat viaþã Picioarele tale dintr-o altã mãtase
Þi-am dat moarte, þi-am dat viaþã îmbrãcate în liniºte
Zbrobind trandafirii plãpânzi din gradina
3 de trandafiri
Munte sub fluturi ºi nor adevãrat În care singur, soare, sexul tãu metafizic
Batistã de mãtase ce va dispare-n vis Organ lung ºi trandafiriu, vioarã
Îngeri au venit sã-mi mângâie mâna ºtrangulatorie
ªi iatã-mã un adormit împãtimit Îmi vorbeºte, mie, cel treaz, limba
ªi iatã-mã treaz împãtimit nãscândã
Unitate. Stomacul sã mi se strângã
Cu intestine ºi ficat!
Inima ºi creierul sã mi se strângã! Chan Ky-Yut - din expoziþia Salah Dansul celor ºase Portretul lui Salah Stétié de Pierre
Fierea ºi plãmânii
Braþele ºi mâinile ºi cele zece degete
Stétié et les peintres degete Alechinsky (1997)
Vergeaua ºi testiculele Copacul ne dãduse întâlnire
Sã mi se strângã!
Întregul pachet expus în turnul Rãnitã roºu – sub copac
În aceastã þarã pe care un deºert mare o
Viaþa gravã
Izolat sub vulturii sãi de tãcere respirã
Îmi plac la tine, femeie ce treci repede, Te privesc ºi te vãd
lampã blândã Trupul tãu trupul meu sunt doar Fremãtând de zbârnâitul stupilor
Aºezat aici la masã, citesc: respiraþie
Urcuºurile pântecului tãu domolite de ªi te aud.
„Veghind, dormim; dormind, veghem.” Atunci când viorile celor iubiþi ne
E din Montaigne, ºi acesta este sensul mare
consumã Între noi o liniºte face liniºte
sensului. O iubito! Sunt pierdut. Fericit pierdut.
E aici o pasãre de visare, o urmã de Umbre se strecuraserã în inimile noastre
sânge Am ºase degete Nãpârci reci în apa foarte rece a verii
Vorbesc despre inocenþã, vorbesc La fiecare picior al acestei copilãrii
ªi îmi place la pasãre o panã evazivã Îmbrãþiºarea în pat este luminã
despre non-sens. negre. ªi orizonul copilul nostru este în pat
S-ar zice din grâu foarte fin la crepuscul Soarele ºi a lui încoronare, aceastã Orice visare ºi totul este grâu; acolo,
4 coroanã
De lânã mãtãsoasã împrejurul sceptrului departe,
Trebuie sã uºurãm, sã uºurãm norii Planeazã deasupra mormântului
pur Tremurul dispariþiei tale.
ªi sã ne uºurãm cuvintele plantaþiei de palmieri
Dacã vrem, copil frumos, sã rãmânem în Unde coroana ta, paradisul suflului tãu,
Pulverizat sceptru al unitãþii, toiag! Din tine prin tine cãtre tine
viaþã Plânge peste zeul zâmbitor ºi peste
Într-o þarã în care se vorbeºte de iubire Cãrãrile întortochiate ale iubirii
Trebuie sã uºurãm viaþa ciorchinele râzând cu mâini pline Ca ºi suspendarea uleiului sfinþit netedã
ªi sã râdem cu melancolie
ªi suveranã limba ªi brusc ºtearsã aripã
Ca sã rãtãcim moartea Vagoanele cãii de fier gem, în depãrtare.
Suveranã rana Ca o masã de beton prabuºitã-n luminã
Dormind cu gene coborâte ªi striazã cu o linie de foc negãsitul, Tremurãtor tremurãtor sunt
ªi inima mi-e la fel de grea Nemãrturisitul, motorul alb plin cu delir O împotriva mea tremurãtor
Ca un fund de damã din Damasc Tu cea supralocuitã ºi eu cel nelocuit în
O tu, copil infantã Albastrul sfâºietor al picioarelor tale
O dragostea mea prea mult te-am iubit neant
ªi acum prea mare mi-e zbuciumul Între coapsa ta ºi cealaltã coapsã e apa
lumii (Poeme din volumul Vara marelui nor)
Cu cele ºapte sãbii scoase din teacã Sã te înveºmântez! Toate porumbiþele în
Între coapsa ta ºi cealaltã coapsã e un oraº
Trandafirul, nepreþuitul tãu trandafir ºi tine se clatinã. Dorm ºi veghez. Traducerea din limba francezã:
O copilul meu pun între tine ºi viaþã În gradina arboroasã a trupului tãu ce
O draperie de iasomie boabele-i de rouã Denisa Crãciun

20 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 9 ((215
215 ), 20
215), 16
2016