Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 8 (214) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

INTERVIU (II) MIªCAREA IDEILOR


Umberto Eco: „nu o 6 poeþi invitaþi la Craiova,
simfonie de Mahler, la Festivalul Internaþional
ci o improvizaþie de „Mihai Eminescu” 2016
Charlie Parker” Semneazã:
l Laura Garavaglia
l Manolis Aligizakis
GAUDEAMUS l Risto Vasilevski
Marco Lucchesi - l Eduardo-Langagne
elogiul limbii române l Risto Lazarov
l Yong Tae Min

Dan Cioca în tabãra de picturã de la Viscri (2013) - foto: Lucian Muntean

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 8 (214) • 2016

AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: De la Home/
Acasã la DalgArt l 2
(Urmare din pag.1)
de la Home/
MIªCAREA IDEILOR
6 poeþi invitaþi la Craiova - Festiva-
Acasã la
DalgArt
lul Internaþional „Mihai Eminescu”
2016. Dosar coordonat de Roxana Ilie
Laura GARAVAGLIA: „Uimirea neîn-
treruptã în faþa vieþii este ceea ce îmi
hrãneºte poezia” l 3
Laura GARAVAGLIA: Poeme l 3
Manolis ALIGIZAKIS: „Simt cã am
descoperit o nouã lume a poeziei” l 4
Manolis ALIGIZAKIS: Poeme l 4
Risto VASILEVSKI: „Poezia este cel
V alentin ºi Gabriela Boiangiu sunt
doi craioveni, fraþi, plecaþi în
urmã cu vreo 20 de ani spre Þara
Fãgãduinþei numitã Anglia, sub imperiul
DalgArt, duminicã, 24 iulie 2016, ora 18,
cu lansarea unui „pachet cultural de artã
vizualã ºi alte ancadramente, …cu 18
artiºti renumiþi ºi iscusiþi din 11 þãri”,
Revista de culturã editatã de
AIUS Printed
mai înalt nivel de gândire, ºi, dincolo de irepresibilului impuls, declanºat de explo- cum spunea Valentin Boiangiu. „Pache-
aceastã gândire, nu existã nimic esenþi- zia vitalã produsã de acel decembrie ’89 tul este alcãtuit din 3 produse de cea Apare sub egida Uniunii
al” l 5 aureolat cu sânge ºi speranþã, de a desco- mai bunã calitate. Primul constã în ex-
perii chipurile libertãþii. punerea multor desene executate în mod Scriitorilor din România
Risto VASILEVSKI: Poeme l 5
Eduardo LANGAGNE: „Copil fiind, Valentin Boiangiu ºi-a abandonat stu- inedit de câteva perechi de artiºti, ne-
am cunoscut poeziile lui Tudor Arghezi diile tehnice din þarã, pentru a începe stu- cunoscuþi unul altuia, care s-au conta-
din traducerile lui Rafael Alberti, ºi mai dii de artã ºi design la Bradford College, minat reciproc de la distanþã, cum au
târziu am avut norocul de a mã întâlni pe care le-a continuat la Leeds Metropoli- ºtiut ei mai bine. Setul colectiv va fi pre- DIRECTOR
tan University, unde a ºi dobândit MA zentat publicului larg pe simezele gale-
personal cu Marin Sorescu” l 6
Fine Are, expunând de-a lungul timpului riei Dalgart din Dâlga, a doua casã pe
Nicolae Marinescu
Eduardo-LANGAGNE: Poeme l 6
în galerii din Anglia ºi din România, pre- dreapta, cum intri dinspre Þuglui, prin
Risto LAZAROV: „Poezia stã cu mân- dând cursuri ºi a iniþiind proiecte de artã pãdure... Al doilea produs este o confe-
drie în vârful piramidei tuturor artelor” plasticã ºi în alte þãri europene. rinþã la Tradem, pe data de 26 iulie, în-
l7 REDACTOR-ªEF
Gabriela Boiangiu, sora sa, îl va urma tre orele 17.00-20.00, în Craiova, cu 5
Risto LAZAROV: Poeme l 7 dupã absolvirea Universitãþii Naþionale de dintre artiºti ºi cine o avea dorinþa ar-
Petriºor Militaru
Yong TAE MIN: Poeme l 8 Artã Bucureºti, ºi, dupã studii postuni- zãtoare sã-i întâlneascã. Din motive
versitare în Anglia, va avea un traseu pro- practice acest produs se va desfãºura în REDACTORI
fesional asemãnãtor celui al fratelui sãu. limba englezã. Al treilea este o vizitã ºi Maria Dinu
Nu o datã, însã, cei doi fraþi au colaborat un atelier de desen, cu copii, desfãºurat Cosmin Dragoste
în cadrul unor proiecte de succes. în incinta Muzeului de Artã din Craio-
Unul dintre acestea, Home/Acasã, a va, ºi cu participarea unora dintre ar- Mihai Ghiþulescu
reunit lucrãri produse în Marea Britanie ºi tiºti, pe 27 iulie la ora 13.00. Pachetul Daniela Micu
în România, dar ºi o instalaþie de mail art în se vinde cu toate cele 3 elemente, îm-
forma unei case din cãrþi poºtale, trimise de preunã sau separat, depinzând de tim- REDACTORI ASOCIAÞI
cei doi artiºti în diferite colþuri ale lumii. El pul ºi buna dispoziþie a solicitatorului. Gheorghe Fabian
aduna colaboratorii la proiect aflaþi în cãu- Rezonanþa intelectualã a produsului
tarea sentimentului de acasã ºi a fost itine- este garantatã pe o perioadã nelimita- Silviu Gongonea
rat, în 2009, ºi în România, la Bucureºti ºi la tã de timp de cãtre furnizori.” Luiza Mitu
CRONICA LITERARÃ
Toma GRIGORIE: Un Iov al filosofiei
Muzeul de Artã din Craiova. Un al doilea eveniment a fost gãzduit Ioana Repciuc
În catalogul expoziþiei, Gabriela ºi Va- de galeria DalgArt, duminicã, 31 iulie 2016, Mihaela Velea
moraliste existenþiale l 9 lentin Boiangiu consemnau: începând de la ora 19,30. Tânãrul artist
„Sunt momente în viaþã când facem Albert Dobrin, student în anul V la Insti-
INTERVIU un pas înapoi,reflectând asupra conta- tutul de Arhitecturã „Ion Mincu”, a pro- COLEGIUL DE REDACÞIE
Umberto ECO: „Nu o simfonie de Ma- minãrii mundane ºi esenþei noastre inte- pus sub genericul Welcome to the Machi- Marin Budicã
hler, ci o improvizaþie de Charlie Parker” rioare. Atunci, sângele, carnea ºi tradi- ne 32 de fotografii ale unor spaþii indus- Gabriel Coºoveanu
(II) l 10 þiile se contopesc în complexitatea defi- triale dezafectate, într-un grad avansat de Horia Dulvac
niþiilor identitãþii. Suntem frate ºi sorã degradare, inducând privitorului reacþii
BELETRISTICÃ ºi trãim într-un loc îndepãrtat de oraºul stranii faþã de neaºteptata confruntare cu Lucian Irimescu
Liliana HINOVEANU: Vândutã timpu- natal. În mod firesc, am simþit nevoia sã derizoriul ºi perisabilitatea universului teh-
lui l 12 gândim împreunã un proiect numit <aca- nic-industrial, perceput rutinier ca expre-
Liliana HINOVEANU: Podul l 12 sã>. Acoperind repertorii formale varia- sie a puterii omului asupra naturii. Spaþiul COORDONARE DTP
te, lucrãrile din expoziþie exprimã senti- expoziþional, asezonat cu obiecte din me- Mihaela Chiriþã
LECTURI mentul vital de a fi acasã.” diul industrial modern funcþionale ºi pro-
Mihai GHIÞULESCU: Istoria în lumea Luna aceasta, cei doi artiºti au finalizat vocând vizitatorul sã le acþioneze, ne pro-
de azi l 13 dezvoltarea proiectului Home/Acasã într-o voacã astfel sã ne raportãm la tensiunea
Marie-Jeanne Cristiana SCÃRLÃ- realizare care readuce energiile creatoare unei realitãþi existenþiale dialectice, con-
oarecum în punctul de genezã, identifica- flictuale. Impresiile celor prezenþi au fost Revista „Mozaicul” este membrã
TESCU: Un roman scris „în limba expe-
bil cu acel mitic „acasã”. DalgArt este în chip firesc dintre cele mai diverse, cu A.R.I.E.L.
rienþei comune” l 13
acum exteriorizarea acestui sentiment pro- certitudine însã „performance-ul” propus
BELETRISTICÃ fund, grav, generator al identitãþii, expre- nu a lãsat pe nimeni indiferent! Partener al OEP (Observatoire
Veronica D. NICULESCU: Spre vãi de sia lui materialã. În apropierea Craiovei, în DalgArt este, în opinia mea, una dintre Européen du Plurilingvisme)
jad ºi sãlbãþie l 14 satul Dâlga din comuna Þuglui, loc quasi expresiile fericite ale existenþei a ceea ce
anonim dar binecuvântat, între „apa vie” am numit „Arhipelagul România”, ale pu-
a Jiului ºi dealuri frumos împãdurite, fraþii terii inovative pe care acesta o induce în
ARTE Valentin ºi Gabriela Boiangiu, din micile structurile conservatoare ale societãþii
Geo FABIAN: Stagiunea Europa – Tiraj: 500 ex.
lor economii de profesori ºi artiºti, cu im- româneºti, prin oamenii care descoperã ºi
privire retrospectivã l 15 plicarea dãruitã a pãrinþilor în identifica- aduc Acasã elementele de noutate ºi pro- ADRESA REVISTEI:
rea locului ºi dirijarea ºantierului, au înãl- gres revigorante, cu o energie subtilã dar Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
ANTHROPOS þat un lãcaº de culturã destinat deopotri- fertilã.
Cristina GAVRILUÞÃ: Cunoaºterea Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
vã odihnei spiritului ºi regenerãrii virtuþi- DalgArt, prin chiar proiectele propuse,
etnologicã ºi provocãrile prezentului l lor lui creative, destinat deopotrivã artiº- vezi dialogul cu iubitorii de artã adulþi invi- E-mail: mozaicul98@yahoo.com
16 tilor români ºi strãini care poartã pretutin- taþi la Tradem, dar ºi prin vizita ºi atelierul
Adina HULUBAª: Etno-didactica ro- deni în lume acel sentiment unic de apar- de picturã al copiilor de la Muzeul de Artã ISSN 1454-2293
mâneascã: exemple, contraexemple l 17 tenenþã al locului naºterii ºi descoperirii din Craiova, ne aminteºte cã arta nu trebu-
lumii numit acasã. ie ruptã de viaþã ºi de societate, cã nu este
GAUDEAMUS Cele douã corpuri de clãdire, unul cu apanajul exclusiv al unei „elite”.
Marco LUCCHESI: Elogiul limbii ro- câteva încãperi de locuit ºi un altul salã Simt nevoia sã închei aceste reflecþii îm-
mâne l 18 de expoziþie sau pentru diverse reuniuni pãrtãºind emoþia cea mai puternicã, inspi-
ºi manifestãri artistice, se constituie ratã de experienþa pe care mi-a provocat-o 9 771454 229002
UNIVERSALIA într-un veritabil „hub”, conceput sã sti- dialogul creativ cu Gabriela ºi Valentin Bo- Responsabilitatea asupra
Herta Müller despre limba românã ºi muleze creativitatea prin comunicare ºi iangiu: sãteni din Dâlga, „primeniþi” de sãr- conþinutului textelor revine autorilor.
folclorul românesc l 19 competiþie cordialã, regenerând energiile bãtoare, cu copii de mânã gãtiþi ca de Paº- Manuscrisele nepublicate
pe care civilizaþia urbanã hipertehnicizatã te, pãºind sfielnic ºi totuºi hotãrâþi pe poar- nu se înapoiazã.
AVANGARDE a lumii de azi le aplatizeazã ºi le iroseºte ta „Muzeului”, la expoziþie!
Petriºor MILITARU: Festivalul îndepãrtându-ne de naturã. La Dâlga, fraþii Boiangiu susþinuþi de
„Gellu Naum”: impresii de la faþa locu- Evenimentul DrawingDilogue, iniþiat pãrinþii lor, cu prieteni din þarã ºi de aiu-
de Gabriela Boiangiu, a inaugurat rea, discret dar ferm, reclãdesc România! www.revista-mozaicul.ro
lui l 20

2 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


Laura Garavaglia: 6 poeþi invitaþi la
„uimirea neîntreruptã Craiova – Festivalul
în faþa vieþii este ceea Internaþional „Mihai
ce îmi hrãneºte Eminescu” 2016
poezia” Î
ntre 10-14 mai 2016 a avut loc, la Craiova, a patra ediþie a Festivalul Mondial
de Poezie „Mihai Eminescu” la care au fost invitaþi poeþi veniþi din cele
patru colþuri ale lumii. Deschiderea a avut loc la Muzeul de Artã din Craio-
va, iar dupã discursurile þinute în cinstea poeziei ºi a culturii, au fost acordate

N
ãscutã în 1956 la Mila- Premiile Academiei Internaþionale „Mihai Eminescu”. „Poezia ca o ispitã de a
no, Laura Garavaglia a exista altfel, schimbând lumea ºi timpul, cãci cuvintele ne împãrtãºesc întotdeau-
absolvit Facultatea de na destinul. Pentru cã, atunci când îþi iubeºti propria limbã, e o onoare sã scrii
Litere în oraºul Como ºi a înteme- poezie, e chiar raþiunea de a fi a oricãrui poet. […] Noi, poeþii, vã propunem
iat La Casa della Poesia di Como medicamentul poeziei, al culturii, al spiritului, care va face ca existenþa noastrã sã
(Casa Poeziei din Como), cu sco- fie mai suportabilã, dacã nu mai frumoasã”, a declarat Ion Deaconescu, Preºedin-
pul promovãrii creaþiei lirice a tele Academiei Internaþionale „Mihai Eminescu”, la deschiderea festivalului.
unor importanþi autori contempo- Revista Mozaicul vã propune sã cunoaºteþi ºase dintre poeþii invitaþi ai festi-
rani. Laura Garavaglia este, de valului, atât prin prisma poeziilor tradu-
asemenea, organizatoarea Festi- se mai jos, cât ºi a dialogului pe care l-au
valului Internaþional de Poezie purtat cu colaboratorii revistei noastre:
„Europa in Versi”. Poezia sa a fost Laura Garavaglia, organizatoarea Festi-
tradusã în japonezã, românã, tur- valului Mondial de Poezie „Europa in
cã etc., fiind inclusã în mai multe versi” (Italia, Premiul pentru Manage-
antologii internaþionale. Este co- ment Cultural Internaþional – 2016), Ris-
ordonatoarea colecþiei „Altre Ter- to Vasilevski (Macedonia, Premiul pen-
re” de la Lietocolle Editore ºi au- tru Poezie – 2016), Manolis Aligizakis
toarea volumelor Frammenti di (Canada/ Grecia), Eduardo Langagne
vita (2009), Farfalle e pietre (Mexic), Risto Lazarov (Macedonia) ºi
(2010), La simmetria del gheri- Yong Tae Min (Coreea de Sud). De ase-
glio (2013) ºi Corventi ascensio- menea, acest numãr al revistei este ilus-
nali (2013). trat cu lucrãri de Dan Cioca (România,
Premiul pentru Arte Plastice – 2016). (R.I.)

Roxana Ilie: Cunoaºteþi alþi scriitori


români în afarã de Mihai Eminescu?
L.G.: Da, dacã mã întrebaþi pe mine,
poezia este o limbã universalã: ea dã glas
Dosar coordonat de Roxana Ilie
Dacã da, ce impresie v-a fãcut poezia ro- emoþiilor ºi sentimentelor fiinþelor umane,
mâneascã? care se manifestã la fel în toþi oamenii.
Laura Garavaglia: Cunosc niºte poeþi Poezia acþioneazã ca o punte, care uneºte
ai generaþiei anilor ‘60, cum ar fi Nichita
Stãnescu ºi Ana Blandiana. Ea a fost oas-
oameni diferiþi, ignorând varietatea rase-
lor, a religiilor, a culturilor.
n LAURA GARAVAGLIA

poeme
pete al Festivalului Internaþional de Poe- R.I.: Cum aþi început sã scrieþi poezie?
zie „Europa in Versi” în anul 2011. Poezia L.G.: Încã de pe vremea când eram co-
lui Stãnescu este una ermeticã, ce acordã pil, m-am simþit atrasã de sunetul cuvinte-
o importanþã deosebitã imaginilor ºi jocu- lor. Poezia a devenit cu adevãrat impor-
lui cu metaforele. În ceea ce o priveºte pe tantã pentru mine în adolescenþã; era o
Ana Blandiana, poezia ei este liricã ºi me- cale prin care îmi puteam exprima simþirile,
tafizicã, recuperând miturile ºi tradiþiile. De vãzându-le cum se reflectã în cuvinte, ca
asemenea, am o antologie a lui Geo Vasile ºi cum ar fi fost oglinda sufletului ºi a min- Indicativul prezent
în care se regãsesc poeþi români moderni þii mele.
ºi contemporani, poeziile fiind atât în ro- R.I.: Ce ne-aþi putea spune despre fa- Numerele lui Fibonacci Cauþi ºi tu liniile universului
Printre faliile orizontale ale zilei?
mânã, cât ºi traduse în limba italianã. milia dumneavoastrã? V-aþi bucurat de
R.I.: Când aþi avut primul contact cu sprijinul ei atunci când aþi descoperit cã (Leonardo Pisano zis Fibonacci) Dar dacã zenitul ar fi chiar aici
poezia ºi cum l-aþi descrie? eraþi interesatã de poezie? Pe pervaz în paharul de ceai,
L.G.: Am avut primul contact cu poezia L.G.: Sunt poetã, dar sunt implicatã ºi Acel pod între Orient ºi Occident Umbra serii pe scãri
atunci când eram în clasele primare. Buni- în alte activitãþi culturale, fiindcã sunt construit pe numere. În aceastã absenþã mutã fãrã întrebãri.
ca mea era învãþãtoare ºi obiºnuia sã îmi preºedintele unei asociaþii culturale în Înþelegeai mãreþia negustorilor arabi, Sau dacã fâºia de luminã se confundã pe
citeascã poeme ale unor poeþi italieni im- Como, în Italia: La Casa della Poesia di geniul tãu surprindea pe trecãtorii gazon
portanþi precum Giosué Carducci, Gio- Como. Am organizat o mulþime de eveni- Curþii lui Frederic al II-lea. Acestei clipe îngãlbenite
vanni Pascoli, Giuseppe Ungaretti etc. mente ce au avut legãturã cu poezia, iar în Abstractã perfecþiune a acelor semne, Între viitor ºi trecut?
Puteam auzi sunetul pe care îl fãceau cu- fiecare an organizãm un festival, Europa succesiunea magicã ascunsã
vintele, iar atunci când am învãþat sã scriu in Versi, la care invitãm mulþi poeþi, atât în frumuseþea alchimicã a scoicii
ºi sã citesc, am încercat sã compun ver- italieni, cât ºi din strãinãtate. Mi-ar fi im- ºi enigma ºoimului în zborul lui Simetria nucleului
suri similare. Am scris primele mele poeme posibil sã fiu ºi poetã ºi sã promovez ºi descris dupã un timp de Pacioli,
pe când aveam ºapte ani. cultura, dacã nu m-aº bucura de sprijinul o proporþie dumnezeiascã. Naufragiazã gândurile
R.I.: Credeþi cã poezia este o experi- familiei mele. dincolo de marea de nori.
enþã fundamentalã pentru un om? R.I.: Care este sursa dumneavoastrã Separaþi, urmãresc
L.G.: Cred cã poezia este ceva înnãs-
cut în ceea ce le priveºte pe fiinþele uma-
de inspiraþie atunci când scrieþi poezii?
L.G.: Minunata aventurã a vieþii este
Varã curenþi în ascensiune
las loc visului. Mintea
ne. În perioada arhaicã, poezia era princi- cea care mã inspirã în poeziile mele. Poe- este un balon roºu pãrãsit
palul instrument de pãstrare a moºtenirii zia este „ºtiinþa încremenirii”, dupã cum Mirosul de catran pe fundul barajului,
Dinþi de câini se înfig pe chilã. în cosmos, scapã gravitãþii
culturale ºi de transmitere a valorilor etice spunea un celebru poet italian, Carlo Be- obiºnuinþei
unei civilizaþii în memoria colectivã. Poe- tocchi. Uimirea neîntreruptã în faþa vieþii Bula curcubeului luminoasã a verii
urcã ascendent în curenþi ce întemniþeazã corpul.
zia dã glas emoþiilor ºi sentimentelor noas- este ceea ce îmi hrãneºte poezia.
tre, însã este ºi o cale de cunoaºtere a R.I.: Dintre toate cãrþile dumneavoas- Nu ºtie în ce direcþie pleacã inima.
Din toatã acea luminã pe care o dãdea Stelele au cãzut…
realitãþii, cãci poeþii sunt înzestraþi cu un trã, pe care o consideraþi a fi cea mai
soi de „lentile multicolore” pentru a des- bunã ºi de ce? ziua
A rãmas doar textura decoloratã a Stelele au cãzut în pahar
coperi nucleul de aur al lucrurilor. L.G.: Rãspunsul la aceastã întrebare lumina lichidã care se revarsã ºi se
R.I.: Care consideraþi cã este rolul pre- este dificil. Fiecare carte pe care am scris- pernei,
Alga uscatã ondulatã pe stâncã, strecoarã
miilor în viaþa literarã a unui poet? o îi corespunde unei anumite perioade din încet din cupã.
L.G.: Sunt de pãrere cã premiile ºi dis- viaþa mea. Prin urmare, toate sunt impor- Ochii Sfântei Lucia pe noptierã,
Îmbrãþiºarea sângeroasã a unei meduze Se topeºte fiecare picãturã
tincþiile importante înlesnesc vizibilitatea tante pentru mine. pe asfaltul murdar,
unui poet în lume. Ele sunt, desigur, ca un pe gât.
se strecoarã fugã dupã fugã.
fel de rãsplatã pentru un poet. Interviu ºi traducere din limba Stelele ce pulseazã ºi scânteiazã
R.I.: Puteþi defini poezia ca fiind un englezã realizate de Roxana Ilie stelele ce se extind ºi apoi explodeazã
factor determinant de armonizare a con- stelele variabile
tactului dintre popoare? stelele.

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 3


Manolis Aligizakis:
„simt cã am
descoperit o nouã
lume a poeziei”

M
anolis Aligizakis s-a nãscut
în anul 1947, în insula Cre-
ta, Grecia. A absolvit Facul-
tatea de ªtiinþe Politice din cadrul Uni-
versitãþii Panteion din Atena, ulterior
Academia Internaþionalã de Arte din Ca-
nada. Consacrat poet ºi prozator de ori-
gine greacã, a obþinut numeroase pre-
mii pentru prodigioasa sa activitate de
scriitor ºi traducãtor. Printre premiile sale
se numãrã Premiul de Poezie al Acade-
miei Internaþionale de Arte (2013 ºi 2014),
Premiul literar Naþional al Greciei, Pre-
n MANOLIS ALIGIZAKIS miul pentru poezie (Volos, 2012), Premiul
oraºului Richmond (2014).

poeme Veronica Lungu: Cunoaºteþi alþi scri- M.A.: Fãrã îndoialã, poezia uneºte oa-
itori români în afarã de Mihai Emines- meni din orice colþ al planetei, iar, odatã
cu, ºi dacã da, ce credeþi despre poezia cu apariþia revoluþiei electronice ºi a reþe-
Vedere L-am ascuns de trãdãtori
Pentru aceasta, el ºi-a sãpat româneascã? lelor de socializare online, este la fel de
Mormânt adânc Manolis Aligizakis: Nu am citit atât de uºor sã vorbeºti cu o persoanã care se
Vedere panoramicã multã poezie româneascã ºi nu pot sã fac aflã în cealaltã parte a planetei, cum este
Prin fereastra de la rãsãrit ªi a aruncat în el
Moºtenirea o comparaþie, dar, din puþina cu care m-am sã stai la o discuþie cu un vecin. ªi da,
Statuia goalã a lui Hermes întâlnit participând la Festivalul de Poezie bineînþeles, cum poezia este limbajul Uni-
Strãluceºte în lumina soarelui În scurt timp dupã ce a stat
Trist deasupra plânsetului „Mihai Eminescu”, simt cã am descoperit versului, este, de asemenea, modul de ex-
ªi va simþi nevoia o nouã lume a poeziei pe care sunt nerãb- primare, împãrtãºire ºi exteriorizare a emo-
Sã se acopere cu Din adâncime,
Din plãmâni, dãtor sã o explorez ºi cu care doresc sã mã þiilor ºi convingerilor printre poeþii de pes-
Un alb pat de pânzã familiarizez. te tot din lume.
Liniºtit în ultima noapte a lui Se tânguie
În aceastã umbrã V. L.: Când aþi avut primul contact cu V. L.: Cum aþi început sã scrieþi poe-
Ruºinos, tânãr nevinovat, poezia ºi cum l-aþi descrie? zie?
Copiii îl privesc Ne-am sãlãºluit
Tu ºi eu M.A.: Prima mea întâlnire cu poezia a M.A.: Am început sã scriu poezie regu-
Cu ochii larg deschiºi. fost acum mulþi ani, pe când aveam 11 ani lat dupã ce m-am pensionat, acum aproa-
Cei doi dezmoºteniþi,
Tu ºi eu. ºi am transcris un vechi poem cretan vechi pe 20 de ani, în 1998. Mai scrisesem câte-
Mãrturisire de aproape 500 de ani, un poem romantic va poeme novice ºi înainte, dar implicarea
ce conþine 10 000 de versuri cu rimã, fieca- mea în acest domeniu, în mod constant, a
Mãrturisirea mea a fost simplã: Ani de foamete re vers având 15 silabe, pentru care mi-au început în 1998. De atunci scriu ceva în
Tatã, am spus, eu sunt un pãcãtos Am avut doar o singurã copilãrie trebuit 9 luni. Este evident cã aveam o în- fiecare zi.
Vina universului stã Pe care am pierdut-o. clinaþie spre poezie la acea vârstã frage- V. L.: Ce ne-aþi putea spune despre fa-
Greu pe pieptul meu Frãgezimea sãrutului mamei mele, dã, ºi, cum anii au trecut ºi eu am început milia dumneavoastrã? V-aþi bucurat de
Iartã-mã cã am iubit cu pasiune Mâna ei moale peste genunchiul meu sã îmi meºteºugesc propriile versuri, am sprijinul ei atunci când aþi descoperit cã
Zambila înfloritã ºi zgâriat, fost captivat de puterea cuvintelor ce re- eraþi interesat de poezie?
Leagãne în zbor de rândunici Hainele de duminicã cãlcate zoneazã ºi creeazã un rãspuns emoþional M.A.: Sunt cãsãtorit cu cea de-a doua
ªi cele douã mari pãcate întotdeauna, din partea cititorului. Poezia este cea mai mea soþie, Rocio, care este de origine spa-
Dragostea mea nemãsuratã Miros de mare rafinatã formã de a exterioriza energia noas- niolã. Am trãit în Vancouver, Canada timp
Pentru râsul copilului Prin fereastra deschisã trã creativã. de 43 de ani. Am doi fii din prima mea cã-
ªi cerºetorii care au stat Înainte de toate au fost iluminate V. L.: Credeþi cã poezia este o experi- sãtorie ºi douã nepoate, Yoe, în vârstã de
Cu mâinile lor întinse, De reflexiile oraºului gri enþã fundamentalã pentru om? 7 ani, ºi Orianthi, de 2 ani. ªi da, m-au spri-
Umplute cu urãri de bine Speranþa ºi jurãmântul luat, M.A.: Fãrã nicio îndoialã, poezia este o jinit mult, lucru pe care l-am apreciat foar-
Mãrturisirea mea a fost simplã într-un fel sau altul, experienþã fundamentalã a omului. Se spu- te mult.
Direct la Purgatoriu S-au aºezat într-o zi ne cã poezia înseamnã muzicã ºi ºtim cã V. L.: Care este sursa dumneavoastrã
Preotul a dat avizul. La masa cea mare a satului. muzica este limbajul Universului, prin ur- de inspiraþie atunci când scrieþi poezii?
mare, poezia este limbajul Universului. Este M.A.: Totul reprezintã inspiraþie pen-
modul de comunicare al stelelor, la fel cum tru mine ºi totul depinde de nivelul de
Moºtenire Amor este acelaºi lucru ºi pentru oameni când percepþie pe care simþurile mele îl aplicã;
vocea lor interioarã îºi ia avânt spre lumea totuºi, nimic nu trece neobservat. Odatã,
El a ºtiut cã i-am dãruit atâtea Înainte de a intra
exterioarã ºi devine vers pentru a-l vedea în timp ce mã plimbam ºi ascultam muzicã,
Dragostea mea pãmânteascã Am fost acolo,
ºi contempla întreaga lume. Poezia este versurile unei melodii m-au inspirat sã cre-
L-am numit moºtenitor Vânt lovind fereastra albastrã
cea mai rafinatã formã de a exterioriza ener- ez o frumoasã imagine, pe care apoi am
ªi în aceastã lume Întrerupea povestea fiinþei, o prindere
gia noastrã creativã ºi partea de dincolo transformat-o într-un poem ce a fost ac-
strânsã
de carne ºi sânge a fiinþei noastre. ceptat de mai multe reviste.
De la cântec la procesiunea funerarã.
V. L.: Care consideraþi cã este rolul V. L.: Dintre toate cãrþile dumneavoas-
Am LUAT vieþii
premiilor în viaþa literarã a unui poet? trã pe care o consideraþi a fi cea mai bunã
M.A.: Orice recunoaºtere pe care un ºi de ce?
Înainte sã ALEG numele
poet o primeºte din partea diferitelor or- Dintre cãrþile mele, personal, îmi place
Am fost acolo, simþind
ganizaþii literare confirmã valoarea muncii cel mai mult Nostos and Algos, care a fost
Aroma unui trandafir colorat
sale, iar comentariile pozitive îi întãresc publicatã în englezã ºi în greacã, în Cana-
Mai întâi am intrat
hotãrârea de a continua în ceea ce crede, da ºi în România, cu acelaºi titlu. Consi-
Ca ºi cel mai mare val
în „chemarea” sa, în scopul cunoaºterii der cã aceastã colecþie cuprinde cele mai
Vultur pe promontoriul stâncos ºi
de sine ºi a satisfacerii intelectuale. Rolul reprezentative emoþii ºi pãreri asupra lu-
singuratic
acestor premii este la fel de important pre- mii. A fost, de asemenea, publicatã în Ser-
Veghea deasupra ta
cum munca poetului în sine ºi este un ele- bia cu titlul Svest, în Ungaria cu titlul Ez-
Înainte sã mã nasc am fost
ment ce se reflectã în operele acestor po- melet ºi, desigur, în Grecia.
Mereu tovarãºi
eþi premiaþi.
Destinat suspinului Interviu ºi traducere
V. L.: Puteþi defini poezia ca fiind un
Am fost acolo din limba englezã realizate
factor determinant de armonizare a con-
Invizibil.
tactului dintre popoare? de Veronica Lungu

4 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


n RISTO VASILEVSKI
Risto Vasilevski:
poeme „poezia este cel mai
(O)da corpului (O)da tuturora
Nenãscuþi încã
conºtient, chiar agresiv
care au trecut pe drumul lui
bãtãtorind toate drumurile,
înalt nivel de gândire,
ºi, dincolo de aceastã
îl expunem la tot. chiar ºi acelea
care abia le vom descoperi!
Respingem dreptul
sã fie doar corp –
corp eliberat
de multe dorinþe,
de vicii nebune,
de patimi grele,
Despre esenþial
Esenþialul este primul punct
al primului punct închipuit,
gândire, nu existã
de gânduri care sã-l roadã dinãuntru,
de cuvinte care sã-l împiedice din afarã,
de acþiuni care sã-l stropeascã în interior
cu valuri de ulei,
în care am înfipt compasul,
ca sã desenãm un cerc
în care sã punem totul. nimic esenþial”
cu dune de zahãr, Nucleul totului

R
isto Vasilevski s-a nãscut în anul
cu varul nebuniei... din care începe ºi acel punct 1943. Autor plurivalent, scriind
ºi totul dupã el; permanent în douã limbi, sârbã
Îi interzicem libertatea, axa în jurul cãreia se adunã carnea
îl purtãm oriunde ºi macedoneanã, Risto Vasilevski este un
materiei
numai sã nu fie pe drumul sãu, care ne hrãneºte ºi întreþine, renumit poet, dar ºi eseist, critic literar, tra-
care este ºi cel mai bun drum de-al e apãratã ducãtor, editor, opera sa literarã fiind tra-
nostru. ca sã rãmânã neatinsã dusã în 24 de limbi strãine. Este director al
chiar ºi la cele mai mari încercãri. Festivalului de Poezie „Toamna poeticã din
Îl asaltãm cu otrãvuri, Smederevo” ºi membru în redacþia unor im-
cu poame pe care nu le recunoaºte Elementul în jurul cãruia roiesc gândurile portante publicaþii de specialitate: Videlo,
natura mamã, ca ºi în jurul unui stejar, Knjizevne Novine, Mons Aureus ºi redac-
cu pãmântul pe care este periculos sã înfipt în centrul spiritului, tor-ºef al Editurii Arka. Este membru al
pãºim în inima conºtiinþei. Academiei de ªtiinþe ºi Arte a Macedoniei,
fãrã încercãrile vieþii, al Academiei de ªtiinþe ºi Arte Slave din
cu aerul care nu se poate respira... De la el totul pleacã Bulgaria, al Asociaþiei Scriitorilor ºi Auto-
ºi la el se întoarce. rilor din Letonia etc.
(O)da sãrmanului corp A primit 40 de premii naþionale ºi inter-
care ne acceptã ºi aºa Între este doar drumul naþionale, cele mai importante fiind Premiul
ºi ne imprimã în nisipul vremii care trebuie trecut, „Fraþii Miladinovi” al Serilor de Poezie de
ca esenþa lui adevãratã. ca de obosealã ºi zdrenþuialã la Struga, Premiul „Racin”, Premiul „Nichi-
sã se desprindã neimportantul, ta Stãnescu”, Micul Premiu Nobel (Rusia),
fãrã de care el, totuºi, nu poate. Marele Premiu „Grigory Skovoroda”
(O)da pa(tima)cienþei Esenþialul Dumnezeiesc,
(Ucraina); etc. A publicat volumele: Vre-
menija (1970), Davanje oblika (1981), Lis-
Pa(tima)cienþa este modul al timpului ºi spaþiului,
al naturii ºi legilor ei, tanje vremena (1984), Igranje glavom
în care se construiesc relaþiile
între oameni ºi sãlbãticiuni, al nostru, (1997), Ogledala (1998), Hram. Sepak
care descrie rânduiala este atât de secret, hram (2002), Sušt (2007), Ode, o da (2013),
ca totul sã nu se transforme în caºã la care deloc nu se poate ajunge. Sevremena ovoºka (2014).
în care nimic nu se poate recunoaºte.
Poate nu ni se va descoperi,
Pa(tima)cienþa este parte a balansului ca sã nu îl ponegrim, Tatjana Betoska: Cunoaºteþi alþi scri- primele mele versuri le-am scris ca elev, în
între galaxiile cunoscute ºi necunoscute, cum ponegrim totul în viaþa omeneascã. itori românii în afarã de Mihai Emines- ºcoala primarã, pentru ca, mai târziu, sã
între corpurile ce le formeazã, cu? Dacã da, ce impresie v-a fãcut poe- devin conºtient ºi surprins de deschide-
indiferent cine le miºcã. zia româneascã? rea mea interioarã.
Risto Vasilevski: Da, cunosc mulþi scri- T.B.: Credeþi cã poezia este o experi-
Pa(tima)cienþa este parte a imaginii
Despre râul care nu va mai fi itori români, în special poeþi, pentru care îi enþã fundamentalã pentru un om?
fiecãruia dintre noi în oglindã, Iatã-mã lângã râul care nu va mai fi sunt recunoscãtor timpului. Am avut onoa- R.V.: Poezia este cel mai înalt nivel de
indiferent cât suntem de mulþumiþi cu ea, tot mai adânc mã scufund în nisip viu. rea sã fiu prieten cu Nichita Stãnescu ºi gândire, ºi, dincolo de aceastã gândire,
ºi aceasta cere Geo Bogza, cãruia, în calitate de director nu existã nimic esenþial, indiferent dacã
mai multã Pa(tima)cienþa. Se va scurge undeva aceastã puternicã al Festivalului Internaþional de Poezie cineva se prezintã ca poet sau ca o crea-
apã, „Toamna poeticã din Smederevo”, i-am turã care doar se gândeºte la ce i se întâm-
Pa(tima)cienþa este atingerea va duce cu sine acest suflu umed,
toatã viaþa legatã de el. înmânat premiul cel mare „Cheia de aur a plã zi de zi, în timp ºi spaþiu. Având în
obiectelor care sunt mereu opuse, Smederevo”. Da, cunosc mai mulþi poeþi vedere faptul cã nu existã niciun om care
fãrã de care nimic nu se leagã O va bea, poate, soarele dogoritor
cum marea sete înghite picãturile, de talia lui Marin Sorescu, sunt prieten ºi sã nu se fi gândit, ca poet sau filosof, la
ºi dureazã pânã la deznodãmânt. colaborez de mulþi ani cu Ana Blandiana, cele mai importante lucruri ºi cã limitele
o va acoperi, poate, o mânã puternicã
ce vine de dedesubt, Eugen Uricaru, Liliana Ursu, Dumitru M. dintre poezie ºi filozofie aproape nu exis-
(O)da pa(tima)cienþei, care este umilitã, Ion, Rãzvan Voncu, Carolina Ilica, Maria- tã, atunci trebuie sã considerãm cã poezia
câteodatã, neconceputã ºi ºtearsã, ºi care o întinde
ºi cuprinde tot necunoscutul. na ªtefãnescu, iar, mai recent, am stabilit este, dacã nu fundamentalã, atunci una
ea nu cedeazã niciodatã,
în faþa nimãnui nu va sta deoparte, legãturi cu mulþi alþi scriitori ºi poeþi ro- dintre nevoile cele mai comune ºi una din-
pentru a nu trãda viaþa. Pomul sub care stau mâni. În calitate de editor al mai multor tre experienþele de bazã ale omului. Expe-
ºi privesc vapoarele sub greutatea ziare ºi reviste ºi al renumitei Edituri Arka, rienþã fãrã de care nu se poate explica na-
O da pa(tima)cienþei, poverii am publicat cu bucurie poeziile ºi cãrþile tura proprie.
care ridicã poduri, ºi care hrãneºte malurile cu verdeaþã lor. ªi eu am fost onorat cu traduceri ale
ºterge graniþe între maluri, se va usca pe nisipul ferbinte. cãrþilor mele în limba românã ºi cu premii Interviu realizat
la ciocnirea lucrurilor Albia se va deschide, româneºti semnificative („Nichita Stãnes- de Tatjana Betoska
dã dovadã de înþelepciune ºi se vor face cunoscute lumi ciudate, cu”, „Balcanii ºi Europa”, „Balcanica”, ºi, Traducere din limba macedo-
ºi prin forþa sa de mult pãrãsite de viaþã recent, cu recunoaºterea din partea Acade-
împacã ºi - înnobileazã. predându-se naturii. miei internaþionale „Mihai Eminescu”). Po-
neanã de Tatjana Betoska
Se vor ridica gâturile turnurilor de altã- ezia româneascã este una dintre cele mai
datã, impresionante din lume. De aceea, fiecare
vor cãsca imaginare cranii,
(O)da înaintaºului se vor glãsui secrete îngropate
întâlnire cu ea ºi cu protagoniºtii ei lasã în
mine urme de neºters ºi, de multe ori, mã
ºi totul va deveni altceva.
Cine a fost înaintaºul înaintaºului reîntorc la ea ca la o creaþie ºi o lecturã
nostru, al Podurile vor deveni curcubee, semnificative.
Creatorului nostru? numai din poveºti le vom ºti menirea. T.B.: Când aþi avut primul dumnea-
În umbra lor înaltã, transparentã voastrã contact cu poezia ºi cum l-aþi
(O)da acelui înaintaº, vor cãuta adãpost cercetãtorii care pe descrie?
care nu a lãsat urmã toatã lungimea lor vor asculta R.V.: Nimeni nu poate fi conºtient exact
cã a existat vreodatã, zvâcnetul unui nou izvor care va fi când a fost primul sãu contact cu poezia!
cã a ºtiut ceva, dãtãtor de viaþã. Oricine poate sã spunã când a scris sau a
cã a creat ceva, publicat primul sãu poem sau prima sa
chiar ºi pe Creatorul nostru. Râul acesta care nu va mai fi îl va bea carte, dar aceasta nu are neapãrat legãtu-
nemernicia noastrã! rã cu prima datã când a simþit poezia. Aºa
a fost ºi în cazul meu. Pot spune doar cã

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 5


Eduardo Langagne: „copil fiind, am cunoscut
poeziile lui Tudor Arghezi din traducerile
lui Rafael Alberti, ºi, mai târziu, am avut norocul
de a mã întâlni personal cu Marin Sorescu”

E
duardo Langagne
s-a nãscut în 1952
ºi este poet ºi tra-
ducãtor. A urmat un Master
în literaturã latino-americanã
în cadrul Universitãþii Naþi-
onale Autonome din Mexic
ºi studii de muzicã ºi cine-
matografie. În 2016, cartea
sa, Adevãr posibil, a câºti-
gat Premiul pentru poezie
„José Lezama Lima”, oferit
de Casa Americii din Cuba
unor cãrþi importante publi-
cate de autori din America
Latinã ºi Caraibe. A tradus
Învierea, prima nuvelã a lui
Machado de Assis, care va
apãrea în Biblioteca studen-
þeascã din Veracruz, Mexic.

Daiana Ana-Maria Piþicã: Cunoaºteþi D.A-M.P.: Când aþi avut primul dum-
alþi scriitori români în afarã de Mihai neavoastrã contact cu poezia ºi cum l-aþi
Eminescu? Dacã da, ce impresie v-a fã- descrie? Eduardo Langagne, Daiana Ana-Maria Piþicã, Germain Droogenbroodt ºi
cut poezia/ literatura româneascã? E.L.: Printr-o coincidenþã plãcutã, am Gorka Lasa Tribaldos
Eduardo Langagne: Copil fiind, am cu- citit mult încã de mic copil, atât prozã, cât
noscut poeziile lui Tudor Arghezi din tra- ºi poezie. Când am început cursurile ci- n EDUARDO LANGAGNE
ducerile lui Rafael Alberti ºi ale Mariei clului gimnazial, am aprofundat lectura ºi
Teresa León. Mai târziu, am avut norocul
de a mã întâlni personal cu Marin Sores-
cu, un poet extraordinar, alãturi de care
am petrecut, în repetate rânduri, momente
memorabile prin diferite locuri din Mexic,
m-am entuziasmat sã scriu ºi eu imitându-i
pe alþii. Însã nu scriam poezii urmând niº-
te reguli. Primele cu care am început au
fost poeziile de dragoste ºi, bineînþeles,
cele de protest, cum era la modã pe atunci.
poeme
precum: Guanajuato, Tlahuapan, Puebla Nicio poezie de-a mea nu era pe mãsura Atenþie Meseria de poet
unde se aflã ºi editura care l-a publicat în criteriilor aplicate, ba chiar unele aveau
þara mea; de asemenea, ne-am întâlnit în simþul umorului. În mijlocul unor spectatori, Am o masã.
oraºul Morelia ºi chiar în capitalã, unde el Dar, vorbind despre lumea literarã, cu Mã poþi recunoaºte, iubito, Pot scrie: am o masã.
participa mereu la prezentãrile sale literare. timpul, am învãþat caracteristicile versului Eu sunt naratorul. Am un scaun.
În Mexic, oamenii au auzit ºi de Cioran spaniol ºi am scris câteva pagini, care deja Pot scrie: am un scaun.
pentru cã, ºi aici, la fel ca ºi în România, se puteau fi considerate poeme ºi care semã- Ba mai mult:
traduce foarte mult din opere strãine. nau cu cele ale poeþilor spanioli pe care Am hârtie ºi cernealã.
De exemplu, cu câþiva ani în urmã, în Mexic eu îi citeam: Espronceda, Góngora, Que-
Definiþii Pot scrie pe acea hârtie cu cerneala.
a fost publicatã Masa tãcerii, o carte care vedo, Lope, Lorca; dar ºi cei mexicani ca: Ea este fãcutã dupã asemãnarea Dar poezia nu este despre ceea ce am deja,
vorbeºte despre unsprezece poeþi români Salvador Díaz Mirón, Carlos Pellicer, Sal- lucrurilor pe care le iubesc. Poezia este despre ceea ce îmi lipseºte.
extraordinari ai secolului al XX-lea: Geo vador Novo, Xavier Villaurrutia, Ramón Seamãnã cu noaptea
Bogza, Eugen Jebeleanu, Maria Banuº, López Velarde. Ce binecuvântare cã i-am Sau mai bine spus, cu o noapte
completã.
Gellu Naum, ªtefan Augustin Doinaº, Ion avut aºa de aproape! Cuvinte ce alunecã
Caraion, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Cred cu tãrie cã poezia mexicanã este
Ioanid Romanescu, Mircea Ciobanu ºi Dinu de o rigoare enormã ºi, oricât de superfi- Ea este exactã. Cuvântul „ºarpe” alunecã pe pagina mea.
Flãmând, iar traducerea îi aparþine poetului cial ar fi lectorul, nu are cum sã nu fie miº- Când noaptea se scurge, trupul i se E doar un cuvânt, nu e un ºarpe.
chilean Omar Lara. Astfel, pot spune cã cat de expresivitatea ei. ªi aici mã refer la umezeºte.
Masa tãcerii ne oferã o vedere de ansamblu poeþii secolelor XIX ºi XX. Vreau, de ase- Mã lasã sã urc încet, tremurând Dacã scriu cuvintele „cobrã” sau „ºarpe”,
asupra poeziei româneºti contemporane, menea, sã menþionez ºi autori care scriu în ªi sã-i strig numele, agitat, în beznã. Imaginea se târãºte cãtre lector,
care s-a publicat în Mexic în urmã cu mai portughezã ca: Pessoa, Bandeira ºi Drum- Iar senzaþia alunecã spre el.
puþin de 20 de ani; ca atare, avem cunoº- mond de Andrade, aceasta fiind singura Ea e de nerepetat.
tinþe cu privire la literatura românã. limbã strãinã în care mã pot exprima cu S-a nãscut în pietrele unde începe Dacã scriu „viperã”
libertate. Trebuie sã spun cã poeziile din neliniºtea mea. ªi adaug cuvântul „clopoþel”
Brazilia ºi Portugalia mi s-au pãrut mereu Nu înseamnã cã o viperã cu clopoþei se
foarte semnificative. târãºte pe foaie,
Tradiþia noastrã iberoamericanã este Fructul puterii Ci eºti scrisul meu, ce alunecã în liniºte.
atât de vie ºi de specialã, însã apreciez Fructul puterii nu-þi lasã gura apã.
mult ºi lectura poeþilor altor limbi precum: Îl desprinde din pom înainte de a fi copt Sunã clopoþelul,
Eliot, Pound, Pavese, Rilke, Mallarmé, O mânã, de teamã ca altcineva sã nu i-o Pericolul e aproape;
Baudelaire, dar ºi pe cea a poeþilor mai ia înainte. Vipera se apropie:
puþin cunoscuþi de origine românã, cehã, În timp ce alþii se ceartã, îºi disputã Mi-e teamã sã nu mã împroaºte cu
bulgarã etc. funcþiile ºi succesul venin,
Eu vreau doar sã gust dintr-un fruct Mi-e teamã de acei dinþiºori ce nu mã
Interviu ºi traducere din limba lasã sã respir.
proaspãt
spaniolã realizate de Daiana ªi din cafeaua asta aromatã ce-mi
Ana-Maria Piþicã parfumeazã casa Iar dacã întorc pagina, pericolul ia
În fiecare dimineaþã când copii cântã. sfârºit.

6 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


n RISTO LAZAROV
Risto Lazarov: „poezia
poeme stã cu mândrie în vârful
Pantofi pentru tata plin pânã la refuz:

suntem dezorientaþi, eu ºi fratele meu


în magazinul de încãlþãminte
în spuma mãrii de departe se cunoaºte
frica ºi disperarea,
spuma mãrii a stropit pe moment
piramidei tuturor artelor”
pe strada principalã întreaga omenire,

R
isto Lazarov s-a nãscut pe 3 oc-
în oraºul natal. marea se aratã ca o uriaºã prãpastie a tombrie 1949, în ªtip, Republi-
când eram copii conºtiinþei. ca Macedonia. A absolvit spe-
tot de aici Pescãruºi þipând, animale înnebunite, cializarea de limbã iugoslavã ºi limbã ma-
ne cumpãrau pãrinþii pantofi noi oameni neavând unde sã fugã decât în cedoneanã la Facultatea de Filologie din
la începutul ei înºiºi. Skopje. Este membru al Asociaþiei Scriito-
fiecãrui an ºcolar. Nici peºteri, nici plante, nimic nu va mai rilor din Macedonia, din 1972, iar în 2005 a
pe atunci, tata avea grijã fi la fel. fost preºedintele PEN Clubului Macedo-
ca pantofii sã fie Aici, pe plaja turceascã unde zace nean. În prezent, este director ºi redactor-
comozi în primul rând, pe urmã frumoºi, corpul mort ºef la Telma, o televiziune independentã
sã fie cu un numãr mai mari al micului refugiat Aylan Kudri se vede din Skopje. Creaþia sa poeticã a fost încu-
ca sã-i putem purta mai mult timp. limpede nunatã cu importante premii: Premiul „8
pantofii trebuie ºi ei crescuþi, cã nimic nu va mai fi la fel, Noiembrie” (1972); Premiul „13 Noiembrie”
toate promisiunile ºi speranþele s-au (1980); Premiul „Aco Sopov”; Premiul
spunea tata.
nãruit, „Fraþii Miladinov” (2008). Poeziile sale au
mincinoase, fãrã sens. fost traduse în mai multe limbi (englezã,
acum eu ºi fratele meu rusã, cehã, sârbã, slovenã, albanezã, bul-
cumpãrãm pantofi noi Parc-am fi sosit cu toþii plutind în epoca
singurãtãþii nemãsurate, garã) ºi au fost incluse în diverse antolo-
pentru tata. gii de poezie macedoneanã modernã.
þinem cont de sfaturile lui a neputinþei, a abandonului planetar.
de demult: Din cauza copilului mort eu nu mai pot
pantofii trebuie sã fie sã vãd omenirea, Tatjana Betoska: Cunoaºteþi alþi scri- R.L.: Fiecare, ocazional, doreºte sã-i fie
comozi în primul rând, pe urmã frumoºi, a scris cineva pe Facebook. itori românii în afarã de Mihai Emines- mângâiatã vanitatea. Cu toate acestea, vai
sã nu-l strângã, Acest copil, Aylan Kudri, pe care nici cu? Dacã da, ce impresie v-a fãcut poe- de cel care scrie pentru a fi premiat. Po-
sã nu-i facã bãtãturi marea nu l-a dorit, ci l-a înapoiat zia româneascã? veºtile cum cã premiile prezintã recu-
când va hotãrî sã plece noii ordini mondiale. Ordinea care Risto Lazarov: Sunt cu adevãrat impre- noaºterea realizãrilor ºi angajamentul faþã
în lungi plimbãri inundã auzul tuturor sionat de contribuþia uriaºã pe care Ro- de viitor sunt decolorate...
prin jungla amintirilor. cu ideea cã salveazã omenirea, dar la mânia a avut-o în îmbogãþirea tezaurului T.B.: Puteþi defini poezia ca fiind un
pantofii aceºtia pentru tata momentul decisiv nu poate. literaturii europene ºi mondiale: pornind factor determinant de armonizare a con-
trebuie sã aibã vârfuri ascuþite Nu uitã sã aminteascã zilnic celor de de la Eminescu, dar fãrã sã-i uitãm pe Io- tactului dintre popoare?
ºi tãlpile tari vârsta lui Aylan ºi mai mari ca el nescu, Cioran, Caragiale sau, favoriþii mei, R.L.: Odatã, s-a pus o întrebare foarte
ca sã poatã el cã trebuie sã tacã ºi sã înoate. Mai mult Nichita Stãnescu ºi Marin Sorescu. Din- importantã: Poetule, îþi cunoºti datoria?
trage cu sete câte-un ºut sã tacã, tre cei care trãiesc acum, m-am întâlnit cu Pânã când s-a ajuns la un rãspuns foarte
în prefãcutul de înger pãzitor despre înot sã mai vedem, cine ºi pânã Ana Blandiana ºi am citit poezia ei. Consi- simplu: Ei bine, sã scriu poezii. ªtiþi, poeþii
când o sã-l ameþeascã ãla de cap unde e-n stare. der cã ea ºi alþi autori români contemporani nu pot salva lumea, dar tind sã-i dea un
despre nemurirea Între timp, liniºtit, Poseidon sforãie în continuã firul de aur al poeziei româneºti. suflet, ceea ce nu este de neglijat.
bunãtãþii ºi dreptãþii. somnul lui de veacuri, T.B.: Când aþi avut primul dumneavoas- T.B.: Cum aþi început sã scrieþi poezie?
noua ordine mondialã e treazã în fiecare zi trã contact cu poezia ºi cum l-aþi descrie? R.L.: Sã spunem cã sunteþi în ºcoala
am râs amar cu fratele meu ºi din timp în timp pare cã-l întreabã pe R.L.: Ei bine, noi toþi avem copilãrie, ºi primarã ºi simþiþi primele fremãtãri din dra-
ieºind din magazinul de încãlþãminte Poseidon nu existã nicio copilãrie fãrã poezie. Acel goste în fiecare întâlnire cu una dintre co-
cu o zi înainte cine de fapt îi alungã de acasã miros de neuitat al copilãriei pe care omul legele dumneavoastrã, iar ei îi place poe-
ca tatãl nostru sã moarã. ºi-i întunecã-n mare pe micii prieteni ai îl poartã în sine o viaþã întreagã... zia atât de mult...
lui Aylan Kudri? T.B.: Credeþi cã poezia este o experi- T.B.: Ce ne-aþi putea spune despre fa-
enþã fundamentalã pentru un om? milia dumneavoastrã? V-aþi bucurat de
R.L.: Da, desigur. ªi experienþã ºi spe- avut sprijinul ei atunci când aþi desco-
Copilul înecat în tricou ranþã. Nu s-a spus în zadar cã, într-o zi, perit cã eraþi interesat de poezie?
roºu pe plaja de la mare O datã ºi încã o datã toatã lumea va scrie poezie (ar fi fost bine R.L.: În mod absolut ºi complet. Toþi
Pentru Aylan Kudri,
la Aleppo ºi sã o ºi citeascã). Pe de altã parte, un mã susþin ºi toþi îmi urmãresc parcursul
poet sârb a spus: „A cânta ºi a muri este literar. Mai bine de atât – nu se poate.
mic refugiat din Siria Istoria se repetã ca o farsã, pe naiba. acelaºi lucru”. Fiecare o defineºte în felul T.B.: Care este sursa dumneavoastrã
Sunt tragedii fãrã sfârºit. Cam aºa sãu propriu, iar poezia stã cu mândrie în de inspiraþie atunci când scrieþi poezii?
Pe mãri de o vreme nu mai plutesc gândeºte Othello vârful piramidei tuturor artelor. R.L.: Eu aparþin acelui grup de poeþi
doar sticle sigilate cu mesaje de privind puþin înainte, puþin înapoi, cu T.B.: Care consideraþi cã este rolul care nu ºtie sã inventeze poezii. Eu de-
dragoste. gura cãscatã, premiilor în viaþa literarã a unui poet? scriu viaþa ºi lumea realã.
Acum nonsensul în valuri aruncã poemul gatã sã danseze pe firul întins din nou T.B.: Dintre toate cãrþile dumneavoas-
departe de faþa mãrii, ca sã fie real. între trecut ºi viitor. Încordarea niciodatã trã, pe care o consideraþi a fi cea mai
Asemenea poeme reale sunt într-atâta n-a fost un lucru uºor, cu-atât mai puþin bunã ºi de ce?
de tare la modã dansul cu sine. se-ntâmplã crime ºi distrugeri R.L.: Prima, care este intitulatã Pasãre
cã se scriu singure. Se mai ºi publicã Pânã la capãtul iubirii, spune Leonard le vezi la emisiuni în direct, breaking de noapte în parc, pentru cã este prima
fotografii Cohen, news pe CNN ºi BBC. mea carte publicatã (dupã ea, pânã în ziua
peste tot în ziare, la televiziune. dacã iubirea are un capãt într-adevãr. Nimeni nu-ºi aminteºte de Shakespeare, de azi, au urmat alte 30) ºi am publicat-o
Dar niºte poeme reale aratã ireal: nici de Nabokov, când aveam doar 21 de ani.
precum copilaºul nevinovat Aylan De fapt, istoria niciodatã nu se repetã. dar, iatã, Aleppo a fost pustiit încã o datã,
Kudri, micul refugiat din Siria, Cam aºa gândea Vladimir Nabokov vechiul oraº sirian a ajuns din nou o Interviu realizat
când pe plaja turceascã spumele mãrii îi pregãtindu-ºi mare casã golitã de Tatjana Betoska
mângâie corpul mort, lecþia Shakespeare, tocmai despre Othello. de toate speranþele. Soarele se ascunde
dar nu aºa cum mângâie o mamã, cãci pe Dacã s-ar fi repetat, se nãºtea un nou Traducere din limba macedo-
sub streaºina ºcolii vechi din Aleppo.
mama lui Aylan Kurdi Shakespeare Are sã se odihneascã, dar va pomeni neanã de Tatjana Betoska
au înghiþit-o valurile mãrii înainte sã-l ia iar noi n-am fi bãut cinci secole de-a cineva, cândva, la ºcoalã
pe el. rândul apã de aceastã nouã distrugere a oraºului?
Cineva a spus cã, ghemuit la malul mãrii, din aceeaºi fântânã. Orice regulã are, Sub streaºina vechii ºcoli din Aleppo
copilaºul Aylan Kudri din Siria, în tricou bineînþeles rândunelele nu mai fac cuib, nu mai
roºu, excepþii, aºa e ºi cu repetiþia asta. Spre ciripesc,
cu pantalonaºi albaºtri, seamãnã a exemplu, nici a sãrbãtoare, nici a jale. Învãþãtorul
pãpuºã, frumosul de el. indiferenþa planetarã ºi mondialã se bãtrân de literaturã ºi viaþã
O pãpuºicã aruncatã repetã uneori. nu mai are lacrimi, i-au secat ºi amintirile
pe plajã, cu capul apãsat în nisip Tot aºa se reiau anumite distrugeri, chiar lui Shakespeare
ºi mânuþele rãsucite sus, ºi a treia oarã. ºi Nabokov despre cum a fost ruinat
de parcã cineva acolo sus n-ar ºti cã oraºului Aleppo
moartea în aceste vremi O datã în Aleppo, îºi aduce aminte, sub ochii lumii întregi
uºor ajunge la pradã. Othello, care de-acum a intrat bine în secolul
Pe Aylan Kudri, copil de trei ani, refugiat am ucis fiindcã un turc cu turban a bãtut douãzeci ºi unu.
din Siria, un ins din Veneþia
îl ºtie toatã lumea din septembrie 2015, ºi i-a înjurat þara. La crime ºi devastãri În româneºte de Lidija
fotografia lui omul e singur cu conºtiinþa lui. Asta Dimkovska ºi Ioana Ieronim
cu tricoul roºu, pantalonaºi albaºtri nu-nseamnã cã fiecare om
parcã a revãrsat paharul nemulþumirii, are conºtiinþã. În ultima vreme, când

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 7


Umblã literele n YONG-TAE MIN
Între o întrebare ºi un punct final
umblã literele.
ªi merg furnicile
nu ºtiu nici unde, nici de ce.
Fiecare furnicã este un semn de
întrebare:
poeme
rãspunde unei întrebãri cu altã întrebare,
Problema este
cã uitãm, aºadar,
Lecþii în larg
formând, astfel, un ºir forfotitor
cã nu stabilisem nimic. Valuri sau aripi?
care-mi trezeºte animalul.
Valurile: aripile
În ziua când þi-am ars cadavrul, apei.
Unde se îndreaptã, acasã ori în
am pus deoparte un os rar din restul
mormânt?
vieþii tale. (ªi pescãruºii?
Fãrã cuvinte,
A fost cu neputinþã sã plângem, Aripile mãrii.)
literele sau furnicile merg
fiindcã era piatra ºi nu lacrima.
pe un drum de foc orb.
O piatrã de smarald albastru Vin sau pleacã?
rostogolindu-se-n cenuºã Vin
precum dimineaþa-n ziua de azi. ºi pleacã.
Ghearele

Y
Lebãda nu are mai multe litere decât Corabie sau nor? ong Tae Min, nãscut în 1943, în
gheare Egoist Norul: corabia Coreea de Sud, desfãºoarã o
precum pescãruºii de pe plajã. lunii. activitate complexã, împletind
Nu trebuie sã scrii bine Ce era al aerului poezia cu traducerile din scriitori cunos-
paºii pe care îi porþi, cãci ce era al apei (Luna? cuþi precum Pablo Neruda, Octavio Paz,
toate întâmplãrile ºi greutãþile cad în ce era al lutului. Da, mumia Vicente Aleixandre ºi César Vallejo, însã ºi
valea decãzuþilor. apei.) cu o profesie academicã, fiind profesor
Eu, chiriaº a ceea ce era, universitar la Universitatea Coreea, din
În vãzduh, totul se preface-n pãsãri vecin cu ceea ce este Seul. Însã cea care aproape l-a transfor-
pene plurale, aproape o scriiturã. ºi parazit într-un copac. Împreunã cu visul tãu mat într-un globe-trotter este poezia. În
Trebuie sã te menþii în zbor, poemele sale, iubirea este pusã pe altarul
nu pe picioare, cãci Tu eºti cu mine. naturii, ale cãrei fire întreþesute, revigo-
cele mai bune fructe au gust de rouã ºi Tu nu eºti cu mine. rante, o învãluie într-o suflare potolitã, cu
de ploaie cu soare. Cui îi pasã? Buzele tale sunt în floare. rãzleþiri incandescente. Imaginile sineste-
Cui îi pasã de consecinþe? Trandafirii nu vorbesc. zice pe care Yong Tae Min le pune în joc
Dacã este cald, Traversarea râului Pielea ta, un râu blajin, gingaº sunt atât de puternice, încât îþi angrenea-
sã transpiri! te preschimbã-n pasãre. nu are mâini. zã toate simþurile, rãsturnând canoane ºi
dacã este frig: Sã zbori, Rãsuflarea ta fuge de mine, depãºind exotismul oriental cunoscut
sã tremuri. sã te legeni la voia întâmplãrii, în al sãu privirea-þi fuge înãuntru pânã acum. Viaþa transpare din versurile
Mai presus de toate, leagãn, cãtre o colinã mai mare: sale, o ia la goanã, cuibãrindu-se înlãun-
sã nu þii cont de sfaturi, mai puþin sã urci, O ciutã fuge de mine, trul lectorului ºi lãsând în urmã sã încol-
de al meu. sã te înfioare stã în picioare pe alt mal þeascã seminþele reverberaþiei naturii la
înãlþimea la care te afli dincolo de neastâmpãrul meu ºi þipete graniþa finã dintre viaþã ºi moarte. Valurile
deasupra turnului palid de aer. deznãdãjduite. îl poartã cãtre adâncimile insondabile ale
Valurile vorbesc Într-o ciutã sunt mai multe ciute:
aleargã, zburdã, pasc
inconºtientului, pentru a-ºi recupera su-
fletul înmugurit. O primãvarã eternã, cu
cu marea pânã când te vei prãbuºi deodatã-n vlãstari veºnic în floare, se zbate în spate-
Ziua a ºaptea îmbrãþiºãrile mele le versurilor acestui poet. O poezie finã,
Nu te gândi cu adevãrat profund
Oricum, nu vei scãpa cu viaþã cu chip de animal înfricoºat ºi proaspãt elegantã, care îºi cunoaºte puterea trans-
Cât de neajutorat sunt
Ah, acolo rãsare luna plinã! cu o pavãzã de zâmbet dintotdeauna. figuratoare ºi un poet jucãuº, ce mânuieº-
când vine vorba de fãcut pãsãri ªi mã bucur, mã bucur sã te vãd din nou te cu dibãcie cuvintele, refuzând sã le în-
din hârtie!
sã te vãd renãscând din râurile ºi corseteze. Ludicul amplificã zvelteþea po-
A ºaptea este ziua mea: îmi petrec toatã trandafirii ºi ciutele tale emului prin salturile facile pe care poetul
Smarald amiaza
de-acum a mea, ca atunci când te chem. le face de la un sens la altul, ca un joc de
Cer albastru intens. pe munte, zgâindu-mã la pãsãrile deja ªi am mângâierea unei dimineþi cu ºah contra propriei creaþii. Abstractul,
Flora, în vârful picioarelor... fãcute.
adevãrat miraculoase neînsufleþirea, prind suflu, se umanizea-
Izvorul curge nestingherit, cu micile dupã cinci sute de ani de la moartea ta ºi zã, acþionând precum o oglindã ºi dând
cascade Cu un minut înainte de nerãbdarea mea
a mea. naºtere, pe aceastã cale, heterotopiilor sau
fatale soseºte primãvara,
non-locurilor, potrivit lui Michel Foucault
ºi, uneori, toamna,
ºi Marc Augé. Însãºi imaginea apei înde-
pânã ºi iarna.
un curcubeu.
Doar o înghiþiturã înainte de propriu-mi Al tãu, ca ºi al meu plineºte un astfel de rol, acest izvor de
sentimente ºi ascunziºuri, ce irumpe cãtre
Nãdãjduiai, ori nu nãdãjduiai. abis. La ora nouã conºtiinþa poetului pentru a-l confrunta
Sau, ºi mai bine, te-ai obiºnuit. ciocârlia de la tine îmi zboarã în telefon. cu alter-egoul sãu. Inefabilul devine pal-
Pleci, A ºaptea este ziua mea: La amiazã pregãteºti soarele ºi sarea pabil, zborul, pe care Freud îl desemna ca
te întorci lungit cum sunt pe pãmânt, plin de- pe o farfurie asezonatã. fiind cel mai erotic vis, se materializeazã
ºi o cutie poºtalã ncântare, Pe înserat, ne întoarcem cu pâlcul nostru odatã cu prezenþa concretã a pãsãrilor:
goalã, albastru pal. cu pãrul ºi iarba ce leagãnã aerul, de nori. hulubi, pescãruºi, ciocârlii, vrãbii º.a.m.d.
privesc tãcut desprinderea unei scântei În pat îmi semeni niºte seminþe suave de
Liniºte îndeplinitã punctual: ce se ridicã dinlãuntrul meu, devenind o iubire în ureche. Prezentare ºi traducere din
luni, marþi, joi... stea. În spaþiul din vis vãd cum rãsar fire verzi limba spaniolã de Roxana Ilie
Îþi doreºti Din stea se nasc stele, de grâu.
deodatã, un incendiu apoi nebuloase ale cãii lactee.
în care totul sã ardã
rãcnind.
Pasãre
Totuºi, moartea
e surprinzãtoare, Pasãrea nu este o rãdãcinã.
mai ales când nu þi-ai vãzut zorile Ci o frunzã.
întorcându-se. Pe orice ramurã s-ar afla, se bucurã
când deseneazã pentagrame
alãturi de curcubeu.

Totuºi, pasãrea
are rãdãcinã.
Îi lipseºte trunchiul.
Se avântã liberã prin aer
un peºte în apele cerului.

Pasãrea-i o-nchipuire-a copacului.


O creangã în zbor,
aproape o frunzã.
Nu toate frunzele cad
toamna pe pãmânt.

8 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


un Iov al filosofiei moraliste existenþiale
A
m citit de curând o carte cute despre propriile neliniºti exis- agitare erau imposibile, unde în- lui, toate valori negative, rãmân:
pasionantã, un eseu tenþiale, reclamând o nouã sub- chistarea era ideal iar limitarea, negarea, contestarea perpetuã
poliedric (de 500 de iectivitate (Mircea Eliade, Mircea normã.” Pare cã transapre într-un a modelelor, a oricãrei ideolo-
pagini) despre „unul dintre cei Vulcãnescu), demers care repre- fel aici ºi formula maiorescianã a gii, paradoxul, pesimismul,
mai mari scriitori de azi” (Claude zintã începuturile existenþialismu- formelor fãrã fond. scepticismul, disperarea, deza-
Mauriac), româno-francezul Emil lui românesc. Este lucru ºtiut cã cea mai vi- buzarea. Faþã de Dumnezeu are
Cioran, semnat de academicianul Emil Cioran se raliazã conge- rulentã negaþie a poporului, a lim- aproximãri inacceptabile: Dumne-
Eugen Simion, cu titlul: Cioran – nerilor, dar ºi se diferenþiazã de ei bii, a istoriei ºi culturii române zeu – „punctul extrem al singurã-
o mitologie a nedesãvârºirilor în felul lui negativist, dovedin- este exprimatã în incendiara scrie- tãþii”; „Fãrã Bach, Dumnezeu ar
(Editura Tracus Arte, Bucureºti, du-se, sub influenþa lui Nietzsche re Schimbarea la faþã a Româ- fi un personaj de mâna a treia”
2014). (adept al conceptului negarea niei (1936). „Este o confesiune º.a. Cioran este un necredincios
Lucrarea analizeazã, în special, negaþiei), a fi un adversar al gân- durã, – stipuleazã eseistul – cu incoruptibil, dar paradoxal este ºi
scrierile de tinereþe, în limba ro- dirii obiective preluând de la Kier- accente disperate ºi cu judecãþi un ateu incoruptibil, aºa cum re-
mânã, dar ºi cu trimiteri în capitole kegaard formula de filosof sub- provocatoare, despre destinul iese din Lacrimile sfinþilor „Este
privitoare la cele franþuzeºti. În iectiv , dar declarându-se filosof românesc.”. Tânãrul filosof scrie un teolog al refuzului – pluseazã
cele XXI de capitole prospectea- privat ºi punându-ºi întrebãri acest fulminant avertisment în eseistul – corupt de un scriitor
zã ideile ºi accepþiunile filosfului despre rostul filosofilor ºi al filo- acord cu complexul negativist al realmente genial, inclasabil.”. Sti-
moralist ºi desãvârºeºte cvasi ex- sofiei în lume. Aºa cum noteazã epocii, avându-l ca protagonist lul sãu inconfundabil îºi trage
haustiv variile încrengãturi ale autorul eseului, Cioran vede ros- pe Eugen Ionescu prin protesta- sevele din negarea tuturor stilu-
concepþiei cioraniene, negativis- tul filosofiei în a cosmiciza teme- tarul Nu al sãu. Emil Cioran îºi rilor acceptate de filosofia ºi es-
te ºi defetiste. Exploreazã docu- le ontologiei ºi a lãmuri angoase- spiritual. Sunt semnele primei re- etaleazã în acesatã scriere con- tetica de ºcoalã. O laturã indis-
mentat ºi minuþios, într-un stil le omului. Vom referi în special la volte intelectuale. Tot acum scrie troverstã ºi hulitã, sursele dispe- pensabilã a spiritului cioranian
destins ºi captivant, printre alte- scrierile de început al filosofului, articolul, Despre protestantism rãrii lui, aºa cum le sintetizeazã este suferinþa ºi astfel asemãna-
le: spiritul pascalian ºi kierkegaar- fiindcã cele ale maturitãþii sunt (20 febr.1929) în care dezarmeazã Eugen Simion: conºtiinþa cã apar- rea cu Iov este plauzibilã.
dian al geniului epistolar ciroa- îndeobºte cunoscute. doctrinele (catolicism-protestan- þine unei culturi de graniþã ºi fãrã La maturitate ºi senectute, se
nian; culmile disperãrii, ale amãgi- Meticulos ºi ponderat, criticul tism, idealism-pozitivism, spiri- viitor; credinþa cã România a distanþeazã de rãtãcirile, de vân-
rilor ºi dezabuzãrilor sale; dezide- cerceteazã sistematic filosofia tualism-materialism) care au dis- somnolat în istoria ei ºi locuitorii tul de nebunie care l-a bântuit în
ratul controversat al schimbãrii la negativistã a lui Cioran, accep- trus unitatea spiritualã a Europei, ei, þãranii, cu cultura lor popularã tinereþe, deºi nihilismul, deve-
faþã a României; fantasma origini- tând, dar mai ales respingând unitate care „nu v-a putea fi reali- au persistat într-o perpetuã iner- nind un nihilism radical, nu l-a
lor balcanice fãrã noroc; fervoa- exagerãrile acestuia, neuitând zatã decât prin eliminarea punc- þie ºi resemnare; oroarea politi- pãrãsit niciodatã. La bãtrâneþe, îl
rea demonicã a religiozitãþii cre- însã ºi sã se entuziasmeze în faþa tului de vedere al individualismu- cianismului românesc ºi discre- tortureazã remuºcãrile ºi dorul de
dinciosului necredincios; mitolo- literaritãþii, esteticii extraordina- lui anarhic.”
gia nedesãvârºirilor; spiritul anti- re a expresiei scrierilor cioranie- Citindu-i ºi interpretându-i ori-
modernistului modern ca precur- ne. Începe firesc cu primele arti- ginal pe marii gânditori ai vremii
sor al postmodernitãþii; conºtiin- cole de la vîrsta adolescenþei fi- (Nietzsche, Hegel, Kierkegaard,
þa ca fatalitate a senectuþii; imagi- losofului din Rãºinarii sibieni, cu Jasper, Heidegger, Luther, Pas-
nara „þarã” a solitarului ºi mizan- Ce pot învãþa în timp de o zi (30 cal...) se confruntã cu ideile lor fãrã
tropului ºi nu în ultimul rând, feri- martie 1927) în care geniul medi- reþinere, de la egal la egal..Despre
cirea de a fi nefericit. tativ al fiului de preot se mani- Luther, de exemplu, crede cã „sub
Eugen Simion îl considerã jus- festã precoce în preajma vârstei influenþa umanismului, a ajuns la
tificat pe filosoful Emil Cioran de 16 ani. În reveriile sale adoles- o valorificare a omului exageratã”,
scriitor, în siajul altor exegeþi, re- centine, este preocupat de locul iar referitor la filosofia lui Nietz-
locând meditaþiile sale existenþi- omului „în faþa unei existenþe ce sche, opineazã cã „spiritul indivi-
ale în sfera literaturii, a unei lite- palpitã în nemãrginire”, depãºind dualist a cãzut, prin nihilismul nit-
raturi de idei incitante, bogatã ºi monotonia ºcolii pe care o detes- zschean, victima propriei iluzii”.
expresivã. În taxonomia sa criti- tã numind-o un referen plictisi- Aserþiuni demne de orgoliul juve-
cã, îl vede ca fiind „infinit mai tor ºi crezând cã „natura e Dum- nil al lui Emil Cioran, care îºi va
mult ºi mai profund decât un ne- nezeul oamenilor”. Creioneazã afirma treptat triada specificã:
gativist à outrance”, ca fiind un astfel, sub sigla acestui principiu scepticismul, disperarea , nega-
moralist „care pune în discuþie, portrete generale ale oamenilor þia. „Cu toatã devalorizarea realu-
în felul sãu paroxistic, temeiurile epocii. lui din consideraþiile sceptice –
existenþei ºi valorile umanismu- La 17 ani îºi formuleazã cu timi- noteazã el în stil paradoxal – un
lui european.”. Îl încadreazã fi- ditate primele concepte: suferin- scepticism combinat cu tragism,
resc în generaþia celebrã a anilor þa spiritualã este creatoare, via- demonism ºi eroism aduce, la ca-
’30, numitã trãiristã sau tragicã þa e lipsitã de culmi, sufletul se pãtul îndoielilor, o transfigurare,
dupã un eseu al lui Mircea Eliade zbate în abisuri...Cu un an mai o ardere interioarã, care este ex-
ºi formatã în jurul profesorului târziu, cu articolul Adolescenþa (23 trem de fecundã pentru individ.”.
Nae Ionescu. În aceastã genera- ian. 1929), adolescentul Cioran Legea lui, subliniatã de Eugen
þie, sunt cuprinºi, dupã cum este adoptã mai direct discuþia pe care Simion, este: mã îndoiesc, deci pot
cunoscut, : Mircea Eliade, Mir- o declanºeazã Mircea Eliade ºi al- ajunge la adevãr ºi, dupã ce am
cea Vulcãnescu, Petru Comar- þii despre starea spiritualã a gene- ajuns, constat cã adevãrul nu
nescu, Constantin Noica, Paul raþiei tinere: tragicul, nihilismul, existã.” Dintr-un paradox în altul,
Sterian. Ei tind sã schimbe filo- incetritudinea spiritualã, sensi- îºi construieºte progresiv filoso-
sofia ºcoalã cu o filosofie bazatã bilitatea metafizicã, recrudes- fia proprie, cioranianã, elaborân-
pe meditaþia existenþialã, sã dis- cenþa religioasã, dramatismul du-ºi studiile sale fulminante, pro-
vocatoare. Seria acestor scrieri în
limba românã debuteazã cu Pe

ocheanul întors culmile disperãrii (1934) urmatã


de Cartea amãgirilor (1936),
Schimbarea la faþã a României
(1936), Lacrimi ºi sfinþi (1937),
Amurgul gândurilor (1940), În-
dreptar pãtimaº , apãrut târziu în Dan Cioca
1991, cînd deja era stabilit demult ditarea formelor democratice; im- þarã, de copilãrie. Nu se mai sim-
Visul sufletelor mele animale de în Franþa, încã din 1937. posibilitatea de a prevedea o te atât de ruºinat de condiþia sa
Hélène Cardona, romanul ºi dacã Fiecare dintre aceste lucrãri, evoluþie normalã, organicã, pen- de român, resemnându-se ºi ac-
omul vrea sã fie fericit de Mara întrunind ideile ºi conceptele cio- tru o schimbare la faþã a þãrii; dar ceptându-ºi destinul. Încã din
Magda Maftei ºi cartea pentru raniene, este analizatã pertinent ºi motive de ordin structural al 1940, îi scria lui Eliade: „Acum
copii Aventurile Bãrzãunului (I) ºi deschis de Eugen Simion, în tânãrului greu antrenat la ritmul când mã nãpãdesc presimþiri
de Dumitru Vacariu. La rubrica O extinsul eseu al sãu, fãrã vreo existenþial ºi opoziþia lui funciarã triste, îmi dau seama cã þin la Ro-
carte, douã comentarii, Elvira urmã de rigiditate ºtiinþificã de tip la acceptabil ºi sacralizat. Nu-l mânia, ce nefericit m-ar face dis-
universitar, fãrã o sistematizare mai interesa nimc, în afarã de po- pariþia ei”. Iar lui Noica îi scria, în
Sorohan ºi Diana Vrabie vizeazã strictã. Într-un articol din 1933,
În numãrul 7-8 (august) 2016 cea mai recentã carte a lui Nico- ezie, matafizicã ºi misticã. Desi- 1970: „Cumpãnind bine lucrurile,
Prea multã claritate, criticul re- gur cã mai sunt ºi alte aserþiuni dintre noi tu eºti singurul care ai
al revistei Scriptor ne atrage lae Busuioc, Amintiri din Biblio- levã dorinþa tânãrului Cioran de
atenþia, la rubrica Eseu, textul Si- polis. Fascinaþiile Iaºului cul- negatoare exprimate în scrierile fãcut cea mai bunã alegere. Nu te
a suprima formalismul ºi a vitali- sale prin formulãri proverbiale poþi împlini decât aproape de ori-
monei Modreanu, Literatura- tural. Reþinem ºi textul lui Con- za formele, gãsind citatul semni-
lume în limba francezã: o nouã stantin Cubleºan, Ironia ca ex- despre: trecutul ºi limba românã, ginile tale.” Cu toate acestea,
ficativ în trend cãlinescian ca ºi poeticã dar supusã izolãrii; de- dupã cum ºtim, Emil Cioran a reu-
categorie literarã? despre pro- presie pateticã despre volumul în întregul excurs eseistic: „A spre ruºinea de a fi român, fata- ºit sã se împlineascã ºi în limba
blematica producþiei literare în de versuri Poeme pentru Ivan venit vremea unei încântãtoare lismul ºi resemnarea ancestralã, francezã ºi în Franþa occidentalã,
limba francezã, opuse literaturii Gogh de Maria Pilchin sau al explozii a conþinuturilor, a unei (precum capul plecat sabia nu-l pe care nu de puþine ori le con-
franceze „pure”, dar ºi celei pro- Marinelei Fleºeriu despre studiul afirmãri vulcanice a vieþii, a unei taie); nepunctualitatea, logoreea, testa, devenind unul dintre scrii-
venite din spaþiul francofon, comparatist Eroica ºi Erotica. expansiuni nebune ºi aventuroa- trãncãneala, ritmul lent în istorie torii francezi ºi universali, de va-
subliniind importanþa relaþiilor Eseu despre imaginile feminitã- se cari vor distruge cadrele ºi for- a naþiunii spaþiale, cum denu- loare indeniabilã.
dintre limbã, literaturã ºi aparte- þii în eposul eroic de Florica Bo- mele ce înãbuºe posibilitãþile in- meºte el naþiunea românã º.a.
nenþa naþionalã. La fel de intere- diºtean. Rubrica Artis amica nos- terioare Spiritul formalist a men- Adevãruri, tare naþionale, greu de n Toma Grigorie
santã este cronica lui Ioan Hol- trae cuprinde picturi aparþinând þinut lumea într-un echilibru plat, rumegat, de acceptat, unele pre-
ban despre volumul de versuri lui Mihai Taraº. (Maria Dinu) în care orice efervescenþã sau zente ºi astãzi. Armele moralistu-

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 9


Umberto Eco: „nu o simfonie de Mahler,
ci o improvizaþie de Charlie Parker” (II)
Interviu realizat de THOMAS STAUDER1, tradus din limba italianã de MARIN BUDICÃ
Thomas Stauder: Continuând
încã cu intertextualitatea, aº
vrea sã arunc o privire asupra
personajelor din roman. În faþa
lui Simei, directorul noului (ºi
niciodatã realizatului) ziar,
Colonna zice: „ambii suntem
oameni fãrã calitãþi” (p. 27)
Aceasta este fãrã îndoialã o alu-
zie la faimosul roman al lui Ro-
bert Musil Der Mann ohne Ei-
genschaften, a cãrui primã fra-
zã Dumneavoastrã aþi citat-o
deja în Pendulul lui Foucault:
„Peste Atlantic un minim baro-
metric avansa în direcþia esticã
împotriva unui pericol maxim
deasupra Rusiei”2 .
Umberto Eco: Iatã un caz de
„double coding”, nu-mi pasã
dacã cititorul înþelege acea alu-
zie, dar dumneavoastrã în mod
evident o înþelegeþi.
T.S.: Într-adevãr, existã mul-
te analogii între caracterul lui
Colonna, protagonistul din Nu-
mero zero ºi personajul Ulrich,
protagonistul din Omul fãrã în-
suºiri. Colonna se descrie pe
sine în mod repetat ca „ratat”
(p. 18) ºi „perdant” (p. 64); nici
Ulrich al lui Musil nu ºtie sã facã
faþã lumii moderne, dând greº
cu tentativele lui de a alege o
profesie, care i-ar da un sens vie-
þii ºi rãmâne de atunci în conti- într-adevãr, cã astãzi în engle- U.E.: Când am publicat Nume- ceva e adevãrat. Tema complo- Economia interpretãrilor ar fi do-
nuare într-o stranie pasivitate, zã „braggadocio” este sinonim le trandafirului, cineva mi-a zis tului ar putea fi socotitã un capi- rit sã se caute interpretarea aces-
simplu observator al lumii ºi a cu „boasting”, adicã cu lãudã- cã numele lui Guglielmo da Bas- tol din acea carte despre fals la tui fapt într-un alt mod: trebuia
propriei existenþe, pe care este roºenia sau cu trufia. Dar origi- kerville nu conþine doar o aluzie care eu continui sã scriu. Dacã sã se întâlneascã cu amanta sa,
incapabil s-o gestioneze. Dum- nea acestei denumiri se aflã în la Sherlock Holmes, ci ºi pe ace- intraþi pe internet, veþi vedea cã gândea s-o vadã pe soþie mai târ-
neavoastrã sunteþi de acord cu epopeea The Fairy Queen de ea a unui caracter tipografic. sunt multe pagini cu teorii con- ziu etc. Numai violând principiul
aceastã paralelã? Edmund Spenser, compusã la fi- Atunci, în al doilea roman al meu, spiratorii, ceea ce e un fapt economiei interpretãrii se poate
U.E.: Nu m-am gândit când am nele secolului al XVI-lea, unde Pendulul lui Foucault l-am pus socialmente relevant. crede cã nu era el, cã era o sosie.
scris romanul; lectura mea din un personaj numit „Braggadoc- pe Domnul Garamond, care se T.S.: Viziunea asupra lumii a Este o irosire de forþe interpreta-
Musil este de acum cincizeci de chio” (cu doi c ºi un h) este in- numeºte aºa ºi pentru cã este un lui Braggadocio ar putea fi re- tive ca sã se explice un fapt care
ani. carnarea alegoricã a mândriei editor. ªi în Misterioasa flacãrã zumatã cu câteva fraze ale sale: probabil se putea explica într-un
T.S.: Þinând seama de toate deºarte.6 Adicã numele de Brag- a reginei Loana existã un perso- „Am pierdut orice certitudine, mod mai economic.
eºecurile lui Colonna din Nu- gadocio în Numero zero ar fi avut naj numit Bodoni. Tot caracter exceptând siguranþa cã existã T.S.: Aici s-ar putea menþio-
mero zero – nu numai în viaþa sa funcþia de a ridiculiza teoriile tipografic! [Râde.]. Fac cu ochiul totdeauna cineva în spatele na cã motivul sosiei, relevant
profesionalã, dar ºi în relaþiile conspirative dezvoltate de cel ce cititorului, dar nu e necesar sã fie nostru care ne amãgeºte.” (p. pentru teoria conspiraþiei din
sale amoroase -, eu aº putea sã- poartã numele acesta. Sunteþi bãgate în seamã. 12) „Sã suspectezi, sã suspec- Numero zero,10 deja acceptase
l compar cu câþiva faimoºi nea- de acord? T.S.: Una din cele douã teme tezi mereu, aºa afli adevãrul.” un rol deloc neglijabil în Insula
daptaþi din literatura italianã, U.E.: ªtiþi cum au fost alese centrale din Numero zero este, (p. 47) „Vezi cum toate se lea- din ziua de ieri, deºi din alte ra-
adicã cu protagoniºti din roma- numele personajelor din Nume- fãrã îndoialã, paranoia de a ve- gã?” (p. 48) „Toate se ameste- þiuni.11 Chiar protagonistul din
nele lui Italo Svevo3 . Dumnea- ro zero? De la „fonts” – adicã din dea conspiraþii peste tot, lângã cã mereu cu toate [...].” (p. 152). Cimitirul din Praga, Simonini,
voastrã aveaþi în minte modelul caracterele tipografice ale pro- aceea a jurnalismului prost fã- Reacþia lui Colonna la deli- avea o sosie.12
de antieroi sveviani când aþi gramului „Word”. Când cauþi în cut, asupra cãruia aº vrea sã mã rurile lui Braggadocio – „cãu- U.E.: Istoria literaturii este pli-
conceput personajul Colonna? „Word” sortimentul de caractere opresc pentru puþin mai târziu. tam sã-o raportez la sensul co- nã de sosii, începând cu Menecmi
U.E.: Nu. Dar existã perdanþi propus de acest program, gãseºti Cãutarea obsesivã de secrete mun” (p. 47) – mi se pãrea com- de Plaut. E adevãrat cã în esteti-
în viaþa realã ºi nu e de mirare cã alãturi de caractere foarte cunos- presupuse este o temã pe care parabilã cu atitudinea Liei în ca barocului se insista asupra
sunt, în aceeaºi mãsurã, perdanþi cute ca „Times”, „Cambria” ºi Dumneavoastrã aþi examinat-o faþa lui Casaubon în Pendulul existenþei sosiei, ºi de aceea nu
în literaturã: de exemplu Lucien „Palatino” ºi alte mai puþin între- deja în diferite ocazii ca semio- lui Foucault, când îi demonstra existã nicio sosie în Numele tran-
de Rubempré în Iluzii pierdute buinþate precum „Colonna”, log, de exemplu în 1990 în car- cã presupusul mesaj al Templie- dafirului. [Râde]. În Numero zero
de Balzac sau Julien Sorel al lui „Costanza”, „Freesia”, „Lucida”, tea Dumneavoastrã Limitele in- rilor este într-adevãr o adnota- sosia era instrumentul cel mai ele-
Stendhal. Romanele vorbesc „Maya”, „Simhei” etc.7 . ªi exista terpretãrii, sau în ale Dumnea- re de spãlãtoreasã. Lia zice cã mentar pentru a putea explica
frecvent despre perdanþi – chiar – în versiunea actualã a progra- voastrã „Tanner Lectures”, pu- „explicaþiile simple sunt tot- substituirea lui Mussolini.
Dostoievski o face, ca sã mai ci- mului nu mai existã – un caracter blicate în 1992 cu titlul Inter- deauna ºi cele adevãrate” (p. T.S.: În ceea ce o priveºte pe
tez un alt autor -, ºi numai eposul numit chiar „Braggadocio”. Aºa pretation and Overinterpreta- 419) ºi acest principiu – care Maia, tânãra jurnalistã care de-
vorbeºte despre învingãtori. Deci am ales numele pentru persona- tion. Semiotica ermeticã este corespunde ºi faimosului „brici vine amanta lui Colonna, ea se
se poate spune cã e un topos al jul romanului meu, pur ºi simplu chiar un subiect recurent al ro- al lui Ockham”8 ar putea fi asi- distinge printr-o stare mentalã
literaturii mondiale. Dacã aº fi pentru cã îmi plãcea. Apoi m-am manelor dumneavoastrã, mai milat la ceea ce dumneavoastrã foarte particularã, care nu este
vrut sã fac aluzie la Svevo, aº fi informat asupra originii acestui ales în Pendulul lui Foucault, dar ca semiolog aþi numit-o „econo- uºor de descifrat. Dupã Bragga-
putut scrie cã Colonna s-a cãsã- nume ºi am închegat toate lucru- ºi în Baudolino ºi în Cimitirul din mia interpretãrii”.9 docio, Maiei îi lipseºte „capa-
torit cu sora ratatã4 . [Râde.] rile pe care dumneavoastrã mi Praga. U.E.: Da, mã întorc uneori la citatea de a se situa ºi în punc-
T.S.: Desigur. Lângã Colon- le-aþi spus; pentru mine mergeau U.E.: Da, este un termen care femeie ca purtãtoare de sens co- tul de vedere al celuilalt, crede
na, al doilea personaj mai im- foarte bine, dar semnificaþia nu- m-a fascinat totdeauna. Dar nu mun. E valabil atât pentru Lia din cã toþi gândesc ce gândeºte ea”
portant din Numero zero este melui a fost întâmplãtoare. doar ca o recreare oarecare, are o Pendulul lui Foucault cât ºi pen- (p. 103).13 Aceasta este într-ade-
Braggadocio, al cãrui nume5 T.S.: Înþeleg. Personajele care rãdãcinã mai profundã. Sunt un tru Maia din Numero zero. ªi vãr ceea ce se poate observa în
pare sã ascundã o aluzie inter- poartã aceste nume în romanul filosof. Lucrul pe care un filosof Colonna e mai raþional decât diferite scene ale romanului, dar
textualã. În roman, acest perso- Dumneavoastrã sunt toate jurna- nu poate sã nu-l intereseze este Braggadocio. Unicul fapt adevã- nu sunt sigur cã diagnosticul lui
naj spune în legãturã cu numele liºti, aºadar era necesar sã parã problema adevãrului. Deoarece rat pe care Braggadocio se ba- Braggadocio, care afirma cã
lui: „Se pare cã în englezã are o oportun botezaþi cu nume tipo- este o problemã de o complexita- zeazã este cã atunci când Mus- Maia e autistã (p. 102) ar fi
semnificaþie urâtã, dar din feri- grafice. Era permis un joc de te enormã, am crezut totdeauna solini a mers la Como nu a vrut adecvat. Ce ziceþi despre asta?
cire în alte limbi nu.” (p. 32). acest tip deja în Pendulul lui Fou- cã ajung la ea descoperind fal- sã-ºi întâlneascã familia. E un fapt U.E.: Cunosc câteva persoane
Consultând dicþionarul Mer- cault, unde era un Domn Gara- sul. Este mai uºor sã descoperi destul de straniu, dar insuficient cu o mentalitate comparabilã cu
riam-Webster se înþelege, mond, proprietar a douã edituri. cã ceva este fals decât sã spui cã pentru a explica tot complotul. cea a Maiei; vreau sã desenez

10 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


portretul acestui tip de caracter U.E.: Nu este mult schimbatã, teriale ale existenþei lor. filosofiei nominaliste din Evul Me- turiºtii sunt lãsaþi în pace.” (Numero
foarte particular, dar nu pot sã dar existã o mare diferenþã în mij- T.S.: Cu aceasta am tratat toa- diu, este unul dintre «pãrinþii spiri- zero, p. 216)
19
elaborez un diagnostic complet, loacele de difuzare a jurnalismu- te punctele mai importante pe tuali» al personajului Guglielmo da „Sã ne obiºnuim sã pierdem
considerând ºi cã nu are o funcþie lui; în epoca de atunci, internetul care voiam sã le confruntãm în Baskerville în Numele trandafirului. simþul ruºinii. [...] Nimic mai clarob-
A se vedea: Gespräche mit Umberto scure în baroc, lucrurile din Contra-
specificã în structura romanului. era încã la începuturi; doar câþi- aceastã discuþie. Las deoparte Eco aus drei Jahrzehnten, loc. cit., reformã, negoþurile la vedere en plein
T.S.: O altã mare temã din va ani mai târziu a devenit un fe- un anumit numãr de detalii pp. 41-42) air [...], corupþia autorizatã, mafio-
Numero zero, pe lângã cea a nomen de masã. Oricum, voiam minore, interesante dar nu in- 9
În secþiunea „Criterii de econo- tul în mod oficial în parlament, eva-
maniei comploturilor, este criti- sã situez trama romanului meu în dispensabile pentru înþelegerea mie” (p. 103 ºi urmãtoarele) a cãrþii zioniºtii în guvern iar în ocnã doar
ca jurnalismului rãu fãcut, ace- epoca lui „Tangentopoli” ºi globalã a romanului. Am evitat Limitele interpretãrii, Milano, Bom- hoþii albanezi de gãini. [...] E de ajuns
la care se lasã condus de intere- „Mani pulite“, fiindcã în acei ani în mod deliberat sã vã pun o în- piani, 1980. doar sã aºteptãm: o datã devenitã de-
10
sele personale ale proprietaru- jurnalismul investiga, îndeplinea trebare privitoare la elemente- Aici tot o referire la Musso- finitiv lumea a treia, þara noastrã va
lui jurnalului14 ºi nu fuge de un rol important în societatea ita- le autobiografice26 din Numero lini: „Un dictator trebuie sã aibã o fi pe deplin þarã în care va fi uºor ºi
minciuni ºi ºantaje. lianã, descoperea multe scanda- zero, fiindcã voiam sã urmez sfa- sosie” (p. 118) plãcut sã trãieºti.” (Numero zero, p.
11
U.E.: Da, e ceea ce eu numesc luri politice. turile lui Simei, care îi explica Roberto, protagonistul din 218 ºi urmãtoarele)
20
Insula din ziua de ieri avea o sosie ªtiu cã se face paradã de fap-
„maºina mocirlei” ºi care mi se T.S.: La finele romanului, Maiei cum trebuie condus inter- numitã Ferrante, o alegere, aceasta, tul cã jurnalele scriu totdeauna de-
pare o specificitate a jurnalismu- dupã uciderea lui Braggadocio, viul: „nu trebuie sã vorbeºti explicabilã în mare parte prin faptul spre muncitorul calabrez care-l asal-
lui italian. La noi, un anumit tip Colonna ºi Maia vorbesc despre mult despre carte ci trebuie sã cã al treilea roman al lui Eco era situat teazã pe tovarãºul lui de muncã, dar
de presã întrebuinþeazã adesea starea de lucruri din Italia ºi ju- dezvãlui scriitorul sau scriitoa- în secolul al XVII-lea ºi imita stilul niciodatã muncitorul din Cuneo nu-l
insinuãri calomnioase ca sã ata- decata lor este foarte negativã, rea, chiar cu ticurile ºi slãbiciu- din acea perioadã. (A se vedea: Ges- atacã pe tovarãºul de muncã, sigur,
ce pe cineva care nu e vinovat fãrã o licãrire de speranþã pen- nile lor. [...] dacã povestea este präche mit Umberto Eco aus drei este vorba de rasism dar imaginaþi o
de nimic dar care, din raþiuni po- tru viitor: „aveþi dorinþa de a de dragoste, smulge autorului Jahrzehnten, loc. cit., pp.113-114.) paginã în care s-ar zice despre mun-
12
litice sau personale, e consi- mai trãi încã în aceastã þarã, în sau autoarei o reevocare a pri- În cazul lui Simonini, inventa- citorul din Cuneo etc. etc., pensio-
derat de jurnalul în chestiune ca care lucrurile vor continua sã mei sale iubiri” (p. 69). rea unei sosii era datoratã pe de o narul din Mestre îºi ucide soþia,
parte problemei „dublei personali- chioºcarul din Bologna comite sinu-
un inamic, adicã un cineva a cã- meargã cum merg [...]?” (p. U.E.: ªi care ar fi fost aceste tãþi”, descrisã de Charcot, ºi pe de cidere, zidarul genovez semneazã
rui reputaþie se vrea distrusã. 216). Se gândeau sã emigreze elemente autobiografice pe care altã parte faptului cã Simonini era pentru o alocaþie degeaba, ce-l inte-
Existã în romanul meu cazul ace- în America Latinã, unde în anu- le-aþi gãsit în Numero zero? un falsificator. (A se vedea: Ges- reseazã pe cititor unde sunt nãscuþi
lui magistrat din Rimini care con- mite þãri criminalii nu acþionea- T.S.: Înainte de toate, descrie- präche mit Umberto Eco aus drei aceºti oarecare? Însã când se vorbeº-
duce o anchetã ce riscã sã dez- zã în secret ca în Italia, ci în mod rea meticuloasã ºi ironicã a am- Jahrzehnten, loc. cit., pp. 273-275.) te despre un muncitor calabrez, de-
vãluie ºi anumite afaceri ale edi- deschis.18 În cele din urmã de- bianþei universitare din jurul 13
Ceea ce Colonna zice mai târ- spre un pensionar din Matera, de-
torului jurnalului. Se cautã atunci cid cã pot rãmâne în Italia, fi- profesorului Di Samis (p. 13 ºi ziu despre Maia este foarte asemã- spre un chioºcar din Foggia ºi de-
delegitimarea acelui judecãtor în indcã patria lor – cum Colonna urmãtoarele). nãtor: „O simþeam pe Maia lipsitã spre un zidar din Palermo, atunci se
ochii opiniei publice, revelând îi explicã Maiei cu o puternicã U.E.: E adevãrat, am putut ob- de apãrare, în situaþia de a se refugia creeazã preocuparea în jurul lumii
unele obiºnuinþe private, cam dozã de sarcasm – seamãnã tot serva personal toate acele extra- în propria lume interioarã, fãrã a vrea interlope meridionale ºi aceasta este
sã vadã ceea ce se întâmpla altora de o ºtire...” (Numero zero, pp. 58-59)
ciudate, dar cu nimic cenzurabi- mai mult ca o þarã din lumea a vaganþe ale vieþii academice, care lângã ea, poate ºi pentru cã fusese 21
Loano este un oraº ligur pe
le.15 Acel episod este bazat pe treia19 . Dumneavoastrã, care în roman sunt arãtate de Colon- rãnitã.” (p. 127). ªi el vorbeºte de Coasta Liguriei de apus, ºi este nu-
un caz real ºi chiar mie mi s-a în- aveþi obiºnuinþa sã comentaþi în na. [Râde.] autism (p. 192). mitã ºi „Insula Apusului.”
tâmplat ceva asemãnãtor: un jur- mod regulat starea naþiunii, în- T.S.: Vã mulþumesc pentru cã 14
„«Dumneata zici cã pentru fie- 22
Pentru o aprofundare a aces-
nal din proprietatea familiei Ber- tre altele ºi în Pliculeþele Miner- aþi dedicat puþin timp acestei care articol ar trebui sã vedem dacã tei teme, a se vedea introducerea mea
lusconi a publicat odatã un arti- vei, ce credeþi despre asta? întâlniri, care a avut loc la face plãcere Comandorului?» între- la Thomas Stauder (Hrsg.), „Stau-
col în care se putea citi cã am fost U.E.: Eu cred cã se poate afir- aproape treizeci de ani dupã base Cambria, specializat, ca de obi- nem über das Sein”. Internationale
observat într-un restaurant chi- ma cã Risorgimentul a eºuat, cã prima noastrã convorbire. cei, în întrebãri stupide. «Prin forþa Beiträge zu Umberto Ecos „Insel des
nezesc în timp ce mâncam cu ba- nu existã o adevãratã Unitate a împrejurãrilor», rãspunsese Simei, vorigen Tages”, Darmstadt [WBG]
«este acþionarul nostru de referinþã», 1997, pp. 1-22.
ghete16 , în compania unui necu- Italiei, în pofida celebrãrii a 150-a Convorbirea a avut loc la Mi- cum însuºi îºi zice.” (p. 76). 23
Cum ne construim duºmanul
noscut (care era un prieten fran- aniversare în 2011. Dovada este lano la data de 19 septembrie 15
Dupã trei zile, Palatino s-a ºi alte scrieri ocazionale, Bompia-
cez). Nu era nimic mai inofensiv, rasismul profund ridicat de sep- 2015. întors cu ºtiri destul de apetisante. Îl no, Milano, 2011, pp. 295-325, aici
dar probabil se voia sã se insinu- tentrionali faþã de meridionali. În fotografiase pe magistrat în timp ce, p. 295.
eze cã frecventam ambianþe exo- Numero zero existã un fragment aºezat pe o bancã dintr-o grãdinã, 24
Aici s-ar putea cita ºi Istoria
1
tice, ºi deci - în ochii unui cititor care demonstreazã cum acest cli- Thomas Stauder este profesor fuma nervos þigaretã dupã þigaretã, þinuturilor ºi a locurilor legendare,
conservator ºi mic-burghez, care vaj influenþeazã chiar munca jur- la Catedra de Studii Romanistice de cu zece chiºtoace la picioarele sale. publicatã de Umberto Eco în 2013,
mãnâncã numai feluri italieneºti, naliºtilor, care tind la întãrirea pre- la Universitatea din Augsburg, iar de Palatino nu ºtia dacã lucrul putea fi al cãrui capitol 11 se numeºte „Insu-
- puþin recomandabile. Pentru judecãþilor cititorilor lor.20 Adicã la sfârºitul anilor ’80, scrie în mod interesant, dar Simei i-a spus cã da, lele Utopiei”, pp. 304-325
frecvent despre romanele lui un om de la care se aºteaptã ponde- 25
Colonna zice: „eu mã întorc
mine a devenit un fel de „running este vorba de jurnalism prost, Umberto Eco. raþie ºi obiectivitate lãsa impresia cã iar la traduceri din germanã iar tu te
gag”: anumiþi prieteni, cãrora le- cum este cazul acestui jurnal 2
Pendulul lui Foucault, Milano, ar fi un nevrotic ºi, mai mult, un oþios, întorci la revista ta pentru coiffeurs
am povestit acea experienþã, de nou, al cãrui numãr zero se pre- Bompiani, 1988, p. 327. Acelaºi frag- care în loc sã transpire asupra docu- pour dames ºi sari peste aspectul
atunci îmi puneau totdeauna ba- gãteºte în redacþia milanezã. ment în originalul german: Über dem mentelor, stã ºi-ºi pierde timpul pe dentiºtilor.” (Numero zero, p. 218).
ghete printre tacâmuri când mã T.S.: Paradisul terestru, la Atlantik befand sich ein barometris- strãduþe.” (Numero zero, p. 130). 26
Când Braggadocio explicã ori-
invitau la masã! [Râde]. care visau la finele romanului ches Minimum; es wanderte 16
În roman, acest „viciu” este ginea numelui sãu („Numele meu era
T.S.: E o întrebare un pic evi- Colonna ºi Maia are forma unei ostwärts, einem über Russland la- atribuit judecãtorului care se voia acela al unui copil gãsit ºi, cum se
dentã dar inevitabilã: puteþi sã- insule, mai exact o „insulã din gernden Maximum zu [...].” Robert discreditat. ºtie, numele de familie în aceste ca-
mi spuneþi ce grad de asemãna- mãrile Sudului” (p. 217). Dat fi- Musil, Der Mann ohne Eigenschaf- 17
Legat de acest subiect, a se zuri era inventat de un funcþionar
re existã între „comandorul Vi- ind cã Maia îl numeºte pe Co- ten, herausgegeben von Adolf Frisé, vedea printre altele articolele lui Eco comunal”, p. 32), acest detaliu este
Reinbek bei Hamburg [Rowohl] reunite în volumul Înainte ca racul. reluat din biografia autorului: „Nu-
mercate” din roman – care po- lonna de douã ori „Tusitala” (p. 1952, p. 9 Rãzboaie calde ºi populism media- mele sãu de familie este un acronim.
sedã nu doar jurnale ºi reviste, 128 ºi 217), e permis sã ne gân- 3
Acelaºi tip de neadaptaþi apare tic, Bompiani, Milano, 2006. Eco sunt iniþialele din «ex caelis obla-
dar ºi canale de televiziune (p. dim la Insulele Samoa, fiindcã în diferite romane ale lui Svevo, în 18
„[...] totul se întâmplã la lumi- tus», care în latinã înseamnã «dãruit
24) – ºi Silvio Berlusconi? ªtiu aºa a fost numit romancierul Conºtiinþa lui Zeno, dar ºi, de exem- na soarelui, poliþia pretinde cã este de cer». În felul acesta, explicã scrii-
cã Numero zero nu este un ro- Robert Louis Stevenson (auto- plu, în O viaþã sau Senilità. coruptã prin regulament, guvernul ºi torul, un funcþionar public cult îºi
4
man cu cheie ºi cã existã chiar rul Insulei Comorii) de cãtre ab- Aici Eco se referã la trama din lumea interlopã coincid prin dictat numeºte strãmoºul, un copil gãsit,
diferenþe între cele douã perso- origenii din acel loc. Dar pen- Conºtiinþa lui Zeno (1923), în care constituþional, bãncile se hrãnesc din fãrã nume.” (Corriere della Sera, 29
nalitãþi, dar influenþa lor în me- tru Maia ºi Colonna este clar protagonistul Zeno Cosini nu se cã- reciclarea banilor murdari [...], se noiembrie 1995, p. 33).
dia mi se pare comparabilã. cã poziþia geograficã a insulei sãtoreºte cu frumoasa Ada, de care ucide, dar numai un om pe alt om, iar
se îndrãgostise, ci cu sora acesteia,
U.E.: Nu am vrut sã mã refer nu are vreo importanþã, pentru mai puþin atrãgãtoarea Augusta.
doar la Berlusconi ºi de aceea am cã este vorba despre un simbol. 5
În forma de notã marginalã este
evitat ca Vimercate sã-i semene De aceea protagonistul vorbeº- menþionat cã numele câtorva perso-
mult; veþi observa cã existã mul- te „despre mãrile Sudului, ori- naje secundare din Numero zero co-
te detalii care îi disting. Existã unde sã fi fost. Chiar ºi numai la respund diferitelor caractere tipogra-
cazuri analoge de mare putere Loano.”21 (p. 237). În al treilea fice (Cambria, Palatino etc.), o alege-
mediaticã concentratã într-o sin- dumneavoastrã roman, Insula re justificatã de relaþia profesiunii lor
gurã mânã ºi în alte þãri, magnaþi din ziua de ieri, insula avea o (jurnalismul) cu scriitura. Eco insera-
ca Rupert Murdoch sau Donald semnificaþie simbolicã:22 aces- se o idee fericitã asemãnãtoare ºi în
Trump. Dar este adevãrat cã am tei teme i-aþi dedicat un eseu cu Pendulul lui Foucault, în care domnul
Garamond era un director editorial.
combãtut mulþi ani populismul titlul „De ce insula nu e gãsitã 6
A se vedea de exemplu începu-
mediatic al lui Berlusconi17 , care niciodatã” (în Cum sã ne con- tul cântului trei din a doua carte din
îmi pãrea un pericol pentru de- struim duºmanul, unde defineaþi The Fairy Queen: „Vaine Braggadoc-
mocraþia din Italia; din acest mo- acest tip de insulã imaginarã chio getting Guyons / horse is made
tiv am fost ºi unul dintre fonda- „un non-loc, de neatins” (loc. the scorne / of knighthood trew [...].”
torii miºcãrii „Libertate ºi Justi- cit., p. 295),23 un tãrâm al Uto- Edmund Spenser, Poetical Words,
þie” care astãzi – graþie reducerii piei.24 Am impresia cã în Nume- Oxford University Press] 1983, p. 81)
7
influenþei politice a lui Berlusconi ro zero nu ar exista aceastã di- În romanul sãu, Eco a fãcut
– nu mai este atât de necesarã ca mensiune metafizicã a insulei; uºoare modificãri la câteva dintre
aceste nume, ca sã le facã mai plau-
acum câþiva ani. Colonna ºi Maia par sã se mul- zibile: „Constanza” > „Costanza” ,
T.S.: Pentru dumneavoastrã þumeascã cu o modestã fericire „Freesia” > „Fresia”, „Lucida” >
era importantã situarea acþiu- materialã.25 Am dreptate? Lucidi”, „Maya > „Maia”, „Simhei”
nii romanului în 1992, nu în U.E.: Fãrã îndoialã. Nu existã > Simei” etc.
Italia de astãzi? Adicã, situaþia vreun semn de transcendenþã în 8
„Entia non sunt multiplicanda
din media ºi din jurnalism s-a Numero zero, deoarece Colonna praeter necessitatem.” Franciscanul
schimbat de atunci sau este ºi Maia sunt rataþi, care nu ºtiu William din Ockham (cca 1287-
mereu aceeaºi? sã se elibereze de condiþiile ma- 1347), cel mai înalt reprezentant al

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 11


D
e s-ar prelungi drumul
ãsta prin pãdure pânã
în oraº! Este ca o casã
n LILIANA HINOVEANU

vândutã timpului
pãdurea... sã nu te batã vântul,
sã-þi fie bine, sã ºerpuieºti laolal-
tã cu poteca, atent sã nu calci
vreun lãstar rãsãrit deodatã în
calea ta. ªi frunzele astea au cu- turi de discuþie: însufleþit exista pe pãmânt ºi nu-
loarea Nilului... or sã se îngãlbe- „– Nu semãna deloc! Nu, nu mai gândul cã amintirea lui per-
neascã cu timpul. era ea! sistã în spaþiul acela închis mã fã-
e le t ris tic ă

Ascultam, mimând absenþa, – Mai bine! Am sentimentul cea sã mã cutremur. Nu ºtiam ce


privind cu mirare mulþimea de cã încã existã!” sã fac cu mâinile, îmi mãsuram de-
plante ce-ºi fãceau loc printre Cancelaria plinã cu flori ºi fo- getele. Nu aveam nici mãcar pute-
frunzele moarte, reminiscenþe ale tografia aceea cu un chip necu- rea sã-mi aprind o þigarã! Cum voi
unei toamne ºi ale unei ierni ce noscut, ochii mari, care purtau în putea sã câºtig bunãvoinþa aces-
ºi-au pierdut trupul. Albãstrele, colþul gurii zâmbetul unei adoles- tor oameni, care nu vroiau sã în-
iarba ciorii, ici-colo câte o pãpã- cente, glasul directoarei care mã þeleagã cã unul dintre ei dispãru-
die. Aº fi vrut sã iau în palme tul- împinse uºor în cancelarie: se brusc, continuându-ºi tinere-
pina firavã ºi, suflând, sã împrãº- – Dumneaei a venit în locul lui þea într-un alt spaþiu? l-a adus la ºcoalã... ºi era atât de ªi discuþia se rupea, pentru a
tii în cele patru zãri puful impon- Lori! Despre morþi numai de bine! veselã...” fi reluatã de altcineva, fãrã nicio
derabil. Dar timpul îmi era mãsu- Parcã mi se înnegurase vede- ªtiam asta ºi, într-adevãr, cea care Ascultam ºi totul se învârtea legãturã. Încercam sã þin pasul,
rat. Mai aveam puþin pânã la dru- rea. M-am aºezat încet pe un colþ dispãruse fusese un om de bine. în jurul meu, parfumul florilor mi se fãcuse cald, abia aºteptam
mul principal ºi nicio caleaºcã nu de scaun, mi-am agãþat geanta de Niciodatã nimicurile nu-þi vin în dându-mi senzaþia unei apropieri sã ajung, sã stau pe un scaun (al
mã aºtepta acolo. spãtarul scaunului. Nu aveam cu- minte ca atunci când încerci sã de cea care acum nu mai plãtea cui o fi fost scaunul pe care
Niciodatã nu avusesem sen- rajul sã privesc feþele care trãdau pãstrezi în memorie pe cineva. tribut vieþii. Ne chinuim sã ne or- stau?). ªi îmi stãruia în minte ace-
zaþia mai acutã ca atunci cã mã surprinderea ºi o anumitã respin- “Mai ºtiþi când ºi-a agãþat fla- donãm viaþa, atenþi la tot ºi la toa- laºi gând al inutilitãþii, pe care
aflu într-o cetate, o cetate a co- gere. Îmi dãdeam seama cã ajun- nelul acela roºu în gardul de la te, alungând greºelile, dorind o l-am avut când am intrat în can-
pacilor. Îmi veneau în minte frân- sesem prea devreme. Trupul ne- þaþa Ioana ºi, gãsindu-l cineva, perfecþiune pe care nu o gãsim celarie.
decât în cãrþi. Ajunsesem acasã, dar, deºi
Venisem prea devreme... câte drumul pe care-l fãcusem pe jos
nu se pot întâmpla într-o viaþã ºi, fusese lung, simþeam cã toatã
câteodatã, în câteva secunde! oboseala se urcase la inimã ºi îmi
Aºa fusese ºi moartea ei, în câte- apãsa creierul, ca o bucatã de cre-
va secunde. Se chinuise câteva mene. Noaptea mã visasem în
zile, ruptã de restul lumii, ca apoi cancelarie, o camerã plinã cu
sã renunþe la lupta cu viaþa ºi dis- scaune, ocupate toate. Nu mai
pãruse ca ºi cum n-ar fi existat. aveam unde sã stau. M-am trezit
Mergeam mecanic, lovin- brusc, o sudoare rece îmi curgea
du-mã de câte o piatrã ce-ºi înãlþa pe faþã ºi m-am auzit strigând:
colþurile asimetrice, privind soa- – Nu, nu este vina mea! Nu
rele ce ridica aburi din pãmântul vreau sã plãtesc pentru greºelile
umed. Încercam sã leg o conver- altora!
saþie cu ceilalþi doi, dar gândurile Uitam cã fiinþa mea era ºi ea
nu-mi dãdeau pace. vândutã timpului pe câteva mole-
– Nu vi se pare ciudat cã moa- cule de oxigen, care puteau fi
ra aceea este mai mult latã decât oricând furate de vânt. Niciodatã
înaltã? drumul meu nu se va întâlni cu
– Nouã nu ni se mai pare ni- drumul ei ºi, totuºi, paºii cãlcau
mic ciudat. Ne-am obiºnuit cu acolo unde altãdatã viaþa se încã-
totul. ªtiu chiar numãrul paºilor pãþânase sã existe, mãsurând
pânã la ºcoalã... zbaterea unui timp ce-ºi lasã urme-
le în lucruri, dar, mai ales, în fiinþe.

Î
ºi târa paºii pe asfaltul atunci, se îngropase în întuneri-
umezit de ploaia care cã-
zuse de dimineaþã, neºti-
ind dacã va reuºi sã ajungã aco-
podul cul camerei, dându-ºi seama cã
niciodatã nu va mai percepe ime-
diatul cu ajutorul ochilor. În fie-
lo. Avea un fel de sfârºealã ce-i care zi, îºi fãcea planuri cum sã
venea din suflet ºi nu voia sã se iasã din casã, dar, când ajungea
opreascã acum, când, deºi cu- la uºã, ceva mai puternic ca el îl
noºtea fiecare denivelare a dru- oprea. ªi dorinþa creºtea în fieca-
mului, picioarele nu-i mai dãdeau re zi, nu mai avea stare, cei din
ascultare. Dincolo îl aºteptau în- casã îi intuiserã neliniºtile, dar nu-
tinderile nesfârºite. ªi le amintea l bãgau în seamã. Niciodatã nu
de pe vremea când hoinãrea pe fãcuse ceva rãu, se obiºnuiserã
câmpuri dupã ouã de prepeliþã. cu el cufundat în gânduri, þepos
În ultimul timp, nu mai avusese ca un arici la orice imbold venit
curajul sã plece singur de acasã dinafarã.
Ilustraþii: Viorel Pîrligras

ºi, când îºi luase inima în dinþi, Într-o dimineaþã, pe când abia
simþise cã nu fãcea bine. De fapt, se ridicase din pat, ºi, stând pe
fugise. Aºteptase pânã când toa- marginea lui, se gândea cum sã
te zgomotele amuþiserã sub arºi- facã sã depãºeascã pragul, a sim-
þa verii ºi, strecurându-se prin þit cum o mânã strãinã, de vietate
uºa întredeschisã, sprijinindu-se abia obiºnuitã cu lucrurile, îl apu-
de garduri, pornise spre partea cã de mânã ºi îl trage spre locul
din sat care-l atrãgea ca o aþã. Nu unde îºi mai amintea cã se gãseº-
mai ieºise de mult din casã, fami- te uºa. ªi, ciudat, atunci când
lia nu avea timp de el. Îl lãsau sã ajunse la prag, îl trecu uºor, fãrã
zacã în patul de la geam, îi mai sã se îngrijoreze. Nu mai distin- voce ºi, când îi simþea prin preaj- pete roºii pe jos. Îi apucase tea- niciun fel de reþinere. Afarã, mâna
aruncau, din când în când, câte o gea lucrurile, ajunsese sã nu se mã, îi privea în ochi ºi le vorbea ma. ªi, de atunci, fãceau cu care îi deschisese drumul dispã-
vorbã, dar, de fiecare datã, sim- mai poatã privi în oglindã când se normal. schimbul, îl pândeau prin geamul ru fãrã urmã, el rãmânând în bã-
þea cã prezenþa lui între ei era ne- bãrbierea, pânã când culorile i se Dar preumblãrile deveniserã de la sãliþã. Cu timpul, îºi dãdu- taia soarelui ca o picãturã de apã
doritã. Ca ºi cum i-ar fi spus: Tu amestecaserã ºi avea în faþã un din ce în ce mai rare, pânã când serã seama cã este inofensiv ºi îl uitatã de umbrã în desiºul copa-
mai lipseai! câmp alb, care se încãpãþâna sã renunþase sã se mai chinuie. Se lãsaserã sã îºi continue mâzgãle- cului. Mai mult bâjbâind, cu tea-
κi pierduse vederea treptat. rãmânã aºa. Învãþase sã simtã pre- închidea între patru pereþi ºi exis- lile. Dar nu durã mult. Îl plictisea ma unei întâlniri nedorite, porni
Mai bine orbea atunci când, mun- zenþele în camerã dupã miºcãrile tenþa i se transforma într-o vege- absenþa culorii, avea impresia cã pe poteca de lângã drum, cu gân-
citor la o fabricã de chibrituri, atin- aerului ºi dupã zgomotul produs tare continuã. tot ce picta se transforma în dul la podul suspendat. Deoda-
sese cu un chibrit un stoc de fos- de atingerea obiectelor. Avea ne- Când îl cuprindea somnul, visa nuanþe de gri ºi, atunci, se resem- tã, atinse cu mâinile capãtul po-
for ºi flacãra îi cuprinsese privi- voie de zgomote, avea nevoie de toate culorile pãmântului. Odatã, na, lãsând totul deoparte. Ar fi dului, puse piciorul pe blãnile
rea. Pe moment, nu vãzuse nimic. conversaþie, altfel, nu mai distin- umblând prin casã, dãduse pes- vrut sã asculte poveºti, dar cine putrezite de vreme, simþi cum ae-
A doua zi îºi mai revenise dar, de gea când este zi sau noapte. Nu- te o cutie cu acuarele ºi începuse sã i le citeascã? rul îi inundã plãmânii, încercã un
teamã sã nu i se facã rãu, renunþa- mai bãiatul cel mare se mai gân- sã mâzgãleascã, pe niºte planºe Într-o zi, o voce strãinã pãtrun- zbor cu mâinile întinse...
se sã mai meargã la lucru. Se sim- dea la el, îl scotea din când în când deja folosite, pete de culoare. La se în casã. Era glasul unui copil Apa se juca în cercuri concen-
þea bine acasã, stãtea toatã ziua în la plimbare prin împrejurimi. Îi era început, neatent, vãrsase ames- care pãºeºte cu teamã. Simþea cã trice, împrãºtiind mãtasea broaº-
pat, ignorând orice zgomot care ruºine de vecini, nu dorea sã îi ºtie tecul ºi, când ai casei se întorse- îl priveºte cu mirare, cu atenþie tei spre maluri, sub soarele care
venea de afarã. Treptat, începuse infirmitatea. Îi recunoºtea dupã serã de la muncã, gãsiserã numai chiar. Nu-l vizitase nimeni pânã îºi cãuta drumul cãtre apus.

12 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


n MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi dia care, chipurile, diseminau o
„istorie distorsionatã a Partidu-
lui comunist”. ªi, pentru ca trea-
ba sã fie treabã, 20 de turiºti oc-

istoria în lumea de azi cidentali au fost reþinuþi ºi expul-


zaþi pentru cã au urmãrit la hotel
un documentar BBC despre Gin-
plicative. E mai bine sã ne îndrep- lupte grele ºi îndelungate (vezi de a mai intra în þara natalã pen- ghios Han. Autoritãþile au crezut
tãm atenþia asupra unor situaþii desecretizarea unor arhive ale tru cã a publicat o carte de me- cã era un clip terorist.
concrete în care istoria iese la poliþiei politice comuniste, în morii în SUA. Unui istoric ger- În Rusia, doi istorici au fost
suprafaþã în spaþiul public actual. Bulgaria ºi Cehia). man i s-a intentat un proces în concediaþi pentru cã au îndrãznit
Network of Concerned Histo- Raportul 2016 prezintã o mul- Grecia pentru cã ar fi minimalizat sã critice „politica memoriei”,
rians, o structurã asociativã þime de situaþii ºi întâmplãri din rezistenþa localã la invazia nazis- dusã de administraþia Putin. ªi,
transnaþionalã, face asta de 22 de toatã lumea (cele mai multe din tã în Creta (1941). În întreg spa- apropo de politica memoriei, anul
ani deja, chiar dacã demersul a 2015). Din România nu se reþine þiul iugoslav, dar ºi în America de trecut, guvernul rus s-a opus în
rãmas cunoscut doar în mediul nimic de aceastã datã. S-a vorbit Sud (Argentina, Brazilia º.a.), se Consiliul de Securitate declarãrii

ecturi
Network of Concerned Histo- restrâns al „specialiºtilor”. Din despre ea destul de mult în inter- desfãºoarã ample dezbateri ºi ca „genocid” a crimelor de la Sre-
rians, Annual Report 2016 1995, publicã un raport anual, în valul 1996-2010, când a fost în chiar procese legate de cele în- brenica ºi a scos din circuitul
(http://www.concernedhistorian- care colecteazã „ºtiri despre do- prim-plan tema accesului la arhi- tâmplate în ultimele decenii. În public cãrþile unor istorici brita-
s.org/ar/16.pdf). meniul în care istoria se intersec- vele Securitãþii. Canada, o Comisie pentru Ade- nici (care vorbeau despre violu-
teazã cu drepturile omului, în spe- Cele mai multe probleme sunt vãr ºi Reconciliere (creatã în rile în masã, comise de soldaþii

A
uzim frecvent cã trecu- cial despre cenzurarea istoriei ºi legate de istoria contemporanã, 2008) investigheazã preluarea de Armatei Roºii), acuzându-i cã
tul modeleazã prezen- persecutarea istoricilor, arhiviº- de lucrurile neºtiute despre con- cãtre stat a cca 150000 de copii rãspândesc „stereotipuri nazis-
tul ºi viitorul. Afirma- tilor ºi arheologilor de pe tot glo- flictele ºi regimurile autoritare/ indigeni (în intervalul 1870-1996) te”. În Crimeea ocupatã, autori-
þia e enervantã atât pentru truis- bul”. Rapoartele sunt întocmite totalitare ale secolului al XX-lea. ºi „internarea” lor în ºcoli ale bi- tãþile au interzis comemorarea
mul, cât ºi pentru fariseismul ei. E de profesorul Antoon De Baets Diferenþele sunt mari, în funcþie sericii, unde au fost abuzaþi (se deportãrii tãtarilor ºi au anchetat
atât de evident cã aºa e, încât nu de la Universitatea din Gronin- de experienþa istoricã ºi de situa- estimeazã 4100 de morþi). În 2015, câþiva istorici care doreau sã îl
are rost sã o mai spunem. De cele gen (Olanda). Dacã primul docu- þia politicã actualã a fiecãrei þãri. guvernul Trudeau a respins con- aniverseze pe poetul ucrainean
mai multe ori, o spunem tocmai ment privea doar 17 þãri ºi avea Prin unele colþuri de lume, existã cluziile ºi propunerile Comisiei. În Taras ªevcenko.
pentru cã nu suntem convinºi. doar 7 pagini, ediþia a XXII-a, limitãri ale libertãþii ºi acþiuni re- Australia, Universitatea din Can- Am pãstrat pentru final ceea
Avem un interes sau doar vrem publicatã în aprilie 2016, e rezul- presive, pe care occidentalii le berra ºi-a cerut scuze publice ce se întâmplã în apropierea noas-
sã ne aflãm în vorbã, dar nu prea tatul monitorizãrii a 107 þãri ºi are asociazã cu epoci de mult apuse. pentru cã a folosit pentru analize trã, în Ucraina ruptã în douã. Aici
credem cã trecutul e prezent în co- 123 de pagini. Între timp, s-a lãr- În comparaþie cu acestea, proble- 140 de schelete de 40000 de ani se vede poate cel mai bine cum
tidianul nostru social, pentru cã git ºi sfera problemelor prezenta- mele noastre, ale „euroatlantici- fãrã consimþãmântul „proprieta- istoria e folositã ºi ca „armã”, ºi
nu ne dãm seama cum anume e te, depãºind cu mult cadrul strict lor”, pot pãrea niºte mofturi. Dacã rilor tradiþionali”, anume comu- ca „front” în conflictele actuale:
prezent. Nici nu putem sã ne dãm al cenzurii ºi persecuþiilor. Ele re- însã, le considerãm astfel ºi le tre- nitatea aborigenã. Aceeaºi uni- „Ministerul Educaþiei [de la Kiev,
seama, tocmai pentru cã se întâm- prezintã în continuare partea cem cu vederea, riscãm sã ajun- versitate a publicat un ghid în n. M.G.] a introdus educaþia is-
plã în prea multe feluri. Îmi vine sã hard, însoþitã, însã, de un inven- gem în situaþia celor pe care îi care se recunoaºte cã europenii torico-patrioticã în ºcoli ºi în uni-
zic chiar în toate felurile. ªi nu e tar al „tensiunilor” istorice din compãtimim. nu au preluat paºnic continen- versitãþi. La rândul lor, universi-
vorba doar de ceea ce a fost, ci, zone unde nu existã dubii majore În Angola, în 2015, câþiva in- tul, ci l-au „invadat, ocupat ºi tãþile de pe teritoriile republicilor
mai ales, de ce credem/spunem în privinþa libertãþii de exprimare. telectuali au ajuns la închisoare colonizat”. autoproclamate au eliminat cur-
despre ce a fost. Ne aranjãm pre- Deºi aspectele negative sunt cele doar pentru cã s-au reunit sã ci- În China, ca în orice regim to- surile distincte de istoria Ucrai-
zentul (ºi) în funcþie de cum ne cele mai numeroase – raportul fi- teascã texte istorice ºi teoretice, talitar, statul se comportã para- nei ºi au propus o viziune pro-
imaginãm trecutul. Tentaþia filoso- ind, în fond, un semnal de alarmã considerate subversive de cãtre noic. În 2015, un Oficiu de Stat prie asupra acesteia, bazatã pe
felii e mare, dar nu are rost sã pier- – sunt notate ºi realizãrile, mai guvernul de la Luanda. Unui is- pentru Informaþii pe Internet a manualele ruseºti”.
dem vremea, cãutând modele ex- ales când ele vin în urma unor toric cubanez i s-a retras dreptul închis 133 de conturi social me- Încâlcite sunt cãile istoriei!

un roman scris „în limba experienþei comune”


Hans Bergel, Dans în lanþuri, idealism, dar ºi naivitate, de mul- Stella reprezintã o figurã mater- fuseserã trimise cu diferite sen-
Editura Ecou, 2015. te ori preluând nedumeririle citi- nã, mai ales cã existã ºi o asemã- tinþe false. De exemplu, Rolf Kal-
torului ºi cerând explicaþii supli- nare fizicã cu mama sa. tendorff, redevenit narator-per-

A
cþiunea romanului mentare în legãturã cu trãirile per- În timp ce se deruleazã poves- sonaj, este acuzat de înaltã trã-
Dans în lanþuri, de sonajelor. Acesta este mereu ghi- tirile, prietenii veniþi în vizitã la dare, ca urmare a unui complot
Hans Bergel, autorul dat de buna sa prietenã, Stella Kaltendorff organizeazã o masã împotriva lui, pus la cale de soþia
de limbã germanã nãscut în 1925, Avram, fiica unui colonel de Se- festivã, la care urmãtorul narator, sa ºi procurorul cazului, amantul
la Râºnov, se concentreazã asu- curitate, de care Römers, spre dupã tristul sãu obicei, face abuz ei, care va ajunge, el însuºi la ace-
pra circumstanþelor de viaþã, care deosebire de restul colegilor de de bãuturã. Toma Panduru este eaºi închisoare. În acest capitol,
determinã un grup de prieteni sã facultate, nu se fereºte. În vede- un veteran de rãzboi traumatizat, avem multe exemple de foºti mi-
punã la cale un plan de evadare rea pregãtirii la francezã, Stella îi ai cãrui pãrinþi ºi femeia iubitã niºtri, ajunºi deþinuþi politici, care
din România comunistã. Tehnica face cunoºtinþã lui Römers cu decedaserã, acesta fiind nevoit dau dovadã de mult patriotism
narativã se bazeazã pe rememo- profesorul universitar Stavaride, sã se mute alãturi de sora lui într- prin ºedinþele de guvern fictive,
rarea întâmplãrilor din viaþa mai o somitate în domeniul infrastruc- o pãdure din Carpaþii Orientali. þinute în mod regulat în închisoa-
multor personaje care au intrat în turii, care fusese deposedat de Alcoolismul lui este cauzat ºi de re ºi îl coopteazã ºi pe Kalten-
conflict cu regimul totalitar din locuinþa ºi postul la catedrã de la un eveniment tragic, de care dorff la fanteziile, respectiv, nã- timp, observã cã este singur aca-
România, instaurat dupã cel de- cãtre comuniºti, pentru ca mai se simte rãspunzãtor ºi care se zuinþele lor politico-umaniste. sã ºi cã nu primise nicio vizitã.
al Doilea Rãzboi Mondial. Viziu- apoi, sã fie reabilitat de cãtre sis- petrecuse la cariera numitã Cota Miniºtrii acestui guvern-fantomã Rolf vede cã ceaþa, o metaforã a
nea retrospectivã, oferitã pe rând tem, dupã insistenþele omologi- 1004, unde coordona o echipã de pot fi consideraþi un exemplu de uitãrii aºternute asupra eveni-
de toate personajele, permite în lor sãi din Suedia. Profesorul Sta- muncitori. Toma Panduru anga- loialitate pentru îndatoririle faþã mentelor din trecut, se risipeºte
final cititorului sã capete o per- varide pleacã într-o scurtã vizitã jase un muncitor de origine ma- de þarã, de la care nu se pensio- ºi întrezãreºte vase cu pânze albe
spectivã panoramicã asupra în þara nordicã ºi, având posibili- ghiarã, despre care nu cunoºtea neazã niciodatã, acestea repre- pe lac, pregãtite, pesemne, sã-l
acestui joc al destinului care i-a tatea sã cearã azil politic, cauzea- niciun fel de informaþii ºi care s-a zentând atât speranþa, misiunea, poarte în ultima sa cãlãtorie. Pro-
adus laolaltã pe protagoniºti. zã multe îngrijorãri agenþilor de dovedit a fi un fugar din calea cât ºi un modus vivendi pentru tagonistul este muribund ºi o
Romanul îºi face debutul cu securitate responsabili, pentru ca securitãþii, preferând sã condu- ei. Totuºi, personajul emblema- vede pe mama sa, dupã care tre-
personajul central, Rolf Kalten- mai apoi, în mod ironic, tocmai cã un tren într-o prãpastie, în loc tic pentru acest roman, un ideal ce pe la el în realitate vecinul Jo-
dorff, care deja imigrase în spa- aceºtia sã ceara azil politic, iar sã se predea. Din pãcate, în acel de patriotism ºi luptã anti-comu- sef Riedmeier cu câinele, care nu
þiul germanofon ºi finalizase de profesorul sã se întoarcã, în ve- tren se aflau mulþi nevinovaþi, nistã, rãmâne ciobanul Gordan, îl abandoneazã pe imigrant în cele
puþin timp lucrãrile la propria lui derea concretizãrii planului de printre care ºi directorul carierei, condamnat la moarte ºi de trei ori mai grele clipe ale sale, dovedind
casã, aflatã pe malul unui lac. Rolf evadare pentru prietenii sãi. Din alãturi de familia sa. Pe acelaºi evadat. Deºi acesta este þinut în cã, deºi Rolf simþise cã rãmâne
este însoþit la o plimbare de veci- motive strategice, Peter Römers ºantier lucreazã ºi Trifa, un per- lanþuri care sã-l împiedice sã mai „un strãin în aceastã þarã a limbii
nul sãu, Josef Riedmeier, primul este nevoit sã plece la Cluj, dar sonaj de etnie rromã, care îi va fi scape, el izbucneºte spre final materne…printr-o eroare a isto-
localnic care l-a întâmpinat cu înainte de aceasta, el le face cu- coleg de celulã lui Rolf Kalten- într-un dans maramureºean, mar- riei…un strãin în þara în care m-
dragã inimã pe imigrant, nefãcând noºtinþã Stellei ºi lui Rolf Kalten- dorff mai târziu. Urmãtorul capi- cat de nebunie, disperare, mân- am nãscut ºi am copilãrit ºi patria
discriminãri. Odatã cu lãsarea dorff, acesta din urmã fiind asis- tol este narat de doctorul Braha, drie, de „pofta nestãvilitã de via- nu mai poate exista decât în noi
serii, Rolf intrã într-o stare febrilã tent la Politehnicã ºi, prin schim- unchiul lui Toma Panduru, care, þã…ºi strigãtele unei forþe care înºine”, prin omenie ºi relaþii
ºi începe sã vadã cum vin în vizi- barea de perspectivã, devenind împreunã cu geologul Herberth nu mai are nimic de pierdut ºi nu bunã vecinãtate se pot învinge
tã toþi prietenii sãi din þara nata- urmãtorul nostru narator. Atât Alinscher, soþia acestuia, Gisela, mai poate fi învinsã de nicio pu- barierele culturale instaurate de
lã. Din acest moment, naraþiunea Stella, cât ºi cititorul sunt miºcaþi ºi sprijinul prim-ministrului Ralea, tere din lume”, ca o ultimã afir- intoleranþã ºi stereotipie. Astfel,
se desfãºoarã în ordine invers- de copilãria tragicã a acestui per- se angajeazã la testarea apei de mare a identitãþii naþionale, a li- se încheie acest roman circular al
cronologicã, iar cititorul urmãreº- sonaj, cu mama decedatã când Dunãre de la Porþile de Fier, facili- bertãþii sale de exprimare, nevi- cãlãtoriei retrospective ºi imigrã-
te istorisirile personajelor, care, era copil, tatãl cãzut în luptã, de tându-i lui Rolf Kaltendorff ple- novãþiei ºi puritãþii sufleteºti, le- rii, bazat, într-o oarecare mãsurã,
într-un mod fragmentar, reconsti- la care moºtenise dorinþa de a-ºi carea din þarã. Doctorul Braha þine gitimând, astfel, titlul romanului pe elemente autobiografice ºi
tuie cursul evenimentelor, precum construi propria casã, ºi bunicul un discurs magistral despre pros- Dans în lanþuri. scris în „limba experienþei comu-
joc de domino derulat de la sfâr- rãpus de un infarct la scurtã vre- tie, pe care o considerã fãrã leac ºi Dupã acest punct culminant, ne” a mai multor personaje.
ºit. Prima amintire îi aparþine lui me dupã aceea. Pentru Rolf, care ca stând la baza Rãului din lume. personajul principal, Rolf Kalten-
Peter Römers, un personaj-cheie rãmãsese pe cont propriu la vâr- Aceste personaje din urmã se dorff, realizeazã cã halucinase n (Marie-Jeanne)
în roman, care impresioneazã prin sta de numai paisprezece ani, cunoscuserã la închisoare, unde sub influenþa febrei în tot acest Cristiana Scãrlãtescu

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 13


C
ele trei valize, aºezate vinã mai ironic cu timpul, însã
direct pe jos, au fost n VERONICA D. NICULESCU tânãra ºi înþeleapta Reginã, prin-
deschise þãcãnind din zând din mers dedesubturile aces-
încuietorile zgândãrite cu chei
mici, tremurânde. Din ele au ieºit,
în valuri de culoare ºi miresme
spre vãi de jad ºi sãlbãþie tei limbi destul de strãine, avea
sã se înarmeze treptat cu suficien-
te cuvinte care sã o scoatã învin-
care aveau sã populeze de înda- gãtoare din numeroase conflic-
tã casa nelocuitã vreodatã: blu- te, chiar dacã mai mult sau mai
zele croºetate ale Reginei, albe ºi puin rãnitã. Ieºea pe câmpul de
roz, de macrame sau de lânã, fus- bãtãlie al fiecãrei zile înarmatã cu
e le t ris tic ă

tele de stofã ºi rochiile de mãta- o seamã de sinonime de genuri


se, dintre care douã remarcabile, diferite pentru acelaºi obiect, ast-
cea verde cu brandenburguri au- fel încât dacã cerea ezitând înde-
rii ºi maro, demnã de orice Smeral- lung, „un, un, un...” ºi arãta cu
dinã, ºi cea argintie, argintiu-pãs- braþul întins spre un obiect care
trãv, având la spate un decolteu în mod vãdit putea fi denumit
delimitat de o fundã prinsã cu o printr-un substantiv feminin care
broºã bãtutã în strasuri, rochie oricãrui român i-ar fi venit cu uºu-
purtatã în noaptea când scânte- rinþã pe buze – sã zicem, o oalã, o
iase rubinul sub buzele lui, în cratiþã – iar Iustin aºtepta cu
balconul dintre catedralã ºi ope- sprâncenele ridicate a falsã mira-
rã. Douã perechi de pantofi, una re – „un ce?” –, înþelegând desi-
crem, cu toc mic, cu baretã finã gur cã i se cere o oalã, oricare, ea
deasupra cãlcâiului gol ºi catara- i-o trântea cu un aer victorios,
mã aurie la gleznã ºi alta albastrã, plesnind din papucul de catifea:
închisã ºi cu toc cui, ambele din „un ibric!”
piele de porc. Cãmãºile lui, toate ªi astfel, apãrându-ºi cu îndâr-
în nuanþe de albastru, de la cea a jire identitatea abia aici, în locul
ochilor lui aproape translucizi unde se temea sã nu ºi-o piardã
pânã la a celui mai intens cer de prin asimilare cu întregul, tânãra
varã, în ora magicã de dupã apus. nemoaicã îºi sublinia ºi accentua,
O pereche de pantofi ce pãreau cu o fermitate învãluitã în nespus
pãrinþii, dacã nu bunicii pantofi- de mult ºarm feminin ºi în gafe
lor Reginei, ºi ca mãrime, ºi ca adorabile, unicitatea. Copiii ei
grad de uzurã, singurii pantofi de aveau sã creascã aºa, dirijaþi în
schimb ai lui Iustin, maro, dintr-o primii ani de viaþã nu de cureaua
împletiturã ce lãsa sã respire pi- de la pantalonii tatãlui ºi nici de
ciorul de dimensiuni neobiºnui- palma lui, precum bieii copii ai
te, mãrimea patruzeci ºi ºapte, vecinilor, ci de vocea ºi mâna fer-
unii dintre acei pantofi cu figurã mã a Reginei, regina-dãdacã cu
ursuzã de la atâta cãlcat în picioa- braþe albe ºi plinuþe, care învâr-
re, de la obiºnuinþa cãlcatului în tea priceputã o lingurã de lemn
picioare. Câteva cãrþi, tot ale lui, în vreun sos dulce-acriºor de
dintre care una de istoria români- care nu se mai pomenise pe aici,
lor ºi un dicþionar de termeni me- ºi care între douã rotocoale onc-
dicali, cu câteva bileþele de hâr- Dan Cioca tuoase se oprea ca sã puncteze
tie rupte dintr-un caiet puse ca diferenþele dintre aici ºi acolo, fie
semne pe ici ºi pe colo. Un sã- voise sã scrie corect numele ger- rea ºi ofta cu totul diferit de cei- afiºa un aer vesel, de parcã ar fi ele ºi infime, cu involuntarã mi-
pun, douã periuþe de dinþi, un man. În van îl repetaserã soþii lalþi, iar dacã cumva avea de nu- plutit pe deasupra lumii, neafec- galã ºi importanþã, rând cu rând,
aparat de ras cu câteva lame, un Dortloft, Re-gi-na, Re-gi-na, fi- mãrat bani, în faþa copiilor, în faþa tatã, aparent fericitã în turnul ei cuvânt cu cuvânt. ªi tot ceea ce
pãmãtuf din pãr de porc, o perie indcã omul de la ghiºeu auzea poºtaºului sau în faþa vreunei unde aproape nimic nu semãna acasã fusese banal ºi comun –
impresionantã pentru coama cas- bine ce spuneau ei, dar transcria vecine aflate în vizitã, atunci ridi- cu restul þinutului. sosul acesta de prune, cocul înalt
tanie a Reginei, un set de agrafe, aºa cum considera el, adicã pe ca întâi un deget fin, terminat cu Este foarte posibil ca Regina ºi aerat, rochia de mãtase cu un
o micã trusã de machiaj din care româneºte: Reghina. o unghie ca migdala, ºi numãra sã fi înþeles abia aici cât este de volan ºerpuind între sâni, pãlãria
se iþea portocaliul intens al unui În Timiºoara, nimeni nu se mai în limba ei ciudatã, ba alunecând diferitã, ba chiar sã fi devenit abia din fetru, înmormântãrile cu dric
ruj cu capac transparent, folosit mira de numele ei scris astfel, cum în cârlionþi de silabe netede cu aici diferitã, smulsã dintre ai ei, în tras de cai într-o tãcere deplinã
pe jumãtate, ºi o pudrierã de ar- nu se mira nici de alte nume multe vocale abia prinse-ntre ele, oraºul acesta mult mai mic decât pe bulevarde largi, pietruite, pus-
gint cu doi crini pe capac. Haine- nemþeºti sau ungureºti transpu- ba rãzuind aerul în câte-o trecere cel în care se nãscuserã ea, pã- tii, ºi fãrã nici o pomanã, cãci su-
le au fost scoase ºi aºezate, tot se stâlcit pe româneºte – nu doar fulgurantã de r-uri, º-uri ºi þ-uri rinþii ºi bunicii ei, ºi aruncatã fletele nu mãnâncã, nu se îmbra-
împãturite, în lipsa umeraºelor, pe ale oamenilor, dar ºi ale localitãþi- cu caracter definitiv. brusc printre oameni care erau cu cã ºi nu au nevoie de bani, ba
fundul unuia dintre dulapuri. lor mici dimprejurul oraºului. Însã Aceastã Reginã, plimbându-ºi toþii altfel, dar cam la fel între ei, chiar ºi numele de Regina, purtat
Teancul cu bluzele ei croºetate în Piteºti, numele, care rãmânea prin cartier cele douã fetiþe dichi- majoritatea fiind prima generaþie de încã niºte mãtuºi ºi de-o veri-
ºi-a proptit umãrul stâng rotofei ciudat chiar ºi scris în felul aces- site în acelaºi mare cãrucior alb de orãºeni, români get-beget. În ºoarã de-a doua – totul era aici
de umãrul drept, mai firav, al tean- ta, venea abia la coada lucrurilor cu roþi nichelate, strãlucitoare, îºi reacþiile lor avea ea sã se vadã preþios ºi se zbãtea dintr-odatã
cului cu cãmãºile lui, iar cei doi, care mirau. Fiindcã Regina stâr- scotea rareori rubinul de pe ine- pentru prima oarã aºa, ca într-o ca o pasãre micã ºi cu aripile ude,
terminând cu despachetatul care nea mirare cu multe altele, fiind- lar ºi niciodatã nu îºi arãta capul oglindã magnifiantã, cu tot ce-i cerându-se spus.
n-a durat de fapt mai mult de zece cã Regina avea un pardesiu alb la fereastrã cu pletele atârnându- era firesc devenit deodatã apar- Existã însã un moment de-o
minute, au oftat privind aceste cu niºte trandafiri minusculi ca i în valuri pe umerii albi. De aceas- te, neobiºnuit, ieºit din comun, dulceaþã aparte, un moment si-
grãmãjoare diferit colorate. nasturi, fiindcã Regina avea o tã priveliºte se putea bucura doar colorat ºi excentric – deºi era sim- tuat undeva dupã naºterea Mi-
S-au aºezat pe douã valize, cele pãlãrie cyclamen de pâslã presa- Iustin, la capãtul zilei. pla normalitate a unei tinere ne- randei, nu foarte uºor de locali-
mai solide, de piele, sprijinindu-se tã, cu ºnur fin de piele neagrã la Fredona cântecele doar de ea moaice din Timiºoara. Treptat, zat cu precizie, dar imaginabil
cu spatele de perete ºi având între bor, ºi o alta muºtar, pe care ºi le cunoscute ºi înþelese, cu flori de poate temându-se sã nu devinã cândva între o clipã în care mezi-
ei cea de-a treia valizã, de carton, aºeza în zilele de primãvarã ºi mãceº, vulpi ºi pãsãruici neferi- asemenea celorlalþi, sã nu se îm- na împingea cu un pumniºor în
ca o masã, ºi atunci ea a spus: toamnã peste cocul înalt, meºte- cite uguind pe crengi de mestea- bibe pe nesimþite de culoarea asta sânul stâng, sorbind cu sete
„Acum tare bun ar fi bun un cafe”. rit cu multe agrafe ascunse per- cãn, când se plimba, când gãtea din jur, sau poate doar din dor de dupã lapte, cu pleoapele încreþi-
„O cafea”, a corectat-o el cu fect în ºuviþele groase, buclate, sau când cosea, când îºi îmbãia acasã, Regina s-a pornit sã punc- te sub lumina puternicã a soare-
blândeþe, ridicând arãtãtorul. Au Regina purta pantofii crem decu- copilele în baia pe ai cãrei pereþi teze, mai întâi cu mirare ºi sfialã, lui de varã, ºi vreo alta când, mer-
râs cu poftã, fãrã sã le pese cã era paþi la cãlcâi ºi purta pantofii al- zugrãviþi în alb pictase cu mâna însã cu o oarecare mândrie, apoi gând de-a buºilea spre marginea
aºa de devreme ºi cã deasupra ºi baºtri cu toc, indiferent cã mer- ei niºte peºti, mari ºi mici, albaºtri cu tot mai multã îndrãznealã ºi pledului în carouri întins pe peti-
împrejurul lor locuiau alte treizeci gea la piaþã sau în parc cu copiii. ºi roºii, din gurile cãrora se înãl- încredere, la început doar în casã, cul de verdeaþã din spatele blo-
de familii. Nici unul dintre ei nu Fiindcã Regina nu ieºea nicioda- þau spre tavan bule rotunde, de faþã cu ai ei, apoi ºi pe bãncu- cului, aceastã copilã a înãlþat ca-
locuise niciodatã la bloc. tã din casã în capot, ca vecinele, când spãla rufe aplecatã peste o þa din faþa blocului, acele mici di- pul pentru a striga cu douã sila-
nimeni nu ºtia dacã are aºa ceva, cãdiþã verde de plastic sau când ferenþe dintre ea ºi ceilalþi – din- be limpezi omul cel mare ºi bun,

P
e certificatul de naºtere nimeni n-o vãzuse vreodatã aºa, cãlca, mai mereu singurã acasã tre felul în care se îmbrãca ea ºi ca s-o ajute sã iasã din te miri ce
al Mirandei, la care mã ea ºi când dãdea o fugã pânã la cu copiii, iar atunci când se spãr- felul în care o fãceau ceilalþi, din- impas: momentul în care Regina
uit acum încã o datã, pâine trãgea peste furou vreuna gea vreo ceºcuþã sau când vre- tre felul în care îºi creºtea ea co- ºi-a pierdut numele ºi titlul, rã-
scoþându-l din plicul maro de car- dintre nemaipomenitele ei rochii, un nasture se topea sub talpa fie- piii ºi felul în care o fãceau cei- mânând, pur ºi simplu, o mamã.
ton ºi apoi din folia sa verde de iar pãrul ºi-l prindea întotdeauna rului de cãlcat încremenit o clipã lalþi, dintre felul în care îºi îngro- Mama mea.
plastic, scrie aºa: „Mama: Reghi- în aceeaºi construcþie înaltã ºi în plus în visare, imprimându-i pau morþii, ea ºi ceilalþi. Mai pu-
na, Tatãl: Iustin.” Funcþionarul aparent fragilã, cum abia peste conturul pe vreo manºetã albas- þin dintre felul în care vorbea ea (Fragment din romanul Spre
biroului de Stare Civilã din Piteºti ani se vor strãdui ºi localnicele trã, limba aceea ciudatã a ei, ger- ºi felul în care o fãceau ceilalþi – vãi de jad ºi sãlbãþie, Editura Po-
nu a fost rugat sã corecteze ºi sã facã, însã fãrã prea mare suc- mana, izbucnea raºchetând fu- lucrul acesta fiind joaca prefera- lirom, 2016)
nici nu a fost deloc bodogãnit ces. Regina vorbea cu un accent rioasã aerul pentru câteva clipe, tã, ºi tot mai greu de îndurat, a lui
pentru acel h. O fãcuserã zadar- ciudat pe care nimeni nu-l mai dupã care Regina se lovea uºu- Iustin. Zâmbetul cu care el îºi în-
nic pãrinþii Reginei, cu douãzeci auzise pe-aici, zâmbea mai tot tim- rel cu palma peste buze ºi râdea soþise tandra corecþie din prima
ºi doi de ani în urmã, când funcþi- pul cu o eleganþã reinutã, încãr- înspre fetele cu ochi mari, ca sã lor zi în casa nouã, când Regina
onarul român nu ºtiuse sau nu catã de melancolie, tãcea, gângu- acopere grozãvia. Însã de obicei poftise la „un cafe”, avea sã de-

14 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


de unicat: transmisiunea în direct

A
mplul, senzaþionalul ºi,
în mod indubitabil, cel
mai îndrãzneþ proiect
de pânã acum al Filarmonicii „Ol-
stagiunea Europa a concertelor stagiunii, transmi-
siune „însoþitã” de comentarii de
cel mai înalt nivel: Constantin
tenia” s-a încheiat. ªi nu oricum.
S-a încheiat sub cele mai bune ºi
- privire retrospectivã - Secarã, muzicolog; Ioan Dobri-
nescu, compozitor; Olguþa Lupu,
fericite auspicii, de o manierã ce Golop ºi Alojz Ajdiè (Slovenia), muzicolog; Diana Vodã Nuþeanu,
a pus în evidenþã, înainte de ori- Charles Villiers Stanford ºi Bill compozitoare; Dominic Dembin-
ce, capacitatea, forþa creatoare a Whelan (Irlanda), Nikos Skalkot- ski, regizor de televiziune; Cristi-
celor douã ansambluri ale insti- tas ºi Eugenia Manolides (Gre- na Andrei, scriitoare; Carmen
tuþiei: orchestra simfonicã ºi co- cia), Davor Bobiæ (Croaþia), Car- Cârneci, compozitoare; Laura
rala academicã, impresionân- melo Pace ºi Colin Attard (Mal- Manolache, compozitoare; Dan
du-ne efortul ºi disponibilitatea ta), Ján Cikker ºi Pavol Krška (Slo- Dediu, compozitor; Doina Rota-
colectivului simfonic de a sur- vacia), Ralph Vaughan Williams, ru, compozitoare; Elena Apostol,
monta cu profesionalism ºi încre- William Walton, Robert Mat- compozitoare; Irinel Anghel,
dere în virtuþile lui artistice un re- thew-Walker ºi Edward Elgar compozitoare; Vasile Grãjdian,
pertoriu divers, adeseori de ma- (Marea Britanie), Hendrik An- muzicolog; Sorina Goia, muzico-
ximã dificultate tehnicã, specifi- driessen ºi Theo Verbey (Olan- log; Luiza Barcan, critic de artã;
cã muzicii secolului 20. Apreciem da), Sándor Balassa ºi Ferenc Er- Ivona Hristescu, muzicolog;
nivelul actului interpretativ de kel (Ungaria), Michel Lysight ºi Maia Ciobanu, compozitoare;

r te
calitate incontestabilã. Ar fi mul- Guillaume Lekeu (Belgia), Pascal Andreea Chiselev, muzicolog;
te de spus despre modul serios, Zavaro ºi Camille Saint-Saëns Loredana Baltazar, muzicolog;
performant cu care artiºtii instru- (Franþa). Foarte multe din opusu- Cristina Comandaºu, muzicolog;
mentiºti au rãspuns în demersul rile cântate din creaþia acestor Grigore Cudalbu, compozitor;
lor de a conferi caratele actului compozitori sunt noi pentru me- Bogdan Vodã, compozitor, dirijor;
artistic de succes, fiecãrui con- lomanii craioveni, nefiind nicio- Robert Matthew-Walker, compo-
cert în parte, din cele 28 ale sta- datã interpretate în sala de con- zitor (Marea Britanie); Monica
giunii; ei s-au comportat la nive- cert din Bãnie, ceea ce explicã într- Isãcescu, muzicolog; Gian Luigi
lul muzicienilor de clasã interna- o mãsurã „golul” creat de cel pu- Zampieri, dirijor (Italia); Sabina
þionalã, izbutind sã „cucereascã” þin o jumãtate de secol între muzi- Ulubeanu, compozitoare; Ioana
publicul; nu gãsesc destule ºi ca scrisã dupã 1950 ºi acceptarea Marghita, muzicolog; Liliana
destul de frumoase cuvinte în a- „noului produs” ca artã sonorã Staicu, muzicolog.
i lãuda! Aºadar, 28 de sãptãmâni ce meritã a fi promovatã ºi ascul- Redãm, în continuare, frag-
ºi tot atâtea þãri. Bilanþul stagiu- tatã de publicul larg. Cu aceastã mente din conferinþa de presã þi-
nii: 105 manifestãri, 28 de concer- temerarã iniþiativã a organizatori- nutã de Filarmonica „Oltenia” la
te-etalon (de vineri seara), 21 de lor stagiunii de a pune în valoare încheierea stagiunii: „Probabil cea
colocvii muzicale, 25 de recitaluri o asemenea muzicã, Filarmonica mai complexã din Europa, dar cu
nevoncenþionale susþinute de a izbutit sã tragã un semnal, do- siguranþã unicã, pânã în momen-
studenþi de conservator, 3 expo- vedind cã ºi „muzica nouã” poa- tul de faþã, în peisajul muzical eu-
ziþii de fotografie ºi de picturã, o te fi acceptatã ºi receptatã fãrã ropean” (Vlad Drãgulescu, mana-
proiecþie de film, 27 de întâlniri nicio ezitare (dar cu un efort per- gerul Filarmonicii), „...aceastã sta-
ale dirijorilor ºi soliºtilor invitaþi sonal, de autentic meloman). giune ne-a deschis foarte mult
cu publicul meloman. Publicul a reacþionat cu entu- cãtre lumea întreagã, toate con-
La pupitrul orchestrei (ºi coru- tii Per Ivarsson (Suedia), Jure loizon ºi Yiannis Hadjiloizou (Ci- ziasm în timpul interpretãrii unor certele au putut fi urmãrite în di-
lui, unde era cazul) s-au aflat cei Gradišnik (Slovenia); clarinetiº- pru), Stanislaw Moniuszko, Mi- celebre partituri din muzica ani- rect ºi foarte multã lume a aflat de
28 dirijori: Michael Zlabinger (Aus- tii Carlos Picarra Alves (Portuga- ko³aj Górecki ºi Mieczys³aw Kar- versalã: 7 simfonii de Beethoven noi” (Radu Jianu, consultant ar-
tria), Martin Peshík (Cehia), Yan- lia), Arno Piters (Olanda); saxo- ³owicz (Polonia), Emils Darzins ºi (aproape o „integralã”), câte douã tistic al Filarmonicii); „o altfel de
nis Hadjiloizou (Cipru), Jacek Ro- fonistul Boris Petrov (Bulgaria); Pçteris Vasks (Letonia), Hans simfonii de Mozart (nr. 36 ºi nr. complexitate (la început, n.r.) mi
gala (Polonia), Ginst Glinka (Leto- chitaristul Frane Verbanac (Croa- Werner Henze (Germania), Uuno 41), Brahms (nr. 1 ºi nr. 4), Dvoøák s-a pãrut nu greu de atins, ci pur
nia), Vinzenz Weissenburger (Ger- þia); bandoneonista Ivana Levak Klami ºi Uljas Pulkkis (Finlanda), (nr. 8 ºi nr. 9), Ceaikovski (nr. 4 ºi ºi simplu imposibil de atins”
mania), Jukka Iisakkila (Finlanda), Vaupotiæ (Croaþia). Gabriel Ordás Fernández, Joaquin nr. 5), câte o simfonie de Schu- (Constantin Secarã, muzicolog
Isabel Lopez Calzada (Spania), Muzeul de Artã, prin genero- Turina ºi Manuel de Falla (Spa- bert (nr. 8), Mendelssohn-Bart- din Bucureºti, moderatorul trans-
Susanna Pescetti (Italia), Mihnea zitatea managerului sãu, Emilian nia), Marco Tutino ºi Ottorino holdy (nr. 4), Berlioz (Fantastica), misiilor TV).
Ignat (România), Thord Svedlund ªtefârþã, a gãzduit seria minireci- Respighi (Italia), George Enescu Sibelius (nr. 3), ªostakovici (nr. Remarcãm ºi faptul cã stagiu-
(Suedia), Rui Pinheiro (Portuga- talurilor studenþeºti printre care ºi Doina Rotaru (România), Hugo 10), concerte de Haydn (violon- nea Europa a fost reflectatã
lia), Maria Badstue (Danemarca), 33 de studenþi, reprezentând in- Alfvén ºi Rolf Martinsson (Sue- cel, Re), Mozart (nr. 3, vioarã), Be- substanþial atât în presa localã,
Carlo Jans (Luxemburg), Modes- stituþii de învãþãmânt superior dia), Francisco de Lacerda ºi ethoven (nr. 3, pian), Chopin (nr. naþionalã cât ºi internaþionalã. S-
tas Barkauskas (Lituania), Jüri muzical din Europa. De real inte- Mário Laginha (Portugalia), Hans 1, pian), Schumann (Fantezia a vorbit despre ea la Radio ºi la
Alperten (Estonia), Plamen Djou- res s-au bucurat întâlnirile publi- Abrahamsen ºi Carl Nielsen (Da- pentru vioarã, primã audiþie), TV, în cotidianele „Cuvântul Li-
roff (Bulgaria), Simon Dvoršak cului cu reprezentanþi ai unor fi- nemarca), Marco Pütz ºi René Dvoøák (violoncel), ªostakovici bertãþii” ºi „Gazeta de Sud”, re-
(Slovenia), Derek Gleeson (Irlan- larmonici europene de prestigiu, Mertzig (Luxemburg), Balys Dva- (nr. 2, pian), Gershwin (Concert vistele „Actualitatea Muzicalã”,
da), Eugenia Manolides (Grecia), care au vorbit ºi prezentat într-o rionas, Mikalojus Konstantinas în Fa, pian), Piazzolla (Dublu con- „Mozaicul”, „Lamura” º.a. („Mo-
Miran Vaupotiæ (Croaþia), Colin formã accesibilã despre institu- Èiurlionis ºi Eduardas Balsys (Li- cert, bandoneon-chitarã), Bartók zaicul” i-a dedicat seria de 7 cro-
Attard (Malta), Lukáš Pohùnek þiile lor: proiecþii DVD ºi înregis- tuania), Artur Kapp ºi Erkki-Sven (Rapsodia nr. 1 pentru vioarã) º.a. nici, cu referiri la toate cele 28 de
(Slovacia), Christopher Petrie trãri Youtube; s-a vorbit despre: Tüür (Estonia), Marin Goleminov Nu în ultimul rând, de consem- concerte ale stagiunii).
(Marea Britanie), Theo Wolters Wiener Philharmoniker, West- ºi Plamen Djouroff (Bulgaria), Rok nat este ºi un alt fapt cu valoare
n Geo Fabian
(Olanda), Ádám Medveczky (Un- Bohemian Symphony Orchestra
garia), Eric Lederhandler (Belgia), “Marianske Lazne”, Cyprus Sym-
Alain Pâris (Franþa). phony Orchestra Nicosia, Kielce
Am avut ocazia sã urmãrim Philharmonic Orchestra – Polo-
prestaþia unor soliºti de primã li- nia, Finnish Radio Symphony Or-
nie în þara lor, ºi nu numai. Au chestra, Orquesta Sinfónica de
fost, în total, 32 soliºti: violoniº- Mujeres de Madrid, Orchestra de
tii Andreas Zinonos (Cipru), Pa- Camerã „I Solisti di Napoli”, Or-
trycja Piekutowska (Polonia), chestrele ºi Corurile Radio Româ-
Kristine Balanas (Letonia), Ani- nia, Orquestra Classica do Sul -
te Stroh (Germania), Liviu Pruna- Portugalia, Forumul Internþional
ru (România), Constantin Ric- pentru Flaut ºi Pian - Luxemburg,
cardi (Luxemburg), Héloise Geo- Orchestra de Tineret “Balys
ghegan (Irlanda), Pierre Louis Dvarionas” Vilnius, Estonian
Attard (Malta), Tanya Sweiry National Opera, Filarmonica din
(Marea Britanie); soliºtii vocali Sofia, Maribor Slovene National
Rocío Bazán (Spania), Andreea Theatre / Drama - Opera & Balet
Pellegrini (Danemarca), Evdokia – Slovenia, Dublin Philharmonic
Moisidou (Grecia), Isabelle Cals Orchestra – Irlanda, Aurora Ope-
(Franþa), Sévérine Maquaire ra House – Malta, Slovak State
(Franþa), David Tricou (Franþa), Philharmonic – Košice, Slovacia,
Jean-Gabriel Saint-Martin (Fran- Royal Concertgebouw Orchestra
þa); pianiºtii Edoardo Strabbioli – Olanda, Academia de Muzicã
(Italia), Kasparas Uinskas (Litua- „Franz Liszt”din Budapesta,
nia), Mihkell Poll (Estonia), Ma- Concursul ºi Stagiunea “Pro
tej Arendárik (Slovacia), Tamás Musicis” Paris.
Érdi (Ungaria), Olivier de Spiege- Au fost prezentate lucrãri re-
leir (Belgia); violonceliºtii Stefan prezentative din creaþia compozi-
Jess-Kropfitch (Austria), Václav torilor europeni, precum: Got-
Zák (Slovacia); flautistul Sami tfried von Einem (Austria), Ivo
Junnonen (Finlanda); trompetiº- Medek (Cehia), Michalis Hadji- Conferinþa de închidere a stagiunii Europa Season

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 15


P
redau cursuri de etno- lum de cunoºtinþe ºi de înþele-
logie romaneascã la n CRISTINA GAVRILUÞÃ gere din diferite arii de cunoaº-
Universitatea „Alexan- tere precum: istoria, antropolo-
dru Ioan Cuza” din Iaºi, Faculta-
tea de Filosofie ºi ªtiinþe Social-
Politice din 1998. Primul contact
cunoaºterea etnologicã gia, literartura, etnologia, filoso-
fia, dreptul. În aceste condiþii,
studiul unor elemente de etno-
serios cu aceastã disciplinã a grafie ºi folclor (chiar ºi în ca-
fost în timpul facultãþii, când am
decoperit ºi antropologia socia-
lã ºi culturalã. Atunci am realizat
ºi provocãrile prezentului drul orelor de limbã românã ºi de
istorie) în ciclurile preuniversi-
tare este mai mult decât bineve-
importanþa unei formãri în aces- mea tradiþionalã are o logicã!”(...) nesc criza omului modern ca fi- þional. Ele au ca suport mentali- nit. Astfel, s-ar putea pune ba-
te domenii. Mi-am dat seama cã „Omul tradiþional trãia într-o anu- ind o criza de sens sau ca pe un tãþi ºi practici sociale ºi pun în zele unei cunoaºteri temeinice
informaþiile ºi cunoºtinþele pe me stabilitate.” deficit simbolic. Cunoaºterea et- valoare formule eficiente de armo- pentru viitoare studii pe tema in-
care le aveam erau fie venite pe În spatele naraþiunii etnolo- nologicã conferã individului mo- nizare a ethosului cu norma so- terculturalitãþii.
calea literaturii, fie se datorau gice studentul descoperã coe- dele de existenþã pline de sens. cialã. Astfel, pot deveni o sursã
unei anume culturi orale însuºi- renþa unei lumi. Camuflatã ade- Aici, gesturile, vorbele, activi- de inspiraþie pentru demersurile 3. Despre predarea etnologiei
te într-un mediu rural în care tra- sea în spatele unui întreg arse- tãþile, toate aveau o încãrcãturã moderne de a pune de acord nor- în ºcoli
diþia se mai respecta încã ºi unde nal de mituri, povestiri, ritualuri, simbolicã ce conferã existenþei ma cu datele de ordin cultural. Având în atenþie cele de mai
am avut ºansa sã mã nasc. To- practici ºi obiceiuri, raþionalita- o dimensiune metafizicã, trans- O privire de ansamblu asupra sus, în cazul etnologiei, în prac-
tuºi, ele reprezentau prea puþin tea acestei lumi aratã cã, în plan cendentã. Pânã la urmã, miza numeroaselor scrieri etnologice ºi tica educativã accentul cade, în
în comparaþie cu bogãþia materi- personal, lucrurile nu se derulau ºcolii este ºi aceea de construi asupra documentelor cu caracter principal, pe latura formativã.
alului etnologic ºi cu multiplele la întâmplare ºi nu erau lãsate pe sensuri ºi de a transmite valori. etnografic evidenþiazã importan- Mai exact, experienþa la catedrã
semnificaþii pe care acesta îl dez- seama hazardului. Acest fapt Cunoaºterea etnologicã poate þa familiei ºi a comunitãþii în viaþa mi-a demonstrat cã orele de et-
voltã. poate fi preluat de fiecare în par- deveni o sursã de inspiraþie în socialã ºi felul în care acestea nologie au un specific aparte
Fãrã îndoialã, m-am întrebat, te prin asumarea unor proiecte acest caz. participã la întreaga viaþa socialã. prin informaþia pe care o presu-
ca student, apoi ca profesor de- coerente de viaþã în care familia, Rolul familiei ºi al comunitãþii în pun. În condiþiile limitãrii doar la
spre utilitatea ºi importanþa unei profesia, relaþiile cu semenii ºi cu 2. Beneficii socio-culturale ale educaþia copiilor, în transmiterea expunerea corectã ºi coerentã a
astfel de discipline în dezvolta- cele înconjurãtoare respectã o cunoaºterii etnologice ºi conservarea valorilor culturale informaþiilor etnografice, existã
rea profesionalã ulterioarã. Deºi anumitã ordine. De exemplu, cele Cum afirmam mai sus, etnolo- intergeneraþional ºi nu numai se douã riscuri. Primul, este acela
nu agreez conceptul de „utilita- trei mari momente de trecere ºi gia nu este o ºtiinþã blocatã în extinde cãtre dimensiunea mora- de a avea un caracter descriptiv,
te” atunci când vorbim de for- riturile ce le însoþesc dezvãluie timp. Ea conferã modele de în- lã ºi eticã a vieþii. Celebra sintag- facil ºi poate neinteresant. Un
marea culturalã ºi socialã a unui modalitãþi specifice de asumare þelegere ºi cunoaºtere a lumii. mã „a fi în rândul lumii” îºi poate astfel de demers ar putea trece
copil sau tânãr, îl voi folosi toc- ale unor momente existenþiale. Experienþele de viaþã ºi cele so- gãsi ecoul în veritabile lecþii de cu uºurinþã în rândul orelor de
mai pentru a demonstra actuali- Naºterea ºi intrarea în rolul de ciale, culturale acumulate ºi se- viaþã, de eticã ºi moralitate. Cred relaxare. Al doilea, ar putea du-
tatea acestor discipline chiar în pãrinte, cãsãtoria ºi întemeierea dimentate în istorie pot deveni cã astfel de moºteniri nu pot fi bla informaþii din domeniul isto-
contextul unei abordari utilitaris- unei familii cu toate responsa- veritabile repere de cunoaºtere, ignorate câtã vreme societatea riei sau din domeniul literar. Din
te care inundã politicile educaþi- bilitãþile sale, pierderea cuiva înþelegere ºi de interpretare a actualã se declarã preocupatã atât acest motiv propun un model de
onale actuale. Rãspunsurile au apropiat sau trecerea prin vâr- existenþei. Ele sunt valoroase nu de familie, cât ºi de comunitate ºi predare interactiv, în care infor-
venit treptat, pe parcursul celor sta senectuþii sunt etape ale vie- doar prin inventarul de informa- cautã sã propunã mereu progra- maþia sã fie interpretatã ºi adusã
20 de ani de predare ºi de cerce- þii care solicitã în mod particular þii ºi documente înregistrate cât me cât mai eficiente de dezvolta- la zi. Materialul suport poate fi
tare în acest domeniu. Ele se con- individul. Coerenþa obiceiurilor prin proiecþiile ulteriore. Multe re ºi educaþie. divers: obiecte, filme, cãrþi etc.
tureazã acum în douã mari direc- îmbrãcate în haina practicilor ºi din gesturile noastre cotidiene, Chiar dacã nu existau institu- Mai mult, cursurile sunt bine-
þii: o utilitate din punct de vede- ritualurilor tradiþionale, conferea aparent banale, îºi pot avea rã- þii specializate de asistenþã so- primite atunci când sunt comple-
re personal ºi una din perspecti- individului un anume confort ºi dãcinile în practici ºi ritualuri tre- cialã în mediul tradiþional, putem tate ºi de efortul cursanþilor de a
vã socio-culturalã. stabilitate. Acestora li se adugã cute. Altele ar putea exprima do- identifica persoane sau grupuri aduna materiale actuale. Ele evi-
1. Etnologia, sursã a unei dez- însuºirea ritualicã a unor norme rinþa camuflatã a omului modern care îºi asumã natural un rol asis- denþiazã actualitatea unor teme
voltãri personale care devin pentru fiecare princi- de a da existenþei sale o dimen- tiv în virtutea unei tradiþii moº- sau supravieþuirea unor motive
Observãm cã noile sisteme pii de viaþã. Ele devin repere ab- siune simbolicã, ritualicã. Aº tenite. Preotul, învãþãtorul, moa- ºi practici tradiþionale în lumea
educative ºi de formare pun la solut necesare într-o lume în per- evoca aici interpretãrile pe care ºa satului vecinii sau rudele sunt modernã. Aceastã permanentã
dispoziþia tuturor cursuri, modu- manentã schimbare sau într-o le-a fãcut Mircea Eliade în Încer- tot atâtea persoane care realizea- actualizare ºi reactualizare a unor
le speciale, cãrþi, broºuri ºi plian- „societate lichidã”, aºa cum o carea labirintului. El a identifi- zã prestaþii sociale ºi care inter- informaþii care vin dintr-o anumi-
te în care suntem învãþaþi strate- numeºte Zygmunt Baumann în cat în miºcãrile hippy de la finele vin pentru a restabili echilibrul tã arie geograficã ºi cu o încãrcã-
gii de dezvoltare personalã ºi lucrãrile sale. anilor ’60 ºi o formã de redesco- social. Modelele comunitare ve- turã istoricã aparte induce ideea
reþete de reuºitã. Desigur, în l „Trebuie sã ºtii cine eºti ºi perire a naturii, a nuditãþii ritua- hiculate azi prin diverse progra- unei permanente legãturi între
acest context suprasolicitat de de unde vii pentru a ºti încotro lice. Fenomenul apare, astfel, me ºi proiecte sociale ar putea diferite moduri de a fi. Desigur, în
noile establishemente ideologi- s-o apuci...” într-o altã luminã. La fel, fastul folosi un fond deja existent. joc intrã ºi un sentiment de apar-
ce, a invoca etnologia ca sursã a Dimensiunea identitarã nu unor sãrbãtori, evenimentele Fãrã îndoialã, cunoaºterea et- tenenþã cu ecouri puternice în
dezvoltãrii individuale, pare un trebuie nicidecum neglijatã în politice, industria publicitarã ac- nologicã furnizeazã ºi modele de plan identitar. Este un veritabil
proiect sortit eºecului. Argu- studiul etnologic. Citatul evocat tualã, filmul, literatura, ºtiinþa convieþuire cu alte etnii sau cu exerciþiu de asumare a unei iden-
mentele scepticilor ar putea ac- aratã încã o datã cã aici nu este modernã, cum afirma Ioan Petru cei diferiþi. Toleranþa se dezvoltã titãþi ºi de afirmare beneficã a
centua fie noul context al edu- vorba de o formã desuetã de pa- Culianu, sunt tot atâtea exemple acolo unde se produce o cu- acesteia într-o lume multicultura-
caþiei ºi dezvoltãrii globale, fie triotism sau de un discurs blo- în care se pot descoperi strãvechi noaºtere corectã, nealteratã ideo- lã. Aºadar, o bunã cunoaºtere ºi
caracterul desuet al informaþiilor cat într-un timp îndepãrtat. Cu- motive ºi simboluri. Existã, însã, logic sau mediatic. Ea devine un înþelegere a datelor culturale con-
care face trimitere la o epocã care noaºterea datelor de naturã suficiente alte motive de recon- semn de sãnãtate socialã ºi nor- duce cãtre o mai mare deschidere
nu mai corespunde noilor con- identitarã ce pot fi descifrate în siderare a cunoaºterii etnologi- malitate culturalã. ºi receptivitate.
texte în care funcþionãm. Nimic stiluri de viaþã, practici, obiceiuri, ce ºi de valorificare a acesteia în Astãzi, se pune problema În definitiv, miza acestor ore
mai fals! ritualuri ºi activitãþi diverse. Ele contextul actual. schimbãrii curriculei ºcolare pen- sau teme de etnologie nu este
Iatã câteva citate dintre cele pot constiui repere în construc- Astfel, abordãrile de naturã tru elevii de gimnaziu. Se propu- aceea de a deþine un invertar de
mai frecvent spuse ale studenþi- þii ulterioare. Mai mult, ele pot etnologicã ºi antropologicã pot ne, printre altele, introducerea informaþii etnografice, ci de a pa-
lor sub semnul cãrora vom con- servi individului în definirea sa fi utilizate în analizele ºi interpre- unei discipline de educaþie inter- trunde pas cu pas în esenþa unor
trui o serie de argumente în fa- în raport cu Celãlalt. Diferitele ex- tãrile sociologice ºi nu numai. În culturalã. Interculturalitatea este modele culturale, în mecanismul
voarea unei aºa-numite utilitãþi perienþe culturale ºi provocãrile contextul interdisciplinaritãþii, însã o problematicã mult prea de funcþionare a unor comuni-
persoanle a etnologiei: pe care ele le aduc în momentul cercetãrile din domeniul etnolo- complexã pentru a putea fi stu- tãþi sau popoare. Este, deopotri-
l „Ce interesant! Acum îmi de faþã, aratã cã o mai bunã ºi giei pot oferi noi perspective ºi diatã la nivel gimnazial. Chiar ºi vã, un exerciþiu de înþelegere ºi
dau seama de ce bunica mea corectã cunoaºtere a ta te ajutã deschideri culturale dar ºi teore- în zona universitarã studiul in- de cunoaºtere a propriei persoa-
spunea aºa...” sã construieºti punþi de comu- tice. Personal, le-am folosit în terculturalitãþii necesitã un vo- ne, dar ºi a Celuilalt.
O astfel de reacþie aratã cu- nicare ºi de cooperare cu cei din cãrþile ºi cercetãrile mele. Ele m-au
noaºterea etnologicã nu ca pe jur. Mãrturiile studenþilor care au ajutat sã înþeleg mai bine unele
una abstractã, perceputã ca rup- avut burse în strãinãtate sau care fenomene sociale ºi sã constru-
tã de actualitatea imediatã. Ex- au experimentat în vreun fel în- iesc anumite grile de lecturã.
perienþele fiecãruia se resemni- tâlnirea cu Celãlalt, mi-au demon- În materialele etnologice ºi et-
ficã în contextul cunoaºterii et- strat importanþa acestui fapt. La nografice se pot descifra verita-
nologice, prin refacerea legãtu- fel se întâmplã ºi cu studenþii bile modele ºi practici sociale de
rii dintre trecut ºi prezent. Aces- strãini veniþi sã studieze la noi. asigurare a ordinii ºi a controlu-
ta se reflectã ºi în planul relaþii- Ei descoperã în orele de etnolo- lui social. Mã gândesc aici la
lor personale, intergeneraþiona- gie o cunoaºtere care le lipseº- douã scrieri importante care se
le sub semnul unei continuitãþi. te. Mai mult, faptul cã unele bazeazã ºi pe o serie de informa-
Ne respectãm pãrinþii ºi bunicii practici încã supravieþuiesc în þii etnografice ºi antropologice,
ºi în mãsura în care informaþiile spaþiul social românesc, i-a de- William Lapierre, Viaþa fara stat?
care ne vin dinspre ei sunt vali- terminat pe tineri sã le caute ºi ºi Pierre Clastres Societatea con-
date ºi în experienþele noastre sã ia contact direct cu o lume pe tra statului.
concrete. Mai mult, date din do- care ei o numesc „fascinantã” . La rândul lor, materialele etno-
meniul etnologic se pot transfor- l „... un univers de semnifi- grafice din spaþiul românesc
ma în patternuri de existenþã în caþii îmbogãþea viaþa omului (practica strigãrii peste sat sau
cotextul înþelegerii ºi asumãrii lor tradiþional” obiceiurile sezoniere) relevã mo-
corecte. Nu puþini sunt etnologii, an- dalitãþi eficiente de reglementare
Dan Cioca - Baletul francez la Bucureºti
l „Tot ce se întâmpla în lu- tropologii sau filosofii care defi- a vieþii în spaþiul comunitar tradi- (tuº ºi cernealã pe hârtie A4) -1967

16 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


C
ontextul socio-politic care alege nu beneficiazã de mi-
european actual pare
cã urcã reacþiile radi-
cale alimentate de mândria naþi-
etno-didactica româneascã: nime noþiuni de esteticã. Iar ex-
poziþiile cu vânzare sunt o formã
de educaþie a publicului ºi, mai
onalã spre zona de paroxism, iar
discuþiile despre cultura identi-
tarã devin pe zi ce trece mai ex-
puse cenzurii. Modelarea discur-
exemple, contraexemple trist, a meºterilor care devin vul-
nerabili la contaminare. Aºa ajun-
ge cocoºul de Horezu pe o apa-
rentã ceramicã de Baia Mare, din
sului trebuie sã aibã delicateþea mulele elogioase ºi furnizeazã dorinþa greu de condamnat de a
principiilor de corectitudine po- date culturale concrete. Dar pen- vinde mai bine.
liticã, dar ºi eficienþa de a diag- tru a fi asimilat acest mesaj e ne- Seria de obstacole succesive
nostica o stare acutã, cea a ne- voie sã fie surmontat un alt ob- poate, în final, sã creeze un cerc
voilor de profunzime ale mediu- stacol, de data aceasta mai ame- vicios. ªi chiar dacã autoritãþile
lui social, cu alte cuvinte, sursa ninþãtor: ignoranþa. noastre par mai insondabile de-
atitudinilor extremiste. ªi somnul educaþiei naºte cât altundeva pentru a permite o
De parcã nu ar fi fost de ajuns monºtri. În acest caz, ei sunt cum- fructuoasã cooperare „de jos în
aceste circumstanþe, demersuri- pãrãtorii de kitsch-uri ºi produ- sus”, trebuie sã se ºtie cã existã
le de valorificare a culturii tradi- se fabricate în China, îngânãtori exemple de succes în care stra-
þionale din România se lovesc de de cântece fãrã nici un acord re- tegia naþionalã se bazeazã pe
o serie de dificultãþi, altminteri perabil în satele româneºti, ex- culturã. Un caz suplimentar faþã
inexistente în þãrile sud-est eu- perþi în artã popularã fãrã mini- de cele menþionate deja este Es-
ropene (a cãror spiritualitate ar- mã informaþie bibliograficã, au- tonia, în care se alocã bugete
haicã este comparabilã cu a noas- tori de lecþii despre „chintesen- uriaºe pentru educaþie ºi cerce-
trã) sau din restul lumii, în state- þa spiritualitãþii româneºti”. Pânã tare pentru cã acolo s-a înþeles
le membre UNESCO. Primul ob- la esenþa cea mai purã a culturii cã viitorul depinde de aceste
stacol pe care îl vom menþiona, milenare e nevoie sã înþelegem activitãþi. Cãrþile dedicate folc-
din reverenþã ierarhicã, este de- elementarul. Iar problema sem- lorului autohton îºi epuizeazã ti-
sigur cel administrativ. Albania, nalatã continuu de participanþii rajele mai rapid decât beletristi-
Cipru, Croaþia, Bosnia-Herþego- la cele douã ediþii ale manifestã- ca la modã, iar anuarele ºtiinþifi-
vina sunt câteva exemple apro- rii de la Iaºi constã în formarea ce se vând la standurile de pre-
piate de þãri în care ministerele formatorilor, în instruirea orga- sã aºezate lângã casele de mar-
destinate educaþiei ºi culturii fi- nizatorilor de târguri populare ºi cat din supermarket-uri.
nanþeazã programe ºcolare de a jurnaliºtilor, pe scurt, în edu- Aceste situaþii din mediul in-
predare ºi practicare a folcloru- carea celor care educã, explicit ternaþional se regãsesc la noi
lui, ca tip de cunoaºtere tradiþio- sau implicit, generaþiile prezen- doar în iniþiative autonome, auto-
nalã. Reþeaua de ºcoli asociate te. În cadrul UNESCO aceastã finanþate ºi ambiþioase. Nu e
UNESCO este însã mondialã, ea abordare se numeºte de „jos în România inclusã în ASPnet (Re-
fiind înfiinþatã încã din anul 1953. sus” ºi pleacã dinspre comuni- þeaua de ªcoli Asociate
În prezent 181 de þãri (ºi 10.000 tate înspre experþi ºi autoritãþi. UNESCO), dar la Grãdiniþa cu
de unitãþi ºcolare) desfãºoarã E nevoie sã ne confruntãm cu Program Prelungit nr. 13 din Iaºi
activitãþi didactice, atât incluse terenul, cu manifestãrile vii de s-a constituit în patru ani o reþea
în programa ºcolarã, cât ºi extra- culturã popularã pentru a înþele- de 65 de cadre didactice din 25
curriculare, prin care elevii ajung ge pe de o parte, valoarea lor de unitãþi ºcolare (preºcolare, din
sã înþeleagã valoarea de patrimo- socialã ºi, pe de altã parte, pe ciclul primar ºi gimnazial), aflate
niu a culturii moºtenite ºi devin, lul socio-politic ºi al marketing- universitar german) la campania cea a semnificaþiilor în plan am- în 15 judeþe ale þãrii. Proiectul se
la rândul lor, purtãtori activi de ului, ceea ce demonstreazã utili- publicã, printr-un discurs de plu, nu doar local. Dar impactul numeºte Sã învãþãm de la bu-
informaþie. tatea asimilãrii istoriei culturale. susþinere la conferinþele ºtiinþi- terenului poate fi nãucitor în ab- nici! ºi vizeazã obiceiuri calen-
Desigur, România nu se nu- Cea de a doua ediþie a atelie- fice din þarã. senþa unei informãri riguroase. daristice ºi meºteºuguri, dar are
mãrã printre statele în care are rului etno-didactic organizat de Anul acesta, dialogul dintre Dacã adãugãm la aceasta priori- beneficii ºi în planul comporta-
loc acest proces formator, iar un Departamentul de Etnologie al perspectivele participanþilor a tatea profitului financiar, ajun- mentului socio-economic ori în
demers înrudit, iniþiat anul tre- Institutului de Filologie Româ- fost dinamic, datoritã oportuni- gem sã expunem publicului, de cel al dezvoltãrii motricitãþii fine.
cut cãtre Ministerul Educaþiei de nã „Al. Philippide” al Academiei tãþii de a beneficia de viziuni di- asemenea vãduvit de cunoaºte- Nu e niciodatã prea devreme
cãtre participanþii la Atelierul Române din Iaºi s-a þinut în po- ferite asupra aceleiaºi realitãþi. re tradiþionalã, un amalgam de pentru educaþie tradiþionalã, o
etno-didactic: Cum ºi de ce poa- fida „negocierilor” eºuate cu Participanþii s-au bucurat sã producþii eterogene ca valoare ºtiu ºi croaþii care scot pe teren
te fi predat folclorul s-a stins autorii de programe ºcolare, in- transmitã experienþa acumulatã ºi vechime istoricã, precum ºi ca elevii încã de la vârsta de 7 ani,
sugrumat de rãspunsuri forma- spectorii ºcolari ºi specialiºtii în în dezvoltarea unor strategii pe- specific al materiei prime (lut alã- pentru anchete etnografice. Dar
le, impuse de eticheta stilului ºtiinþele educaþiei, ºi a reunit, din dagogice captivante ºi au dove- turi de mãrgele din China, lemn prea târziu, din pãcate, poate fi
administrativ-juridic. Ceream nou, profesioniºti din domenii dit capacitate de adaptare la ca- încrustat lângã „icoane” în cu- ºi avem nevoie acum de „mintea
atunci schimbarea discursului diverse: educatori, profesori din racteristicile psiho-sociale ale lori tari etc.). Din aceastã bãtãlie românului cea de pe urmã”.
despre folclorul literar inclus mediul preuniversitar ºi univer- publicului ºcolar. Doamna pro- a formelor tradiþionale cu sclipi-
deja în manualele ºcolare ºi pre- sitar, muzeografi, realizatori de fesor universitar Cristina Gavri- rea agresivã a noului va câºtiga n Adina Hulubaº
darea acestuia într-o manierã in- emisiuni radio, meºteri populari, luþã a discutat structurarea cur- întotdeauna kitsch-ul, dacã cel
tegratoare: informaþiile etnogra- organizatori de târguri ºi tabere surilor din facultate pe teme cu
fice ar desluºi sensul versurilor, de creaþie popularã, cercetãtori aplicabilitate imediatã în comu-
datele mitologice comparative ar din România ºi Republica Mol- nitate (de exemplu, practica ier-
lãrgi orizontul elevilor cãtre alte dova. Hotãrârea de a continua tãrii se regãseºte atât în ceremo-
culturi, iar elevii pot fi stimulaþi organizarea acestui workshop ºi nialele asociate riturilor de tre-
sã descopere în propria familie intenþia de a înfiinþa un centru cere, cât ºi în existenþa cotidianã
elemente de cunoaºtere folclori- de resurse educaþionale pentru ºi are efecte terapeutice probate
cã, din moment ce suntem încã o cadrele didactice în vederea pre- ºtiinþific), iar doamna profesor
civilizaþie cu o puternicã ampren- dãrii adecvate a informaþiilor tra- Gabriela-Elena Romano, de la
tã ruralã. diþionale a fost întãritã de reac- Colegiul Naþional „Roman-
Beneficiile programului þiile din mediul public ºi cel aca- Vodã”, din Neamþ, a relatat de-
UNESCO denumit „Moºtenirea demic la memoriul adresat Minis- spre sarcina datã elevilor de a
Mondialã pe Mâini Tinere” s-ar terului Educaþiei, stârnite dupã crea jocuri pe computer ce valo-
face simþite rapid ºi în ºcolile prima ediþie a atelierului. rificã firul narativ al basmelor
noastre: orele de geografie, is- În mediul virtual ºtirea a cã- româneºti.
torie, desen ºi limba românã ar pãtat o amploare neaºteptatã, Concluzia majoritãþii partici-
cãpãta un cadru multidisciplinar site-uri de presã precum Adevã- panþilor a fost cã existã clar un
prin trimiterile la cultura materia- rul, Ziarul financiar, Mediafax, interes pe care îl stârnesc infor-
lã ºi imaterialã a lumii în raport Hotnews preluând rapid comu- maþiile ºi meºteºugurile popula-
cu manifestãrile de spiritualitate nicatul dat de Academia Româ- re, atât în rândul copiiilor ºi ado-
româneascã. Complexul unei nã. Uneori o tonalitate entuzias- lescenþilor, cât ºi al pãrinþilor
aºa-zise „culturi minore” auto- tã, ce anunþa deja schimbarea, a acestora. Nevoia de cunoaºtere
htone s-ar estompa, bagajul de caracterizat titlul articolului, ca a identitãþii culturale proprii îi
cunoºtinþe generale ar creºte, indiciu al aºteptãrii colective în încurajeazã pe iniþiatorii de ma-
interacþiunea pozitivã dintre pro- acest domeniu. În plan academic, nifestãri culturale de profil.
fesori ºi elevi ar face durata unei ideea a fost dezvoltatã într-o se- Aceasta aratã cã al doilea tip de
ore prea scurtã, iar folclorul ro- rie de trei întâlniri organizate de obstacol cu care se întâlneºte
mânesc ar scãpa de aparenþa un alt institut al Academiei Ro- abordarea tematicii folclorice
unui domeniu „prãfuit”, rãmas în mâne, în care s-a dezbãtut pro- este doar aparent. Mentalitatea
urma progresului umanitãþii. Ex- blema instruirii studenþilor ce modernã, pragmaticã ºi dinami-
plicarea unor arhetipuri cultura- vor preda ulterior folclor literar, cã, poate fi lesne câºtigatã de
le poate contribui la cunoaºte- muzical sau etnografie. Tot en- mesajul senin ºi consistent al
Dan Cioca

rea în chip atractiv ºi eficient a tuziastã a fost ºi ralierea profe- normelor de viaþã tradiþionale
tehnicilor manipulatorii ale zile- sorului Cristian Istrãtescu-Târ- verificate de un ºir lung de ge-
lor noastre, de exemplu, în area- goviºte (care predã în mediul neraþii, dacã discursul evitã for-

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 17


Se dedicã memoriei mele parþiale ºi cu timbrele de ori-
lui Solomon Marcus n MARCO LUCCHESI gine românã. Iatã fragilul meu re-
ºi, deopotrivã, pertoriu, eminescianul stup de
în semn de preþuire
d-nei Aurelia Popescu
ºi mai tânãrului
prieten Vlãduþ
elogiul limbii române* albine, punctajul nesigur al biba-
bului meu de jazz. Îmi place sã-l
amintesc pe G. Cãlinescu: „ames-
tecul de cuvinte atât de origina-
mai bine-zis, mã înecam în toren- depãrtatul 2003, româna a operat un basso profondo ce le scan- le” care dau românei „o bogãþie
Doamna conferenþiar univer- tul de diacritice în plenitudinea un salt cuantic în noosfera mea. deazã: cuvinte de uºoarã rãsufla- extraordinarã de culori lirice”,
sitar dr. Excelenta sa Corina celor treisprezece ani ai mei. Am Nicio gramaticã n-ar fi fost în sta- re, dar cu mari ºi nebãnuite surpri- înaintea termenilor de „impasibi-
Muºuroi decis sã nu mã mai gândesc la re de a adãuga chipuri, sentimen- ze, ca o amplã blagoslovenie reci- le latinitãþi, smeritele gângãveli
Domnule profesor universitar asta, preferând limbile pe care le te, amintiri pline de francheþe. tatã la uºile iconostasului. slave, rãstelile maghiare, cara-
dr. Dan Lacram capturam pe undele scurte. Fru- Limba care cândva pãrea durã ca O limbã ce mi-a pãrut vanitoa- ghiozlâcurile turce, grecismele
Domnule profesor universitar mosul meu radio RCA, în mijlo- un deºert, cu vastele sale ºiruri sã, cu trecere naturalã între sa- peltice”.
dr. Adrian Dinu Rachieru cul fulgerelor ºi furtunilor recep- de cactus, cu spinii semnelor dia- cru ºi profan, mereu gata sã-ºi Iatã catalogul care presupune
Domnule professor universi- tãrii, nu simþea niciun semn din- critice, aceeaºi limbã cactacee mi schimbe veºmintele ºi iat-o cu nu doar vasta selecþie lexicalã, ci
tar dr. Ciprian Vãlcan spre aºezãrile româneºti. Iatã, s-a arãtat în întreaga ei frumuse- severul chip al caracterelor lati- mai degrabã o constantã dorinþã
Domnule profesor universitar soseau vânturile primei poezii pe þe. Fagurele de miere, stelele lui ne, cu alcãtuirea elegantã a alfa- de libertate, aceea de a reuni for-
dr. George Popescu care le-am citit din Eminescu, La Alecsandri, harpele lui Emines- betului grec, cu aurul insolit al me risipite, elemente eterogene.
Steaua, în ediþie bilingvã, pe care cu: o sirenã mã leagã de trupul icoanelor în care se înnoadã ca- Libertatea de a crea întâlniri neaº-
Dragi Colegi, Studenþi n-am mai pãrãsit-o niciodatã, în sinuos al cuvântului. Dacã nu m- racterele chirilice. O limbã ce teptate. Libertate.
Doamnelor ºi Domnilor seninul plajei de la Guanabara, aº fi legat de stâlp ca Ulise, nu- poartã cu sine un scrin invizibil. ªi totuºi, trebuie sã spun cã
sau în acelaºi senin ce se rãstur- aº fi reuºit nici mãcar sã-mi odih- Trupul sãu, atât de tânãr, se lasã surprinzãtoarea mea întâlnire cu
na în zãpada de la o mãnãstire de nesc ochii. ªi aici mã regãsesc, înþeles din rãcoarea pielii de ve-

S
unt ferm convins cã nu româna a avut loc în 2014 la Rio
voi gãsi cele mai potri- la Orºova, pe fondul munþilor dragi prieteni, fãrã apãrare. Fiind- lur, din ochii sensibili, echilibru de Janeiro, în carcera de la închi-
vite cuvinte spre a tra- Carpaþi. O oazã de calm. cã româna e o limbã care arde, ºi eleganþã ce-a vrãjit renumiþi soarea din Bangu. Merg în închi-
duce tot ceea ce consider în mine Traversarea secolului al XX- precum versurile lui Ovidiu, un maeºtri croitori, între care Philip- sori spre a îmbogãþi bibliotecile
expresia generoasei iniþiative ºi lea (aºa cum o înþeleg Blaga ºi semiton deasupra latinei: în leje- pide, Puºcariu, Rosetti. ºi spre a demonstra cât de mult
onoare pe care mi-aþi fãcut-o ºi Guimarães Rosa, despre Trecere ritatea metafoniilor, în accentele lectura e izvor de libertate ºi de

C
cât de plãcut îmi este acest act u cât studiam limba, cu civilitate. Când îmi e greu sã în-
de prietenie ce mã leagã încã o atât eram mai convins frâng bariera primei întâlniri, îi
datã ºi încã mai mult de România. cã era vorba de un sis- invit pe toþi sã facã un cor ºi dupã
Mulþumesc din suflet pentru cu- tem jazzistic, în tensiunea dintre câteva probe ne punem cu toþii
vintele rostite de excelenþa sa, saxofon tenor ºi contrabas, pian sã cântãm împreunã, când nu im-
domnul Rector Corina Muºuroi. ºi clarinet, improvizaþia unui portã deloc rezultatul, ci proce-
Îmi exprim deplina ºi sincera mea acord mai dinainte armonizat ce sul. Ne cufundãm în text ºi în dis-
recunoºtinþã acestei Universitãþi se reconfigura de-a lungul repli- cuþii. Un strãin a cãrui origine îmi
ca simbol al unei resuscitãri a cilor invizibile. Trâmbiþa vrea fron- e complet necunoscutã face o
douã latinitãþi extreme, România tiera ºi arcuºurile, graniþa; me- observaþie judicioasã. Îl întreb de
ºi Brazilia, care au atâtea sã-ºi talele spun ora, iar bateria, ceas; unde vine ºi îmi rãspunde cã ar
spunã ºi sã-ºi împãrtãºeascã una chitara spune vers iar basul rãs- veni de pe lunã ori dintr-o þarã
alteia ºi, mai pe urmã, ºi Italiei, punde stih. Puþine limbi cunosc greu de ghicit. Insist: „Da, de
care ne uneºte într-o strãveche timbre de vocale ºi culori ale lui unde?” Iar el rãspunde cu un gest
respiraþie, cu un suflu nou ºi strã- Rimbaud. Puþine limbi gãzduiesc de lehamite: „din Braºov, Româ-
bun, aºa cum a spus un poet ro- o atare diversitate, în stare de a nia.” Spun doar atât, fãrã a-mi
mân. semna un contract ecumenic: ascund surpriza: „Bineînþeles! E
Nu-mi gãsesc cuvintele. ªi nu cuvinte de origine turcã, închise, un oraº foarte frumos!”.
le voi gãsi pânã la finalul discur- libere, descãlþate, glumeþe ce co- Revin la portughezã în timp ce
sului meu. Vã mulþumesc! Aº vrea municã cu latina ori de origine el se ridicã, mã îmbrãþiºeazã ºi mã
însã sã aduc un modest elogiu al slavã, concert pe trei voci ce reu- sãrutã pe obraji. Poate fiindcã s-
meu limbii române, a mea – sã mi neºte clopotele Estului, abate- a recunoscut în ecoul limbii sale
se scuze pronumele – în fapt a toaca orientalã ºi muezinul în materne, în mijlocul închisorii, în
dumneavoastrã. minaretul levantin: limba a cãrei deºert, unde suntem cu toþii or-
þesãturã rãspunde cu delicateþe fani de limbã, ascunsã, pãzitã ca
rãzboiului de þesut – atât de ur-

A
m în faþa ochilor primul o tainã, aur alchimic, limbã sacrã,
vers dintr-o poezie a lui gent ºi de necesare pentru pace. ultimã hieroglifã capabilã sã ne
Eminescu despre scri- Un flux de cuvinte, ca Delta Du- salveze chiar ºi în închisoare. Sã
itorii cei mai inspiraþi ce s-au de- nãrii la capãtul cãreia toate cu- zicem cã s-ar chema Ion ºi mi-a
dicat limbii sale: „Vãd poeþi ce- vintele se revarsã îngemãnate. spus un vers din Vasile Voicules-
au scris o limbã, ca un fagure de Victor Eftimiu laudã acest rag- cu plin de vigoare în acel spaþiu:
miere:/ Cichindeal gurã de aur, time în „Odã Limbii Române”, „vânt bãtrân cu miere-n spinare”.
Mumulean glas de durere,/ Prale veºmintele colorate, corzile pline Libertatea în limba din închi-
firea cea întoarsã, Daniil cel trist de armonii: „Vestigiul dac ºi far- soare. Aceeaºi libertate pe care
ºi mic, / Vãcãrescu cântând dul- sau Travessia), implicã, într-un ce acoperã precum cãciulile vo- mecul slavon,/ Înfipte-n armatu- România a ºtiut sã o reînfloreas-
ce a iubirii primãvarã, / Cantemir anumit mod, actul de a deveni calele spre a le proteja de roua ra ta latinã/ Cãlugãrul elin ºi vaj- cã pe strãzile din Timiºoara în
croind la planuri din cuþite ºi pa- român, aparþinând unei ramuri a limbajului, în rãdãcinile de iota- nicul cazac/ Stambulul ºi Parisul 1989 ºi care cu generozitate îmi
harã,/Beldiman vestind în stihuri acestei familii culturale împestri- cisme ºi de rotacisme ce se rãs- te-altoirã.” oferã o atare onorificenþã. ªi în-
pe rãzboiul inimic.” þate. Ar fi fost posibil a locui frac- pândesc pe terenul latin cu tu- Strofa aceea m-a convins de chei cu poezia completã Grai
Sunt versuri decisive ºi con- tura scenei contemporane, fãrã berculii ºi rizomii sãi; în cantita- fascinantul hibrid românesc din- Valah cea amintitã de Ion în în-
sacrate scrise de poeþii, albine- paginile luminoase ºi dezvrãjite tea rodnicã a diftongilor ºi tri- tre mãnãstirea de la Sinaia ºi bi- depãrtata închisoare: „Grai tãmâ-
lucrãtoare, ce-au îmbogãþit fagu- ale lui Cioran? Cum s-ar putea ftongilor, flori colorate ce dau serica de la Stavropoleos, pre- iat, cãþuie de petale,/ Gândul mi-a
rele unui patrimoniu latin la rãsã- face un diagnostic, acut ºi pãtrun- românei o strãlucire orbitoare in- cum ºi cea de la biserica Sfântul ciobãnit pe plaiurile tale.// Umblã
rit de Tibru. ªi cu toate acestea, zãtor, al modernitãþii, lichidã ori confundabilã. Mã gândesc la Ale- Gheorghe din Timiºoara, nume- singur pe munþi de sare,/ Vânt bã-
pre-istoria mea de prietenie cu gazoasã, dacã ne-am lipsi de car- xei Mateevici când afirmã: „Strân- roasele francizisme ºi un ansam- trân cu miere-n spinare.// ªerpi
româna pãrea sã dezmintã versu- tea lui Noica ªase maladii ale geþi piatra lucitoare/ Ce din soare blu de cuvinte turceºti. de rãcoare verde în pârâie,/ Cã-
rile lui Eminescu. Ea a început fãrã spiritului modern? Cum sã tra- se aprinde -/ ªi-þi avea în revãrsare/ Îmi imaginez o poezie între rãri de bucium lung te întretaie //
sã-mi fi dat seama cu primul al- ducem viziunea mitului cu care Un potop nou de cuvinte.” Gherasim Luca ºi Tristan Tzara Granguri de aur boabele-þi
bum de timbre, în copilãrie. Une- ne alintãm astãzi dacã Eliade nu O mare de cuvinte ce se lansând o mânã de cuvinte de ciugul’,/ ªesul þi-l arã dorul cu plu-
le indicau un nume obiºnuit, ar fi cotrobãit babelurile de per- aprind cu lumina soarelui. ªi cu origine turcã, osmanale ºi cuma- gul. // Calc des cu sufletul arsu-þi
„poºta românã” fãrã accent ori gamente ºi n-ar fi mers în regiu- toate acestea, timbrele poºtei ne, spre a realiza un fel de magie coclaur,/ Din fund ofteazã strã-
sedilã, iar copilul a considerat ca nile pierdute ale lumii spre a da române ºi ars amandi a lui Ovi- abracadabra de opt silabe, o moºii de aur.// De piscul tãu, unde
de la sine înþeles cã erau italieni, viaþã unei noi formulãri ale ace- diu, bag de seamã din cãrþile lui aventurã strict pentru a fi ascul- se-mbinã/ Pale de nori cu limbi
din capitala Roma. Nici mãcar nu lor tremendum et fascinans? Iar Coºeriu, cã româna e parte a þe- tatã. Nu acordaþi atenþie la sen- de luminã,// Buzele-mi razãm
bãnuia cã eroarea asta de clasifi- dacã avangardele române din sutului balcanic, înainte de sul cuvintelor, ci doar la sunetele fremãtãtoare,/ Slãvit pristol de
care era totuºi corectã într-un secolul trecut n-ar fi îmbobocit, Roma, în continuitate cu Tracia, lor. ªi scriu ca ºi cum ar fi niºte piatrã ºi floare.”
anumit fel: legãturile unei latini- nu am fi pierdut atâtea dintre ace- Iliria ºi Albania, surori de sânge graffiti pe Splaiul Tudor Vladi-
tãþi resimþite în limba de care mã le aspecte ale viziunii noastre pe jumãtate, fiice ale unor pãrinþi mirescu, limbaj zaum al futuris- * Textul reprezintã discursul de
apropiam. despre lume, instrumente ale lim- diferiþi, alãptate cu toate aces- mului rus, un solo de jazz: „Baba- recepþie, susþinut în limba românã, al
Au sosit dupã douã somptu- bajului de a simþi ºi a reasuma tea de aceeaºi sâni. Cu moºteni- lâc balama baltag: /Bumbac bur- titlului de Doctor Honoris Causa
oase tomuri, socialiste, ale Acade- aceastã absenþã ce ne rãneºte? rea paleoslavã sporindu-mi mie suc butuc. / apara pastrama pas- conferit de Universitatea Tibiscus
miei Române, care mi-au clarifi- Am fãcut parte de acea familie, zãcãmintele fonetice ale limbii tuc /chibrit chiabur chilipir! / Ta- din Timiºoara în aprilie a.c. autoru-
raba taron ºi taraf:/ Huzur lighean lui – poet, romancier, traducãtor pro-
cat vreo douã lucruri, ca de exem- chiar dacã limba îmi scãpa, atât de mele viitoare, cãreia i se adaugã fesor la UFB din Rio de Janeiro,
plu originea exactã a timbrelor. apropiatã ºi atât de îndepãrtatã, slavona, cu întregul sãu de cu- musafir./ Oh! Pilaf sandrama si-
def: / trufanda, zambila, zuluf.” membru al Academiei de Litere din
Totuºi, era vorba de un pasaj fãrã precum cea care separã constela- vinte, de impact ºi de frumuseþe, Brazilia, prieten ºi propagator al va-
muzicã ori partiturã, doar legea þiile lui Orion ºi a lui Scorpion. cu aura de tãmâie ce împrãºtie Printr-o stranie suflare, aº pu-
lorilor culturale româneºti în þara sa
de fier, surdã a sintaxei lui Moi- În prima mea vizitã în Româ- vocalele de sticlã, ca ºi cum am tea spune ca Leporello, madami- ºi în lume.
se. Mã simþeam într-un gol, ori nia, mai precis la Craiova, în în- simþi înãuntrul lor un bas adânc, na, catalogul e acesta, cu iubirile

18 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016


Herta Müller despre limba românã Mergând la interogatorii, ºi eu
fredonam în ritmul paºilor. Aveam
o anume fricã sã ajung acolo, dar
trebuia sã mã duc. Un asemenea

ºi folclorul românesc cântec în cap era o ascunzãtoa-


re, frumoasã ºi transportabilã.
În ce mod limba ascultatã în

L
imba dumneavoastrã copilãrie v-a format?
este foarte puternic in- Sunt atâtea dialoguri foarte
fluenþatã de românã, scurte sau expresii care sunt deja
pe care o descrieþi ca „senzua- literare, pline de o ironie adâncã,
lã, neruºinatã ºi, în mod surprin- neaºteptatã, care merge direct la
zãtor, frumoasã.” Dumneavoas- þintã. „Da, când steagu-
trã nu scrieþi în românã, dar la rile fluturã, raþiunea alu-
aceastã limbã trageþi mereu cu necã în trompetã”, zicea
coada ochiului, peste umãr. odatã bunicul, ca sã dãm
Da, când scriu existã ºi româ- un exemplu.
na. Am învãþat-o târziu, dar în Ce este literatura?
mod sigur a fost ceva hotãrâtor. Nu este nimic unic, care
În sat nu existau români, ºcoala sã nu se mai fi întâlnit
era în germanã. Româna se stu- vreodatã. Dimpotrivã,
dia ca limbã strãinã de trei ori pe se întâlneºte mereu în
sãptãmânã, dar, în afarã de acele folclor, în proverbe ºi în
ore, nimeni n-o vorbea. Aveam locuþiuni, în imaginile
cincisprezece ani când am ajuns superstiþiilor. Fiecare
în oraº. ªi liceul era în germanã limbã este plinã de me-
dar, exceptând lecþiile, se vorbea tafore. Aºa s-a ajuns la
peste tot numai româna. Strãzi- formaþii lingvistice tip
le, magazinele, birourile, trecã- Augapfel, „fructul
torii, tot oraºul, vorbeau româ- ochiului”, adicã bulbul
na. Eu vorbeam în cea mai micã ocular, sau Landzunge,
mãsurã, însã mã forþam sã ascult limbã de pãmânt, sau
cuvintele. Diftongi ºi triftongi mutterseelenallein 2 ,
graþioºi, ca „toate” ºi „oaie”, nu complet singur. Nu scriitorii au
existã în germanã. Îmi plãcea sã fost cei care au inventat poezia.
pronunþ cuvintele, sunau atât de Cred cã fiecare imagine lingvisti-
frumos în gurã, nu ºtiam ce în- cã de-a noastrã a fost pronunþa-
semnau, dar de la început le sim- tã din întâmplare sau cu intenþie
þeam mireasma esteticã. În scop de cãtre cineva într-un anumit
practic, doream sã învãþ limba. moment. ªi alþii au reluat-o de
În viaþa cotidianã „în oraº” te nenumãrate ori, pânã când s-a
înfãºurai în românã. ªi, cu cât o care o am în cap, cã sentimentul ram cãrþile, voiau sã ºtie ce se unul dintre cei patru contabili din impus. O mie de imagini lingvis-
ascultam mai mult, cu atât îmi sãu al vieþii mi se potriveºte mai întâmpla în câmpul muzical din primul meu birou. Era un bãtrân tice pe care le întrebuinþãm din
plãceau ºi mai mult imaginile ei, bine. Între una ºi cealaltã mai exis- alte þãri. ªi lucrau mult cu folclo- comunist ungur, primul care in- obiºnuinþã, fãrã sã facem caz de
locuþiunile ei, lungile ºi dramati- ta ºi dialectul ºvab, germana de rul autentic. Folclorul românesc tra în fabricã dimineaþa. Lângã natura lor poeticã.
cele blesteme, multele nuanþe ale la þarã. Chiar ºi modul meu de a este extraordinar. Maria Tãnase birou, avea o cãmãruþã care se- La bunicul meu fraza a venit
diminutivelor, cinismul senti- privi, marcat cum era de germana e doar un exemplu, dar existã ºi mãna cu o cuºcã de iepuri. Mân- de cine ºtie unde, sau poate i-a
mental, superstiþiile. de la þarã, s-a modificat mult da- coruri ale bãtrânilor, lucruri care- cam toþi în birou, el, însã, mânca venit lui în minte Aceasta nu în-
Când cade o stea, germanii îºi toritã românei – din fericire. Au þi fac pielea de gãinã. ªi apoi mai în cãmãruþã, printre benzile lui seamnã cã a fost în mod particu-
pun o dorinþã; românii spun cã a trecut ani, ºi, la un anumit punct, era împãrþirea doinei, acest cân- magnetice. Suferea de calculi re- lar poeticã. Fraza obiºnuitã a bu-
murit cineva. Sau despre fazan: româna îmi era atât de familiarã, tec românesc prin excelenþã, în nali, adesea ºedea în birou cu un nicii mele, „Nu te gândi acolo
fazanul este o pasãre incapabilã de parcã toate lucrurile ce mã în- care stãrile de suflet sunt cate- aer de suferinþã ºi se fãcea verzui unde nu trebuie” este ºi ea poe-
sã zboare, rãmâne prins între mã- conjurau ar fi învãþat pentru mine gorii: doinã de durere, doinã de la faþã. Era un masochist care, nici ticã. De aceea mi-a rãmas impri-
rãcini ºi devine o pradã uºoarã. limba, sau limba s-ar fi lipit de ele. fericire. De la naºtere pânã la în acele zile, nu neglija muzica. matã în minte. Nu e nevoie sã cu-
Existã toate acestea în modul de Eram perfect adaptatã, nu mai moarte, pentru toatã viaþa, existã Românii au avut totdeauna o noºti cuvântul „poetic” ca sã
a spune românesc: „Omul e un gândeam în germanã când vor- cântece ºi sunt toate poetice, ni- legãturã strânsã cu muzica. Când percepi urgenþa poeticã... De co-
mare fazan pe lume.” Chiar aºa beam româneºte. mic cliºeic. Când se cântã „aº vrea se reuneau, imediat nãscoceau pil nu cunoºteam existenþa lite-
este: omul este o pradã uºoarã, Astãzi, din pãcate, nu mai este sã-þi beau ochii – într-un pahar cântece. În Piaþa Revoluþiei din raturii, dar aceastã frazã a miºcat
nu ºtie sã se impunã, se lasã pã- aºa. De douãzeci de ani, vorbesc de cristal – unde suntem? Sun- 1989 se cânta: cântecele, muzica în mine ceva. (…)
cãlit mereu ºi nu ºtie sã înfrunte rar româna, am uitat multe cuvin- tem în poezie, în cea mai bunã lor ºi textele sunt emoþionante.
viaþa. În germanã, însã, fazanul te. Trebuie sã mã prind tare de poezie. Eu cunoºteam muzica Pentru noi, germanii, naþional- Fragment din: Herta Müller, La
este un fanfaron. Germanul a con- ceea ce îmi vine în minte ºi sã popularã germanã de la þarã, mu- socialismul a fãcut tabula rasa, mia patria era un seme di mela,
struit o locuþiune, plecând de la vorbesc printre spaþii goale. E un zica de fanfarã, ritmul acela rigid pânã acolo încât nu mai avem („Patria mea era un sâmbure de
aspectul exterior al pãsãrii; româ- pãcat. Dialectul ºvab, însã, adicã al polcii care, de copil, nu semni- nicio legãturã cu noi înºine. Oda- mãr”), Feltrinelli, 2015, dialoguri
nul a vãzut esenþa lui. Îl simt mai prima mea limbã, rãmâne în mine fica nimic pentru mine. Nu-mi in- tã ce s-a rupt ceva, nu se mai re- acordate de Herta Müller cu ti-
aproape de mine pe tristul fazan ºi n-are importanþã de cât timp tra nici în picioare, nici în suflet. compune. În viaþa cotidianã, folc- tlul MEIN VATERLAND WAR
românesc. De aceea, una dintre nu-l mai vorbesc, pânã acum n- Aºa cum exista limba statului, lorul german nu are nicio greuta- EIN APFELKERN. EIN
cãrþile mele este intitulatã Omul am uitat nici mãcar un cuvânt din exista în România ºi folclorul de te. Existã doar un gol, un gol pro- GESPRÄCH MIT ANGELIKA
este un mare fazan pe lume. el. Aº face cu plãcere schimb, sã stat, pre-confecþionat, stupid, fund. Dar pentru a cânta este KRAMER, 2014, Carl Hanser Ver-
Acelaºi lucru mi se întâmplã reþin româna ºi sã uit dialectul, neghiob ºi gol. Autentica ºi poe- nevoie de spontaneitate. Astãzi, lag, München. Traducere în ita-
cu numele de plante. Mãrgãrita- dar cum? Româna n-a devenit în tica muzicã popularã era interzi- noi suntem de cealaltã parte, dar lianã de Margherita Carbonari.
rul se numeºte „lãcrãmioarã”. De mine limba maternã, deºi aº fi vrut sã în mijloacele de comunicare ale cântecele noastre sunt acolo Textul scris cu italice aparþine in-
aceea, când privesc florile, mi se asta. N-aº fi putut niciodatã sã statului, pentru cã vorbea tot- unde Hitler, rãzboiul ºi crimele le- tervievatorului.
par ca niºte lacrimi care se rosto- scriu în românã. Îmi lipsea ele- deauna despre omul singur, când au dus ºi le-au strigat. Eu nu su- „În aceastã carte-interviu,
golesc de-a lungul obrajilor. Sau mentul decisiv, chiar dacã nu îºi cânta bucuria ºi durerea, pen- portam cântecele tatãlui meu. Herta Müller povesteºte într-o
negul, care în românã se numeº- ºtiam care era el. tru cã includea în ea tot. Regimul Când cânta „neagrabruna e alu- manierã care tulburã ºi emoþio-
te „aluniþã”. ªi cuvântul minte Dar cuvintele nu sunt doar li- nu putea sã ofere asemenea con- na”, acea culoare cãpãta, pentru neazã. Mare literaturã.” – Der
care trimite la „minte”, dar ºi la „a tere, creeazã o imagine în minte. þinuturi. În autenticitatea sa, folc- mine, un sens complet diferit. Ger- Spiegel, pe ultima copertã a cãrþii.
minþi”. Pot uita cuvinte, imaginile, însã, lorul autentic era subversiv. De manii sunt un popor de poeþi ºi
Apoi ºiret, înseamnã, în ace- au crescut în minte ºi rãmân aco- aceea statul ºi-a creat un folclor de gânditori, pentru care ideea
laºi timp, ºi sfoara care leagã în- lo. Chiar cuvântul german1 pen- ideologic. Era folclorul socialist, narcisistã este ridicolã. Traducerea din limba
cãlþãmintea, dar ºi „viclean”. Iar tru mãrgãritar are imaginea cu- canþonete care proslãveau parti- ªi românii aveau fasciºti, dar italianã de Marin Budicã
coastã înseamnã fie geogr. vântului românesc. Voi vedea în- dul, ºi coruri muncitoreºti. Acest încã mai neagã ºi astãzi crimele
„coastã”, fie anat. „coastã”. Sau totdeauna lacrimi mici pe plantã, kitsch de partid rãsuna la televi- lor. Au douã dictaturi în spate,
expresia „a freca menta”, care în- imaginea nemaifiind legatã de ziune ºi alcãtuia fondul sonor dar folclorul lor este atât de re- 1
Maiglöckchen, literal „clopo-
seamnã „a-ºi omorî timpul”. Com- cuvântul românesc. Nu are impor- oficial cu ocazia sãrbãtorilor de bel, atât de crud în poezia sa, în- þel de mai”. (N.d.T.)
paraþii existau mereu. Cele douã tanþã câte cuvinte uiþi, româna stat ºi naþionale. ªi, în fiecare di- cât nu s-a adaptat dictaturilor. Nu 2
Astfel, termenul mutterallein
limbi se oglindeau în toate lucru- continuã sã fie cu mine când scriu. mineaþã, dar ºi pe timpul pauzei s-au lãsau normalizaþi nici în fas- este explicat în dicþionarul fraþilor
rile noi pe care le învãþam – limba În ceea ce vã priveºte, aþi de masã, la prânz, ieºeau din me- cism, nici în socialism. Trebuia sã Grimm: Doar înãuntrul mamei, ca în
maternã ºi cea a þãrii. Mã refer ajuns la alt sunet, la alt ritm, la gafoane în curtea fabricii. Chinu- le împiedice. Era ignorat de stat, sânul mamei, creatura umanã încã
altã rimã, mai ales la muzicã, iar iau creierul, curtea fabricii era dar ascultat pe ascuns. Interzi- nenãscutã”. În mutterseelenallein
numai la limba vorbitã, aceea care compunerea este întãritã, pe lângã
aparþinea oamenilor, nu la limba cântecele au o altã gramaticã a gata sã se prãbuºeascã, iar eu o cerea îi fãcea cetãþeni particulari aceasta, de inserarea lui Seele, adicã
cenuºie a regimului, limbã de be- sentimentelor. strãbãteam de parcã pavajul îmi ºi intimi. Cântecele erau purtate sufletul. (N.d.T)
ton. Aceea era insuportabilã. Prin românã, am ajuns ºi la intra în îndoitura genunchiului. în minte, se fluierau, se fredonau,
Am constatat adesea cã româ- muzicã. Eu cunoºteam muzicieni Mâncam ºi mestecam, vrând- se puteau cânta chiar cu gura în-
na corespunde mai bine naturii rock care-ºi procurau discurile în nevrând, în ritmul muzicii. ªtiam chisã. Îmi amintesc cã oamenii din
mele, raportând-o la germana pe acelaºi mod în care noi ne procu- cine alegea muzica cotidianã: fabricã aveau propriile cântece.

, serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016 19


tã la Casa Memorialã „Gellu
„…ºi nu întreb/ pe când
iubita lângã zidul acoperit
n PETRIªOR MILITARU Naum”, cu cochilii de melci în
cu iederã spune cuvinte curte, cu iederã ce acoperã
fãrã sunet/ ºi amândoi încã
nealungaþi din locurile de
cenuºã unde am fi îndrep-
Festivalul „Gellu Naum”: aproape ºi ferestrele, cu imagini
cu Japonica, cu obiecte ºi foto-
grafii care evocau prezenþa lui
Gellu Naum („însã de unde ºtie ºi
tãþiþi sã auzim mãcar pãmân-
tul cum se învârteºte în gol
ºi sã ne þinem încleºtaþi în
enigmatica substanþã a iu-
impresii de la faþa locului cunoaºte ºi trece cu vederea ui-
tarea gânditoare”, Nunta de aur).
Cu mlaºtinile din spatele curþii
birii” – Gellu Naum, Lângã jazz-café (în grãdina de la Green unde poetul obiºnuia sã se plim-
zidul cu iederã Hours, cum îi spun bucureºtenii), be cu barca. Cu Simona Popescu
începând cu ora ºapte seara ºi care folosea, pentru noi, cartea
pânã spre miezul nopþii. Deºi am lui Odysseas Elytis ca instrument

M
uzeul Naþional al Li-
teraturii Române din ajuns cu jumãtate de orã înainte de divinaþie. Cu Ion Bodan Lef-
Bucureºti împreunã de începerea lecturilor, foarte ter care a prezentat volumul Cen-
cu Fundaþia „Gellu Naum” au or- greu am mai gãsit douã locuri li- tenar „Gellu Naum”. Caietele
ganizat, în intervalul 5-6 august bere. De fapt, oamenii au venit Simpozionului Naþional „Cra-
2016, prima ediþie a Festivalului încontinuu, astfel încât la jumã- iova ºi avangarda europeanã”
„Gellu Naum”. Alegerea acestei tatea serii nu mai vedeam nimic ºi numãrul omagial al revistei
perioade este motivatã de naºte- fiindcã nu mai erau „locuri” nici Hyperion, lansat iniþial la ICR
rea scriitorului suprarealist pe în picioare ºi doar auzeam ce se New York, pe 13 noiembrie 2015,
data de 1 august 1915 la Bucu- întâmplã. „Cum am ajuns eu la ºi dedicat, de asemenea, Cente-
reºti. Aºadar, poezia contempo- Gellu Naum?” – a fost întrebarea narului „Gellu Naum”. Revista
ranã româneascã a emanat sub formulatã de Simona Popescu americanã este condusã de Vale-
tutela celui mai solar simbol de pentru poeþii prezenþi la festiva- ry Oiºteanu, cel care anul trecut
pe cercul zodiacal: Leul. De alt- lul care a a avut loc la un an dupã a lansat volumul Anarchy for a
fel, în imaginarul poetic naumian Centenarul Gellu Naum, fiecare Casa Memoriala Gellu Naum Rainy Day (Spuyten Duyvill,
leul apare atât în poeme (cum este Nora Iuga a spus emoþionatã New York, 2015), în care aduce
Leul verde Pelican nesigur, unde cã Gellu Naum este poetul ei pre- un omagiu lui Gellu Naum cu care
capãtã rezonanþe alchimice), dar ferat. Semnificativ, am adãugat eu, a avut ocazia sã recite la New
ºi în literatura pentru copii: în A este ºi cã cel mai recent volum al York, în 1983, împreunã cu alþi
doua carte cu Apolodor (1988) Norei Iuga, Ascultã cum plâng poeþi ºi muzicieni din grupul su-
sau în cea intiutlatã chiar Ame- parantezele (Cartea Româneascã, prarealist SPAS (adicã Societatea
deu, cel mai cumsecade leu 2016) are pe ultima copertã un frag- de Poeþi ºi Artiºti Suprarealiºti,
(1988). ment din Zenobia lui Gellu Naum, înfiinþatã în 1973 la New York).
Poeþii invitaþi sã citeascã la un text pe care poeta ºi l-a apro- Festivalul „Gellu Naum” a fost
prima ediþie a festivalului au fost: priat în aºa mãsura, încât l-a con- o sãrbãtoare a poeziei prin lec-
Constantin Abãluþã, Radu An- siderat ca fiind singurul capabil turi publice þinute de unii dintre
driescu, Magda Carneci, Svetla- sã descrie esenþa poeziei pe care cei cunoscuþi poeþi contempo-
na Cârstean, Marius Chivu, Dan o scrie acum: „…ce vã spun eu e rani ºi un moment de autenticã
Mircea Cipariu, Dan Coman,
Denisa Comãnescu, Tudor Cre-
þu, Domnica Drumea, Teodor
Dunã, Dinu Flãmând, Sorin Gher-
guþ, Florin Iaru, Nora Iuga, Clau-
diu Komartin, Vasile Leac, Mitoº
Micleuºanu, Vasile Mihalache, Gabriel Nedelea, Simona Popescu, Petriºor Militaru
Petriºor Militaru, Gabriel
Nedelea, Marius Oprea, Simona dintre ei fiind invitat sã dea un Cristescu, directorul Muzeului
Popescu, Nicolae Prelipceanu, rãspuns scurt ºi personal înainte Naþional al Literaturii Române, a
Alina Purcaru, Sebastian Reic- de a citi propriile poeme. Mircea dat cuvântul Simonei Popescu,
hmann, Merlich Saia, Angelica Tiberian a fost invitatul special moderatorul serii, care a pregãtit
Stan, Dan Stanciu, Elena Vlãdã- al serii, dat fiind faptul cã ne aflam pentru fiecare din poeþi o prezen-
reanu, Nina Zivancevic (SUA/ într-un jazz-café, creând intermez- tare, un citat dintr-un interviu, un
Serbia), plus grupurile de poezie zouri muzicale inspirate între lec- vers sau un gând care sã îl intro-
Subcapitol ºi Home. Intrarea la turile de poezie. ducã în faþa publicului de vineri
festival a fost liberã. Pornind de la premisa cã „Bu- seara. Constantin Abãluþã s-a
Astfel, prima searã de lecturi cureºtiul avea nevoie de un fes- autodescris ca „un om singur
publice s-a þinut la Green Hours tival de poezie ºi în august”, Ioan care scrie despre lucruri mici”, iar La Comana pe iarbã
despre Gellu Naum a mãrturisit purul adevãr, câteodatã mã aflu evocare a universului suprarea-
cã este primul poet care l-a influ- într-o stare din care vreau sã co- list naumian. Sebastian Reic-
enþat. Din Radu Andriescu, Simo- munic ceva ºi atunci pac! vin cu- hmann ºi Dan Stanciu sunt, în
na Popescu a citat un vers în care vintele, iar starea aceea, dacã mã viziunea mea, cei mai naumieni
poetul mãrturisea cã „Nu poþi sã las furat de ele, se duce dracului poeþi dintre cei care au citit la
nu fii tu în poeziile tale”. Magda ºi dumneavoastrã abia atunci vã aceastã ediþie a festivalului. Nau-
Cârneci a captat atenþia publi- place fiindcã începeþi sã recu- mieni în spirit, nu în stil: profunzi,
cului subliniind cã ºi aceia care noaºteþi în cuvintele mele ceva surprinzãtori, carismatici, ironici
iubesc poezia „sunt ºi ei, într-un bine ºtiut, pe când mie, încã de la etc., cu un univers poetic din care
anumit fel, poeþi”. Svetlana naºtere, mi-a intrat în cap cã am emanau ei înºiºi, nu sensuri. Nu
Cârstean a citit câteva poeme din de comunicat lucruri uitate, de întâmplãtor, Sebastian Reic-
volumul Gravitaþie. Marius undeva unde sensibilitatea mea ar hmann, cel pe care Gellu Naum îl
Chivu ne-a amintit cã, de curând, putea întâlni marea sensibilitate numea Contele Sebastian, înain-
poezia l-a salvat de la moarte pe generalã pierdutã pe drum, vã rog te de a citi un poem, a vorbit toc-
poetul Ashraf Fayadh. Dan sã mã scuzaþi cã folosesc cuvân- mai de aceastã legãturã finã care
Mircea Cipariu ne-a asigurat cã tul sensibilitate, îmi vine sã plâng se stabileºte între poeþi: „Voi
ºi anul acesta „maºinãriile de de necaz ºtiu cã sunteþi cultã, vorbi ca un conte democrat: în
fãcut accidente interioare au mi-aþi dovedit-o fãcându-mi con- momentul când l-am întâlnit pe
funcþionat”, iar Dan Coman ºi-a fidenþa cã citiþi homane, dar nu de Gellu Naum era o întâlnire între
amintit cum într-o zi s-a aºezat cu literaturã e vorba ºi nici de cuvin- singuri. Adicã eu eram singur ºi
prietenii în jurul telefonului te, puþin mã intereseazã ºi litera- el era singur… cu soþia lui de-
hotãrâþi sã îl sune pe Gellu Naum, tura, ºi cuvintele…”. spre care acum ºtiþi multe lucruri.
dar nu au dus gândul pânã la Sâmbãtã, la Pensiunea Bujoru Iar acum sunt fericit, într-un sens,
capãt. Denisa Comãnescu a din Comana, seria de lecturi pu- sã vãd atâta lume adunatã aici în
declarat cã volumul Tatãl meu blice a fost moderatã de Sebas- jurul mãcar al unui nume de poet,
obosit este cel cu care îl asociazã tian Reichmann. „…la Comana dacã nu ºi în jurul unei comuni-
pe Gellu Naum. Claudiu Komartin s-a stat pe iarbã, la umbrã, sau pe tãþi ceva mai profunde…”
a absolvit acelaºi liceu ca ºi un ponton, lângã balta cu stuf. ªi, în fond, poate cã fiecare
autorul Drumeþului incendiar. Atmosferã flower-power, cu ti- dintre cei care au citit, a avut, pe
Angela Marinescu a citit chiar neri desculþi ºi fete cu coroniþã un anumit plan, un dialog cu Gel-
dacã nu era pe afiº spre bucuria din iederã pe cap. S-a citit ºi din lu Naum; iar poezia, dupã un timp,
ascultãtorilor. În public l-am zãrit Gellu Naum ºi unii au vorbit de- a învãluit carcasa trupurilor noas-
ºi pe Andrei Oiºeanu, autorul spre el” – aºa a descris Simona tre ca ºi iedera care îmbracã, la
proaspãt tipãritului capitol Popescu atmosfera din a doua zi Comana, casa poetului incendiar.
Avangardiºtii ºi „erotizarea de festival în interviul realizat de Aici, în casa lui, mi s-a pãrut cã-mi
proletariatului”. Monica Stoica pentru Mediafax. amintesc de Gellu Naum ca ºi cum
Ziua a început, de fapt, cu o vizi- mi-aº fi amintit de mine însumi.

20 , serie nouã, anul XIX, nr. 8 (214), 2016