TITLUL II.

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Notiuni generale
Notiunea de patrimoniu are o sfera mai larga decat conceptual de proprietate, dar ambele, de principiu,
au semnificatia din dreptul civil. Din acest motiv, un proprietar al unui bun poate comite o infractiune contra
patrimoniului daca isi distruge propriul bun in anumite circumstante particulare.
Nu trebuie incurajate opiniile exclusiviste si extreme cu privire la sensul unor notiuni folosite de
legiuitorul penal, prin raportare la semnificatia acestora din dreptul civil. De exemplu, controversele cu privire
la notiunile de posesie, proprietate, detentie, patrimoniu, etc.
Trebuie sa se recunoasca caracterul autonom al unor notiuni aparent civile, care au evoluat odata
cu practica judiciara din domeniul penal, izvorul acestora fiind totusi dreptul civil.
In cazul infractiunilor contra patrimoniului, pluralitatea de subiecti pasivi constituie o pluralitate de
comportamente infractionale, adica un concurs. Fiecare lezare a unui patrimoniu inseamna in realitate o
lezare a drepturilor patrimoniale ale unei Pf sau Pj, a titularului acestruia, neraportandu-ne la un subiect
abstract.
Obiectul material al acestor infractiuni poate sa fie un bun imobil sau bun mobil, aflat in proprietate
publica sau privata.
Cuantumul prejudiciului este un element comun de individualizare a sanctiunii, nu este o
circumstanta speciala de agravare a raspunderii penale.
Datoria naturii infractiunilor, care prezinta ca element de esenta existenta imbogatirii autorului sau a
unui scop de acest gen, nu va fi incident art. 62(1) CP – amenda care insoteste pedeapsa inchisorii daca se
urmareste un folos patrimonial.

Cadrul general al infractiunilor contra patrimoniului:

I. Deposedare (furt, furt calificat, furt la plangere prealabila).

Deposedare – prin constrangere (talharie, piraterie)

II. Intervertirea posesiei legitime in una ilegitima (abuz de incredere, abuz de incredere prin fraudarea
creditorilor, gestiune frauduloasa, insusirea bunului gasit) prin nesocotirea increderii in sens larg.

III. Autolezare patrimoniala ca urmare a unei actiuni de inducere in eroare sau exploatare a unei
vulnerabilitati(inselaciune, inselaciunea privind asigurarile, exploatarea patrimoniala a unei persoane
vulnerabile) prin nesocotirea increderii in sens larg.

IV. Distrugere (Distrugere, Distrugere calificata, Distrugere din culpa)

V. Tulburarea posesiei unui imobil (Tulburare de posesie).

1
 1. FURTUL – Art. 228 NCP

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a
şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul
săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are
valoare economică.

❖ VALOAREA SOCIALA PROTEJATA: Stapanirea de fapt a unui bun mobil corporal.

Furtul este infractiunea cu cea mai mare frecventa in practica judiciara. De regula in practica judiciara
furtul este calificat chiar daca eliminarea agravarii furtului ca urmare a comiterii lui in public a disparut(in
codul anterior era furt calificat).
Textul de incriminare nu protejeaza proprietatea ca situatie juridica in mod direct, ci posesia sau
detentia unui bun mobil corporal ca stare de fapt, ci doar intr-o maniera indirecta, atunci cand posesorul
este de fapt si proprietarul bunului.
Victima a furtului poate sa fie si un hot, pentru ca el este detentor al bunului fata de alte persoane, iar
autor al furtului poate sa fie su proprietarul bunului, cand comite fapt in dauna posesorului sau detentorului
legitim al bunului.

1. Proprietar Hot Tert(furt)

2. Proprietar(furt) Posesor legitim
3. Proprietar Hot Proprietar(nu e furt)

❖ SUBIECT ACTIV: General, fapta poate fi comisa de PF / PJ

Fapta poate fi comisa si de catre persoana juridica- de ex. O firma de constructii incarca si sustrage
pietris de pe un teren aflat in proprietatea unei persoane.
Chiar si proprietarul in anumite situatii particulare, spre exemplu atunci cand acesta sustrage bunul de
la un cumparator de buna-credinta al bunului sustras anterior de altcineva de la el(posesie legitima).

❖ SUBIECT PASIV: Orice persoana

Conditia unitatii de subiect pasiv se considera indeplinita si atunci cand obiectul infractiunii se afla in
coproprietatea mai multor persoane – art. 238 lit. a LPA.
Textul de lege protezeaza posesia ca stare de fapt astfel ca victima a furtului pote fi si un hot, pentru
ca el este detentorul acelui bun fata de orice alta persoana.

2
 ❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa sau eventuala → infractiune calificata prin scop special

Infractiunea de furt este oferita ca exemplu in categoria infractiunilor calificate prin scop. Se poate
comite si cu intentie eventuala:
- cel care nu stie ca bunul este pierdut sau uitat, dar ia bunul, acceptand ca ar putea fi uitat (bunurile uitate
se afla inca in posesia altuia, spre deoasebire de cele pierdute);
- cel care are consimtamantul sa ia un bun determinat, dar accepta sa ia un altul asemanator, fiindu-i
indiferent daca are consimtamantul persoanei vatamate si pentru acesta;
- agentul nu stie cui apartine bunul si il sustrage acceptand ca ar putea sa apartina unei persoane care nu si-
a dat acordul sa-i fie luat.

Art. 228 NCP prevede ca bunul trebuie luat in scopul insusirii pe nedrept, in scopul imbogatirii injuste.
Daca proprietarul solicita chiria persoanei care locuieste la el in apartament si acesta refuza iar
propietarul ii retine bunurile- chiar daca bunul pare a fi insusit pe drept, acest fapt nu justifica abuzul de drept
si prin urmare fapta va fi calificata ca furt.
De lege lata, singura interpretare rationala ar fi aceea ca, daca un bun este luat cu titlu de garantare a
unei datorii a posesorului, sau pentru a determina o anumita conduita din partea acestuia, exista scopul
insusirii pe nedrept. Aceasta pentru ca in cazul in care posesorul nu indeplineste cererea creditorului care i-a
luat bunul, acesta ramane in stapanirea creditorului, aceasta fiind intentia, cel putin eventuala, a creditorului
in momentul luarii bunului debitorului.
De lege ferenda, consideram ca se poate renunta la precizarea ca sustragerea trebuie comisa in scopul
insusirii pe nedrept. Scopul ar trebui sa fie acel al insusirii nejuste.
Scopul este cel al insusirii pe nedrept, nu al folosirii pe nedrept. Riguros, fapta unei persoane de a
lua un bun, altul decat un autovehicul, in scopul folosirii pe nedrept(ex.: un televizor), nu este tipica.
In practica se prezuma scopul ca fiind cel al insusirii pe nedrept. Scopul insusirii pe nedrept poate fi
interpretat si mai larg ca fiind o imbogatire injusta.

❖ OBIECTUL MATERIAL: Bun mobil corporal

A. Este obiect material al furtului un bun mobil corporal, dar care are si o minima valoare
economica, inclusiv inscrisurile si orice energie cu valoare economica.
Desi o idee poate fi „furata” in sens uzual, o asemenea fapta nu constituie furt, deoarece nu este un bun
mobil corporal, ci incorporal.
In concret obiect material al furtului pot fi bunuri fungibile sau nefungibile, consumptibile sau
neconsumptibile, chiar si parti din imobile (ferstre, usi, etc.), turme de animale, fructe, chiar neculese, etc.
Nu poate fi obiect al furtului o persoana, corpul uman sau parti din corpul uman care nu se pot
detasa in fapt de persoana. Sustragerea unei parti din corpul uman nedetasabila constituie infractiunea de
vatamare corporala, sustragerea unui corp uman viu constituie infractiune de lipsire de libertate si sustragerea
unui cadavru constituie infractiunea de profanare de cadavre.

3
 Daca partile corpului uman sunt anterior detasate de acesta, si sunt sustrase, fapta se incadreaza la
furt (ex.: sustragerea unui rinichi anterior recoltat). Daca un cadavru de transforma in obiect didactic, acesta
sau partile lui sunt considerate obiecte iar sustragerea lor constituie furt.
Daca persoana foloseste niste obiecte ce au destinatia de parti artificiale ale corpului uman, acestea
pot fi obiect material al furtului daca pot fi detasate de corpul uman fara a afecta in niciun fel organismul
victimei (ex: proteza dentara, proteze ale membrelor care pot fi detasate de corp, ochelari, lentile de contact)
Nu pot fi obiect al furtului stimulatoarele cardiace sau alte asemenea aparate ce nu pot fi despartite de
corp fara a afecta functionalitatea organismului.

Ceea ce caracterizeaza notiunea de bun mobil corporal in sensul legii penale este ca acel bun sa poata
fi sustras, indiferent ca el este un bun independent sau este incorporat intr-un bun imobil. Caracterul de bun
mobil se analizeaza din punct de vedere faptic, si nu dupa regulile de drept civil.
De exemplu, o turma de animale poate fi, din punct de vedere al dreptului civil, un bun imobil prin
destinatie, insa in dreptul penal, animalele din turma sau turma in intregimea ei, va fi intotdeauna un bun mobil
susceptibil de sustragere.
Uneori, bunul dobandeste aceasta caracteristica chiar prin actul de sustragere, atunci cand presupune
detasarea bunului sustras din structura unui imobil. De exemplu, se sustrage iarba prin cosire, sustragerea
nicipului sau a materialelor de constructie de pe un teren aflat in proprietatea altuia etc.
Clasificarea de bunuri mobile prin anticipatie este fara relevanta.
Daca sustragerea unui anumit bun mobil corporal se face prin intermediul unor texte de incriminare
particulare, exista un concurs de calificari si se aplica legea speciala (chiar daca pedeapsa este mai mica):
- sustragerea de material lemnos din padurile supuse regimului silvic – legislatie silvica;
- sustragerea de material lemnos din curtea proprietarului – furt.
Pot fi obiect al furtului si bunurile a caror detinere este ilicita (droguri). Exceptie art. 342 alin. 3..
Sustragerea armelor… - infractiune speciala.

! Art. 228 alin. 3: Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt
fel de energie care are valoare economică – bunuri asimilate de lege bunurilor mobile corporale.
Este necesar de facut distinctia intre obiectul material al furtului, care este un bun mobil
corporal, si comportamentele pagubitoare comise in dauna partii vatamate:
- folosirea unui serviciu in mod neautorizat → cel care se conecteaza in mod neautorizat la un serviciu de
cablu nu comite un furt deoarece semnalul video nu poate fi considerat o energie cu valoare economica,
consumata odata cu utilizarea acestuia in mod ilegal. Se foloseste fraudulos doar serviciul folosit de
furnizor si nu se consuma prin utilizare acel semnal.
- circularea fara bilet in dauna societatii care ofera acest serviciu → nu e fapta de sustragere a unui bun
mobil corporal, chiar daca acel mijloc de transport conuma energia care poate fi obiect al furtului.
Desi se cauzeaza un prejudiciu, fapta se sanctioneaza penal doar daca legiuitorul incrimineaza acest
comportament particular si nu se poate face o analogie in defavoarea inculpatului cu infractiunea de furt – art.
7 CEDO, principiul legalitatii incriminarii.

4
 Ipoteza conectarii ilegale la serviciul de telefonie fixa si efectuarea de convorbiri in prejudiciul
titularului postului telefonic sau al furnizorului de serviciu
Impulsul telefonic - unitatea de masura a folosirii de catre beneficiar a servciului telefonic. El nu este
o unitate de masura universala a folosirii unui serviciu ci este doar o conventie, o denumire pentru modul de
facturare a folosirii unui servicu care poate fi schimbata dupa placul furnizorului(spre deosebire de energia
electrica). Acesta nu este nici o energie in sensul art. 228 alin. 3, nici una cu valoare economica.
Chiar daca presupune un consum minim de energie electrica, nu poate fi obiect al furtului, la fel ca in
situatiile asemanatoare de folosire fara drept a televizorului cuiva, ascultarea unui radio pe nedrept etc.
Deoarece energia electrica care trece prin firul telefonic este doar suportul care permite efectuarea
telecomunicatiei, nefiind de esenta furtului. In cazul telefoniei prejudiciul este reprezentat de costul folosirii
serviciului, nicidecum de vreun consum de energie.
Impulsul electromagnetic - energia care permite comunicarea la distanta prin intermediul unui fir.
Nu este o energie care poate fi apropiata, furtul presupunand trecerea unui bun din sfera de dispozitie
a posesorului in sfera de dispozitie a hotului, folosirea nepresupunand vreo deposedare sau imposedare. Spre
deosebire de energia electrica, unde infractiunea se consuma la momentul in care energia este consumata,
nu la momentul conectarii ilegale, impulsul electromagnetic nu poate fi consumat.
Ori de cate ori cineva dobandeste niste valori patrimoniale in mod ilicit, se spune ca “a furat”. Aceasta
nu inseamna ca aceasta perceptie a publicului trebuie sa se reflecte si in solutiile de practica judiciara.
Energiile cu valoare economica, in sensul art. 228 alin. 3 NCP, doar acele energii care se consuma
prin sustragere (nu intra in aceasta categorie energia cinetica, eoliana, solara, etc).
Inscrisurile in sensul de intrumentum si nu de negotium, acesta din urma nefiind un bun mobil
corporal. Daca sustragerea inscrisului intra sub incidenta altui text de incrimare, spre exemplu infractiunea
de violare a secretului corespondentei in modalitatea sustragerii, atunci furtul corespondentei va fi absorbit
in aceasta infractiune.
Fotocopierea continutului unor documente- jurisprudenta franceza a spus ca asemenea fapta ar fi furt.

B. Bunul, pentru a putea fi obiect material al furtului, trebuie sa aiba o minima valoare economica.
Standarnde valorice orientate spre minim.
De aceea, cel care sustrage un servetel din buzunarul partii vatamate, crezand ca sunt bani, comite o
tentativa improprie de furt si nu o infractiune consumata, servetelul neavand valoare economica.

NU: DA:
-sustragerea unei frunze din pomul altuia; -sustragerea a 1kg de legume;
-sustragerea unor fire de nisip ale altuia.

5
 ❖ LATURA OBIECTIVA: Doar actiune

→ Nu se poate prin inacțiune, pentru că este o infractiune în formă închisă.

→ Consimtamantul – element al tipicitatii, nu cauza justificativa.

A. Sa existe o actiune de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia altuia.

Actiunea de “luare” este alcatuita, din punct de vedere didactic, din doua componente, “deposedare”
si “imposedare” – teoria apropriatiunii.
In sens penal, prin posesie se intelege o stapanire in fapt a unui bun mobil, fara vreo legatura cu
conditiile posesiei din dreptul civil. De aceea, cel care ajuta o persoana la transportul bagajelor sale, comite
un furt daca fuge cu ele si nu un abuz de incredere, chiar daca am considera ca cel care transporta bagajele
impreuna cu stapanul bunurilor ar „detine” acel bun in temeiul unui contract de transport.

Luarea presupune o deplasare a bunului, dar exista o luare si atunci cand bunul este consumat( de
ex, de pe rafturile unui magazin) sau cel care ascunde bunul in locul in care se gaseste astfel incat acesta sa
intre in stapanirea de fapt a hotului.
In aceste cazuri, bunul a iesit din stapanirea de fapt a posesorului legitim si a intrat in stapanirea de
fapt a hotului.
Sustragerea non manifestum se realizeaza in mod clandestin (fara stirea partii vatamate).
Sustragerea manifestum fapta se comite in mod manifest, vizibil (sub ochii proprietarului).
In cazul furtului manifest, daca partea vatamata se opune actului de sustragere si agentul foloseste
amenintarea sau violenta, fapta lui se transforma in talharie. Simplul fapt ca sustragerea se realizeaza prin
surprinderea victimei nu constituie talharie.
De asemenea, se considera ca violenta asupra lucrului, chiar daca indirect lezeaza si persoana, nu
este de natura a califica fapta in talharie, ea ramanand un furt. Ea este o actiune de sustragere specifica
furtului(ex.: desprinderea bunului prin violenta daca e legat de un imobil).
Tot aici intra si furtul comis prin surprinderea victimei, prin sustragerea posetei, partmoneului,
lantisorului, telefonului din mana victimei. Aceasta nu este neaparat talharie, daca conduita nu evolueaza intr-
un act de violenta sau o forma de amenintare a persoanei, chiar daca indirect o lezeaza si pe aceasta.
Uneori sustragerea este incriminata de texte speciale. (Codul silvic, C pen. Sustragerea sau distrugerea
de inscrisuri 259 C pen).

→ Momentul consumarii: Ajungerea bunului in stapanirea de fapt a hotului.

Hotul trebuie sa dobandeasca o oarecare libertate de a dispune nestingherit de bun, prin eventuale acte
de dispozitie materiale sau juridice.
Este necesar ca autorul sa fie perceput de tert ca fiind stapanul de fapt legitim al bunului.

6
 CRITERII:
- Bunuri mari: la momentul iesirii din perimetrul in care se aflau anterior sustragerii;
- Bunuri mici: se poate consuma chiar odata cu luarea bunului;
- Atunci cand bunul iese din raza vizuala a posesorului, cand acesta pierde contactul vizual cu bunul sau.

B. Bunul trebuie sa se afle in posesia sau detentia altuia. Detentie si posesie au o

semnificatie specifica dreptului penal, autonoma.
Simplul contact material cu un bun nu inseamna nici detentie, nici posesie in sensul legii penale, chiar
daca dpdv civil al exista o detentie precara.

2. Furtul calificat – Art. 229 (1) NCP

Regula: Furt calificat. Exceptia: furt simplu.

Nu exista autonomie conceptuala intre diferitele forme de calificare – INFRACTIUNE CU
CONTINUT ALTERNATIV, si nici intre infractiunea de furt si cea de furt calificat. Daca sunt intrunite mai
multe forme de calificare se va retine un singur furt calificat, dar cu retinerea tuturor circumstantelor
de calificare.

❖ PRIMA FORMA AGRAVATA - Art. 229 (1) NCP:

a) Într-un mijloc de transport în comun – Circumstanta reala

Mijlocul de transport in comun trebuie efectiv folosit. Acesta poate fi destinat prin constructie acestui
scop (ex.: tranvai, troleibuz, avion, vapor etc.) sau poate fi adaptat nevoilor locale de transport in comun (ex.:
remorca pentru persone trasa de un tractor sau camion).
Nu intra in aceasta categorie un vehicul doar destinat mijlocului de transport in comun, dar nefolosit
efectiv, ca spre exemplu furtul comis intr-un tranvai garat in depou, in acea perioada tranvaiul nefiind un
mijloc de transport in comun. Daca doar stationeaza, se aplica circumstanta de calificare.
Taxi – nu este inclus, deoarece el transporta de regula un singur client si fara a avea un anumit orar
sau ruta.
Curse de transport special – nu intra, exista o relatie de incredere intre ei (ex.: inchirierea unui
autobuz pentru a merge la mare).
Circumstanta se retine cu privire la bunurile aflate asupra calatorilor sau asezate ori depuse in
mijlocul de transport in comun.

7
 b) În timpul nopţii – Circumstanta reala

Fenomenul natural al noptii, care difera in functie de anotimp, loc, stare atmosferica, data si ora
calendaristica, pozitie topografica - se apreciaza in concret daca s-a instalat noaptea dpdv natural. Nu are
relevanta daca autorul a profitat sau nu de starea de intuneric.
Trebuie doar ca agentul sa fi comis actul de executare sau o parte a lui in timpul noptii, daca fapta este
comisa in conditiile unitatii de infractiune.
Daca fapta se comite in locuri unde nu exista lumina naturala sau aceasta nu poate patrunde,
indeplinirea cerintei se raporteaza la faptul daca intr-un loc unde putea sa ajunga lumina naturala era intuneric
sau nu – daca e sau nu intuneric afara.
Nu trebuie folosite criterii precum momentul apusului soarelui, retragerea oamenilor la culcare etc.
Furtul comis in timpul eclipsei – furt calificat.
Se are in vedere ambianta generala pe care o creeaza noaptea ca fenomen natural, ambianta care
ingreuneaza paza bunurilor si usureaza sustragerea lor.

c) De o persoană mascată, deghizată sau travestită – Circumstanta reala

Persoana este mascata atunci cand are fata acoperita cu o masca sau ii este colorata, astfel incat sa
nu poata fi recunoscuta sau usor recunoscuta.
Ea este deghizata atunci cand si-a schimbat infatisarea in intregime, sau in parte, pentru a fi perceputa
ca o alta persoana sau un alt obiect, lucru sau fiinta.
Daca noua infatisare semnifica caracteristicile sexului opus, atunci persoana este travestita.

d) Prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a
unei chei mincinoase – Circumstanta reala

→ Efractia presupune inlaturarea prin violenta a unei incuietori, sistem sau dispozitiv de inchidere.
E sistem de inchidere si podeaua, geamurile, acoperisul etc.
Infractiunea de distrugere a sistemului de inchidere este absorbita natural in aceasta forma
calificata de furt, deoarece, de regula, efractia se face prin distrugere.
Nu este sistem de inchidere sigiliul aplicat, deoarece el nu se constituie ca o piedica in calea accesului
in spatiul sau in bunul pe care este pus, ci constituie dovada faptului ca nu a patruns nimeni acolo cu sau fara
drept.
Daca agentul patrunde in casa si gaseste un dulap incuiat, pe care il sparge, fapta va fi comisa prin
efractie. In schimb, daca fura o valiza incuiata cu totul, nu exista nici un act specific distrugerii unui sistem de
inchidere.
Daca desfaci sarma cu care este legat gardul nu este efractie pentru ca sarma nu este un sistem de
inchidere care sa impiedice accesul, oricine avand posibilitatea sa desfaca acea sarma. Codul de acces la un
seif este considerat sistem de inchidere.

8
 → Escaladarea presunpune depasirea pe deasupra a unui obstacol in calea patrunderii neautorizate
(gard, fereastra, perete) prin sarirea acestuia, catararea, folosirea unor aparate de zbor.
Patrunderea pe sub obstacol nu constituie escaladare, chiar daca agentul incearca sa depaseasca acel
obstacol, deoarece s-ar face o analogie in defavoarea celui inculpat.
Saritul unui gard de 40 cm nu constituie escaladare pentru ca acel gard nu este un obstacol.
Daca mijlocul firesc de a ajunge la bunul respectiv este catararea, nu se va retine aceasta forma
agravanta (catarat pe stalp si sustras conductori de electricitate; urcatul pe scari pana la etajul superior – daca
a urcat pe balcon si a ajuns la un etaj superior – escaladare).
Escaladarea pentru a se indeparta – fapta va putea fi tipica doar in cazul unor bunuri de dimensiuni
mai mari pentru ca in cazul lor imposedarea autorului se realizeaza pe masura ce autorul se indeparteaza.

→ Cheie adevarata – Agentul nu este autorizat sa foloseasca cheia respectiva, care insa este
adevarata. Cheia ajunge in posesia autorului fiind gasita, furata sau data spre pastrare agentului.
O cheie multiplicata este o cheie adevarata daca este multiplicata de cel indreptatit sa o foloseasca.

→ Cheie mincinoasa – Este mincinoasa daca foloseste orice dispozitiv care descuie o incuietoare
fara a o distruge, indiferent ca este o cheie multiplicata neautorizat, speraclu sau orice alt instrument de
aceasta natura.
! Relatia cu infractiune de violare de domiciuliu – se va retine concurs. !
Daca folosesti cheia doar pentru a deschide un sertar fapta este tipica pe acest alineat.
Dacă folosesc o cheie și din culpă se distruge broasca, atunci se reține numai prin folosirea unei chei.

e) Prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere – C.R

Distrugerea sistemului de supraveghere se absoarbe natural, in functie de gravitatea distrugerii. Spre

exemplu, daca se scoate din functiune sistemul de alarma prin lovirea cu un bolovan a camerelor, se va retine
concurs intre distrugere si furt calificat, iar daca se scoate din functiune prin taiera unui cablu, distrugerea lui
se va absorbi natural in furtul calificat.
Reprezinta propriu-zis scoaterea din functiune a sistemului de alarma, nu doar acoperirea camerei sau
reorientarea ei.
Cainii de paza nu sunt un sistem de alarma propriu-zis care sa poata fi scos din functiune.
Ex.: scoaterea alarmelor de la haine.
Ratiunea agravarii unor astfel de fapte este tocmai faptul ca, prin scoaterea din functiune a sistemelor
de alarma sau supraveghere, autorul isi simplifica semnificativ actul de executarem el „paralizand” astfel orice
posibila opozitie a celor cu atributii de paza sau supraveghere a bunului.

9
 ❖ A DOUA FORMA AGRAVATA - Art. 229 (2) NCP:

a) Asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

Legea speciala stabileste aceste categorii de bunuri. Legea nr. 182/2000, OG 43/2000 privind protectia
patrimoniului archeologic.
Fapta are caracter agravat datorita unor caracteristici ale bunurilor sustrase, adica in concret sunt bunuri
care fac parte din patrimoniul cultural.

b) Prin violare de domiciliu sau sediu profesional;

INFRACTIUNE COMPLEXA → Textul are ca premisa ca furtul se comite intr-o modalitate ce

indeplineste conditiile de tipicitate a uneia din cele doua infractiuni absorbite legal.

c) De o persoană având asupra sa o armă

Se aplica doar armelor propriu-zise, definite si enumerate in Legea nr. 295/2004 privind regimul
armelor si munitiilor.
Sa nu foloseasca arma propriu-zisa, pentru ca daca o foloseste fapta este talharie. Detinerea armei
poate fi legala sau ilegala.
Nu se include aici si notiunea de arma asimilata, deoarece un obiect devine arma asimilata doar daca
este folosit la atac. Daca este folosit, atunci agentul comite o talharie.

❖ A TREIA FORMA AGRAVATA – Art. 229 (3) NCP:

a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din
conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

La aceasta forma de furt, unele acte pregatitoare sunt asimilate tentativei. Astfel, sunt considerate
tentative: efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport a titeiului,
gazolinei etc. precum si detinerea in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor
cisterna, a suturilor, instalatiilor sau a oricaror dispozitive de prindere ori perforare.

b) Componente ale sistemelor de irigaţii;

c) Componente ale reţelelor electrice;

d) Un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de
urgenţă publică;

e) Un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere,
navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

10
f) Instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora,
precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) Bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile
publice;

h) Cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de

comunicaţii.

! RIL II/2006 – doar daca, in momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate intr- retea sau sistem
de comunicatii aflat sau nu in functionare.

❖ TENTATIVA SE PEDEPSESTE.

❖ PARTICIPATIA:

Daca o persoana sustrage bunul, iar alta comite doar un mod de calificare, intre cele doua existand
legatura subiectiva, prima va fi autor la furt calificat, iar cea de-a doua complice la furt calificat.
Teoria actelor intermediare – pot fi ambii coautori chiar daca doar unul a sustras bunul si cel care nu
l-a sustras se afla in imediata apropiere a actiunii de sustragere.

Art. 231 – Furtul la plangere prealabila si furtul care permite impacarea partilor

1) Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârşite între membrii de familie de către un minor în paguba
tutorelui ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se
pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228,art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură
răspunderea penală.

11
 3. Furtul de folosinta – Art. 230 NCP

(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii
al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.

Incriminare în mod distinct în NCP, față de vechea reglementare unde era o modalitate a variantei tip
a furtului simplu. În plus, față de ipoteza cu vehiculul, avem o ipoteză nouă, FOLOSIREA FĂRĂ DREPT A
UNUI TERMINAL DE COMUNICAȚII AL ALTUIA /// folosirea unui terminal de comunicații racordat fără
drept la o rețea.

Doua modalitati: INFRACTIUNE CU CONTINUTURI ALTERNATIVE

I. Furtul care are ca obiect un vehicul, savarsit in scopul de a-l folosi pe nedrept (folosirea unui
vehicul fara drept)
II. Folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de
comunicatii racordat fara drept la o retea, daca s-a produs o paguba.

Sunt modalitati distincte de comitere a unui „furt” si din acest motiv faptele pot fi retinute in concurs
intre ele, dar si cu furtul clasic, adica comis in scopul insusirii pe nedrept.
Legiuitorul a stabilit un tratament atenuat fata de furtul in scopul insusirii pe nedrept. Limitele
speciale de la la 228-229 NCP se vor reduce cu o treime.

1. Folosirea neautorizata a unui vehicul

(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII:

Ratiunea incriminarii a pornit de la o anumita realitate din viata sociala. Concret, existau situatii in
care autorii acestor fapte nu doreau sa se imbogateasca ca urmare a comiterii faptei, ci doreau ca, pe o durata
determinata, sa foloseasca fara drept un vehicul aflat in stapanirea de fapt a altuia.
Forma actuala evidentiaza dorinta legiuitorului de a pastra fapta in mod identic cu cea din forma
regasita in Codul din 1969, in conditiile in care faptele din viata reala vizate de norma constau in folosirea
fara drept a unui vehicul, si nu in luarea in scopul folosirii a unui vehicul.
Riscul mentinerii acestei abordari este acela ca un agent, bazandu-se pe formularea din art. 228 NCP
(scopul insusirii pe nedrept) si interpretarea per a contrario a art. 230 alin. (1) NCP, va putea sustine ca actul
sau de sustragere (a unui bun, altul decat un vehicul – de exemplu, a unei masini de tuns iarba) a fost comis
in scopul folosirii acelui bun, si nu in scopul insusirii, invocand astfel lipsa de tipicitate a faptei sale. In
sprijinul acestei „aparari a inculpatului” vine chiar legea penala, care sanctioneaza doar „luarea in scopul
folosirii fara drept a unui vehicul”, nu si „luarea unui alt bun in scopul folosirii pe nedrept”.

12
 In demontarea acestui rationament periculos, practica judiciara va putea proceda la fel cum a procedat
pana acum, prin prezumarea insusirii pe nedrept, atunci cand discutam despre luarea unui bun.
Acelasi vehicul nu poate fi sustras in acelasi timp atat in scopul insusirii cat si in scopul folosirii
lui.
Este o modalitatea distinca de comitere a furtului care poate fi retinuta in concurs cu furtul simplu
sau calificat (forma atenuanta).
Ratiunea incriminarii unui astfel de comportament a fost faptul ca in anii `50, tinerii „imprumutau”
masinile gasite pe strada pentru a face o plimbare cu prietenii, iar pentru a nu fi acuzati nici macar de furt de
benzina (asa cum isi propusesera unii juristi), faceau si plinul cand duceau masina inapoi.
Solutii din legislatii straine: Germania – incriminare distincta. Franta – au inventat conceptul de
sustragere temporara in aceste ipoteze, devenind insa dificila delimitarea sustragerii temporare de repararea
imediata a prejudiciului.
S-a sustinut ca agentul trebuie sa faca dovada ca bunul mobil sustras, altul decat un vehicul, a fost luat
in scopul folosirii pe nedrept, si nu in cel al insusirii pe nedrept. Proba se poate face relativ simplu, deoarece
in general orice bun este luat in scopul folosirii, daca nu se consuma substanta prin folosire(un televizor, o
carte din librarie etc.). Jurisprudenta sanctioneaza aceste forme de sustragere ca fiind furturi, chiar daca autorul
invoca faptul ca a dorit doar sa le foloseasca, ca forma de imbogatire injusta.
Se considera ca daca folosirea vehiculului se face pe o durata mare de timp suntem in prezenta unui
furt in scopul insusirii, chiar daca cel care a sustras restituie bunul dupa folosirea indelungata a acestuia –
forma de reparare a prejudiciului.
Apoi, in cazul in care agentul, dupa ce foloseste autoturismul, sustrage si piese ale acestuia, comite
un concurs de infractiuni intre furtul in scopul folosirii si furtul in scopul insusirii.

❖ SUBIECT ACTIV: General, fapta poate fi comisa de o PF / PJ.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa sau eventuala.

+ scopul folosirii pe nedrept → Scopul special rezultă de regulă din restituirea bunului // readucerea
acestuia într-o zonă în care poate fi recuperat de persoana păgubită.

❖ LATURA OBIECTIVA: Doar prin actiune

❖ OBIECT MATERIAL: Un vehicul sustras în scopul utilizării

❖ PE NEDREPT – Element al tipicitatii, nu al antijuridicitatii.

Vehiculul este un sistem mecanic care se deplaseaza pe drum, cu sau fara mijloace de autopropulsare,
utilizat in mod curent pentru transportul de persoane si/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau
lucrari.

13
 Dupa parerea lui Sergiu Bogdan, avand in vedere si ratiunea textului de incriminare, luarea unui utilaj
va fi furt clasic si nu furt de folosinta. Ar intra doar autovehiculele, chiar daca de exemplu si bicicleta se
incadreaza pe textul de lege.
De lege ferenda, ar trebui incriminata fapta celui care foloseste fara drept un vehicul, pentru ca, in
esenta, in aceasta consta in concret fapta celui care ia un vehicul in scopul folosirii fara drept.

❖ MOMENTUL CONSUMARII: Momentul folosirii vehiculului.

Cel care impinge masina din parcare in vederea luarii in scopul folosirii ei comite o tentativa de furt
in aceasta varianta, pana in momentul in care reuseste sa foloseasca acel vehicul.

❖ PARTICIPATIA:

Coautoratul este posibil numai in masura in care vehiculul se poate conduce de 2 sau mai multe
persoane.
Conducator al unui autovehicul = persoana care determina punerea in miscare si actioneaza asupra
directiei de deplasare pe drum a vehiculelor.

❖ TENTATIVA INCRIMINATA

❖ IMPACAREA POSIBILA.

❖ PLANGERE PREALABILA CA LA FURT.

❖ DISTINCTIA INTRE FURT/FURT IN SCOP DE FOLOSINTA:

Se pot retine in concurs doar privesc bunuri diferite. Acelasi bun mobil corporal, respectiv un vehicul,
nu poate fi sustras in acelasi timp in scopul insusirii si in scopul folosirii decat daca rezolutia infractionala
pentru insusire este ulterioara celei pentru folosire.
Daca agentul interactioneaza cu softul vehiculului, pentru a-l porni, fapta sa va constitui si acces
neautorizat la un sistem informatic, art. 360 CP in concurs cu alterarea integritatii datelor informatice, art. 362.

2. Folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui
terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea daca s-a produs o paguba

❖ RATIUNEA INCRIMINARII:

S-a dorit atragerea sub incidenta penala a unor comportamente antisociale ce au creat controverse atat
in practica judiciara in materie penala, cat si in literatura de specialitate. Ne referim aici indeosebi la utilizarea
fara drept a unui post de telefonie si efectuarea unor convorbiri ce produceau o paguba de ordin patrimonial
unei anumite persoane sau racordarea fara drept la o retea de telefonie fixa.

14
 Legiuitorul a statuat ca utilizarea fara drept a unui asemenea serviciu se afla sub incidenta dreptului
penal, atata vreme cat comportamentul supus discutiei produce o paguba titularului serviciului respectiv.
Aceasta paguba evidentiaza faptul ca valoarea sociala protejata de textul de incriminare este patrimoniul.
Legiuitorul nu s-a limitat insa la incriminarea comportamentului avut in vedere supra, ci a atras sub
incidenta legii penale toate acele comportamente cauzatoare de prejudicii ce au la baza utilizarea unui terminal
de comunicatii, prin utilizarea fara drept a unui serviciu. Ne referim, de exemplu, atat la folosirea fara drept
a unui telefon mobil pentru efectuarea unor convorbiri telefonice, cat si la utilizarea unui sistem
informatic(inclusiv a unui telefon mobil), ce se afla sub incidenta notiunii de terminal de comunicatii, in
vederea utilizarii fara drept a serviciului de internet, in masura in care s-a cauzat o paguba.
De asemenea, intra aici si conectarea fara drept la reteaua wireless prin utilizarea propriului sistem
informatic pentru a se conecta la Internet.

❖ SUBIECT ACTIV: General, fapta poate fi comisa de o PF /PJ.

❖ SUBIECT PASIV: General

Titularul abonamentului de internet, telefonie mobila etc, deoarece acesta este cel care sufera un
prejudiciu, si nu persoana care utilizeaza serviciul respectiv cu acordul titularului.
Ex.: mama, care este titularul abonamentului pentru telefonul copilului sau, si nu copilul care foloseste
faptic acel telefon.
Este irelevant cine plateste efectiv abonamentul, contand doar titularul lui, aceasta fiind doar o
conventie civila intre parti care nu produce efecte juridice penale.
In ipoteza racordarii la o retea, subiect pasiv poate fi inclusiv persoana fizica sau juridica detinatoare
a acelei retele.
Nu este subiect pasiv persoana care detine terminalul de comunicatii, aceasta fiind protejata de textul
de la art.360- infractiune de acces ilegal la un sitem informatic. Nu este exclus inca ca titularul
abonamentului sa fie chiar posesorul terminalului de comunicatii.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa sau eventuala.

Daca se acceseaza o retea wirless nesecurizata – culpa de regula, se poate prezuma ca ce nu este
securizat e public(eroare asupra tipicitatii – „fara drept”, transforma intentia in culpa). Nu e exclus insa sa
poata exista si intentie eventuala sau directa.

❖ LATURA OBIECTIVA: Doar prin actiune.

Primul aspect ce necesita a fi lamurit priveste continutul notiunii de „terminal de comuicatii”.
Neexistand o definitie in NCP a acestei sintagme, se pune problema in ce masura trebuie sa ne raportam la
sensul comun al notiunii ori la legislatia speciala in materie.
In mod normal definitia din legea speciala este cea care ar trebui sa ofere continut notiunii supuse
discutiei, existenta acesteia nefacand necesara raportarea la sensul comun al notiunii. Cu toate acestea, datorita
faptului ca subiectul activ al infractiunii este unul general, nu este lipsita de critici raportarea la definitia din
legislatia speciala.
15
 Aceasta intrucat continutul tehnic al definitiei ar putea pune, din punctul nostru de vedere, probleme
de previzibilitate a legii penale.
Dincolo de aceste aspecte, mentionam ca urmatoarele dispozitive se afla sub incidenta notiunii de
terminal de comunicatii: laptop, PC, tableta, PDA, router, telefon mobil (nu doar Smartphone-urile), telefon
fix, faxul, etc.
In doctrina s-a facut o grava confuzie intre terminalul de comunicatii si serviciul utilizat fara drept.
In realitate, serviciul de telefonie ori cel de internet este serviciul utilizat fara drept prin intermediul
terminalului de comunicatii, terminal ce este un dispozitiv, si nu un serviciu.
Notiunea de „folosire” se poate raporta la aceea de „accesare” din structura tipicitatii infractiunii de
acces fara drept la un sistem informatic (art. 360 NCP).
Aceasta intrucat, atunci cand discutam despre folosirea unui asemenea dispozitiv, avem in vedere,
practic, un acces la un sistem informatic.
In masura in care folosirea nu vizeaza un dispozitiv ce intra sub incidenta notiunii de „sistem
informatic” – de exemplu, un telefon care nu este digital - , folosirea se va raporta la ideea de interactiune
fizica susceptibila sa produca rezultatul din structura tipicitatii, si anume paguba.
Paguba este un alt element esential al tipicitatii. Ne aflam in prezenta unei infractiuni de rezultat,
paguba necesitand a fi produsa in mod efectiv.
Paguba nu vizeaza doar ipoteza unei facturari suplimentare, ci si ipoteza in care partea vatamata nu se
poate folosi de serviciul contractat in conditiile stipulate in contract. Spre exemplu, in ipoteza in care
persoana vatamata are 500 de minute incluse in retea, prejudiciul se produce si prin utilizarea unui anumit
numar de minute, chiar daca nu se genereaza o facturare suplimentara, intrucat aceasta este lipsita de
posibilitatea obiectiva de a utiliza ea insasi toate minutele contractate.
Este indiferent daca persoana vatamata nu a apucat sa foloseasca numarul de minute ramase nici dupa
interventia autorului – infractiunea s-a consumat in momentul in care aceasta nu mai are posibilitatea obiectiva
de a se folosi de abonament in termenii contractati.
In cazul in care partea vatamata beneficiaza lunar de trafic de interent nelimitat la o anumita viteza,
actiunea agentului de a accesa fara drept reteaua nu duce la o facturare suplimentara a partii vatamate, dar
afecteaza automat viteza de transfer cu consecinte asupra vitezei de internet, aceasta ajungand sa functioneze
in conditii mai precare decat ar functiona in lipsa interventiei agentului(la fel este si atunci cand IPS-ul
restrictioneaza viteza de transfer a abonamentului dupa atingerea unui anumit prag de trafic de date).
Raportat la ratiunea incriminarii, prejudiciul trebuie sa se situeze in raport cauzal cu utilizarea fara
drept a unui serviciu, utilizare ce se realizeaza nemijlocit prin intermediul unui terminal de comunicatii.
Sa presupunem ca agentul foloseste fara drept telefonul mobil al unei persoane, insa utilizand propriul sau
SIM card, in vederea unei convorbiri telefonice. Chiar daca se produce un prejudiciu prin utlizarea bateriei,
acesta nu se afla in raport de cauzalitate cu utilizarea fara drept a unui serviciu.
Cuantificarea prejudiciului – suma de bani platita pentru acea parte a abonamentului utilizata de
agent.
Racordarea la retea – se poate realiza fie prin conectarea la o retea wirless, fie prin conectarea la
cablu, element component al retelei, ori montarea unui asemenea cablu la un dispozitiv precum router-ul.

16
 Este irelevant daca terminalul de comunicatii racordat fara drept este utilizat cu drept sau fara de
agent. Spre exemplu, daca agentul foloseste propriul telefon(folosirea cu drept a unui terminal de
comunicatii), dar utilizeaza fara drept SIM cardul altei persoane, fapta lui va fi tipica in modalitatea alternativa
de racordare fara drept la o retea de telefonie mobila.

❖ TENTATIVA: Tentativa este incriminata.

Spre exemplu, agentul foloseste fara drept un terminal de comunicatii, dar paguba nu se produce –
serviciul nu functioneaza in acel moment – tentativa perfecta.
Desistarea sau impiedicarea rezultatului va atrage raspunderea penala doar pentru acces ilegal la un
sistem informatic, daca fapta e tipica.

❖ IMPACAREA POSIBILA

❖ PLANGERE PREALABILA CA LA FURT.

❖ RELATIA CU ACCESUL ILEGAL LA UN SISTEM INFORMATIc (art. 360 NCP).

In momentul in care se comite un furt de folosinta prin utilizarea fara drept a unui telefon mobil
(indiferent daca acesta este ori nu un Smartphone) in vederea efectuarii unei convorbiri telefonice, este
necesara retinerea unui concurs cu infractiunea de acces neautorizat la un sistem informatic (art. 360 NCP).
Aceasta intrucat telefonul mobil este un sistem informatic, raport la definitia conferita de art. 181 alin.
(1) NCP, iar utilizarea acestuia implica, in mod indubitabil, un acces, deoarece fie a lipsit autorizarea in ceea
ce proveste accesul de la bun inceput, fie utilizarea initiala autorizata a fost convertita de agent intr-o utilizare
ce a depasit limitele acesteia, spre exeplu a primit autorizarea sa se joace dar agentul efectueaza un apel
telefonic in strainatate.
Si in ipoteza in care se utilizeaza fara drept un sistem informatic in vederea accesarii Internetului, tot
concurs de infractiuni este, in masura in care se produce o paguba.
Se discuta de concurs indiferent daca agentul doar navigheaza pe Internet sau chiar realizeaza o
conversatie online, terminalul de comunicatii fiind insusi dispozitivul, sistemul informatic, in masura in care
s-a produs o paguba – echivalenta intre accesarea fara drept a acestuia si utilizarea fara drept a terminalului
de comunicatii.
Se retine concurs deoarece sunt valori sociale diferite: patrimoniul, respectiv confidentialitatea
datelor informatice si disponibilitatea acestora. Infractiunea de acces ilegal este de obicei o infractiune-
obstacol.

17
 4. Tâlhăria – Art. 233 NCP

Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de
inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace
pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi
asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII / VALOAREA SOCIALA:

Doua abordari:
1. O infractiune distincta (art. 628 C pen. italian, adica Rapina; paragraful 249 C pen.german, adica Raub),
2. Fie este considerata a fi un furt agravat comis prin violenta (art. 311-4, pct. 4C pen. francez).

Este protejata posesia/detentia unui bun mobil corporal impotriva deposedarii prin constrangerea
victimei (patrimoniul).
Actul de constrangere in sens larg vizeaza si libertatea psihica sau chiar integritatea sau sanatatea
celui care asigura protejarea posesiei bunului mobil (valori sociale secundare).
Talharia este o infractiune complexa, care absoarbe LEGAL infractiunea de furt si infractiunea de
amenintare, loviri sau alte violente.
Lipsirea de libertate a victimei pe durata agresiunii este absorbita in mod natural in continutul
infractiunii de talharie, daca nu dureaza mai mult decat actul de executare al acesteia. In caz contrar, se va
retine un concurs. → în sit în care avem tâlhărie prin violență.
Lipsirea de libertate se absoarbe și LEGAL, în ipotezele „prin punerea în imposibilitate...”.

❖ AUTONOMIE CONCEPTUALA RAPORTAT LA FURT.

❖ MOMENTUL CONSUMARII

Atunci cand se lezeaza obiectul juridic principal, patrimoniul, si nu atunci cand se exercita
constrangerea (obiect juridic secundar).

❖ SUBIECT ACTIV: Fapta poate fi comisa de o PF / PJ.

De exemplu, o firma de constructii care sustrage fara drept pietris de pe terenul unei persoane decide
sa trimita odata cu soferii si agenti de paza care ii ameninta pe proprietari.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa sau eventuala.

❖ LATURA OBIECTIVA: Doar prin actiune.

18
 ❖ INFRACTIUNE COMPLEXĂ

Actul de executare a talhariei are un continut complex si este alcatuit din doua activitati conjugate:
furtul, ca actiune principala, si constrangerea, ca actiune subsidiara, aceasta din urma fiind modalitatea de
inlesnire, in sens larg, a sustragerii.

I. Actiunea de furt implica luarea unui bun mobil al altuia in scopul insusirii pe nedrept.
Sustragerea se realizeaza si prin fapta victimei atunci cand ea este constransa sa remita bunul.
Furtul in scopul folosirii pe nedrept – se aplica pentru ca legea nu face nicio distinctie.
Daca fapta de sustragere unui bun nu intra sub incidenta furtului, fiind aplicabul un text dintr-o lege
speciala, spre exemplu sustragerea de material lemnos, atunci se va retine un concurs intre aceasta si o
eventuala infractiune de loviri si alte violente/amenintare, nu talharia.
Asta deoarece se face trimitere la „furt” inteles in sens restrans, extinderea si la infractiunile silvice
ar fi o analogie in defavoarea inculpatului, desi obiectiv exista o actiune de sustragere de bunuri prin
constrangere.

II. A doua componenta esentiala a talhariei este faptul ca furtul este inlesnit sau se incearca pastrarea
bunului furat sau asigurarea scaparii prin folosirea violentei, amenintarii sau prin punerea victimei in stare
de inconstienta sau neputinta de a se apara.
Sustragerea unui lantisor de la gat prin ruperea acestuia-nu indeplineste conditiile de tipicitate,
deoarece se profita de suprinderea victimei, iar ruperea lantisorului nu presupune comiterea unei violenta. Ne
aflam in situatia unui furt prin surprinderea victimei.
In aceasta situatie, in practica judiciara se retine talharie, echivalandu-se ruperea lantisorului cu un act
de violenta in mod nejustificat, deoarece daca proprietarul la randul lui ar sustrage prin rupere lantisorul de la
gatul hotului s-ar rupe complexa, el nerespunzand pentru furt, fiind absurd sa raspunda pentru loviri sau alte
violente, atat timp cat nu exista suferinte fizice.
Poate fi si talharie insa atunci cand spre exemplu victima este lovita sau amenintata sau daca din cauza
rezistentei deosebite a lantisorului, acesta nu cedeaza printr-o simpla smulgere, ci este sustras doar dupa ce
victima este trasa si i se cauzeaza suferinte fizice.
Daca autorul sustrage un bun fara sa comita vreun fel de acte de violenta, si victimei ii e teama sa il
urmareasca, chiar daca lipsa de reactie a partii vatamate a fost determinata de teama de dupa actul de
sustragere, nu este talharie, nu exista o actiune de violenta sau amenintare – exitinderea acestor notiuni ar
fi o analogie in defavoarea inculpatului.
Modul in care se apara victima este irelevant pentru tipicitatea faptei, insa pentru a fi in prezenta unei
talharii trebuie ca agentul sa stie ca va sustrage bunuri folosind violenta.
Amenintarea si lovirile trebuie sa indeplineasca conditiile de tipicitate ale art. 206 NCP, respectiv art.
193 CP care sunt absorbite in mod legal.

→ Punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.

Aceste acte trebuie comise asupra persoanei care detine sau protejeaza detinerea unui bun, si care
poate fi proprietarul, posesorul sau chiar cel care are in paza lucrul respectiv.
19
 Se poate realiza in concret prin administrarea sau folosirea de substante stupefiante, alcool sau orice
alta modalitate in care victima este adusa in neputinta de a se apara. Daca sunt folosite substante narcotice –
talharie calificata.
Ex.: i se ofera paznicului o cafea in care se afla o substanta narcotica, acesta adoarme datorita ingerarii
ei si autorul sustrage bunurile pe care trebuia sa le pazeasca victima.

Cazuri de pluralitati de victime

a. O singura infractiune de talharie atunci cand sunt agresate mai multe persoane pentru a sustrage un
bun apartinand unei singure persoane – art. 238 lit. b LPA.
Ex.: cel care loveste 2 paznici pentru a sustrage un bun pazit de acestia.

b. Daca prin aceeasi actiune de amenintare se sustrag bunuri apartinand mai multor persoane, se vor retine
atatea infractiuni de talharie cate persoane vatamate sunt. Exceptie: ipoteza coproprietarilor, art. 238 lit.
a LPA.
Ex.: cel care ameninta calatorii dintr-un autocar cu moartea daca nu predau bunurile care se gasesc
asupra lor.

c. Daca dupa comiterea furtului autorul este decoperit si se incerca recuperarea bunului si prinderea
acestuia, fapta hotului se transforma in talharie daca foloseste violenta sau amenintari sau punerea in
imposibilitate de a se apara sau inconstienta, pentru a pastra bunul furat, pentru a inlatura urmele
infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea.

! Trebuie ca actul de constrangere sa fie comis in aceiasi imprejurare cu actul de sustragere, indiferent
daca agentul incearca sa sustraga sau inceraca sa-si asigure scapare. !

❖ CONSUMAREA
Fapta se consuma in momentul consumarii furtului, daca constrangerea este anterioara sau
concomitenta sustragerii sau se consuma in momentul comiterii actului de constrangere, cand este realizat
pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si
asigure scaparea, indiferent daca agentul a reusit sa pastreze bunul, sa scape sau sa inlature urmele
infractiunii.

❖ TENTATIVA: Tentativa este incriminata.

Exista tentativa si atunci cand actul de constrangere este consumat, insa furtul ramane in stare de
tentativa. De ce? Pentru că e infractiune contra patrimoniului. Dacă componenta principală a rămas în stadiu
de tentativă, și tâlhăria rămâne în stare de tentativă.
Dacă se consumă furtul, violențele rămân la stadiu de tentativă → tentativă neincriminată la 193, atunci
rețin numai furt.

20
 ❖ PARTICIPATIA: Coautorat neomogen

Ex.: un agent realizeaza actul de contrangere, altul cu care are legatura subiectiva realizeaza actul de
sustragere.
Poți să reții 193 concurs cu furt in aceeași împrej asupra aceluiași pasiv, când ai rezoluții diferite. Gen
iei telefonul, apari tu habar n-ai că ți-am luat telefonul, îți dau 2 pumni pt că m-ai enervat. Din mom ce n-a
existat cauzalitate între furt și violențe atunci mno... Atenție să fie violențe „în scopul„ de a fura. ☺)

Referitor la armă.
→ La viol domiciliu = pers înarmată → propriu zisă + asimilată
→ La furt = având o armă → armă propriu-zisă
→ La tâlhărie = folosire armă → propriu – zisă (dar aici trb folosită și AIA PROPRIU-zisă) !!+ asimilată

❖ Speta

Dacă A și B decid să fure, merg acasă la X. B sparge yala.

A răspunde pt furt prin efracție? Evident că da, circ reală.
Dar dacă A săv și violențe și i s-ar reține tâlhărie? La tâlhărie n-avem circumstanța „prin efracție”, deci nu i-
o mai reținem. Lui B îi mai poți reține efracția, pt faptul că o fost de față? → Legiuitorul n-o mai preluat
anumite circumstanțe la tâlhăria calificată...ori furtul calificat (prin efracție) devenind tâlhărie prin exercitarea
de violențe...DISCUTABIL dacă se poate reține sau nu.

5. Tâlhăria calificată – Art. 234 NCP

(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:

a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calităţi oficiale;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopţii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.

21
 Sunt considerate circumstante de calificare a talhariei anumite imprejurari ce vizeaza locul, timpul sau
mijloacele de comitere a talhariei.
Daca furtul este comis prin constrangere, cu unele circumstante de la furt calificat care nu se regasesc
la talharia calificata, se va absorbi furtul calificat in talharia simpla!!!

A. Art. 234 alin. 1 NCP → Circumstante reale

a) Prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;

Se retine atat cand arma este propiu-zisa si asimilata, dar folosite efectiv. Se poate retine in concurs cu
Nerespectarea regimului armelor si a munitilor sau alta infractiune legata de folosirea unei arme. L 295/2004.
Posibil si 342.
→ Substanta exploziva definita in legea 126/1995 posibil si concurs cu 346NCP.
→ Substanta narcotica care este apta sa produca starea de somn sau inconstienta.
→ Substanta paralizanta este apta sa genereze o stare de paralizie temporara sau definitiva.

b) Prin simularea de calităţi oficiale;

→ Calitate oficiala – abilitare rezultand din apartenenta la o institutie publica.

→ Trebuie ca victima sa creada ca autorul are o calitate oficiala.
→ Simulare – sa nu o aiba in realitate.
→ Trebuie sa aiba aptitudinea de a intimida.

c) De catre o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) În timpul nopţii;

e) Într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;

! Nu se mai mentioneaza ca mijlocul de transport trebuie sa fie in comun (intra si taxiul) !

f) Prin violare de domiciliu sau sediu profesional

→ Infractiune complexa forma tip, care va absorbi legal aceste doua infractiuni.

B. Art. 234 alin. 2 NCP

Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi.

22
 C. Art. 234 alin. 3 NCP

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.

Forma de vinovatie: praeterintentie.
Daca autorul a dorit atat savarsirea talhariei cat si vatamarea corporala, va fi un concurs de infractiuni
intre talharie in forma simpla si vatamare corporala.
La alin. 3, se va sanctiona conform reducerii limitelor de peseapsa la jumatate, nu conform art. 36 (3)
deoarece ca art. 237 incrimineaza tentativa expres la toate formele de talharie cu exceptie art. 236.

6. Tâlhăria urmată de moartea victimei – Art. 236 NCP

4

Dacă faptele prevăzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de
la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Conceptual, este o forma agravata a talhariei si talhariei calificate.

De aceea, daca se comite o talharie atat in conditiile unei forme calificate, cat si in conditiile 236 CP,
se va retine doar aceasta din urma, tinandu-se cont eventual de acest lucru la individualizarea pedepsei.
Ex.: X comite o talharie in timpul noptii care a avut ca urmare moartea victimei – doar 236 CP raportat
la 234 alin. 1 lit. d CP, raportat la art. 233 CP.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Praeterintentie

Intentie cu privire la lovirile comise pentru a inlesni, pastra bunul, inlaturarea urmelor sau asigurarea
scaparii si culpa cu privire la rezultatul mai grav, moartea victimei.
Daca agentul comite fapta cu intentia de a ucide victima – concurs intre omor calificat art. 189 alin.
1 lit. d CP (pentru a inlesni sau ascunde savarsirea unei infractiuni) si talharie in forma simpla.

❖ TENTATIVA: Posibila si sanctionabila conform art. 36 (3) NCP

Tentativa este posibila deoarece tentativa la actul intentionat este posibila. Spre exemplu agentul
loveste victima pentru a-i sustrage un bun si urmare a lovirii, victima decedeaza fara ca autorul sa reuseasca
sa sustraga vreun bun.

23
 Cap. III : Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii

7. Gestiunea frauduloasă – Art. 242 NCP

(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia,
de către cel care are ori trebuie săaibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul
averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se
pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

❖ RAŢIUNEA INCRIMINĂRII:

Norma de incriminare vizează protejarea patrimoniului unei persoane de orice acţiuni intenţionate
prejudiciabile comise de cel care are în administrare sau conservare bunuri ale acestei persoane. Şi în acest
caz vorbim despre o faptă prin care se nesocoteşte încrederea acordată autorului faptei de către cel care i-a dat
în administrare sau conservare bunurile sale.
Art. 242 NCP incrimineaza pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau
conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării
acelor bunuri.

❖ OBIECTUL MATERIAL

Obiectul material al acestei infractiuni este reprezentat de orice fel de bunuri sau valori patrimoniale,
mobile sau imobile, corporale sau incorporale, care intra in patrimoniul unei persoane. Elementul de
particularitate este acela că agentul are în administrare sau conservare o universalitate de bunuri sau o parte
dintr-o universalitate, şi nu bunuri ut singuli.
Persoana care are in conservare o universalitate de bunuri- administratorul judiciar, executorul
testamentar.

❖ SUBIECTUL ACTIV: Special, fapta poate fi comisa de o PF / PJ daca au calitatea speciala.

Este reprezentat de cel care are calitatea de administrator, gestionar sau custode al bunurilor altuia.
Se poate comite de o PJ dacă aceasta are una din aceste calităţi, compatibile cu statutul de persoană
juridică.
Exemplu: administratorul unui fond de investitii investeste in niste actiuni slab cotate la bursa.

24
 ❖ LATURA SUBIECTIVĂ: Intenţie directă sau eventuală

❖ LATURA OBIECTIVĂ: Acţiune sau inacţiune → Infracţiune cu conţinut deschis

Latura obiectiva consta in pricinuirea unei pagube atat printr-o actiune, cat si printr-o omisiune
produsa cu ocazia administrarii patrimoniului sau a actiunilor de conservare.
Actiune – cumperi actiuni la preturi dezastruoase, omisiune- adminstratorul judiciar primeste oferte
pentru bunuri pe care le ignora produsa cu ocazia administrarii patrimoniului sau a actiunilor de conservare.
Administrarea bunurilor se refera la activitatile specifice naturii acelor bunuri, iar conservarea
presupune luarea unor masuri prin care se incearca mentinerea bunurilor la valoarea lor normala, evitandu-se
deteriorarea bunurilor.
Trebuie ca fapta sa si producă o pagubă → infracţiune de rezultat.

❖ MOMENTUL CONSUMĂRII: momentul producerii pagubei.

❖ TENTATIVA: posibilă, dar neincriminată.

❖ ACŢIUNEA PENALĂ SE PUNE ÎN MIŞCARE LA PLÂNGERE PREALABILĂ

❖ FORME AGRAVATE:

→ Art. 242 alin. 2: Dacă fapta a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii
debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Cea mai importantă formă de gestiune frauduloasă, majoritatea infracţiunilor de acest gen reţinute în
practica de până acum fiind comise de către administratorii judiciari sau lichidatorii unor persoane juridice
aflate în insolvenţă.
Adminstratorul judicar – societatea se afla in reorganizare; lichidatorul judicar - societatea se afla in
insolventa.

→ Art. 242 alin. 3: Daca faptele din alin. 1 si 2 au fost savarsite în scopul de a dobândi un folos
patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Formă agravată comună. Nu este necesar să se şi dobândească folosul material, fiind suficientă
urmărirea acestui lucru. Este obligatoriu să se şi producă o pagubă, drept condiţie de existenţă a formei de
bază.

❖ CARACTER SUBSIDIAR
Acesta rezultă în primul rând din conţinutul actului de executare, respectiv orice acţiune sau inacţiune
cauzatoare de pagube. Datorită limitelor extrem de largi ale unei asemenea sintagme, este clar că gestiunea
frauduloasă va putea fi, de regulă, incidentă în situaţia în care actul de executare prin care se lezează
patrimoniul persoanei nu este tipic raportat la altă infracţiune contra patrimoniului.
25
 Prin toate infracţiunile contra patrimoniului sunt incriminate punctual conduite prin care autorul
pricinuieşte o pagubă patrimonială persoanei vătămate. Ca atare, relaţia dintre acestea şi gestiunea frauduloasă
se construieşte pe o structură de genul normă specială(celelalte infracţiuni contra patrimoniului) – normă
generală(gestiunea frauduloasă), având prioritate norma specială.
Ex.: Cineva primeste in ingrijire o cireada de vaci pe care de la un timp nu le mai hraneste, dorind ca
ele sa moara- fapta va fi tipica pe distugere si nu pe gestiune frauduloasa pentru ca din punct de vedere
conceptual aceasta infractiune are un caracter subsidiar fata de orice alta infractiune contra patrimoniului.
!!!Acest lucru însă nu se mai impune în cazul infracţiunilor contra patrimoniului care au limite mai
mici de pedeapsă decât infracţiunea de gestiune frauduloasă.

8. Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor – Art. 243 NCP

(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a
dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns
din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din
momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

❖ RAŢIUNEA INCRIMINĂRII
Doar în puţine sisteme de drept se mai găseşte această infracţiune, doarece cele mai grave fapte de
„însuşire a bunului găsit” sunt în realitate furturi comise cu intenţie directă sau eventuală(ex.: autorul observă
că victima a pierdut portmoneul, aşteaptă până aceasta părăseşte acel loc li apoi sustrage portmoneul
„pierdut”).
În cazul în care o persoană găseşte în mod real un bun pierdut, aceasta are o obligaţie morală de a
remite acel bun posesorului sau autorităţilor, încălcarea ei netrebuind a fi sancţionată penal. Aceasta deoarece
este şi dificil pentru făptuitor să ştie cu precizie dacă bunul nu a fost abandonat, situaţia în care fapta nu ar
avea caracter infracţional.

❖ SUBIECT ACTIV: General, poate fi comisa de o PF / PJ.

❖ LATURA SUBIECTIVĂ: Intenţie directă sau eventuală.

Fapta se comite cu intenţie chiar şi în modalitatea omisivă, deoarece, conceptual, fapta este o
infracţiune comisivă, chiar dacă o modalitate de comitere este omisivă. Practic, nepredarea bunului găsit în
termenul legal se transformă într-o prezumţie absolută de însuşire.

❖ LATURA OBIECTIVĂ: Acţiune sau inacţiune

❖ PE NEDREPT – Element al tipicităţii, nu al antijuridicităţii.

26
 „Bunul găsit” trebuie să fie un bun pierdut, nu şi un bun uitat sau abandonat.
→ Bunul pierdut este acela care a iesit în mod involuntar din posesia titularului său, iar bunul uitat
este bunul lăsat involuntar şi temporar intr-un anumit loc, fără a fi considerat că a iesit din posesia celui căruia
îi aparţine. Bunul nesupravegheat, dar asupra căruia se exercită stăpânirea de fapt a cuiva, nu constituie bun
pierdut.
→ Bunul abandonat nu constituie obiect nici al furtului şi nici al însuşirii bunului găsit, în cazul în
care până la comiterea actului de executare proprietarul se desistează voluntar de bun, abandonându-l, nu se
poate reţine infracţiuniunea de însuşire a bunului găsit deoarece pentru consumarea ei trebuie să se producă
un prejudiciu, ceea ce nu ar fi cazul.
Calitatea de bun găsit, pierdut, uitat sau abandoant se raportează la conştiinţa autorului, nu a
persoanei vătămate.
Ex.: Dacă partea vătămată uită un bun într-o gară şi nimeni nu revendică posesia lui, este un bun găsit
din perspectiva autorului şi este obiect al acestei infracţiuni. Dimpotrivă, dacă agentul obervă momentul în
care victima pierde un bun şi îl recuperează în scopul însuşirii, fapta lui va constitui infracţiunea de furt,
deoarece inacţiunea lui de a nu atenţiona victima face parte din acţiunea de deposedare specifică furtului,
alături de luarea materială a bunului.
→ Vacile care pasc nesupravegheate si sunt luate – furt, bunuri nesupravegheate dar asupra cărora se
exercită încă o stăpânire de fapt.
→ Oaia pierduta de turma – însuşire a bunului găsit, bun pierdut.

→ Bunul trebuie să fie al altuia, în ambele modalităţi.

I. In prima modalitate, fapta se poate comite prin doua activitati:

1. Nepredarea bunului celui indreptatit sau autoritatilor in termen de 10 zile. Termenul este unul substantial,
nesusceptibil de prorogare, calculat pe zile pline. Fapta se consumă doar după împlinirea termenului,
ceea ce înseamnă că tentativa nu e posibilă. Este indiferent dacă bunul e predat autorităţilor sau celui
îndreptăţit.
Dupa 10 zile opereaza prezumtia ca te-ai imposedat cu respectivul bun si ai ales sa te comporti ca un
proprietar.

2. Dispunerea de bunul gasit. Comporamentul este echivalent cu al unui proprietar, fiind indiferent daca
dispunerea are un caracter juridic sau material. În această modalitate, fapta se consumă în momentul
dispunerii. Tentativa e posibilă, dar nu e incriminată.
Dacă, de exemplu, agentul declară în cursul celor 10 zile că nu a găsit bunul atunci când este întrebat
de cel care l-a pierdut, comite infracţiunea de însuşire a bunului găsit. Dacă îi spune celui care îi cere bunul
că este la el, dar să mai aştepte termenul legal pentru a i-l preda, comite o tentativă nepedepsibilă.

27
 II. A doua modalitate de comitere a acestei infractiuni constă in:

1. Insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia
faptuitorului; Însuşirea presupune comportarea faţă de bunul respectiv ca un proprietar şi se consumă
atunci când se comite actul din care rezultă însuşirea. Simpla folosire a bunului în intervalul de 10 zile nu
constituie infracţiune.
→ Fapta se poate consuma si inainte de expirarea termenului de 10 zile daca se poate demonstra ca autorul
si-a insusit deja bunul.

2. Nepredarea bunului ajuns din eroare sau în mod fortuit in posesia faptuitorului in termen de 10
zile din momentul in care a cunoscut ca bunul nu ii apartine.
In concret, un bun poate ajunge din eroare in posesia faptuitorului, datorita erorii celui care preda bunul
cu privire la identitatea destinatarului sau datorita erorii cu privire la identitatea bunului.
Datorită erorii cu privire la destinatar, exemplu: postaşul lasă în cutia poştală a făptuitorului un pachet
aparţinând altui destinatar prin confundarea lui, iar acesta şi-l însuşeşte sau nu îl predă în 10 zile de la
momentul în care a cunoscut că nu îi aparţine. Dacă în schimb acesta îl induce în eroare pe poştaş, contribuind
cu rea-credinţă la confuzie, fapta lui va constitui infracţiunea de înşelăciune.
Datorită erorii cu privire la identitatea bununlui, exemplu: agentul ia un bun al altuia din greşeală sau
i se dă un alt bun la garderobă.

→ Banii căzuți pe jos din buzunarul unui coleg => discuție între însușirea bunului găsit și furt
- În cazul banilor este o particularitate, nu sunt nici bunuri pierdute, nici bunuri uitate, ci bunuri pe cale de
a fi pierdute.
- Martorii la acest proces al pierderii au obligația de a împiedica această pierdere. În plan penal, o pasivitate,
neîmpiedicare a pierderii, constituie acte preparatorii, iar în caz că și-ar însuși bunul ar fi autor al
infracțiunii de furt.
- Dacă nu ar lua martorul banii, ar putea fi complice sau instigator. Chiar dacă ar aștepta două zile, tot ar fi
un furt.

28
 9. Înșelăciunea – Art. 244 NCP

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial
injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase
se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o
infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Simplificarea textului de incriminare a inselaciunii – renuntarea la incriminarea distincta a doua

forme speciale de inselaciune, respectiv inselaciunea in conventii si cea prin emitere de cecuri. NCP a creat o
norma care va acoperi atat ipotezele in care inselaciunea are loc intr-un cadru extracontractual, cat si pe cele
care au la baza un cadru contractual.
In cazul acestei infractiuni, victima este determinata de autor sa isi autoprovoace o paguba. Actul de
dispozitie al victimei este consecinta inducerii sale in eroare de catre autor, fara insa a cunoaste faotul ca isi
produce o paguba.
Infractiunea protejeaza inclusiv persoanele cu intelect scazut care sunt inselate foarte usor.
Daca patrund in domiciuliul victimei folosindu-ma de o calitate mincinoasa si profitand de neatentia
ei sustrag o suma de bani, fapta va fi furt prin violare de domiciliu.

❖ OBIECTUL MATERIAL: Bunuri mobile si imobile.

❖ SUBIECTUL ACTIV: General, fapta poate fi comisa de o PF /PJ

❖ LATURA OBIECTIVA: Prin actiune

Actiunea de inducere in eroare presupune existenta unei actiuni care are ca efect crearea unei imagini
deformate a realitatii in constiinta inselatului, premisa care il determina sa actioneze pagubitor pentru sine.
Infractiunea este astfel una comisiva. In aceste conditii fapta nu poate fi comisa prin omisiune,
inselaciunea fiind o infractiune in forma inchisa.
Inducerea in eroare a unui aparat (introducerea de monede false) si indirect a unei persoane. avem
infractiunea de inselaciune pentru ca aparatele ar fi un fel de prepusi al persoanei.
Teorie a criteriului obiectiv: un mijloc trebuie analizat in obiectivitatea sa, deci trebuie insotit de un
fapt exterior, de un aranjament, din care sa rezulte cu certitudine intentia de a insela, mijloc care sa permita
un examen exterior obiectiv si care exclude implicit simplele cuvinte mincinoase.
Retinerea faptei in ipoeza in care nu se prezinta ipoteza adevarata pentru a inlatura eroarea(tacerea
pura) in care se afla cealalta parte ar insemna de fapt o analogie in defavoarea inculpatului.

29
 Totusi textul va putea fi retinut in situatia in care se solicita imprejurari asupra unei imprejurari asupra
careia planeaza eroarea, dar partea care are obligatia legala sau contractuala sa le ofere ramane in pasivitate
pentru ca aceasta tacere va putea fu recalificata drept o inducere in eroare, tacerea fiind in acest caz un mod
de prezentare(tacita) a unei fapte mincinoase ca adevarata sau a unei fapte adevarate ca mincinoase.
Teorie a criteriului subiectiv: dispozitiile art. 241 CP prusac simpla minciuna este suficienta. In cartea
veche S.B. sustine aceasta teorie deoarece textul de incriminare nu conditioneaza tipicitatea inselaciunii de
prezenta unor elemente exterioare si este suficient ca victima sa se afle in eroare ca urmare a conduitei
comisive a agentului si indiferent de faptul daca minciuna a fost insotita si de o activitate materiala
suplimentara
Inducerea in eroare trebuie sa se refere la fapte, adica imprejurari, stari sau situatii, la realitati obiective
din trecut si prezent. Criteriul prin intermediul caruia se poate stii daca un element din viitor poate fi mijloc
de inducere in eroare este caracteristica acestuia de a putea fi verificat, dintr-o perspectiva obiectiva, in
momentul in care agentul face afirmatia respectiva. Inducerea in eroare trebuie sa fie determinanta in realizarea
conduitei autopagubitoare.
Ex: Agentul ii spune unei persoane sa investeasca in firma sa, deoarece anul viitor va creste foarte mult
pe piata bursiera iar apoi se constata ca firma nu a avut o asemenea crestere si cel care a investit a suferit o
pierdere- nu este inselaciune pentru ca evolutia unei firme pe piata bursiera este un element subiectiv si nu
poate fi verificat adevarul sau falsitatea in mod obiectiv.
Daca reprezentatul firmei solicita persoanei sa inveasta in firma desi ei stiau ca este in faliment si
falsificasera si evidentele contabile fapta va fi tipica pe inselaciune, deoarece in momentul in care se face
afitmatia, situatia firmei poate fi verificata
Nu intra in categoria faptelor judecatile de valoare pentru ca ele sunt doar opinii care nu urmaresc sa
prezinte o realitate concreta obiectiva. Astfel fapta egentului de a spune despre sine ca este cel mai bun avocat
nu este tipica pentru ca falsitatea sau adevarul acestei afirmatii depinde strict de modul cum se apreciaza
agentul.
Suntem in situatia inselaciunii si atunci cand o ,,ghicitoare,, pretinde bani pentru faptul ca ea ar prezice
viitorul deoarece suntem in prezenta unei actiuni de inducere in eroare cu privire la imprejurari actuale,
deoarece ea pretinde in momentul actual ca stie cum se vor derula evenimentele
Daca induc in eroare hotul pentru a-mi da bunul pe care mi l-a furat → fapta nu va tipica pentru ca
folosul pe care il obtine el nu este injust.
Daca cineva ascunde intr-un magazin un ceas intr-o cutie cu biscuiti, vom avea infractiune de furt
deoarece in momentul in care bunul este ascuns posesorul legitim pierde controlul asupra acestuia.
Daca agentul schimba codul de bare al produsului cu codul de bare al unui produs mai ieftin, fapta va
fi inselaciune, deoarece pagubirea victimei se produce in momentul in care aceata accepta sa primeasca un
pret mai mic pe acel bun.
Actiunea de inducere in eroare se poate realiza in mod nemijlocit asupra unei persoane sau prin
intermediul unor aparate (pacaleste automatul de cafea prin introducere de monede false) care functioneaza
in beneficiul unei persoane.

30
 Daca duc 2 saci de grau la un morar si ii las pentru ca el sa ii macine dar nu stiu ca el are un mecanism
prin care o parte din faina curge in sacul lui- va raspunde pentru furt pentru ca nu avem o actiune de inducere
in eroare. Actul prin care morarul se imbogateste este luarea graului macinat. Inducerea in eroare se produce
la momentul predarii fainii dar la acel moment morarul deja s-a imposedat
Actiunea de inducere in eroare trebuie sa cauzeze o paguba( momentul consumarii) pentru ca suntem
in situatia unei infractiuni contra patrimoniului- infractiune de rezultat

❖ Etapele laturii obiective a inselaciunii:

1. Existenta unei actiuni de inducere in eroare.

Daca inducerea in eroare nu are ca obiectiv determinarea unei conduite autopagubitoare, ci ascunderea
unor alte conduite infractionale, inselaciunea nu se va mai retine. Spre exemplu va raspunde pentru delapidare
si nu pentru inselaciune, cel care dupa insusirea unor bunuri din gestiune induce angajatorul in eroare, prin
intocmirea unor documente justificative fiictive.
2. Existenta unei conduite autopagubitoare (momentul consumarii faptei)
3. Realizarea folosului material injust de catre faptuitor ( nu este o conditie de tipiciate)

❖ LATURA SUBIECTIVA

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala (autorul prezinta contrapartii anumite imprejurari
despre care care accepta ca ar putea fi neadevarate, imprejurari determinante pentru incheeerea unui contract.)
Nu se considera ca folosul este obtinut in mod injust atunci cand:
1. In cadrul discutiilor de afaceri un partener nu ofera toate informatiile pe care le cunoaste si care ar putea
determina o schimbare a conditiilor de negociere, un asemenea comportament fiind considerat firesc.
2. Cand se exagereaza calitatile unui produs in limitele dreptului de a face reclama
3. Un comerciant nu informeaza clientii care cumpara un bun de la el, care este pretul cu care el a achizitionat
marfa de la furnizor

❖ SCOP SPECIAL: In scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust.

❖ TENTATIVA SE PEDEPSESTE.

31
 → FORME PARTICULARE DE INSELACIUNE:

1. Inselaciunea in conventii
Inducerea in eroare se produce intr-un cadru contractual cu prilejul incheierii sau executarii unui
contract. Nu are relevanta valabilitatea sau anulabilitatea contractului din punct de vedere civil.
Mentinerea in eroare nu mai reprezinta o conduita ce poate prezenta semnificatie penala. Astfel in
situatia in care victima a ajuns in eroare idependent de conduita agentului, chiar daca acesta se foloseste de
starea victimei si o pagubeste fapta nu va fi tipica.
Criteriul producerii unui prejudiciu nu este suficient de caracterizant pentru a delimita cele doua
ipoteze.
Eroarea provocata trebuie sa fie determinanta pentru incheerea si executarea contractului in conditiile
stipulate.
Pentru retinerea formei consumate este necesara producerea unei pagube.

❖ Delimitarea inselaciunii in conventii de nexecutarea contractuala:

→ Buna credinta, in sens general, a agentului la incheierea contractului care inseamna a se verifica
daca agentul a repectat regulile firesti pe care le presupunea incheierea contractului respectiv cu orice persoana
in general. Buna credinta a agentului este prezumata, principiul fiind solutionarea litigiului pe cale civila, si
doar in mod exceptional trebuie sa intervina sanctionarea penala. Daca neexecutarea nu e datorata de culpa
agentului, fapta nu este tipica.
→ Reaua-credinta in lipsa scopului de a obtine in mod injust un folos material pentru sine sau altul
face ca fapta sa ramana in sfera civilului. Ea se poate evidentia prin verificarea caracterului real-obiectiv al
imprejurarilor cu care se induce in eroare partea vatamata. Daca ele pot fi verificate in momentul in care sunt
comunicate si sunt determinante pentru a incheia respectiva conventie, avem inducere in eroare specifica
inselaciunii.

2. Inselaciunea prin emiterea de cecuri

Cec-ul este un instrument de plata prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci, la care
are disponibil banesc, numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani altei persoane numita
beneficiar.
→ Latura obiectiva:
1. Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau persoane stiind ca pentru valorificarea lui nu exista
provizia sau acoprerirea necesara. Momentul consumarii faptei este chiar momentul emiterii cecului
2. Retragerea dupa emiterea a proviziei, in totul sa in parte.
3. Interzicera adresata trasului de a plati inainte de prezentare

Autorul, prin emiterea unui cec sau a unui alt instrument de plata, creeaza aparenta solvabilitatii sale
si a efectuarii platii in scopul de a determina contrapartea sa execute obligatia corespondenta (livrare marfa,
prestare servicii etc.).

→ Subiectul pasiv al acestei infractiuni este beneficiarul si nu banca.

32
 ❖ FORMA AGRAVATA

Art. 244 alin. 2 NCP stipuleaza ca forma agravata exista atunci cand inducerea in eroare este savarsita
prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori prin folosirea de alte mijloace frauduloase (acele mijloace
care prezinta o mare aparenta de verdicitate in sensul ca folosirea lor face ca minciuna sa fie mai credibila in
fata victimei). Spre exemplu se foloseste un extras de carte funciara care nu mai este actual.
→ Folosirea de nume mincinoase presupune intrebuintarea unor nume reale sau imaginare, pe care
agentul nu le are.
→ Folosirea de calitati mincinoase presupune intrebuintarea sau folosirea de titluri, ranguri, functii
pe care agentul nu le are.
Daca mijloacele folosite in inducerea in eroare intra sub incidenta unor texte de incriminare, se va
retine un concurs de infractiuni (infractiuni de fals, uzurpare de calitati oficiale, exercitarea fara drept a unei
profesii). Nu poate fi retinuta infractiunea complexa, pentru ca infractiunea absorbita ar avea caracter
nedeterminat.

10. Înșelăciunea privind asigurarile – Art. 245 NCP

( 1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun
asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine
sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau
vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII:
Expunerea de motive – dezvoltarea pietei asigurarilor a dus la tentatia unor persoane de a frauga
asiguratorii in scopul obtinerii unor foloase patrimoniale injuste si ca aceste imprejurari fundamenteaza
incriminarea unei asemenea fapte.
Pentru a retine tipicitatea faptei este suficienta o conduita realizata in scopul crearii cadrului necesar
pentru inselarea efectiva a asiguratorului. Se incrimineaza un act de pregatire a inselaciunii efective. Norma
de incriminare nu implica o lezare efectiva a patrimoniului, fiind suficienta doar potentialitatea unei asemenea
lezari.
→ Diferente fata de inselaciunea „clasica” – se sanctioneaza pregatirea inselaciunii.
→ Nu este necesara producerea unei pagube!
→ Infractiunea este una cu continut alternativ.
→ Textul nu se aplica in cazul asigurarilor profesionale. Intr-un asemenea caz se va aplica textul de la
inselaciunea in forma de baza.
33
 I. Art. 245 Alin. 1 NCP
Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun
asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine
sau pentru altul, suma asigurată
→ Situatia premisa a comiterii faptei este existenta unui contract de asigurare de bunuri.

❖ SUBIETUL ACTIV: General, fapta poate fi comisa de o PF / PJ.

Fapta va putea fi comisa de cel care este parte in contractul de asigurare, cel care are calitatea de
beneficiar intr-un contract de asigurare incheiat de o alta persoana cu asiguratorul si orice tert care actioneaza
in intelegere cu beneficiarul indemnizatiei de asigurare, in scopul prevazut de norma. In aceasta situatie fapta
poate fi comisa si de o persoana juridica.
Contract de asigurare anulabil, nul absolut sau reziliat – fapta ramane tipica daca la momentul actiunii
nu a intervenit anularea sau constatarea nulitatii contractului de asigurare, bunul fiind la acel moment un bun
asigurat in sensul legii penale.
Daca la momentul comiterii faptei contractul de asigurare fusese realizat de drept de catre asigurator
din cauza neplatii primelor de asigurare nu mai sunt intrunite conditiile de tipicitate pentru ca nu mai avem
bun asigurat. Vom fi in prezenta unei tentative idonee, sanctionabile la infractiune de inselaciune privind
asigurarile

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala

* Scop special – in absenta acestuia, actul de distrugere lato sensul nu va constitui decat in mod
exceptional o infractiune de distrugere – atunci cand este realizat fara consimtamantul proprietarului sau daca
are ca obiect material bunuri care nu pot fi distruse nici de proprietar.
→ Folosul patrimonial urmarit poate sa fie just sau injust.
Exemplu: autorul, dorind sa recupereze indemnizatia de asigurare datorata in mod real de asigurator
pentru furtul unui utilaj, simuleaza producerea unui furt al unui autoturism asigurat la acelasi asigurator.

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune / Inactiune

Variantele alternative de executare prezinta numitorul comun al unei actiuni de disimulare a producerii
riscului asigurat (distrugerea lato sensu a bunului, furtul sau pierderea sa).

→ Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare – semnificatia atribuita prin art.
253 NCP. Acesta este momentul consumarii faptei.

→ Impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si
inlaturarea masurilor luate reprezinta forme particularede distrugere, degradare sau aducere in stare de
neintebuintare a bunului.
→ Starea de pericol paote fi creata si printr-o conduita pasiva – agentul nu isi mai hraneste animale,
bunuri asigurate. Proprietarul se afla in pozitie de garant pentru a lua toate masurile necesare pentru
conservarea bunului in starea in care acesta se afla la momentul incheerii contractului de asigurare.
34
 Conduita pasiva a autorului duce la o agravare a rezultatului produs asupra bunului de o stare de
pericol anterioara si exterioara oricarei conduite active sau pasive din partea faptuitorului.
Daca autorul fara eforturi dincolo de limita rezonabilului ar fi putu evita agravarea starii de pericol si
distrugerea/degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a bunului, pozitia de garant a persoanei fata
de bun justifica o asemenea asimilare.

→ Ascunderea bunului sau instrainarea sa, vizeaza situatiile in care, prin aceste acte de executare, se
doreste crearea aparentei producerii evenimentului asigurat, respectiv furtul sau pierderea bunului asigurat.
Afirmatiile autorului privind producerea riscului asigurat trebuie sa prezinte credebilitate.

Doar acele ipoteze in care ascunderea sau instrainarea bunului se face in vederea obtinerii de
despagubiri de la asigurator, nu si cele in care ascunderea sau instrainarea urmaresc disimularea unei alte
conduite infractionale. Spre exeplu nu vom avea inselaciune privind asigurarile daca autorul isi insuseste o
masina pe care dobandit-o in urma incheerii unui contract de leasing, iar apoi pentru a disimula furtul o
ascunde in garajul unor rude.
! Daca bunul este asigurat la mai multe societati, vom avea atatea infractiuni in concurs cati asiguratori avem.

II. Art. 245 alin. 2 NCP

Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau
vătămări corporale produse de un risc asigurat.
Situatia premisa: existenta unui contract de asigurare cu privire la persoane, care prevede acordarea
unei indemnizatii de sigurare in situatia producerii riscului asigurat al lezarii integritatii sau sanatatii unei
persoane.
Subiectul activ: doar persoana asigurata, indiferent de beneficiarul asigurarii.
Daca in activitatea sa autorul primeste ajutorul unei alte persoane aceasta va fi complice. Fapta nu poate fi
comisa de catre o persoana juridica pentru ca aceasta nu se poate autoleza.
Latura obiectiva: simulare a unei leziuni sa a unor vatamari corporale, persoana asigurata
disimuleaza producerea riscului asigurat, acesta neproducandu-se in realitate.
Daca simularea se realizeaza printr-o conduita care prezinta si o alta relevanta penala, aceasta se va retine in
concurs cu inselaciunea privind asigurarile. Simularea poate fi realizata in calitate de autor numai de catre
persoana asigurata un eventual ajutor pe care il primeste fiind calificat ca complicitate.

Cauzarea si agravarea unor asemenea leziuni sau vatamari corporale – autorul insusi produce riscul
asigurat, creand insa aparenta ca acesta a fost produs de evenimente exterioare, riscuri asigurate prin contractul
de asigurare.
Daca persoana asigurata isi creeaza leziunile sau vatamrile prin intermediul unui tert, acesta va fi
complice doar la inselaciunea pricind asigurarile, lovirile si alte violente desi tipice, vor fi inlaturate de
consimtamantul victimei. In aceasta situatie suntem in prezenta unei derogari de la principiul nesanctionarii
autolezarii, justificata tocmai prin scopul fraudulos in care ea este realizata

35
 Termenii de ,,leziune,, si ,,vatamare corporala,, trebuie intelesi ca fiind orice urmare asupra sanatatii
sau integritatii corporale ce reprezinta un risc asigurat in cadrul unui contrac de asigurare
* In ipoteza sinuciderii persoanei asigurate si a intelegerii prealabile a acesteai cu beneficarul
asigurarii ca acesta sa simuleze cu corpul victimei producerea unui risc asigurat, fapta nu va fi tipica pentru
ca autorul nici nu simuleaza si nici nu isi provoaca leziuni sau vatamari ci chiar se sinucide. Fapta va putea fi
insa tipica pe textul general de la inselaciune art.244.
Comiterea faptei prin inactiune este posibila cu exceptia ,,simularii,, care presupune o conduita activa.
Cauzarea sau agravarea unor leziuni sau vatamari va putea fi comisa prin inactiune, atunci cand
persoana asigurata nu ia masurile necesare pentru evitarea producerii riscului asigurat si exista o obligatie de
garant ce are ca sursa o obligatie legala sau contractuala.

Latura subiectiva (art. 245 alin. 1 si 2): Fapta poate fi comisa cu intentie directa sau eventuala

Scopul special– obtinerea sumei asigurate pentru sine sau pentru altul.

Fapta se consuma la momentul comiterii unuia disntre actele prevazute de norma, infractiunea fiind
una de pericol

Tentativa se sanctioneaza. In realitate se sanctioneaza tentativa la pregatirea unei inselaciuni.

Impacarea partilor este posibila.

Relatia cu inselaciunea art. 244: Daca unei fapte ii va lipsi un element de tipicitate de la inselaciunea
privind asigurarile, textul de la inselaciune va deveni aplicabil in momentul in care autorul solicita in mod
fraudulos indemnizatia de asigurare. Daca indemnizatia nu a fost obtinuta se va retine tentativa la art. 244 iar
daca a fost obtinuta, atunci fapta consumata.
Relatia cu infractiunea de distrugere art. 253: Se vor retine in concurs atunci cand actul de
distrugere este sanctionat choar daca este comis si de proprietar, spre exemplu bunul face parte din patrimoniul
cultural, bunul a fost distrus prin incendiere, explozie sau alte asemenea mijloace de natura sa puna in pericol
alte bunuri sau persoane.

36
 11. Exploatarea patrimoniala a une persoanei vulnerabile – Art. 247 NCP

(1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită
vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în
care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept
real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau
cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept
real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani.

❖ RAŢIUNEA INCRIMINĂRII

“Reprimarea unor fapte care au proliferat in ultimii ani si care au produs uneori consecinte sociale
devastatoare pentru persoanele care le-au cazut victima. Aproape zilnic sunt semnalate in presa cazuri ale
unor persoane in varsta sau cu o stare de sanatate precara care au ajuns sa isi piarda locuintele in urma unor
asemenea intelegeri patrimoniale disproportionate” – expunerea de motive.
Incriminarea era necesară, deoarece faptele nu puteau fi calificate ca înşelăciune, dat fiind că în acest
caz alterarea consimţământului nu era determinată de inducerea în eroare comisă de autor, ci exclusiv de
starea de vulnerabilitate a discernământului părţii contractuale, preexistentă sau provocată.
Textul de incriminare vizeaza sanctionarea unor ipoteze particulare de leziune, ca viciu de
consimţământ din dreptul civil. Ambele ipoteze vizează situaţia în care autorul, profitând de poziţia
inferioară a celeilalte părţi contractuale, obţine încheierea unui contract disproporţionat din perspectiva
prestaţiilor datorate de către partea exploatată.
Valoarea socială protejată: patrimoniul persoanei vulnerabile.
INFRACTIUNE CU CONTINUT ALTERNATIV

I. Art. 247 alin. 1

❖ SUBIECTUL ACTIV: Special, poate fi comisa de o PF / PJ (prin reprezentant)

Subiectul activ este special, fapta putand fi comisa doar de catre cealalta parte a contractului lezionar
(creditorul).
Dacă o altă persoană, şi nu creditorul, determină victima să realizeze conduita autopăgubitoare
prevăzută de lege, fapta nu constituie infracţiune decât dacă a acţionat la comanda creditorului. În acest caz,
creditorul va fi autor al faptei, iar terţul va avea calitatea de complice material.
Ex. PJ: o instituţie de credit care, acordând un împrumut unei pf, prevede în contractul de împrumut
constituirea unui drept de uzufruct asupra imobilului, reprezentând dobândă a creditului acordat.

37
 ❖ LATURA SUBIECTIVĂ: Intenţie directă sau eventuală.

Se va comite cu intenţie eventuală fie atunci când autorul acceptă faptul că victima s-ar putea găsi într-
o stare de vulnerabilitate, fie atunci când acceptă că prestaţia asumată de persoana vătămată ar putea fi vădit
disporporţionată raportat la cea asumată de el.
Circumstanţierea cadrului care duce la încheierea unui contract lezionar(profitând de starea de vădită
vulnerabilitate) este una ce ţine de latura obiectivă a infracţiunii, nu de cea subiectivă.

❖ LATURA OBIECTIVĂ: Doar prin actiune.

→ Situatia premisa a actului de executare este existenta unui raport contractual – contract de
imprumut (formularea legiuitorului “cu ocazia darii cu imprumut”).
Raportat la normele dreptului civil referitoare la contractul cu împrumut. Având în vedere că fapta
implică existenţa unor contraprestaţii din partea persoanei vulnerabile, textul se va referi doar la situaţia
împrumutului de consumaţie, nu şi cel de folosinţă, de esenţa ultimului fiind caracterul său gratuit.
Aşadar, fapta va putea fi reţinută doar dacă între părţi există un raport contractual prin care autorul
remite persoanei vulnerabile o sumă de bani sau alte bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar
ultima se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de
aceeaşi natură şi calitate.
In acest cadru, imprumutorul, profitand de starea de vadita vulnerabilitate a debitorului, datorata
varstei, starii de sanatate, infirmitatii ori relatiei de dependenta in care debitorul se afla fata de el, determina
victima sa constituie sau sa transmita, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanta de
valoare vadit disproportionata fata de prestatia sa, respectiv acordarea cu titlu de imprumut a unor sume de
bani sau alte foloase.
→ Starea de vădită vulnerabilitate: Presupune o viciere semnificativă a consimţământului victimei
până în punctul în care aceasta nu mai poate discerne cu privire la justeţea sau proporţionalitatea prestaţiilor
pe care şi le asumă prin încheierea contractului. Aprecierea caracterului vădit se va face IN CONCRETO,
inclusiv prin raportare la natura prestaţiilor asumate de victimă şi la raportul valoric dintre aceastea şi cea
asumată de făptuitor. Cauza starii de vadita vulnerabilitate este varsta, boala, relatie de dependenta.
- Vârsta: Ipoteza oamenilor bătrâni, nu a minorilor care oricum nu dispun de capacitate de exerciţiu deplină
necesară pentru încheierea unor acte de dispoziţie – transmiterea sau constituirea unui drept real sau de
creanţă.
- Starea de sănătate sau existenţa unei infirmităţi: Orice afecţiune fizică sau psihică care are ca efect primar
sau secundar o alterare a discernământului victimei (ex.: un bolnav în de Alzheimer într-un stadiu avansat).
- Relaţia de dependenţă: Situaţia existenţei unor împrejurări obiective de subordonare a victimei faţă de
făptuitor care să atragă incapacitatea victimei de a lua decizii contractuale libere în aceste condiţii. Există
relaţie de dependeţă şi atunci când victima îl percepe pe autor ca fiind “salavatorul” său, victima aflându-
se într-o situaţie materială extrem de precară, sau atunci când victima are nevoie de bani pentru rezolvarea
unor situaţii familiale critice (membru de familie bolnav, pierderea casei etc.).

38
 → Prin exploatatrea acestei stari de vadita vulnerabilitate a victimei, autorul trebuie sa determine
o conduita autopagubitoare din partea acesteia: transmiterea sau constituirea unui drept real sau de creanta
in patrimoniul sau au al altuia, în înţelesul lor din dreptul civil- ipoteza dobanzilor disproportionate.
→ Transmiterea unui drept – transmiterea unui drept real asupra unui bun mobil sau imobil sau
transferul unui drept de creanţă, preexistente în patrimoniul persoanei vătămate, în patrimoniul autorului sau
al altuia.
→ Constituirea unui drept – crearea unui nou drept real în beneficiul autorului sau al altuia, cum ar
fi crearea unui drept de superficie, uzufruct, uz, constituirea unor servituţi sau a unui drept de creanţă în
favoarea beneficiarului de efectuare de plată din partea victimei(suma împrumutată sau dobânda) a unei sume
de bani sau prin care victima se obligă să facă ceva în favoarea autorului(prestarea unor servicii cu caracter
patrimonial).
Textul cuprinde cel mai des ipoteza în care prestaţia asumată de către persoana vătămată este cu titlu
de dobândă pentru bunurile sau banii acordaţi de către autor cu titlu de împrumut.
→ Contraprestatia victimei vadit disproportionata fata de prestatia autorului – art. 1221, 1222
cod civil – în funcţie de natura şi scopul contractului, depăşirea jumătăţii din valoarea pe care o avea, la
momentul încheirii contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată, iar disproporţia trebuie să
subzide până la data cererii de anulare.
Pragul valoric de jumătate din valoarea prestaţiei nu este unul absolut, însă poate funcţiona ca un
criteriu valoric determinant pentru constatarea tipicităţii faptei.

❖ Relatia cu alte infracţiuni:

→ Şantajul: în cazul în care asumarea obligaţiei vădit disproporţionată va fi realizată prin

constrângere fizică sau psihică, se va reţine şantaj, şi nu exploatarea persoanei vulnerabile.
→ Înşelăciunea: Dacă autorul profită de starea de vădită vulnerabilitate şi în acelaşi timp pentru a
obţine mai facil rezultatul, induce în eroare victima cu privire la elementele determinante ale contractului, va
trebui identificat care dintre cele două elemente(profitarea sau inducerea in eroare) au fost determinante pentru
asumarea acestei obligaţii, care este mai caracterizantă raportat la starea de fapt.
Nu se vor reţine în concurs, ambele vizând aceleaşi valori sociale(patrimoniul victimei), în sens contrar
fiind o încălcare a non bis in idem.
Având în vedere limitele de sancţionare mai mari în cazul acestei infracţiuni(1-5 ani) doar în mod
excepţional ar trebui exclusă în favoarea înşelăciunii(6 luni- 3 ani sau prin mijloace frauduloase 1-5 ani)
→ Camăta: .Dacă o atare activitate de a oferi împrumuturi reprezintă pentru autor o activitate curentă,
fapta se va putea reţine în concurs cu infracţiunea de camătă prev de art. 351 CP.

TENTATIVA: Incriminată

39
 II. Art. 247 alin. 2 NCP:

❖ RATIUNEA INCRIMINARII

Dreptul penal intervine pentru a sanctiona situatii particulare in care o persoana se angreneaza intr-un
raport contractual vadit dezavantajos, in conditiile unui discernamant alterat.
Diferenta fata de incriminarea din primul alineat: “starea de vulnerabilitate” a victimei, de care autorul
profita, nu este una preexistenta, ci este provocata chiar de catre autor, infractiunea protejand si de aceasta
data patrimoniul victimei.
Fapta nu putea constitui infractiunea de santaj, pentru ca obtinerea conduitei nu s-ar fi realizat printr-
o actiune de constrangere fizica sau psihica, si nici nu ar fi putut fi inselaciune, pentru ca nu ar fi existat o
actiune de inducere in eroare.

❖ SUBIECT ACTIV: General, fapta poate fi comisa de o PF / PJ.

Spre exemplu, fapta va fi comisa de o persoana juridica atunci cand reprezentantul acesteia, provocand
anterior victimei o stare de intoxiactie cu alcool, determina victima sa renunte la un drept pe care il avea fata
de persoana juridica – ex. Dreptul de primi despagubiri in urma unui accident de munca.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala * Scop special

Daca la momentul provocarii starii de intoxicatie autorul a actionat cu alt scop, spre exemplu
determinarea victimei sa intretina raporturi sexuale, iar ideea autopagubirii victimei a survenit ulterior, fapta
nu va fi tipica.
Existenta scopului poate fi dedusa din apropierea cronologica dintre cele doua momente relevante
normei: provocarea starii de vulnerabilitate si determinarea conduitei autopagubitoare.

❖ LATURA OBIECTIVA: Doar prin actiune.

(1) Autorul realizeaza cadrul care sa favorizeze acceptarea de catre victima a conduitei
autopagubitoare, prin punerea persoanei intr-o stare de vadita vulnerabilitate.

Starea de intoxicatie pronuntata prin administrare bauturi alcoolice sau substante psihoactive. Starea
de vadita vulnerabilitate tebuie sa implice o alterare a discernamantului victimei si trebuie sa fie una
pronuntata, suficient de puternica. Intensitatea este sugerata chiar de norma, care cere ca starea de
vulnerabilitate sa fie una vadita.
Provocarea unei intoxicatii cu alcool sau cu substante psihoactive se poate realiza, in primul rand, prin
administrarea acestora fara stiinta victimei – ex. pune in bautura victimei o substanta psihoactiva care
conduce la alterarea discernamantului sau.
Situatia in care victima isi autoprovoaca starea de intoxicatie si autorul doar o incurajeaza sa continue
consumul, in acelasi scop fraudulos, fapta nu este tipica fiind mai degraba imputabila victimei. Daca autorul
provoaca victimei o eroare cu privire la natura substantelor fapta va fi tipica.
Starea de vulnerabilitate este o stare de fapt ce va putea fi apreciata prin orice mijloc de proba. In acest
caz ea este o stare temporara, provocata chiar de catre autor.
40
 (2) Determinarea victimei sa realizeze conduita autopagubitoare

Nu este suficienta provocarea unei stari de vadita vulnerabilitate in scopul determinarii victimei la
conduita autopagubitoare (asa cum sugerea legiuitorul prin prevederea explicita a scopului), fiind necesar ca
autorul sa obtina o asemenea conduita din partea victimei (necesitatea ca actiunea autorului sa fi cauzat o
paguba) – infractiune contra patrimoniului.
Conduita autopagubitoare poate consta inclusiv in determinarea victimei sa incheie un act sau contract
unilateral, nu neaparat un cadru sinalagmatic. O asemenea conduita nu trebuie in mod necesar sa determine o
imbogatire corelativa a autorului.
Conduita autopagubitoare trebuie sa constea in constituirea sau transmiterea unui drept real sau de
creanta ori renuntarea la un drept real sau de creanta.
Renuntarea la un drept se poate face fie in beneficiul autorului, cand dreptul la care se renunta il avea
ca debitor pe autor, dar la fel de bine se poate sa fie o simpla renuntare care sa nu produca beneficii
patrimoniale autorului (renuntarea la un drept de uzufruct pe care victima il avea asupra unui bun imobil al
altei persoane).
Daca transmitere, consituirea sau renuntarea se face sub termen sau conditie suspensiva, fapta se va
consuma in momentul in care acestea s-au indeplinit.
Daca transmiterea, constituirea sau renuntarea au avut loc sub conditie sau termen rezolutoriu, fapta va fi
consumata, indiferent daca ulterior se va produce evenimentul care va determina revenirea la situatia
anterioara, aceasta reprezentand doar o simpla reparare a prejudiciului dintr-o cauza exterioara conduitei
autorului.
Textul nu mai pretinde ca operatiunea juridica autopagubitoare sa aiba loc intr-un cadru contractual
sinalagmatic, astfel ori de cate ori diferenta dintre prestatii va fi nerezonabila, iar ca perceptie comuna acest
dezechilibru ar fi considerat o paguba patrimoniala, fapta va fi tipica.
Dezechilibrul dintre prestatii nu trebuie sa fie neaparat vadit, legiuitorul nemaifacand aceasta precizare
si angregarea victimei in raportul obligational nu se mai face voit, ci prin actiunile autorului. Insa nici o
aplicare excesiva a dreptului penal nu va putea fi acceptata, acest dezechilibru trebuind a trece un prag valoric
echilibrat, diferenta dintre prestatii trebuind a fi nerezonabila.
Daca fapta este tipica pe ambele alineate atunci se va retine doar infractiunea de la alin. 2, limitele de
pedeapsa fiind mai mari in acest caz.

→ Relatia cu inselaciunea – se va analiza care dintre fapte este mai caracterizata urmand a se retine doar
aceasta. Din considerente ce tine de limitele sanctiunii, regula va fi retinerea infractiunii de la art. 247 alin. 2.
→ Relatia cu talharia – daca actiunea victimei va consta in remiterea unui bun, fapta va constitui talharie.
Daca actiunea victimei va consta in realizarea unor operatiuni juridice, fapta va constiuit aceasta infractiune –
art. 247 alin. 2 CP.
→ Relatia cu alte infractiuni – in cazul in care provocarea intoxicatiei cu alcool sau substante psihoactive
produce alte urmari, de genul starii de inconstienta sau al vatamarii sanatatii victimei, fapta de exploatare a
unei persoane vulnerabile va putea fi retinuta in concurs cu infractiunile corespondente (lipsire de libertate,
vatamare corporala, vatamare corporala din culpa), daca sunt intrunite elementele de tipicitate ale acestora.
41
❖ FAPTA SE VA CONSUMA in momentul in care victima realizeaza conduita autopagubitoare. Pe cale
de consecinta, ori de cate ori rezultatul nu s-a produs, dar autorul a comis acte de executare, fapta va fi
retinuta in sarcina sa in forma tentativei.
❖ TENTATIVA: Incriminata

CAP. V: Distrugerea si tulburarea de posesie

12. Distrugerea – Art. 253 NCP

(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori
împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea
măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi
serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin
incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.
(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.

❖ RAŢIUNEA INCRIMINĂRII/VALOAREA SOCIALĂ PROTEJATĂ:

Prin incriminarea acestui comportament antisocial, legiuitorul a dorit tragerea la răspundere a
persoanelor care aduc atingere patrimoniului prin afectarea integrităţii unui bun ori aducerea acestuia
într-o stare ce-l face necorespunzător potrivit destinaţiei sale.

❖ SUBIECT ACTIV: General, fapta poate fi comisa de o PF / PJ.

Pentru alineatele 1 şi 2, subiectul activ trebuie să fie altul decât proprietarul bunurilor.
❖ LATURA SUBIECTIVĂ: Intenţie directă sau eventuală

❖ OBIECTUL MATERIAL: Bun mobil sau imobil corporal

42
 Urmare a acestor acţiuni, proprietarul acestui bun suferă o pagubă patrimonială. De regulă, bunul trebuie
să fie al altuia, dar se incriminează la alin. 3 şi 4 şi distrugerea propriului bun.

LATURA OBIECTIVĂ: Acţiune şi inacţiune

1. Distrugerea unui bun apartinand altuia

Consta in orice modalitate prin care, ca urmare a faptei autorului, bunul este in totalitate nimicit si
devine total inutilizabil. Fie dispare substanţa acestuia, fie se modifică atât de mult, încât nu mai poate fi
readus la forma iniţială. Uciderea unui animal se subsumează noţiunii de distrugere.

2. Degradarea unui bun apartinand altuia

Este o forma mai usoara decat nimicirea, in sensul ca bunul devine partial de nefolosit, dar reparabil.
Lezarea elementului estetic îndeplineşte condiţiile de tipicitate a distrugerii dacă acel element este
inseparabil de substanţa sau esenţa lucrului.
Pictarea unor clădiri(graffitti) – activitatea agentului nu afectează nici substanţa clădirii şi nici
posibilităţile de a folosi acel imobil ca şi până atunci, nu e distrugere. Când culoarea acelei clădiri are o
semnificaţie particulară, în sensul că pierderea acelui element ar scădea valoarea artistică a imobilului, atunci
fapta ar consta într-o distrugere prin degradare(tocmai de aceea şi zgăriatul puternic al unei maşini este
distrugere). Dacă nu s-ar leza această dimensiune a valorii bunului, fapta ar fi un delict civil sau contravenţie.

3. Aducerea in starea de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia

Semnifică faptul că, prin anumite manopere, desi bunul nu este distrus fizic, el nu mai poate fi folosit
(daca se dezumfla rotile unui autoturism).
Nu este o condiţie de tipicitate faptul ca urmarea cauzată de distrugere să necesite un interval mare de
timp pentru a readuce bunul în situaţia anterioară. Pierderea există din punct de vedere subiectiv, deoarece
proprietarul bunului nu îl mai poate folosi aşa cum doreşte.
Dacă acţiunea nu lezează utilizarea bunului nici dpdv subiectiv, nici obiectiv, fapta nu e tipică (ex.:
aruncarea cu un bulgăre de zăpadă în autoturismul unei maşini).
În această modalitate pot fi încadrate şi faptele prin care bunul, deşi nu este distrus, devine inutilizabil
de către agent (ex.: punerea unui kg de sare în supa unui bucătar, aruncarea unui ceas în lac, eliberarea unui
peşte a unui pescar în apă etc.).

4. Impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun.

In aceasta situatie, practic fapta se comite indirect prin impiedicarea luarii masurilor de conservare
(ex.: cel care lasă cu intenţie maşina parcată astfel încât să împiedice accesul pompierilor la un incendiu).
5. Inlaturarea masurilor de conservare sau de salvare a unui bun anterior luate.
Ex.: cel care redeschide robinetul cu apă al unei clădiri, după ce acesta fusese oprit, deoarece se
produsese o inundaţie, şi închiderea lui era singurul mijloc de a împiedica inundaţia.
43
 → Relatia cu furtul – se poate reţine în concurs cu distrugerea atunci când, prin sustragerea unor
componente, se aduce în stare de neîntrebuinţare utilajul sau maşina de la care s-a sustras componenta
respectivă.
Acestea, de asemenea, se mai reţin în concurs atunci când distrugerea e gravă – criteriul valoric, şi nu
e consecinţa rezonabilă a furtului. Altfel, dacă distrugerea e consecinţa rezonabilă a furtului, aceasta se
absoarbe natural.
În cazul în care hoţul distruge bunul pe care l-a furat, va răspunde doar pentru furt, cu excepţia cazului
în care este incriminată şi distrugerea propriului bun de către proprietar(ex. : hoţul distruge un bun aflat
în patrimoniul cultural pe care anterior îl furase – concurs).
Furtul de folosinţă se va reţine întotdeauna în concurs cu distrugerea dacă autorul distruge ulterior
bunul luat în scopul folosirii, deoarece de această dată el nu dobândeşte din punct de vedere penal atributul
dispoziţiei, ci doar al folosinţei.

→ Relatia cu omorul – se reţine în concurs în funcţie de atitudinea subiectivă a autorului.

• Autorul aruncă în aer o maşină pentru a-l ucide pe şofer – omor calificat prin cruzimi
• Autorul aruncă în aer o maşină pentru că vrea să o distrugă acceptând că se poate alfa cineva în ea şi
fiindu-i indiferent – concurs între distrugere şi omor calificat.
• Înjunghierea unui persoane – omor, nu se reţine în concurs cu distrugerea hainelor.

❖ ALIN 1: ACŢIUNEA PENALĂ SE PUNE ÎN MIŞCARE LA PLÂNGERE PREALABILĂ.

❖ TENTATIVA: Posibilă, dar neincriminată.

❖ FORMELE AGRAVATE

A. Alin. 2 – Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei
persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o
pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

→ Obiectul material este un inscris sub semnatura privata serveste la dovedirea unui drept de natura
patrimoniala.
→ Este necesară producerea unei pagube în mod efectiv.
→ Poate să aparţină în parte autorului şi în parte altei persoane.
→ Acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.
→ Tentativa este posibilă, dar neincriminată.

B. Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural.

44
 C. Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin
incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

13. Distrugerea din culpă – Art. 255 NCP:

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă
acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice
alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

❖ SUBIECT ACTIV: GENERAL, PF sau PJ, chiar şi proprietarul bunului.

❖ LATURA SUBIECTIVĂ: CULPĂ cu sau fără prevedere.

Ex.: culpă cu prevedere – atunci când incendiul este declanşat inenţionat pentru a distruge nişte
resturi vegetale, crezând că nu va ajunge şi la vegetaţia vecinului deoarece este un şanţ între cele două
proprietăţi şi, cu toate acestea, vâtul aprinde şi vegetaţia de pe terenul învecinat şi este de natură să pună în
pericol alte case aflate în apropiere.
Culpă fără prevedere - o persoană scapă din greşeală o lumânare decorativă aprinsă pe brandul uscat
de Crăciun şi se declanşează un incendiu care este de natură să pună în pericol întregul imobil în care locuia
proprietarul apartamentului.

❖ LATURA OBIECTIVĂ: ACŢIUNE SAU INACŢIUNE

Art. 255 alin. 1 NCP incrimineaza distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare,
din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri.
De regulă, distrugerea din culpă este un delict civil, însă legiuitorul a stabilit nişte împrejurări în care
aceasta poate fi infracţiune.
Această infracţiune se poate comite în trei modalităţi: Distrugere, degradare sau aducere în stare de
neîntrebuinţare.
Prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc + daca este de natura sa puna în pericol
alte persoane sau bunuri (pericol potential).

45
 ❖ FORMA AGRAVATĂ: ALIN. 2
Daca fapta a avut ca urmare un dezastru: Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor
bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut
ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.

❖ LATURA SUBIECTIVĂ : CULPĂ, cu sau fără prevedere.

CAP. V: Distrugerea si tulburarea de posesie

14. Tulburarea de posesie – Art. 256 NCP

(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau
strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

❖ RAŢIUNEA INCRIMINĂRII ŞI VALOAREA SOCIALĂ PROTEJATĂ:

Această infracţiune protejează exercitarea posesiei asupra unui bun imobil, stăpânirea de fapt
exercitată asupra unui imobil împotriva deposedărilor abuzive.
Nu există o suprapunere perfectă peste cazurile exercitării acţiunii posesorii din dreptul civil,
textul incriminând doar acele tulburări de posesie comise prin ameninţare sau violenţă ori desfiinţarea-
strămutarea semnelor de hotar. Ocuparea comisă în aceste condiţii trebuie sancţionată, deoarece ameninţarea
şi actele de violenţă sunt oricum conduite infracţionale, iar modalitatea desfiinţării sau strămutării semnelor
de hotar trebuie incriminată, întrucât poate face mai dificil demersul celui vătămat de a se apăra în procesul
civil, ca urmare a acţiunilor autorului.

❖ SUBIECT ACTIV: GENERAL, PF sau PJ (ex.: o firmă ce finanţează un proiect imobiliar de dezvoltare
îl extinde astfel încât îl realizează şi pe terenul vecinului prin strămutarea semnelor de hotar).

❖ LATURA SUBIECTIVĂ: INTENŢIE DIRECTĂ SAU EVENTUALĂ.

❖ OBIECTUL MATERIAL: BUN IMOBIL AFLAT ÎN POSESIA ALTUIA.

❖ LATURA OBIECTIVĂ: ACŢIUNE

46
 Fapta se comite prin:
1. Ocuparea fara drept, in intregime sau in parte a unui imobil aflat in posesia altuia.
Caracter instantaneu, infracţiunea se consumă în momentul ocupării. Dacă ar avea caracter continuu,
nu ar putea fi justificată dobândirea prin uzucapiunea de rea-credinţă, deoarece, dpdv al posesorului iniţial,
fapta ar fi avut caracter continuu şi ar fi putut solicita condamnarea celui care a uzucapat pentru tulburare de
posesie.
Rezultatul constă în instituirea posesiei de fapt asupra imobilului, corelativ cu pierderea posesiei de
către cel tulburat în posesie.
→ Ocupare nu si refuzul de a-l elibera.
→ Ocuparea trebuie să se facă FĂRĂ DREPT – element al tipicităţii, nu al antijuridicităţii.

2. Prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar.

INFRACŢIUNE COMPLEXĂ atunci când ocuparea are loc prin violenţă sau ameninţare.
Infracţiunea de loviri şi alte violenţe şi ameniniţare se absorb legal în infracţiunea de tulburare a posesiei.
Desfiinţarea semnelor de hotar – distrugerea lor sau înlăturarea, astfel încât să nu îşi mai poată
îndeplini rolul de a marca linia dintre imobile.
Simpla distrugere a semnelor de hotar, fără nicio legătură cu posesia, constituie doar infracţiunea de
distrugere.

❖ TENTATIVA: posibilă, dar neicriminată.

❖ ACŢIUNEA PENALĂ SE PUNE ÎN MIŞCARE LA PLÂNGEREA PREALABILĂ.

Termenul de introducere a ei curge de la momentul la care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea
faptei, adică despre ocuparea fără drept a imobilului.

❖ SANCTIUNEA. Aceasta infractiune se pedepseste cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani.

47
 TITLUL III: INFRACTIUNI PRIVIND AUTORITATEA SI FRONTIERA DE STAT
CAPITULUL 1. INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

15. ULTRAJUL – ART. 257 NCP

(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe,
vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în
legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea
infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de
familie al funcţionarului public.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII / VALOAREA SOCIALA PROTEJATA:

Ca in orice sistem penal, statul incearca sa-si protejeze propria autoritate fata de cei care, direct sau
indirect, o pun in discutie. Statul si institutiile care exercita forta coercitiva a acestuia ar functiona cu greutate
daca cetatenii nu ar respecta statul ca autoritate si pe cei care reprezinta sau incorporeaza autoritatea statala.

Forma agravata sau infractiune de sine statatoare?- prin majorarea limitelor de pedeapsa se
sugereaza ca ultrajul ar fi o forma agravata a infractiunii absorbite. Insa valoarea sociala si incadrarea
infractiunii in capitolul infractiuni contra autoritatii sugereaza ca ar fi vorba despre o infractiune autonoma.
S.B inclina spre ideea ca ar fi o forma agravata.
Se constata o schimbare in optica legiuitorului vizavi de valoarea sociala protejata „in prim plan” de
acest text.
Noua abordare sugereaza ca valoarea sociala protejata nu mai este in principal autoritatea statului ci
persoana functionarului. Se pune in prim plan calitatea speciala a subiectului pasiv si mobilul actiunii
faptuitorului si mai putin faptul ca este vorba despre un anumit tip de agresiune fizica sau psihica.
Prin urmare, valoarea sociala principiala protejata este viata, integritatea corporala, libertatea
psihica si sanatatea persoanei functionarului, care ar putea fi vulnerabila din perspectiva posibilelor
intimidari sau razbunari comise asupra sa si asupra membrilor sai de familie, iar autoritatea de stat este
valoarea sociala secundara protejata, deoarece acesta nu se poate spune ca se concretizeaza si in membrii de
familie ai functionarului.

48
 Un alt argument in acest sens este faptul ca din formularea textului reiese ca functionarul este protejat
impotriva oricarei infractiuni motivate de intimidare sau de razbunare pentru modul de indeplinire a
atributiilor conferite de exercitiul autoritatii statale. Legiutorul prin noua reglementare a schimbat abordarea,
acceptand ca ceea ce o caracterizeaza este in primul rand calitatea subiectului pasiv si mobilul actiunii
faptuitorului si mai putin ca este vorba despre un anumit tip de agresiune fizica sau psihica comisa asupra
acelei persoane care incorporeaza autoritatea de stat.
Conculzionand, se aici reise ca pluralitatea de agenti statali agresati va atrage o pluralitate de
infractiuni de ultraj, cu exceptia cazului cand este vorba de omor calificat comis asupra a doua sau mai multe
persoane. Asadar, nu se va aplica art. 238 lit. b LPA.

❖ SUBIECTUL ACTIV: GENERAL

❖ SUBIECTUL PASIV: SPECIAL

Functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat – acel functionar din
cadrul organelor puterii statale sau administrative etc. care, potrivit legii, este imputernicit sa ia masuri cu
caracter obligatoriu si sa impuna respectarea lor. In aceste conditii vom avea subiect pasiv special. El trebuie
sa se afle in timpul serviciului, fie in afara timpului serviciului dar in execitarea unor atributii de serviciu si
fapta trebuie sa aiba legatura cu acestea.
Conceptul de persoana care exercita autoritatea de stat este mai restransa decat conceptul de functionar
public, prin urmare nu se poate pune semnul egalitatii intre aceste doua notiuni.
Alin. 2 – functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat sau un
membru de familie al acestuia.
Un profesor este functionar public dar nu exercita autoritatea de stat. Chiar si rectorul nu exercita
autoritatea de stat pentru ca nu poate lua masuri cu caracter obligatoriu si sa impuna executarea lor.
Un padurar, portar exercita autoritatea de stat.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala sau praterintentie (depinde de infractiunea concret

comisa)

❖ LATURA OBIECTIVA: actiune/inactiune → infractiune complexa in forma agravata

1. Art. 257 alin. 1 – amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa.
Fapta este savarsita in mod nemijlocit atunci cand amenintarea este comisa in prezenta functionarului. Prin
mijloace de comunicare directa se refera la situatiile cand fapta nu e comisa in prezenta functionarului dar i se
aduce la cunostinta de aceasta – telefon, fax, radio, tv etc.
- lovirea sau alte violente;
- vatamarea corporala;
- lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte;
- omorul/omorul calificat.
49
 Relatia dintre fapte se va stabili conform regulilor „clasice”. Daca functionatul are initial nevoie de
peste 90 de zile de ingrijiri medicale dar ulterior decedeaza in sarcina autorului se va retine o singura
infractiune de ultraj.
Fapta sa fie comisa impotriva unui functionar public care indeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat.
Fapta sa fie impotriva functionarului aflat in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu
exercitarea acestor atributii.
Asta inseamna ca functionarul trebuie sa se afle fie in timpul serviciului, fie in afara lui, dar in legatura
cu serviciul si fapta sa fie comisa din cauza si ca o riposta la fapte indeplinite de functionar.
Daca functionarul isi exercita functia in mod vadit ilegal atunci el nu mai beneficiaza de protectia
acestui text de lege, deoarece se considera ca acele actiuni nu mai sunt indeplinite de functionar in exercitiul
functiunii.

2. Art. 257 alin. 2 – modalitate alternativa a ultrajului. MOBIL SPECIAL

Comiterea oricarei infractiuni. Aici pare si mai evident faptul ca ultrajul este o circumstanta generala
de agravare.
Protectie suplimentara deoarece fapta se incadreaza in textul art. 257 alin. (2) NCP atunci cand fie este
motivata de intimidarea functionarului, fie a fost determinata de razbunare, in legatura cu exercitarea
atributiilor de serviciu.
Fapta poate fi savarsita impotriva unui functionar public care indeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat, asupra bunurilor acestuia sau asupa membrilor de familie ai acestuia (alin.
3).
Ex.: agentul patrunde in locuinta functionarului, cu unicul scop de a-i demonstra ca e vulnerabil si
pentru a-l intimida – ultraj pe acest alineat.
Ipotetic, vom putea avea chiar un ultraj care sa absoarba un viol, daca fapta este comisa in scopul de
intimidare a functionarului in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu.

3. Art. 257 alin. 3 – savarsirea faptelor de la 257 alin. 2 asupra a unui membru de familie al
functionarului.
Prin acest articol legea penala protejeaza functionarul ce exercita autoritatea statului si indirect, prin
sanctiunea suplimentara aplicata celor care comit infractiuni asupra membrilor de familie ai functionarului, in
scop de intimidare sau de razbunare, in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu de catre ultimul.
Ex.: fapta celui care patrunde fara drept in casa parintilor functionarului in scop de intimidare a acestora
in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu ale functionarului ce exercita autoritatea statului.
Relatia dintre art. 257 alin. 1, 2 si 3.
Daca cineva isi omoara fratele politist in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu - omor asupra
unui membru de familie(violenta in familie) care va intra in structura ultrajului.

50
 Forma agravata: fapta de ultraj de la 1 si 3 este comisa asupra unui politist/ jandarm, aflat in
exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu exercitarea acestor atributii. Pentru alin. 2, si membru de
familie al politistului/jandarmului.

Relatia cu infractiunea de ultraj judiciar → se va retine numai infractiunea de ultraj judiciar.

TENTATIVA: Nu e incriminata.

TITLUL III: INFRACTIUNI PRIVIND AUTORITATEA SI FRONTIERA DE STAT

CAPITULUL 1. INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

16. UZURPAREA DE CALITATI OFICIALE – ART. 258 NCP

(1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau urmată
de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care continuă
să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârşite de o persoană care poartă, fără drept,
uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

RATIUNEA INCRIMINARII/VALOAREA SOCIALA PROTEJATA:

O astfel de fapta este justificata de faptul ca pot exista tentative pentru un infractor de a simula ca este
un functionar ce exercita autoritatea statala, cu precadere pentru a comite alte fapte penale (infractiune –
obstacol de regula). Acest exercitiu abuziv este descurajat prin incriminarea uzurparii de calitati oficiale.
Credibilitatea functiei publice trebuie protejata in mod particular, pentru ca cetatenii nu ar trebui sa se
indoiasca de faptul ca in fata lor se afla un agent oficial al statului, si nu o persoana ce nu are acest statut.
Valoarea sociala protejata este autoritatea statului, ce poate fi lezata prin uzurparea acesteia de catre
persoane ce nu au un astfel de drept.
SUBIECT ACTIV: General
LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala
LATURA OBIECTIVA: Actiune

51
 1. Art. 258 alin. 1
FARA DREPT – element de tipicitate, nu antijuridicitate.
Indeplinirea cumulativa a doua activitati. Pe de o parte, folosirea fara drept a unei calitati oficiale
care implica exercitiul autoritatii de stat, iar, pe de alta parte, indeplinirea vreunui act legat de aceasta
calitate. Actul trebuie doar sa aiba aparenta unui act oficial.
Daca agentul doar pretinde ca are o anumita calitate dar inca nu o foloseste, fapta poate fi
considerata o tentativa sau act pregatitor neincriminat. Fapta se consuma la momentul indeplinirii unui
act in legatura cu acea calitate.
Prin „calitate” oficiala se intelege o anumita functie care confera unui functionar atributii in cadrul
aparatului de stat sau public, functie care implica exercitiul autoritatii de stat, adica este imputernicit sa ia
masuri cu caracter obligatoriu si sa impuna respectarea lor(ex.: politist, magistrat, ministru etc.).
Ex.: de exemplu, autorul pretinde ca este inspector de mediu si aplica o amenda unei persoane juridice.
Indeplinirea unui act legat de acea calitate nu presupune indeplinirea tuturor conditiilor de fond sau
forma cu privire la realizarea actului, ci trebuie doar ca actul sa aiba aparenta unui act oficial.
Realizarea tipicitatii faptei nu depinde de faptul ca tertii percep ca fiind credibila calitatea oficiala a
agentului.
Exercitarea fara drept a profesiei de preot nu inseamna o uzurpare de calitati oficiale, deoarece calitatea
de preot nu este o calitate oficiala in sensul legii penale. Doar intr-un stat in care biserica ar avea atributii
statale s-ar putea retine o astfel de infractiune.

2. Art. 258 alin. 2

Textul incearca sa sublinieze ca o asemenea conduita are semnificatie penala neputand vorbi despre o
veritabila noua incriminare, fiind o varianta asimilata acestei infractiuni, fapta avand caracter infractional si
in vechea reglementare.
FARA DREPT- element de tipicitate, nu antijuridicitate.
Este reglementata situatia in care o persoana ce a avut in trecut o functie publica ce implica
exercitiul autoritatii de stat, dupa ce pierdut aceasta functie, continua sa o exercite.
Daca ai pierdut un drept inseamna ca nu il mai ai, iar daca, dupa momentul pierderii lui, decizi sa
exerciti fara drept functia publica, fapta putea fi oricum usor incadrata si in alin. 1 al acestei infractiuni.
Exercitarea fara drept a profesiei de preot nu este tipica pentru ca preotul nu are o calitate oficiala ce
implica exercitiul autoritatii de stat.
Functionarul public suspendat sau aflat in concediu intra aici, deoarece faptic a pierdut acest drept,
chiar daca doar temporar.

3. Forma agravata: faptele de la alin. 1 si 2 comise prin purtarea fara drept de uniforme/semne
distinctive ale autoritatii publice.
FARA DREPT – element de tipicitate, nu antijuridicitate.
52
 In noua reglementare acesta fapta este o forma agravata de uzurpare a calitatii oficiale, fiind mai
consecventa prin raportare la valoarea sociala protejata, respectiv autoritatea, caci simplul port de semne
distinctive nu genereaza lezarea autoritatii, fara a fi insotit de faptele de la alin. 1 sau 2, asa cum se prezuma
absolut in vechea reglementare.
Atunci cand uzurparea de calitati oficiale este un mijloc fraudulos de inducere in eroare, in scopul
de a obtine un folos material injust, se va retine si infractiunea de inselaciune in concurs cu uzurparea de
calitati oficiale.

TENTATIVA: POSIBILA, NEINCRIMINATA

TITLUL V: INFRACTIUNI DE COPRUPTIE SI DE SERVICIU

Legea penala incrimineaza anumite forme de incalcare a atributiilor de serviciu, care lezeaza sau pot
leza grav functionarea societatii, astfel incat sa se asigure ca functionarul „deserveste” exclusiv interesul
public si protejeaza interesele institutiei publice pe care o conduce sau din care face parte.

SUBIECT ACTIV, PARTICULARITATI:

Conform art. 175 alin. 1 NCP este functionar public persoana care, cu titlu permanent sau
temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor
puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură(aici intra medicii,
profesorii);
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator
economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de
realizarea obiectului de activitate al acesteia.
Notiunea de functionar public din acest alineat nu este sinonima cu aceeasi notiune folosita in dreptul
administrativ.
In acesta definitie vor fi cuprinse persoanele care in primul rand exercita atributii si responsabilitati in
scopul realizarii puterii legislative, exercutive sau judecatoresti, sau cele care exercita o functie de demnitate
publica sau o functie publica de orice natura. Aceasta incluziune esre una fireasca, in considerarea calitatii
si functiei pe care persoana o are in aparatul de stat.
Exemple pentru literele a si b: Presedintele, Prim-ministrul, ministrii, secretarii de stat, parlamentarii
sau angajatii Parlamentului, consilierii locali, primarii, angajatii primariilor, consiilor judetene sau locale,
politistii, grefierii, magistratii, membrii CSM, angajatii instantelor sau angajatii CSM etc.
Motivul pentru care persoanele de la litera c sunt considerate functionari publici in sensul legii penale
este acela de protejare a intereselor patrimoniale ale statului in regii autonome sau in cadrul persoanelor
juridice unde capitatul este integral sau majoritar de stat. In lipsa acestei prevederi, ei s-ar fi calificat fie ca
functionari “privati” in art. 308 CP, sau nu ar fi putut fi subiecti activi al acestor infractiuni.
53
 Art. 175 alin. 2 defineste persoana asimilata functionarului public persoana care exercită un
serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului
ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Persoana care exercita un serviciu de interes public trebuie inteleasa ca fiind acea persoana care,
desi, de regula, este liber-profesionist sau, cel putin, nu exercita o functie de autoritate publica sau o functie
publica, desfasoara totusi o activitate ce implica folosirea unor competente “delegate” de catre stat.
Spre exemplu, notarii, prin activitatea lor pot conferi unui act semnat de o persoana de drept privat,
atributul de ,,act autentic”, adica act ce cuprinde in el insusi o dimensiune de oficialitate a statului. In aceasta
categorie mai intra si executorii judecatoresti sau lichidatoriii judiciari.
Nu sunt functionari publici avocatii sau mediatorii pentru ca ei nu sunt investiti de autoritatile
publice, nu desfasoara activitatea ca urmare a unei delegari de putere statala si nu sunt supusi controlului sau
supravegherii serviciului de interes public pe care il exercita. Desi in limbajul comun se spune ca ei desfasoara
activitati de interes public, in dreptul penal nu se mai sustine acest lucru.
Acesta regula se aplica atat in cazul avocatilor alesi, cat si a celor numiti din oficiu. Avocatii din oficiu
isi desfasoara activitatea in temeiul delegatiei emise de barou, iar respectarea sau nerespectarea regulilor de
desfasurare a profesiei lor se supune regulilor privind abaterile disciplinare profesionale, si nu unui eventual
control statal exercitat in mod direct.
Pentru anumite infractiuni din acest titlu, art. 308 NCP stabileste ca normele de incriminare se
aplica corespunzator si faptelor savarsite de catre sau in legatura cu persoanele care exercita, permanent
ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice
dintre cele prevazute la art. 175 alin.2 ori in cadrul oricarei persoane juridice.
Interpretarea frazei “insarcinare in cadrul unei persoane juridice” poatea fi una restrictiva sau una
extensiva. Formularea textului ar sugera o interpretare extensiva, care insa nu intotdeauna ar fi una rationala.
Acest lucru rezulta din faptul ca, spre exemplu, administratorul unei societati comerciale care isi
desfasoara activitatea in temeiul unui contract de management, fiind renumerat pentru aceasta activitate, poate
fi considerat o persoana care isi desfasoara activitatea in cadrul unei Pj, avand inclusiv obligatii legale sau
contractuale fata de aceasta, insa atunci incriminarile din legislatia speciala(ex.: legea nr. 31/1990), prin care
sunt sanctionate punctual anumite conduite ale acestora, ar deveni inutile.
Situatia tinde sa devina absurda, deoarece o persoana care administreaza in fapt o societate comerciala
si care nu are nicio obligatie legala sau contractuala fata de aceasta ar putea fi considerata o persoana care
exercita o activitate neremunerata in cadrul Pj. O astfel de interpretare ar avea drept consecinta sanctionarea
nediferentiata sau generica a conduitelor “ functionarului de fapt”.
Consecinta unei astfel de decizii ar putea fi aceea de a inlatura din Codul penal textele de incriminare
care cer sau impun o conditie speciala subiectului activ, ori, daca asta ar fi fost dorinta legiuitorului, definitiile
legale ale subiectului activ ar fi inutile, fiind suficienta o prevedere expresa ca ele se aplica tutoror celor care
“in fapt” realizeaza conduite care, in conditii normale, ar fi reprosate doar unui subiect activ special.

54
 Interpretare restrictiva pentru ca :
1. Folosirea expresiei de “insarcinare” sugereaza o relatie de autoritate intre cel insarcinat si cel care
insarcineaza- cel mai potrivit ar fi reintoarcere la criteriul din V.C.P. si anume delimitarea constand
in existenta unui contract de munca pentru cel insarcinat. Un asemnea criteriu ar exclude insa munca
neremunerata care e prestata de studentii sau elevii sau studentii aflati in practica, voluntarii etc.
2. Unele texte de incriminare fac referire expresa la ,,exercitarea atributiilor de serviciu sau a
indatoririlor de serviciu”. S.B. crede ca aceasta circumstantiere presupune calitatea de salariat, pentru
ca doar in cadrul unui raport de munca se poate vorbi despre indeplinirea unor indatoriri de serviciu.
3. Pentru o delimitare mai clara intre infractiunea de delapidare si infractiunea de la art. 272 din Legea
31/1990 a societatilor, pentru ca delimitarea dintre ele doua se face in functie de calitatea subiectului
activ: daca intra in notiunea de functionar privat al codului penal se va retine delapidarea, daca nu, se
va retine infractiunea din legea societatilor. Prin urmare, doar o interpretare restrictiva a art. 308 CP
mai face sa fie cat de cat aplicabila infractiunea din legea speciala.
Controverse privind subiectul activ
• Medicii
Decizia ICCJ nr. 26/2014 – medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din
sistemul public de sanatate, are calitate de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. 1 lit. b
teza a II a din NCP.
Medicul dintr-o clinica privata intra de regula pe 308 CP, dar exista situatii cand poate intra si pe 175
alin. 2 CP, prin raportare la anumite competente profesionale(ex.:legate de emiterea de adeverinte medicale
necesare obtinerii permisului de conducere).
• Farmacistii – art. 175 alin. 2 CP
• Profesorii din universitatile de stat(art. 175 alin. 1 lit. b) sau din universitatile private –
• Expertii judiciari, executori judecatoresti, lichidatorii judiciari, notari – art. 175 alin. 2 CP.
• Avocatii cand pun data certa – ar putea intra pe art. 175 alin. 2 CP

Art. 293 – „Dispozitiile art. 289 si art. 290 se aplica in mod corespunzator si persoanelor care, pe
baza unui acord de arbitraj, sunt chemate sa pronunte o hotarare cu privire la un litigiu ce le este dat spre
solutionare de catre partile la acest acord, indiferent daca procedura arbitrala se desfasoara in baza legii
romane ori in baza unei alte legi.
Este ilogica si irationala restrangerea aplicarii art. 293 doar la infractiunile de dare si luare de mita,
pentru ca de exemplu, daca o persoana solicita o suma de bani pretinzand ca are influenta asupra unui salariat
dintr-o firma privata(ex.: un paznic), fapta sa va fi trafic de influenta. In schimb, daca autorul pretinde o suma
de bani pentru a determina conduita unor arbitri, intr-o disputa solutionata in baza unui acord de arbitraj, fapta
sa nu este incriminata.
→ ART. 243 LPA – textul este aplicabil indiferent daca membrii instantelor de arbitraj sunt romani
sau straini.

55
 TITLUL V: INFRACTIUNI DE COPRUPTIE SI DE SERVICIU
CAP. I: Infractiuni de coruptie

17. LUAREA DE MITA – ART. 289 NCP

(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte
bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie
infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor
la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc,
se dispune confiscarea prin echivalent.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII/VALOAREA SOCIALA:

Conceptul de “coruptie” are o conotatie laica si una juridica. Luarea si darea de mita ar putea fi incluse
in categoria infractiunilor naturale, deoarece in orice sistem social ne-am afla, ar putea si identificate si
calificate ca atare.
Valoarea sociala protejata este onestitatea functionarilor statului, care nu trebuie sa solicite sau sa
primeasca niciun beneficiu suplimentar pentru exercitiul functiei publice si nici nu trebuie sa vanda beneficiul
statutului lor celor care sunt interesati de o anumita conduita a acestora.
Incriminarea coruptiei si in mediul privat a fost determinata de constatarea faptului ca o societate
corupta genereaza multiple efecte negative in ceea ce priveste functionarea ei (competita neloiala, ierarhia
corecta a valorilor) si de conventiile privind coruptia la care Romania este parte, care au trasat sarcina statelor
semnatare incriminarea coruptiei si in acest plan.

Mituirea – infractiune bilaterala, la care concura doua persoane, cel care da mita si cel care o
primeste in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce
intra in datoriile sale de serviciu sau in legatura cu un act contrar acestor indatoriri.

❖ SUBIECT ACTIV: Special

→ Art. 175 CP, art. 380 CP, “suplimentat” prin art. 293 si 294 NCP

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa

Intentie eventuala este discutabil, SB este inca nehotarat. Ex. Intentie eventuala: un functionar accepta
sau primeste foloase de la o persoana fara a stii sigur pentru ce i se ofera, acceptand si fiindu-i indiferend ca
acestea ar putea fi in legatura cu indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu.
56
 ❖ LATURA OBIECTIVA: ACTIUNE

a) Fapta sa fie comisa in una din urmatoarele modalitati de comitere:

- Pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin;

Initiativa apartine functionarului care, prin orice modalitate, directa sau indirecta(aluziva) solicita mita.
Nu este necesar ca cel caruia i se solicita sa inteleaga semnificatia gesturilor functionarului, sa fie de acord
sau sa adopte o anumit pozitie cu privire la cererea lui.
Pozitia destinatarului este lipsita de importanta pentru tipicitatea faptei. Fapta se consuma la momentul
pretinderii mitei, nu la momentul perfectarii intelegerii.

- Primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin;

Agentul primeste efectiv mita prin remiterea bunurilor sau prin obtinerea folosului necuvenit. Fapta
se consuma in momentul primirii sau obtinerii folosului.
Restituirea ulterioara a folosului primit nu inlatura tipicitatea faptei.
Primirea unor daruri mici si ocazionale – fapta este tipica daca se fac in legatura cu indeplinirea
atributiilor de serviciu, mai ales ca, de regula, tocmai acest lucru il urmareste cel care ofera daruri chiar mici
si ocazionale.
Prin urmare, nu are importanta valoarea bunurilor date cu titlu de mita.
Singura ipoteza in care nu s-ar angaja raspunderea penala pentru o astfel de fapta, pe langa cea in cazul
careia darurile nu au fost date in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu, este existenta unei eventuale
cauze justificative rezultand dintr-o cutuma.
Produsele protocolare nu intra.

- Acceptarea promisiunii unor bani sau foloase care nu i se cuvin.

Tacerea nu se asimileaza, trebuie dovedita acceptarea.
Nerespingerea propunerii nu, deoarece nu se poate identifica existenta reala a elementului subiectiv al
autorului.
Initiativa vine de la mituitor, iar agentul accepta oferta care i se face. Fapta se consuma in momentul
acceptarii ofertei, fara a avea importanta daca, ulterior, mituitorul isi respecta sau nu promisiunea. Renuntarea
ulterioara la folosul acceptat nu inlatura existenta infractiunii.

Mita – orice folos de natura patrimoniala. In notiunea de foloase intra orice alte bunuri, servicii sau
beneficii acordate functionarului (reduceri la incheierea unor contracte, ajutorul la treburile casnice sau din
gospodarie etc.)
Favorurile sexuale – nu intra, infractiune distincta art. 299 CP Folosirea abuziva a functiei in scop sexual.
! Obiect al mitei poate fi orice folos care nu i se cuvine functionarului, inafara celor sexuale. Astfel,
se poate retine infractiunea de luare de mita si cand mituitorului i se pretinde sau accepta promisiunea
prestarii unor servicii functionarului, ori i se presteaza efectiv. Ex.: un elev, pentru a obtine o nota de
trecere de la un profesor, efectueaza munci agricole in beneficiul lui.
57
b) Pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii sau nerefuzul ei trebuie sa fie comise in
legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui
act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act
contrar acestor indatoriri.

Prin indatoriri de serviciu se intelege tot ceea ce cade in sarcina functionarului, potrivit normelor care
reglementeaza serviciul respetiv ori este inerent naturii acelui serviciu.
In legatura – produce efecte importante asupra tipicitatii faptei. Actiunea nu mai trebuie comisa
inainte sau concomitent cu indeplinirea atributiilor de serviciu ci oricand, fiind necesar doar sa existe
conexitatea prevazuta de lege.
Ex.: daca medicul functionar public, dupa realizarea serviciului medical cu profesionalism si fara a solicita
in prealabil sau conditiona vreun de vreun folos realizarea actului medical, pretinde un folos material sau
accepta promisiunea facuta de pacientul sau in legatura cu serviciul medical prestat – luare de mita.
Prin indatoriri de serviciu se intelege tot ceea ce cade in sarcina functionarului, potrivit normelor care
reglementeaza serviciul respetiv ori este inerent naturii acelui serviciu.
Urgentarea indeplinirii unui act – urgentare cu caracter ilicit, pentru ca acolo unde legea permite
functionarului sa solicite onorariu pentru indeplinirea in regim de urgenta a unei atributii ce cade in sarcina sa
va opera autorizarea legii ca si cauza justificativa.
Daca suma de bani sau folosul este primit in legatura cu activitatea unei alte persoane, fapta nu va mai
constitui o luare de mita, ci poate fi o participatie la dare de mita, un trafic de influenta sau chiar inselaciune.
Fapta consituie luare de mita cand suma sau folosul este primit in legatura cu un act la care mituitorul este
perfect indreptatit, deoarece functionarul conditioneaza realizarea acelui act de primirea mitei.
Daca indeplinirea defectuasa a acelui act pentru care se primeste mita are un caracter infractiunal,
functionarul va comite atat infractiunea de luare de mita cat si infractiunea la care a participat sau a comis-
o in calitate de autor.
Ex.: autorul, paznic al unor bunuri, accepta bani pentru a nu-i impiedica pe niste noti sa sustraga bunuri
pe care el trebuia sa le pazeaza, el va raspunde pentru luare de mita in concurs cu complicitate la furt.

! In cazul persoanelor asimilate functionarilor publici, conform art. 289 alin. 2, fapta constituie
infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor
la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.
S-a dorit excluderea din sfera de aplicare a textului a unor ipoteze concrete, ca cea a perceperii unei taxe
de urgenta de catre notari. Legiuitorul insa cu aceasta ocazie a exclus de tot, fara nicio nuanta, urgentarea
indeplinirii unei atributii de serviciu ca motivatie de luare de mitei.
Ex.: daca lichidatorul rezolva urgent cererea unui creditor in detrimetrul altuia luand mita in acest sens,
fapta lui nu va fi tipica, dat fiind ca actiunea solicitata s-ar incadra pe urgentarea indeplinirii atributiilor de
serviciu.
Excluderea urgentarii actului este irationala, deoarece ea poate avea caracter licit sau ilicit.

58
 Aplicarea alin. 2 va putea pune probleme si in cazul medicilor, unde cei publici intra in categoria
functionarilor de la art. 175 alin. 1 lit. b CP, cei privati de regula la art. 308 CP, pentru care primirea de foloase
pentru urgentarea unor acte constituie luare de mita, insa medicul de la cinica privata poate sa se incadreze si
pe art. 175 alin. 2 CP, aceeasi fapta a lui nefiind luare de mita.
Daca motivul pentru care se pretinde mita, se primeste sau se accepta promisiunea este pentru o
indeplinire licita a atributiilor de serviciu, abuzul in serviciu are caracter subsidiar si nu se va retine, ci se va
retine doar luarea de mita, deoarece motivul pentru care s-ar retine abuzul in serviciu este insasi prestarea
atributiei contra cost, adica actul de executare ar luarii de mita care se susprapune peste actul de executare al
abuzului in serviciu.
Daca motivul pentru care se pretinde, primeste sau se accepta promisiunea mitei este pentru o indeplinire
ilicita a atributiilor se serviciu, si functionarul public si indeplineste ilicit acea atributie, se va retine concurs
de infractiuni intre luarea de mita si abuzul in serviciu, fiind doua acte de executare distincte pentru doua
infractiuni.
Art. 7 din Legea nr. 78/2000 – FORMA AGRAVATA (Faptele de luare de mita sau trafic de
influenta savarsite de o persoana care:
a) Exercita o functie de demnitate publica
b) Este judecator sau procuror
c) Este organ de cercetare penala sau are atributii de constatare ori de sanctionare a contraventiilor
d) Este una dintre persoanele prevazute la art. 293 NCP se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art.
289 sau 291 NCP, ale carei limite se majoreaza cu o treime.

❖ PARTICIPATIA: Infractiune cu autor unic

Nu este posibil coautoratul. Fiecare functionar are obligatia persoana de a-si indeplini onest atributiile de
serviciu, ceea ce inseamna ca incalcarea acestei obligatii are un caracter personal.
Participatia la luare de mita absoarbe si eventuala calificare a faptei ca fiind si participatie la dare de
mita. Aceasta solutie deriva din caracterul bilateral al infractiunilor de dare si luare de mita.
Se va decide, mai intai, daca fapta participantului este mai caracterizata de legatura cu mituitul sau
mituitorul si apoi, pornindu-se de la acest rezultat, se va face incadrarea juridica a faptei.
Daca nu se poate determina de cine este mai apropiat complicele, se va retine complicitate la luare de
mita, deoarece fapta este mai grava din punct de vedere al sanctiunii. Nu se a putea retine complicitate atat
la dare de mita, cat si la luare de mita, fapta avand caracter ambivalent, caracterizata printr-o pluralitate
naturala, fiind absurd ca, complicele sa fie pasibil de o pedeapsa mai mare decat chiar autorii infractiunilor.
Situatia se poate compara cu motivul pentru care violarea secretului corespondentei este o infractiune de
serviciu si nu contra vietii private, tocmai pentru ca o corespondenta presupune cel putin doua parti, iar in
situatia in care ar fi fost o infractiune contra vietii private nu s-ar fi putut retine niciodata o singura
infractiune de violare a secretului corespondentei. Un alt argument ar fi ca pentru acelasi act de executare
persoana ar fi pedepsita de 2 ori, fiind incalcat principiul ne bis in idem, fiind aceeasi valoare sociala
protejata.

59
 ❖ MOMENTUL CONSUMARII:
Fapta se consuma in momentul in care se comite una din cele 3 modalitati in care se comite luarea de
mita, respectiv: pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii.
Daca agentul primeste mita de la mai multe persoane fara a exista nicio legatura intre mituitori, dar in
baza aceleiasi rezolutii infractionale – forma continuata.
Forma continuata se mai retine si atunci cand mituitorul ofera in mai multe ocazii mita functionarului si
el le primeste, sau atunci cand, dupa ce mituitul a pretins bani pentru a-si indeplini atributiile de serviciu, si
fata e deja tipica, primeste ulterior indeplinirii si mita, fiind o modalitate de comitere a aceleiasi infractiuni.
Infractiunea continuata se retine daca exista un interval de timp intre actele de executare. Daca este un
timp scurt, de exemplu mituitul ii propune mituitorului sa ii dea mita, si mituitorul ii da, aceasta primind-o,
se va retine unitatea naturala colectiva.
Daca nu exista aceeasi rezolutie infractionala – concurs.

❖ TENTATIVA: Neincriminata
Unele acte specifice tentativei sunt incriminate ca acte de executare: pretinderea, acceptarea promisiunii.

❖ CONFISCARE: “Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea
nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.”

❖ FORMA ATENUANTA: ART. 308 – limitele se reduc cu 1/3.

60
 18. TRAFICUL DE INFLUENTA – ART. 291 NCP

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru
sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă
asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau
să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc,
se dispune confiscarea prin echivalent.

RATIUNEA INCRIMINARII:
Traficul de influenta este o forma indirecta de discreditare a functionarilor, deoarece prin actiunea de
traficare a influentei se creeaza suspiciunea ca functionarii sunt coruptibili si ca ar actiona sub influenta unui
tert.
Din punct de vedere conceptual reperezinta o sanctionare disttincata a unui act pregatitor pentru o
posibila fapta viitoare de luare de mita.
Desi doar incalcarea regulilor de onestitate afecteaza in mod direct valoarea sociala protejata de textul
de incriminare a coruptiei pasive(darii de mita) sau a coruptiei active(luarii de mita), tendinta dreptului penal
actual spre o conduita proactiva, si nu doar reactiva, a facut ca acele acte de pregatire a acestor infractiuni sa
fie incriminate distinct ca infractiuni de sine statatoare.
Valoarea sociala protejata- onestitatea functionarilor publici.

❖ SUBIECTUL ACTIV: General, doar PF

Singura conditie ceruta este ca acesta sa aiba influenta sau sa pretinda acest lucru.
Persoana juridica nu poate comite aceasta infractiune in calitate de autor, deoarece influenta reala sau
pretinsa este indisolubil legata de persoana fizica.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

a. Fapta de traficare a influentei sa se realizeze prin primirea, pretinderea, acceptarea promisiunii unor
bani sau alte foloase.
La primire fapta se consuma in momentul in care traficantul de influenta dobandeste folosul, indiferent
daca ulterior el intervine pe langa functionarul pe langa care pretinde ca are influenta.
In cazul pretinderii, initiativa apartine traficantului care solicita un anumit folos pentru traficarea
influentei pe care o are sau pretinde ca o are asupra unui functionar.

61
 In cazul acceptarii promisiunii, initiativa apartine cumparatorului de influenta, traficantul fiind cel care
accepta aceasta oferta. Fapta se consuma in momentul acceptarii promisiunii.
Traficarea influentei se poate realiza direct sau indirect, prin interpunere de persoane.

b. Pretinderea, primirea sau acceptarea folosului poate fi savarsita pentru sine sau pentru
altul.

c. Cauza primirii, pretinderii sau acceptarii sa fie traficarea influentei reale sau presupuse
a agentului.
Intreaga activitate infractionala sa aiba ca si mobil traficarea unei influente reale sau presupuse a
agentului.

d. Traficantul de influenta trebuie sa aiba influenta sau sa lase sa creada ca are influenta
asupra unui functionar public si sa promita ca il va determina pe functionarul public sa
aiba o conduita solicitata de cumparatorul de influenta.
Deoarece in plan conceptual am calificat traficul de influenta ca un act pregatitor al faptei „propriu-zise”
de coruptie, legiuitorul prin aceasta sintagma a dorit sa sublinieze faptul ca doar actul de pregatire care se
apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale trebuie sanctionat penal ca fiind trafic de influenta.
Nu orice pretindere de influenta, chiar si fara a avea aparenta minimala a unui act real de coruptie, va fi
calificata ca trafic de influenta.
Ex.: x, taximetrist in Cluj-Napoca, ii pretinde bani lui y, student la Drept, spunandu-i ca il cunoaste
personal pe Presedintele Romaniei si il poate determina pe acesta din urma sa il faca pe y membru CSM. Daca
y ii da bani in considerarea acestui fapt, x va fi autor la inselaciune, nu la trafic de influenta, iar y va fi persoana
vatamata al infractiunii de inselaciune, nu autor la cumparare de influenta.
Functionar public – art. 175 CP, art. 308 CP, art. 294 CP. Pentru art. 293 CP e forma agravata.

e. Primirea, pretinderea sau acceptarea sa se realizeze pentru interventia agentului asupra

functionarului, pentru a-l determina sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze
ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa
indeplineasca un act contrar acestor indatoriri.
Nu are importanta daca interventia se materializeaza sau nu.
Este esential ca functionarul asupra caruia exista sau pretinde care influenta sa fie determinat, fie cu
numele, functia sau in orice alta maniera. Doar in acest fel se poate sti daca traficarea influentei priveste un
functionar care are atributii in a solutiona cererea cumparatorului de influenta. In caz contrar, fapta poate
consta intr-o inselaciune.

62
 → Traficul de influenta cu privire la functionarul public in situatia reglementata de art. 289 alin. 2
Se va retine infractiunea doar daca traficarea influentei este pentru a-l determina sa nu indeplineasca, sa
intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale legale sau sa indeplineasca un act contrar acestor
indatoriri. Pentru identitate de ratiune, ar trebui ca fapta sa nu fie tipica atunci cand influenta este ,,traficata,,
pentru urgentarea unui act de catre notarul public( la fel cum se intapla si in cazul luarii de mita). In cazul
traficului de influenta nu se face o asemnea precizare, si strict pe textul legal fapta ar fi tipica.

f. Traficarea influentei sa se realizeze inainte sau concomitent cu realizarea actului de

catre functionarul asupra caruia influenta este traficata. In caz contrar fapta ar putea
consta intr-o inselaciune comisa de cel care vinde influenta cu privire la un act care deja
s-a realizat deoarece nu mai exista posibilitatea teoretica ca traficantul sa determine prin
influenta sa acea actiune a functionarului.

❖ TENTATIVA: NEINCRIMINATA

❖ FORMA AGRAVATA:
Traficul de influenta comis de o persoana care exercita o functie de deminitate publica, este judecator
sau procuror, este organ de cerecetare penala sau are atributii de constatare sau sanctionare a contraventiilor ,
este o persoana care pe baza unui acor de arbitraj, este chemata sa pronunte o hotarare cu privire la un litigiu
ce ii este dat spre solutionare de catre partile la acest acord, indiferent daca procedura arbitala se desfasoara
in baza unei legii romane sau a unei alte legi( art.7 din Lgea 78/2000).

❖ FORMA ATENUANTA: ART. 308 – limitele se reduc cu 1/3.

❖ CONFISCAREA: Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării,
iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

63
 CAP. II: Infractiuni de serviciu

19. PURTARE ABUZIVA – ART. 296 NCP

(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII:
Prin infractiunea de purtare abuziva se sanctioneaza acele „derapaje” de comportament ale
functionarilor in ceea ce priveste conduita lor fata de persoanele terte cu care acestia intra in contact in
exercitiul atributiilor de serviciu. In mod evident, in cadrul acestor interactiuni, functionarul este obligat sa
adopte o conduita adecvata, nu sa foloseasca expresii jignitoare, sa ameninte sau sa agreseze persoanele cu
care intra in contact.
Valoarea sociala protejata. Textul protejeaza in primul rand imaginea functionarului si indeplinirea
conforma a atributiilor sale de serviciu. In subsidiar, in functie de modalitatea de comitere, textul protejeaza
si valorile sociale „personale” ale tertului fata de care se comite purtarea avuziva: demnitatea, in cazul purtarii
abuzive prin expresii jignitoare, libertatea psihica, in cazul purtarii abuzive prin amenintare, si integritatea
corporala si sanatatea, in cazul purtarii abuzive prin loviri sau alte violente.
Nu este corelat cu textul de la ultraj pentru ca in cazul purtarii abuzive legiuitorul a mentinut
prevederea limitativa a conduitelor care pot constitui purtare abuziva. O alta diferenta este ca utilizarea de
expresii jignitoare fata de un functionar public nu va constitui ultraj. Daca funtionarul utilizeaza expresii
jignitoare fata de o persoana fapta va constitui purtare abuziva.

→ CONTINUTURI ALTERNATIVE – daca se jigneste, se ameninta is se utilizeaza acte de violenta

vom retine un concurs format din 3 infractiuni pentru ca textul face trimitere la limetele de pedeapsa a
infractiunii absorbite. Daca insa intr-un caz concret si de exceptie, infractiunea de loviri ar absorbi amenintarea
comisa in aceeasi imprejurare, solutia va fi cea a retinerii infractiunii de purtare abuziva prin loviri.
Daca functionarul in exercitarea atributiilor de serviciu comite o vatamare corporala, LVCM, omor
sau omor calificat, se va retine concurs intre vatamare corporala/LVCM/omor/omor calificat si purtare
abuziva pe alin. 2, deoarece fiecare dintre aceste infractiuni au o componenta de loviri in ele.

SUBIECT ACTIV: Special

Se foloseste formularea generica „de catre cel aflat in exercitiul atributiilor de serviciu”.
Se refera exact la functionarii publici si la cei definiti in art. 308 NCP? S.B spune ca textul va fi
aplicabil functionarilor publici, precum si oricarei alte persoane, salariat al unei persoane juridice de drept
privat, prin urmare si cei de la 308, diferenta fiind ca in cazul acestora din urma nu mai este o forma atenuanta.

64
 Art. 308 nu face trimitere la 296 NCP dar sintagma cel aflat in exercitiul atributiilor de serviciu pare
ca presupune acest lucru.

❖ LATURA SUBIECTIVA: intentie directa / indirecta / praeterintentie (pentru 193 alin. 2 cp)

❖ LATURA OBIECTIVA

1. Art. 296 alin. 1 NCP Purtarea abuziva prin expresii jignitoare. Astfel, cel care utilizeaza
„expresii” jignitoare va raspunde pentru infractiunea de purtare abuziva, insa cel care utilizeaza „gesturi”
jignitoare nu va fi autor al acestei infractiuni. In opinia noastra, o asemenea „discriminare” nu este deloc
justificata, ea fiind mai mult decat greu de inteles.
Ex.: daca un politist aruca chipiul unui trecator in semn de dispret – fapta nu e tipica, gest jignitor.
Subiectul pasiv este general, inclusiv un coleg al functionarului.
Participatia nu e posibila in forma coautoratului, deoarece fiecare functionar are propria obligatie de
a se adresa politicos persoanelor cu care intra in relatii de serviciu. In cazul in care mai multi functionari vor
adresa expresii jignitoare in exercitiul atributiilor de serviciu, fiecare va raspunde pentru o infractiune de
purtare abuziva.

2. Art. 296 alin. 2 NCP Purtarea abuziva prin amenintare. - art. 206 NCP.
Nu sunt forme agravate ale alin. 1.
Daca fapta cu care este amenintata persoana nu este de natura sa ii provoace o stare de temere, atunci
ea se va putea retine eventual pe alin.1 ca o ,,utilizare de expresii jignitoare.
Infractiune complexa, absoarbe infractiunea de amenintare.
Participatia este posibila in toate formele, cu particularitatea ca coautorii trebuie sa aiba calitatea
ceruta de lege, si anume sa fie functionari aflati in exercitiul atributiilor de serviciu.

3. Art. 296 alin. 2 NCP Purtare abuziva prin violenta. - art. 193 NCP.
Infractiune complexa care absoarbe infractiunea de loviri sau alte violente.
Daca il si ameninta si loveste in acelasi timp – concurs de infractiuni pentru ca la art. 296 alin.2 avem
o infractiune cu continuturi alternative.
Daca purtarea abuziva prin violenta a cauzat o vatamare corporala, atunci vom retine un concurs de
infractiuni intre purtarea abuziva prin violenta si vatamarea corporala.
Daca intrebuintarea de violente se realizeaza asupra unei persoane aflate in curs de cercetare in vederea
obtinerii de declaratii, fapta va constitui infractiunea de cercetare abuziva, care absoarbe purtarea abuziva.
Atunci cand folosirea violentei de catre functionar este autorizata de lege, fapta nu mai este
antijuridica, de exemplu, in cazurile in care politia sau fortele de ordine sunt autorizate sa intervina in forta,
folosind chiar violenta.
Participatia este posibila in toate formele, cu particularitatea ca coautorii trebuie sa aiba calitatea
ceruta de lege, si anume sa fie functionari aflati in exercitiul atributiilor de serviciu.
65
 20. NEGLIJENTA IN SERVICIU – ART. 298 NPC

Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII:
Identica ca cea de la abuz in serviciu, singura diferenta dintre acestea existand la nivelul laturii
subiective.
Efectele acestei incriminari- vor fi incriminate toate conduitele culpabile ale unui functionar
indiferent de gravitatea urmarii produse.
Ex: fapta va fi tipica in cazul in care barmanul a pus in ceasca mai putina cafea decat ar fi trebuit.
Valoarea sociala protejata - imaginea functionarului public care trebuie sa isi indeplineasca in mod
conform atributiile de serviciu.

❖ SUBIECT ACTIV: Special → art. 175 si 308 la forma atenuata.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Culpa cu sau fara prevedere

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune/inactiune

Actele de executarea sunt neindeplinirea atributiilor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa.
Urmare → se cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unui PF / PJ.
Momentul consumarii infractiunii – momentul producerii urmarii.

❖ FORMA AGRAVATA: Art. 309 NCP, daca fapta a produs consecinte deosebit de grave (paguba
patrimoniala peste 2.000.000 RON).

❖ FORMA ATENUANTA: Art. 308 NCP, limitele speciale se reduc cu 1/3.

❖ TENTATIVA: Culpa, tentativa nu e posibila.

66
 21. FOLOSIREA ABUZIVA A FUNCTIEI IN SCOP SEXUAL – ART. 299 NCP

(1) Fapta functionarului public care in scopul de a indeplini, a nu indeplini, a urgenta ori a intarzia
indeplinirea unui act privitor la indatotririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar
acestor indatoriri, pretinde ori obtine favoruri de natura sexuala de la o persoana interesata direct
sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepsete cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani si
interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita profesia ori
activitatea in exercitarea careia a fost savarsita.
(2) Pretinderea sau obtinerea de favoruri de natura sexuala de catre un functionar public care se
prevaleaza sau profita de o situatie de autoritate sau superioritate asupra victimei, ce decurge din
functia obtinuta se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 sau cu amenda si interzicerea
exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de axercita profesia sau activitatea in
executarea careai a fost savarsita fapta.

❖ INFRACTIUNE CU CONTINUTURI ALTERNATIVE

❖ RATIUNEA INCRIMINARII:
Art. 299 alin. 1 - Forma speciala atenuanta de luare de mita, comisa de functionarul public nu prin
pretinderea de foloase de natura materiala, ci prin pretinderea unor favoruri sexuale.
- S.B. crede ca fapta este mai aproape de infractiunile de coruptie decat de ipotezele clasice ale infractiunilor
de serviciu.
- Nu mai avem o infractiune bilaterala pentru ca nu mai este incriminata intr-o maniera coresondenta darii
de mita actiunile celui care ofera sau chiar presteaza favorori de natura. O asemenea conduita nu va intra
sub incidenta dreptului penal.
- Valoarea sociala protejata: Protejarea imaginii functionarului public si asigurarea ca acesta isi
indeplineste intr-o maniera corecta si onesta atributiile de serviciu, fara a conditiona indeplinirea acestor
atributii de obtinerea unor beneficii personale.

Art. 299 alin. 2 – Textul de incriminare nu mai reclama o conditionare a modalitatii de exercitare a
atributiilor de serviciu de obtinerea unor favoruri sexuale, ci pur si simplu il sanctioneaza pe functionarul
public care abuzeaza de functia pe care o detine pentru a obtine eventuale favoruri de natura sexuala din partea
victimei.
Este o forma speciala de hartuire sexuala verticala descendenta, speciala atat prin calitatea
subiectului activ, cat si prin sursa autoritatii sau superioritatii asupra victimei – functionar public care se
prevaleaza sau profita de o situatie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din functia
detinuta.
→ Pe langa lezarea libertatii sexuale a victimei, este lezata si imaginea functionarului, o asemenea
conduita fiind de natura sa o afecteze, dar si sa influenteze indeplinirea conforma a atributiilor sale de servciu.
→ Infractiune pluriofensiva - protejeaza in principal imaginea functionarului si exercitarea in mod
corect a functiei sale si in secundar libertatea sexuala a victimei.

67
❖ SUBIECT ACTIV: Calificat, art 175 si 308 NCP (forma atenuanta)

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

I . Art. 299 alin. (1) NCP – scop special

Pretinderea sau obtinerea – continut alternativ.
Actul de pretindere va avea aceeasi semnificatie ca in cazul luarii de mita.
Actul de obtinere a unor favori de natura sexuala(se refera la orice conduita de natura sexuala)
indiferent daca functionarul sau persoana este cea care a avut initiativa. Obtinerea de favoruri de natura sexuala
implica exclusiv faptul ca autorul a realizat o conduita sexuala cu o alta persoana in aceste circumstante, asa
cum si-a dorit. Aceasta este doar o forma speciala a luarii de mita.
O prima diferenta fata de luarea de mita este aceea ca art.299 alin1 nu mai cuprinde si acceptarea de
catre functionar a ofertei particularului de a presta favoruri de natura sexuala. S.B. spune ca imaginea
functionarului si relatiile de serviciu sunt la fel de lezate si atunci cand el accepta o asemenea oferta. Fapta de
acceptare a unor favoruri de natura sexuala va putea constitui infractiunea de abuz in serviciu, in masura in
care ar putea fi identificate eventuale interese legitime apartinand unor persoane fizice sau juridice.
O a doua diferenta fata de luarea de mita din reglementarea actuala este momentul in care actul de
executare trebuie comis, prin raportare la actul de serviciu conditionat de conduita sexuala a victimei. Fata de
textul de la luare de mita, unde legiuitorul a inlocuit sintagma utilizata in art.254 „in scopul indeplinirii...” cu
sintagma” in legatura cu indeplinirea...”, in cazul folosirii abuzive a functiei in scop sexual, legiuitorul a pastrat
vechea formulare, adica „in scopul indeplinirii”.

Consecinte:
1. In acest caz conditia raportului de anterioritate sau concomitenta fata de actul de serviciu se
mentine. Astfel fapta se va putea comite doar atunci cand autorul, anterior sau concomitent indeplinirii
actului de serviciu obiect al ,,tranzactiei,, pretinde sau obtine favoruri de natura sexuala. O asemenea
conduita a functionarului comisa dupa indeplinrea atributiilor de serviciu va putea fi calificata eventual ca
infractiune de abuz in serviciu.
2. Fapta echivalenta celei de primire de foloase necuvenite din CP anterior nu va intra pe tipicitatea textului
art.299 alin.1
3. In cazul acestui text, legiuitorul nu mai prevede o limitare de tipicitate similara celei cuprinse in art.289
alin.2(pt persoanele asimilate functionarilor publici tipicitatea faptei era limitata la indeplinirea cu
intarziere a atributiilor de seriviciu sau neindeplinirea unei atributii de serviciu). Spre exemplu fapta va fi
tipica daca notarul pretinde favoruri de natura sexuala pentru urgentarea unui act.

68
 O alta diferenta fata de infractiunea de luare de mita este aceea ca fapta va fi tipica doar daca functionarul
pretinde pentru sine favoruri de natura sexuala sau obtine el insusi asemenea favoruri. Daca functionarul
pretinde sau obtine pentru altul asemenea favoruri fapta se va putea incadra eventual pe abuz in serviciu.
Actul de pretindere trebuie sa se realizeze fata de o persoana care direct- este beneficarul actului se serviciu
indeplinit de functionar sau indirect- prin ricoseu, beneficiaza de pe urma indeplinirii atributiilor de catre
functionar este interesata de efectele acelui act. Interesul poate avea si natura nepatrimoniala.
Ex.: va fi o persoana direct interesata beneficiarul unei autorizatii de constuire caruia primarul unei
localitati ii pretinde favoruri de natura sexuala pentru emiterea acestui act administrativ. O persoana indirect
interesata va fi, de exemplu, parintele unui student, caruia examinatorul ii pretinde favoruri de natura sexuala
pentru a-l promova pe copilul acestuia.
Dat fiind faptul ca numai unei persoane fizice i se pot pretinde favoruri de natura sexuala, o persoana
juridica nu poate fi persoana interesata.

❖ SCOP SPECIAL
Scopul indeplinirii, neindeplinirii, urgentarii sau intarzierii indeplinirii unui act privitor la indatoririle
de serviciu ori acela al indeplinirii unui act contrar acestor indatoriri.

❖ NATURA FOLOSULUI PRETINS SAU OBTINUT – favoruri de natura sexuala.

Interpretare prin prisma art. 218, 219 CP. Astfel, autorul va pretinde „victimei” favoruri de natura
sexuala atunci cand ii solicita sa intretina un act specific art. 218 CP, dar si atunci cand ii solicita victimei
realizarea oricarui act de natura sexuala, specific art. 219 CP.

RELATIA CU ALTE INFRACTIUNI:

a. LUARE DE MITA – infractiunea de la art.299 alin.1 este o forma atenuata de luare de mita. Din acest
motiv, daca se solicita cu aceeasi ocazie si alte foloase decat cele de natura sexuala se pune intrebarea daca
vom retine un concurs intre cele doua infractiuni sau autorul va raspunde pt o singura infractiune. Credem ca
in acest caz art.299 alin.1 va fi absorbit in infractiunea de luare de mita.

b. ABUZ IN SERVICIU- avand in vedere ca art.299 alin.1 incrimineaza o forma punctuala de indeplinire
defectuoasa a atributiilor de serviciu, avand asadar un caracter special fata de ultima, ea va avea prioritate.
In cazul in care fapta functionarului public nu indeplineste elementele constitutive ale art.299 alin.1, dar este
tipica pe in raport de art.297, fapta va constitui abuz in serviciu.
Daca dupa obtinerea favorurilor de natura sexuala, functionarul trece la indeplinirea defectuoasa a atributiilor
sale de serviciu, pentru aceatsa conduita ulterioara va putea fi retinuta si fapta de abuz in seriviciu.

c. INFRACTIUNILE CONTRA LIBERTATII SEXUALE- in cazul in care intial functionarul pretinde

favoruri de natura sexuale pentru a-si indeplini atributiile de serviciu si apoi, fiind refuzat de victima,
constrange victima la o conduita sexuala, autorul va comite un concurs de infractiuni intre art.299 alin.1 si
cele de viol sau agresiune sexuala, dupa caz.
69
 II. Art. 299 Alin. (2) NCP
Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează
sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

❖ ACTIUNE → pretinderea sau obtinerea de favoruri de natura sexuala (continut alternativ)

→ Actul de pretindere sau cel de obtinere a unor favoruri de natura sexuala va avea aceeasi
semnificatie ca pe alin.1
Spre deosebire de infractiunea de hartuire sexuala, textul nu mai impune conditia repetabilitatii actului
de executare, fiind astfel inlaturata o eventuala calificare a infractiunii ca fiind de obicei. Asadar, fapta va fi
tipica chiar si atunci cand actul de pretindere sau obtinere de favoruri de natura sexuala are un caracter singular.
Fapta va fi tipica si in ipoteza in care autorul ii cere victimei sa se dezbrace, acesta fiind un favor de
natura sexuala (ex: un functionar ii spune subalternei ca s-a facut cald afara si ca ar trebui sa vina mai
dezbracata la serviciu – fapta e tipica.)
Conduita incriminata trebuie sa aiba loc in conditiile folosirii pozitiei de autorizate sau superioritate
pe care autorul o are asupra victimei. Astfel, autorul se va prevala de statutul sau superior, fie va profita de
aceasta. Diferenta dintre ,,a se prevala,, si a ,,profita,, este una de ordin cantitativ.
In cazul prevalarii autorul el insusi evidentiaza pozitia de autoritate sau de superioritate pe care o are
asupra victimei.
Daca autorul doar profita, el exploateza un raport descendent preexistent, fara insa a-l evidentia in
fata victimei cu ocazia actului de executare.
Raportul de superioritate sau autoritate poate interveni atat in cadrul relatiilor de munca, cat si in
cadrul unui raport in care victima nu apartine aparatului de stat(profesor univ- student, agent de politie-
contravenient). In ambele cazuri, pozitia functionarului decurge din functia detinuta de acesta.
Daca discutam despre o ierarhie formala in care functionarul este superior victimei la nivelul functiei,
atunci discutam despre superioritate.
Daca prin atributiile de serviciu functionarul poate exercita o oarecare autoritate asupra victimei(agent
de politie, inspector antifrauda fiscala), atunci vorbim despre exploatarea pozitiei de autoritate.

❖ RELATIA CU ALTE INFRACTIUNI:

a. HARTUIRE SEXUALA – cele doua difera la nivelul valorii sociale protejate, art. 299 alin. 1 insistand
mai mult pe incalcarea atributiilor de serviciu ale functionarului public. Pot fi identificate multiple
elemente de delimitare, de la calitatea subiectului activ, la lipsa cerintei caracterului repetat al actului de
executare sau la absenta cerintei ca actul de executare sa intimideze victima sau sa o puna intr-o pozitie
umilitoare.
Fapta din art. 299 alin. 2 incrimineaza doar ipoteza hartuirii descendente comisa de catre un functionar
public. Daca functionarul comite o hartuire ascendenta sau orizontala, fapta va putea fi tipica pe art. 223.
70
b. Art. 299 alin. 1 – In acest caz, suntem in prezenta unui concurs de calificari incompatibile, cele doua
fapte neputand fi retinute in concurs ideal.
Adica, fapta comisa de catre functionarul public va intra fie pe tipicitatea art. 299 alin.1, fie va fi tipica
pe art.299 alin.2. Delimitarea se face prin raportarea la existenta unei conditionari atasata actului de
executare, legata de indeplinirea indatoririlor de serviciu ale autorului.
Astfel, daca pretinderea sau obtinere de favoruri de natura sexuala reprezinta de fapt o conditionare
privind maniera de indeplinire a atributiilor de serviciu, fapta va fi tipica pe art. 299 alin. 1. Daca, insa,
prin actul de pretindere sau obtinere a unor favoruri de natura sexuala, functionarul public nu isi
tranzactioneaza indatoririle de serviciu, ci pur si simplu comite aceste acte profitand de starea de autoritate
sau superioritate a sa, fapta va fi tipica pe art. 299 alin. 2.

21. UZURPAREA FUNCTIEI – ART. 300 CP

Art.300 NCP: Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în
atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII:

Ratiunea incriminarii - s-a apreciat ca nu era suficienta incriminarea generica a abuzului in serviciu,
aceasta infractiune fiind o parte din infractiunea de abuz in serviciu.
Se delimiteaza de uzurparea de calitati oficiale care aduce atingere autoritatii de stat pentru ca afecteaza
relatiile de serviciu prin faptul ca un functionar indeplineste acte ce exced din sfera atributiilor sale.
Se doreste respectarea diviziunii competentei functionarilor publici in planul puterii legislative,
executive si judecatoresti, fara de care functionarea conforma a aparatului de stat nu poate fi conceputa.

❖ SUBIECTUL ACTIV: Special → art. 175 si 308 NCP (forma atenuanta)

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

Indeplinirea unui act ce nu intra in atributiile sale in timpul serviciului, daca prin aceasta s-a
cauzat o paguba intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. Fapta nu poate fi comisa prin
omisiune.
Autorul depaseste in mod intentionat competentele sale personale, materiale, temporale sau teritoriale.
Competenta functionarului public este stabilita de normele legale sau administrative.
71
 In ceea ce priveste persoanele prevazute la art.308 competenta lor este stabilita de regula prin fisa
postului, regulamentul de organizare si functionare a societatii. Astfel va raspunde pentru infractiunea de
urzurparea functiei salariatul unei persoane juridice care semneaza in numele societatii un contract, desi
atributiile privind semnarea contractului reveneau altui salariat.
Fapta va fi tipica si in situatia in care femeia de serviciu se apuca sa faca munca unei secretare.
Incriminarea nu se justifica in cazul persoanelor juridice de drept privat.
In ceea ce priveste actul de executare, textul se refera la indeplinirea oricarei atributii de serviciu apte
sa produca efecte juridice raportat la o anumita persoana, dat fiind faptul ca tipicitatea este conditionata si
de producerea unei urmari. In continutul obiectiv al faptei va intra cu precadere emiterea unor acte
administrative sau realizarea unor operatiuni material tehnice de catre functionarul public.
Fapta se va putea incadra in aceata infractiune doar in masura in care singurul viciu de legalitate al
actului indeplinit de catre autor este cel al necompetentei.
Daca actul realizat este un act fals, prin falsificare semnaturii functionarului competent, se va retine
infractiunea de fals material in inscrisuri si nu uzurparea functiei.

→ Comite fapta in timpul serviciului.

Infractiunea se consuma doar in momentul in care indeplinirea actului ce excedeaza atributiile de
serviciu a avut un rezultat specific, respectiv prejudicierea patrimoniala sau vatamarea intereselor legale
ale unei persoane fizice sau juridice.
Daca actul era inca de la inceput inept sa produca o asemenea paguba, fapta nu este tipica.Daca
indeplinirea actului era susceptibila sa produce urmarea specifica, insa aceasta nu s-a produs din varii
motive, fapta va ramane in forma tentativei care nu se pedepseste.

❖ FORME AGRAVATE:
1. Daca prin fapta de uzurpare a functiei, functionarul public a cauzat producerea unor consecinte
deosebit de grave – 2.000.000 lei. Limitele sanctiunii vor fi majorate cu jumatate.
2. Daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Limitele sanctiunii
se vor majora cu o treime.

❖ FORMA ATENUANTA: ART. 308 – limitele se reduc cu 1/3.

❖ TENTATIVA: Neincriminata

72
 22. VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENTEI – Art. 302 NCP

(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia,
precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a
fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public care are obligaţia
legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept,
a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat
cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă.
(5) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei
infracţiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror
divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a
comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.

❖ VALOAREA SOCIALA PROTEJATA:

Viata privata a unei persoane prin asigurarea inviolabilitatii corespondentei si a comunicarilor/
convorbirilor la distanta efectuate de acestea. Doar raportat la forma agravata prevazuta de art. 302 alin(3), in
subsidiar este protejata indeplinirea conforma a atributiilor de serviciu de catre functionarul public, care are
obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces, mai exact
onestitatea functionarului si respectarea secretului de seviciu de catre acesta.
Este nefireasca mutarea infractiunii in capitolul infractiunilor de serviciu, atat timp cat doar alin. 3 are
legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu a unui functionar public.
Ratiunea incriminarii este dubla: pe de o parte, se doreste protejarea dreptului la viata privatam iar, pe
de alta parte, se doreste sanctionarea celor care „intervin” pe traseul de comunicare dintre doua persoane, stiut
fiind ca o scrisoare plecata de la expeditor nu mai este sfera de dispozitie a acestuia si nici sfera de dispozitie
a beneficiarului, ceea ce face secretul comunicarii vulnerabil.
Asadar, desi textul este situat in cadrul infractiunilor de serviciu, el ramane unul prin care se protejeaza
secretul corespondentei, precum si al convorbirilor efectuate prin mijloace de comunicare la distanta.
73
 ❖ SUBIECT ACTIV: General, fapta poate fi comisa de o PF / PJ
Exemplu pj: reprezentantii unei firme ordona sa se citeasca scrisorile adresate angajatilor, sau sa se
retina corespondenta adresata acestora sau expediate de acestia.
* Special la alin. 3 → funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi
confidenţialitatea informaţiilor la care are acces.

❖ SUBIECT PASIV
→ Atat persoana care trimite corepondenta sau care initiaza convorbirea, cat si destinatarul corepondentei sau
comunicarii.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa / eventuala

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune/omisiune

Corespondenta- orice comunicare scrisa a unui expeditor adresata unui destinatar, indiferent de
continutul acesteia, de modul de redactare sau transmitere.
In cazul comunicarii sau convorbirii se utilizeaza mijloace electronice de comunicatii, si nu o
corespondenta.Comunicarea nemijlocita orala a 2 persoane nu indeplineste conditiile premisa ale acestei
infractiuni in aceasta modalitate de comitere.
Protectia penala a inviolabilitatii se refera doar la perioada cat acea comunicare are statut de
corespondenta. In acest interval de timp, corepondenta iese practic din sfera de stapanirea expeditorului dar
nici nu ajunge in sfera de stapanire a destinatarului. Inainte sau dupa acest moment, se aplica regulile generale
( furt, distrugere etc.).
Nu indeplineste conditiile de tipicitate divulgarea continutului unui inscris care a fost trimisa printr-o
corepondenta, de care agentul a luat la cunostinta prin neglijenta destinatarului (de exemplu, destinatarul, dupa
ce a citit-o, nu a asigurat-o impotriva unor priviri indiscrete).

I. Art. 302 alin. 1 CP:

1. In modalitatea deschiderii fara drept a corespondentei adresate altuia , fapta este tipica chiar
daca agentul doar deschide corespondenta, fara insa sa o si citeasca.
Pentru a fi intrunite conditiile tipicitatii acestei forme, este necesar ca scrisoarea sa fie adresata unei
alte persoane decat cea care o deschide si deschiderea sa se faca fara drept (ex. de deschidere cu drept: cu
incuviintarea instantei, dreptul de educatie al parintilor etc.).
Daca este deschisa o corespondenta fara destinatar, fapta nu este tipica. Daca insa agentul stie cui ii
este adresata, desi numele destinatarului nu apare pe plic, atunci deschiderea indeplineste conditia tipicitatii.
Deschiderea presupune orice modalitate prin care agentul dobandeste un acces liber la continutul
corepondentei (ex.: dezlipirea sau ruperea plicului astfel incat sa poata fi citita acea corespondenta).
Fapta nu este tipica in aceasta modalitate daca agentul citeste continutul corespondentei fara a o
deschide, spre exemplu tine plicul la lumina, foloseste aparatura in acest sens, deoarece acesta nu a comis
actiunea de deschidere a acelei corespondente. .
74
 Deschiderea corespondentei adresata copiilor minori de catre parinti este posibila, deoarece controlul
corespondentei face parte din mecanismele folosite in procesul de educare a minorilor.
Exista si proceduri legale prin care se poate autoriza deschiderea corespondentei – corespondenta
adresata invinuitului, inculpatului, condamnatului etc.
Dreptul la inviolabilitatea corespondentei este unul relativ si disponibil, asa ca poate fi deschisa
corespondenta altuia daca acest lucru se face cu acordul acestuia – acordul expeditorului si destinatarului,
ambilor.
Exista o prezumtie relativa cum ca sotii au acordul de a deschide corespondenta celuilalt, care poate
fi rasturnata (ex.: sotii sunt despartiti in fapt, sunt in procedura de divort etc.)– Codul penal protejeaza prin
incriminarea acestei infractiuni inviolabilitatea corespondentei si nu incearca sa protejeze derularea in bune
conditii a relatiilor dintre soti. Prin urmare, fapta se va retine si in cazul sotilor.
Expeditorul poate oricand sa deschida acea corespondenta pana in momentul in care ajunge la
destinatar.
Momentul consumarii → momentul deschiderii corespondentei.

2. Sustragerea fara drept a unei corespondente - notiunea de sustragere are semnificatia de luare
specifica furtului infractiunea de violare a secretului corespondentei avand caracter special.
Daca scrisoarea contine si alte obiecte decat comunicarea adresata altei persoane, se va retine un
concurs de infractiuni cu furtul acelor bunuri.
Bunurile trimise prin intermediul corespondentei nu beneficiaza de protectia acestui text de lege. Astfel
daca in plic erau bani iar agentul stia/a acceptat acest lucru, in raport de banii se comite un furt.
Aceasta solutie este justificata si in plan subiectiv deoarece agentul doreste sau accepta atat violarea
secretului corespondentei, cat si dobandirea unui bun prin comiterea unei sustrageri a acestuia.
→ Nu este necesara si deschiderea ei.

3. Distrugerea fara drept a unei corespondente - actul de executare are aceesi semnificatie ca si la
distrugere, fiind o norma speciala fata de infractiunea de distrugere.
Daca in plic se aflau si alte bunuri se va retine violarea secretului corepondentei in concurs cu
distrugerea acelor bunuri.
→ Nu este necesara si deschiderea ei.

4. Retinerea fara drept a unei corespondente - in acest caz corepondenta ajunge in posesia agentului
fara ca acesta sa o sustraga, dar el nu o mai transmite destinatarului retinand-o.
Conduita lui se aseamana cu infractiunea de insusire a abunului gasit, care, daca sunt indeplinite
conditiile de tipicitate ale acestei infractiuni, este absorbita de aceasta modalitate de violare a secretului
corespondentei. Daca sunt si alte bunuri agentul va comite un concurs de infractiuni.
→ Nu este necesara si deschiderea ei.
→ In aceasta modalitate fapta are caracter continuu.

75
5. Divulgarea fara drept a continutului unei corespondente, chiar si atunci cand aceasta a
fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala.

A divulga inseamna a aduce la cunostiinta altora, indiferent ca se divulga unei singure persoane sau
mai multora. Ca o conditie prealabila, este necesar ca agentul sa fi luat la cunostiinta de continutul
corespondentei, convorbirii sau comunicarii. Nu conteaza modalitatea practica prin care se realizeaza
divulgarea si nici cuminicarea in totalitate sau doar in parte a continutului corepondentei.
Desigur, beneficiarul corespondentei poate divulga continutul ei oricarei persoane, chiar in ciuda
interdictiei venite din partea expeditorului. Dupa ce corespondenta a ajuns la destinatar, ea isi pierde natura
juridica de corespondenta. Protectia penala a inviolabilitatii se refera doar la perioada cat acea comunicare
avea statutul de corespondenta.
Nu intra sub incidenta legii penale situatiile cand agentul divulga continutul unei discutii pe care
victima o are la telefon, fie pentru ca aceasta vorbeste foarte tare, fie pentru ca agentul se afla in apropierea
victimei si poate auzi convorbirea, pentru ca in acest caz nu exista o actiune prealabila de interceptare.
→ Plangere prealabila pt alin. 1
La nivelul actelor de executare cuprinse in primul alineat infractiunea ramane una cu continut
alternativ, actele de executare ramand echivalente din perspectiva semnificatiei lor juridice. Alin.1 are
caracter special fata de infractiunile generale de furt si distrugere, avand deci prioritate.

II. Art. 302 alin. 2 CP: Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin
telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii.

In cazul acestei modalitati, fapta se consuma in momentul realizarii interceptarii comunicarii sau
convorbirii, indiferent daca faptuitorul a interceptat toata comunicarea sau o parte din ea sau a auzit doar o
parte din convorbire.
In aceasta categorie intra convorbirile telefonice, prin e-mail, sms, mms, chat, cod morse, radio etc.

III. Art. 302 alin. 3 CP: FORMA AGRAVATA

Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public care are
obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces.
SUBIECT ACTIV SPECIAL – functionar public (art. 175 CP alin. 1 si 2) care are obligatia legala de
a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces. Calitatea speciala a
subiectului activ confera o gravitate particulara acestei forme de violare a secretului corespondentei.
Legiuitorul nu a cuprins in aceasta forma si faptele de divulgare a continutului unei interceptari
telefonice de catre functionari publici. In acest caz, va fi aplicabil textul general, respectiv art. 304 CP –
divulgarea infromatiilor secrete de serviciu sau nepublice.
In forma agravata fapta este comisa de un functionar public. In aceasta forma fapta nu poate fi comisa
de o persoana juridica. Daca functionarul comite fapta in interesul persoanei juridice, aceasta nu va putea
raspunde decat pentru comiterea faptei in forma de baza, desi agentul comite fapta in forma agravata.

76
IV. Art. 302 alin. 4 CP: Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau
către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul
în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare.
Alin. (2) si alin. (4) pot fi retinute in concurs ele fiind forme ale unei infractiuni cu continuturi
alternative. Nu se aplica functionarilor public – art. 304 CP.

V. Art. 302 alin. 5 CP – Conditii negative de tipicitate

a) Dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei
infracţiuni;
Se justifica prin conflictul generat de doua interese sociale contrare, respectiv dreptul individual la
inviolabilitatea secretului corespondentei si un interes social supraindividual de “infaptuire a justitiei, prin
asigurarea cadrului necesar pentru probarea comiterii unei infractiuni, fie prin surprinderea savarsirii unei
infractiuni.
Ea acopera strict acul de violare a secretului corespondentei care surprinde savarsirea unei infractiui
sau contribuie la dovedirea savarsirii ei, strict acte punctuale, neincurajandu-se asadar activitatile investigative
private. Eventualele greseli de evaluare pot ajunge sa nu mai conteze, autorul putand invoca o eroare asupra
caracteristici, cu efectul inlaturarii vinovatiei, transformarii intentiei in culpa.

b) Dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare
prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
Se doreste rezolvarea conflictului cel mai important generat de incriminarea acestor conduite, si anume
violarea vietii private si a secretului corespondentei de catre presa.
Elementele ce intra in structura acestei conditii se vor determina prin considerarea reperelor CEDO cu
privire la limitele libertatii de exprimare a presei.
Se va pune in balanta interesul public, in sensul in care informatiile obtinute au semnificatie pentru
viata comunitatii, si interesul individual al persoanei, care are dreptul inviolabilitatii corespondentei. O
pondere superioara ar trebui sa o aiba interesul public, caci doar in aceste conditii se justifica „sacrificarea”
dreptului la viata privata al individului.

VI. Art. 302 alin. 6 CP: Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori
de înregistrare a comunicaţiilor.
Prin acest text de incriminare se doreste sanctionarea pregatirii mijloacelor tehnice necesare
interceptarii (aparatura speciala, software special etc.).
Detinerea sau confectionarea de mijloace specifice prevazuta in alin.(6) se va putea retine in concurs
cu infractiunea de interceptare sau cu cea de divulgare a comunicatiilor. Textul de lege nu impune existenta
unui scop specialal confectionarii sau al detinerii, fapta putend fi retinuta chiar din momentul in care actul
de executare s-a realizat, chiar daca nu in scopul efectuarii unor interceptari fara drept.
Aceasta absenta a unui scop special s-a apreciat justificata de catre legiuitor prin aceea ca s-a considerat
rezonabila „prezumarea” unui asemenea scop din faptul detinerii sau confectionarii.
77
 ➢ Relatia cu infractiunea de violarea a vietii private
Intre cele 2 exista un concurs de calificari incompatibile, criteriul de delimitare fiind natura
comunicarii interceptate. Daca discutam despre comunicare la distanta va fi vorba despre infractiunea de
viloare a secretului corepondentei. Daca este vorba despre o comunicare nemijlocita va fi apicabil art. 226
violarea vietii private.

❖ TENTATIVA: Nu se pedepseste.

❖ PLANGERE PREALABILA: Doar pt alin. 1.

TITLUL VI. INFRACTIUNI DE FALS

CAP. I : Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

22. Falsificarea de monede – Art. 310 NCP

(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi

interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente,
înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia.
(3) Tentativa se pedepseşte.

❖ VALOAREA SOCIALA PROTEJATA

Increderea publica in autenticitatea monedelor, ca principal mijloc de plata, incredere indispensabila

pentru functionarea nealterata a mecanismelor economice. .
Obligatia de incriminare a fost asumata de majoritatea statelor chiar din anul 1929 prin Conventia de la
Geneva privind combaterea falsificarii de moneda.
→ Infractiune cu continut alternativ.

78
 I. Art. 310 alin.1:

❖ SUBIECT ACTIV: General, pf sau pj

* Spre exemplu o imprimerie privata se angreneaza intr-o activitate de contrafacere de bancnote).

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

Actul de executare al normei consta in falsificarea de moneda cu putere circulatorie.

Actiunea de falsificare poate fi realizata prin contrafacere sau alterare.
Prin contrafacere vom intelege ,,fabricarea,, unor monede false iar prin alterare modificarea unor monede
preexistente incat ele sa dobandeasca aparenta unor monede de valoare diferita.
Spre exemplu, va exista contrafacere atunci cand autorul produce o serie de monede false si alterare atunci
cand prin intermediul nor modificari/stersaturi schimba continutul unei monede preexistente pentru ca ea sa
dobandeasca alta valoare.
In cazul alterarii, obiectul material este moneda iar noua moneada obtinuta este produsul infractiunii.
Daca fapta se comite prin contrafacere atunci nu avem obiect material ci numai produs al infractiunii.
Nu va exista contrafacere in sensul legii penale atunci cand confectionarea de monede sau bancnote
false este facuta in scopuri publicitare sau in alte scopuri comerciale, o atare conduita fiind exterioara notiunii
penale de „falsificare”.
Infractiunea este una cu continut inchis. Nu poate fi comisa prin inactiune.
Termenului de ,,moneda,, i se atribuie semnificatia lui juridica, nu cea profana – include nu doar
monedele metalice ci si bancnotele, indiferent de materialul din care acestea sunt produse sau orice alte
elemente ce tin de procesul de producere.
Legea 312/2004 stabileste ca moneda nationala este leul. Astfel prin moneda se va intelege orice
subdiviziune sau multiplu al leului.
Textul nu va include si moneda electronica. Aceasta inseamna valoarea monetara stocata electronic,
inclusiv magnetic, reprezentand o creanta asupra emitentului, emisa de la primirea fondurilor in scopul
efectuarii de operatiuni e plata si care este acceptata de o persoana, alta decat emitentul de moneda electronica.
Textul sanctioneaza atat falsificarea monedei nationale cat si a celei straine – art. 316 CP.
Cerinta ca moneda sa aiba valoare circulatorie se justifica prin valoarea sociala ce se doreste a fi
protejata prin norma.
Valoarea circulatorie – exista daca aceasta, la momentul actiunii de falsificare reprezinta un mijloc
de plata, general acceptat. Potrivit definitiei oferite BNR puterea circulatorie reprezinta insemne monetare
care trebuie acceptate la valoarea nominala pentru plata tuturor obligatiilor publice si private. Numitorul
comun al acestor definitii este caracterul general acceptat al monedei ca mijloc de plata.

79
 Aceasta caracteristica este esentiala pentru afirmarea puterii circulatorii a unei monede, pentru ca altfel
orice bun care ar putea fi folosit la „troc” ar putea intra in notiunea de „moneda cu valoare circulatorie”,
extindere fara niciun fundament in norma de incriminare.
Caracterul general acceptat al monedei ca instrument de plata poate fi ,,relativizat,, strict in situatia in
care discutam despre monede partial retrase din circulatie care inca mai pot fi schimbate la autoritatea emitenta
- banca nationala a statului (retrase fie din nevoia de simplificare a masei monetare, fie in caz de denominare
etc.). Cel care falsifica asemenea monede in scopul de a le schimba la autoritatea emitenta va comite o actiune
de falsificare chiar daca discutam despre o valoarea circulatorie limitata.
Valoarea circulatorie „primara” - se dobandeste prin actiunea de punere in circulatie din partea
autoritatilor emitente. In plan national, BNR este unica institutie autorizata sa emita insemne monetare, sub
forma de monede si bancnote, ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romanei. Pentru euro, Banca Centrala
Europeana.
Valoarea circulatorie a monedei exclude din sfera de tipicitate acele actiuni de falsificare ce ca obiect
monede sau bancnote exclusiv cu valoare istorica. Daca insa o moneda veche este contrafacuta astfel incat
sa imite o moneda care are putere circulatorie fapta este tipica. In acest caz agentul inlocuieste hartia necesara
producerii unei monede falsificate cu o moneda iesita din circulatie.
Cel care pretinde ca moneda are o alta valoare, desi nu a realizat vreo actiune de contrafacere sau
alterare asupra ei, va comite o eventuala inselaciune in dauna celui care a crezut ca moneda are o alta valoare.
De exemplu, agentul ii spune unei persoane ca bacnota de 50 de lei are aceeasi valoare cu cea veche de
5.000.000 lei, iar victima crede aceste afirmatii.
Tentativa si momentul consumarii: pentru consumarea faptei este necesar ca produsul actiunii de
falsificare sa fie apt sa lezeze valoarea sociala protejata de norma. Prin urmare, nu este suficient sa existe o
activitate de falsificare realizata.
Aceasta aptitudine exista doar daca produsul actiunii de executare prezinta o minima aparenta de
veridicitate. In concret acesta trebuie sa iaba un minim potential de a fi confundat cu moneda reala ce se
voia falsificata. Conditia reiese nu doar din ratiunea incriminarii, ci si din interpretarea sistematica a normei.
Astfel, daca ne raportam la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, infractiunea
corespondenta falsului de monede in materia inscrisurilor oficiale, observam ca una dintre conditiile de
tipicitate a faptei consumate este ca actul falsificat sa fie de natura a produce consecinte juridice. Aptitudinea
de a produce consecinte juridice decurge nu doar din continutul inscrisului, dar si din capacitatea sa de a fi in
mod credibil prezentat ca un inscris real. Rationamentul trebuie preluat si in materia falsului de moneda, doar
o doar o moneda apta minimal sa fie confundata cu o moneda reala avand aptitudinea de a leza obiectul juridic.
S.B spune ca evaluarea nu se face dupa niste standarte extrem de riguroase. Infractiunea va fi
consumata inclusiv in situatia in care produsul actiunii de falsificare nu prezinta toate elementele de siguranta
ale monedei reale (holograma, greutate si grosime a hartiei, cerneala folosita etc.). Chiar si atunci cand moneda
nu este realizata din materialul din care e realizata moneda reala, minima aparenta de veridicitate va putea fi
retinuta, in situatia in care poate fi identificat un cerc de persoane care ar putea confunda aceasta bancnota cu
una reala
Fapta consumata → actiune de falsificare finalizata + produs al actiunii de falsificare care prezinta o
minima aparenta de veridicitare. Punerea in circulatie este incriminata ca o fapta distincta.

80
 Daca exista actiune de falsificare dar produsul sau nu are aptitudinea de a fi confundat cu moneda reala,
fapta va primi 2 incadrari alternative:

1. Falsificarea se ca retine in forma tentativei daca lipsa de veridicitate a monedei a fost rezultatul
defectuozitatii sau insuficientei mijloacelor folosite – tentativa idonee.
2. Fapta nu va fi pedepsita daca produsul infractiunii nu prezinta credibilitate din cauza modului absurd in
care a fost conceputa executarea de catre autor – tentativa neidonee.
Astfel daca planul autorului era acela de a falsifica bancnote de 100 RON prin decuparea unor coli de
hartie si scrierea pe acestea cu pixul de 100 RON, fapta va fi lipsita de orice semnificatie penala. Asta deoarece
planul de executare nu ar putea avea, in nicio circumstanta, aptitudinea de a produce urmarea prevazuta de
norma (obtinerea unor bancnote cu o minima aparenta de veridicitate).

II. Art. 310 alin. (2)

Falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente, înainte de punerea oficială în circulaţie
a acesteia.

Forma asimilata a infractiunii de falsificare de moneda.

Conditia de tipicitate prezenta in alin. 1, ca moneda obiect al falsificarii sa aiba valoare circulatorie,
lasa in afara limitelor sale de aplicare actiunile de falsificare a unor moende ce nu aveau putere circulatorie
actuala, si doar viitoare, conduita care este la fel de ofensiva ca si falsificarea clasica de moneda. Asadar, prin
crearea acestei forme asimilate acel gol de tipicitate a fost umplut.

❖ SUBIECT ACTIV: General, pf sau pj

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

Particularitatea acestei forme asimilate este data de existenta unei valori circulatorii potentiale, viitoare
a monedei falsificate, si nu a unei valori circulatorii actuale.
Textul nu se refera la mase monetare formate din monede care deja exista ce nu au fost puse in
circulatie, ci la situatia emiterii unor noi bancnote sau monede de catre BNR care nu exista inca in circuitul
economico-financiar.
Acest text se va aplica spre exemplu in ipoteza in care BNR emite o noua bancnota de 1000 de lei pe
care, pe care pana la punerea sa in circulatie, autorul o falsifica prin contrafacere.
Textul nu se aplica atunci cand BNR tipareste un numar suplimentar de bancnote de 100 Ron pe care
nu le pune inca in circulatie. In acest caz fapta va fi tipica pe alin.1 pentru ca bancnota are deja putere
cirulatorie.

81
 Reperul il reprezinta moneda ca entitate abstracta, in sensul de subdiviziune sau multiplu al monedei
nationale sau straine care poate fi sau nu folosit ce mijloc de plata general acceptat, si nu monedele sau
bacnotele privite din punct de vedere material.

Etapele emiterii si punerii in circulatie a monedei nationale potrivit BNR:

1. Decizia privind emiterea unei noi monede
2. Stabilirea elementelor grafice si de siguranta ale noii monede
3. Tiparirea bancnotei sau baterea monedei
4. Distribuirea noii monede sau bancnote ori punerea in circulatie oficiala a acestora- momentul dobandirii
valorii circulatorii

Astfel o infractiune de falsificare de moneda incadrabila pe art.310 alin(2) poate interveni din
momentul stabilirii elementelor grafice si de siguranta si pana la momentul distribuirii sale efective.
Simpla decizie de a suplimenta masa monetara fara a determina caracteristicele noii monede nu este
suficienta pentru a crea situatia premisa a acestui alineat. Altfel, cerinta ca produsul actiunii de falsificare sa
aiba o minima aparenta de veridicitate nu va putea fi intrunita, pentru ca agentul nu ar avea cum sa creeze
monede confundabile cu cele care se vor distribui cat timp atributele acestora nu au fost stabilite de catre
emitent.
Nu este necesar ca autoritatea emitenta sa procedeze efectiv la tiparirea bancnotei sau la baterea
monedei pentru a fi intrunite elementele tipicitatii.
Tentativa este incriminata.
Daca institutia bancara decide sa nu mai puna in circultie moneda falsificata, fapta ramane tipica in
forma consumata pentru ca textul vorbeste doar despre o putere circulatorie potentiala fara a cere ca aceasta
sa se concretizeze prin punerea in circulatie. Prin decizia de retragere a emisiunii monetare starea de pericol
nu este stearsa ex tunc ci doar inlaturata pentru viitor.
Situatia este similara celei in care, dupa ce agentul falsifica anumite monede cu valoare circulatorie,
inainte de a le pune in circulatie, acestea sunt retrase. In acest caz, fapta lui ramane tipica, la momentul
consumarii ei monedele avand valoare circulatorie.
Tentativa perfecta: bancnota iese cu dungi si nu poate fi folosita.
Relatia cu art. 310 alin. (1)
Sunt echivalente din perspectiva semnificatiei lor juridice fiind forme alternative de comitere a aceiasi
infractiuni – omogenitate juridica. Astfel, daca autorul in aceeasi imprejurare falsifica atat monede cu valoare
circulatorie actuala, cat si monede cu valoare circulatorie potentiala, in sarcina sa va fi retinuta o singura
infractiune in forma UNC – art. 310 alin. 1 si 2 CP. La fel pentru continuata.

❖ TENTATIVA INCRIMINATA LA AMBELE FORME.

ART. 316 – Dispozitiile cuprinse in prezentul capitol se aplica si in cazul cand infractiunea priveste
monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plata emise in strainatate.

82
23. FALSIFICAREA DE TITLURI DE CREDIT SAU INSTRUMENTE DE PLATĂ – ART. 311 NCPP

(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor
titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa este închisoarea
de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII
Valoare sociala protejata este incredera publica in autenticitatea si veridicitatea instrumentelor de
plata. De asemenea infractiunea este una obstacol ce vizeaza securitatea si fiabilitatea tranzactiilor
electrocnice.
Astfel, din moment ce plata cu numerar a fost surclasata de aceste mecanisme noi de plata, este necesar
sa se combata in mod eficient decredibilizarea acestora prin falsificarea si utilizarea lor in circuitul economico-
financiar.
Actiunea de falsificare este un act preparator raportat la infractiunea de punere in circulatie a
instrumentului falsificat, sanctionandu-se comportamentul agentului aflat intr-o faza incipienta vizavi de
momentul in care valoarea sociala ajunge sa fie lezata efectiv.
Se poate sustine ca existenta unui titlu sau instrument de plata falsificat, indiferent de scopul agentului
din momentul initierii comportamentului infractional prezinta un pericol relevant din punct de vedere penal.
Abordarea ar putea fi considerata criticabila sub acest aspect, deoarece este greu de sustinut teza
conform careia fasificarea ar pune per se in pericol valoarea sociala protejata de norma de incriminare. Lipsa
unui scop special privitor la utilizarea instrumentului falsificat ori transmiterea acestuia unei alte persoane in
vederea folosirii poate pune sub semnul intrebarii necesitatea incriminarii unui asemenea comportament
conform modelului actual de reglementare.
Mai mult, se observa ca prin art. 313 alin. 1 CP se pedepseste doar primirea, detinerea sau transmiterea
- valorilor falsificate – in vederea punerii in circulatie. Prin urmare, este nejustificat la o prima vedere a se
sanctiona simpla fasificare in lipsa unui scop special, dar primirea, detinerea ori transmiterea valorilor deja
falsificare sa devina relevante penal doar in masura in care se evidentiaza un asemenea scop – in vederea
punerii in circulatie.
Astfel, textul suspus discutiei, in modalitatea in care este reglementat, se inscrie in tehnica de
reglemenatre distincta falsificare-utilizare, unde fiecare componenta in parte este prezumata ca fiind
periculoasa din perspectiva valorii sociale protejate.
Este posibil ca insa scopul agentului sa fie unul licit -a falsificat instrumente de plata in scopul
publicarii unei lucrari de specialitate care sa evidentieze aspecte legate de securitatea acestora- intr-un
asemenea caz chiar daca fapta ar fi tipica, s-ar putea invoca o cauza de antijuridicitate precum exercitarea
unui drept.

83
 Pentru a respecta principiul ofensivitatii textul ar trebui sa se interpreteze in sensul in care agentul
trebuie sa falsifice titlul de credit, instrumentul de plata sau valoarea asimilata avand o intentie frauduloasa
in ceea ce priveste utilizarea ulterioara a acestora.

❖ SUBIECTUL ACTIV: General

Fapta poate fi comisa si de o persoana juridica (de exemplu, o tipografie sau o socitate de IT care se
ocupa exclusiv sau inclusiv cu falsificarea instrumentelor de plata).
* Este posibila orice forma de participatie inclusiv coautoratul (de exemplu, in cazul in care doi
programatori lucreaza simultan la clonarea unui instrument de plata la distanta).

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

Infractiunea este una cu continut alterantiv. Nu poate fi retinut concursul intre alin.1 si alin.2. Ambele
protejeaza aceeasi valoare sociala.
Instrumentul de plata electronica este un instrument de plata in sensul art.311 alin.1 CP. Faptul ca
acesta ofera posibilitatea de a opera inclusiv cu transferuri de fonduri fara ca agentul sa nu interactioneze cu
vreun functionar sau o alta persoana, precum si faptul ca falsificarea acestora se realizeaza in dese randuri la
scara mondiala justifica tratamentul sanctionator agravat din alin. 2. Acest aspect insa nu ii confera o
autonomie conceptuala fata de alin. 1 avand in vedere ca vorbim despre protejarea aceleiasi valori sociale.
Sintagma „instrument ce plata” din alin. 1 nu implica existenta unei entitati materiale, esentiala fiind
existenta unui mecanism susceptibil de a fi folosit in vederea efectuarii unei plati. Astfel, orice instrument de
plata electronica se pliaza pe sintagma avuta in vedere mai sus, ceea ce implica ca atunci cand fapta va fi tipica
pe art. 311 alin. 2 CP, va fi tipica si in forma de baza. Din acest motiv nu se poate retine concurs de infractiuni
intre cele 2 alineate ale 311, cel din urma avand un caracter special fata de cel dintai.

❖ Art. 311 alin. (1) NCP:

Faptele se pot realiza in concret prin contrafacere (in sensul de producere) sau prin alterare (in sensul
de modificare).
Este necesar ca titlu, instrumentul sau valoarea falsificata sa aiba o putere circulatorie faptica, adica
o minima aparenta de veridicitate, ceea ce implica ca falsul sa nu fie unul grosier (doar pe alin. 1).
Este imperativ ca agentul sa falsifice unul dintre urmatoarele instrumente:

➢ Titlurile de credit:
▪ Nominative- titularului dreptului patrimonial este indicat in titlu;
▪ La ordin- cambia ori biletul la ordin;
▪ La purtator- titulatorul dreptului patrimonial este posesorul legitim al titlului, pe acesta fiind mentiont
doar debitorul.

→ Este de mentionat faptul ca titlurile de credit pot fi utilizate si ca instrumente de plata.

84
➢ Titluri ori instrumente de plata
Pot reprezenta titluri de credit ori un alt instrument distinct de acestea ce este apt de a fi folosit la
efectuarea unor plati. Legiuitorul a creat si o clauza legala, omogena de analogie facand trimitere la orice
alte titluri ori valori asemanatoare.
Utilizarea acesteia are rolul de o oferi cadrul legal susceptibil sa duca la extinderea textului de
incriminare pentru acele ipoteze ce nu se pliaza perfect peste acesta decat prin raportare la aceasta clauza de
analogie.
In aceasta categorie ar putea fi incluse unele valori mobliare ce nu constituie titluri de credit, cum ar fi
actiunele sau tichetele de masa care se apropie de instrumentele de plata. Unii autori spun ca ar intra chiar si
lozul in plic.
Conform art. 316 falsificarea poate privi si titluri de valoarea sau instrumente ce plata straine.

❖ Art. 311 alin. (2) NCP – FORMĂ AGRAVATĂ

Instrumentul de plata electronica este definit la art.180 ca acel instrument care permite titularului
sa efectueze retrageri de numerar, incarcarea si descaracarea unui instrument de moneda electronica,
precum si transferuri de fonduri, altele decat cele ordonate si executate de catre institutii financiare.
Aceasta notiune generica include si instrumentele de plata cu acces la distanta si de moneda electronica.
Nu orice instrument de plata electronica poate fi falsificat in sensul art.311 alin.2 CP.
Putem discuta despre falsificarea unui instrument de plata cu acces la distanta, precum un card prin
clonarea acestuia - transferarea datelor de pe banda magnetica a cardului pe un card blank.
Falsificarea unui instrument de moneda electronica- agentul reuseste sa decripteze un instrumnet de
tip moneda elcetronica si sa creeze unul identic prin care sa achizitioneze produse ori servicii de pe interent.
Nu este posibila falsificarea unui instrument de plata cu acces la distanta cum este cel internet
banking, home banking ori mobile banking. In acest caz avem strict un flas informatic ce implica clonarea
paginii web a serviciului. Aceasta falsificare se realizeaza in vederea obtinerii in mod fraudulos a datelor ce
urmeaza a fi introduse de titularul contului, prin directionarea eronata a acestuia spre pagina clonata.
Ex.: agentul trimite spam unui nedeterminat oferind aparenta ca mesajul potrivit de la o institutie de
credit si solicita acestuia accesarea unui link spre pagina clonata in vederea introducerii datelor de
indentificarea a cardului.
Agentul doar va utiliza datele obtinute in mod fraudulos prin introducerea acestora de catre titularul
contului in pagina web clonata de catre agent. In acest caz, falsul vizeaza un instrument de plata electronica,
dar acesta nu se circumscrie textului art.311 alin.2 deoarece produsul falsului nu este un instrument de plata
electronica, din moment ce nu poate fi folosit in vederea realizarii operatiunilor prevazute de art. 180.
Daca, in cazul clonarii unui card, agentul foloseste ulterior cardul respectiv ca instrument de plata
electonica, in ipoteza falsificarii paginii web privind serviciul de internet banking, agentul utilizeaza ulterior
instrumentul de plata cu acces la distanta autentic, folosind doar datele obtinute prin intermediul paginii
clonota. Se va retine ulterior un concurs de infractiuni intre falsul informatic si efectuarea de operatiuni
financiare in mod fraudulos, in masura in care agentul utilizeaza ulterior datele obtinute prin intermediul
paginii web falsificate (transfer de fonduri, retrageri de numerar etc.).
85
 ❖ Clonarea cardurilor
Aceasta implica obtinerea datelor stocate pe banda magnetica a unui instrument de plata electronica.
Cel mai adesea se realizeaza prin plasarea unui skimmer in fata unui bancomat urmand ca persoana vatamata
sa introduca in necunostinta de cauza cardul in dispozitivul fraudulos de citire a benzii magnetice, rezultand
o copiere a datelor stocate pe acesta in memoria interna a skimmer-lui ori intr-un alt mediu de strocare
Simpla plasare a unui skimmer, ca activitate preparatorie, nu atrage tipicitatea art.311 alin.2 deoarece
inca nu sa initiat nicio actiune de falsificare a instrumentului de plata, fapta nefiind nici macar tentativa.
In functie de scopul agentului fapta se va incadra pe infractiunea de detinere a unui dispozitiv in scopul
comiterii accesului ilegal la un sistem informatic prev. de art. 365 alin. 2 CP sau pe infractiunea de detineree
de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica – art. 314 alin. 2 CP.
Printr-un RIL din 2003 s-a hotarat ca in acest caz ar fi incident doar art. 365 alin.2. S.B spune ca aceasta
solutie este o mare eroare deoarece obtinerea datelor prin intermediul unui skimmer poate duce la concretizarea
unor comportamente infractionale distincte, este evident ca incadrarea juridica difera in functie de scopul
agentului. Art. 365 alin2 face trimitere doar la infractiunile prevazute de art. 360-364, infractiuni care nu
vizeaza ipoteza in care agentul foloseste datele obtinute in vederea retragerii ulterioare de numerar ori punerea
in circulatie a instrumentului de plata electronica falsificat, unde am vorbi de art. 314 alin. 2 sau 313 CP.
Daca agentul preia prin intermediul skimmer-rului datele de identificare ale instrumentului de plata in
vederea transmiterii lor unei terte persoane- art.250 CP.
RIL 2013: Produsul actiunii de falsificare trebuie doar sa aiba aptitudinea de a fi utilizat cu succes
ca un mijloc electronic de plata nefiind necesara aparenta de veridicitate in ceea ce priveste forma sau
aspectul instrumentului de plata electronica rezultat in urma contrafacerii. Un astfel de fals nu necesita
crearea unei aparente de veridicitate in ceea ce priveste forma ori aspectul instrumentului de plata
electronica rezultat in urma contrafacerii.
De cele mai multe ori, cardul blank pe care se copiaza datele obtinute de pe banda magnetica a cardului
autentic nu prezinta nicio aparenta de verificitate si, cu toate astea, comportamentul indeplineste toate
elementele constitutive ale infractiunii de fals raportat la acest alineat. In practica judiciara s-a retinut in mod
corect ca si un card clonat care nu respecta conditiile prevazute in Regulamentul BNR privind emiterea si
utilizarea instrumentelor de plata electronica intra sub incidenta textului de incriminare.
Clonarea cardului de catre titularul acestuia:
→ Fapta este tipica, agentul avand dreptul de a folosi cardul astfel clonat sau se va putea retine si
infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic in momentul folosirii lui?
→ Daca titularul cardului isi creeaza o copie a acestuia iar in momentul introducerii acesteia in
bancomat, agentul copiaza datele si contraface la randul sau cardul respectiv fapta este tipica pentru ca este
indiferent cum au fost obtinute datele, important fiind doar ca agentul sa contrafaca un instrument de plata
electronica ce contine datele aferente unui card autentic – clonarea cardului clonat.

❖ TENTATIVA SE PEDESPSESTE.
❖ FORMA AGRAVATA – falsificarea instrumentelor de plata electronica.

→ ART. 316 – Dispozitiile cuprinse in prezentul capitol se aplica si in cazul cand infractiunea
priveste monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plata emise in strainatate.
86
 24. Punerea in circulatie de valori falsificate – Art. 313 NCP

(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum şi primirea, deţinerea sau
transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârşită de către autor sau un
participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care a
constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la
jumătate.
(4) Tentativa se pedepseşte.

RATIUNEA INCRIMINARII SI VALOAREA SOCALA PROTEJATA

Textul protejeaza increderea publicului in autenticitatea valorilor primite cu titlu de plata, fie ca acestea
sunt monede, instrumente de plata electronice, titluri de credit etc.
Se sanctioneaza amplificarea starii de pericol create prin actiunea de falsificare, determinata de faptul
ca valorile falsificate ajung in circuitul economico-financiar, “comportandu-se” ca niste valori autentice.
Aceasta este si explicatia pentru care cele doua infractiuni, falsificarea si punerea in circulatie, se pot
retine in concurs. Sanctionarea faptei de falsificare se justifica prin crearea unei stari de pericol abstract,
generata de simpla existenta a unor valori falsificate, iar incriminarea puneii in circulatie sanctioneaza
concretinzarea acestei stari de pericol, prin faptul ca valorile falsificate sunt introduse in circuitul economic,
creandu-se, concret, riscul lezarii increderii publice in autenticitatea valorilor primate cu titlu de mijloc de
plata.
In cazul detinerii, primerii sau transmiterii se sanctioneaza de fapt crearea unei stari de pericol
intermediare intre pericolul abstract al falsificarii si cel al punerii in circulatie. In acest caz, simpla
potentialitate a concretizarii in viitor a starii de pericol este suficienta pentru echivalarea acesteia cu punerea
in circulatie.
!!!Infractiunea este cu CONTINUT ALTERNATIV – acolo unde avem pluralitate de acte si nu va
opera o absorbtie naturala a unui act in altul (spre exemplu, a detinerii si a primirii in punerea in circulatie,
neputandu-se pune in circulatie fara detinere), vom putea discuta despre retinerea unei infractiuni continuate
sau UNC.
Autonomie conceptuala fata de infractiunile de fasificare. Autonomia este subliniata si de art. 314
alin. 2 care stabileste ca faptele incriminate in primul alineat vor fi retinute si in sarcina autorului sau
participantului la actiunea de falsificare din care acestea provin.

SUBIECTUL ACTIV: GENERAL. Poate fi comisa de o persona fizica cat si juridica.

87
 Poate fi autor al aceste fapte autorul sau orice alt participant la actiunea de falsificare → Art. 313 alin.
(2) – doar in cazul punerii in circulatie, nu si a primirii, detinerii sau transmiterii.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala

Autorul trebuie sa stie sau macar sa accepte ca valorile sunt falsificate. Daca autorul se afla in eroare
cu privere la aceste element de tipicitate, vom fi in prezenta unei erori asupra tipicitatii faptei care va avea ca
efect transformarea laturii subiective din intentie in culpa.
Actele pregatitoare ale punerii in circulatie, primirea, detinerea, sau transmiterea trebuie realizate
in scopul special - in vederea punerii in circulatie a valorii falsificate. Fapta va fi insa tipica si in ipotezele in
care aceste acte se realizeaza in vederea punerii in circulatie de catre altul.
Retinerea faptei de primire sau detinere va fi posibila in masura in care autorul detinerii sau primirii
s-a angrenat in aceasta activitate cunoscand ca ea este realizata pentru ca altul sa pune in circulatie valorile
falsificate. O interpretare contrara ar exclude din sfera de tipicitate actiunile celui care, in schimbul unor
foloase materiale, primeste si/sau detine anumite valori fasificate pentru altul care, la momentul oportun, le
va pune in circulatie.

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

Art. 313 alin.1 sanctioneaza o serie de acte de executare alternative:
1. punerea in circulatie de valori falsificate,
2. primirea,
3. detinerea
4. transmiterea acestora in vederea punerii in circulatie. Si in acest caz avem o infractiune cu continut
alternativ.

In functie de obiectul la care se refera actul de executare vor fi stabilite si limitele sanctionatorii:
monede, titluri de credit, instrumente de plata electronice, timbre sau marci postale etc.
Astfel daca autorul pune in circulatie atat monede falsificate prin contrafacere cat si monede emise
fraudulos, el va raspunde pentru o singura infractiune de punere in circulatie, in limitele sanctiunii specifice
formei mai grave – in cazul nostru in limitele inchisorii de la 2 la 7 ani potrivit art. 315 alin. 2 CP.

1. Punerea in circulatie a unor valori falsificate

Prin punerea in cirulatie se intelege intrarea valorilor falsificate in circuitul economico-financiar,
cu consecinta confundarii acestora cu niste valori autentice. Spre exemplu, atunci cand o persoana foloseste
la plata unui serviciu o moneda falsificata, sau se face plata pentru o datorie sau pentru a i se acorda un
imprumut.
Daca valoarea falsificata este data unei alte persoane, cu o valoare mult diminuata, doarece beneficiarul
stie ca valoarea este falsa, se considera ca valorea a fost pusa in circulatie. Exista punere in circulatie pentru
fiecare persoana care contribuie cu acte de executare la circulatia banilor in circuitul economico-financiar.

88
 Utilizarea cardului la bancomat in vederea verificarii soldului nu implica o punere in circulatie de
valori falsificate pentru ca in acest caz instrumentul de plata are doar natura ,,unei chei de acces,, in ceea ce
priveste sistemul informatic – bancomatul conectat la serverele bancii. .
ICCJ spune ca utilizarea cardului la bancomat pentru retragerea de numerar reprezinta o punere in
circulatie a instrumentului de plata electronic. Solutia este discutabila pentru ca prin aceasta agentul nu pierde
posesia instrumentului de plata electronica.
Restituirea sumei puse in circulatie – fapta ramane tipica.

2. Primirea, detinerea sau transmiterea valorilor falsificate in vederea punerii lor in

circulatie
Atunci cand cel care primeste sau detine valori falsificate doreste el insusi sa le puna in circulatie, toate
aceste acte reprezinta, la nivel conceptul, acte de pregatire in vederea punerii in circulatie. Legiuitorul le
asimileaza insa unui act de executare propriu-zis.
Cand aceste acte sunt comise de un tert pentru ca un alt tert sa puna in circulatie valorile falsificate
faptele ar putea fi calificate ca tainuire sau complicitate materiala anterioara la punerea in circulatie savarsita
de altul - legiuitorul incrimineaza distinct astfel de ipoteze. Aceasta reglementare are caracter de norma
speiciala fata de ipoteze redate mai sus si prin urmare va avea prioritate.

a. Primirea

Va tipica din momentul in care autorul, tert fata de actiunea de falsificare, intra in posesia valorilor
falsificate, nefiind necesar sa mai fie probata o eventula detinere. Ea se va retine ori de cate ori autorul primeste
de la falsificatorul valori falsificate in vederea punerii in circulatie. Cel de la care se primeste va putea raspunde
pentru transmiterea de valori falsificate.
Daca un participant la falsificare primeste ulterior falsificarii valori falsificate in vederea punerii in
circulatie, el nu va raspune si pentru infractiunea de primire de valori falsificate. Aceasta pentru ca aceste acte
sunt asimilate unei actiuni de tainuire, iar o eventuala tainuire nu poate fi retinuta in sarcina unui participant
la fapta principala si art.313 alin. 2 prevede ca doar in ipoteza punerii in circulatie autorul va raspunde si
pentru aceasta fapta.
Cel care primeste valori falsificate va ajunge sa le si detina. In acest actul de primire este absorbit
natural in actul de detinere, el constituind premisa naturala a detinerii.
Daca se primesc valori si ulterior ele se si pun in circulatie de catre aceeasi persoana se va retine doar
aceasta ultima forma. Din punct de vedere conceptual primirea este un simplu act de pregatire al punerii in
circulatie. Incriminarea distincta a primirii se vrea a fi un obstacol pentru cel care isi propune sa puna in
circulatie asemenea valori permitand o interventie rapida a dreptului penal. Daca ulterior sa comite faptul mai
grav al punerii in circulatie, actul de pregatire va fi absorbit in mod natural in actul de executare.
Daca agentul primeste valori falsificate in vederea punerii in circulatie si ulterior le transmite unei alte
persoane tot in vederea punerii in circulatie, autorul va raspunde pentru un concurs de infractiuni intre
primirea unor valori falsificate si transmiterea unor valori falsificate, sub rezerva faptului ca ambele acte sa
fie comise in vederea punerii in circulatie – starea de pericol este amplificata.

89
 b. Detinerea

Se va retine doar in sarcina unei persoane care nu a participat la actiunea de falsificare a valorilor.
Pentru participantii la actiunea de falsificare, detinerea este o consecinta naturala
Detinerea va fi absorbita in mod natural daca ulterior se si comite punerea in circulatie pentru ca ea
reprezinta chiar premisa naturala a punerii in circulatie.
Daca cel care detine valorile in vederea punerii in circulatie ia ulterior hotararea de a le transmite unei
alte persoane in vederea punerii in circulatie se va retine un concurs de infractiuni intre aceste 2 forme.
Detinerea se va retine atunci cand se detine pentru ca altul sa puna in circulatie sau atunci cand cel
care detine doreste punerea in circulatie dar nu mai realizeaza acest lucru.
Detinerea se va retine in concurs cu punerea in circulatie si atunci cand autorul le detine o perioada
mai lunga de timp si apoi se decide sa le puna in circulatie.
Fapta se consuma in momentul in care incepe detinerea valorii si se epuizeaza atunci cand valoarea nu
mai este in stapanirea agentului – infractiune continua.

c. Transmiterea de valori falsificate in vederea punerii in circulatie

Daca autorul detine valori falsificate in vederea transmiterii catre altul, pentru ca acesta din urma sa le
puna in circulatie, se va retine doar transmiterea de valori falsificate, detinerea initiala fiind un act premergator
natural implicat de actiunea de transmitere.
Daca cel care transmite valori falsificate primeste in schimb alte valori falsificate, fiecare dintre partile
schimbului va fi autor la primire, cat si autor la transmiterea de valori falsificate.
Atunci cand cel caruia i s-au transmis valorile le si pune in circulatie, in sarcina celui care a transmis
se va retine exclusiv o infractiune de transmitere de valori falsificate, nu si o eventuala complicitate la punerea
in circulatie.
Primire + transmitere – Daca primirea s-a facut in scopul transmiterii → UNC / continuata.
– Daca timpul dintre cele doua este indelungat → Concurs.

Alin. (2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârşită de către
autor sau un participant la infracţiunea de falsificare.
→ Doar punerea in circulatie.
Daca un participant doar transmite – va intra pe alin. acesta in forma complicitatii la punerea in
circulatie.

90
 ❖ FORMA ATENUATA

Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care
a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată.
Sanctionarea atenuata se justifica prin gradul de reprosabilitate al faptei comparativ mai redus cu o
ipoteza clasica de punere in circulatie, autorul dorind mi sa provoace altuia o paguba, ci sa-si repare prejudiciul
suferit prin acceptarea anterioara a valorii fasificate.
Ea va fi incidenta in situatia in care autorul, intrand anterior in posesia unor valori falsificate,
imprejurare prin care i s-a pricinuit o paguba, dupa ce realizeaza faptul acesta, decide sa nu adopta o conduita
exemplara a denuntarii faptei, ci, la randul lui, sa repuna in circulatie respectivele valori falsificate.
Textul nu va fi aplicabil in situatia in care cel care repune in circulatie valorile falsificate nu a suferit
nicio paguba prin acceptarea anterioara a valorilor falsificate- donatie, dar manual ce au ca obiect valori,
raportat la ratiunea atenuarii raspunderii penale. Astfel, conduita celui care repune in circulatie niste valori
falsificate pe care le-a primit anterior, imprejurare care nu i-a cauzat nicio paguba, va avea un grad de
reprosabilitate similar unui act clasic de punere in circulatie.

❖ TENTATIVA: SE PEDEPSESTE.
Spre exemplu va raspunde pentru tentativa la transmiterea unor valori falsificate cel care este suprins
chiar inainte de a transmite valorile falsificate sau cel care este surprins in timp ce primea valori falsificate.

❖ FAPTA NU ARE FORME AGRAVATE.

❖ RELATIA CU ALTE INFRACTIUNI

→ Relatia cu inselaciunea – In momentul efectuarii platilor cu valorile falsificate are loc si o

infractiune de inducere in eroare a victimei cu privire la autenticitatea mijloacelor de plata, iar daca plata este
facuta pentru a determina o conduita patrimoniala din partea victimei, cele 2 fapte se vor retine in concurs –
valori sociale diferite, art. 313 si 244 alin. 2 (forma agravata) CP.

ART. 316 – Dispozitiile cuprinse in prezentul capitol se aplica si in cazul cand infractiunea priveste
monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plata emise in strainatate.

91
 25. EMITERE FRAUDULOASA DE MONEDA – ART. 315 NCP

(1) Confectionarea de moneda autentica prin folosirea de instalatii sau materiale destinate acestui
scop, cu incalcarea conditiilor stabilite de autoritatile competente sau fara acordul acestora,se
pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea in circulatie a monedei confectionate in conditiile
alin.(1), precum si primirea, detinerea sau transmiterea acesteia in vederea punerii ei in circulatie.

→ Infractiune cu continuturi alternative.

I. Art.315 alin. (1)

❖ RATIUNEA INCRIMINARII
Astfel de acte de executare s-ar fi putut include in infractiunea de falsificare de monede, prin
utilizarea teoriei intelectuale a falsului.
Teoria intelectuala a falsului - este fals orice inscris sau alta forma de materializare a unei
manifestari de vointa ce nu are drept corespondent o manifestare de vointa reala din partea prepusului
emitent (in ipoteza contrafacerii) sau care contine o manifestare de vointa diferita fata de cea pe care
emitentul dorea sa o materializeze.
Raportat la teoria de mai sus, prezenta norma sanctioneaza o ,,suplimentare,, fara drept a manifestarii
de vointa apartind autoritatii competente sa emita moneda, prin emiterea de moneda cu incalcarea conditiilor
stabilite de autoritatea competenta sau fara acordul acestora.
Practic, manifestarea de vointa reala a emitentului este in ambele cazuri denaturata, autorul creand
prin actele sale de executare aparenta unei manifestari de vointa cu un continut diferit fata de continutul
celei reale.
La nivelul UE, textul corespunde art. 4 din Decizia-cadru 2000/383/JAI.
Valoarea sociala – Incredera publicului in autenticitatea monedelor ca mijloace de plata legale si
general acceptate. In subsidiar e protejat si circuitul economica-financiar. O eventuala incalcare a politicii
monetare a autoritatii competente care stabileste dimensiunile masei monetare in functie de indicatori
macroeconomici bine stabiliti, poate genera instabilitate si imprevizibilitate in mecanismele monetare.

❖ SUBIECTUL ACTIV: Special, PF/ PJ → autorul trebuie sa aiba calitatea de persoana mandatata
de catre autoritatea competenta, direct sau indirect, sa tipareasca bancnote sau sa bata moneda.
Daca nu exista o asemenea relatie de reprezentare, cel care va ,,confectiona,, monede prin utilizarea de
instalatii sau material destinate acestui scop va comite, de fapt, o actiune de contrafacere de monede si in
consecinta va raspunde pentru infractiunea de falsificare de monede prevazuta de art. 310 CP.

92
 ❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa/eventuala
Spre exemplu, fapta va fi comisa cu intentie eventuala atunci cand persoana juridica insarcinata cu
producerea de monede accepta ca prin maniera de fabricare a acestora se va incalca in mod esential conditiile
impuse de autoritatea competenta.

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

Actul de executare consta in confectionarea de moneda autentica prin folosirea de instalatii sau
materiale destinate acestui scop, cu incalcarea conditiilor stabilite de autoritatile competente sau fara
acordul acestora.
Actiunea de confectionare este de fapt o alternativa mai eleganta a termenului de contrafacere din
cadrul falsului de monede.
Contextul in care actul de executare de comite este unul particular. Actiunea de contrafacere nu se
comite prin utilizarea unor dispositive a caror detinere este ilicita, confectionate de autori sau terti in scopul
utilizarii lor la falsificare, ci prin utilizarea acelor instalatii destinate imprimarii de bancnota sau
confectionarii de monede autentice.
In acest caz, produsul infractiunii prezinta toate elementele grafice si de siguranta proprii bancnotelor
sau monedelor autentice, fiind mult mai dificil detectabil decat produsul unei infractiuni clasice de
contrafacere de monede.
Confectionarea va avea semnificatie penala doar cand sunt depasite limitele mandatului oferit de
autoritatea competenta sau altfel spus atunci cand confectionarea s-a cu facut cu incalcarea conditiilor impuse
de autoritatile competente sau fara acordul acestora.

1.Intr-o prima varianta, fapta se va comite prin incalcarea conditiilor impuse de catre autoritatea
competenta (banca centrala) in privinta caracteristicilor grafice si de siguranta ale monedei (nu va fi introdus
un element de siguranta precizat sau va fi utilizat un alt material fata de cel care indicat de catre autoritatea
competenta).
In acest caz obiectul juridic este lezat pentru ca moneda nu va corespunde cu moneda reala, astfel ca
vor fi percepute ca neadevarate sau false de catre public. Incalcarea trebuie sa se refere la conditiile de care
depinde constatarea autenticitatii monedei, si nu la orice conditie impusa de autoritatea competenta (intervalul
zilnic de activitate, tehnologie utilizata etc.).

2. In a doua varianta fapta se comite prin faptul ca autorul emite un surplus de moneda fata de cantitatea
indicata de banca centrala. In acest caz banconetele nu sunt neadevarate din punct de vedere material, avand
caracteristicile mondelor reale, ci din punct de vedere intelectual, avand in vedere ca emiterea lor nu
corespunde cu manifestarea de vointa emisa de autoritatea competenta.

II. Art.315 alin.2 → subiect activ general

In acest alineat se sanctioneaza punerea in circulatie a monedei confectionate in conditiile alin.(1)
precum si primirea, detinerea sau transmiterea acesteia in vederea punerii in executare.

ART. 316 – Dispozitiile cuprinse in prezentul capitol se aplica si in cazul cand infractiunea priveste
monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plata emise in strainatate.
93
 TITLUL VI. INFRACTIUNI DE FALS
CAPITOLUL III. FALSURI IN INSCRISURI

26. FALSUL MATERIAL IN INSCRISURI OFICIALE – ART. 320 NCP

(1) Falsificarea unui inscris oficial, prin contrafacerea inscrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in
orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Flasul prevazut in alin.(1) savarsit de un functionar public in exercitarea atributiilor de serviciu, se
pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi
(3) Sunt assimilate inscrisurilor oficiale tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte
juridice.
(4) Tentative se pedepsete.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII

Valoarea sociala protejata este increderea publica in autenticitatea inscrisurilor.

Relatia cu uzul de fals – autonomie conceptuala, vor fi retinute in concurs. Astfel, din cauza
pericolului social important, chiar si abstract, generat prin actiunea de falsificare, se considera ca falsificarea
isi pierde statutul de act de pregatire a folosirii, nesanctionat, fiind transformata intr-o fapta penala
autonoma. Uzul de fals, care, in fapt, concretizeaza pericolul vizat de incriminarea producerii inscrisului
fals, este izolat si incriminat ca infractiune de sine statatoare.
In materia inscrisurilor oficiale legiuitorul a instituit o prezumtie absoluta privind starea de pericol
pentru valoarea sociala generate prin activitatea de falsificare a inscrisului oficial. S.B. crede ca o respectare
mai stricta a principiului ofensivitatii ar impune sanctionarea exclusiva a acelor actiuni de falsificare
realizate de catre autor in scopul utilizarii inscrisului falsificat.

❖ SUBIECT ACTIV
→ Alin. (1) – General, PF / PJ
Spre exemplu, o PJ, pentru a proba existenta unui drept, va falsifica un inscris oficial (o autorizatie de
contructie).
→ Alin. (2) – Special, doar PF
→ Forma agravata – functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa / eventuala

Intentia se refera atat la prevederea agentului ca actul ce se falsifica este un inscris oficial, dar si faptul ca
aceasta falsificare este de natura sa produca consecinte juridice.
Mobilul sau scopul autorului sunt indiferente. Elementul subiectiv exista si in ipoteza in care scopul
urmarit este unul legitim sau cand scopul este dovedirea unui lucru adevarat.

94
 De exemplu, agentul falsifica un proces verbal de contraventie in care consemneaza si obiectile sale,
pe care le-a avut la momentul redactarii procesului-verbal, dar pe care agentul constatator nu le-a consemnat.
Aceasta pentru ca actul, dupa adaugare, nu mai exprima vointa celui care l-a redactat, indiferent daca acesta
din urma nu si-a indeplinit obligatia de a consemna obiectile contravenientului.

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune

❖ NOTIUNEA DE INSCRIS OFICIAL IN NOUL COD PENAL

Art. 178 alin. (2) – orice inscris care emana de la o persoana juridical dintre cele la care se refera
art.176 ori la persoana prevazuta in art. 175 alin.2 sau care apartine unor asemenea persoane.
Art. 176 defineste notiunea de public ca fiind tot ceea ce priveste autoritatile publice, institutiile publice
sau alte persoane juridice care administreaza sau exploateaza bunuri proprietate publice.
Art. 175 alin. (2) se refera la persoane asimilate functionarilor publici respectiv acele persoane care
exercita un serviciu de interes public pentru care au fost investite de autoritatile publice sau care sunt
supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.- acest
text se refera la notari, executor judecatoresti, avocati atunci cand exercita atribute de autoritate publica. de
exemplu acordarea de data certa.
!!!Sunt assimilate inscrisurilor oficiale tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte
juridice.
Exemple: carnet de student, adeverinta medic de familie, copiile contractului caruia i s-a pus data certa
sau a fost inregistrat la instanta, chiar daca ele insele nu au stampila sau atestarea.
S.B spune ca elemental esential al inscrisului oficial ar trebui sa fie faptul ca el cuprinde o
manifestare de vointa ce reprezinta exercitarea autoritatii de stat (lato sensu) si nu simpla identitate a
emitentului sau faptul ca acesta apartine unei persoane publice.

→ Observatii cu privire la calificarea unui inscris ca fiind oficial raportat la persoana emitentului:

1. Criteriul pierde din vedere faptul ca este de natura si nu de esenta institutiilor sau autoritatilor publice
emiterea inscrisurilor prin care se exercita autoritatea de stat.
2. O persoana care administreaza sau exploateaza bunuri proprietate publica va activa si in circuitul privat si
va emite inscrisuri care in mod normal ar trebui considerate inscrisuri sub semnatura privata. Textul de
lege nu face insa nicio distinctie atragand in sfera inscrisului oficial orice inscris care emana de la o
asemenea persoana.

S.B spune ca criteriul apartenentei largeste excesiv de mult aplicabilitatea textului de lege.
Potrivit actualei definitii, orice factura sau chitanta emisa de un notar ar putea fi considerate un inscris
official, fiind un inscris care emana de la o persoana prevazut de art. 175 alin. 2.

95
 ❖ ACTUL DE EXECUTARE – consta intr-o actiune de falsificare.

Ea poate sa constea in contrafacerea scrierii inscrisului oficial, atunci cand se imita un inscris oficial.
Ea poate sa constea in subscrierea actului, adica semnarea in fals a inscrisului respectiv etc.
Ea poate sa constea de asemenea in alterarea inscrisului, prin modificarea unor aspecte ale lui
(adaugiri, stersaturi etc.). Alterarea nu este acelasi lucru cu distrugerea, deoarece falsul presupune un inscris
care sa poata fi inteles.
De exemplu, intr-un inscris oficial este trecuta data in mod eronat, iar o persoana corecteaza acel inscris
– nu suntem in prezenta unei falsificari cu consecinte penale, deoarece actul exprima adevarul doar dupa
corectare.
S-a considerat de asemenea ca nu suntem in prezenta unei actiuni de falsificare atunci cand autorul
fabrica niste scrisori, care anterior erau la dosarul cauzei si care disparusera, daca noile scrisori, fabricate, au
acelasi continut cu cele disparute, emana de la acelasi expeditor si au si semnatura expeditorului initial.
Trebuie ca actiune de falsificare sa fie de natura sa produca consecinte juridice. Este necesar ca
inscrisul sa contina o manifestare de vointa apta se produca consecinte juridice si ca inscrisul falsificat sa aiba
o minima aparenta de veridicitate.
Daca falsificarea, desi reala, nu este de natura sa produca consecinte juridice, fapta nu e tipica. Astfel,
s-a considerat ca lipseste posibilitatea unui prejudiciu in cazul in care dupa ce debitorul si-a platit datoria fata
de creditor, a uitat sa-i ceara un document prin care sa ateste acest lucru si, de teama sa nu ii mai ceara inca o
data plata, intocmeste o chitanta in fals in care atesta ca a platit suma datorata creditorului.
Nu sunt acte oficiale inscrisurile perimate, deoarece ele nu ar mai putea produce nicio consecinta
juridica. Aceeasi consecinta se aplica si in cazul actului inexistent, adica cel care nu are nici macar o
minima aparenta de legalitate si pe care nimeni nu l-ar putea aprecia ca fiind oficial.
Un contract lovit de nulitate absoluta sau relativa poate sa fie obiect material al falsului – nulitatea
este o chestiune de drept, ori textul legal se refera la o imprejurare de fapt, adica la o aparenta ca acel act este
susceptibil de a produce efecte juridice.
Actul inexistent – chestie de analiza factuala. Daca actul acela este atat de inexistent incat desi este
concretizat in ceva, el nu probeaza niciun fel de manifestare de vointa, un asemenea act nu este inscris in
sensul legii penale. Daca acel act inexistent este un pic existent, se apropie de ideea unei manifestari de vointa
care are vocatie probatorie, fapta va fi tipica.
Actul perimat (nu mai este de actualitate) – daca se redeschide un proces, un asemenea act ar putea
avea vocatie probatorie si intr-o asemenea situatie fapta ar putea fi tipica.

❖ MOMENTUL CONSUMARII – fapta se consuma in momentul falsificarii inscrisului daca actiunea

este de natura sa produca consecinte juridice.

❖ FORMA AGRAVATA : Flasul prevazut in alin.(1) savarsit de un functionar public in exercitarea

atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani si interzicerea exercitarii unor
drepturi

96
 In cazul formei agravate, avand in vedere ca falsificarea inscrisului reprezinta o incalcare a atributiilor
de serviciu, forma agravata a falsului material va inlatura retinerea infractiunii de abuz in serviciu, ultima
avand caracter subsidiar fata de prima.

❖ TENTATIVA SE PEDEPSESTE.

ART. 328 CP - Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte
emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un
tratat la care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în faţa acesteia

27. FALSUL INTELECTUAL – ART. 321 CP

(1) Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia , de catre un functionar public aflat in
exercitarea atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorepunzatoare
adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, se pedepsete cu
inchisoare de la 1 la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepsete.

❖ RATIUNEA INCRIMINARII
Se urmareste protejarea increderii publice in veridicitatea inscrisului, respectiv in faptul ca acesta
consemneaza in mod complet adevarul.
Elementul de particularitate este dat de momentul si modul in care se falsifica un inscris oficial si de
calitatea speciala a subiectului activ.

❖ SUBIECTUL ACTIV : Special, doar PF – functionarul public aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.

❖ AUTOR UNIC IN GENERAL. Prin exceptie este posibil coautoratul cand obligatia de a consemna
revine unei comisii.

❖ LATURA SUBIECTIVA: Intentie directa / eventuala

Caracterul intentionat al faptei rezulta, pe de o parte, din faptul ca falsul intelectual este o infractiune
comisiva, iar, pe de alta parte, pentru ca legiutorul a simtit nevoie de a preciza expres in modalitatea omisiva
ca fapta se comite cu stiinta.

❖ LATURA OBIECTIVA: Actiune/ inactiune

Spre deosebire de falsul material, falsul intelectual presupune un raport de inegalitate intre cele
consemnate in inscris si realitate.
97
 Mai exact, falsul intelectual sanctioneaza consemnarea unor ,,minciuni,, factual de catre functionar,
fie prin atestarea in inscris a unor imprejurari neadevarate , fie prin omisiunea de a consemna anumite
imprejurari adevarate.
Daca faptele consemnate de functionar sunt neadevarate, insa eroarea ii este provocata functionarului
cu intentie de catre un tert, se considera ca fapta retinuta in sarcina tertului este falsul intelectual in modalitatea
participatiei impropriii.
Spre exemplu, i se dicteaza date inexacte celui care trebuie sa le consemneze intr-un inscris oficial,
functionarul nu verifica personal datele si le consemneaza ca fiind adevarate.
Fapta este o infractiune comisiva care se poate comite si prin omisiune atunci cand ajentul are
obligatia de a insera unele date si nu isi indeplineste aceasta obligatie.
In primul rand, trebuie sa existe o actiune de falsificare prin atestarea unor fapte sau imprejurari
necorespunzatoare adevarului sau prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari.
Prin atestare se intelege inscrierea, adeverirea, confirmarea in cuprinsul inscrisului de date sau fapte
neadevarate. Este suficient sa se faca si o singura mentiune neadevarata pentru ca fapta sa fie tipica.
S-a considerat ca sunt indeplinite conditiile de tipicitate ale infractiunii de fals intelectual atunci cand
inculpatul, medic intr-o comuna, fara sa respecte metodologia de eliberare a certificatelor prenuptiale, a
eliberat 40, pe care a inscris, in fals, ca solicitantii au efectuat analizele de laborator mentionand numere fictive
ale buletinelor de analiza si ale datelor de efectuare ale acestora.
Fapta se poate comite si prin omisiunea intentionata de a inscrie date sau fapte ce trebuiau sa fie inscrise
in cuprinsul documentului intocmit.
Falsificarea trebuie sa se realizeze cu prilejul intocmirii de catre functionarul competent a inscrisului
oficial. Spre deosebire de falsul material, la care inscrisul oficial trebuie sa preexiste actiunii de falsificare, la
falsul intelectual inscrisul este falsificat chiar in momentul redactarii acestuia, chiar de catre cel care avea
competenta de a-l intocmi. Daca inscrisul oficial preexista, atunci orice alterare a continutului acestuia se va
incadra la infractiunea de fals material.
Este prezumat ca orice inscris oficial falsificat cu ocazia intocmirii lui produce consecinte juridice.

→ Ipoteza consemnarii unor imprejurari neadevarate + contrafacerea subscrierii unei alte

persoane:

Exemplu: un functionar contraface semnatura unui alt functionar pe acel inscris, contrasemnatura
reprezentand un aviz de legalitate. S.B spune ca in acest caz va exista doar infractiunea de fals material in
modalitatea contrafacerii, in forma agravata, aceasta impunandu-se in fata falsului intelectual.
Nu poate fi retinut concurs pentru ca s-ar pune in concurs respectarea principiului non bis in idem.
Aici falsul nu mai este unul intelectual pentru ca falsul intelectual presupune exclusiv o denaturare a
adevarului faptic si nimic altceva.
Ceea ce a inceput ca un fals intelectual se va transforma prin contrafacerea semnaturii celuilalt functionar
intr-un fals material.
! ART. 328 CP - Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte
emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un
tratat la care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în faţa acesteia. !
98
→ Diferenta dintre CONTRAFACEREA DE CATRE UN FUNCTIONAR si FALS INTELECTUAL:

1. La contrafacere intocmirea actului nu intra in atributiile de serviciu ale functionarului.

2. La fals intelectual functionarul este competent sa intocmeasca dar omite sau consemneaza date
neadevarate.

! Exemple seminar:

1. Functionar competent de la finante care elibereaza un cazier fiscal nereal- fals intelectual
2. Functionar de la finante necompetent aflat in timpul de lucru care elibereaza un cazier fiscal nereal
semnat cu numele altui coleg- fals material pe alin.(2). Daca cazierul era real ramane tot fals material
pentru ca semnatura ere contrafacuta.
3. Functionar de la finante care in momentul solicitarii unui cazier imi da unul vechi care nu mai era
valabil pe ca