Venus

1. Venus este a doua planetă ca distanță față de Soare în sistemul nostru solar. Situată la 108
milioane km de Soare, Venus își parcurge orbita în 224,7 de zile. Rotația în jurul propriei
sale axe este foarte lentă, durează 243 de zile și are loc de la vest la est, în sens invers față de
rotația celorlalte planete. Cu un diametru de 12.100 km, Venus este, ca poziție, a doua
planetă (pornind de la Soare) din sistemul solar, orbita sa fiind cuprinsă între cea a planetelor
Mercur și Pământ. Venus este cu foarte puțin mai mică decât Pământul, dar atmosfera sa este
foarte diferită: în principal, aceasta este compusă din 96 % gaz carbonic și 3,5 % azot.
2. Totuși, în timp ce Terra adăpostește viața, Venus este în prezent o planetă neospitalieră.
Venus este o planetă extrem de uscată, iar în atmosfera ei, compusă majoritar din gaz
carbonic, se produce un intens efect de seră, care ridică temperatura la suprafața ei la valori
care depășesc 450 de grade celsius.
3. Caracteristici fizice - Venus este una din cele patru planete terestre (telurice) solare, în
sensul că, la fel ca Pământul, este un corp ceresc cu suprafață solidă. Mărimea și masa sunt
foarte asemănătoare cu Pământul și este adesea descris ca „sora" Pământului, sau "fratele
geamăn".[6] Diametrul planetei Venus este de 12,092 km (cu numai 650 km mai puțin decât
cel al Pământului) iar masa sa este 81,5% din cea a Pământului. Condițiile de pe suprafața
venusiană diferă radical de cele de pe Pământ, din cauza densei atmosfere de dioxid de
carbon. Atmosfera planetei Venus este formată din 96,5% dioxid de carbon, restul de 3,5%,
fiind azot.
4. Geografie - Suprafața venusiană a fost subiect de speculații până în secolul al XX-lea când
unele din secretele sale au fost descoperite de știință. Venus a fost în cele din urmă
cartografiat în detaliu de sonda Magellan în anii 1990-91. Solul venusian prezintă dovezi
extinse de activitate vulcanică, cu prezența sulfului în atmosferă, ceea ce poate indica faptul
că recent au existat unele erupții vulcanice. Aproximativ 80% din suprafața venusiană este
acoperită de câmpii vulcanice netede, formate din câmpii în proporție de 70%, 10% câmpii
plate. Două ținuturi muntoase "continente" alcătuiesc restul suprafeței acestuia, una situată în
emisfera nordică a planetei, iar cealaltă la sud de ecuator. Continentul din nord se numește
Terra Iștar, după Ishtar, zeița Babiloniană a dragostei și este de aproximativ de mărimea
Australiei.
5. Structură internă - Fără date seismice sau cunoștințe ale sale momentului de inerție, există
puține informații directe despre structura internă și geochimia planetei Venus.Similitudinea
în dimensiuni și densitate între Venus și Pământ sugerează că împărtășesc o structură internă
similară: miez, manta, și crustă . Ca și cea a Pământului, miezul venusian este de cel puțin
parțial lichid, deoarece cele două planete au fost răcite cu aproximativ aceeași viteză.
Dimensiunea ușor mai mică a lui Venus sugerează că presiunile sunt semnificativ mai mici
în interiorul său decât în cazul Pământului. Principala diferență dintre cele două planete este
lipsa de dovezi pentru existența plăcilor tectonice de pe Venus, posibil din cauză că crusta sa
este prea puternică pentru ca să apară subducții fără prezența apei pentru a o face mai puțin
vâscoasă.
6. Atmosferă și climă - Atmosfera planetei Venus este compusă din 96,5% dioxid de carbon,
3,5% azot, iar restul din alte substanțe. Temperatura este foarte ridicată, fiind chiar mai mare
decât pe planeta Mercur.
 7. Venus orbitează Soarele la o distanță medie de circa 108 milioane de kilometri (circa 0,7
UA), și efectuează o orbită la circa 224,65 zile. Deși toate orbitele planetare sunt eliptice, a
lui Venus este cea mai apropiată de forma circulară, cu o excentricitate mai mică de
0,01.Când Venus este între Pământ și Soare, poziție cunoscută sub numele de conjuncție
inferioară, are apropierea maximă de Pământ pe care o poate avea orice planetă, distanța
medie fiind de 41 de milioane km.Planeta ajunge la conjuncția inferioară o dată în medie la
fiecare 584 de zile.Datorită scăderii excentricității orbitei Pământului, distanța minimă va
deveni mai mare în următoarele mii de ani. De la anul 1 până în 5383, sunt 526 de apropieri
la mai puțin de 40 de milioane km; după care nu mai este niciuna timp de 60.200 de ani.În
perioadele de excentricitate ridicată, Venus se poate apropia până la 38,2 milioane km.
Mercur
2. • Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare, înconjurându-l o dată la fiecare 88 zile. •
Luminozitatea sa variază între -2,0 și 5,5 în magnitudine aparentă, dar nu este ușor de văzut fiindcă
cea mai mare separare unghiulară față de Soare este de doar 28,3°, însemnând că se poate vedea doar
imediat după apusul Soarelui.
3. • Date • Raza ecuatorială = 2.440 km (38,25 % din raza Pământului)
• Înclinare ecuatorială = 36 "
• Masa = 3,28 × 1023 kg (5,5 % din masa Pământului)
• Densitate medie = 5.400 kg/m3 • Perioada de rotație = 58 zile 14 h
• Distanța medie a orbitei = 57.909.400 km (0,3871 ua)
• Perioada orbitală = 88 zile • Excentricitatea orbitei = 0,206
• Înclinarea orbitei = 7 ° • Nr. de sateliți = 0
4. • Structura internă: nucleu, manta și crustă • Mercur este una din cele patru planete telurice,
însemnând că este un corp pietros, ca și Pământul. Este cea mai mică dintre cele patru, cu un diametru
de 4.879 km la ecuator. În compoziție are aproximativ 70 % metale și 30 % silicați.
5. • Mercur a fost studiată cu ajutorul sondei Mariner 10, care a cartografiat doar 40 - 45 % din
suprafața planetei. • Începând din 2011, sonda spațială MESSENGER orbitează în jurul planetei
pentru a studia compoziția chimică, geologia și câmpul magnetic.
6. • MESSENGER (MErcury Surface, Space ENvironment, GEochemistr y and Ranging) este osondă
spațială robotică americană de 485 kilograme care se află pe orbită în jurul planetei Mercur. A fost
lansată de NASA în august 2004 pentru a studia compoziția chimică, geologia și câmpul magnetic al
planetei Mercur.
7. • În baza datelor furnizate de MESSENGER, Paul K. Byrne și Christian Klimczak au realizat o
hartă detaliată care arată că Mercur s-a contractat substanțial pe măsură ce s-a răcit. • Conform
cercetătorilor, Mercur și-a micșorat raza cu până la 7 km, față de maxim 1 – 2 km cum se credea până
acum, în prezent planeta având o rază de 2440 km.
8. • Planeta are un nucleu mare de fier care generează un câmp magnetic de 100 de ori mai slab decât
cel al Pământului. • Temperatura la suprafața planetei Mercur variază de la aproximativ 90 K până la
700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte și fundul craterelor de lângă poli fiind punctele cele
mai reci.
9. • Suprafața planetei Mercur este foarte similară în aparență cu cea a Lunii, pe ea existând câmpii
întinse gen „mare” (numele de mare a fost dat de observatorii din antichitate care credeau că petele
negre de pe suprafața Lunii sunt mări și oceane iar părțile luminoase sunt continente) și cratere
numeroase, indicând că planeta este geologic inactivă de miliarde de ani. • Craterele de pe Mercur
variază în diametru de la câțiva metri până la câteva sute de kilometri în diametru. Cel mai mare crater
cunoscut este gigantul Bazin Caloris, cu un diametru de 1.300 km.