EDUCAŢIA SANITARĂ A BOLNAVULUI CARDIAC

→ Se lămureşte bolnavul să ducă o viaţă ordonată, să evite suprasolicitările, să alterneze munca

intelectuală cu cea fizică şi să respecte regimul dietetic, să consume alimente în mese mici şi dese
de 5 ori pe zi.
→ Se recomandă reducerea sării din alimentaţie, se combate consumul de alcool, fumatul.
→ Îmbolnăvirile respiratorii vor fi tratate imediat, orice neglijenţă putând agrava starea bolii
cardiace.
→ Sunt necesare acţiuni şi manifestări educative sanitare axate pe o tematică adecvată diferenţiată în
raport cu specificul şi interesele celor trei mari grupe de populaţie abordate – sănătoşi, bolnavi,
convalescenţi.

Ansamblul măsurilor sanogenetice:

 Regim raţional de viaţă, muncă şi odihnă.
 Alimentaţie raţională, aprofundându-se în principal factorii nutritivi (proteine lipide,
glucide, vitamine, săruri minerale) şi alimentele surse.
 Călirea organismului prin factori de mediu – aer, apă, soare, exerciţii, sport, mişcare în aer
liber.
 Igiena mediului şi igiena muncii.
 Complexul măsurilor privind ocrotirea mamei, inducerea maternităţii, îmbunătăţirea
indicatorilor demografici, dezvoltarea armonioasă, fizică şi mintală a copiilor şi
promovarea sănătăţii tineretului.

Ansamblul măsurilor preventive:

 Importanţa prezentării la examenele profilactice de masă (imunizări, testări biologice,
examinări diverse).

Ansamblul factorilor de risc care vizează:

 Măsurile de anulare sau atingere a efectelor nocive, eliminarea celor ce permit a fi eliminaţi
– uzul de tutun, abuzul de alcool, cafea, medicamente, automedicaţia, viaţa dezordonată,
stresată, stările conflictuale, tensiogene.
 Importanţa prezentării la medic la primele semne de boală, când este posibilă
diagnosticarea precoce şi instituirea unei terapii abortive.

Un alt obiectiv vizează:

 Prevenirea apariţiei unor complicaţii sau recidive.
 Eliminarea factorilor cu efecte iatrogene.
 Importanţa menţinerii calmului în familie pentru evoluţia stării bolnavului.
 Măsuri familiale de consolidare a efectelor complexului terapeutic prin crearea unui climat
propice vindecării.
 Încrederea bolnavului în medic, în unitatea medicală care îl asistă trebuie cultivată prin
toate mijloacele.
 Tonifierea neuro-psihică a bolnavului, convingerea că scăderea capacităţii de muncă este
relativ temporală şi că există perspectiva reluării iniţiale sau a altor activităţi şi tot atât de
importante.
 Sădirea încrederii că boala este vindecabilă ceea ce îi va permite reîncadrarea.
 Cooperarea familiei, a aparţinătorilor are valoare bine definită.
ELECTROCARDIOGRAMA

Definiţie  Înregistrarea grafică a fenomenelor biolectrice din cursul unui ciclu

cardiac.
 Este o metodă de diagnostic.
Aparat  Electrocardiograf de diferite tipuri.
 Legătura cu bolnavul se face printr-un cablu la care sunt ataşate plăcuţele
metalice – 10 electrozi – pentru înregistrarea a 4 derivaţii standard şi
unipolare şi 6 derivaţii precordiale.
Înregistrarea  Diagrama este numită electrocardiogramă .
 Înregistrarea se face pe hârtie specială imprimată cu sistem de coordonate.
 În practică se înregistrează 12 derivaţii:
 3 derivaţii bipolare – D1, D2, D3.
 3 derivaţii unipolare de membre notate aVR, aVL, aVF.
 6 derivaţii precordiale notate V1, V2, V3, V4, V5, V6.
aVR – derivaţia unipolară a braţului drept.
aVL – derivaţia unipolară a braţului stâng.
aVF – derivaţia unipolară a piciorului stâng.
Pregătirea  Se explică bolnavului necesitatea efectuării tehnicii, apoi bolnavul va fi
bolnavului aşezat în decubit dorsal, relaxat fizic şi psihic. Temperatura camerei să fie
de circa 200, tegumentele vor fi degresate cu alcool, iar electrozii puşi în
contact cu membrele pe regiuni nepăroase prin intermediul unor fâşii de
pânză udate cu soluţie salină (clorură sau bicarbonat de Na).Se înlătură
factorii emoţionali.
 Se transportă bolnavul în sala de înregistrare – de preferinţă cu căruciorul –
cu 15 minute înainte.
 Pacientul va fi culcat în decubit, comod, cu musculatura complet relaxată.
Montarea  Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcilor de metal ale
electrozilor pe electrozilor.
bolnav  Între placa electrodului şi tegument se aşează o pânză înmuiată în soluţie de
electrolit (o lingură de sare la un pahar cu apă) sau pastă specială pentru
electrozi.
 Fixarea electrozilor se face în felul următor:
o Montarea electrozilor pe membre:
  Roşu – mâna dreaptă.
 Galben – mâna stângă.
 Verde – picior stâng.
 Negru – picior drept.
o Montarea electrozilor precordiali:
 V1 – spaţiul IV intercostal pe marginea dreaptă a sternului.
 V2 – spaţiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului.
 V3 – între V2 şi V4.
 V5 – la intersecţia liniei orizontale dusă din V4 cu linia
axilară anterioară stângă.
 V6 - la intersecţia liniei orizontale dusă din V4 cu linia axilară
mijlocie stângă.
Notarea  Asistenta notează pe electrocardiogramă numele şi prenumele, vârsta,
electrocardiogramei sexul, talia, greutatea, medicaţia folosită, data şi ora înregistrării, viteza
de derulare, semnătura celui care a înregistrat.
Interpretare  Pe o electrocardiogramă se definesc:
o Unde – numite convenţional P, Q, R, S, T, U.
o Segmente – distanţa dintre două unde (PQ), (ST).
o Intervale – undă + segment (PQ = P + segmentul PQ), (OT = unda
QRS + segmentul ST + unda T), (TP = linie izoelectrică).
 Linia izoelectrică este linia cu potenţial electric zero.
 Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive, cele care se găsesc
dedesubtul ei sunt negative.
 Intervalul PQ corespunde timpului în care stimulul străbate atriile de la
nodulul Keith-Flack până la nodulul atrio-ventricular – Aschoff-Tawara =
0,12’’- 0,21’’.
 Unda P şi segmentul PQ reprezintă expresia electrică a activităţii atriilor.
 Unda ORS, segmentul ST şi unda T reprezintă expresia electrică a
activităţii ventriculare.
Observaţii  Interpretarea traseului este făcută de medic în lumina datelor clinice.
REGIMUL ALIMENTAR AL BOLNAVULUI CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

→ Regimul alimentar ocupă un loc important în tratamentul insuficienţei cardiace.

→ Dieta trebuie să îndeplinească patru obiective:

~ Aport corect necesar de principii alimentare.
~ Reducerea aportului de sodiu → dietă hiposodată.
~ Reducerea efortului digestiv → 4-6 mese pe zi.
~ Calitate gustativă mulţumitoare.

→ Componenţa dietei:
~ 1 g proteine / kg corp.
~ < 6 g lipide / kg corp.
~ Fructe.
~ Zarzavaturi.
~ Vitamine.
~ Potasiu din fructe, legume sau KCl.
→ În general, prescripţiile dietetice sunt limitate la reducerea aportului de sare, dar regimul trebuie să
fie corelat cu necesităţile altor afecţiuni coexistente, deseori legate de etiologia insuficienţei
cardiace.
→ Pentru a reduce efortul digestiv se recomandă mai multe mese pe zi reduse cantitativ. Masa de
seară să fie mai săracă în lichide şi servită la 2-3 ore distanţă de la somn.
→ Pentru a corecta deficitul gustativ al regimurilor hiposodate se recomandă utilizarea condimentelor
ce nu conţin sare.
→ Asistenta trebuie să se îngrijească ca alimentele, prin adăugare de lămâie, oţet sau alte substanţe
permise să fie cât mai gustoase.
→ Dietă foarte strict hiposodată poate determina o scădere volemică cu hipotensiune ortostatică,
astenie şi poate favoriza o hiponatremie diluţională.
~ 1,5 g sare pe zi – în insuficienţa globală.
~ 1-3 g sare când nu se administrează diuretic.
~ 3-5 g sare până la 7 g sare când se administrează diuretic.
→ Aportul lichidian nu este limitat în insuficienţa cardiacă, cu excepţia cazurilor cu hiponatremie
diluţională când se recomandă o reducere sub 800 ml lichid pe zi. Nu trebuie să depăşească 2000
ml pe zi.
→ Aportul caloric în insuficienţa cardiacă trebuie redus proporţional cu restrângerea efortului fizic,
în general sub 2000 calorii pe zi. Pentru cardiacii supraponderali se recomandă o limitare mai
severă, vizând reducerea ponderală către greutatea ideală.
→ Pentru agrearea mâncării pot fi adăugate condimente ca: cimbru, mărar, coreandru, chimen.
Ceapa şi usturoiul au efecte cardio-vasculare convenabile. Ceapa are acţiune diuretică,
hipoglicemiantă, de prevenire a cardiopatiei ischemice, usturoiul are acţiune hipotensoare.

PRIMUL AJUTOR ÎN ANGINA PECTORALĂ

→ Definiţie:
~ Angina pectorală este o suferinţă miocardică determinată de un dezechilibru între necesitatea
oxigenării inimii şi aportul coronarian.
→ Manifestări:
o Durere – crize dureroase paroxistice, localizate de cele mai multe ori înapoia sternului cu
iradiere în cazurile tipice în umărul stâng, braţul şi antebraţul stâng, până la ultimele 2
degete.
 → Criza apare după efort, emoţii, mese copioase etc.
→ Criza durează minim 2-3 minute, maxim 10 minute.
→ Durata peste 30 minute → infarct de miocard.
→ Durerea dispare spontan sau la administrarea de Nitroglicerină (sublingual).
o Anxietate.
o Senzaţia morţii iminente.
→ Tratamentul crizei dureroase:
~ Sedarea durerii – nitroglicerină sublingual sau pulverizată pe regiunea precordială.
~ Comprese calde pe regiunea precordială.
~ Introducerea mâinilor şi antebraţelor în apă caldă.
→ Tratamentul între crize:
~ Evitarea factorilor declanşatori cunoscuţi: efort fizic, frig, mese copioase, emoţii.
~ Suprimarea tutunului şi cafelei.
~ Sedative ale sistemului nervos.
~ Asigurarea somnului de noapte – barbiturice, bromuri, Rezerpină, clorpromazină.
~ Cură de slăbire pentru bolnavii obezi – reducerea grăsimilor din alimentaţie la 60-70 g pe zi.
~ Vasodilatatoare – Miofilin, papaverină, nitroglicerină.

PRIMUL AJUTOR ÎN INFARCTUL MIOCARDIC

→ Definiţie:
~ Infarctul miocardic este o zonă de necroză ischemică la nivelul miocardului produsă prin
obliterarea unei ramuri coronariene.
~ Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infarctului şi până la internarea în spital.
→ Prevenirea morţii subite:
o Aşezarea bolnavului în d.d. şi interzicerea oricărui efort – inclusiv vocal.
o Psihoterapie.
→ Prevenirea altor complicaţii:
~ Sedarea durerii – la indicaţia medicului cu Morfină 1 f i.m. sau s.c., Mialgin i.m. dacă sunt
dureri mai mici se poate încerca administrarea de Algocalmin, Fortral, Codeină – i.v.
~ Se urmăreşte tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, culoarea şi aspectul tegumentelor.
~ Se instituie dacă este posibil perfuzie cu ser glucozat 5%, Dextran, Marisang, Hemisuccinat de
Hidrocortizon.
~ Se administrează Xilină – de uz cardiogen.
~ Oxigenoterapie.
→ Scurtarea timpului până la internarea în spital:
~ Transport urgent cu unitate mobilă coronariană.
PACIENT CU CIRCULAŢIE INADECVATĂ
→ Definiţie:
~ Circulaţia sanguină inadecvată este produsă prin încetinirea circulaţie, creşterea sau
diminuarea volumului sanguin, stază, obstrucţii provoacă lipsa oxigenului sau infiltrare de
lichid în ţesuturi.
~ Este o tulburare a circulaţiei sanguine ce poate apărea în momentul în care debitul cardiac este
perturbat.
~ Un aport insuficient de sânge ce provoacă ischemie la nivelul ţesuturilor şi care determină
apariţia durerii.
~ Indiferent de cauze efectele sunt: diminuarea oxigenului la nivelul celular şi creşterea
ischemiei – într-un stadiul avansat determină necroza ţesutului.

→ Simptomatologie:
 o Claudicaţie intermitentă. Furnicături şi amorţeli la nivelul degetelor.
o Durere. La nivelul pielii: paloare, cianoză, irigare insuficientă.
o Tegumente: cianotice la nivelul unghiilor, buzelor, lobului urechii.
o Extremităţi reci. Edeme. Varice.
o Modificări ale pulsului: bradicardie, tahicardie, puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil,
asincron – cu volum diferit la arterele simetrice. Se percep pauze inegale între pulsaţii. Pulsul
dicrot se percepe ca două pulsaţii – una puternică şi alta slabă, urmată de pauză.
o Modificări ale tensiunii arteriale: hipertensiune arterială, hipotensiune arterială. Apar
modificări ale tensiunii diferenţiale (TAmax – TAmin) – vibraţiile TAmax şi TAmin nu se fac
paralel. TA diferă la segmente simetrice (braţ stâng, drept)

→ Obiectivele îngrijirii pacientului cu circulaţie inadecvată:

o Îmbrăcăminte adecvată (călduroasă) care să nu producă compresiune la nivelul membrelor
şi taliei.
o Reducerea fumatului.
o Poziţia proclivă a membrelor inferioare (după caz).
o Evitarea expunerii la frig.
o Alimentaţia să fie compusă din fructe, legume şi proteine, în cantitate normală, cu un aport
redus de lichide.
o Igienă corespunzătoare.
o Exerciţii fizice moderate – exerciţii musculare, mers etc.
~ Diminuarea anxietăţii.

→ Îngrijiri generale:
~ Supraveghează funcţia respiratorie şi circulatorie pentru o bună oxigenare.
~ Notează valorile de tensiune, temperatură, puls, respiraţie.
~ Asigură condiţiile de mediu şi de igienă.
~ Asistenta învaţă pacientul să:
o Întrerupă consumul de alcool şi tutun.
o Să aibă alimentaţie bogată în fructe şi zarzavaturi.
o Să reducă grăsimile şi clorura de Na din alimentaţie.
~ Asistenta medicală administrează medicaţia prescrisă: tonice cardiace, antiaritmice, diuretice,
vasodilatatoare, hipotensive, antianginoase, anticoagulante. Urmăreşte efectul
medicamentelor.
~ Aplică tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive, masaje.
~ Asistenta medicală informează pacientul asupra stadiului bolii sale asupra gradului de efort pe
care poate să-l depună, asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos.
~ Exerciţii respiratorii:
o Respiraţie cu presiune pozitivă – respiraţie cu buzele strânse.
o Este eficace în dispneea de efort.
o Poziţia pacientului: ortostatism, şezând, decubit.
~ Diminuarea anxietăţii.
~ Restabilirea forţei şi tonusului muscular.
~ Prevenirea escarelor de decubit.
~ Menţinerea unei poziţii corecte care să favorizeze circulaţia sanguină.
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
→ Definiţie:
~ Creşterea valorilor tensiunii arteriale peste valoarea normală.
→ Simptome:
~ Durere toracică.
~ Cefalee.
~ Dispnee.
~ Palpitaţii.
~ Ameţeli, vertij.
~ Greaţă, vărsături.
~ Acufene.
~ Vedere în ceaţă.
~ Tulburări de conştienţă.
→ Intervenţii
~ Măsurarea tensiunii arteriale.
~ Regim hiposodat.
~ Administrarea tratamentului la indicaţia medicului (Furosemid, Nifedipin, Atenolol).
~ Evitarea grăsimilor, alcool, fumat, stres fizic şi psihic.
~ Recoltarea analizelor de laborator (uree, creatinină, acid uric, colesterol.
~ Recoltarea urinei.
~ Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă., examenul fundului de ochi, examen
radiologic, explorări renale.
Control repetat al tensiunii arteriale.