Metode de separare a amestecurilor de

substante

1. Decantarea este operația de sedimentare sub acțiunea gravitației a

particulelor solide aflate în suspensie întrun lichid. E folosită frecvent în alimentația
cu apă, ca primă fază de limpezire a apei de suprafață sau în procesul de recuperare
a apelor uzate, la stațiile de epurare. Decantarea se folosește și în diverse procese
chimice și hidrometalurgice (de exemplu în procesul tehnologic de preparare
mecanică a minereurilor), dar și în industria alimentară (de exemplu la vinificație și
prepararea berii)[1]. Decantarea pe scară largă se face în bazine de decantare numite
și decantoare.

2. Sedimentarea este operația unitară de separare a fazelor unei suspensii

(de obicei lichid-solid), prin acțiunea diferențiată a gravitației asupra fazelor cu
densități diferite.
În operația de sedimentare se numește suspensie sistemul eterogen inițial,
decantat – lichidul mai mult sau mai puțin limpede rezultat după sedimentare,
sediment sau precipitat – reziduul conținând faza solidă îmbibată cu lichid. Prin
decantare se înțelege îndepărtarea lichidului (decantatului) după sedimentare.

Factori care influențează operația de sedimentare:

- structura și concentrația fazei solide: solidele grăunțoase sedimentează astfel

încât fiecare granulă se depune independent, în funcție de mărimea (masa) ei;
suspensiile cu solide negrăunțoase (flocoane îmbibate cu lichid) sedimentează
colectiv, particulele solide influențându-se reciproc în mișcarea de sedimentare;
- tendința de aglomerare (floculare): stabilitatea suspensiilor coloidale (dată de
adsorbția preferențială a unor ioni pozitivi sau negativi din mediul lichid ambiant al
suspensiei) poate fi distrusă prin neutralizarea sarcinilor electrice cu ajutorul unor
electroliți cu sarcini electrice de semn contrar; particulele neutralizate în acest mod
nu se mai resping și se pot reuni în particule mai mari care sedimentează ușor.

1
 3. Filtrarea este operația unitară de separare a fazelor unui amestec eterogen
solid-fluid, cu ajutorul unei suprafețe poroase sau printr-un strat poros prin care poate
trece numai faza fluidă.

Scopul filtrării - este de a separa fazele unui suspensii într-un precipitat (faza
solidă a suspensiei) și un filtrat (care să conțină cât mai puțină fază solidă).
Separarea prin filtrare este, de obicei, foarte eficientă în privința purității filtratului, dar
mai puțin în privința purității precipitatului, care rămâne îmbibat cu lichidul din care a
fost separat. Când lichidul este prețios, sau când precipitatul trebuie purificat, filtrarea
este urmată de spălarea precipitatului cu un lichid potrivit (de cele mai multe ori apă)
care să îndepărteze soluția din precipitat.

Factorii care influențează filtrarea:

- suspensia – mărimea particulelor care formează faza solidă a suspensiei, structura

particulelor (cele sferice sau aciculare perimit viteze mai mari de filtrare decât cele
plate, care pot astupa porii materialului filtrant) influențează alegerea materialului
filtrant;
- materialul filtrant – trebuie să rețină cât mai bine faza solidă a suspensiei, să nu se
colmateze (înfunde) repede, să aibă rezistență hidraulică scăzută (să nu conducă la
pierderi mari de presiune; acestea pot să apară datorită porilor foarte înguști), să
permită viteze mari de filtrare, să se regenereze ușor, să aibă rezistență mecanică
ridicată (să poată fi refolosit de multe ori) etc.

- grosimea stratului de precipitat – la creșterea grosimii stratului scade viteza de

filtrare (și productivitatea filtrului) din cauza creșterii rezistenței hidraulice a filtrului
(creșterea căderilor de presiune între partea superioară și cea inferioară a stratului
filtrant prin lungirea drumului parcurs de lichid și tasarea precipitatului).

2
 Filtrarea amestecurilor eterogene solid – gaz

Scopul acestei operații poate fi:

- purificarea gazului (prin îndepărtarea solidelor – ex. praf);
- recuperarea componentului solid valoros (ex. recuperarea prafului de ciment din
gazele evacuate în atmosferă);
- depoluarea gazelor evacuate în atmosferă (ex. îndepărtarea funinginii din gazele
de ardere).

Pentru purificare gazul brut este trecut printr-o suprafață filtrantă care reține solidul
(ex.: materiale textile, straturi de materiale fibroase, plăci ceramice poroase).

4. Centrifugarea nu este o operaţie unitară, ci o tehnică de lucru care

foloseşte proprietăţile câmpului de forţe centrifuge pentru accelerarea unor operaţii
de separare ca sedimentarea şi filtrarea. Forţa centrifugă este proporţională cu masa
şi viteza de deplasare a particulelor ce trebuie separate, de aceea viteza de
depunere (sedimentare) crește mult într-un câmp de forțe centrifuge față de
separarea în câmp gravitațional.

Alte procedee de separare a sistemelor eterogene

Pentru separarea sistemelor eterogene se mai pot folosi:

- procedee bazate pe impact: când fluxul de gaz întâlneşte un obstacol, gazul va
ocoli obstacolul, dar particulele de solid sau picăturile de lichid (din cauza inerţiei mai
mari) îşi vor continua drumul, lovind obstacolul;
- procedee umede: prin contactul cu un lichid (de ex. apă), particulele solide se
umectează, se aglomerează şi trec în lichid; acest tip de separare se realizează în
turnuri de spălare (scrubere) sau spălătoare cu spumă; au ca dezavantaj umezirea
gazului şi a solidului
- procedee electrice: în câmp electric puternic gazele sunt ionizate şi pot transporta
sarcini electrice; se folosesc electrozi cilindrici coaxiali (unul pentru ionizare, celălalt

3
pentru precipitare), iar ionii purtători de sarcini electrice se deplasează spre
electrodul de precipitare;
- procedee sonice: sub acţiunea undelor sonice, particulele se aglomerează şi se
pot separa mai uşor.