Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române: Iustin

Moisescu

Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la data de 5 martie 1910, în satul Cândeşti (judeţul
Argeş), fiind al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986 . Se înscrie la
studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină
Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. E ales de patriarhul Miron Cristea
dintre absolvenţii tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, şi trimis cu o bursă să-şi facă
licenţa în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licenţiat cu "arista"
(„magna cum laudae").

Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i destinul, la recomandarea Universităţii din Atena şi a

Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licenţiat de la Atena să-şi continue
studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franţa),
pentru încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors
încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obţinut doctoratul, în
anul 1937, cu teza: "Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura", premiată de Academia
de Ştiinţe din Atena. Susţine examene de echivalare la Facultatea de Teologie din
Bucureşti.
În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca
profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-
Suceava. În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeaşi catedră la Facultatea de
Teologie din Bucureşti, apoi din anul 1948 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

Mitropolit al Ardealului

A urmat apoi o altă serie de ascensiuni, dupa o cotitură pentru mulţi imprevizibilă la vremea
aceea, dar în cea mai bună tradiţie a unor precedente nu numai bizantine, ci şi apusene şi
chiar romaneşti, mai ales ardelene, precum un Fotie devenit patriarh de Constantinopol din
general, un Ambrozie devenit episcop de Milan din guvernator civil, un Nicolae Bălan
devenit din profesor mitropolit al Ardealului etc. La 23 februarie 1956, episcopul-vicar
patriarhal Teoctist Arăpaşu îl hirotoneşte ca diacon; a doua zi, celălalt episcop-vicar
patriarhal, Antim Nica, îl hirotoneşte preot, iar a patra zi, la 26 februarie 1956, Adunarea
Naţională Bisericească, potrivit Statutului constituită în Colegiul electoral, îl alege
arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, în locul marelui predecesor trecut la
Domnul, Nicolae Bălan. Şi-a rezervat apoi zece zile de meditaţie, înainte de a cere ca
Domnul să-i deschidă braţele parinteşti, şi să-l primească în rândurile monahilor de la
Mânăstirea Cernica, la 8 martie 1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul
Justinian, mitropolituI Firmilian al Olteniei şi episcopul Nicolae Colan al Clujului îl vor
hirotoni arhiereu, şi i se va încredinţa de îndată cârja lui Şaguna, la 18 martie 1956, în
Catedrala Mitropolitană din Sibiu. În scurtă trecere prin Sibiu a înfiinţat în locul decedatei
"Reviste teologice" (1947), revista teologică "Mitropolia Ardealului" (nr. 1-2, în septembrie-
octombrie 1956). Înainte de alegerea ca mitropolit al Ardealului, într-o lungă şi substanţială
cuvântare, bine chibzuindu-şi cuvintele, patriarhul Justinian îl caracteriza aşa în faţa
Colegiului electoral pe cel ce trebuia ales: „Va trebui să trimitem acolo pe cel mai bun dintre
clericii de astăzi ai Bisericii noastre, o personalitate viguros conturată, cu aleasă pregătire
teologică, temeinic orientată în toate problemele pe care le ridică lumea noastră
contemporană", căci „la vremuri noi, ne trebuie oameni noi".

Mitropolit al Moldovei şi Sucevei

Mitropolitul Iustin păstoreşte o scurtă perioadă ca mitropolit al Ardealului. La 10 ianuarie

1957 este ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei, iar peste trei zile e instalat pe scaunul
cinstit odinioară de Dosoftei, Varlaam, Veniamin Costachi, pentru a nu-i pomeni decât pe
aceştia, pentru că şirul celor mari de la Iaşi e prea mare, ca să poată fi pomenit acum în
întregime.
Acasă, în Moldova, concomitent cu numeroasele călătorii şi griji externe a iniţiat cu haruri
de arhitect înnăscut, transformarea radicală a Centrului Mitropolitan dintr-o suită de
magherniţe într-un centru modern, pe măsura epocii noastre. Înzestrat de asemenea cu un
neaşteptat spirit practic, a construit în plin comunism trei mari clădiri la Centrul eparhial
(două corpuri administrative şi un cămin preoţesc), peste 70 de biserici şi capele noi, 52 de
case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înfiinţat 10 muzee de artă bisericească, obţinând
fonduri de la Stat şi cheltuind bani dăruiţi de credincioşi. De asemenea, a restaurat, integral
sau parţial, peste 20 de mănăstiri şi schituri: Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Voronet, Arbore,
Humor, Slatina, Dobrovăţ, Cetăţuia, Râşca, Neamţ, Sihăstria, Secu, Bistriţa, Văratec.

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi

patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti
la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. A trecut la cele veşnice la data de 31
iulie 1986, în Bucureşti, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală. În calitate de patriarh, a
acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. A iniţiat marea colecţie intitulată "Părinţi şi
scriitori bisericeşti", proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia "Arta creştină în
România", în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediţie
a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru
seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult. Şi-au continuat apariţia revistele
centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele, comunităţilor ortodoxe române de
peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul
Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeşti, reluându-şi la Bucureşti
vechea osteneală de la Iaşi, din Moldova şi Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de
Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, Sfântul
Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi Catedrala patriarhală, şi altele.