Hemoglobina si clorofila- moleculele colorate ale vietii

Hemoglobina este pigmentul respirator (pigmentul roșu), a tuturor vertebratelor,

fiind prezentă în eritrocite, unde are rol în
transportul oxigenului (oxihemoglobină),
[A]
și a CO2 (carbohemoglobină).
Constituită dintr-o componentă proteică numită globină[B] și o componentă
prostetică, colorată, hemul, un nucleu porfirinic cu 11 duble legături conjugate.
Molecula hemoglobinei este un ansamblu alcătuit din 4 subunități proteice, formate
dintr-un lanț proteic strîns asociat cu grupul hemic. Fiecare lanț proteic adoptă o
conformație de alfa helix identică cu globina din alte proteine (mioglobina de
exemplu).
Structura: Gruparea hemică are un atom de fier cuplat cu inelul porfirinic. Atomul
de fier realizează o legătură puternică cu proteina globulară prin intermediul
nucleului imidazolic al unei molecule de histidină[C], proteină situată de obicei în
planul inferior comparativ cu planul hem-ului.

Complexul are structură octaedrică

Planul superior este ocupat de o legătură reversibilă cu oxigenul din heterociclu,
configurația compusului format fiind cea de tip octaedrică. Atunci când oxigenul nu
este legat, locul său este luat de o moleculă de apă, conformația fiind a unui octaedru
neregulat. Fierul are 2 ioni : Fe2+ și Fe3+, însă Fe3+ nu poate lega O; legarea O se face
și cu oxidarea de către oxigen a Fe la Fe3+, deci fierul trebuie să existe în forma de
oxidare +2 pentru a lega oxigenul. La om hemoglobina are o conformație de
tetramer, numită hemoglobina A, formată din 2 lanțuri α și 2 lanțuri β, formate
fiecare din 141, respectiv 146 aminoacizi. Hemoglobina A se numerotează α1β2,
subunitățile fiind legate prin punți de sare, legături de hidrogen și interacții hidrofobe
astfel: α1β1 α1β2. Ionii de Fe2+ și Fe3+ conțin respectiv 24 25 e- (configurația
electronică este [Ar]3d6 4s2, [Ar]3d5 4s2d).

Clorofila (în limba greacă cloros însemnând verde) este un pigment de culoare
verde, esențial în procesul de fotosinteză, prin intermediul acesteia având loc
transformarea energiei luminoase în energie chimică.
Rolul clorofilei
În frunze clorofila se găsește legată de o proteină, plastina cu care formează o
cromoproteidă, denumită cloropastină, cu o mare stabilitate comparativ cu clorofila
pură. Clorofila se află în membrana tilacoidelor din cloroplaste unde se pare că
formează fotosisteme (denumite fotosistemul I și II, respectiv P680 și P700 după
lungimea de undă absorbită) împreună cu pigmenții. În cadrul acestor fotosisteme
clorofila se pare că îndeplinește 2 funcții:
 Absorbția luminii
 Transferul energiei către cuplul clorofilei din centrul reactiv al fotosistemului.
Lumina absorbită de către clorofilă determină eliminarea unui electron cu un
potențial energetic foarte mare, electron care în final va reveni la clorofilă dar
cu un potențial energetic mult mai mic. In cadrul acestei reacții clorofila joacă
rol de catalizator, molecula de clorofilă oxidată, revenind din nou la forma
inițială prin (re)captarea unui electron.

 Structură chimică
Are la bază inelul porfirinic, acelasi care stă și la baza hemului, însă ca ion
central este magneziul.

Clorofila a Clorofila b Clorofila c1 Clorofila c2 Clorofila d

Formulă
C55H72O5N4Mg C55H70O6N4Mg C35H30O5N4Mg C35H28O5N4Mg C54H70O6N4Mg
moleculară