Carbonul este elementul principal care asigură viața.

Ca și alte elemente chimice, el este angrenat

în natură într-un circuit. Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă este formată din dioxidul de
carbon.
În figura alăturată sunt prezentate fluxurile de carbon între atmosferă și biosferă, hidrosferă și litosferă.

 Între atmosferă și biosferă: plantele în timpul nopții și animalele tot timpul elimină prin
respirație dioxid de carbon. În timpul zilei plantele asimilează carbonul din CO2 și, cu
ajutorul luminii solare, prin procesul de fotosinteză îl transformă în combinații organice,
eliberând oxigenul. Capacitatea biosferei de a asimila carbonul este, totuși, limitată.
 Între atmosferă și hidrosferă: CO2 este un gaz relativ solubil în apă și există un echilibru al
concentrației CO2 în apă. Oceanele conțin dizolvate cantități imense de CO2, care, în caz că
echilibrul ar fi perturbat, ar putea fi eliminate în atmosferă, ducând la o perturbație climatică
extremă. Solubilitatea gazelor în apă descrește pe măsură ce temperatura apei crește, ca urmare la
o încălzire a oceanelor, eliberarea CO2 în atmosferă este un pericol real.
 Între biosferă și litosferă: în trecutul îndepărtat, în special în carbonifer, o mare parte a
plantelor din flora din epocă au ajuns în pământ, stocând în litosferă carbonul din corpul lor sub
formă de zăcăminte de cărbune.[39] De fapt, se consideră că în acea perioadă atmosfera terestră
conținea CO2 în loc de oxigen, iar plantele au teraformat atmosfera, oxigenul de acum și lipsa
dioxidului de carbon (concentrația actuală de numai 0,03 %[39])