Elucidarea specificului morfofunctinal si psihosocial al etapei de initiere a

dezvoltarii psihicului si a cresterii anatomice maxime de la 10-12 zile pina la 6

luni.

Cunoaşterea dezvoltării psihomotorii, intelectuale şi afective a copilului,

împreună cu dezvoltarea lui somatică,reprezintă un obiectiv obligatoriu
pentru aprecierea dezvoltării lui normale. Studiul dezvoltării psihomotorii,
intelectuale şi afective la copil este complex şi solicită cunoaşterea şi a unor
noţiuni de bază de neurologie şi psihologie specifice copilului.

Dezvoltarea neuropsihică a copiilor este influenţată de un set întreg de factori,

care își au rolul lor la diferite etape de ontogeneză.

Antenatal acţionează în primul rând codul genetic primit de la părinţi,

influenţat la rândul său de eventuale boli sau noxe suportate de aceștia
(alcoolul, droguri ilicite, noxe profesionale, unele tratamente
medicamentoase, precum și vârsta mamei la naștere). Buna desfășurare a
proceselor de dezvoltare a sistemului nervos – fundamentul unei dezvoltări
neuropsihice adecvate în viitor – depinde în mare măsură de influenţele,
suportate de făt pe parcursul sarcinii. Din acest punct de vedere sistemul
nervos este deosebit de vulnerabil în perioada 0-18 săptămâni de dezvoltare
intrauterină pentru diverși factori infecţioși (mai cu seamă infecţii virale),
toxici sau fi zici. În ultimul trimestru de sarcină poate avea infl uenţe negative
hipoxia fătului, ca urmare a anemiei, suportate de mamă sau alte patologii.
Intranatal are importanţă în primul rând termenul, la care se produce
nașterea, nașterea prematură sporind riscul unui eventual traumatism
intranatal, sistemul nervos fiind subdezvoltat la această vârstă. Durata
travaliului e la fel de importantă din cauza suferinţei hipoxice a fătului sau
infecţiei intranatale (într-un travaliu prelungit), și a traumatizării acestuia
(într-o naștere rapidă). Postnatal sunt deosebit de importante alimentaţia
naturală, starea generală de sănătate, patologiile suportate, precum și
condiţiile de îngrijire pentru dezvoltare a copilului. Patologia suportată după
naștere (infecţii virale cu evoluţie gravă, meningite, meningoencefalite,
traumatismele sau intoxicaţiile accidentale, precum și unele patologii, care
duc la o suferinţă secundară a sistemului nervos), poate influenţa negativ
dezvoltarea neuropsihică a copilului, uneori cu sechele deosebit de grave.
Crearea unor condiţii socioafective adecvate activităţii de stimulare a
dezvoltării neuropsihice prin dragoste, afecţiune, comunicare, joc și aplicarea
unei educaţii corecte sunt niște condiţii obligatorii pentru asigurarea unei
evoluţii corecte a dezvoltării neuropsihice a copilului.

Cea mai intensă perioadă de diviziune celulară revine perioadei 10-18

săptămâni intrauterin. Acest răstimp este critic în formarea SNC. Mai târziu
începe diviziunea accelerată a celulelor gliale care continuă şi pe parcursul
anului doi de viaţă. Dacă am considera numărul celulelor nervoase la matur
100%, la nou-născut sunt 25 % şi spre sfârşitul primului an sunt aproape 90-
95%.

Diferenţierea neuronilor în perioada postnatală se realizează prin creșterea

axonilor, mielinizarea lor, precum și prin creșterea și ramificarea acestora și a
căilor nervoase.

Mielinizarea insuficientă a structurilor nervoase la nou-născut și sugar explică

unele particularităţi funcţionale, inclusiv a unor reacţii motorii (de
exemplu,nu intotdeauna tremuratura barbiei la nou-nascut si copii in primele
luni de viata trebue apreciata ca ceva pathologic) – caracterul lor generalizat,
necoordonat, haotic și nelocalizat, apărute ca răspuns la unii excitanţi sau
stimuli. Nou-născutului și sugarului îi este caracteristică o permeabilitate
crescută a barierei hemato-encefalice pentru diverși agenţi (infecţioși, toxici,
medicamentoși, motiv pentru care copiii mult mai rapid pot dezvolta un
tablou clinic de neurotoxicoză sau chiar neuroinfecţie, iar intoxicaţiile cu
diverse toxine și medicamente au urmări mult mai severe.

Măduva spinării la nou-născut e practic lipsită de îngroșările cervicală și

lombară; acestea se conturează odată cu dezvoltarea și perfecţionarea
funcţiilor motorii și viscerale corespunzătoare: cea cervicală – către vârsta
copilului de 3 luni, când acesta poate susţine ferm căpșorul și cea lombară –
către vârsta de 1 an, când la majoritatea copiilor se stabilește mersul de sine
stătător.

Cantitatea de proteine, apreciată în LCR la nou-născutul sănătos, este de 0,6-

0,9 g/l, aceasta micșorându-se progresiv și constituind după vârsta de 6 luni
doar 0,16-0,24 g/l cu valori puţin mai scăzute în lichidul suboccipital. În unele
patologii se poate constata atât creșterea nivelului de proteină în LCR (în
tumorile cerebrale, de exemplu), cât și scăderea acestuia (în hidrocefalie). De
regulă, este concordanţă între numărul elementelor figurate în LCR și
albuminorahie. Se constată disociaţie albumino-citologică (creștere
importantă a albuminelor, cu păstrarea în limitele fi ziologice a numărului de
celule) în poliradiculoneurite și compresiuni medulare.Imaturitatea neurogliei
si a mielinei contribute la dezvoltarea edemului cerebral.Hipocalcemia si
hipomagneziemia (in caz de viroze acute,pneumonie,infectie
intestinala)hiperhidratarea si deshidratarea celulelor cerebrale, pot fi cauza
convulsiilor.

Gradul de maturizare a SNC se poate stabili prin urmărirea dezvoltării psiho-

motorii a copilului în perioada pina la 6 lni, adică în perioada maxima de
maturizarea anatomică a SNC.

Deosebit de informative la nou-nascuti sunt reflexele neconditionate

tranzitorii.Ele sunt sunt expresia nivelului de dezvoltare morfofunctionala a
sistemului nervos.Reflexsele tranzitorii exprima dependent de structurile
subcorticale,disparitia lor este un de maturitate ,inhibitie,ceia ce are ca
substrat corticalizarea activitatii SNC.

Cele mai importante refexe tranzitorii:

Automatismul oral (la nivel de trunchi cerebral)

1) refexul palm-oral (Babkin)

persistă până la 3 luni, presi-unea palmară făcându-l pe copil să deschidă gura, să

ridicecapul și să-l întoarcă spre partea excitării;

2) de trompă

(până la 2-3 luni) – la apropierea ciocănașului,copilul întinde buzele înainte;

3) de căutare

(3-4 luni) – la atingerea unghiului gurii copilul întoarce capul și deschide gura de
parcă căută sânul;

4) de supt (se inhibă pe la vârsta de 1 an) – atingerea buzelorproduce deschiderea

gurii și a mișcărilor ritmice de supt.

Automatismul spinal (la nivel de măduvă a spinării)

1) refexul de apărare – așezarea pe burtă a nou-născutului îl face să întoarcă

capului într-o parte;

2) refexul de sprijin și al mersului automat (1-1,5 luni) –ţinut de trunchi,

copilul suspendat este coborât lent pentru a atinge cu plantele planul patului,
moment în care seproduce extinderea membrelor inferioare și au loc miș-cări de
pășire.
3) de târâire (Bauer) (4 luni) – atingerea de plantele copiluluiplasat pe burtă,
determină mișcări de împingere înainte;

4) de apucare (Robinson) – uneori, se ridică de mânuţe

5) refexul Babinski – la atingerea părţii laterale a tălpii cuun obiect de forma

stiloului, degetul mare se retroflexea-ză, iar celelalte se disting sub formă
de evantai. (1-1,5 luni) –ţinut de trunchi, copilul suspendat este coborât lent pentru
a atinge cu plantele planul patului, moment în care seproduce extinderea
membrelor inferioare și au loc miș-cări de pășire.

La nou-născut se relevă mișcări fără scop, fără efect precis, subordonate

reflexelor tonice primitive, de postură; postura simetrică cu predominanţa
tonusului pe flexori; în decubit ventral păstrează poziţia de flexie; poate
întoarce capul într-o parte.

1 lună – în decubit dorsal păstrează poziţia de flexie, dar se reduce gradul de

flectare la nivelul membrelor inferioare; din decubit dorsal se întoarce parţial
pe o parte; membrele vor lua poziţii în funcţie de postura capului datorită
prezenţei reflexelor tonice cervicale; din decubit ventral ridică pentru câteva
momente capul și poate să-l întoarcă lateral; gambele execută mișcări de
târâre; reflexul de prehensiune prezent; în ortostatism este prezent reflexul
de pășire; urmărește un obiect dintr-o parte a poziţiei mediane; reacţionează
la sunetul clopoţelului, fixează chipul adultului, încetează plânsul când i se
vorbește.

2 luni – ţine mâinile predominant în pumn; ridicat de pe pat își menţine singur
capul; prinde cu mâinile pe scurt timp; din decubit ventral ridică capul pe
câteva secunde; extensie mai bună a membrelor inferioare; urmărește cu ochii
și capul în unghi de 90o ; zâmbește ca răspuns; începe să vocalizeze.

3 luni – ţine mâinile ocazional în pumn; prinde un obiect plasat în mână

pentru scurt timp; întoarce capul spre obiecte; le fixează și le urmărește
direcţia; în poziţie ventrală se sprijină pe antebraţe pentru a-și susţine capul
ridicat (“poziţia păpușii”); își analizează mâinile; zâmbește și vocalizează când
i se vorbește; privește faţa, râde, gângurește.

4 luni – ţine bine capul ridicat când este în poziţie șezândă; din decubit ventral
se sprijină pe palme, ridicându-și capul și trunchiul; întoarce capul în ambele
sensuri și în direcţia sunetului (dispariţia refl exelor tonice cervicale); întinde
mâna după obiect, îl prinde și-l aduce la gură, râde spontan.
5 luni – ridică capul din poziţie decubit dorsal, se răsucește de pe o parte pe
alta; începe poziţia șezândă cu sprijin; se dezvoltă mișcările simetrice
controlate.

6 luni – se rostogolește pe burtă și spate; se târăște în toate sensurile;

păstrează poziţia șezândă cu mișcarea capului în toate direcţiile; face
prehensiune palmo-cubitală; transferă obiectele dintr-o mână în alta, își
recunoaște mama; distinge chipurile familiale de cele străine, gângurește.

Principalele aspecte ale dezvoltării psihice.

Creerul uman are cea mai mare durata in evolutia sa,de la nastere pana la
maturitate-aceasta este evolutia de varsta a creerului.

Creerul nu are o rezerva de glycogen,fapt ce explica sensibilitatea marita a

sistemului nervos fata de dereglarile circulatiei sangvine,raportul de glucoza
si oxygen.

O particularitate a sistemului nervos central la copii,(primele luni de

viata)cantitatea relative mare de lipide speciale(70%)din parenchimul
cerebral sunt
fosfolipide(lecitina,encefalina,sfingomieline,gangliozide)celelalte
fiindglicolipide(cerebrozide si cholesterol,in raport aproximativ egal)

Intensitatea metabolizmului fosfolipidelor in SNC creste in caz de

excitatie,scade in insuficienta cronica de oxygen,anoxie,hipotermie
toxihipoxica,ischemie cerebrala.S-a constatat ca dupa o encefalopatie toxica
cantitatea de fosfolipide cerebrale scade cu 30%fata de creerul sanatos iar
cantitatea de gangliozide se reduce cu m.mult de 40%.Deaceia factorul
alimentar bogat in fosfolipide ecentiale are o importanta majora,pentru
copilul in crestere.

In primul an de viata se dezvolta cel mai intens motilitatea la copil si se pun

bazele dezvoltarii psihicului.

L procesului de mielinizare,cat si dezvoltarii concentratiei auditive si vizuale a

nou-nascut predomina miscarile impulsive,care se franeaza la sfarsitul primei
luni de viata datorita.

Primele manifestări ale dezvoltării psihice coincid cu momentul când copilul

începe să-şi descopere propriul corp şi mediul său înconjurător. 1.
Descoperirea propriului corp. Se manifestă la 4 luni. După 4 luni sugarul
schiţează unele interese pentru funcţiile sale excretorii, suporturi viitoare
importante pentru educaţia sfincteriană, care obişnuit începe după vârsta de
6- 10 luni şi chiar mai târziu prin cerutul oliţei etc.

Deasemenea poate surâde la vederea imaginii sale. Către vârsta de 6 luni este
interesat îndeaproape de imagine şi de a descoperi ceea ce se află îndărătul
oglinzii.

Descoperirea mediului înconjurător este legată în mod direct de relaţiile

sugarului şi copilului mic cu persoanele din jur, descoperirea obiectelor şi a
spaţiului, precum şi a mijloacelor lui de comunicare, în principal limbajul.
Relaţiile cu persoanele din jur.

La 6 luni se pot forma reflexe condiţionate a tuturor analizatorilor (ochiul,

urechea, nasul, pielea). Pe parcursul anului 2 mecanismul de formare a
reflexelor condiţionate ajunge la o desăvârşire morfologică şi funcţională

Factorii de care depinde în cea mai mare parte dezvoltarea afectivă, emoţii,
sentimente - sunt: dragostea şi autoritatea. Excesele sau carenţele de
afectivitate şi autoritate determină dezvoltarea afectivităţii şi personalităţii
copilului multe neajunsuri comportamentale şi educative, greu de corectat.
Începuturile şi modul de dezvoltare a afectivităţii din cursul copilăriei sunt
hotărâtoare pentru viaţa psihică a adultului de mai târziu.

Văzul. Vede la naştere, la lumină clipeşte de la naştere. Clipitul de apărare

apare mult mai târziu. Nou-născutul pe scurt timp fixează mâna ocular. De la 2
luni activitatea organizată, la 3-4 luni descoperă corpul, se studiază. Către 4
luni devine eficace privirea convergentă, dezvoltându-se în paralel percepţia
vizuală maculară.

2.Auzul. Nou-născutul răspunde printr-un reflex global de închidere, reflexul

Moro. La stimuli auditivi puternici el răspunde prin grimasă sau plâns, surâs,
mimică. La 5-6 luni apare conjugarea mişcărilor capului şi ochilor către sursa
sonoră. Controlul şi supravegherea simţurilor auzului şi văzului sunt
obligatorii din perioada de nounăscut.

3.Gustul este prezent de la naştere. Nou-născutul reacţionează la substanţele

acide, amare sau sărate. Răspunde printr-un reflex de supt la cele dulci. Gustul
se dezvoltă în raport cu alimentaţia copilului. Gustul la ei este adesea
paradoxal, bizar şi capricios.
4. Simtul Olfactiv. Copilul nou-născut reacţionează la mirosuri prin închi-
derea ochilor, mimică schimbtă, accelerarea respiraţiei,strănut, ţipăt. Către 2-
4 luni se con urează un răspuns diferit la miros plă-cut și miros neplăcut;

5.Sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă sunt prezente de la naştere şi se

dezvoltă pe măsura creşterii, cu timpul răspunsul la aceşti stimuli este mai
adaptat.
Bibliografie:

1) “Pediatrie”, prof. universitar Nineli Revenco, Chisinau 2017

2) “DEZVOLTAREA NEUROPSIHICĂ A COPILULUI ÎN RAPORT CU
VÂRSTA”, conf. univ., , Ala Donos.
3) “Neurologie Pediatrica”, prof. dr., Valeriu Popescu, Bucuresti
2012