HIPERBOLA (fr.

hyperbole = „ a arunca peste”) este figură de stil care

constă în exagerarea expresiei, fie mărind, fie micşorînd imaginea
obiectului peste limitele sale fireşti. Ea are la bază impulsul unui sentiment
puternic de admiraţie sau respect, de indignare sau de revoltă, ori nevoia
de a ridiculiza obiectul.

O clasificare utilă poate recurge la criteriul morfologic. Recunoaştem în

acest caz:
a) hiperbola verbală – foarte des întîlnită în vorbirea curentă.
Ex.: „plouă cu găleata”
b) hiperbola nominală – are efectul unei hiperbole adjectivale, substantivul
care o exprimă fiind metaforă.
Ex.: „Căci s-adunau păgînii gloată / Şi-un om era reduta toată...”
c) hiperbola adjectivală – este frecvent ilustrată prin adjective cu sens
superlativ.
Ex.: „versuri nemuritoare”
d) hiperbola perifrastică - este un membru complex ala unei
propoziţii, o propoziţie sau chiar o frază care descriu un fenomen printr-o
imagine ce contrazice ordinea firească a naturii unui enunţ exagerat.
Ex.: „Frumoasă cît eu nici nu pot / O mai frumoasă să-mi socot”.

HIPERBOLA – figura de stil care constă în exagerarea intenţionată ( prin

mărire sau micşorare ) a unor trăsături, situaţii, personaje, caracteristicile
unui obiect, ale unui fenomen sau ale unei întâmplări cu scopul de a spori
expresivitatea exprimării ( pentru a exprima admiraţia, dispreţul şi ironia ).
Ascendentă: ,,Crapii-n ele-s cât berbecii”, “spicul cât cocoşul”, “vorba-i e
tunet”, “răsufletul ger”