UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

MASTER: BIOTEHNOLOGIE ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ

REFERAT

BIOREACTOARE ÎN SISTEM CONTINUU ȘI

DISCONTINUU– ANALIZA TEHNOLOGIEI ȘI
DESIGN - ULUI
DISCIPLINA: PROCESE UNITARE ȘI UTILAJE ÎN
BIOTEHNOLOGIE ȘI INDUSTRIA ALIMENTARĂ

București, Ianuarie 2019

 REZUMAT

Un bioreactor oferă un mediu controlabil care îndeplinește cerințele biologice,

biochimice și biomecanice de fabricare a unui produs.
Deoarece bioreactorul își propune să creeze un produs biologic dorit, este important să se
monitorizeze îndeaproape parametrii de reacție cum ar fi:
- transferul de masă intern și extern;
- transferul de căldură;
- viteza fluxului;
- tensiunea la forfecare etc.
Efectele acestor variabile de reacție asupra culturilor biologice și analiza celorlalți
parametri cum ar fi oxigenul, dioxidul de carbon, substanțele nutritive și transportul deșeurilor
metabolice sunt caracteristici importante pentru procesul biotehnologic.
Design-ul bioreactorului și caracteristicile unice de performanță sunt esențiale în
producția de produse biotehnologice de la naturale până la sistemele celulare modificate genetic.
Înțelegerea comportamentului de transfer al maselor în bioreactoare ar avea ca rezultat
îmbunătățirea designului, sistemului de operare și de modelare ale bioreactorului, care sunt
importante pentru maximizarea ratelor de reacție, optimizarea ratelor de transfer și minimizarea
costurilor.
În această lucrare am abordat pe scurt punctele enumerate, sub forma unei comparații
dintre două bioreactoare care, deși duc la fabricarea unor produse biotehnologice identice, au
avantaje și dezavantaje diferite.

1
 CUPRINS

I. Introducere ......................................................................................................... pag. 3

II. Bioreactorul în sistem discontinuu și bioreactorul în sistem continuu ......... pag. 4
II. 1. – Modul de inoculare .............................................................................................. pag. 4
II. 2. – Etapele de creștere a microorganismelor în cele două tipuri de bioreactoare .... pag. 5
II. 3. – Design – ul ........................................................................................................... pag. 6
II. 4. – Bilanțul de masă .................................................................................................. pag. 8
III. Concluzii ........................................................................................................... pag. 10
IV. Bibliografie ....................................................................................................... pag. 11

2
 I. INTRODUCERE

În general, bioreactoarele pot fi definite ca “recipiente” ce au rolul de a utiliza activitatea

unui catalizator biologic pentru a obține o transformare chimică dorită
(ncsu.edu/biosuceed/courses//BioreactorEngineering.pptx).

Bioreactorul oferă în general un mediu biomecanic și o biochimic care controlează

transferul de nutrienți și oxigen în celule și produsele metabolice din celule (Sharma K. R., 2012,
El AJ Haj et al., 2005; Bueno E.M și colab., 2004).

Ar putea fi, de asemenea, definit ca fiind un dispozitiv destinat creșterii optime și activității
metabolice a organismului prin acțiunea biocatalizatorului, a enzimei sau a microorganismelor și
celule de animale sau plante (Development of mathematical model, 1997).

Materia primă ar putea fi o substanță chimică organică sau anorganică.

Produsul de conversie poate include drojdii, proteine, culturi starter, furaje pentru animale
sau metaboliți primari (de exemplu aminoacizi, acizi organici, vitamine, polizaharide, etanol etc.)
și metaboliți secundari (de ex. antibiotice etc.).

Bioreactoarele pot fi utilizate pentru bioconversie și obținere de produse biotransformate

(biotransformarea steroidului, L-sorbitol etc.), enzime (amilază, lipază, celulază etc.), produse
recombinante (unele vaccinuri, hormoni precum insulină și hormonii de creștere etc.).

Au fost dezvoltate modele variate de bioreactoare pentru a satisface o gamă largă de

produse substrat și biocatalizatori (Prezi.com).

Bioreactoarele diferă de reactorii chimici convenționali în măsura în care ele susțin și

controlează entitățile biologice. Deoarece microorganismele sunt mai mult sensibile și mai puțin
stabile decât substanțele chimice, sistemele bioreactoarelor trebuie să fie suficient de robuste
pentru a oferi un grad mai mare de control asupra procesului de suprimare și contaminare
(Williams J.A., 2002).

3
 II. BIOREACTORUL ÎN SISTEM DISCONTINUU ȘI
BIOREACTORUL ÎN SISTEM CONTINUU

1. Modul de inoculare
În procesul discontinuu, după sterilizare, mediul de cultură steril este inoculat cu
microorganisme. În timpul acestei perioade de reacție, celulele, substraturile, inclusiv sărurile
nutritive, vitaminele și concentrațiile de produsele variază în funcție de timp.
Fermentația este lăsată să funcționeze pentru un timp predeterminat și produsul este
recoltat la sfârșit (Carberry James J, 1976).
Pentru a promova cultivarea aerobă, mediul este aerat pentru a asigura un flux continuu
de oxigen. Subproduse gazoase, cum ar fi CO2 sunt eliminate; procesele de aerare și evacuare a
gazelor au loc în mod semicontinuu (Williams J.A, 2002).

Fig. 1 – Repezentarea schematică a unui bioreactor: 1 – reglator de motor; 2 – motor; 3 – inocul;

4
4 – sursă de carbon; 5 – antispumanți; 6 – reglator de antspumanți; 7 – termometru; 8 – sistem de
evacuare a aerului cu filtru și condensator; 9 – eșantionare; 10 – baie de apă; 11 – reglator de
temperatură; 12 – filtre de aer; (Sursa: Bioreactors-Technology and design)

Pentru un bioreactor pe operațiuni în mod continuu, un mediu proaspăt este adăugat în

mod continuu, iar produsele, împreună cu cultura, sunt îndepărtate la aceeași rată, menținând astfel
concentrații constante de nutrienți și celule pe tot parcursul procesului (Acharya T, 2013, Abbott
M.S.R et.al., 2013).
Procesul continuu este frecvent utilizat pentru volum mare producție; pentru reacții
folosind substraturi solide, lichide sau solubile; și pentru procesele care implică microorganisme
cu stabilitate ridicată la mutații. Produsele finale tipice includ oțet, drojdie de pește și tratate
apelor uzate. Chemostatul este un exemplu comun al procesului continuu reactor.

2. Etapele de creștere a microorganismelor în cele două tipuri de bioreactoare:

La bioreactorul discontinuu, microorganismele trec prin toate etapele de creștere,
după cum urmează:
Faza de lag:
Creșterea populației microbiene când este inoculată cu un mediu proaspăt; începe după
o anumită perioadă de timp numită fază de lag.

Fig. 2 – Curba de creștere a microorganismelor (Sursa:

http://www.scritub.com/biologie/FIZIOLOGIE-BACTERIANA11983.php )

5
 Faza logaritmică sau exponențială:
În această fază, numerul de celule microbiene se dublează pe unitate de timp.
Faza staționară:
În faza staționară nu există o creștere netă sau reducerea numărului de celule. Funcțiile
celulare, cum ar fi metabolismul energetic și unele procese biosintetice continuă.
Faza de declin:
Celulele încep să moară din cauza reducerii nutrienților și a lizei celulare.

În ceea ce privește bioreactorul în sistem continuu, microorganismele sunt

alimentate continuu cu nutrienți, ceea ce duce la o productivitate continuă, deoarece faza
staționară, respectiv faza de declin nu mai au loc datorită alimentării continue.

3. Design – ul

Bioreactoarele în sistem discontinuu cuprind un singur rezervor capabil să efectueze o

secvență de reacții și sunt ușor de operat.
Rezervorul este echipat cu un agitator (reactor cu rezervor agitat - STR) pentru a
amesteca reactanții împreună cu sistem integrat de încălzire și răcire.
Soluția tampon (sau reglatorul de pH) este utilizată pentru a controla pH-ul reactantului.
Bioreactoarele pot varia în funcție de capacitate – de la mai puțin de 1 litru până la mai mult de
15.000 de litri.
Lichidele și solidele sunt încărcate de obicei prin intrări în capacul superior al reactorului.
Vaporii și gazele sunt evacuate prin conexiuni în partea superioară. De obicei lichide sunt
îndepărtate din partea de jos (Tsuneo & Shoichi, 1984).

6
 Fig. 3 – Bioreactor în sistem discontinuu (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Bioreactor )

La bioreactoarele în sistem continuu, reactanții sunt bine amestecați într-un reactor cu

rezervor cu agitare continuă (cunoscut și ca reactor cu tambur).
Principala caracteristică a bioreactorului în sistem continuu este un proces de hrănire
perpetuu.
Un mediu de cultură steril este introdus în mod continuu în bioreactor împreună cu
microorganismele, pentru a se menține starea de echilibru.
Variabilele de reacție și parametri de control trebuie să rămână consecvente, stabilind o
stare constantă în timp în interiorul reactorului. Rezultatul este producția continuă (Brian McNeil
& Linda M. Harvey, 2008).
Aceste bioreactoare sunt folosite pe scară largă în industrie, cu aplicații și în unitățile de
tratare a apelor reziduale (adică nămol activat) (Sursa: slideshare.net/signtoxic/bioreactori).
Prin automatizarea acestui proces, ar putea fi reduse cheltuielile forței de muncă și
economisirea de timp, golirea și sterilizarea reactorului cu riscuri de toxicitate reduse.

7
Fig. 4 – Bioreactor în sistem continuu (Sursa: https://www.researchgate.net/figure/Schematic-of-
a-N-europaea-continuous-culture-bioreactor-design_fig3_270816707 )

4. Bilanțul de masă

La bireactorul în sistem dicontinuu

d (VC) / dt = Qintrate x Cintrate – Qieșite x Cieșite + R x V
Unde,
d (VC) / dt = rata de acumulare de masă în volumul de control
Qintrate = rata de intrare în sistem
Qieșite = rata de ieșire din sistem
C = Concentrația fluxului / substratului
R = rata de reacție
V = volumul fluxului / substratului
Ratele fluxului de intrare și ieșire sunt zero, deci,
Qintrate - Qieșite = 0
Prin urmare,
(VC) / dt = RV (dacă volumul reactantului se modifică semnificativ) sau

8
d (C) / dt = R (dacă volumul reactantului rămâne constant)
R=kxC
Unde,
k = constanta ratei
C = concentrația

La bioreactorul în sistem continuu

d (VC) / dt = Qintrate x Cintrate – Qieșite x Cieșite + R x V

În cazul în care volumul reactorului este constant și ratele de debit ale intrării și ieșirii
fluxurile sunt aceleași,
d (C) / dt = 1 / τ (Cintrate -Cieșite + R)
Parametru τ = V / Q
Starea de echilibru a bioreactorului este descrisă prin setarea derivatului de timp în expresia
d (VC) / dt = 0
Qintrate x Cintrate – Qieșite x Cieșite + R x V = 0
Conversia reactantului "X" este definită pentru bioreactor la starea de echilibru după cum urmează:
X = (Qintrate x Cintrate – Qieșite x Cieșite) / Qintrate x Cintrate

9
 III. CONCLUZII

Sistem de operare Avantaje Dezavantaje

Echipament simplu;
Discontinuu potrivit pentru mici
volume de producție;
flexibilitate;
Productivitate ridicată;
calitate mai bună a produsului microorganisme stabile
Continuu datorită condițiilor constante;
Temporizare pentru încărcare
și curățare;
Necesită control,
longevitatea catalizatorului,
Consumă mai multă
energie din cauza prezenței
pompe mecanice.

10
 IV. Bibliografie
1. Abbott M. S R, Harvey A. P, Perez G. V, Theodorou M. K , 2013. Biological processing
in oscillatory baffled reactors: operation, advantages and potential, Bioprocessing
Biopharmaceutical Technology Centre , Newcastle University , Newcastle upon Tyne, UK
; The Centre for Process Innovation , Redcar, UK.
2. Acharya T., 2013. Typical growth curve of bacterial population in enclosed vessel.
3. Agomuoh P.Kelechi, Dec 27, 2011. Bioreactors, Cyprus International University.
4. Alaghlavi, March 19, 2013. Design of Fermenter and Kinetics, Bioprocess Engineering.
5. Bueno EM, Bilgen B, Carrier R L, Barabino G A, 2004. Increased rate of chondrocyte
aggregation in a wavy-walled bioreactor, Biotechnology and Bioengineering, vol. 88, no.
6, pp. 767–777.
6. Carberry, James J., 2006. Chemical and Catalytic Reaction Engineering, McGraw-Hill,
NewYork, pp 527-536, 1976.
7. Chen H-C, Hu Y-C., Bioreactors for tissue engineering, Biotechnology Letters, vol. 28, no.
18, pp. 1415–1423.
8. E. Heinzle, WS 2009. Technische Biochemie, Technische Chemie I,Chemical Reactors.
9. Eibl R, Eibl D, Portner R, Catapano G, Czermak P, 2008. Cell and Tissue Reaction
Engineering. NewYork, NY, USASpringer.
10. El Haj AJ, Wood M A, Thomas P, Yang Y, 2005. Controlling cell biomechanics in
orthopaedic tissue engineering and repair, Pathologie Biologie, vol. 53, no. 10, pp. 581–
589.
11. Garcia-Ochoa F, Gomez E., 2009. Bioreactor scale-up and oxygen transfer rate in
microbial processes: an overview, Biotechnol Adv; vol., 27 pp 153–176 .
12. Nanda S., 2008.Reactors and Fundamentals of Reactors Design for Chemical Reaction.
13. National Technical University of Athens (NTUA), School of Mining & Metallurgical
Engg. 'Lewis W K, Whitman WF, Principles of gas adsorption, Ind. Eng.
Chem,1924;16:1215-1220.
14. Raymond Lau , Tao Chen, 2012. Mass transfer characteristics in a shallow bubble column,
Nanyang Technological University, Singapore, University of Surrey, UK.
15. Rolfe P.2006. Sensing in tissue bioreactors, Measurement Science & Technology, Vol 17,
no.13,PP-578-583.

11
16. Salehi Nasim -Nik, Ghassem A, Behdad P, Hadi Tabesh, Shokrgozar Mohammad Ali,
Haghighipour Nooshin, Nahid Khatibi, Fatemeh Anisi, Mottaghy Khosrow, Behrouz
Zandieh-Doulabi, July1, 2013. Engineering Parameters in Bioreactor's Design: A Critical
Aspect in Tissue Engineering.
17. Sharma K.R., 2012. Design and operational key factors of bioreactor, BiotechArticles.
18. Shuler, M. L. and F. Kargi, Bioprocess Engineering, 1992 .Rehm, H. J and Reed, G. 1982,
Biotechnology -AComprehensive Treatise.
19. Soccol C R., Pandey A, Larroche C, 2013. Fermentation Processes Engineering in the Food
Industry, Tylor and Francis group. Theresa P., Fermentation,
20. Van Blitterswijk C, Thomsen P, Hubbell J, Cancedda R, de Bruijn JD, LindahlA, 2008 et
al., Editors. Tissue Engineering, pp. 484–506.
21. Wendt D, Timmins N, Malda J, Janssen F, Ratcliffe A, Vunjak - Novakovic G, 2008 et al.
Bioreactors for tissue engineering.
22. Wilkinson P.M., A.P. 1992. Spek, L.L.v. Dierendonck, Design parameters estimation for
scale-up of high-pressure bubble columns, AIChE Journal, 38, pp 544-54.
23. Williams J. A., 2002 Keys to bioreactor selections, Environmental &Production Solutions,
LLC, cep magazine.
24. Y. Kawase, T. Kumagai, 1991.Apparent viscosity for non-Newtonian fermentation media
in bioreactors, Bioprocess Eng. Edition 7, pp 25–28.
25. http://afrodita.rcub.bg.ac.rs
26. http://bioprocessing.weebly.com/types-of-fermenters
27. http://prezi.com/fefahbd4eq6m/copy-of-untitled-prezi
28. http://www.metal.ntua.gr
29. http://www.slideshare.net/signtoxic/bioreactors
30. http://www.srmuniv.ac.in/sites/default/files/files/UNIT-II-FERMENTOR
31. www.ncsu.edu/biosucceed/courses/.../BioreactorEngineering.pptx
32. http://biotech.about.com/od/glossary/g/Fermentation.html

12