Istoria nestiuta a tragediei arctice provocate de o fabrica de conserve din Romania.

Toti exploratorii au murit

Costel Crangan,

Mancarea conservata era livrata de ,,fabrica de carne murata" de la Galati, iar ancheta legata de disparitia
intregii expeditii polare condusa de Sir John Franklin a aratat ca oamenii au fost ucisi de toxiinfectie alimentara
si de foame, dupa ce carnea din cutiile de tinichea s-a dovedit a fi stricata.

Una dintre cele mai interesante relatari scrise despre fabrica de conserve din carne de la Galati (trebuie spus ca
la acea vreme era una dintre cel mai mari din lume) este facuta in anul 1853 de catre calatorul englez
J.H.Skeene, care face cu acest prilej si o reinterpretare destul de hazlie a tehnologiei de fabricatie, pe care o
atribuie Valahiei.

In lucrarea ,,The frontier lands of the Christian and the Turk: comprising travels in the region of the lower
Danube, in 1850 and 1851" (publicata la Londra in 1853) englezul scrie lucruri uimitoare, insa numai pe
jumatate adevarate.
,,Parasind Galatii am urmat directia nord-vest trecand pe langa vechiul stabiliment al carantinei, care acum este
o fabrica de conservare a carnii, aflata in proprietatea unui evreu ungur ce achizitioneaza vite la pret scazut din
provinciile danubiene si conserva carnea acestora in cutii de tinichea pentru consumul marinarilor nostri, in baza
unui contract cu Amiralitatea", scrie englezul partea adevarata.

,,Procedeul pe care-l foloseste a fost descoperit intr-un mod neobisnuit. O casa a ars pana la temelie in timp ce
era pregatita cina, iar cand ruinele casei au fost indepartate dupa un an, in scopul de a reconstrui, printre
resturile ei a fost descoperita o cratita cu carne in ea perfect proaspata. Prin experiente repetate s-a stabilit de
catre un intreprinzator englez exact la ce temperatura este necesar sa se fiarba carnea pentru a se produce acest
rezultate si apoi el a inceput sa aplice descoperirea la scara industriala", rescrie englezul istoria inventarii
conservei.

Merita mentionat ca este vorba de prima fabrica de conserve din carne din Tarile Romane, fiind deschisa la
1844 in orasul Galati, potrivit unui raport consular austriac aflat in arhiva Bibliotecii Academiei Romane (mapa
VII, 2 iunie 1844).

Fondatorul afacerii era evreu vienez cu cetatenie engleza Samuel Goldner (vezi ,,Istoria romanilor prin calatori",
Nicolae Iorga, IV, pag. 104), de aici si mentionarea afacerii in documentele consulare austriece. Mai mult decat
atat, toate utilajele necesare au fost aduse de la Viena, pe Dunare.

Litografie din colectia Bibliotecii VA Urechia Galati, cu o fabrica de conserve de la 1898

Dincolo insa de mandria faptului ca in Tarile Romane, la malul Dunarii exista o astfel de industrie, bazata pe o
tehnologie foarte avansata pentru acele vremuri (aspect asupra caruia vom reveni ceva mai incolo), trebuie sa
spunem ca istoria fabricii de la Galati este presarata cu destul de multe scandaluri de coruptie, dar si cu
implicarea in una dintre cele mai mari tragedii arctice.

Carnea stricata a lui Goldner

Potrivit mai multor autori de lucrari documentare (dintre care ii putem aminti pe Leonid Boicu si Tudose Tatu),
in anul 1847 carnea conservata (dar alterata) livrata de fabrica de la Galati a dus un adevarat dezastru,
provocand esecul expeditiei arctice conduse de Sir John Franklin (disparut, impreuna cu doua nave si cu tot
echipajul lor, in iunie 1847).

Sir John Franklin SURSA Wikipedia

Patronul fabricii, Samuel Goldner, a fost acuzat si anchetat de o comisie speciala, condusa de Charles
Cunningham, prilej cu care s-a stabilit ca mancarea alterata livrata de acesta a avut un rol determinant in
tragedie.

Practic, ancheta a stabilit ca membrii expeditiei ar fi murit de foame si ca urmare a toxiinfectiei, deoarece o
parte dintre conservele din tinichea livrate de fabrica din Galati erau contaminate cu bacteria botulinica.

Evident, nu s-au gasit prea multe probe materiale in acest sens (cu exceptia unui lot de carne stricata ramas in
depozitele de la Liverpool ale organizatorilor expeditiei), iar suspansul inca ramane, desi, recent, epava uneia
dintre corabiile lui Sir Franklin a fost gasita pe fundul marii.

In ciuda dovezilor legate de problemele de igiena si de calitate, in final nu se intampla mare lucru: evreul se
retrage din afacere, care este preluata de firma Ritchie&Powell (tot engleza si ea, probabil ca sa nu se piarda
traditia).

Evident, contractele cu britanicii - mai ales cu Marina Regala - continuua, cu aceleasi utilaje si aceeasi
tehnologie, fabrica de la Galati fiind, bunaoara, furnizor de provizii pe timpul razboiului din Crimeea.

Interesant este insa ca Amiralitatea a inaintat, in 1849 si 1850, mai multe plangeri legate de calitatea carnii si
conservelor, care ar fi dus la numeroase imbolnaviri si care au confirmat ca incidentul arctic nu a fost chiar o
intamplare.
O afacere nascuta prin coruperea domnitorilor romani

Este de mentionat ca afacerea a starnit, inca de la inceput, un ditamai scandal, iar domnitorul moldovean Mihail
Sturdza - cel care dat fabricii lui Goldner monopolul prelucrarii mecanice a carnii pentru zece ani - a fost banuit
de ceea ce in zilele noastre s-ar numi coruptie. Diferenta este ca pe atunci spaga se numea bacsis, cuvant adus -
cum altfelb - de turci.

Domnitorul Mihai Sturdza SURSA Historia.ro

Conform hrisovului domnesc, carnea conservata a lui Goldner era scutita de taxe vamale pentru exportul catre
Anglia si Austria, navele care transportau materia prima nu plateau taxe portuare, iar taxa pe vita taiata i se
reducea la o jumatate de galben, fata de un galben in cazul macelarilor de rand (vezi ,,Industria in Moldova
intre anii 1848 si 1864", Leonid Boicu, pag 224).

Evident, Samuel Goldner nu a investit degeaba un amar de bani la Galati. El a intuit cateva lucruri esentiale:
putea fi scutit de taxe contra unei mite corespunzatoare, transportul pe apa era usor si ieftin, in zona Moldovei
(incluzand aici si Basarabia) si in nordul Munteniei exista un septel impresionat, iar pretul animalelor era de
doua-trei ori mai mic decat in Europa de vest.

In afara de acest lucru Goldner se mai bizuia pe un lucru: un contract urias cu Marina Regala Britanica.

Lectia de aprovizionare invatata de generalii britanici

Instinctul de afaceri al lui Samuel Goldner este cu atat mai remarcabil, cu cat el a aranjat totul in jurul unei
bruste nevoi a Marii Britanii de alimente conservate.
Britanicii tocmai invatasera o lectie importanta despre hranirea trupelor dupa primul razboi al opiului (incheiat
in 1842), in cursul caruia se demonstrase ca metodele traditionale de conservare a carnii (sarare si/sau afumare)
nu sunt eficiente pe termen lung intr-un climat umed si cald, cum era cel din sudul Chinei.

Era nevoie de ceva nou, iar conserva din metal, care tinea mancarea proaspata doi-trei ani s-a dovedit a fi solutia
ideala.

In plus fata de aceasta, a mai aparut uneveniment care a contribuit la dezvoltarea afacerea lui Goldner. In anul
1845, in Irlanda si Anglia a izbucnit o criza alimentara grava (,,criza cartofului", caci o ciuperca a distrus
recoltele doi ani la rand), iar carnea conservata a fost o solutia la indemana, caci se puteau aduce cantitati mari,
in siguranta, eficient.

In 1845 fabrica ia un avant formidabil

Desi exista tentatia de a se crede ca fabrica de conserve de la Galati era o manufactura cu o productie de duzina,
lucrurile nu stau deloc asa, caci afacerea avea un dever urias pentru acele timpuri.

In lucrarea ,,Istoria trudita a fabricilor uitate" (publicata in 2008 de catre istoricul galatean Tudose Tatu) se fac
ample referiri, citand diverse surse, cu privire la afacerea lui Samuel Goldner.

Aflam, astfel ca la 1844, adica in chiar primul an al existentei, fabrica achizitiona si transforma in conserve 800
de boi (cei mai multi cumparati din satele modovenesti din tinuturile Vasluiului si Galatiului).

Anul urmator, dupa cum consemneaza Nicolae Sutu in ,,Opere economice" (pag 191), fabrica de la Galati taia
4.000 de boi, iar in 1849 se ajunge la aproape 8.000 de vite transformate in conserve din carne.

Datele sunt insa destul de controversate, caci pe la 1850 izbucnea un mare scandal legat de fabrica englezului
Goldner, care era acuzat ca trecea in registre doar jumatate din numarul de animale, pentru a ,,evita" taxa catre
vistieria domneasca, de o jumatate de galben per cap de vita. Evaziunea fiscala nu-i, asadar, un obicei nici
balcanic si nici tocmai nou.

Cert este ca, in ciuda evaziunii, fabrica de la Galati era cea mai mare din tara (de departe), iar exporturile ei
catre Anglia sunt relevante. In 1847 pornesc catre insula 80.000 de conserve de cate patru oca (o oca avea 1,27
kilograme), adica peste 400 de tone, iar in 1850 se ajunge la 1,19 milioane de bucati, adica aproape 6.000 de
tone. Era o cantitate realmente uriasa in acele timpuri.

Fabrica avea sa mai functioneaze inca aproape un sfert de secol, respectiv pana la 1875, cand da faliment, iar
utilajele ii sunt vandute la licitatie. Insa problemele ei aparusera inca din 1868, cand marina britanica a renuntat
la contractele cu Ritchie&Powell deoarece gasise contracte mai bune cu producatorii din Franta.

Istoria banalei conserve din tabla

Conserva din tabla nu-i chiar asa veche precum pare. In fapt, ea a fost inventata acum doar doua secole (mai
exact la 1811), de catre un negustor englez pe nume Peter Durand, care, de fapt, a ,,furat" ideea unui francez.

Cu un an inainte,francezul Nicolas Appert castigase un important premiu la un concurs de inventii, prezentand

publicului parizian o metoda de conservare a alimentelor in recipiente din sticla inchise ermetic.

Metoda avea sa fie pantetata cateva decenii mai tarziu de celebrul Louis Pasteour - de aici si pasteurizarea - asa
ca Appert s-a ales de pe urma genialitatii lui doar cu banii de la concursul din 1810. Gloria au luat-o altii.

In fine, revenind la Peter Durand, se cuvine sa spunem ca acest a mutat practic metoda lui Appert in cutiile din
tabla (pe atunci tabla folosita era foarte groasa, asa ca deschiderea cutiilor era un adevarat chin, fiind nevoie de
un ciocan si o dalta!), iar carnea a devenit, deodata, un produs care se putea tine in magazie cu anii, nemaifiind
la mana fluctuatiilor din piata animalelor vii.

Insa nici Durant nu s-a umplut de bani, caci alti doi englezi, John Hall si Bryan Dorkin, aveau sa puna, in 1813,
temelia primei fabrici de conserve din lume. Dar sa nu credeti ca acestia a dat lovitura. Cutiile se faceau greu,
manual,asa ca de-abia dupa 1846, cand Henry Evans a inventat o masina care producea cutii de conserve cu
viteza de una pe minut, afacerile de profil au luat avant.

Va mai recomandam si:

Povestea singurei fabrici romanesti de nasturi de lux facuti din nucile unui palmier care creste in Mexic

Cum au ruinat interesele politice un brand comunist - Pescogal, cea mai mare fabrica de conserve de peste din
Romania

Povestea fabricii romanesti ale carei paste erau cautate in toata Europa. Cum a disparut unul dintre cele mai
mari branduri ale tari