LUCRARE DE LICENŢĂ

TIMIŞOARA
2011
 IMPLICATIILE STRESULUI LA PERSOANELE
AFECTATE DE DEREGLARILE DE RITM
CICARDIAN

TIMIŞOARA
2011

Cuprins

ARGUMENT.........................................................................................................................5
1 CAPITOLUL I: FUNDAMENTARE TEORETICĂ.....................................................6
1.1 STRESUL CA REACŢIE........................................................................................7
 1.2 STRESUL CA STIMUL..........................................................................................9
1.3 STRESUL CA RELATIE ÎNTRE STIMUL ŞI REACŢIE...................................10
1.4 CLASIFICAREA CONSECINŢELOR PSIHOPATOLOGICE............................11
1.5 MODELE DE STRES...........................................................................................17
1.5.1 Modelul Mediu – Persoana – Reacţie (Michigan)...........................................17
1.5.2 Modelul „cerere-control” (modelul solicitărilor si controlului).......................18
1.5.3 Modelul potrivirii persoana – mediu................................................................19
1.5.4 Modelul „vitamina”..........................................................................................20
1.5.5 Modelul dezechilibrului dintre efort si recompensa.........................................21
1.5.6 Modelul conservarii/pierderii resurselor..........................................................22
1.5.7 Modelul stresului ocupational..........................................................................24
1.5.8 Modelul solicitarilor si resurselor....................................................................24
1.5.9 Modelul compensarii solicitarilor si reactiilor induse......................................24
1.5.10 Modelul solicitarilor, abilitatilor si suportului.............................................24
1.6 Stresorii organizationali.........................................................................................25
1.7 STRES SI PERSONALITATE..............................................................................27
1.7.1 TIPOLOGII DE PERSONALITATE...............................................................27
1.8 ACTIVITATEA PROFESIONALĂ IN DERULAREA CICLUL CICARDIAN ESTEO
SURSA DE STRES..........................................................................................................36
1.9 DOMENIILE CERCETATE..................................................................................38
2 CAPITOLUL II: METODOLOGIA DE CERCETARE..............................................40
2.1 Scopul cercetării....................................................................................................40
2.2 Obiectivele cercetării.............................................................................................40
2.3 Ipotezele cercetării.................................................................................................40
2.4 Prezentarea eşantionului........................................................................................40
2.5 Prezentarea instrumentelor....................................................................................41
2.6 PREZENTAREA SUBSCALELOR......................................................................44
2.7 Procedura de lucru.................................................................................................57
3 CAPITOLUL III: PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR........66
4 CAPITOLUL IV: CONCLUZII, LIMITE ŞI DIRECŢII ALE CERCETĂRII............74
4.1 Concluziile cercetării.............................................................................................74
4.2 Limitele cercetării..................................................................................................74
4.3 Direcţii de continuare............................................................................................74
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................76
Anexe...................................................................................................................................77
 ARGUMENT

„Rezistenţa la stres se învaţă la orice vârsta”.

Salvadore R. Moddi
Viata sănătoasă înseamnă, de fapt, bucuria de a trai!

Motivul alegerii acestei teme este dat de interesul major pe care-l am faţă de menţinerea
la cote cât mai bune a sănătăţii mentale şi fizice a indivizilor. Deoarece domeniul în care eu îmi
desfăşor activitatea se ocupă cu promovarea si mentinerea celui mai înalt grad de bunăstare
fizică, psihică şi socială, a tuturor angajaţilor, indiferent de meserie, sarcina mea de lucru fiind
aceea de plasare şi menţinere a angajatului într-un mediu adaptat pentru capacităţile mentale ale
fiecăruia, adaptarea muncii la om şi adaptarea omului la meseria sa.

În studiul de faţă m-am oprit asupra cercetării nivelului de stres perceput de persoanele
care lucrează în schimburi alternative şi doar în schimbul trei, în două domenii diferite de
activitate : industrial şi call center. Consecinţele stresului ocupaţional sunt vizibile atât fizic,
generând diferite atenţionări somatice, cât şi mental, în comportamentul, confortul şi aprecierea
de sine a celui care se confruntă în mod repetat cu diferiţi stimuli stresori.

Într-o societate cum este cea contemporană, în care viteza poate fi considerată o trăsătură
care însoţeşte existenţa, stresul generat de această trăire intensă ocupă un rol important în
evoluţia individului. Trăim cu stresul, ne confruntăm cu el zilnic, şi, din nefericire, ne afectează
existenţa.

Simptomele stresului perceput sunt uşor de evidenţiat şi observat, el manifestându-se prin

comportamente cum ar fi: întâmpinarea din partea angajaţilor a unor dificultăţi în adaptarea la
schimbările care se impun postului de munca ocupat, scăderea productivităţii muncii.

Investigarea stresului perceput a fost intens încurajată în ultimele decenii, în prezent

existând o recunoaştere unanima şi dovezi concludente asupra relaţiei dintre stresorii muncii şi o
serie de consecinţe la nivelul sănătăţii fizice şi mentale.

Aceasta lucrare caută să demonstreze că factorii de stres perceput determină o scădere a

sănătăţii mentale şi fizice. Rezultatele diferitelor cercetări arata ca munca în schimburi are o
puternica influenta asupra persoanelor care o realizează. Angajaţii care lucrează în schimburi
experientează o serie de probleme fiziologice şi de adaptare sociala. Deoarece munca în
schimburi întrerupe ciclul de hrănire, somn si munca, angajaţii semnalează somn insuficient,
oboseala, iritabilitate, probleme de adaptare si pierderea apetitului.

Lucrarea de faţă nu îşi propune să ofere soluţii, strategii de gestiune a stresului perceput,
ci doar se vrea a fi o atenţionare asupra implicării stresului în activitatea profesională a
individului.
 1 CAPITOLUL I: FUNDAMENTARE TEORETICĂ
STRES. DEFINIŢIE. CLASIFICĂRI

Din punct de vedere istorico-lingvistic, prima folosire scrisă a termenului englez „stress”
apare în Oxford English Dictionary, în secolul al XV-lea, desemnând o „solicitare” sau presiune
fizică, sens care s-a păstrat actualmente în limbajul tehnic. Într-un dicţionar din 1704, termenul
dobândeşte şi sensul de „dificultăţi, strâmtorări sau adversităţi” adresate unei persoane (nu unui
lucru). În secolul al XIX-lea, el desemna „o solicitare asupra unui organ al corpului sau unei
puteri a minţii”. Webster’s New Collegiate Dictionary (1981) defineşte stresul ca fiind „un factor
fizic, chimic sau emoţional care produce tensiune corporală sau mintală şi poate fi un factor în
cauzarea bolilor”.
Termenul „stress” se foloseşte în forma sa netradusă în toate limbile de pe glob.
Potrivit definiţiei lui Selye, stresul este definit ca „răspunsul nespecific al corpului la
orice solicitare făcută asupra sa” şi că el este o „stare manifestată printr-un sindrom” (Sindromul
general de adaptare). Roger Guillemin (1977) defineşte stresul ca fiind: „Stare tradusă printr-un
sindrom specific, corespunzând tuturor schimbărilor nespecifice induse astfel într-un sistem
biologic”.
„Stresul general” este definit actualmente (A. von Eiff) ca: „reacţie psiho-fizică a
organismului generată de agenţi stresori ce acţionează pe calea organelor de simţ asupra
creierului, punându-se în mişcare – datorită legăturilor cortico-limbice cu hipotalamusul – un şir
întreg de reacţii neuro-vegetative şi endocrine, cu răsunet asupra întregului organism”.
Lazarus şi Folkman definesc stresul drept un „efort cognitiv şi comportamental (cu
exprimare afectivă pregnantă) de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările externe sau interne care
depăşesc resursele personale”.
În ceea ce priveşte stresul psihic, acesta a fost demonstrat printre primii de către Cannon,
în experimentele asupra animalelor, în cadrul cărora a evidenţiat existenţa unui stres psihic
experimental la animale.
P.Fraisse defineşte stresul psihic ca „totalitatea conflictelor personale sau sociale ale
individului care nu-şi găsesc soluţia”. O definiţie mai largă a acestuia este dată de M.Golu, după
care stresul psihic este „o stare de tensiune, încordare şi disconfort determinată de agenţi
afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare sau reprimare a unor stări de motivaţie
(trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme”.
Termenul de stres psihic, în definiţia lui obişnuită, reprezintă stresul psihic primar
(rezultat al unei agresiuni recepţionate în sfera psihicului (conflicte şi suprasolicitări psihice
induse de stimuli verbali, dar şi realizate prin concentrarea atenţiei, cu evocarea sau persistenţa
unor imagini, sentimente); în cazul său, agenţii stresori psihici sunt posesori ai unei semnificaţii
(ex: termenul „război”, capabil să declanşeze instantaneu reacţia de stres). Există şi „stres psihic
secundar”, care este tot o reacţie de stres psihic, dar care survine ca o reacţie de însoţire sau chiar
de conştientizare a unui stres fizic, biologic, căruia i se acordă o semnificaţie de ameninţare sau
de altă natură. Pentru practica medicală, ne interesează stresul psihic secundar reprezentat de
boală, în care sindroamele psihice sau somatice generează stres psihic secundar nou, cauzat de
disconfortul psihic şi somatic, dar şi un stres psihic primar prin semnificaţia de pericol pentru
viaţa sau integritatea individului sau pentru inserţia lui socio-profesională.
Iamandescu consideră că stresul psihic reprezintă „un sindrom constituit de exacerbarea,
dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a corelatelor lor
somatice (afectând cvasitotalitatea compartimentelor organismului), în legătură cu excitaţia
externă şi internă exercitată de o configuraţie de factori declanşanţi (agenţi stresori) ce
acţionează intens, surprinzător, brusc şi/sau persistent şi având un caracter simbolic, „de
ameninţare”, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (percepuţi sau anticipaţi ca atare de
subiect). Alteori, agenţii stresori reprezintă excitanţi psihici cu rezonanţă afectivă majoră
(pozitivă – eustres sau negativă – distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive
(atenţie, gândire etc.) şi voliţionale, dar cu menţiunea că stresul psihic are la bază în primul rând
o participare afectivă pregnantă”.