Sunteți pe pagina 1din 23

GRUP ŞCOLAR FELDRU

CALIFICAREA: TEHNICIAN MECANIC PENTRU INTRETINERE SI


REPARATII

PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR


PROFESIONALE NIVELUL 4 DE CALIFICARE

TEMA PROIECTULUI
Metode de reglare a turatiei motoarelor
asincrone.

COORDONATOR: ABSOLVENT:
Prof. PINCA ELENA UIUIU IONUT
Ms. BESUT AUREL

2015-2016
Cuprins
Argument...................................................................................................................3
CAPITOLUL I...........................................................................................................5
1.GENERALITĂŢI DESPRE MAŞINILE ELECTRICE....................................5
2.NOŢIUNI GENERALE DESPRE MAŞINI ELECTRICE DE CURENT
CONTINUU...........................................................................................................7
3.CARACTERISTICI MECANICE ALE MOTOARELOR DE C.C...................9
4.PORNIREA MOTOARELOR DE C.C.............................................................11
CAPITOLUL II.......................................................................................................13
2.Reglarea turaţiei motoarelor asincrone trifazate...............................................13
2.1. Reglarea turaţiei prin schimbarea numărului de poli.................................13
2.2. Reglarea turaţiei prin modificarea frecvenţei  1 a tensiunii de alimentare13
2.3. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării............................................13
CAPITOLUL III......................................................................................................14
3.SISTEMELE DE ACŢIONARE ELECTRICĂ................................................14
4.CARACTERISTICILE MECANICE ALE MAŞINILOR DE LUCRU...........16
4.1.Maşini de lucru cu cuplul rezistent static constant.....................................16
4.2.Maşini de lucru cu cuplul rezistent static dependent de viteză...................17
4.3.Maşini de lucru cu cuplul rezistent static dependent de unghi...................17
4.4. Maşini de lucru la care cuplul rezistent static depinde de drumul parcurs18
4.5.Maşini de lucru pentru care cuplul rezistent static variază aleatoriu în timp
..........................................................................................................................18
5.NORME PRIVIND SECURITATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCĂ...........19
1.Efectele curentului electric asupra organismului uman.................................19
2. Cazuri de electrocutare.................................................................................20
3. Metode de protecţie......................................................................................20
6.BIBLIOGRAFIE...............................................................................................21
7.ANEXE.............................................................................................................22

2
Argument

Motoarele asincrone monofazate sunt motoare cu puteri sub 1Kw.Au pe


stator o infasurare monofazata repartizata sau concentrata. Alimentând infasurarea
cu o tensiune monofazata,se produce un câmp magnetic sinusoidal si pulsatorie in
timp.
Principalele parţi componente ale unui motor asincron sunt:
-statorul(inductorul),care are rolul de a produce câmp magnetic invertitorul. Ele
este format din:
-carcasa,care se executa din fonta sau otel. Pentru motoarele mai mici. poate
fi executat din aliaj de aluminiu. Carcasa este prevăzuta fie cu fante necesare
circulaţie aerului pentru răcirea motorului. fie cu nervuri exterioare pentru a mari
suprafaţa de schimb termic cu mediul înconjurător.
Pachetul de tole,este de forma cilindrica,cu crestături la partea interioara si
este fixat in carcasa. Tolele se executa din tabla de otel electrotehnic cu grosimea
de 0,5mm
Infasurarea statorului,este executat din conductoare electrice din cupru sau
aluminiu,izolate si montate in crestăturile pachetul de tole. Capetele infasurarii
statorului sunt scoase in exteriorul carcasei si legate la cutia de borne>
Rotorul(indusul motorului)in care se produce prin inducţie ,curent electric. el fiind
rotit datorita interacţiunii dintre câmpul magnetic invertitor si curentul electric din
rotor.
Din punct de vedere al rotorului,motoarele asincrone se executa in doua variante:
-cu rotorul in scurtcircuit(motoare cu colivie);
-cu rotorul bobinat si cu inele colectoare.
Rolul funcţional al componentelor electrice sunt:
-subansamble ale contactorului:contactor,bobina contactorului,contacte principal
,contacte auxiliare,releu termic.. Elemente de siguranţa(siguranţe fuzibile),buton de
pornire,buton de oprire,cabluri de legătura.
Contactorul face legătura intre circuitul de alimentare si consumator. Prin
acţionarea butonul de pornire se atrage miezul contactului datorita unui ciop
magnetic generat de bobina contactorului. Prin atragerea contactelor principale se
va face alimentarea u energie a consumatorilor .Contacte auxiliare(sau de
autoretinere) menţin bobina alimentat atât timp cat nu apăsam butonul de oprire.
Elemetele de siguranţa cat si releul termic asigura protecţia consumatorului la
suprasarcini ,supratensiuni,supracurentii.

3
Se găsesc in schema in anexa1 următoarele componente:3 motoare asincrone
trifazate cu rotorul in scurtcircuit,relee termice,3 butoane pornire si
oprire,siguranţe fuzibile.3 contactoare,cabluri de legătura.
Pentru pornirea in primul sens de rotaţie se apăsa butonul BP1 închizându-se
contactele principale in număr de trei C1 motorul fiind alimentat cu o tensiune de
la retea.In acelaşi timp se închid contactele de automenţinere C1si se deschide
contactele interblocare C1 care are rolul de impedica producerea unui scurtcircuit
intre faze R-T in cazul in care sar apăsa din greşeala pe butonul BP2.
Pentru pornirea in al doilea sens de rotaţie se opreşte motorul mai intai
apăsând butonul B02 deschizându-se contactele C1 principale si închizându-se
contactele de interblocare C1.Se apăsa butonul BP2,motorul pornind in al doilea
sens de rotaţie,cele trei contacte principale C2 realizând inversarea a doua faze
intre ele,iar contactele de inter blocare se deschide C2 se întrerupe

4
CAPITOLUL I
1.GENERALITĂŢI DESPRE MAŞINILE ELECTRICE
Definirea maşinii electrice

Maşinile electrice sunt sisteme tehnice prin care se asigură conversia


electromecanică.

Maşinile electrice sunt folosite pentru producerea energiei electrice, în care caz
sunt denumite generatoare electrice, sau pentru transformarea energiei electrice în
energiei mecanică, în care caz sunt denumite motoare electrice. Maşina
convertizoare realizează modificarea parametrilor energiei electrice (tensiune,
curent, frecvenţă etc.) prin intermediul energiei mecanice (figura 1). În situaţia în
care o maşină electrică primeşte simultan energie electrică şi energie mecanică şi le
transformă în căldură, maşina funcţionează în regim de frână.

Figura 1. Conversia energiei cu ajutorul maşinilor electrice:


Pm – putere mecanică; Pe – putere electrică; Pjf – pierderi electrice (efect Joule) şi
prin frecări.

Din punct de vedere funcţional, orice maşină electrică poate lucra fie în regim de
generator electric fie în regim de motor electric, fără vreo modificare constructivă,
deci maşinile electrice sunt reversibile.

După natura tensiunii de alimentare (sau a tensiunii pe care o produc la borne, în


regim de generator) maşinile sunt:

maşini electrice de curent continuu, utilizate în reţelele de curent continuu;


maşini electrice de curent alternativ, utilizate în reţelele de curent alternativ;

5
maşini electrice universale, care se pot utiliza atât în reţelele de curent alternativ
cât şi în reţelele de curent continuu.

Maşinile de curent continuu, datorită schemei de conexiune a înfăşurărilor de


excitaţie, pot avea caracteristici funcţionale (electromecanice) diferite.
Maşinile de curent alternativ la care inductorul se roteşte sincron cu câmpul
magnetic învârtitor se numesc maşini sincrone; turaţia motoarelor depinde numai
de frecvenţa tensiunii de alimentare şi de numărul de poli.
Maşinile de curent alternativ la care rotorul se învârteşte cu o viteză diferită de a
câmpului magnetic inductor se numesc maşini asincrone; în afară de frecvenţa
tensiunii de alimentare a inductorului şi de numărul de poli, turaţia maşinii
asincrone depinde şi de sarcina mecanică opusă motorului de către mecanismele
antrenate.
În procesul de transformare energetică realizat de maşinile electrice nu toată
energia primită se transformă în energie utilă. Au loc şi pierderi nedorite, care pot
fi limitate constructiv, dar nu pot fi eliminate definitiv.
Pierderile de energie, respectiv de putere, se produc în principal datorită:

frecărilor mecanice dintre piese în mişcare relativă ( Pm) şi dintre acestea şi aer;
curenţilor turbionari şi a fenomenului de histerezis care apar în piesele
feromagnetice(PFe);
efectului Joule în conductoarele parcurse de curent electric( Pj).
Datorită acestor pierderi, randamentul h al unei maşini electrice, definit ca raportul
dintre puterea utilă P2 şi puterea consumată P1, este totdeauna subunitar.
Matematic, acestei realităţi îi corespun relaţiile:

p = Pm + Pj + PFe
P1 = P2 + p
P2 P2
η 
P1 P1  Σp

Observaţie: Pierderile în procesul de conversie a energiei, realizat prin intermediul


maşinilor electrice, sunt ireversibile, transformate în căldură.

6
2.NOŢIUNI GENERALE DESPRE MAŞINI ELECTRICE
DE CURENT CONTINUU
Definiţie
Maşina electrică la care schimbul principal de energie cu o reţea se realizează
în curent continuu este cunoscută sub denumirea de maşină de curent continuu.

Clasificare
Clasificarea maşinilor de curent continuu se face în funcţie de modul de
conectare a înfăşurării de excitaţie faţă de înfăşurarea indusului.
În figura 2 sunt reprezentate semnele convenţionale pentru maşinile de curent
continuu şi modul de notare (consacrat) al înfăşurărilor.
A 1 A 1 A1
F1 F2 D 1 D 2
E 1 E 2

A2 A2 A2

S e p a r a ta D e r iv a ti e S e rie
A 1 A1
E 1 E2 F1 F2 D 1 D 2

A2 A2

C om pound M ix ta

Figura 2. Simbolizarea maşinilor de curent continuu în funcţie de


modul de conectare a înfăşurării de excitaţie faţă de înfăşurarea indusului

Maşina de curent continuu poate funcţiona în trei regimuri din punctul de vedere al
transformării energetice efectuate: de generator, de motor sau de frână.

Un regim de funcţionare este precizat de ansamblul valorilor numerice pe care le


au, la un moment dat, mărimile mecanice şi electrice prin care se caracterizează
funcţionarea maşinii respective.

Domenii de utilizare
Maşinile electrice de curent continuu se construiesc cu puteri de la câteva zeci de
waţi până la mii de kilowaţi. Funcţie de utilizarea lor, acestea pot fi de tip:
MCG- de uz general, folosite în automatizarea proceselor de producţie;
MCM- utilizate în metalurgie pentru acţionarea căilor cu role, manipulatoarelor la
cajele laminor, împingătoarelor în cuptor etc.;

7
MCU- pentru acţionări de maşini unelte (motoare construite pentru a putea
funcţiona în condiţiile alimentării de la convertizoare cu tiristoare);

TN- pentru transport uzinal (electrocare, transpalete, electrostivuitoare); pentru


tracţiune feroviară (motoare pentru locomotive electrice, motoare pentru
locomotive Diesel-electrice, generatoare principale şi auxiliare destinate
locomotivelor Diesel-electrice);
SSTA şi MTA- motoare destinate acţionării locomotivelor electrice de mină;
CSC- convertizoare pentru sudare; pentru instalaţii de foraj; pentru încărcarea
bateriilor de acumulatoare.

8
3.CARACTERISTICI MECANICE ALE MOTOARELOR
DE C.C.

Pentru a funcţiona ca motor, maşina electrică se va alimenta de la o sursă de


energie de curent continuu.

În funcţie de sistemul de excitaţie, ecuaţia de tensiuni la funcţionarea în sarcină


a unui motor de c.c. este:

excitaţie separată U = E + Ra.I;


excitaţie serie U = E + (Ra + Re).I;
excitaţie derivaţie U = E + Ra.(I – iex);
excitaţie mixtă U = E + Ra.(I – iex) + RsI;

I I I
E E E
I
Ia Ia Ia
iex

iex iex iex


a b c

Figura 3 Schemele motoarelor de curent continuu


a - M.c.c. cu excitaţie separată, b - M.c.c. cu excitaţie serie, c - M.c.c. cu excitaţie
derivaţie

Cuplul electromagnetic al motoarelor de curent continuu


Cuplul electromagnetic al motorului de curent continuu nu depinde de turaţie, fiind
proporţional (prin factorul constructiv Km) cu fluxul inductor şi cu curentul prin
înfăşurarea indusului.

Me = Km.F.Ia
Caracteristica mecanică a motoarelor de curent continuu

9
Caracteristica mecanică a motoarelor de c.c., este dependenţa, grafică sau analitică,
dintre turaţia n şi cuplul M:

n = f(M)

şi se trasează pentru U = ct. şi Rex = ct.

Această caracteristică arată modul cum variază turaţia n, a motorului când variază
cuplul de sarcină, M.

Pentru motorul cu excitaţie separată sau derivaţie turaţia n variază liniar cu cuplul
(fig. 4)

Pentru motorul cu excitaţie serie, cuplul este proporţional cu pătratul curentului


iar caracteristica mecanică a motorului are aspectul unei hiperbole (curba 2 din
figura 2).

n
2

no
1

M
Mn

Figura 4. Caracteristicile mecanice ale motoarelor de c.c. cu excitaţie:


1 – derivaţie (separată); 2 – serie

Observaţie: La mersul în gol, turaţia motorului serie, n0, tinde spre infinit şi din
această cauză motorul cu excitaţie serie nu poate funcţiona în gol sau cu sarcini
foarte reduse, deoarece rotorul ar fi distrus de forţele centrifuge.

10
4.PORNIREA MOTOARELOR DE C.C.
La motoarele de curent continuu, curentul Ia din indus nu trebuie să depăşească
de 2-2,5 ori curentul nominal, nici chiar un timp scurt, deoarece – în caz contrar –
comutaţia s-ar înrăutăţi foarte mult, şi, în plus, încălzirea conductoarelor ar depăşi
limitele admisibile.
La pornire, când turaţia este nulă, întreaga tensiune de alimentare se regăseşte
pe rezistenţa (destul de scăzută) a indusului.

Observaţie: la funcţionarea normală, cu o anumită turaţie, pe lângă tensiunea


reţelei, în motor mai apare – prin inducţie – şi o altă tensiune, numită
contraelectromotoare, care se scade din tensiunea de alimentare şi astfel, pe
rezistenţa indusului se regăseşte o tensiune mult mai mică.
U
Ip 
Rezultă valoarea curentului de pornire: Ra
.
Acest curent depăşeşte de 20 – 50 de ori curentul nominal, deci nu este
admisibil pentru motor şi nici pentru reţeaua care alimentează motorul.

Reducerea curentului de pornire se poate face prin:


reducerea tensiunii de alimentare U. Această metodă se poate aplica numai dacă
tensiunea U poate fi reglată după voie, cu o instalaţie specială.
introducerea în circuitul principal al motorului a reostatului de pornire Rp.

Prin alegerea convenabilă a lui Rp curentul de pornire poate fi mult diminuat:


U
Ip 
Ra  R p
= (2-2,5)In.
Această metodă se aplică la motoarele alimentate de la reţele cu tensiune constantă.
Pe măsură ce turaţia motorului creşte, reostatul Rp poate fi treptat scos din circuit
astfel ca, la sfârşitul pornirii, el să fie scurtcircuitat (fig.5).

11
I ex
U ex

R a
r3 r2 r1 n0 N
nn R
n3 a

R 3 n2 R 3

R 2
n 1 R 2
R 1
R 1
M
U M M M
a b n m M

Figura 5. Pornirea M.c.c. prin înserierea în circuitul indusului a unui reostat în


trepte:
a - schema de principiu; b - diagrama pornirii în trepte a unui motor
de c.c.

12
CAPITOLUL II

2.Reglarea turaţiei motoarelor asincrone trifazate

Schimbarea sensului de rotaţie


Este echivalentă cu schimbarea câmpului învârtitor, care se face prin
inversarea succesiunii a două faze.

2.1. Reglarea turaţiei prin schimbarea numărului de poli

La motoarele cu rotorul în colivie, se face în trepte (p=numărul întreg).


Schimbând conexiunile unei înfăşurări, se pot obţine două turaţii în raportul ½.
Când se cer trepte diferite de acest raport, cum este cazul la motoarele pentru
ascensoare, se dispune pe stator două înfăşurări distincte pentru turaţiile respective.
Recent a început să se modifice numărul de poli prin modularea câmpului
magnetic din întrefier când se pot obţine cu aceeaşi înfăşurare, dar schimbând
conexiunile, două turaţii la care raportul difera de ½ .

2.2. Reglarea turaţiei prin modificarea frecvenţei  1 a tensiunii de


alimentare

Modificările frecvenţei unei surse de curent alternativ se face cu generatoare


de c.a. sau convertizoare statice de frecvenţă. Prin modificarea lui 1 se modifică
turaţia de sincronism n1 şi reactanţele.

2.3. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării

Reglând tensiunea de alimentare U1, la acelaşi cuplu rezistent Mn se obţin


diverse alunecări ssk. În schimb, la motoarele cu rotorul bobinat, prin introducerea
în circuitul rotoric, la un cuplu Mr, se pot obţine teoretic turaţii de la 0 la nn.

13
CAPITOLUL III

3.SISTEMELE DE ACŢIONARE ELECTRICĂ


Un sistem de acţionare este formată din următoarele părţi componente (fig.11):

Maşina de lucru, sau maşina care este acţionată;motorul pentru acţionarea maşinii
de lucru;organul de transmisie care face legătura între motor şi maşina de lucru şi
are rolul de a modifica felul mişcării (translaţie, rotaţie, mişcare continuă ori
intermitentă), sensul/direcţia acesteia, viteza etc.;
in s t a la ţia d e c o m a n d ă
a în tre g u lu i a n s a m b lu .

M a ş in a d e lu c r u

O r g a n u l d e tr a n s m is ie
M o to r u l d e a c ţio n a r e
Figura
11. Schema bloc a unui sistem de acţionare.

În funcţie de motorul folosit pentru acţionarea unei maşini de lucru, se pot distinge
următoarele tipuri de acţionări:
-acţionări electrice;
-acţionări hidraulice;
-acţionări pneumatice.

Maşina de lucru primeşte de la motor energia necesară pentru a învinge toate


forţele ce apar în timpul procesului de lucru, respectiv a forţelor rezistente statice
Fs şi a forţelor rezistente dinamice Fd.

Forţele rezistente statice sunt constituite din forţe utile şi din forţe de frecare.
Forţele rezistente dinamice apar datorită inerţiei pieselor în mişcare din întregul
sistem de acţionare; deci, ele apar numai pe durata variaţiilor de viteză (porniri,
opriri, frânări, accelerări).

14
În cazul acţionărilor cu mişcare liniară, motorul poate pune în mişcare o maşină de
lucru dacă dezvoltă o forţă F egală cu suma tuturor forţelor rezistente, statice şi
dinamice:

F = F s + Fd ,
Această relaţie este cunoscută sub denumirea de ecuaţia fundamentală a mişcării
pentru acţionările liniare.

Ecuaţia de mai sus poate fi scrisă şi sub forma:


F = Fs + ma,
deoarece forţa dinamică este exprimată prin ecuaţia Fd = ma.
Pentru v = const. (deci în lipsa acceleraţiei), F d = 0 şi în acest caz, sistemul
funcţionează în regim stabilizat (mărimile care-l caracterizează nu variază).
În cazul acţionărilor cu mişcare de rotaţie, care sunt cele mai numeroase, ecuaţia
mişcării capătă o formă specifică, în care forţele se înlocuiesc cu momente:
M = Ms + Md
în care:

M - cuplul motor [Nm],


Ms - cuplul rezistent static [Nm];
Md - cuplul rezistent dinamic [Nm].

Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia fundamentală a mişcării pentru acţionări cu


mişcare de rotaţie.

15
4.CARACTERISTICILE MECANICE ALE MAŞINILOR
DE LUCRU
Acţionarea maşinilor de lucru trebuie realizată cu vitezele impuse de condiţiile
tehnologice specifice proceselor de fabricaţie. Cu alte cuvinte, comportarea unui
sistem de acţionare depinde de maşina de lucru. Numărul şi varietatea constructivă
a maşinilor de lucru întâlnite în practică necesită o grupare a acestora din punctul
de vedere al caracteristicilor lor mecanice.

Prin caracteristică mecanică a unei maşini de lucru se înţelege modul de variaţie a


cuplului rezistent static al acesteia în funcţie de un parametru care determină
valoarea acestui cuplu.

Cuplul rezistent static al unei maşini de lucru poate depinde de diferiţi parametri,
cum ar fi:
viteza de deplasare sau de rotaţie;
un unghi pe care un organ component al maşinii de lucru îl face cu o anumită
poziţie de referinţă;
drumul parcurs de maşina de lucru.

În funcţie de aceşti parametri se poate face o primă clasificare a maşinilor de lucru:

4.1.Maşini de lucru cu cuplul rezistent static constant

La această categorie de maşini, cuplul rezistent static este, practic, constant (fig.
13).
Ms

n
0

Figura 13.Cuplul static rezistent constant în raport cu turaţia.

Din această categorie de maşini de lucru fac parte, de exemplu: mecanismele de


ridicat greutăţi, podurile rulante, macaralele, ascensoarele, benzile transportoare cu
sarcină uniformă de-a lungul lor, laminoarele reversibile, maşinile de imprimat etc.

16
4.2.Maşini de lucru cu cuplul rezistent static
dependent de viteză.

Maşinile de lucru din această categorie pot avea:cuplul rezistent static dependent
liniar de viteză (figura 14.a) – valţurile din industria cauciucului, maşinile de
bobinat etc.

Figura 14. Cupluri statice rezistente


dependente de turaţie:
a – variaţie liniară; b – variaţie pătratică;
Ms c – variaţie invers proporţională

b a

cuplul c rezistent crescător cu pătratul vitezei


(figura n 14.b) – ventilatoarele,
turbocompresoarele, pompele
centrifuge, elicele de pe navelor maritime etc.
cuplul rezistent variabil invers proporţional cu viteza (figura 14.c) – maşini de
înfăşurat sârmă, tablă, hârtie, maşini de prelucrare prin aşchiere etc.

4.3.Maşini de lucru cu cuplul rezistent static dependent de unghi

Din această categorie de maşini fac parte: roboţi, manipulatoare, fierăstraie


mecanice, foarfece de tăiat metal, ciocane mecanice, compresoare cu piston,
pompe de adâncime pentru extracţia de ţiţei şi în general toate maşinile care au în
componenţa lor mecanisme bielă-manivelă (fig.15)

17
Figura 15 Cuplul static rezistent pulsatoriu

4.4. Maşini de lucru la care cuplul rezistent static depinde de


drumul parcurs

Din această categorie de maşini fac parte instalaţiile de ridicat la mare înălţime sau
de la mare adâncime, la care greutatea cablului de ridicare este comparabilă cu
sarcina utilă: macarale, ascensoare, instalaţii de foraj, instalaţii de extracţie minieră
etc. Spre deosebire de instalaţiile de ridicat la înălţime mică la care greutatea
cablului este mult mai mică decât sarcina utilă şi la care cuplul static este, practic,
constant, la instalaţiile de ridicat la mare înălţime, lungimea cablului (şi deci, şi
greutatea sa) variază în timpul acţionării proporţional cu deplasarea sarcinii utile.

4.5.Maşini de lucru pentru care cuplul rezistent static variază


aleatoriu în timp

Din această categorie de maşini fac parte, de exemplu: ferăstraiele pentru lemn,
malaxoarele, morile cu bile, sondele de foraj etc. Cuplul rezistent static depinde de
un număr apreciabil de parametri, care se modifică permanent, fără a exista o lege
de variaţie a acestora în timp (fig.16).

t Figura 16. Cuplu static rezistent


aleatoriu

18
5.NORME PRIVIND SECURITATEA ŞI SECURITATEA
ÎN MUNCĂ

1.Efectele curentului electric asupra organismului uman.

Corpul omenesc se comportă din punct de vedere electric ca o rezistenţă.


De aceea dacă între două puncte de pe suprafaţa acestuia se aplică o diferenţă de
potenţial, prin el trece curentul electric Ih :

Rezistenţa electrică a corpului omenesc depinde mult de umiditatea pielii şi


starea fizică a acestuia.
Ea variază în limite foarte largi:
- sub 1000 Ω pielea este umedă din cauza transpiraţiei, etc;
- între 40000 Ω– 100000 Ω , când pielea este uscată.
Trecerea unui curent electric prin organism poartă numele de electrocutare.
Curentul electric poate produce vătămarea organismului sau chiar moartea.
Vătămările pe care le produce electrocutarea sunt:
-electrotraumatisme – arsuri electrice ale pielii corpului prin locurile de contact cu
circuitul electric, metalizarea pielii, orbirea. Acestea se datoresc acţiunii arcului
electric ce se formează în aceste puncte.
- electroşocuri – şoc nervos care afectează sistemul nervos. Prin şoc se poate opri
funcţionarea (parţial sau total) a sistemului muscular, ceea ce poate provoca
moartea organismului.
Gravitatea efectelor produse prin electrocutare depinde de:
- intensitatea curentului electric.
Când valoarea intensităţii curentului electric este mai mică de 1 mA nu se
simpte efectul şocului electric. Cu cât acesta creşte, cu atât vătămarea este mai
gravă, deoarece cu atât degajarea de căldură este mai mare, cu atât şi sistemul
nervos este mai mult afectat.
La valori mai mari de 10 mA se produc :
- comoţii nervoase în membre; contracţiile muşchilor fac ca desprinderea
omului de obiectul aflat sub tensiune să se facă greu;
- fibrilaţia inimii şi oprirea respiraţiei.
- frecvenţa curentului - s-a constatat că la aceaş valoare a intensităţii curentul
alternativ este mai periculos decât curentul continuu.

19
- durata trecerii curentului electric prin organism cu cât acesta este mai mare cu
atât efectul electrocutării este mai grav.
- calea de trecere a curentului prin corp.
Cele mai periculoase situaţii sunt cele în care curentul electric trece printr-un
circuit în care intră şi inima sau prin locuri de mare sensibilitate nervoasă (ceafa,
gâtul, tâmpla, încheieturile mâinii).

2. Cazuri de electrocutare

Omul se poate electrocuta atunci când atinge părţi din instalaţia electrică care
în mod obişnuit se află sub tensiune. În aceste cazuri se numeşte atingere directă.
Electrocutarea mai poate surveni şi atunci când omul atinge părţi din instalaţia
electrică care au ajuns sub tensiune în mod accidental, în mod normal acestea
nefiind sub tensiune. În aceste cazuri atingerea de numeşte atingere indirectă.

3. Metode de protecţie

Protecţia omului împotriva electrocutării prin atingere directă.


- se realizează prin utilizarea mijloacelor individuale de protecţie, prin construirea
echipamentelor şi instalaţiilor electrice astfel încât elementele aflate în mod normal
subtensiune să nu poată fi atinse;
- pentru aceasta conductoarele de legătură se izolează, unele elemente componente
se închid în carcase, utilizarea unor tensiuni cât mai reduse (valori standardizate)
mai ales în instalaţiile de comandă, izolarea faţă de pământ, egalizarea
potenţialelor, utilizarea unor pardoseli din materiale electroizolante.
Protecţia omului împotriva electrocutării prin atingere indirectă:
- micşorarea tensiunii de atingere;
- micşorarea duratei de trecere a curentului electric prin corpul omenesc.
Acestea se pot realiza prin:
- legarea la nul;
- legarea la pământ;
- separarea de protecţie,
- izolarea suplimentară de protecţie;
- deconectarea automată

20
6.BIBLIOGRAFIE

Al. Fransua, s.a. “Masini si Sisteme de Actionari Electrice. Probleme


Fundamentale”. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1978.
A. Craciunescu, s.a. “Actionari Electrice” – Indrumar de Laborator. Universitatea
“Politehnica” Bucuresti, 1997.
I. Ionescu, C.V. Marcu “Lucrari Practice de Masini si Actionari Electrice”. E.D.P.
1981.
Gh. Manolea “Actionari Electrice” – Indrumar de Laborator. Ed. Universitaria,
Craiova, 1993.
Dinculescu P., Sisak F., Instalaţii si echipamente electrice. Bucureşti Editura
didactica si pedagogica, 1981.
Canescu T. Si alţii. Aparate electrice de joasa tensiune. Îndreptar. Bucureşti Editura
tehnica, 1977
Pantelimon, Comsa, Dinculescu, Craciunescu, Chindris. Utilizarea energiei
electrice si instalaţii electrice> Probleme. Bucureşti, Editura didactica si
pedagogica, 1980
Dinculescu P., Comsa D., Utilizări ale energiei electrice si instalaţii electrice.
Bucureşti, Editura didactica si pedagogica, 1983.

21
7.ANEXE

22
23