SUDITU ROBERT

Gr. 433 A

FILTRE LC

Obiectivul lucrării constă în studierea proprietăţilor selective ale filtrelor

trece jos (FTJ) sau trece sus (FTS) sub formă de diporţi LC cu braţele în scară.

a) Celule FTJ:
În mod ideal, o celulă FTJ este o structură care lasă să treacă, cu atenuare
zero, frecvenţele de la zero la o anumită frecvenţă f t, numită frecvenţă de tăiere
şi opreşte celelalte frecvenţe. Frecvenţele care trec formează banda de trecere,
BT, iar cele oprite formează banda de oprire (blocare) BO (vezi fig1).

BO
FTJ BT
f
ft
fig. 1

b) Celule FTS:
Filtrele trece sus au BT între ft şi ∞ şi BO între zero şi ft (vezi fig.2).

BO
FTS BT
f
0 fc
fig. 2
Clasă de atenuare.
Este dată de numărul de poli de atenuare din BO. La filtrul trece jos ea se
notează cu cifre arabe. S-a convenit ca semicelulele să fie considerate de clasă
1/2 de atenuare, deoarece atenuarea imagine introdusă de semicelulă este de
jumătate din aceea a unei celule.
Clasă de impedanţă.
Este dată de numărul de frecvenţe la care se realizează adaptarea în BT.

Filtre compuse.
Pentru a obţine filtre cu atenuare mare în BO şi cu număr cât mai mic de
elemente se conectează în cascadă un număr corespunzător de celule cu clasă
unu de atenuare şi cu clasă unu de impedanţă, pe principiul adaptării imagine.

Pagina 1
 Desfăşurarea lucrării.
Lucrarea se face folosind o machetă pentru FTJ şi o machetă pentru FTS,
cuprinzând fiecare câte trei diporţi: o celulă cu clasă unu de impedanţă şi cu
clasă unu de atenuare, cu m=1 şi două semicelule de adaptare.
A) Se calculează rezistenţa nominală R0, frecvenţa de tăiere ft şi frecvenţa
polului de atenuare f∞ (frecvenţa polului unde semnalul este maxim) pentru
diporţii de pe cele două machete şi se completează tabelul 1.

Tab. 1
Structura R0 ft f∞
Val. Rel. de
Rel. de calcul Rel. de calcul Val. Val.
() calcul

KHz90,546
KHz82,056 82 KHz
521,24
1 L1 1 1
 * R0   Z 02 (0)
2 C2 2  L 1 ( C1  C 2 ) 2 L1C1

1
271,69

1 L
m 1
R0 
2C
 Z 0 ( 0)
2
L
C

2

B) Se măsoară atenuarea compusă în funcţie de frecvenţă pentru celula

1
 * , 1 şi pentru FCTJ realizat din celula 1 încadrată de cele două
2
semicelule de adaptare. Rezistenţele de terminaţie sunt Rg=Rs=600 Ω.
Rezultatele se trec în tabelul 2.

Tab. 2
f(kHz) 10 30 50 80 82
1 ac(dB) 0 0 0 1,9 2,1
1
 * ac(dB) 0 0 0 2,8 4,5
2
FCTJ ac(dB) 0 0 0 0,5 3
88 f 94 100 108,6 120 200
3,3 3,7 4,4 5,8 7,8 10,4 24,5
29,4 14,5 7,4 4 2,5 2 1,9
45,8 41 36,5 25,4 22,2 22

C) În continuare se trasează pe acelaşi grafic curbele a c(f) măsurate

anterior.

Pagina 2
50

40

30

20

10

0
10 30 50 80 82 88 92 94 100 108,6 120 200
-10

E) Se măsoară atenuarea compusă în funcţie de frecvenţă la celula 1 cu

m=1 pentru terminaţiile Rg=150  şi Rs=600  .

f(kHz) 10 30 50 80 82
ac (dB) -4 -4,2 -3,8 0 0,2
88 94 100 108,6 120 200
1,2 2,3 3,4 4,8 6,6 17

Întrebări.

1. Care sunt avantajele şi dezavantajele din punct de vedere al

caracteristicii de atenuare pe care le oferă o celulă derivată cu “m” mic? Dar una
cu “m” mare?
“m” este o constantă numită coeficient de derivare. Pentru semicelulele
derivate m serie sau paralel, m<1, iar pentru semicelula K constant (prototip),
m=1.

2. Cum se realizează filtre cu atenuare prescrisă mare în banda de oprire

şi o cât mai bună adaptare în banda de trecere folosind un număr cât mai mic de
elemente?
Prin conectarea în cascadă a unui număr corespunzător de celule, pe
principiul adaptării imagine.

Pagina 3