LECŢIA 11

5. PRINCIPIILE ŞI TEHNICA DE
INOCULARE A SPERMEI

INTRODUCERE

Cuvinte cheie: tipuri de însămânţări, IA la vacă, Ia

vaginală, IA cervicală, Ia intrauterină

Inocularea spermei sau însămânţarea este procedeul prin

care sperma este introdusă în organele genitale femele cu ajutorul
unui instrumentar special confecţionat.
Prin însămânţarea artificială locul de depunere a MSC la
unele specii diferă de cel în care se face prin monta naturală şi ca
atare distingem mai multe tipuri de însămânţări artificiale în
funcţie de specia de animale.

1. Însămânţare de tip vaginal – se practică la oile

nulipare şi la viţele la care nu se poate introduce speculul vaginal
pentru explorarea cervixului. În acest caz sperma va fi depusă în
partea anterioară a vaginului pe cât posibil cât mai aproape de
orificiul cervical.

2. Însămânţare de tip cervical – constituie cea mai

adecvată metodă de însămânţări la rumegătoare la care sperma în
timpul montei naturale este depusă în vagin.

3. Însămânţare de tip uterin – se aplică în mod normal la

iapă, scroafă şi chiar la vaci. Când se aplică metoda transrectală
(bimanuală). În acest caz sperma se introduce direct în uter.

72
 4. Însămânţarea tubară – constă în introducerea spermei
direct în oviduct. Se practică la păsări şi nu se deosebeşte de
locul de depunere a spermei în timpul actului sexual.

DEZVOLTARE

5.1. INOCULAREA SPERMEI LA VACĂ

În practică însămânţarea artificială la taurine s-au folosit

două metode de inoculare a spermei şi anume:
1. metoda de inoculare a spermei cu ajutorul
speculului vaginal;
2. metoda recto-vaginală sau bimanuală.

1. Metoda de inoculare cu ajutorul speculului vaginal

sau metoda vaginală – s-a folosit la vacă în perioada când
sperma a fost conservată prin refrigerare. Pentru efectuarea în
bune condiţiuni a însămânţărilor artificiale prin metoda vaginală
(sunt necesare următoarele dispozitive) este necesară următoarea
aparatură: speculului vaginal, seringă, pipete sau pistoletul de
inoculare a spermei, lampă frontală şi un stand pentru
însămânţări.

Speculul vaginal – trivalv, bivalv sau tubular de metal sau

plastic, serveşte pentru punerea în evidenţă a gâtului cervical, în
vederea introducerii seringii sau pipetei de însămânţare.
Dimensiunile acestor dispozitive de explorare vaginală
diferă fapt care permite o folosire cât mai corectă pentru fiecare
animal în parte.
Recent a fost introdus în practică un speculum tubular de
sticlă dotat şi cu sursa de lumină care este mai uşor de manipulat
şi totodată oferă o bună evidenţiere a orificiului cervical.
Seringa, pipeta sau pistoletul – serveşte pentru
introducerea spermei în orificiul cervical.
Lampa frontală – creează condiţii de vizibilitate
corespunzătoare pentru examinarea mucoasei vaginale şi
cervicale şi totodată ne orientează pentru dirijarea pipetei sau
pistoletului spre orificiul cervical.
Standul de însămânţare – se foloseşte pentru
contenţionarea femelei în timpul inoculării spermei. El poate fi
confecţionat din lemn sau poate fi metal.

73
 Metoda de lucru
- Femela în călduri se va contenţiona în standul de
însămânţare;
- Efectuarea toaletei regiunii vaginale;
- Introducerea speculului sau tubului vaginal –
speculul sau tubul vaginal care se utilizează la însămânţări
trebuie să fie sterilizat în prealabil pentru a se evita vehicularea
diferiţilor germeni la nivelul conductului vestibulo-vaginal al
femelei în călduri. Introducerea speculumului trebuie să se facă
cu atenţie şi întotdeauna închis pentru a nu leza mucoasa
vestibulară şi vaginală.
Prin deschiderea speculumului se va căuta să se pună cât
mai bine în evidenţă cervixul şi numai după aceea se va
introduce pipeta de însămânţare sau pistoletul.
Pipeta de însămânţare se introduce în canalul cervical pe
o distanţă de 1-3 cm şi se apasă pe rozeta ataşată la capătul
opus al pipetei.

Avantaje:
– se poate vedea locul unde se introduce sperma;
- se poate depista unele afecţiuni ale cervixului sau
vaginului care prin metoda recto-vaginală nu pot fi decelate.

Dezavantaje:
- motiv pentru care s-a renunţat la această metodă în
toată lumea;
- există posibilitatea transmiterii unor germeni la
nivelul conductului vestibulo-vaginal în cazul când
speculul sau tubul vaginal nu sunt sterilizate;
- în urma scoaterii speculumului vaginal pot să apară
spasme vaginale (fenomene de vaginism) care vor
determina eliminarea spermei din gâtul uterin în vagin
şi de aici în mediul extrem;
- posibilitatea de pătrundere mai în adâncimea
canalului cervical este mai redusă comparativ cu
metoda bimanuală sau recto-vaginală

2. Metoda recto-vaginală sau bimanuală

Această metodă este singura care se aplică la vacă la ora
actuală pe glob.
Metoda se bazează pe introducerea spermei în canalul
cervical al vacii în călduri fără a mai folosi speculum vaginal.

74
 Dar, pentru aplicarea acestei metode cel care face
însămânţarea artificială trebuie să cunoască foarte bine topografic
aparatul genital la vacă şi abordarea gâtului uterin cât mai corect
prin exploraţia transrectală.
Tehnica de inoculare – se bazează pe vidarea rectului de
fecale cu mâna protejată de o mănuşă de material plastic. După
ce s-a golit rectul de fecale se şterge cu hârtie sterilă vulva, apoi
cu mâna se desfac labiile vulvare şi se introduce pistoletul de
însămânţare oblic de jos în sus şi dinapoi înspre înainte cca 10
cm cu vestibulul vaginal după care se aduce la nivel orizontal şi
se mai introduce cât permite. După această manoperă efectuată
din exterior se introduce în rect şi se prinde cervixul (gâtul
uterin). Cu cealaltă mână se dirijează pistoletul spre deschiderea
anterioară a cervixului. În momentul când pistoletul de
însămânţare a pătruns în canalul cervical se va căuta să se
înainteze cu atenţie prin gâtul uterin corpul uterin până vârful
pistoletului a ajunge la bifurcaţia coarnelor uterine. Când
pistoletul a ajuns în acest loc se apasă tija pistoletului şi sperma
este depusă la bifurcaţia coarnelor uterine.
S-a făcut cercetări privind (locul) fecunditatea realizată în
funcţie de locul de depunere a materialului seminal şi s-a
constatat că cel mai bine este ca materialul seminal să fie depus
la bifurcaţie. Dacă este depus pe cornul uterin opus ovarului cu
folicul. Există pericol ca spermatozoizii să nu treacă în cornul
celălalt şi să nu mai întâlnească ovocita.
Introducerea pistoletului prin canalul cervical trebuie să se
facă cu atenţie pentru a nu leziona mucoasa pliurilor
longitudinale şi transversale de la nivelul cervixului.
Pentru ca inocularea să se facă corect, femela în călduri
trebuie să fie bine contenţionată de către un ajutor, iar cel care
execută I.A. trebuie să cunoască bine tehnica de lucru.
Comparativ cu metoda de însămânţare cu ajutorul
speculului vaginal, această metodă prezintă o serie de avantaje şi
anume:
- femela în călduri se poate contenţiona şi la locul ei
obişnuit din adăpost, nefiind nevoie de stand de
însămânţare;
- se evită transmiterea unor germeni patogeni care pot
fi vehiculaţi de introducerea speculumului vaginal;
- se evită apariţia spasmelor vaginale;
- nu este necesară o aparatură complicată;
- este mai expeditivă;

75
 - prin masajul care se face în timpul explorării rectale
se stimulează pe cale reflexă activitatea căilor
genitale femele şi se pot vedea anumite scurgeri
patologice odată cu mucusul de călduri.

Dezavantaje:
- prin manipularea brutală a pistoletului de
însămânţare se poate leziona mucoasa cervicală sau
vaginală sau chiar se poate perfora peretele cornului
uterin;
- prin manipularea greşită a gâtului uterin şi a
pistoletului, sperma se poate depune în fundul de sac
vaginal şi nu în cervix sau la bifurcaţie;
- decongelarea necorespunzătoare a materialului
seminal din paiete;
- păstrarea corespunzătoare a materialului seminal
refrigerat sau congelat.

Factorii care influenţează procentul de fecunditate prin

însămânţare artificială

Cu tauri fertili şi tehnici performante de manipulare a

spermei există totuşi un număr de factori care sunt susceptibili de
a avea un efect asupra fertilităţii (fecundităţii) obişnuite.
a) Locul de însămânţare – de obicei locul de depunere a
spermei este corpul uterin. S-au obţinut rezultate la fel de bune
dacă sperma a fost depusă la nivelul cervixului. Avantajul este că
pistoletul pătrunde mai puţin şi prezintă prin urmare riscuri mai
mici de a leziona mecanic organele genitale.
Mai mult în caz că însămânţarea a fost făcută pe un animal
gestant, avortul se poate produce dacă însă însămânţare se face în
corpul uterin sau pe cornul uterin. În schimb dacă se face la
nivelul gâtului uterin riscurile de avort sunt foarte mici sau chiar
nu sunt. Cam în jur de 5% din femelele gestante manifestă semne
de călduri şi sunt susceptibile de a fi însămânţate, dacă se face
însămânţarea la nivelul gâtului uterin riscul de avort este foarte
mic.
b) Momentul însămânţării
Durata oestrului la vacă este variabil, dar normal estrul
durează între 16-24 ore. Ovulaţia se produce la cca. 6 ore după
terminarea căldurilor deci aproximativ la 30 ore de la debutul
căldurilor. Datorită faptului că viaţa ovocitei este de scurtă durată
(8-10 ore) este necesar ca spermatozoizii vii să se găsească la

76
nivelul oviductului gata să fecundeze ovocita. Migrarea
spermatozoizilor din uter în oviduct este rapidă, şi este absolut
necesar ca însămânţarea să se efectueze cu puţin timp înainte de
ovulaţie.
Pentru aceasta în practică, însămânţarea trebuie efectuată
normal în a 2-a jumătate a perioadei de călduri. Trebuie reţinut că
uterul este foarte rezistent la infecţii în stadiul de oestrus şi foarte
sensibil la infecţii în celelalte stadii ale ciclului oestral.
De aceia nu se recomandă efectuarea I.A. la femelele la
care oestrusul este trecut cu câteva ore.

Procentul de concepţie în raport cu perioada oestrusului

c) Perioada fătare-însămânţare
Pentru obţinerea unei fertilităţi maxime perioada de la
fătare şi până la însămânţarea următoare trebuie să fie de
maximum 60 zile. Numeroşi cercetători au constatat că procentul
de fecunditate creşte cu durata acestei perioade fătare I.A.
următoare până la 60 zile după care are tendinţa de a rămâne
constantă.
d) Însămânţătorul (operatorul I.A.) – bineînţeles că
operatorii IA vor fi supuşi unui antrenament intensiv timp de mai
multe luni. Ei nu vor putea atinge maximum de eficacitate înainte
de cel puţin 7 luni de practicare a IA de rutină.
e) Vârsta vacilor – procentul de fecunditate de obicei bune
la viţele dar creşte până la a 3-a gestaţie după care începe să
scadă.

REZUMARE

Inocularea spermei sau însămânţarea este procedeul prin

care sperma este introdusă în organele genitale femele cu ajutorul
unui instrumentar special confecţionat.
Prin însămânţarea artificială locul de depunere a MSC la
unele specii diferă de cel în care se face prin monta naturală şi ca
atare distingem mai multe tipuri de însămânţări artificiale în
funcţie de specia de animale.
În practică însămânţarea artificială la taurine s-au folosit
două metode de inoculare a spermei şi anume:
- metoda de inoculare a spermei cu ajutorul
speculului vaginal;
- metoda recto-vaginală sau bimanuală.

77
 Metoda recto-vaginală sau bimanuală este singura care se
aplică la vacă la ora actuală pe glob.
Metoda se bazează pe introducerea spermei în canalul
cervical al vacii în călduri fără a mai folosi speculum vaginal.

CHESTIONAR

1. Care sunt procedeele de însămânţare artificială la vacă?

2. În ce constă tehnica de inoculare cu speculum vaginal a
spermei?
3. Care sunt avantajele şi dezavantajele inoculării vaginale a
spermei?
4. În ce constă tehnica de inoculare cervicală a spermei?
5. Care sunt avantajele şi dezavantajele inoculării cervicale a
spermei?

78