Acum, cînd ne-am învăţat a zbura ca păsările,

a înota ca peştii, nu ne ajunge un singur lucru:

să ne învăţăm a trăi pe pămînt ca oamenii (B. Şou)

Scopul final al educaţiei moderne este formarea personalităţii capabile să se adapteze

timpului, să se afirme într-o lume multiculturală. Adaptarea omului la tot ce-i nou , atît în viaţa
cît şi în domeniul de activitate poatet fi creată doar în prezenţa competenţelor profesionale şi
sociale şi a trăsăturilor de personalitate. Una dintre aceste calităţi este TOLERANŢA.În viaţă o
persoană comunică cu reprezentanţi de diferite naţionalităţi, culturi şi lumi, clase sociale, deci
este important să înveţe să respecte valorile culturale ale poporului său, şi reprezentanţii altor
culturi, religii, să înveţe să găsească un teren comun. Situaţia din ţară şi societate, în general, şi
probleme legate de relatii interpersonale în clasă, la baza cărora stă apariţia intoleranţei, în
special, sugerează nevoia de desfăşurare a diferitor activităţi speciale privind dezvoltarea
toleranţei în mediul şcolar.A fi tolerant înseamnă a recunoaşte că oamenii diferă în aparenţă,
locaţie, interese, atitudini şi valori, au dreptul de a trăi în pace şi armonie, păstrându-şi
individualitatea lor. Toleranţa este o problemă globală şi cel mai eficient mod de formare a ei la
generaţia tânără este educaţia. Educaţie pentru toleranţă ajută tinerii să îşi dezvolte abilităţi de
gândire independentă şi critică, făcând judecăţi bazate pe valorile morale. În plus, calitatea de
tolerarea la individ este considerată necesară pentru adaptarea cu succes la noile circumstanţe
neprevăzute.Oamenii care nu dispin de toleranţă, care sînt categorici şi critici, sunt în
imposibilitatea de a schimba ceea ce le cere viaţa. Omul cult nu este doar un om educat, dar şi
o persoană ce posedă sentimentul de autoapreciere şi este respectat şi de cei din jur. Toleranţa
este un semn de o înaltă dezvoltare spirituală şi intelectuală a individului, grupurilor şi
societăţii în ansamblu.

În conformitate cu Declaraţia principiilor toleranţei, adoptată de Conferinţa generală a

UNESCO (1995), "Toleranta este respectul, acceptarea şi aprecierea bogaţiei si diversitaţii
culturilor lumii noastre, formele noastre de expresie şi modurile de afirmare a fiinţei umane ...
este armonia în diversitate, este virtutea care face posibilă paceal, contribuie la înlocuirea
culturii războiului cu o cultură a păcii ...».

Funcţiile toleranţei

MENŢINERE A PĂCII
- Defineşte multidimensionalitatea mediului şi a varietăţilor de opinii;
- Asigură coexistenţa armonioasă a reprezentanţilor, care diferă unul faţă dcelălaltdin diferite
motive;
- Serveşte ca un garant al integrităţii publice şi non-violentea minorităţilor şi legalizează statutul
lor prin lege.

REGLEMENTARE
- permite să păstreze ostilitate în asociere cu reacţiilee pozitive întârziate sau să o înlocuiască cu
un rezultat pozitiv;
- Oferă un mod constructiv căi de soluţionare a situaţiilor de conflict;
- Se axează pe respectarea relaţiilor de egalitate, respect şi libertate.

PSIHOLOGICĂ
- Serveşte ca bază pentru normalizarea atmosfera psihologice în grup, societate (atmosferă de
încredere, respect, recunoaşterea, de sprijin);
- Creează şi dezvoltă conştiinţa etnică;
- Oferă identitatea etnică şi socială;
- Mentine si dezvolta stima de sine, de grup, scade sensibilitatea la factorii nefavorabili.

EDUCAŢIONALĂ
- Asigură transferul de interacţiune a experienţei sociale pozitive şi a experienţei omenirii în
general;
- Este un exemplu perfect de organizare a vieţii în societate;
- Asigură o socializare de succes.

Grupul I "Ce este toleranţă"

În prima etapă elevului i se oferă cunoştinţe despre toleranţă şi componentele sale,
manifestarile sale, multidimensionalitatea fiinţei umane, se formează deprinderea către un
comportament tolerat.

Îşi ia avînt al treilea mileniu.Progresul se mişcă înainte.S-ar părea că viaţa trebuie să devină
mai calmă, mai liniştită.Dar acum mai des auzim de diferite situaţii excepţionale,care au avut
loc din vina omului si aduc la numeroase victime. Tot mai des chemăm spre toleranţă. Dar ce
este toleranţa?

Definiţia cuvântului "toleranţă" în diferite limbi ale lumii sună în diferite moduri:

Limba engleză - dorinţa de a fi tolerant, iertător

Limba spaniolă - abilitatea de a recunoaşte diferite idei, opinii de cele proprii
Limba chineză - a permite, să accepte, să fie generos pentru alţii
Limba franceză – înţelegerea că alţii ar putea crede sau a acţiona într-un mod diferit decît tine
Limba rusă -capacitatea de a tolera ceva sau pe cineva (să fii persistent, dur, să poţi tolera
existenţa a ceva sau a cuiva)
Limba arabă - iertare, blîndeţe, bunătate, compasiune, bunăvoinţă, răbdare.

„Toleranta "- răbdare, dorinţa şi abilitatea de a stabili şi a menţine comunicarea cu oamenii.

„Intoleranţa" - un fenomen opus al toleranţei prin conţinutul său

♦Toleranta - este o calitatea a individului.

♦ Aceasta este o calitate care se manifestă atunci cînd interacţionează ( direct sau indirect), două
sau mai multe persoane şi aceşti oameni prin ceva diferă - culoarea pielii, ideii, gusturi şi
comportament.

♦ Tolerantă va fi acea persoană care primeşte o altă persoană (diferită de el) aşa cum este ea
(fără proteste interne).

♦ Atitudine tolerantă se bazează pe capacitatea de empatie şi tenţinţa spreo înţelegere reciprocă.

Acesta poate fi baza comportamentului tolerant.

♦ Nu există persoane absolut tolerante şi absolut intolerante. Este important faptul dacă avem o
tendinţă spre nişte relaţii tolerante.

GRUPUL II « De ce avem nevoie de toleranţă »

Promovarea toleranţei, care se bazează pe o poziţie socială activă şi disponibilitate psihologică,

este posibilă numai atunci cînd copilul dispune de motivaţie şi conştientizare de ce anume are
nevoie de această calitate.

În ultimii ani, în rândul adolescenţilor, se observă o creştere dezastruoasă a diferitelor forme de

comportament antisocial, a crescut deligvenţa juvenilă.Prin caracteristicile de vîrstă specifice,
adolescenţilor le este caracteristică tendinţa spre rezolvarea rapidă a diferitor situaţii sociale
dificile.

În consecinţă, omul tolerant se cunoaşte bine pe sine, se simte confortabil în mediul

înconjurător,înţelege alţi oameni şi mereu este gata de a veni în ajutorul altora,cu
amabilitate se referă la punctele de vedere, opiniile, drepturile şi tradiţiile altora.

Orice om în viaţă procedează diferit. În unele cazuri procedează correct şi dă dovadă de

calităţile sale positive, iar alteori se întîmplă şi invers.

Sînt două căi de dezvoltare a personalităţii :Calea tolerantă şi Calea intolerantă

1. Acesta este calea persoanei care se cunoaşte foarte bine pe sine,se simt confortabil în mediul
înconjurător,înţelege alte persoane şi întotdeauna este gata să vină în ajutor;persoanei cu o
atitudine amicală faţă de alte culturi, viziuni, tradiţii.
2. Aceasta este calea persoanei care se gîndeşte numai la sine, cu un nivelul scăzut de politeţe,
senzaţie de disconfort la existenţa în realitatea înconjurătoare, cu o dorinta de putere,
neacceptarea viziunilor,tradiţiilor şi obiceiuri opuse..
GRUPUL III: "Cunoaşte-te pe tine însuţi"
Educarea oricăror calităţi morale (inclusiv toleranţei) depinde în mare măsură de calităţile
individuale ale individului:
 existenta standardele morale de conduită,

 disponibilitatea şi dezvoltarea abilităţilor naturale şi spirituale

 nivelul proceselor mentale

 dezvoltarea intelectuală şi emoţional-volitivă

 atitudini etice

 trăsăturile caracterologice

 experienţa personală a relaţiilor

În etapa a treia este se duce un studiu aprofundat a caracteristicilor fiecărui elev, se

organizează diferite activităţi pedagogice pentru prevenirea comportamentului intolerant, se
definesc metodele, tehnicile şi formele de educare a toleranţă bazate pe calităţile pozitive ale
copilului. Este necesar de a vedea în copil autodezvoltarea personală, pregatit pentru schimbare
şi auto-realizare. Pentru aceasta, baza succesul procesului de promovare a toleranţei în rîndul
copiilor şi adolescenţilor este actualizarea caracteristicilor pozitive, o experienţă socială
pozitivă şi abilităţi constructive dezvoltate (fie într-o măsură mai mică) de interacţiune cu
oamenii.

Întregul univers este în interacţiune,cooperare şi luptă între două contrarii.În lume nu există
polul sud fara polul nord, partea de sus fără partea de jos,căldură fără frig,zi fără noapte...

La om, ca o particulă din această lume fără margini se inteleg: binele şi răul,activitatea şi
pasivitatea,adevărul şi minciuna,puterea şi slăbiciunea, înţelepciune şi prostia ...

Fiecare persoană este un operator individual de transport de calităţi individuale pozitivecarte îi

permit să persiste în orice situaţii, fie chiar şi foarte critice.

Caută la tine care este cel mai mare avantaj. (căutarea spoturilor LUMINOASE)

Fiecare persoană are acel locuşor sensibil, acea problemă, acea „pietricică în ciubotă”, care îl
împiedică să se deplaseze liber în direcţia cea bună şi se face simţită la fiecare pas.

Caută la tine aceea, ce te împiedică să trăieşti în pace cu tine însuţi şi cu alte persoane.
(Căutarea petelor NEGRE)
Totul trece, totul se schimbă.
Astăzi eu iubesc, dar mîine urăsc; la şcoală sînt pasiv, dar în stradă – activ; ieri am fost sănătos,
dar azi - bolnav

In viata nu există nici un om ideal, în fiecare caută lăstarii pozitivi.Încearcă să accepţi pe fiecare
cu toate ajunsurile şi neajunsurile sale, bazîndu-te pe acea bunătate, pe acel bine pe care-l are
fiecare.

GRUPUL IV: "lumea din jurul nostru"

Educaţia toleranţei se datorează într-o mare măsură influenţei mediului social. Cu cît este mai
puţin tolerant mediul în care se află copilul , cu atât mai dificil este procesul de formare a
acestuia. Prin urmare, este necesar să se analizeze mediul social şi de transferat ideile de
toleranţă, selectînd formele, metode şi tehnici de lucru corespunzătoare.

Copiii învaţă de la viaţă

Dacă un copil este permanent criticat,

el învaţă să urască.
Dacă un copil trăieşte în duşmănie,
el învaţă agresivitatea.
Dacă un copil este ridiculizat,
el devine închis în sine.
Daca un copil creste in reproşuri,
el învaţă să trăiască cu vinovăţie.
Dacă un copil creşte în toleranţă
el învaţă să-i accepte pe alţii.
Dacă un copil este de multe ori majorat,
el învaţă să creadă în sine.
Dacă un copil este adesea lăudat
el învaţă să fie recunoscător.
Daca un copil traieste cu corectitudine,
el învaţă să fie echitabil.
Daca un copil traieste cu încredere în lumea
el învaţă să creadă în oameni.
Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă de acceptare,
El găseşte dragostea în lume.

Grupul V: "Noi şi conflictele '

Omul este în interacţiune constantă cu alte persoane. Fiecare dintre noi este unic. Pe de o parte
aceasta este puterea noastră: am devenit interesanţi unul altuia, putem găsi o soluţie de
rezolvare a problemelor, învăţăm unii de la alţii. Dar, pe de altă parte, există oameni care nu
înţeleg, nu acceptă şi nu vor să accepte diferenţelealtora. Fireşte, în comuniune pot exista
neînţelegeri, certuri, insulte, starea de spirit în schimbare, etc. Dar, de foarte multe ori, situaţia
se poate transforma într-un conflict - manifestarea cea mai vie de intoleranţei. Aceasta este o
problemă globală din toate timpurile.

Conflictul (de la Lat Conflictus -. Ciocnire) – cocnire între interese, atitudini, opinii,

Adesea, primul conflict implică următoarele, care includ alţi membri.

Conflictele nu provoacă nimănui emoţii pozitive.Ele perturbă relaţiile, devin una din cauzele
stresului profund.Participarea la certuri şi conflicte nu ne adaugă sănătate.

Adu cîteva exemple de situaţii de conflict din viaţa ta.

Cum te-ai simţit?

Deoarece noi sîntem diferiţi şi atitudinea faţă de conflicte este diferită: există oameni fără
conflicte,care fae orice pentru a evita o coliziune,iar alţii fără conflicte nu -şi poate imagina
viaţa.Majoritatea oamenilor incearca sa depaseasca contradicţiile şi să schimbe această situaţie,
pentru a rezolva conflictul.

Parabolă chinezească

Trăia odată în lume o familie.

Ea nu era simplă.
Mai mult de 100 de persoane se numărau în această familie.
Şi a ocupat ea un sat întreg.
Aşa şi trăiau cu toată familia şi cu tot satul.
Puteţi spune:ei şi ce, parcă nu mai sînt astfel de familii numeroaseîn lume.
Dar faptul este că această familie era deosebită -
Pacea şi armonia domnia în acea familie, şi, prin urmare, în sat.
Nici certuri, nici înjurături şi, nici, Doamne fereşte, lupte şi conflicte.
S-a dus vestea despre această familie pînă la domnitorul ţării.
Şi el a hotărît să vadădacă adevărat vorbeşte lumea.
A sosit în sat şi inima-i creştea de bucurie:
Cît vedeai cu ochii -curăţeniei, frumusete, prosperitate şi pace.
Li-i bine copiilor, sînt liniştiţi bătrînii.S-a mirat Domnitorul.
A hotărît să afle cum sătenii au izbutit una ca asta.
El a venit la capulfamiliei: Spune, cum ai izbutit să obţii o astfel de armonie şi pace în familia
ta.
Acela a luat o foaie de hîrtie şi a început să scrie ceva.
El a scris o lungă perioadă de timp – se vede, nu era prea puternic la carte.
Apoi atransmis foaia Domnitorului.
Domnitorul a luat hîrtia şi a început a descifra caricaturile moşului.
A izbutit cu dificultate şi a rămas surprins.
Trei cuvinte au fost scrise pe hârtie:
dragoste,
iertare,
răbdare.
Iar la sfârşitul foii:
de o sută de ori dragoste,
de o sută de ori iertare,
de o sută de ori răbdare.
Domnitorul a citit şi a spus,
- Asta-i tot?
- Da, - a spus bătrânul.
- Aceasta este baza oricărei vieţii de familie bună.
ŞI, gîndindu-se, a mai adăugat :
- Şi a lumii întregi.