Sunteți pe pagina 1din 9

Academia De Studii Economice Din Moldova

LUCRU INDIVIDUAL
OBIECTUL DE STUDIU: FINANTE

TEMA PROIECTULUI: PRINCIPALELE DIRECTII ALE POLITICII FINANCIARE IN


REPUBLICA MOLDOVA

GRUPA: MKL 172


STUDENT: ADASAN ROMAN
CUPRINS

1.Caracteristica generala a
politicii financiare si componentele ei.

2. Principalele obiective ale


politicii financiare

3. Tipuri de politica financiara

4. Politici financiare şi de stabilizare


economico financiare în Republica
Moldova

5. Concluzii
1. Caracteristica generala a
politicii financiare si componentele ei.

Politica financiară este o componenţă a politicii generale care reprezintă o formă de organizare
si conducere a unei colectivităţi umane pentru satisfacerea intereselor sale. Politica economică a
statului reprezintă o acţiune generală a puterii publice centrale constiente coerente si finalizate
care se exercită în domeniul economiei adică influenţează producţia schimbul consumul
bunurilor si serviciilor si constituirea capitalului. Politica financiară (include politica bugetar-
fiscala si cea monitar-creditara politica valutară si cea a cursului de schimb)

Politica financiară acţionează nemijlocit în sfera repartiţiei. Aceasta se vede prin modul în care
se înfăptuieste repartizarea resurselor financiare prin dimensionarea si desfiinţarea fondurilor
constituite. Vorbond despre politica financiară trebuie să definim două noţiuni de strategie si
tactică.
Strategia financiară reprezintă programele de perspectivă îndelungată, iar tactica financiară
include actele administrative si de planificare pe perioade scurte, precum si măsurile prevăzute a
se lua pentru executarea planurilor financiare si asarcinilor specifice unei perioade

Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale pe care le exprimă
partidele de la putere:
1.de potenţialul a fiecărei ţări
2.de orinnduire social
3.de metodă de conducere
In acelasi timp politica financiară reprezintă o sferă relativ independentă în activitatea statului si
mijloc important de realizare a politicii statului în orice domenii de activitatea economică. In
baza realizării politicii financiare stau un sir de principii generale si specifice.
2. Principalele obiective ale
politicii financiare

Principalele obiective ale politicii financiare sunt:


1. Cresterea economica;

2. Ocuparea deplina a fortei de munca;


3. Stabilitatea pretului;
4. Echilibrul extern;
5. Controlul deficitului bugetar si a datoriei publice
6. Asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate
7. Asigurarea constituirii unui mecanism financiar rational
echilibrarea cheltuielilor si veniturilor în toate compartimentele a sistemul
financiar
8. Crearea rezervelor financiare,
9. Concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor sociale
economice principale ale statului prin elaborarea politicii fiscale raţionale
10. Concentrarea resurselor financiare importante în mîinele statului
11. Echilibrarea politicii financiare si monetar-creditare

Realizarea obiectivelor politicilor financiare presupun asigurarea cu resurse


financiare,interventia statului in economie prin intermediul parghiilor economico-
financiare cat si prin intermediul instrumentelor si reglementarilor financiare
3. Caracteristicile politicii financiare
Politica financiara este o componenta a politicii generale, în care se integrează,deşi
dispune de o relativa independenţă, indiferent de nivelul de organizare sau
structurafuncţionala a societăţii, la care este abordată ea. De aceea, se impune

caracterizarea politicii financiare în contextul politicii generale, care, la rândul său,


privită la nivel decolectivitate umană organizată în stat, poate fi definită generic ca
un ansamblu deactivităţi orientate spre dobândirea şi păstrarea puterii în societate
de către formaţiuni politice, subordonându-se realizării anumitor scopuri sau
obiective ale acestora. În modimplicit, este de admis că politica, în general,
promovează anumite interese, care, deregulă, corespund obiectivelor urmărite de
societate sau de anumite segmente alesocietăţii, de mai mare sau mai mică
întindere, reprezentate prin grupări (partide) politice. Pe această bază, există
tendinţe şi orientări diferite ale politicii generale(promovate de către diverse
formaţiuni politice), incluzând, între altele, componentefinanciare specifice.
Totodată, politica mai este definită, în mod mai pragmatic, caformă de organizare
şi conducere a unei comunităţi umane, pentru satisfacereaintereselor sale, sau ca

ansamblu al deciziilor (opţiunilor) luate de către autorităţi pentruorganizarea şi


conducerea activităţii economice şi sociale. În această accepţiune, ea semanifestă la
toate nivelurile şi structurile organizatorice ale societăţii.

Într-o accepţiune limitativă, conceptul de politică financiară este folosit în


sensulde politică a finanţelor publice, pentru a desemna fenomenele care dau
naştere uneisarcini publice, la baza căreia se află factorul financiar. În acest sens,
existenţa sarciniifinanciare antrenează punerea în aplicare a unor tehnici politico-

juridice şi a unor mecanisme de acţiune specifice domeniului finanţelor publice.


Prin continuţul său, politica financiară este indisolubil legată de celelalte
componente ale politiciieconomice. Astfel, dacă politica economică a statului îşi

propune, ca obiective,dezvoltarea, retehnologizarea şi modernizarea ramurilor


economiei naţionale, relansareaeconomică, participarea mai larga a ţării la
schimburile internaţionale şi, pe aceasta bază, creşterea economică durabilă,
distribuirea mai echitabilă a veniturilor etc., politicafinanciară trebuie să se înscrie
pe aceleaşi coordonate
O abordare a politicii financiare, prin prisma problematicii la care se
referă,evidenţiază structurarea sa pe mai multe domenii mari, dintre care se pot
distinge:
a) mobilizarea, respectiv procurarea resurselor băneşti la fondurile financiare cese

constituie, fie în sectorul public, fie în cel privat;


b) repartizarea, sau alocarea pe destinaţii şi utilizarea fondurilor băneşticonstituite;
c) îndatorarea, respectiv activitatea de creditare, incluzând regimul de practicarea

împrumuturilor şi dobânzilor;

d) organizarea şi funcţionarea pieţelor financiare;

e) organizarea şi realizarea activităţii privind asigurările, care, la rândul lor,

sediferenţiază în asigurări sociale şi asigurări de bunuri, persoane şi răspundere

civilă;
f) organizarea şi funcţionarea aparatului financiar-bancar;g) organizarea şi

exercitarea controlului financiar;

h) folosirea pârghiilor financiare pentru influenţarea activităţii social-economice

4. Politici financiare şi de stabilizare


economico financiare în Republica
Moldova

Datorită faptului că Republica Moldova se află într-o criză economică deja de


undeceniu, statul nostru se confruntă cu mari dificultăţi de ordin financiar, care

împiedicăatingerea obiectivelor politicii generale a statului. Problemele financiare


şi lipsa unor investiţii consistente caracterizează toate componentele activităţii
publice private.Republica Moldova are nevoie de un aflux masiv de resurse

financiare. Investiţiile străinedirecte nu vor întârzia dacă va exista o consecvenţă


politică în favorizarea acestor plasamente. Sunt absolut necesare măsuri energice
în perfecţionarea sistemului legislativ privind investiţiile, extinderea exportului
(prin sporirea competitivităţii produselor autohtone), disciplinarea regimului fiscal,
negocierea unor credite preferenţiale cudestinaţie specială, asistenţa externă prin
intermediul unor instituţii financiare specializateşi altele. Componenta esenţială a
politicii de dezvoltare durabilă a Republicii Moldovaeste perfecţionarea continuă a

relaţiilor financiare, a mecanismelor de menţinere astabilităţii şi echilibrului


macroeconomice, de stimulare a acumulărilor, investiţiilor,creşterii economice şi
ca rezultat ridicarea nivelului de trai al populaţiei. Aceste obiectivestrategice ale

politicii economice şi sociale a statului pot fi atinse dacă se vor realizaintegral toate
componentele politicii financiare cu implementarea mecanismelor şimăsurilor
corespuzătoare.
Politica financiară a Republicii Moldova prevede următoarele obiective şi acţiuni:

Obiective
•Onorarea obligaţiunilor financiare la toate nivelurile
•Stimularea antreprenoriatului prin politica bugetară
•Coordonarea nivelului cheltuielilor bugetare cu dinamica PIB
•Promovarea echităţii fiscale, transparenţii, stabilităţii şi simplităţii

politiciifinanciare
•Asigurarea stabilităţii fiscale

Acţiuni:
1.Ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de colectare aveniturilor
2.Echilibrarea bugetului consolidat, ţinînd cont de sporirea locurilor demuncă
3.Fixarea volumului cheltuielilor bugetare, ţinînd cont de programeleeşalonate

pentru fiecare perioadă


4.Limitarea cotei externe on volumul anual al PIB
5.Finanţarea deficitului bugetar cu preponderenţă din contul împrumuturilor
5. Concluzii

Ţinînd cont de experienţa unor ţări din zonă, care au fost silite să implementeze
programe de consolidare bugetară în contextul unui mediu extern nefavorabil, R.
Moldova are oportunitatea de a promova reforme cuprinzătoare în materie de
fiscalitate şi de cheltuieli publice, urmărind imperativul optimizării sistemului de
impozitare; relaxării şi flexibilizării politicii fiscale cu implicaţii asupra echităţii şi
coeziunii sociale, încrederii ca bun public în societate; reformarea şi consolidarea
capacităţiiadministrative şi de procedură fiscală pentru maximizarea veniturilor
provenite din economia nefiscalizată (informală, tenebră).Creșterea veniturilor
publice din contul combaterii evaziunii fiscale trebuie să dobîndească o
dimensiune de strategie politică în R. Moldova. Acest deziderat urmează să fie
principala cale pentru realizarea obiectivului consolidării fiscal-bugetare.