ORL Curs1

Anatomia faringelui

- faringele este un organ intermediar si are forma de jgheab

- este situate in spatele foselor nazale, a cavitatii bucale si a laringelui
- se intinde de sus, din baza de craniu, pana jos la nivelul vertebrei C6
- deoarece are vecinatati cu atatea segmente din aceasta zona, a fost impartit topografic in
3 segmente: segmentul superior( sau nazofaringele sau rinofaringe sau cavum sau
epifaringe), segmentul mijlociu( sau bucofaringele sau mezofaringe sau orofarige) si
segmentul inferior( sau laringo-faringele sau hipofaringe)

Rinofaringele se intinde de la extremitatea superioara, din baza de craniu, pana la nivelul

atlasului. Topografic, el are forma de cub cu 6 pereti( anterior, posterior, superior, inferior si 2
pereti laterali).

- Peretele superior( sau bolta faringelui) are insertia pe baza de craniu si are forma unui
trapez; prezinta in regiunea centrala- apofiza bazilara a osului occipital; forma acestui
perete este diferita de la un pacient la altul de aceea sunt mai multe tipuri de rinofaringe(
rinofaringe cu bolta normala- sub forma de arc roman, rinofaringe retractat, rinofaringe in
bolta occifala-sub forma de arc gotic, rinofaringele retractat posterior). Amigdala
faringiana a lui Luska este alcatuita din tesut limfatic dispus in benzi, aceste benzi sunt
separate intre ele prin santuri, unul dintre aceste santuri fiind mai larg si mai adanc si este
situat pe linia mediana. Toate aceste benzi limfatice converg intr-un punct exterior in care
se afla o scobitura care se numeste bursa Tornwald. Aceste benzi de tesut limfatic sub
influenta inflamatiilor repetate se pot extinde ajungand chiar pana la nivelul trompelor
auditive. De multe ori boala debuteaza cu fibroacuzie.
- Peretele posterior este in continuarea celui superior si are o dispozitie inclinata spre
inferior si anterior pana la nivelul atlasului. El este acoperit de mucoasa faringiana care
este tapetata cu foliculi limfatici individuali.
- Peretele anterior este format de cele 2 cuoane nazale
- Peretii laterali se afla in spatele cozilor cornetelor de o parte si de alta si la nivelul
acestora, aproximativ central, se afla orificiul tubar faringian. In jurul acestui orificiu
exita tesut limfatic care formeaza amigdala lui Gerlach.
- Peretele inferior este virtual; el devine real cand pacientul prin deglutitie sau fonatie
proiecteaza valul palatului pe peretele posterior al faringelui si se inchide comunicarea
intre rinofaringe si faringe( de aceea nu ne iese mancarea sau apa pe nas cand le ingeram)

Orofaringele comunica superior cu rinofaringele si inferior cu laringofaringele. Anterior se

deschide prin istmul bucofaringian in cavitatea bucala. I se descriu 2 pereti laterali, un perete
posterior si unul anterior.

1
 - Cel superior exista doar cand pacientul face deglutitie sau foneaza si cel inferior nu este
real.
- Peretele posterior se intinde de la nivelul atlasului pana la nivelul vertebrei C3. In
mijlocul acestui perete se afla vertebra numita axis. Aici se pot forma patologii ca:
flegmonul retrofaringian, morbul lui Pot( este tuberculoza coloanei vertebrale cervicale)
- Peretii laterali sunt formati de lojile amigdaliene. Fundul lojii amigdaliene( sau peretele
extern al lojii amigdaliene) este format de fascia faringiana( ia nastere printr-o dedublare
a fasciei cervicale profunde). Peste fascia faringiana se afla un tesut conjunctiv lax, tesut
care determina o condensare de fibre care participa la formarea capsule amigdaliene.
Intre capsula amigdaliana si fascia amigdaliana exista un spatiu umplut cu tesut celular
lax. In aceasta loja amigdaliana se afla organul principal care se numeste amigdala
palatina. Aceasta are forma de migdala, cu 2 fete( interna si externa), 2
margini(anterioara si posterioara) si 2 poli( superior si inferior). Amigdala contine 18-22
cripte amigdaliene din care una este mai proeminenta si se numeste cripta magnum.
Aceste cripte sunt umplute cu o secretie cremoasa si lipicioasa care se numeste cazeum
amigdalian( care contine leucocite degradate, resturi alimentare, praf de calcar din saliva,
produsi de degradare a celulelor-colesterol, grasimi).
- Peretele anterior este format din istmul bucofaringian. Acest istm este delimitat superior
de valul palatin si inferior de baza de limba. Valul palatin este o membrana patrulatera
musculo-conjunctiva care se prinde in portiunea superioara de marginea posterioara a
palatului dur, iar inferior atarna liber in cavitatea bucala; lateral se prelungeste si se
fixeaza pe peretii faringelui formand stalpul amigdalian posterior, si pe limba formand
stalpul amigdalian anterior. ***Valul palatin are 5 muschi: m.tensor( sau peristaltitinul
extern), m.ridicator( sau peristaltitinul intern), m.palatoglos( sau glosostafilinul),
m.palatofaringian(sau faringostafilinul) si m.azigos(sau ridicatori al luetei).*** La 1 cm
distant de polul superior al amigdalei palatine se afla carotida interna si la 1 cm distant de
polul inferior al amigdalei se afla carotida externa.( carotida interna nu are ramuri,
carotida externa are 12 ramuri)

Structura faringelui: peretele faringelui este format din mucoasa faringiana, submucoasa, stratul
muscular si adventice. Mucoasa este tapetata cu un epiteliu cilindric ciliat in rinofaringe, si in
orofaringe si hipofaringe gasim un epiteliu pavimentos stratificat. Stratul muscular este format
din cei 3 muschi constrictor faringieni: superior, mediu si inferior. Adventicea leaga faringele de
coloana cervicala.

Fiziologia faringelui. Functiile faringelui: deglutitia, fonatia, reflexul de aparare. Deglutitia este
principala functie a faringelui( cuprinde 3 timpi: timpul bucal, timpul faringian, timpul
esofagian). Reflexul de aparare: stranut, cascat, voma, tuse, apnee. Cea mai importanta functie
este functia imunologica care se realizeaza prin intremediul organelor limfatice.