Cap. 5.

Teoria cinetico-moleculară a gazelor

5. 1. Consideraţii teoretice generale asupra temei

Substanţa are o structură discretă, discontinuă, fiind formată din atomi şi

molecule.
Agitaţia termică este mişcarea spontană, haotică, dezordonată, la care participă
moleculele oricărui corp, indiferent de starea lui de agregare. Această mişcare se
intensifică cu creşterea temperaturii.
La gaze mişcarea de agitaţie termică este o mişcare de translaţie dezordonată, între
două ciocniri consecutive traiectoriile moleculelor fiind rectilinii. La solidele
cristaline, mişcarea constă într-o vibraţie a particulelor în jurul poziţiilor de echilibru
din nodurile reţelei cristaline. La lichide, agitaţia termică este o mişcare intermediară
între cea din solide şi cea din gaze, fiind o combinaţie de mişcări de translaţie şi de
vibraţie, nefiind excluse nici mişcările de rotaţie.

5. 2. Studiul distribuţiei maxwelliene a vitezelor

5.2.1. Consideraţii teoretice

Moleculele gazului ideal posedă, conform ipotezelor teoriei cinetico-moleculare a

gazului ideal, doar energie cinetică:
m 2
Ec  c ,
2 (5.1)
unde: Ec = energia cinetică medie a unei molecule de gaz;
m = masa unei molecule (nu masa gazului!);

c 2 = viteza pătratică medie de translaţie a moleculelor.

În baza teoriei cinetico-moleculare, presiunea p a gazului ideal este descrisă de
relaţia:
1
p     c2 ,
3 (5.2)
unde  este densitatea gazului.
Combinând ecuaţiile (5.1) şi (5.2) şi ecuaţia de stare a gazului ideal:
p Vmol  R  T , (5.3)

44
unde: Vmol = volumul molar al gazului;

R = constanta universală a gazelor;

T = temperatura absolută.
se obţine următoarea expresie pentru viteza termică c a moleculelor :

3 RT 3kT
c  c2   ,
 m (5.4)
unde:  = masa molară a gazului (masa unui mol);
J
k  1.38 1023 = constanta lui Boltzmann.
K
Din relaţiile (5.1), (5.4) se observă că energia cinetică medie este direct
proporţională cu temperatura absolută a gazului: E c ~ T.

Determinarea directă a vitezei unei anumite molecule este imposibilă, ea

schimbându-se permanent în urma ciocnirilor succesive cu alte molecule, însă se
poate deduce o funcţie de distribuţie pentru viteze prin metoda statistică. Acest lucru a
fost realizat de către Maxwell şi Boltzmann, care au obţinut:
3/ 2
dN 2 m  mc 2 
   c 2  exp     dc ,
N   kT   2kT  (5.5)

unde N reprezintă numărul de molecule de gaz. Această ecuaţie descrie probabilitatea

ca viteza unei molecule să fie în intervalul  c, c  dc  .

Figura 5.1 ilustrează un

exemplu de funcţie de
distribuţie pentru vitezele
moleculelor de oxigen la
temperatura Pentru viteza cW
corespunzătoare maximului
curbei (şi numită viteza cea mai
probabilă) se poate deduce
următoarea relaţie:
2kT Figura 5.1. Distribuţia vitezelor moleculelor
cW  (5.6)
m de oxigen la T  273K [6].

45
 Introducând (5.6) în (5.5) se obţine:
3/ 2
dN 4  1   c2 
  2   c 2  exp   2   dc ,
N   cW   cW 
sau
3/ 2
dN 4  1   c2 
  2   c 2  exp   2  (5.7)
N  dc   cW   cW 

cW 2 1
Subliniem că cW  c , iar   .
c 3 1.22
În experimentul prezentat, viteza bilelor de sticlă se poate determina din
distanţa s parcursă:

g
c  s  K s
2h (5.8)
m
unde: g  9.81 reprezintă acceleraţia gravitaţională,
s2
h = diferenţa de înălţime dintre orificiul de ieşire şi înregistrator.
Acum, rezultatele experimentale se pot reprezenta grafic ca în figura 5.2, în acord
cu ecuaţia:
1 N
 i  f (c) ,
 N i c
i
(5.9)

în care:

N i = numărul de bile
din intervalul i , i = 1, 2,
..., 24;
N i - reprezintă numărul

de tuburi-test în care cad

bilele;
c - intervalul de vite-
ze corespunzător lui
s  1cm . Figura 5.2. Distribuţia teoretică şi experimentală a
vitezelor pentru modelul propus [6].

46
Consideraţii fizice asupra principiului metodei de lucru
Cu ajutorul dispozitivului experimental pentru studiul teoriei cinetice a gazelor se
simulează mişcarea moleculelor de gaz, asimilate cu nişte bile de sticlă de dimensiuni
foarte mici. Viteza este determinată prin înregistrarea distanţei parcurse de bilele de
sticlă. Distribuţia vitezelor obţinută experimental este comparată apoi cu cea teoretică,
descrisă de ecuaţia Maxwell-Boltzmann.
Obiectivele lucrării sunt:
 Determinarea experimentală a distribuţiei vitezelor moleculelor de gaz;
 Compararea rezultatelor experimentale cu comportarea teoretică descrisă de
distribuţia Maxwell-Boltzmann;
 Discutarea rezultatelor.

5. 2. 2. Descrierea dispozitivului experimental şi al modului de lucru

Montajul experimental este ilustrat în figura 5.3 şi cuprinde:

 Aparat pentru studiul teoriei cinetico-moleculare a gazelor;
 Receptor;
 Sursă de alimentare 0-12 V DC / 6 V, 12 V AC;
 Stroboscop digital;
 Trepied – 2 bucăţi;
 Cabluri de conectare (roşu şi albastru);
 Tub–test, 160 x 16 mm - 24 bucăţi;
 Suport pentru 24 tuburi-test;
 Cronometru electronic;
 Bile de sticlă – 500 bucăţi.

47
 Figura 5.3. Montajul experimental utilizat pentru studiul distribuţiei maxwelliene a
vitezelor [6].
Studiul experimental propus pentru determinarea distribuţiei vitezelor moleculelor
de gaz presupune parcurgerea următorilor paşi:
 Determinarea masei medii a unei bile, prin cântărirea unui număr cunoscut de
bile (de ex. 100), pentru a evita pierderea de timp necesar numărării bilelor în
timpul experimentului.
 Determinarea numărului mediu de bile aruncate din aparat într-un minut.
Pentru aceasta, se umple aparatul cu 400 de bile de sticlă, fixând următoarele
condiţii:
- poziţia pistonului superior: 6 cm;
- frecvenţa oscilatorului: 50 s 1 (controlată prin intermediul sursei de
tensiune şi cu ajutorul stroboscopului). Se setează la stroboscop unitatea
de măsură ( s 1 ) şi valoarea frecvenţei (50), apoi se porneşte sursa de
alimentare. Se măreşte tensiunea până când oscilaţiile paletei sunt minime
(atunci frecvenţa este aceeaşi cu cea fixată pentru lumina emisă de
stroboscop).
 Se deschide orificiul de ieşire timp de 1 minut şi se determină numărul de bile
aruncate.
 Se reumple aparatul şi se repetă experimentul.

48
  Pentru pregătirea experimentului de simulare, se umplu 4 tuburi-test cu
numărul mediu de bile pierdute pe minut (determinat anterior). Se fixează la
aparat:
 poziţia pistonului superior: 6cm
 diferenţa de înălţime între orificiul de ieşire şi receptor: h = 8cm
 numărul de bile: 400
 frecvenţa oscilatorului: 50 s 1 .
 Când frecvenţa este stabilă, se deschide orificiul de ieşire timp de 5 minute.
 După fiecare minut, se completează cantitatea de bile cu bilele dintr-un tub-
test pentru a menţine constantă „densitatea de particule” în tubul-test. După
aceea, tubul se reumple, repetând experimentul de 4 ori.
 Numărul bilelor din fiecare dintre cele 24 de compartimente ale
înregistratorului se determină prin cântărire şi împărţire la masa medie a unei
bile.

5.2.3.Prelucrarea datelor experimentale şi calculul erorilor

Datele experimentale vor fi corelate cu funcţia teoretică de distribuţie (5.7):

3/ 2
dN 4  1   c2 
  2   c 2  exp   2  ,
N  dc   cW   cW  (5.7)

folosind ca parametru de fit viteza cW la maximul curbei de distribuţie experi-

mentală. Concordanţa între cele două curbe din figura 5.2 demonstrează validitatea
modelului considerat (distribuţia Maxwell-Boltzmann a vitezelor) în acest
experiment. Se compară valoarea lui cW obţinută din fitare cu valoarea calculată din
relaţia (5.6).
Se calculează viteza termică utlilizând relaţia (5.4), apoi se verifică relaţia:
cW 2 1
 
c 3 1.22 (5.10)

49
Tabelul 5.1. Prelucrarea datelor experimentale.

g
ci  si  Ni
Nr. crt. N i [-] 2h c [m/s] [s/m]
N i   c
[m/s]
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24

50
Exemplu
Numărul de bile aruncate într-un minut a fost 80, adică după fiecare minut în
aparat s-au adăugat câte 80 de bile, pentru a menţine constantă „densitatea de
particule”.

Tabelul 5.2. Prelucrarea datelor obţinute din experiment.

g Ni
Nr. crt. N i [-] ci  si  [m/s] c [m/s] [s/m]
2h N i   c

1 4 7.83 10 2 0.130

2 15 15.66 10 2 0.488
3 35 23.49 102 1.138
4 42 31.32 10 2 1.365
5 62 39.15 10 2 2.015
6 52 46.98 10 2 1.690
7 39 54.81 102 1.268
8 37 62.64 10 2 7.83  10 2 1.203
9 30 70.47 102 0.975
10 28 78.30 10 2 0.910
11 23 86.13 10 2 0.748
12 14 93.96 10 2 0.455
13 9 101.79 10 2 0.293
14 2 109.62 10 2 0.065
15 1 117.45 10 2 0.033

Numărul bilelor aruncate în t=5 minute a fost:

N i  4  15  35  ...  2  1  393 bile.

T [K]= (t[ o C] + 273.15) K = (20 + 273.15) K = 293.15 K.

51
 Masa unei bile s-a determinat cu balanţa analitică: m  5 1020 kg .
Se deduce că:
2kT
cW   0.402 m / s - viteza cea mai probabilă
m

3kT
c  0.491 m / s viteza termică
m
cW 1
 .
c 1.22

Prelucrarea datelor legate de distribuţia teoretică şi distribuţia experimentală a

vitezelor este ilustrată în figura 5.4.

Figura 5.4. Distribuţia vitezelor bilelor.

52