Planul de tratament prin PFU. PFU versus restaurări directe.

Factori de
selecție a materialului și a tipului de PFU.

Planul de tratament protetic este etapa poate cea mai importantă în succesiunea clinică.
Soluția de tratament optim este aceea care se potrivește cel mai bine cu nevoile pacientului.
Planul terapeutic nu presupune doar alegerea unor PFU care să restaureze morfologic și
funcțional leziunile coronare existente, ci manopere practice care să creeze condiții clinice
corecte pentru aplicarea PFU alese. PFU sunt indicate într-o gamă variată de leziuni coronare.

Indicațiile PFU ca metodă de tratament versus restaurare directa:

 Leziuni carioase extinse, cu substrat coronar deficitar pentru retenția și rezistența

 Restaurării directe
 Mai multe suprafețe dentare ale dintelui afectate de carie
 Pereți coronari fracturați
 Distrucție coronară totală- rest radicular
 Leziuni circulare de colet
 Carii combinate cu leziuni de colet necarioase

Restaurarea directă presupune realizarea unor obturații coronare voluminoase, cu sau fără
agregare suplimentară, reprezentată de știfturi parpapulpare sau pivoți endodontici. Restaurarea
protetică înseamnă refacerea unui bont coronar cu agregare intraradiculară – RCR urmată de
coroană de acoperire totală.
Avantajul restaurarilor directe- se menține dintele vital, deși extinderea leziunilor se însoțește
deseori cu afectarea sănătății pulpare.
Dezavantajele restaurărilor directe: tehnica laborioasă și consumatoare de timp, rezultatele
clinice mai puțin performante în ceea ce privește modelajul anatoform, realizarea contactelor
ocluzale și proximale, adaptarea marginală și integritatea parodontală.
Tratamentul protetic presupune de la inceput devitalizarea dintelui, dar refacerea
morfofuncțională este superioară din toate punctele de vedere.

2. Planul de tratament prin PFU.

Singurul inconvenient este agregarea radiculară cu pivot, care periclitează rezistența la
fracturare a radacinii dintelui devital.

Refacerea coronară prin incrustație versus obturație.

Indicatii incrustații:
• Carii MOD,
• Carii proximale cu evolutie subgingivala,
• Distructii coronare extinse cu lipsa unui cuspid, a unghiului incizal, sau a marginii
libere,

Avantaje:
• Adaptare marginală exactă, uneori greu de obținut la restaurările directe
• Refacerea morfologiei coronare superioară, modelajul în afara cavității orale mai ușor
de realizat.
• Contact proximal corect, mai ușor de realizat în laborator, pe model, decât în condiții
clinice (izolare dificilă, vizibilitate relativă).
Incrustația, ca metodă de tratament alternativă permite o refacere morfologică superioară,
asigură stabilitate coloristică și adaptare marginală pe termen lung, este rezistentă din
punct de vedere mecanic.

Dezavantajele obturatiilor coronare spre deosebire de incrustatii:

 Aspect estetic inferior, fizionamie buna initial, se pierde relative repede prin colorare
marginala din cauza pierderii etanseitatii, transluciditatii, uzura sau fractura
 Rezistenta mecanica inferioara comparativ cu materialele de restaurare indirect: ceramic,
composite,polisticle.
 Aspectul inestetic poate fi cauzat de morfologia aproximativa a refacerii coronare care
depinde de abilitatea medicului. Pot aparea diferente de nuanta, stralucire, transluciditate.

Soluții protetice alternative obturației sau incrustației sunt: fațetările ceramice, coroanele jacket
ceramice, coroanele metalo-ceramice, coroanele ¾ .

PFU sunt indicate ca alternativă la restaurarea directă și în următoarele situații

clinice:

• Carii multiple pe aceeasi hemiarcada, (ocluzale sau proximale). Tratamentul protetic

economiseste timp prin scurtarea ședințelor de lucru: preparare într-o sigură ședință, amprentare,
fixare.
• La dintii cu procese carioase inclusi intr-un plan protetic :dinti stalpi de punte, dinti pe
care se aplica sisteme de mentinere si sprijin pentru PPM,etc. atitudinea terapeutică diferă în
raport de extinderea leziunilor:
• Cariile incipiente dispar de obicei prin prepararea dintelui pentru PFU
• Cariile medii se tratează înainte de prepararea dintelui pentru PFU
• Cariile profunde sau extinse necesită devitalizarea dintelui și după caz obturație coronară cu
sau fără agregare prin pivot endodontic, sau RCR și apoi coroană de acoperire.

Situații particulare unde restaurările protetice sunt preferate restaurărilor directe.

 dinti cu procese carioase combinate cu abraziune dentara,
 la pacienti bruxomani
 antagonisti ce prezinta suprafete abrazante, in raport cu materialul de restaurare
 directa: ceramica versus obturatie de compozit sau metal versus obturatie de
 compozit.

Situații clinice ce nu pot fi rezolvate prin restaurare directa:

 Uzura dentară
 Distrofiile dentare accentuate
 Discromia coronară accentuată
  Anodonția
 Microdonția,
 modificări accentuate de formă,
 malpoziții dentare. ( unele cazuri se pot rezolva și prin fațetare directă)

Metode și tehnici de tratament prin PFU

Pot fi realizate prin 3 metode: reconstituirea coronară, acoperirea și substituirea coronară.

1. Metoda reconstituirii coronare se aplică dinților cu distrucții coronare la care refacerea

morfo-funcțională se realizează prin incrustație.
Incrustația este o restaurare indirectă care se poate realiza în mai multe variante:
 Inlay- incrustație cu agregare intracoronară
 Onlay- incrustație cu agregare extracoronară
 Inlay-onlay- incrustație cu agregare mixtă, intra-și extracoronară.
 Pinlay-pinledge- restaurare parțială cu agregare extracoronară și intracoronară realizată
pe dinți frontali.

Incrustațiile pot fi total metalice din aliaje nobile, ceramice, compozite, metalo-ceramice, etc.

Indicația clinică a incrustațiilor:

1. Restaurarea morfofuncțională a dinților cu leziuni carioase ca variantă alternativă la
restaurarea directă, fiind preferate în leziunile ce interesează mai multe suprafețe dentare
(MOD, MO,DO,VO, etc)
2. Leziunile carioase asociate cu fracture de cuspid sau margine liberă
3. Carii multiple pe aceeași hemiarcadă ocluzale sau proximale
4. Uzură dentară
5. Evitarea bimetalismului
6. Leziuni erozive palatinale produse prin reflux gastric.

Incrustațiile metalice sunt o alternativă la obturația de amalgam de argint care oferă

următoarele avantaje:
1. Economie de ţesut dur dentar la nivelul istmului ocluzal (cavităţi de clasa a II-a)
2. Adaptare marginală superioară prin brunisare
3. Refacerea superioară a morfologiei ocluzale
4. Refacerea corectă a ambrazurilor, a punctului de contact cu dintele vecin, a crestelor
5. marginale
6. Nu colorează dintele

Incrustațiile fizionomice din compozit sunt o alternativă superioară la varianta restaurării

directe prin:
1. Fixare adezivă
2. Rezistenţă mecanică crescută
3. Infiltraţie marginală redusă
4. Stabilitate coloristică
5. Efect fizionomic deosebit (culoare, transluciditate)
 6. Utilizarea unor sisteme adezive performante, materiale de restaurare cu structură
microhibridă și contracție mică de polimerizare.
7. Prepararea cavităților de clasa a doua permite o reducere conservatoare la nivelul
8. istmului ce unește suprafețele ocluzală și proximală., suprafața acestuia fiind de
9. maxim 1/3 din distanța vestibulo-linguală măsurată între vârfurile cuspizilor
10. Incrustațiile fizionomice înlocuiesc cu succes obturațiile vechi din amalgam de argint sau
11. compozite, la dinții cu carii secundare și în situațiile care nu corespund din puncte de
vedere
12. Estetic.

Incrustațiile ceramice sau metalo-ceramice rezolvă atât problemele de estetică cât și cele de
rezistență mecanică , se fixează adeziv, fiind o alternativă conservatoare la coroana de
acoperire.

Metoda acoperirii coronare este cea mai frecvent utilizată în practică pentru tratamentul
leziunilor coronare și ca elemente componente ale PPF și PPM. Varietatea PFU de acoperire
poate fi sistematizată într-o clasificare după diferite criterii:

1. După gradul de acoperire coronară:

 Totale
 Parţiale

2. După material:
 Metalice
 Nemetalice: acrilice. Ceramice, compozite
 Mixte: metalo-acrilice, metalo-compozite, metalo-ceramice

3. După gradul de fizionomie:

 Nefizionomice (metalice)
 Parţial fizionomice (Weiser, ¾ )
 Total fizionomice (acrilică, ceramică, metalo-ceramică)

4. După tehnologia de laborator:

– Ştanţare/ambutisare
– Turnare
– Galvanizare (electrodepunere)
– Polimerizare: termo/foto/baro
– Ardere
– Presare
– Frezare (sistemul CAD-CAM)
– Procedee combinate pentru coroanele mixte: turnare şi coacere(metaloceramică)
turnare şi polimerizare (metalo-acrilică)

5. După durata pe câmpul protetic:

– Provizorii ( câteva zile)
– Temporare (până la 1 an)
– Finale
Indicațiile clinice pot fi clasificate în mai multe grupe:
1. Tratamentul leziunilor coronare –scop refacere morfofuncțională. Sunt incluse toate
tipurile de leziuni coronare cu și fără pierdere de substanță dură dentară: caria, fractura,
uzura, abfracția, eroziunea, distrofia, microdonția, discromia, malpoziții ușoare, modificări
de formă.
2. Tratamentul edentației parțiale prin PPF unde se constituie în elemente de agregare
3. Tratamentul edentației parțiale sau totale prin coroane de acoperire pe suport
implantar
4. Tratamentul edentației parțiale prin PPM, pentru aplicarea sistemelor convenționale
și speciale de menținere, sprijin și stabilizare.
5. Tratamentul preventiv-profilactic: (se previn unele complicații)
• Dinţi cu obturaţii voluminoase (prevenirea fracturii coronare)
• Prevenirea eroziunii/cariei produsă de croşetele dentare ( caria de croşet)
• Prevenirea traumei ocluzale la dinţii limitanţi ai breşelor terminale (coroane de
înveliş solidarizate)
• Anularea spaţiilor retentive ce se formează între proteză și dintele vecin
edentației (prevenirea cariei pe dintele limitant edentației)
• Imobilizarea dinţilor după tratament parodontal pentru a evita recidiva
• Refacerea punctului de contact proximal la dinții cu treme secundare (evitarea
traumatizării papilei interdentare)
• Modificarea ghidajelor dentare suprasolicitate

Contraindicațiile metodei acoperirii pot fi grupate în mai multe categorii:

 Coroanele de acoperire nu se efectuează înainte de tratamentul preprotetic pentru
 carii, parodontopatie, malpoziții dentare ce beneficiază de redresare ortodontică.
 Coroanele de acoperire sunt contraindicate pe dinți cu indicație de extracție :
 distrucții coronare severe care nu beneficiază de tratament conservator, dinți cu
mobilitate patologică avansată, cu malpoziții accentuate ce nu pot fi redresați ortodontic
 Coroanele de acoperire nu se realizează pe dinți izolați fără antagonist, deoarece dintele
nu participă la funcționalitatea ocluzală.
 Coroanele de acoperire sunt contraindicate la pacienții cu boli generale în fază terminală,
în timpul sau imediat după tratament cu citostatice, iradiere, după infarct miocardic
recent, boli generale decompensate, care pun în pericol viața pacientului, fiind excluse
orice fel de traume operatorii. De asemenea sunt limitate indicațiile la bolnavii cu
probleme psihice, necooperanți, agresivi sau cu alte probleme comportamentale, în lipsa
unui tratament specific care să permită o relație normală de colaborare medic-pacient.
 Coroanele de acoperire sunt contraindicate dacă există soluții mai conservatoare de
tratament: albire profesională, restaurare directă, incrustație, fațete ceramice, tratament
ortodontic)

Alegerea unei PFU de acoperire este dependentă de mai multe criterii care condiționează
individualizarea planului de tratament:

 Coroanele totale metalice sunt nefizionomice, fiind indicate în regiunea laterală pe molari
și premolari, ca elemente singulare sau ca părți componente ale unei PPF sau PPM.
  Exigențele estetice impun alegerea unei coroane fizionomice pentru regiunea frontală,
uneori chiar și pentru zonele laterale. Opțiunea poate fi coroană total ceramică sau
metaloceramice, dar pot fi utilizate pentru dinții maxilari coroane parțiale3/4 sau coronae
Weiser.
 Nivelul precar al igienei orale și riscul de carie limitează utilizarea restaurărilor
parțialecoroane ¾, ecuatoriale, fațete vestibulare ca și coroane totale cu prag
supragingival.
 Indicii morfologici coronari reprezintă un criteriu important de selectare a tipului de
coroană de acoperire. Dinții cu înălțime coronară mică ,cu indice meziodistal mare sau
grosime vestibulo-orală mică restricționează utilizarea coroanelor care necesită preparații
neconservatoare (coroane mixte, jacket ceramice) , utilizarea lor necesitând măsuri
suplimentare de menținere și stabilizare.
 Dinții cu malpoziții, care nu beneficiază de redresare ortodontică ca și prezența unor
convexități proximale accentuate nu pot fi acoperiți cu coroane parțiale ¾ sau 4/5,
deoarece nu se obține efectul fizionomic dorit și preparația necesită sacrificiu suplimentar
de țesut dur, ceea ce poate afecta vitalitatea pulpară.
 Distrucțiile coronare extinse impun cel mai adesea devitalizarea dintelui și refacerea unui
bont protetic cu agregare intraradiculară în vederea acoperirii cu o coroană totală. Aceste situații
nu sunt favorabile pentru realizarea de restaurări parțiale: fațete ceramice sau coroane ¾.
 Menținerera vitalității pulpare impun alegerea unor soluții cât mai conservatoare, cu
evitarea coroanelor totale, mai ales a celor mixte. Distrucțiile coronare limitate beneficiază de
soluții conservatoare în limita cazului clinic: fațetă vestibulară, coroană ¾ sau pinlay în loc de
coroană metaloceramică. Dacă se impune coroană totală fizionomică pot fi realizate temporar
coroane acrilice, din compozit sau polisticle, care nu necesită reduceri exaggerate de țesut dur,
mai ales la nivelul pragului cervical. Unele cazuri permit realizarea de coroane Jacket ceramice
pe dinți tineri vitali, cum e cazul caninilor, incisivilor maxilari voluminoși,cu indici morfologici
favorabili.
 Vârsta pacientului este un criteriu important care ne obligă la alegerea soluției protetice
cea mai conservatoare, dacă se poate cu menținerea vitalității pulpei dentare dacă aceasta
este în limite normale. Se evită soluțiile radicale cu agregare radiculară, dacă sunt
posibile soluții mai conservatoare, atât pentru pulpa dentară cât și pentru structura dură
coronară și radiculară.
 Ocluzia dentară este un factor de decizie în alegerea unor coroane de acoperire rezistente.
 Ocluzia labiodontă, valori mai de overjet și overbite care implică ghidaje solicitante,
prezența unor parafuncții ne obligă să evităm coroanele total fizionomice cu ceramică sau
să aplicăm măsuri suplimentare de protecție antifracturare (protecție cu gutieră). În
context, alegerea materialelor de restaurare trebuie să țină cont de suprafața antagonistă,
pentru a evita abraziunea ocluzală postcimentare.
 În general coroanele de acoperire au margini plasate subgingival din rațiuni diverse.
 Există anumite situații clinice care permit plasarea supragingivală a marginii
coroanei(dinte înalt, zona de colet indemnă, vizibilitate mică a dintelui, etc.) altele care
obligă la margini supragingivale: expunerea furcației radiculare la molari, intervenții
chirurgicale parodontale.
 Experiența medicului (începătorii trebuie să evite preparațiile cu grad mare de exactitate,
necesare pentru coroane 3/.4 coroană Jacket, fațete ceramice) dotarea tehnico-materială și
situația financiară a pacientului. Alegerea unei soluții mai ieftine nu trebuie însă să
 primeze, deoarece rezultatul final fie nu va fi mulțumitor pentru pacient din punct de
vedere estetic, fie rezistența mecanică a restaurării va fi de scurtă durată. Se poate allege
coroană metalică în loc de coroană metaloceramică pe un dinte lateral, se poate opta
pentru coroane Weiser în loc de jacket ceramice pe un dinte frontal, dar nu se pot indica
ca soluții finale coroae acrilice indiferent de calitatea materialului utilizat. O soluție mai
scumpă poate fi una mai fiabilă care privind în timp aduce atât economii materiale cât și
beneficii pe termen lung pentru sănătatea dento-parodontală, implicit pentru funcționarea
optimă a ADM.

Metoda substituirii coronare

PFU tipică este coroana de substituție, alcătuită din 2 elemente:
 Dispozitiv radicular format din pivot, inel și capă realizat din metal
 Dispozitiv coronar format din:
1. Bont metallic și coroană fizionomică
2. Casetă +fațetă
3. Masiv metallic
4.
Coroana de substituție se poate realiza doar pe dinții monoradiculari cu rădăcină lungă și
dreaptă, incisivi și canini. Mai rar ca element singular, coroana de substituție poate fi o opțiune
pe incisivi și canini în PPF lungi sau punți totale. Preparația dentară este neconservatoare
deoarece necesită amputarea coroanei clinice cu păstrarea unei zone de colet de cca. 2mm de
țesut indemn clinic. Fiind o PFU cu agregare intraradiculară necesită condiții clinice și
radiologice stricte pentru realizarea dispozitivului radicular: obturație de canal corectă, rădăcina
dreaptă pe 2/3 din lungime, absența modificărilor apicale și status parodontal normal.

Preparația se face pe etape:

1. Se prepară circumferința axială urmărind deretentivizarea și spațiu protetic,
2. Suprafața de secțiune radiculară se prepară sub forma a două versante în acoperiș de casa,
plan sau concav în funcție de tipul de dispozitiv coronar metalic sau fizionomic.
3. Canalul radicular se prepară după criterii asemănătoare cu cele descrise la RCR.
4. Se realizează dispozitivul radicular după amprentă unitară, se pobează și se adaptează
clinic și se efectuează o amprentă globală cu dispozitivul aplicat pe preparație pentru
realizarea dispozitivului coronar, care va fi solidarizat în laborator cu cel radicular.
5. Coroana de substituție are o menținere și o stabilitate maximă pe preparație, calități care
se transformă în dezavantaj atunci când este necesară îndepărtarea ei.
6. Aplicațiile limitate, preparația neconservatoare, etapele clinico-tehnice numeroase și
ablația dificilă recomandă coroana de substituție în cazuri extreme când au fost epuizate
alte soluții de tratament prin PFU.

Terapia modernă include realizarea de refaceri de bonturi protetice fie prin DCR metalice fie
cu materiale fizionomice agregate cu pivoți radiculari prefabricați, ca alternativă la coroana de
substituție. Materialele actuale de restaurare protetică și tehnicile adezive permit obținerea de
rezultate favorabile pe termen lung evitând neajunsurile metodei substituirii coronare clasice.

Indexul diagnostic protetic

Conceperea planului de tratament are la bază diagnosticul complet al cazului clinic. Trebuie
precizat că recomandarea de tratament protetic trebuie să vină după strabilirea planului de
tratament preprotetic. Ca atare în elaborarea diagnosticului sunt incluse: diagnosticul de
urgență, diagnostic odontal, parodontal, chirurgical, ortodontic, ocluzal, și în final protetic.
Evaluarea gradului de complexitate al cazului clinic a stat la baza numeroaselor criterii de
clasificare. În acest context a fost conceput un index diagnostic protetic pentru pacientul
dentat și edentat. Pentru dentat, acest index ia în calcul 2 parametrii: dinții și ocluzia. Sunt
definite astfel patru clase de diagnostic (I-IV) și patru grade de afectare (0-3)

Clasa I index 0 pentru dinți și ocluzie include cazurile simple cu afectare minimală a cel
mult 3 dinți într-un sextant , cu rapoarte ocluzale neutrale, fără a fi necesar tratament
preprotetic
Clasa a II-a index 1 presupune afectarea moderată a parametrilor : există cel puțin un dinte
cu retenție insuficientă pentru restaurare directă în 1, 2 sextanți, fiind necesar tratament
preprotetic ( endo, parod, SS, ameloplastie pentru ajustare ocluzală) cu rapoarte ocluzale
clasa I .
Clasa a III-a index 2 include rapoarte ocluzale clasa aII-a, afectarea substanțială a minim
1 dinte în 3-5 sextanți, și necesitatea unei terapii ocluzale fără modificarea DVO,.
Clasa a IV-a index 3 reprezintă grupa diagnostică de afectare severă, cu cazurile cele mai
dificile:
 Mai mult de 4 dinţi compromişi în toţi sextanţii
 Ocluzie clasa a III-a sau II/2
 Terapie ocluzală cu modificarea DVO.
 Prognostic dentar rezervat
 Pacient refractar, sau manifestări orale ale unor boli sistemice prezente
Ex. Uzură dentară generalizată, prognatism mandibular, ocluzie inversă, DVO micșorat, sau
absent, etc.

Tratamentul preprotetic conține o serie de intervenții terapeutice în funcție de structurile

interesate și gradul de afectare.
• Asanarea cavităţii bucale
• Igienizare: detartraj, periaj profesional, tratament antiinflamator
parodontal
• Extracţia dinţilor irecuperabili
• Tratament odontal:
• Carii simple şi complicate
• Devitalizari în scop protetic
• Tratament chirurgical:
• Rezecţie apicală
• Gingivectomie
• Extracţii (unele în scop protetic)
• Amputaţie radiculară
• Tratament parodontal:
• Medicamentos local specific
• Chirurgical
• Tratament ortodontic
• Echilibrare ocluzală preprotetică
• Coronoplastie
• Şlefuire selectivă

Conceperea planului de tratament protetic propriuzis se referă la alegerea metodei de

tratament, a tipului de PFU și materialele de restaurare.
Criteriile de alegere sunt asemănătoare cu cele descrise la coroanele de acoperire și în
principal sunt reprezentate de:
• Zona topografică: Dinte frontal /lateral
• Gradul distrucţiei coronare
• Caracteristicile leziunii coronare
• Indici morfologici (coronari/radiculari)
• Tratamente protetice anterioare
• Gradul de igienă
• Parafuncţii /obiceiuri vicioase
• Condiţii generale de sănătate
• Statusul parodontal
• Opţiunea pacientului
• Posibilităţi tehnice (experienţa medic-tehnician, dotare materială)
• Posibilităţi financiare
• Vârsta/sexul/profesia pacientului

Indicii morfologici coronari sunt factori importanți de decizie. Sunt cercetați următorii
parametrii:
1. Volumul și înălțimea coronară
2. Indicele mezio-distal.
3. Grosimea vestibulo-orală
4. Curbura incizală la dinții frontali
5. Curbura vestibulară longitudinală la dinții frontali
6. Convexități accentuate, dinți globuloși

Materiale de restaurare protetică

1. Metalice : aliaje nobile (coroane parțiale, incrustații, orice coroană de acoperire cu metal
și nenobile (Cr-Ni Cr-Co, titan) care nu sunt potrivite pentru coroane de precizie șI
incrustații.
2. Nemetalice: acrilat (doar pentru restaurări provizorii sau soluții temporare, mai rar în
componența unor PFU mixte semifizionomice)
3. Compozite de laborator : inlay, onlay, coroane mixte Weiser, mai rar coroane mixte
4. total fizionomice
5. Polisticle: indicații asemănătoare cu compozite
6. Sisteme ceramice : fațete, incrustații, coroane totale metaloceramice sau integral
ceramice. Trebuie precizat că la ora actuală sunt numeroase sisteme ceramic accesibile cu
diferite tehnologii de obținere.
7. Porţelanuri obţinute prin sinterizare, prin infuzie de sticlă, prin turnare
8. Porţelanuri presate la cald prin infuzie de sticlă (Empress)
9. Porţelanuri obţinute prin 9ystem mecanizat asistat (CAD-CAM)
10. Porţelanuri obţinute prin sinterizare densificată mecanizată (Procera)
Etapele clinice și de laborator în tratamentul prin PFU:

1. Examenul clinic și elaborarea diagnosticului. Poate include amprente pentru modele de

studiu, interpretare de RX, montare în articulator.
2. Conceperea planului protetic. Poate include wax-up și mock up.
3. Prepararea dintelui.
4. Amprentarea inclusiv înregistrarea RMM de ocluzie.
5. Realizarea în laborator a piesei protetice finale (metal, acrilat, compozit, ceramică, sau
metal pentru cele mixte)
6. Protezarea provizorie ( se fectuează de preferat imediat după prepararea dintelui)
7. Proba metalului la PFU mixte sau proba clinică și fixarea protezei metalice, proba
coroanelor Jacket cu ceramica neglazurată, proba și fixarea fațetelor ceramice, a
coroanelor acrilice/compozit.
8. Realizarea în laborator a componentei fizionomice la coroanele mixte. Glazurarea
lucrărilor total ceramice.
9. Proba coroanelor mixte cu componenta fizionomică. (la gata pentru compozit, acrilat,
polisticle, cu ceramica neglazurată
10. Glazurarea ceramicii la coroanele mixte.
11. fixarea coroanelor mixte, provizoriu sau final.
Evoluția tehnologiei în domeniul proteticii dentare este relevată de tendințele actuale spre
realizarea de supraproteze pe suport implantar, utilizarea tehnologiei digitale pentru amprentă
și realizarea piesei protetice , extinderea utilizării PFU de tipul cape zirconiu și ceramică de
fațetare.